tag:blogger.com,1999:blog-53277927704303744432024-03-08T03:33:43.937-08:00Originea GhergaUnknownnoreply@blogger.comBlogger222125tag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-67512957208044298962018-12-19T04:45:00.009-08:002024-03-08T01:29:01.603-08:001. Intro<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKSrtFh7_qOjvDgnFV4xGxiv5K1RxZUhtgDtWaYfv36EO-YCuCLjtgcdWuUkmIo8RG1aPZqn3IflAWd1_CeNrAVH7mnrt3N7fLbZgKyDiPGHvKqmebFl5wS9Y8YyL1O-QaLF83hskhPfP8/s1600/image+intro.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="269" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKSrtFh7_qOjvDgnFV4xGxiv5K1RxZUhtgDtWaYfv36EO-YCuCLjtgcdWuUkmIo8RG1aPZqn3IflAWd1_CeNrAVH7mnrt3N7fLbZgKyDiPGHvKqmebFl5wS9Y8YyL1O-QaLF83hskhPfP8/s320/image+intro.jpg" width="215" /></a></div>
<br />
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;">
<b><span style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Originea
Gherga e actualizată la nivelul anului curent. </span></b><span style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;"><br /></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;"><b><span style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Lucrarea este în Română, cu posibilitatea traducerii automate pe Internet în alte limbi.</span></b></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;"><b><span style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;"><br />
</span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Textul
poate fi preluat liber pentru salvare ori tipar, în scopuri necomerciale.</span></b><span lang="FR" style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 9pt;"><br />
</span><span lang="FR" style="color: black; font-family: times, serif; font-size: 18pt;"> </span><span style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 12pt; text-align: center;"><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Lucrarea e disponibilă deopotrivă pentru descărcare integrală gratuită (în format PDF de carte de la adresele digitale indicate, </span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">la nivelul anului curent 2024</span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">) ori</span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;"> pe capitole (</span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">însă </span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">blogul a rămas la nivelul anului 2021)</span></b><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">.</span></b></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;">
<b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Este prima introspectivă Gherga mai amplă realizată
vreodată - făcută altfel, pe o cale nebătătorită până în prezent de cercetările
convenționale - ca de exemplu utilizând completările reciproce ale recentelor
date genetice cu vechile date istorice.</span></b><span style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;">
<b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;"><br />
Prin caracterul său, e o documentare genetică a evidenței istorice, fiind -
până acum - cea mai extinsă lucrare de filogenie umană din lume.</span></b><span lang="FR" style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 9pt;"><br />
</span><b><span lang="FR" style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;"><br />
Orice reacții - utile unei alte editări, căci e foarte mult spațiu pentru
implicare, povestea fiind originală - sunt binevenite pe adresa autorului</span></b><span style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: center;">
<b><span lang="FR" style="color: red; font-size: 18pt;"><br />
</span></b><b><span style="color: red; font-family: times, serif; font-size: 18pt;">Eugen.Gherga</span></b><span style="color: black; font-size: 18pt;"><a href="mailto:Eugen.Gherga@gmail.com"><b><span style="color: red; font-family: times, serif; text-decoration: none;">@gmail.com</span></b></a></span><span style="color: black; font-family: "times new roman", serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-32034277329580307302018-12-19T04:44:00.019-08:002020-12-19T12:49:00.479-08:005. Obârșia Gherga (ooooo)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggW54jDE6wzl4_3oP5UayK0h4OMqV6KQuMgDswYQp_A2j8xH4_MKYvdmNvOr_Mm49U1hC_qWULzZa0M5L_yWW3hHYFcSlUeaPATjMPNqXaATUdwsDZYKK-SblzHG0TLbSrUfVJtelIdh9u/s1600/image490.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="611" data-original-width="500" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggW54jDE6wzl4_3oP5UayK0h4OMqV6KQuMgDswYQp_A2j8xH4_MKYvdmNvOr_Mm49U1hC_qWULzZa0M5L_yWW3hHYFcSlUeaPATjMPNqXaATUdwsDZYKK-SblzHG0TLbSrUfVJtelIdh9u/s320/image490.jpg" width="261" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Originea Gherga” a fost afişată prima oară pe Internet în 2011 - ca o apariție cam neobișnuită în peisajul contemporan al publicațiilor tratând subiecte asemănătoare și actualizată anual, prin prezenta ediţie la nivelul anului 2021 - fără temeri de vremurile foarte vechi, faţă de care din partea unora sunt fantastic de multe reţineri sau “ocoliri”, cauzate de o “prudenţă” nejustificată cu seriozitate / căci evitările nu-i fac pe respectivii mai mari specialişti (printre cauzele prelungirilor anuale ale lucrării “Originea Gherga” fiind inclusiv faptul că realizarea nu e colectivă - având un singur autor - şi faptul că deseori a fost absent timpul concret pentru lucru, căci activitatea e fascinantă dar cronofagă); autorul n-are vreo frică de pierderea vreunui titlu - toate titlurile sunt date unor oameni de către alți oameni - iar identitatea de Român şi de Bănăţean a autorului (născut în Banat, crescut în Banat, trăind în Banat) n-o poate nimeni lua: Banatul este regiunea de baştină a Bănăţenilor, parte a poporului Românilor şi a teritoriilor Românilor (mai demult a existat chiar un Imperialism Românesc, estompat însă cu mult prin trecerea timpului, acum Românii ajungând - prin a afirma că mereu şi-au apărat Glia - până la a-şi declama unilateral doar invadările de către alţii, ceea ce-i nefiresc, căci inclusiv în prezent milioane de Români colonizează unele locuri din lume, mișcările majoritare fiind îndeosebi spre apus în zonele Românice și Germanice, mult mai numeroase decât cele spre răsăritenele zone Slave ori orientale / musulmane, ș.a.m.d). Locuind de o viață în Timișoara - cel mai mare oraș Bănățean - Eugen Gherga = autorul lucrării a trecut prin unele situații periculoase, ca de exemplu cronologic câteva, mai recente: 16-25 XII 1989 în Revoluția Română - izbucnită la Timișoara - fiind primul incendiator în public al lozincilor comuniste de propagandă / luat în cătarea armelor de câteva ori, scăpat neîmpușcat, prezent în blocada generală de la Belgrad / capitala Serbiei în 4 X 2000 (și acolo Revoluția a învins, reușind răsturnarea președintelui iugoslav), sosit de la Lisabona / capitala Portugaliei în Gara Atocha din Madrid / capitala Spaniei cu trenul următor după cel mai mare atentat terorist asupra Europenilor (din 11 III 2004), formator pentru drepturile omului la sfârșitul Revoluției din Libia / încheierea Primăverii Arabe (în 2012-2013), începând din Benghazi imediat după asasinarea acolo a ambasadorului American, traversarea unui stop cardiac - resuscitat cu șocuri electrice - după stop cardiac în 15 X 2014 la Timișoara ori martor în Nordul Italiei la declanșarea pandemiei noului coronavirus (în 17-21 II 2020), etc.; decesul autorului va întrerupe întreținerea pe Internet a lucrării “Originea Gherga”.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOBUzqs-Ix1499J9UC1qeItUXSeOdYftdo55573GmrNgPuHFyvVqmHuMzZOK-QJub7hFcAH93O0aALmyKatNtpIBz09MHk5rtdGCTHkx-KneY2OI3FL1E4Yld5tMTXt-MJ89qvj4quqyUS/s720/kkkkkkkkkkkk.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="419" data-original-width="720" height="233" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOBUzqs-Ix1499J9UC1qeItUXSeOdYftdo55573GmrNgPuHFyvVqmHuMzZOK-QJub7hFcAH93O0aALmyKatNtpIBz09MHk5rtdGCTHkx-KneY2OI3FL1E4Yld5tMTXt-MJ89qvj4quqyUS/w400-h233/kkkkkkkkkkkk.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dr. Carlos Quiles - de la “Academia Prisca” - în studiul despre “Jocul clanurilor” din 2019 a scris: “În mod trist, cercetările științifice actuale sunt poluate de obstacole nesfârșite; pe de o parte există o eternă căutare a atestării academice, cu nevoia publicărilor de cât mai largă circulație - și cât mai multe - ce să se potrivească mereu curentului principal consacrat iar pe de altă parte abordările moderne ale perspectivelor mai dificile provoacă ecouri reacționare (mai mult, sunt destui cercetători care întâi își fixează concluzia și apoi se străduie s-o dovedească iar chiar dacă li se dovedește deplin că-s în eroare, nu-și schimbă o iotă din aserțiuni). Asemenea tendințe sunt motivate de surprizele poate neplăcute ivite în sistemul educativ, în perspectivele antropologice, în studiile etnolingvistice, genetice, etc., ce erodează elementele considerate așezate definitiv. Nimeni nu are baza profesională complet liberă; influențele datorate investițiilor trecute pot ajunge simple aspecte de cunoaștere în cazul avalanșelor informative recente, competente: lucrurile mereu se reașează, astfel încât e necesară flexibilitatea adaptării la noile date. Pe glob sunt puține cazurile savanților care admit să-și revizuiască atitudinile inițiale, deoarece există multe dubii asupra interpretărilor ori chiar asupra intențiilor (mereu intervin dezbateri privind ceea ce e greșit ori nu, privind nevoile schimbărilor ori în legătură cu apărarea celor la modă, celor confortabile sau celor corecte politic)”. Pământul Bănăţean este de baştină pentru un număr curent dublu de Bănăţeni: cei care azi îl locuiesc şi cei care cândva l-au locuit dar s-au mutat în alte părţi (trăind altundeva); aşa s-a petrecut mereu iar asupra fenomenului nu-i de păstrat tăcere (tăinuirea n-aduce nici un folos). În secolul V î.C. generalul Elen Pericle - cel care a construit Acropola Atenei datorită tezaurului pe care l-a furat din Insula Delos, fosta bază a piraţilor Cariani / Gherghiţi - avea spusa “Un cetăţean tăcut nu e un bun cetăţean” (el a fost discipolul înţeleptei Cariane Aspasia din Milet / “milo” însemnând “măr” dar şi “miere” - din provincia Aydîn / actuala Turcie, zona unde funcţiona pe atunci din plin Sanctuarul Gherga - ea predând retorica şi filozofului Socrate, care a fost executat de atenieni după moartea ei); se poate observa că Pericle, contemporan cu Socrate și alți cârmuitori ai Atenei vechi la apogeul Culturii Elenilor vechi au fost - după cum au rămas datele istorice - discipoli de fapt ai mult mai învățaților Cariani (ai celor de pe coasta Egeeană Estică, respectiv Vestică Anatoliană): mentorii / dascălii din Kerka / Caria - adică din Țara Ghergoilor / Gherghiților - au fost înțelepții imitați / copiați, mulți și azi însă fiind extaziați mai mult de studenți, decât de profesorii lor (dar aşa cum a dovedit-o istoria, discipolii Eleni în general nu şi-au depăşit dascălii / maeştrii Greci iar pe atunci - când Elenii din Balcani plagiau sau învățau - cetățile Grecești din Vestul Anatoliei nu erau coloniile Atenei, ci ele colonizau Vechea Lume, atenienii în acele timpuri primordial fiind preocupați de orice altceva decât de binefaceri altora).</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLylktKgjgvqiNtXJgvdJLqskivTnhkJDHYLMuDJ2oEIyThldu_SLvZYh48uN0Iv5lyDodMUD8wvcTjECEkxutfwDFGqZSut9KFIRLWPk-bCVpzn1G1IRTG5HttiJAS1Yj0OqBBnQJPkrq/s1600/image638.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="454" data-original-width="680" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLylktKgjgvqiNtXJgvdJLqskivTnhkJDHYLMuDJ2oEIyThldu_SLvZYh48uN0Iv5lyDodMUD8wvcTjECEkxutfwDFGqZSut9KFIRLWPk-bCVpzn1G1IRTG5HttiJAS1Yj0OqBBnQJPkrq/w400-h266/image638.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Învățații de limbă Greacă dinainte de filozoful Platon</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">O abordare similară l-ar declara pe savantul Albert Einstein un nimeni iar pe cursanții lui ca fiind totul: totuși, indiferent de eforturi, studenții lui Albert Einstein nu s-au bucurat - nici cumulat, respectiv toți împreună - de notorietate mai mare ca a maestrului lor; de-a lungul timpurilor însă au fost multe victime ale manipulărilor diverșilor propagandiști (cu tehnici diversioniste similare). O atitudine asemănătoare s-ar regăsi de exemplu la o fotografie unde important ar fi ce se vede iar de importanțe secundare ar fi câți pixeli are pe unitatea de suprafață, cu ce aparat a fost făcută - European, Chinezesc, etc. - ori ce biografie are fotograful care a realizat-o sau la o știre din Epoca Modernă, când atenția s-ar muta de la un eveniment ori de la personajele implicate în eveniment pe jurnalistul care ar relata știrea, în sensul de a aprecia prioritar jurnalistul - cu elemente de tipul când s-a născut jurnalistul, unde s-a născut jurnalistul, ce familie are jurnalistul, unde, ce și cât a studiat jurnalistul, ce carieră are jurnalistul, etc. - în detrimentul detaliilor despre eveniment sau despre persoanajele aceluia: dintotdeauna au existat interese, în care s-au investit chiar mari valori / eforturi, pentru ca politicieni, istorici, ș.a. să distorsioneze ori să comute atenția publică de pe unele evenimente sensibile pe domenii colaterale, de importanțe reduse / neprioritare iar ca atare, pentru corectitudine prin exemplul lucrării curente cel mai mult contează datele înfățișate. Exemplificări similare ar fi și față de reporterul de război / din prima linie ori pictorul care prezintă o secvență semnificativă (corespunzător criteriilor proprii) spre deosebire de abordarea - intenționată și de lucrarea “Originea Gherga” - chiar ale mișcărilor eroilor imortalizați în poză ori în pictură, cu atenție deosebită mai ales pe poveștile acelora iar nu în mod special despre viețile artiștilor care au înfățișat eroii, căci desigur se remarcă diferențierea personajelor respective: ca la un monument sculptat, ar conta mai mult acțiunile eroului imortalizat iar nu profesionalismul sculptorului.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiQsabl6HoT4XTmZS93DEyVuiTO27PHTDyQaTCefQlHDOlh1xEXABqgQBM9SdjVfXWtedqQFy2kbcRobHzlTqZb6aDgyp4xH-FS8erY6CyK9AKFiEF8caX-Gl4txecs3xEvG6EBNwEPxJy/s1600/image492.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="575" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiQsabl6HoT4XTmZS93DEyVuiTO27PHTDyQaTCefQlHDOlh1xEXABqgQBM9SdjVfXWtedqQFy2kbcRobHzlTqZb6aDgyp4xH-FS8erY6CyK9AKFiEF8caX-Gl4txecs3xEvG6EBNwEPxJy/w391-h400/image492.jpg" width="391" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2010, cercetătorul Cristea Sandu Timoc - Vlah Timocean din Serbia, refugiat în România / la Timișoara - a sintetizat cum a fost odată (nu numai personal - față de autor - ci în public): “Cândva, tot Balcanul era Românesc”. Ideea lucrării “Originea Gherga” a apărut pentru un plus de vizibilitate şi ca necesară umplerii unor goluri ale cunoașterii - cauza lipsei informaționale respective derivând de la cercetătorii Români ori străini activând în proiecte limitate de propriile culturi, punând “distanţe” artificiale chiar cu vecinii iar în cazul depăşirii abordării monoculturale accentuând mai ales interesul multicultural şi din păcate prea rar operând intercultural - deosebirea, pe lângă aspectul cantitativ despre aşa subiect, fiind şi calitativă, prin utilizarea pentru această lucrare a mijloacelor Moderne într-o proporţie însemnată (o observaţie faţă de nivelul cunoaşterii este că foarte mulţi oameni n-au ştiinţă despre predecesorii lor, chiar dacă există posibilitatea tehnică a “descoperirii” lor): e înfăţişată îndelungata călătorie </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">printr-o bună parte a lumii (aşteptările despre lucrare pot lejer converge spre povestea distinctă a unui neam distinct, Gherga), cu accentul nu pe zecile de milenii ale mutaţiilor genetice anterioare, ci pe cele mai recente zece milenii / după ultima mutaţie genetică Gherga. “Atenţia” mai redusă uneori din partea unor specialişti s-a datorat de-a lungul vremurilor şi unei veşnice slăbiciuni omeneşti - deci la nivel personal, nu neapărat la nivel profesional - anume uitarea, hrănită şi de gratuita invidie, faţă de trecutul măreţ Gherga, cercetători care n-au mai realizat (nu şi-au mai dat seama de) unele legături câteodată cu Gherga: toate faptele au existat, cu timpul pierderea atenţiei devenind progresivă, canalizările ajungând și spre alţii, ceea ce însă acum “ajută” în mod evident impactul lucrării, generată în mod intenționat inclusiv pentru umplerea lipsurilor (un scop al realizării lucrării “Originea Gherga” e și de “plus-valoare”, în sensul “urnirii” paradigmelor existente spre alte vremuri - cu mai mult timp, chiar milenar, înaintea producerii consecințelor lor - şi respectiv direcții decât cele în care sunt cantonate pe moment, aproape ca “prizoniere” lor înșile). Trista stare a cercetării trecutului, nu numai la Români, ci şi la mulţi alţii, se datorează dominării de către haos, regula fiind a confuziilor - uneori grosiere - iar excepţia fiind normalitatea (oferită de datele concrete și corecte); majoritatea lucrărilor despre trecut aproape că nu transmit ceva, fiind în vecinătatea mesajelor despre nimic (“surprizele” științifice rămânând foarte rare): mulți utilizatori consideră “Originea Gherga” ca firească - prezentând lucruri firești, desigur - dar nu observă ori nu le pasă că de-a lungul lucrării sunt exprimări chiar în premieră absolută ale multor aspecte (care nu au mai fost prezentate ori corelate vreodată așa cum le înfățișează autorul). Din perspectiva momentului apariţiei, lucrarea “Originea Gherga” poate fi nepotrivită: fie a apărut prea târziu, fie e înaintea timpurilor. Din perspectiva nihilistă, ar fi fost ceva dacă n-ar fi apărut deloc / nicicând, însă spusa împăratului Corsican / Francez Napoleon Bonaparte - când îşi invita strategii la sfat - redă esenţa: “mai bine un plan rău, decât nici un plan”; anterior aceluia, filozoful Francez Blaise Pascal - numele său fiind folosit la cel al unităţii de măsurare a presiunii - a enunţat: “Toate nenorocirile unui om vin din aceea că nu e capabil să stea singur, liniştit într-o cameră. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii sunt de obicei mult mai convinşi de motivele descoperite de ei înşişi, decât de cele arătate de alţii. Vrei ca oamenii să gândească bine despre tine? Nu vorbi de bine despre tine. Am făcut această scrisoare mai lungă decât de obicei, doar pentru că nu am avut timp să o fac mai scurtă”. Într-o paralelă cu imaginea unui glob murdar, în loc de contemplarea straturilor depuse pe el de-a lungul timpurilor - şi eventualelor zgârieturi prin ele - autorul a preferat să pătrundă direct la strălucirea de odinioară, cea acoperită acum de multă mizerie (atât la propriu, cât şi la figurat): de pildă, un glob vechi, în prezent prăfuit, curăţat însă bine, poate reda aproape splendoarea ce o avea când a fost realizat / dar neprocedând aşa - şi păstrând doar globul prăfuit ori chiar distrugându-l, considerându-l deja “în plus” sau neştiind la ce o mai folosi - e superficialitate (dacă nu şi mai rău).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPa_xSD68VdbN2Q0Kd2IcopmadZHVwAGcOfS-zOtguPuqCdzD3GAa2TXGIz99e4J_lcY_ZNYUdbWuCRfXxJGpsTXyap1fPHwnA0QU7pFO-q3jvRYA90_YOmwvcVD1ZBsFokqK35IkFmdip/s1600/image494.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="152" data-original-width="200" height="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPa_xSD68VdbN2Q0Kd2IcopmadZHVwAGcOfS-zOtguPuqCdzD3GAa2TXGIz99e4J_lcY_ZNYUdbWuCRfXxJGpsTXyap1fPHwnA0QU7pFO-q3jvRYA90_YOmwvcVD1ZBsFokqK35IkFmdip/w400-h304/image494.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, despre “strălucire” / “stră-lucire” e de ştiut că îşi avea rădăcina pre Indo-Europeană - conform şi “Dicţionarului etimologic Indo-European” din 1959 al celebrului lingvist Julius Pokorny - sub forma a ceea ce scris azi e “Ghera” / “Greg” (din care au derivat și “zori”, “zări”, etc., în legătură cu Zeul Ra / Dr. Sorin Olteanu - de la “Institutul de Arheologie Vasile Pârvan” din Bucureşti / capitala României - afirmând chiar că “radicalul indo-european ‘Gwhairdo’ - însemnând ‘strălucitor’ - era foarte potrivit pentru un nume de persoană”, aşa cum au fost de pildă regele Trac Gaidreas, ucis la un banchet cu toporul de către un comesean beat sau Tracul Fedru Gaidreas, cel mai important fabulist Latin, ş.a.); din termenul proto Indo-European </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ǵʰelh</span><span face="Verdana, sans-serif" lang="RO">₃<span style="background: rgb(250, 252, 255); color: #2a2a2a;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">pentru “a străluci” / “stră-luci” a apărut “galben”. Continuând exemplificarea: Originea Gherga nu studiază praful de pe glob, ci îi depăşeşte crusta de praf (mâzga “mulţumind” pentru mult timp pe prea mulţi, unii chiar crezând ce văd, închipuindu-şi că aşa era dintotdeauna) şi se ocupă de glob; desigur că oamenii sunt liberi să creadă ce vor, însă “cascada” informaţională a Originii Gherga în mod sigur rămâne măcar unul dintre meritele lucrării, conducând la curmarea scuzelor de genul subtil al susţinerii că “n-am ştiut” (mai ales că despre Gherga până acum nu s-a scris la scară aşa de dezvoltată, motivul principal nefiind că elementele nu existau, ci lipsa de interes). Foarte mulţi cercetători ai timpurilor şi-au dobândit titluri ştiinţifice prin a fi “corifei” de suprafaţă, fără nici o profunzime istorică (categoric ieşind din discuţie dimensiunea preistorică), din teama să nu se facă de “ruşine” în tagma colegilor / aproximativ la fel de superficiali; aşa ceva este jenant pentru “originalitatea” lor şi dăunează pe ansamblu studierii trecutului în mod profesional / profesionist: faptul că specialiştii / elitele formează minorităţi e valabil şi la medici, ingineri, ş.a. - toate ghildele / breslele fiind marcate astfel - aşa că numai puţini calificaţi (fie lingvişti, fie istorici, etc.) îşi pot “strălucit” / competent demonstra la superlativ “chemarea” / vocaţia în profesie, în cazurile cele mai sănătoase sincerul dar dificilul “dat din umeri” a neştiinţă fiind oricând mai valoros şi mai cinstit / onest decât înlocuirea sa cu vreo mistificare. Regizorul Moldovean Leonard Tonitza a remarcat că tot așa cum sunt apreciate cele mai recente cuceriri tehnico-științifice în domeniul medical - un pacient preferând oricând tratarea corespunzător procedurii mai de succes - și în istorie ori lingvistică s-ar putea lucra similar dar în domeniile respective abordările nu-s astfel, preocupările doar rezumându-se în general spre conservări.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAzMRN2p1J98dCEJ3VoZQeykIWDiFFdUN7Z7f5tzyO8XhOH8eg7mrPeGeeutk51on3ZFCQwJlHbjSNlfeXoFHzjpAA1YC1btD6Arz6GFhNAvRuAUvYEwUWVpPmF7Hub5bdEm39OJqPJP31/s1600/image496.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="600" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAzMRN2p1J98dCEJ3VoZQeykIWDiFFdUN7Z7f5tzyO8XhOH8eg7mrPeGeeutk51on3ZFCQwJlHbjSNlfeXoFHzjpAA1YC1btD6Arz6GFhNAvRuAUvYEwUWVpPmF7Hub5bdEm39OJqPJP31/w400-h266/image496.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Curgerea unui Râu poate ilustra paralele culturale pe tronsoanele “mono”-“multi”-“inter” (în dimensiunile de monoculturalitate-multiculturalitate-interculturalitate), cu aspecte repetitive apoi ca forme “multi-”, “inter-”, etc., similar apărând inclusiv la confluenţele Râului cu alte ape curgătoare sau la vărsarea finală în apa stătătoare; la nivel personal, o dinamică reţea ca şi cea acvatică ar fi chiar mai sugestivă decât un static arbore genealogic: ca valurile unui Râu curgând la Vale, care se despart întâlnind obstacole - de exemplu când dau de o cataractă sau un bolovan ori o creangă plutind - pentru ca apoi să se reamestece, imaginând fiecare val ca un nume, se poate “vedea” parcursul omenirii în timp.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe un Râu, vărsarea în amonte a unei vopsele provoacă şuviţe colorate în avale, distincte și faţă de cursul principal al apei; la fel, pe Râul genetic uman, o mutaţie conduce la aspecte distincte faţă de ceea ce era anterior. Un exerciţiu de imaginaţie (sora geamănă a raţiunii e imaginaţia, care inspiră): închipuind cataractele / pragurile de pe cursul unei ape ca mutaţiile genetice din cursul istoric al unui neam, prezenta lucrare se referă la ultima porţiune, cea de la pragul / cataracta aflat/ă cel mai aproape (comparativ cu întregul parcurs în timp, poate părea modest, însă mai bine aşa decât deloc). Sub atmosfera poluată a globului, încă “susură” ceva / cineva (de multe milenii): Gherga; privind datările / vechimile abordate, de exemplu Atlantida (despre care - ca şi despre Troia - întâi se ştie că exista, urmând să fie şi fizic găsită) era aşa de veche, încât a fost întemeiată de cei anteriori ultimei mutaţii genetice Gherga. În Vechea Lume deoarece Atlanţii au migrat iar după ce au ajuns la coasta oceanică acel ocean le-a preluat numele i-a făcut pe cei din Lumea Antică - până la cea actuală - să considere Oceanul Atlantic ca gazda Atlantidei: aşa ceva e o iluzie izvorâtă dintr-o eroare de percepţie, căci Atlantida (respectiv Imperiul Atlant / Civilizaţia Atlantă) a fost la răsărit de Atlantic, în Europa paleolitică. Corespunzător “Dicţionarului etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” publicat în 2009 de către Dr. Mihai Vinereanu, “prag” - adică partea de jos / orizontală a unei porţi - e un termen provenind probabil din fondul Trac (în Sanscrită “poartă” = “pariga”); forma lingvistică provine din pre Indo-Europeanul / pre Kurganul “perg” / “portu” pentru “vad” / “trecere”. Chiar dacă multe date dintre cele prezentate aici nu sunt predate în manuale şi pe de o parte unele sunt enunţate public pentru întâia oară în lume iar pe cealaltă parte altele sunt formulate în premieră în Română, lucrarea aducând oarecum “un suflu nou” literaturii asemănătoare în profil, ea pe ansamblu - fiind foarte informativă - nu prezintă însă o istorie “nouă” (nici una statică, ci una “mobilă”, într-o abordare deosebită - “altfel” / originală - urmărind mişcările Gherga în timp şi spaţiu, “curgând” meandrat pe “Râul genetic”, dinspre trecut spre viitor): utilizând grila specifică, “Originea Gherga” reconstituie şi restituie sub forma actuală (la începutul mileniului III) întinsul traseu Gherga prin omenirea ultimelor 10 milenii - de la cea mai recentă mutaţie genetică până în prezent - respectiv din Epoca Pietrei până acum. Lucrarea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">este îndeosebi despre aspecte demult dispărute (oameni, aşezări, culturi, Civilizaţii - chiar teritorii - etc.), rămase în memoria publică: pe de o parte, există poveşti despre locuri ce au fost găsite fizic doar mult ulterior circulaţiei cunoştinţelor despre ele - ca de pildă Troia, descoperită din pământul multimilenar în secolul XIX - iar pe de altă parte, există multe locuri ale căror poveşti de-a lungul timpului s-au rătăcit ori s-au pierdut, prezenta lucrare înfăţişând elemente aflate între ambele ipostaze, desigur în legătură cu subiectul Gherga (despre Graiul Troian, e de știut că deriva din neolitica Kurgană / larg cunoscută ca “Indo-Europeana”, în grupul de limbi a căreia e și Româna; Kurganii / Gherganii - care au răspândit în lume limbile ajunse clasificate științific / lingvistic ca “Indo-Europene”, cu rădăcinile pre și proto Indo-Europene în timpurile diluviene - proveneau dintre Atlanții care și-au avut Imperiul centrat pe actuala Mare Neagră, erau Nordici în Vechea Lume / ca atare fiind numiți “Hiperborei” și au fost nomazi / apelativul consolidat ca atare, încă dinaintea Potopului pentru așa ceva, în timpurile migratorilor vânători-culegători, fiind de “Pelasgi”, Gherganii / Ghergoii și urmașii dovedindu-se încă din preistorie că au fost deopotrivă Pelasgi, Hiperborei, Atlanți). Conceptul în sine aduce și unele veşti “proaste” adepţilor fervenţi de pretutindeni ai continuităţilor, deoarece prezintă unele aspecte mobile şi interculturale din istorie (fie că e agreat ori nu, fenomenul migraţional s-a manifestat dintotdeauna în lume, exemple fiind inclusiv din actualitate, când de pildă în Europa milioane de Români sunt implicaţi în aşa ceva, mutați pe continent - pe urmele înaintașilor lor - ca o consecință parcă a unui război civil nedeclarat cu ei înșiși); de exemplu, în 1962 - anul nașterii autorului acestei lucrări - cu toate că Românii erau majoritari în Banat, Românii nu erau însă majoritari în cel mai mare oraș al regiunii, Timișoara (acum Românii sunt majoritari în localitate dar Românii născuți în oraș nu-s majoritari: raporturile dintre indigeni și cei veniți au fost dintotdeauna relative).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCeMyzQmMBoNzU5wLdTp1l6p1wwqIzKJtYuAbaIVK6a8hWGc5tpbJKVRFv0OYo0wMR-79LqIWI1qjt_HtN2zUkFWP88rOsikj0bNIvASX309SKnJxDvig5xW1RFxI_dCkU8-uZASACKi26/s1600/image498.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="600" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCeMyzQmMBoNzU5wLdTp1l6p1wwqIzKJtYuAbaIVK6a8hWGc5tpbJKVRFv0OYo0wMR-79LqIWI1qjt_HtN2zUkFWP88rOsikj0bNIvASX309SKnJxDvig5xW1RFxI_dCkU8-uZASACKi26/w400-h400/image498.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2014, Alina Pavelescu - directoarea adjunctă a “Arhivelor Naţionale” din România - a declarat că “o civilizaţie nu se poate dispensa de memoria sa decât dacă a decis să se sinucidă”. Acest produs - fără limitare convenţională, întâmpinând deficitul de judecăţi ori păcătoasele prejudecăţi - prin caracterul său totodată constituie un pionierat în documentarea istorică a evidenţei genetice şi este </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">o premieră mondială, fiind (până acum) cea mai profundă lucrare de filogenie umană din lume / în mai multe elemente: amploarea temporală, amplitudinea interpretărilor, abordarea organizaţională (ştiinţifică dar şi artistică), etc.; prin comparaţie cu genealogia, în filogenie sunt unele elemente diferite.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conţinutul - realizat specific cu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cheia” Gherga şi creat după planul simplu al îmbinării geneticii şi istoriei / însă apelând instrumentar şi alte discipline - poate fi utilizat liber, în scopuri necomerciale; până în prezent, nici un nume din lume nu are o poveste aşa dezvoltată / extinsă ca Gherga (e de ştiut că numele vechi - indiferent de culturi - aveau semnificaţii, inclusiv Gherga confirmând aşa ceva): interpretările însă - deoarece perspectivele </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">observatorilor” nu-s niciodată identice - pot fi catalogate fie artistice, fie științifice (ceea ce le deosebesc net, căci același aspect, considerat </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“bun” / “pozitiv” de către cineva, poate fi considerat “rău” / “negativ” de către altcineva).</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="RO">Din cel puțin o perspectivă, toate datele esenţiale - mitice, istorice, genetice, etc. - converg în povestea Gherga </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(de exemplu, miturile nu-s “plăsmuiri” ori o înşiruire de prostii, scrise de proşti, ci codează experienţe reale şi nu fabulaţii, cum ar fi imaginaţiile unora / intrările în “legende” pretutindeni bazându-se pe adevăruri - majoritatea dovedite - nu pe falsuri)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lucrarea aceasta are o singură miză: cunoaşterea (datorită alegoriei Gher-Ga a Cerului cu Glia, fiind evidenţiate - şi nu disimulate - vechile mărturii despre contactele dintre Cer şi Glie, apelând inclusiv resurse po-pulare, ca povestirile ajunse până în folclor, devenite totuşi mai amplu cunoscute de către mai mulţi şi mai larg răspândite decât opiniile izolate sau de circulaţie restrânsă ale unor specialişti). Despre marele trecut al lumii, unele surse Româneşti sunt chiar mai puternice decât altele de peste zări, Mări şi Țări (între care şi dovedirea existenţei celui mai vechi Homo Sapiens din Europa, în Banat); datorită extraordinarelor valori aflate la îndemână, cercetarea Românească a trecutului poate fi fruntaşă pe glob, însă o meteahnă încă există, după cum a notat Dr. Mircea Eliade în “Oceanografia” din 1934: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Potențialul Românesc e imens iar Românii și România deocamdată mai au de prezentat multe elemente “grele” în tabloul mondial (atât pentru preistorie, cât și pentru istorie). Oricine poate observa că - de departe - de pildă moştenirea folclorică din Carpați / Românească e cea mai bogată din Europa, apoi fiind cea Caucaziană (Culturile însă nu se compară - ca de pildă care-i mai “bună” ori “ne-bună” / cu toate că “normalitatea” e negociabilă - nici Civilizaţiile nu se compară, ca de exemplu care-i inferioară ori superioară, ci se acceptă la toate doar deosebirile, cauzate de diversitatea lor); în România încă trăiesc ultimii martori direcţi ai autenticei Civilizaţii Româneşti, cu pitoreştile obiceiuri şi porturi populare reale, nu muzeale - în prezent, ajunşi oameni în vârstă - iar în Caucaz, densitatea mai redusă a populației a rarefiat foarte mult manifestările publice. Românii se află în N Peninsulei Balcanice; iată o perspectivă a Peninsulei Apenine / Italice (vecina Vestică):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxf-rv0TJY839Kky026vtiQrlDN8BjYHjRBv-D4hws6gflfr1wOyH_YPQ_-86EvI5AdJErPkuYQ5JOl_pnqCeGSlzkoPKKQZzwDF9UZvTj685s5_7aDODkA4Usa2PuvXwHh9yl2S_vGrE_/s1600/image500.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="961" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxf-rv0TJY839Kky026vtiQrlDN8BjYHjRBv-D4hws6gflfr1wOyH_YPQ_-86EvI5AdJErPkuYQ5JOl_pnqCeGSlzkoPKKQZzwDF9UZvTj685s5_7aDODkA4Usa2PuvXwHh9yl2S_vGrE_/w400-h240/image500.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Peninsula Apenină / Italică văzută din N Peninsulei Balcanice</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Mircea Eliade, în lucrarea “De la Zalmoxis la Genghis-han” a afirmat că “miturile, simbolurile şi ritualurile ce ne oferă folclorul religios al românilor îşi înfig rădăcinile într-o lume spirituală care precede apariţia marilor civilizaţii ale Orientului apropiat şi mediteranean”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe de altă parte, în multe privințe, vocabularul Român e chiar mai valoros decât cel Sanscrit, vechi Grec, Latin, etc. (în 2009, Dr. Mihai Vinereanu - autorul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului etimologic al limbii române / pe baza cercetărilor de indo-europenistică” - a enunţat că majoritatea elementelor lexicale Române au o vechime considerabilă, cei mai mulţi termeni din vocabularul Român făcând parte din fondul autohton pre-Latin, dânsul de altfel reliefând glotocronologic că “faliscii - strămoşi ai romanilor - au emigrat de pe cursul mijlociu al Dunării, regiune locuită de geto-daci şi pannoni care vorbeau, de fapt, aceeaşi limbă”); în mileniul II î.C. - înaintea Războiului Troian - migrarea făloşilor / falicilor Falisci de la Dunărea mijlocie, începând cu Panonia, vestită zonă agricolă conectată onomastic din străvechime cu pâinea produsă acolo, în Peninsula Apeninică / Italică a fost deodată cu migrarea Ghetulilor / Gheţilor de la Dunărea inferioară în Libia / N Africii (datorită suprapopulării, după cum a consemnat Gotul Isidor din Peninsula Iberică): din cauza erupţiei Vulcanului Thera - din Insula Egeeană Santorini - la sfârşitul secolului XVII î.C. s-au înregistrat mari grupări de oameni în Delta Dunării din N / adică în Regatul Heraclid şi în Delta Nilului din S / adică în Regatul Hyksos (spre V au plecat Ghetulii şi Faliscii iar în E s-au dezvoltat Regatele Hurit şi Hitit / Indo-European vorbind un Grai pre-Latin).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFtH7QW0BPlc43GG1tPeDdzJ_TYxIHvPDsmMEHqJ0imGDMQPlz8PwBRUSvqEoDKh1Hk5S_8EhIzoadbZEvqWAUzl8vRi4earLhmvvsRTv-bYkUSEw9jXHIpCDbdPCz8lSKN8z0Wx0EMcGO/s1600/fffff.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="920" height="157" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFtH7QW0BPlc43GG1tPeDdzJ_TYxIHvPDsmMEHqJ0imGDMQPlz8PwBRUSvqEoDKh1Hk5S_8EhIzoadbZEvqWAUzl8vRi4earLhmvvsRTv-bYkUSEw9jXHIpCDbdPCz8lSKN8z0Wx0EMcGO/s400/fffff.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După un secol de la erupţia Vulcanului Thera din San-Torini / Ciclade, Ghergheii fostului Regat Hyksos din N Egiptului s-au retras în Orientul Apropiat - înapoi în locurile lor din Canaan până în Caucaz, la răsărit coagulând Regatul Hurian, unde Anu era considerat fiul Zeului Alu / Alalu - iar Aheii din N Egiptean au trecut Mediterana în Peloponez / S Balcanic, unde Gherghiţii V Anatolieni deja aveau întemeiate cetăţile Sparta şi Atena (poate azi - din cauza propagandei politice, nu istorice - pare ciudat, însă în realitate Sparta şi Atena n-au fost întemeiate de Eleni, nici de strămoșii lor Ahei / Africani, ci de predecesorii EurAsiatici); apoi, vechii Evrei = urmașii patriarhului Avram / Ibrahim, fiul răsăriteanului Terah, corespunzător capitolului 11 din “Facerea” - care au însoțit prinții Hyksoși / Hamiți din Canaan în Delta Nilului când aceia au luat puterea acolo, rămași sclavi în Egipt după revenirea faraonilor - auzind de căderile Regatului Troiei şi Imperiului Hitit, au ieşit de asemenea din Egipt, fugind în Canaan, pretinzând Ţara Sacră a Ghergheilor ca a lor, proclamându-i teritoriul ca “Pământul Făgăduinţei”, prezentându-se ca “aleşii” sănătoşi / neleproşi pentru a stăpâni aşa ceva (ceea ce însemna mai mult decât doar a locui acolo): e de ştiut că grupul genetic major masculin la Semiții / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Corciții” Evrei e “J”, care iniţial a făcut parte din haplogrupul “IJ” împreună cu bărbaţii genetic “I”, majoritari printre Români, o altă apropiere (la nivel onomastic), apărând în nomenclatura de “Jidovi” / “Ji-dovi” pentru stră-Românii din Carpaţi, realizatorii unor impresionante valuri de pământ şi ziduri Ciclopice, respectiv de “Jidani” / “Ji-dani” pentru cei din Canaan, unde neoliticii autohtoni - anteriori vechilor Evrei apăruţi în Epoca Bronzului - au fost realizatorii unor impresionante capcane zidite Ciclopic ale animalelor, prefixul “Ji” la ambele populaţii fiind de la “Gi” / “Ga”, adică “Pământ”, pământenii stră-Români / respectiv cei de pe Râuri locuind în “dave” / “deve”, de aceea numindu-se “dovi” iar cei numindu-se “dani” provenind de pe Râuri, căci Iranianul “dănu” = “Râu”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhxyy2Q17wEGVOLMYdE0geM0NHdSjKzTcVcllWZyFUIYgITbZOFmmLlFPJR0hrYfFZqnSNxetEoVcJ4CHWje6oSUY4twKF2ivDydVQy5lOt-U_rnrhTqgxaKm4bjkMHxGtgW2ewZJFXDQb/s1600/image654.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1135" data-original-width="1600" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhxyy2Q17wEGVOLMYdE0geM0NHdSjKzTcVcllWZyFUIYgITbZOFmmLlFPJR0hrYfFZqnSNxetEoVcJ4CHWje6oSUY4twKF2ivDydVQy5lOt-U_rnrhTqgxaKm4bjkMHxGtgW2ewZJFXDQb/w400-h282/image654.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<i><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Influența Culturii Ghergare Kura-Arax în Epoca Bronzului, între Volga inferioară și Nilul inferior </span></span></i></div><div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><i><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">(Dr. Toby Wilkinson, 2014)</span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Indigenii / autohtonii “Dună-Rii” / Dunării inferioare erau faimoși realizatori ai valurilor de pământ - “jiduri” / ziduri - având ca principală unealtă de săpat cazmaua numită în vechime chircă / ghircă (după cum a documentat și Dr. August Scriban în 1939 ori “Micul dicționar academic” editat în 2010 de Academia Română), ei lucrând mult cu cârca, protejându-și capetele cu cârpe de soarele puternic ori de ploile puternice și construindu-și inclusiv locuințe din chirpici: iar Munții Carpați - pe Văile căruia trăiau - au preluat onomastica lor. Vechiul Testament, scris de vechii Evrei, a consemnat că după Potopul biblic - ce a încheiat Epoca Pietrei - fiii patriarhului Noe au fost strămoșii Iafiților = “Însemnaților”, Semiților = “Corciților” și mezinilor Hamiți (printre care au fost Sfinții Gherghi): din perspectivă genetică masculină Homo Sapiens, așa ceva corespundea cronologic haplogrupului “IJ”, din care au provenit mai vechii stră-Români / cu majoritatea masculină “I” și Semiții / cu majoritatea masculină “J”, mai tinerii Hamiți din Canaan chipurile fiind blestemați să-i slujească, de la începutul Epocii Bronzului, dinaintea existenței Evreilor (la sfârșitul capitolului 9 din “Facerea” vechii Evrei au scris numai despre Canaan, nu și despre succesori). Sfinții Gherghi - adică biblicii Gherghe-sei, urmași în Canaan ai lui Ham / Hermes - au făcut parte din mai recentul grup genetic masculin “N” și peste ei în Canaanul Epocii Fierului au năvălit Semiții Evrei, ajungând cei mai numeroși cu numele Gherga doar printre Români. Binomul Jidovi-Jidani din Carpați-Canaan corespunde haplogrupului masculin pre-diluvian “IJ”, din care s-au despărțit genetic stră-Românii Iafiți cu bărbații “I” și Evreii Semiți cu bărbații “J” (dar Românii nu-s Semiți, spre deosebire de urmașii patriarhului Ibrahim / Avram - Arabi și Evrei - care sunt Semiți, fiindcă au fost născuți de Hamite). La început, Semiții - însemnând “Corciții” - în general au fost “semi”, adică pe jumătate, având părinți deosebiți; apoi - cu trecerea timpului - Semiții au preferat endogamia, în general încrucișându-se între ei: despre patriarhul Ibrahim / Avram - strămoșul Arabilor și Evreilor, care era Semit, fiind descendent al lui Sem - se poate observa că a apărut dintre Ghargheii / Chaldeii de pe Valea Eufratului (împreună cu anturajul său) printre Ghergheseii din Canaan doar după încetarea influenței Culturii “Kura-Arax” a Ghergarilor Caucazieni acolo.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG11jFIm9lfiJy1OXkOuygmK0HfUCk7xD45t9NYfgbvJFW_CG1c4QS10KBXhTeA3wCAjGtprwxuhG8hxtxQu8COcafM-yj_MuvZ_2_xhCfRIsk5dVFedJGCjfs7S2BJZm8rss1KfIVYtgg/s1600/image506.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="492" data-original-width="788" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG11jFIm9lfiJy1OXkOuygmK0HfUCk7xD45t9NYfgbvJFW_CG1c4QS10KBXhTeA3wCAjGtprwxuhG8hxtxQu8COcafM-yj_MuvZ_2_xhCfRIsk5dVFedJGCjfs7S2BJZm8rss1KfIVYtgg/w400-h249/image506.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Evreii au pretins că strămoșul lor Avram a visat Canaanul “Mare” <br />(cu întinderea între Peninsula Sinai și Peninsula Anatolică)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Biblia încă din prima carte (“Facerea” / “Geneza”) a indicat existența separată - după Potopul biblic de la sfârșitul mileniului IV î.C. - a Iafiților, Semiților și Hamiților, ceea ce înseamnă (și prin această sursă, pe lângă fiind sursa științei) că trunchiul comun genetic masculin “IJ” era pre-diluvian; în ultimele 4 milenii au fost mai multe mișcări semnificative deopotrivă privind Țara Sfântă din N / Europa și privind Țara Sfântă din S / Asia. Din punct de vedere genetic masculin - observând grupul uman “IJ” - se poate remarca “frăția” dintre bărbații Români care sunt în majoritate relativă “I” și bărbații Evrei care sunt în majoritate relativă “J” (corespunzător nomenclaturii științifice dar și faptelor din trecutul îndepărtat, Evreii fiind frații mai mici ai Românilor). Așadar, mai multe elemente importante conectează bărbații din apusul Pontic și cei din răsăritul Mediteran:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">genetica masculină Homo Sapiens, care a indicat majoritatea relativă a Românilor drept a verilor mai mari și mai numeroși ai celor mai mulți dintre Evrei<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">concepția celor 2 Țări Sfinte în cele 2 zone populate de Români și de Evrei (Raiul fiind mai vechi decât Canaanul)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">nomenclatura apropiată de “Jidovi” la Români și de “Jidani” la Evrei<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">răposații erau “re-pauzați” în râpele / Văile României și “Rephaimi” = “Refaimi” / “Refaiți” în Valea Râului Iordan<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">onomastica Ghergană / “Gherga-Ană”, prin Gherga la Români și prin îngerii Gregori - respectiv biblicii Gherghe-sei - în Valea Râului “Iorda-An” / Iordan<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">etc.</span></span></p></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9YyXO_9QRNsYY-LPI5LZ4qGdPTx9wa5cWplAJbZiOzYfG5lseegZra7JwYU79dNnbC6RP29CUZHgOKoTDZgv-0UK5pXkQ76gucQ9Kv7j9NUj7fsOlHAyRqGdVUO2Hbj4uWswCTOgWl6x4/s1600/image508.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="671" data-original-width="800" height="335" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9YyXO_9QRNsYY-LPI5LZ4qGdPTx9wa5cWplAJbZiOzYfG5lseegZra7JwYU79dNnbC6RP29CUZHgOKoTDZgv-0UK5pXkQ76gucQ9Kv7j9NUj7fsOlHAyRqGdVUO2Hbj4uWswCTOgWl6x4/w400-h335/image508.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Atlanții la Istru au fost genetic </span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">“</span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">I” în Nord și </span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">“</span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">J” în Sud</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Față de cei din grupul masculin uman “IJ”, mai puțin numeroșii bărbați Gherghi - din grupul genetic “N”/“X” - au ajuns să cârmuiască ramurile “I” și “J” (relativ majoritare la Iafiții stră-Români și la Semiții Evrei), în ambele Țări Sfinte din inimile celor 2 Civilizații: Dunăreană / fostă Imperială Atlantă din N, respectiv Canaanită / în Cornul Abundenței din S. Așa cum a indicat și patriarhul pre-diluvian Enoh din SE / aflat în Orientul Apropiat, în partea aflată la NV de el / adică în Europa era deopotrivă destinația îngerească și omenească: acolo pe atunci erau râpele răposaților (Munții Ripae fiind Carpații celor stinși demult, adică ai Uriașilor Moși, pe Valea Iordanului de asemenea rămânând în memoria colectivă legendarii Refaiți / Refaimi = “Răposații”); ca Munți Ripae / Riphean au fost asimilați și cei din lungul lanț Montan Ural - de exemplu, de către Romanul Pliniu “cel Bătrân” - Munți delimitând Siberia de Europa, în NV cărora erau Solarii Finici / Suomi = “Ri-Phaen”, zonă unde Soarele Ra se afla la final (e de observat că termenul Latin “ripa” = “mal”). Azi mai sunt specialiști hidrologi care folosesc pentru “luncă” formula: “zona ripeană” (în general, dicționarele prezintă râpele ca maluri / coaste abrupte, ceea ce deseori sunt la înălțimi - nu la șesuri - astfel încât Munții cu râpe = Munții “Ripaei” sunt cei cu pante abrupte). Pre-diluvian, între cele 2 Țări Sfinte ale celor 2 Civilizații vecine - din spațiul Canaanit al Cornului Abundenței și din spațiul Românesc al Imperiului Atlant - erau comunicări bilaterale (în ambele sensuri) deoarece oamenii pe atunci aveau ca principala caracteristică faptul că migrau: paleoliticul a fost al nomazilor (culegători, pescari, vânători, etc). Munții strămoșești ai Rumânilor din Rai au fost Ripae / “Ri-pae”, adică ai sacrului - notat “pae” - Soare “Ra”: pe malurile Râurilor lor au trăit Moșii iar în râpele / “râ-pele” acelora au rămas să repauzeze, adică să se odihnească pe veci, răposații / “ră-posații” Moși; subteranul lor - accesibil prin numeroasele peșteri - era Tartar / Gargar = “Gar-Gar”, reproducând onomatopeic luminatul Cer / “Gher” de către Soarele “Ra”, organizarea pământeană fiindu-i opusă / simetrică, doar oglindindu-l. A repauza / “re-pauza” - ca verb folosit în trecut pentru a răposa / “ră-posa” - indica literalmente “ușa Sf. Ra”: răposatul / “ră-posatul” ieșea din Lumea “Asta”, trecând direct sub lumina Sf. Ra în “Altă” Lume, nevăzută / întunecată pentru cei vii dar luminată pentru cei duși, ieșiți de aici, trecuți prin ușa Sf. Ra în lumea aceluia, adică Sf. Rai avea ca reflexie pe Pământ fostul Rai (cel pre-diluvian populat de Atlanți, succesorii Uriașilor); partea cea mai profundă a Infernului - adică Lumea “de Dincolo” - nu era deloc luminată, fiind veșnic întunecată. Spre deosebire de Sfânta Țară Nordică - populată de stră-Români - Sfânta Țară Sudică (= Canaanul) nu a avut un parcurs sinuos. Pentru Evrei, prima intrare în Canaan a fost la începutul mileniului II î.C., când părintele lor Avram de pe Fluviul Eufrat a plecat acolo. A doua intrare în Canaan a Evreilor a fost la sfârșitul mileniului II î.C., când profetul lor Moise de pe Fluviul Nil a plecat acolo (cârmuind exodul biblic). După aceea au mai fost intrări în Canaan ale Evreilor, ca atunci când acolo au preluat puterea Perșii în mileniul I î.C., Arabii în mileniul I, ș.a., ultima oară fiind la sfârșitul mileniului II - după ultimul război mondial - când în noul Israel au emigrat și majoritatea Evreilor din România. La Români - începând cu stră-Românii - s-au înregistrat de asemenea exogamii / prin “roiri” și endogamii / prin “continuități” (mai ales în satele “tradiționale”); în Vechea Lume, “luxuriantul” spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic a atras mulțimi de oameni dar conflictele alogenilor cu autohtonii au cauzat și plecări / “roiri” ale unora spre alte zări (fie mai pașnice - chiar dacă natural mai inospitaliere - fie mai bogate, pentru care însă trebuiau să lupte): fenomenul deplasărilor serioase a fost cam permanent, prezent la preistoricii luntrași (Valahii trăgându-și seva de la ei), la Pelasgi - care se tot mutau, ca păsările / după cum au fost atestați, în Antichitate - la păstorii transhumanți = tipici stră-Rumâni / așa cum au fost recunoscuți și documentați într-o bună parte a continentului, ș.a., inclusiv în prezent milioane de Români emigrând peste tot pe glob. Mai important şi mai recent pentru geneza Românească Gherga a fost în Epoca Bronzului Regatul Heraclid din N Dunării - cu capitala la Gherghina / azi Galaţi, după cum au constatat Dimitrie Cantemir / domnul Moldovei, Gheorghe Săulescu / primul arheolog Român, academicianul Român Vasile Pârvan, ș.a. - vechi oraș / “var” fruntaş populat pe atunci îndeosebi de către V Anatolieni (Troiani şi Cariani); aceia au declanşat imediat după Războiul Troian, la începutul Epocii Fierului, “Întoarcerea Heraclizilor”, adică migrarea Doriană / respectiv a celor de la Dunăre, în vechime folosindu-se și termenul “Darya” din Asia Centrală pentru “Fluviu”, înspre Peninsulele Sudice învecinate, Balcanică şi Anatolică, pe urmele ultimului val Kurgan, cuprinzând în mişcările lor inclusiv Insulele Egeeii şi ajungând până pe coasta Canaanului, în Nordul căruia - anume în Galileea şi Înălţimile Golan - îşi aveau baza de putere Ghergheseii, adică urmaşii îngerilor Gregori, care au “căzut” din Rai (despre care interpretările izvoarelor diferă, anume existând versiunile - complementare, de fapt - că fie au decis să plece din Rai sau fie că au fost alungaţi din Rai): la Marea Caspică, în fosta Media - dintre Ghergania / Gorgan de la E şi Albania Caucaziană / Ţara Ghergarilor de la V - există şi azi Provincia Iraniană Ghilan / Gîlan (cu care au fost dovedite legăturile Înălţimilor Golan din S, până în Delta Iordanului de la Lacul Galileeii). Istoricul Italian Guido Mansuelli a scris despre Heraclizi / Doriani - adică despre cei de la “Darya” / Fluviu - în “Civilizațiile Europei Vechi” (ca și cum ar fi fost urmașii Kurgani din Banat, regiune bogată în fier, având la S Gherdap = “Porțile de Fier”): “Dorianii erau o populație Indo-Europeană, originară poate din Valea Dunării, unde ar fi învățat să producă și să folosească fierul. Mergând pe Valea Moravei și apoi pe Valea Vardarului / Var-Darului, ei s-au ciocnit de Traci, care le-au deviat drumul spre Tesalia; de acolo - în cele mai multe cazuri - au emigrat în Elada, în Insulele Egeeii și pe coasta Asiatică: unele grupuri Doriane s-au așezat în Creta, în Rodos și pe coastele cele mai sudice ale Asiei Mici / Halicarnas. Se poate considera că în secolul IX î.C. acele invazii și așezări s-au stabilizat. Dialectul Dorian era vorbit la Megara, precum și la Halicarnas. Dorianii și-au dat numele stilului Doric”. “Dăruiții” / “Dorianii” - ținând cont de străvechiul termen EurAsiatic “Darya” / “Da-rya” însemnând “Divinul Râu” - literalmente erau “Riveranii” adică aceia din Valea Dunării, anume: din spațiul Românesc; echivalarea Dorianilor - considerați divin și ca “Dăruiți” - cu Heraclizii releva cine juca rolul cârmuitor, ei avându-i în frunte pe puternicii “Oameni ai lui Hercule” / Kerkuli = Gherguli (cu ascendență îndepărtată, chiar pre-diluviană). Heraclizii / Dorianii au fost știuți ca bravi lăncieri / sulițași, Româna veche - vorbită de strămoșii Geți - având termeni ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“giudea” / “gedea” pentru “suliță” / “lance”, “giudeț” pentru “cârmuitor”, etc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">. Urmașii nobili ai Heraclizilor / Dorianilor - de la Dunărea inferioară - din Epocile Bronzului și Fierului au fost dinaștii știuți ca Duras în Antichitate (regii Geto-Dacilor) ori ca Dulo la începutul Medieval (dintre care s-au ridicat împăratul Attila al C/Hunilor, Asparuh al Sciților / Bulgarilor, Arpad al Ungurilor, Rurik al Rușilor ș.a.), bărbați de stat cu profilul genetic Gherga = “N”/“X”; de pildă în Balcani transcriptul în cea mai recentă cronologie </span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Đura / Đuro este pentru Gheorghe iar așa ceva reconfirmă identificarea Antică Duras / Zuras (cu forme Trace ori Latine ca Zorseo, Zuraso, Zuraseo, Zyraxes, etc.) drept fiind efectiv Gherga: de altfel, se știe istoric / științific că Gheraclizii / Heraclizii = Dorianii la sfârșitul Epocii Bronzului au plecat de la Dunărea inferioară în Caria / Regatul Gherghit din răsăritul Mării Egee și ca mișcare de retur - după jumătate de mileniu - la sfârșitul Epocii Fierului, descendenții Gherghiți din Regatul Cariei au colonizat litoralul apusean al Mării Negre, începând din Dobrogea, de la Dunărea inferioară (iar dinaștii Duras din Antichitate ai Geto-Dacilor, apoi dinaștii Dulo / Duri din Evul Mediu și-au avut leagănul tocmai în acel areal - dintre Crimeea și Balcani - continuitatea apărând cel puțin bimilenară, până la aristocrații Hunilor, vechilor Bulgari, ai Ungurilor, ș.a.m.d). Onomastica respectivă poate fi legată de pre Indo-Europeanul / Kurganul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">doru” pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“copac” (ori de decojirea aceluia), ecouri fiind printre semnificativii nobili “druizi” la Keltoi / Celți, ș.a.;</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;"> de altfel, înțelesul pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Daro” era Sanscrit </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Deal” - așa cum a fost de pildă la denumirea metropolei Mohenjo Daro din mijlocul Civilizației Ghaggar / NV Indiei - echivalentul existând în mijlocul Cicladelor / Arhipelag din Marea Egee la denumirea Insulei Delos însemnând </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Deal”, cu sinonimul valabil deopotrivă din India până în Europa ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Val” = movilă sau înălțime (în Babilon </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">dur” avea sensul de cetate” iar Siro-Aramaic </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">doiro” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“locuință”)</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">: așa ceva însemna că EurAsiatic dinaștii Dulo / Duras erau deopotrivă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Cei Înalți” dar și </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span face="TimesNewRomanPS-BoldMT" lang="FR" style="font-weight: normal; text-indent: 0px;">Duri” (lideri masivi, regăsiți în fruntea oamenilor ca mari cârmuitori / așa cum a studiat în 1889 inclusiv cercetătorul Englez Claude Conder, în Vechea Lume titlurile liderilor erau </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Tar” la proto-Mezi, “Tarka” la Hitiți, “Tar-khan” la Siberieni, “Tur” / “Dur” pentru “prinț” la Mesopotamieni, vechii Estoni aveau “Tara” pentru Zeu, etc).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnwB0pQvLVC-jD3414pvPVUw9vxjrW2JM0GXCICBmCU-JdnepPfAjJz5glKrLPt2SXAYItDNILXspxC6IUX0rwRdhjW9CcZjqhWLJv2unLw0Z1VB3b1lYiUB85Oq54In_L4g3HI0azhfHv/s1600/image510.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="278" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnwB0pQvLVC-jD3414pvPVUw9vxjrW2JM0GXCICBmCU-JdnepPfAjJz5glKrLPt2SXAYItDNILXspxC6IUX0rwRdhjW9CcZjqhWLJv2unLw0Z1VB3b1lYiUB85Oq54In_L4g3HI0azhfHv/w278-h400/image510.jpg" width="278" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Până în prezent, legătura dintre legendă și istorie oficial nu e făcută: acolo unde segmentul legendar există, segmentul istoric lipsește. Realitatea documentară actuală e cam tristă, deoarece versiunea etnogenezei Românilor - propagată acum formal - pare a fi în mare proporţie mincinoasă sau ocolind unele adevăruri (de pildă, în prezent nu se face nici o referire oficială la Români = “Ro-mâni” ca la foştii oameni ai Raiului); aşadar, Românii - formând poporul de la gurile Dunării şi trăind “pe-o gură de Rai” / corespunzător inclusiv creaţiei ancestrale specifice Române “Mioriţa” - formal n-ar fi avut de-a face cu Raiul (poate alţi oameni din lume au avut de-a face cu Raiul - poate şi din altă rasă umană, Românii fiind “inventaţi” - sau poate nimeni nicicând n-a avut de-a face cu nici un Rai, totul fiind o iluzie fantastic de puternică, timp de milenii la miliarde de oameni: un truc universal, depăşind orice Magie). Academicianul Brătescu Voineşti 1868-1946 în “Originea neamului Românesc şi a limbei noastre” a susţinut că Romanii descindeau din Traco-Geţi (iar istoria a reţinut despre cea mai mare victorie vreodată a imperialilor Romani că a fost învingerea la începutul secolului II a Geto-Dacilor din spaţiul actualei Românii / descendenţii direcţi ai strămoşilor lor: în secolul IV, împăratul bizantin Iulian “Apostatul” - nepotul păgân al împăratului bizantin Constantin </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">cel Mare” / ajuns Sfânt creştin - în paragraful 22 al lucrării “Despre Cezari” a scris despre Geto-Daci că au fost “cei mai viteji dintre toţi oamenii care au trăit pe Pământ”; se poate observa despre capitala bizantină că nu era altundeva decât în Balcani, pe locul fostei cetăţi Byzantium a Tracilor Besi iar conform istoricului Carian / Anatolian Herodot, în Antichitate Tracii erau cei mai numeroşi dintre Europeni, în prezent pe acel loc fiind Istanbul, cea mai mare metropolă din Europa). Academicianul Român menţionat a scris în 1942: “N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau Latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întâi limba Romanilor care era o formă literară a limbii Daciei iar mai târziu limba Italiană. Aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întâi limba Galilor iar cu timpul limba Franceză. În Spania, ea a devenit întâi limba Iberilor iar cu timpul limba Spaniolă. Aici, ea a devenit cu vremea limba noastră Românească”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeUh5_N6D0SaaBgfKs5Kw_FiaDktIL5zVyKz5FEwBnbT8p6YjuXkUrmUvsEieKXpEkDss426WCzJ-cBFA38Pow-R92LSD5hkU3nIRmdkNkHAuYyIA-r7Cq43o7-a6olDmytNphwDvmCqnp/s1600/image512.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="567" data-original-width="668" height="339" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeUh5_N6D0SaaBgfKs5Kw_FiaDktIL5zVyKz5FEwBnbT8p6YjuXkUrmUvsEieKXpEkDss426WCzJ-cBFA38Pow-R92LSD5hkU3nIRmdkNkHAuYyIA-r7Cq43o7-a6olDmytNphwDvmCqnp/w400-h339/image512.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Faliscii” - numiți falic pentru ceea ce respectau mai mult - de pe cursul mijlociu al Dunării au fost urmaţi în Peninsula Apenină / Italică de “Umbrii” (care conform Carianului Dionysos / Dionisie din Halicarnas 2:49 au fost strămoşii Sabinilor) de pe cursul superior al Dunării şi de alţii, acele deplasări de populaţii producându-se din cauza presiunii celor urcaţi intempestiv pe Valea Dunării în mileniul II î.C.: atunci a fost furată Cerga / Lâna de Aur de către jefuitorii Ahei iar apoi a fost celebrul Război Troian, care a încheiat Epoca Bronzului şi a declanşat Epoca Fierului (în acel timp, cea mai mare fortăreaţă de pământ din Europa era la Iarcuri / Corneşti-Iazuri, în Banat - adică în Panonia = Bazinul Dunării mijlocii - ceea ce implica existenţa unei puternice formaţiuni statale, în centrul căreia era respectiva capitală Iarcuri / considerată a fi funcţionat şi în secolul V, ca reşedinţa împăratului Attila al Hunilor, însurat cu prinţesa locală Kerka, descendentă la fel ca și el din dinastia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">g/herțegului” = regelui Decebal al Geto-Dacilor, mort cu 3 secole anterior nașterii lor, anume în secolul II); în Banat, metropola Cornești a Europei - de la sfârșitul Epocii Bronzului și începutul Epocii Fierului - a ajuns astfel de mare desigur și prin aportul Heraclizilor / Dorianilor care după Războiul Troian nu s-au dus toți în Balcani peste Ahei, ci au decis altceva atunci (în E Panonic, la sfârșitul Epocii Bronzului o cetate contemporană cu Troia dar mai populată - și mai întinsă cu 70 de hectare față de Wilu-sa / Troia - a fost inclusiv la Sântana 46,35 lat. N, 21,50 long. E / județul Arad, în Crișana = regiunea din N Banatului).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi62m-i4W8muxNn450wWk2TllvWU67qCXo5gOTjYpdi-ifE1sl_gE_-pJhyrOHKYhTm2i0Olndrml-Jvcyj4llofmp05CSnB5hXq1MmrYJaQqKeeaSA_XNCAIFhYJc04ql1dAcOXGKak9pc/s1600/image514.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="307" data-original-width="640" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi62m-i4W8muxNn450wWk2TllvWU67qCXo5gOTjYpdi-ifE1sl_gE_-pJhyrOHKYhTm2i0Olndrml-Jvcyj4llofmp05CSnB5hXq1MmrYJaQqKeeaSA_XNCAIFhYJc04ql1dAcOXGKak9pc/w400-h191/image514.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bănățeana Cornești: cea mai mare fortificație de pământ din Europa Epocii Bronzului</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Umbrii au colonizat - conform geografului Antic Strabon - Ariminum / azi Rimini 44,03 lat. N, 12,34 long. E, pe coasta Adriatică, la gura Râului Ariminus / Marecchia. Istoricul Roman Pliniu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">cel Bătrân” a scris: “Umbrii se cred cei mai vechi oameni din Peninsula Italică; ei cred că au fost numiţi ‘oameni din furtună’ de către Greci, deoarece au supravieţuit Potopului”. Arheologul Italian Guido Mansuelli 1916-2001 a afirmat în cartea sa “Civilizațiile Europei Vechi” că populații din “Aria Dunăreană” au mai pătruns în Peninsula Italică pe la mijlocul mileniului II î.C. după cei migraţi din Valea Dunării în Peninsula Italică iar acolo - în aceeaşi Peninsulă Italică / Apenină - apoi s-au instalat E-Truscii (din Troia, via Tracia); abia aşa a apărut cetatea Romei. În 1943, cercetătorul Român Ionescu-Nica a scris despre Sabini - descendenții Umbrilor - ca având forma onomastică locală (din centrul Apenin, unde e Roma) sinonimă pentru “ciobani, cuvânt foarte vechi, păstrat în limba Română neschimbat, ca neoaș Dac; în limba Sanscrită ‘cub’ (cu sedilă) înseamnă frumos: litera ‘c’ cu sedilă - adică având virgulă sub literă - se pronunță atât ‘ce’, cât și ‘s’, de aceea cioban în Italia a devenit ‘soban, sabin’ (‘Răpirea Sabinelor’ însemna răpirea ciobănițelor, frumoase despre care legenda confirmă poetic ‘Veniți fără neveste / După cum spune-n poveste / Nu putură trăi bine / Se gândiră la Sabine / Mândrețe de ciobănițe / Ce se țin după oițe / Să le-aducă în cetate / Chiar cu soții de s-ar bate’). Cuvântul Sabin-cioban și vechimea lui în limba Sanscrită și Tracă, luat ca numire ciobănească Latină, arată originea și vechimea Sabinilor”. În 1964, Dr. Nikolay Jirov a scris: “Pe baza metodei comparative nu s-a ajuns la o determinare sigură a înrudirilor limbii etrusce cu alte limbi. S-au găsit afinități cu limbile pre-elenice din Egeea și din Asia Minoră, cu cele caucaziene, cu cea bască, dar și câteva - destul de ciudate - cu grupul ugro-finic. În această privință nu știm mai mult decât Dionysos din Halicarnas, care în pragul erei noastre, când etrusca încă mai era vorbită, spunea despre acea limbă că ‘nu prezintă asemănare cu nici o alta’. Totuși, cu 4 secole mai înainte, compatriotul său din Halicarnas, Herodot, susținea că etruscii erau de origine lidiană și că au emigrat în Italia pe calea mării. Sunt puternice indicii de ordin istoric, lingvistic și arheologic care arată că și în această dificilă problemă ‘părintele istoriei’ trebuie să fi avut dreptate. Numai că despre lidiană - o limbă pre-elenică din Asia Mică / Anatolia - nu știm mai multe decât despre etruscă”. “Codex Sangallensis” - colecție de manuscrise Gotice în păstrare la Mănăstirea Sf. Gallus din oraşul St. Gallen </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">47,25 lat. N, 9,22 long. E / Elveţia - a consemnat cum a fost: “Primus rex Romanorum Alanus fuit” (adică “Primul rege al Romanilor fu Alan”) iar despre Alani se ştie că erau “MasaGeţi”, respectiv Geţi Masivi / Mari, din Aluania / Alvania = Albania Caucaziană, Țara Ghergarilor din apusul Caspic; se poate observa că atât Albania - Alvania / Aluania, adică Țara “A lui Anu”, populată de “Oamenii lui Anu” - cât și Gherga, au fost deopotrivă atestați în Caucaz și în Balcani (iar Alanii / Arianii la sfârșitul Antichității s-au mutat masiv din Caucaz până în N African). De exemplu, chiar în Antichitate / în secolul I, Evreul Iosif Flaviu în capitolul 7 din “Istoria războiului Iudeilor împotriva Romanilor” a scris că Alanii la vremea aceea erau Sciți în N Pontic iar apoi nimeni altcineva decât nobilul Ammianus Marcellinus - istoric Roman - a afirmat că Alanii erau continuatorii Masa-Geţilor / Iranienilor (dintre Lacul Aral şi Marea Caspică), capitala Geţilor Europeni fiind în ceea ce e azi România: în timpul împăratului Burebista a fost la Argedava, în timpul regelui Decebal a fost la Sarmisegetusa (limita Vestică a Regatului cârmuit de regele Deceval / Decebal a fost întâi la Dunărea mijlocie, apoi s-a retras spre Est la Tisa, Romanii neocupând însă bune părți ale sale, ca de pildă regiunile Crișana și Maramureș - din stânga Tisei - nu au făcut parte niciodată din Imperiul Roman); cea mai veche atestare documentară a denumirii Romania a fost făcută în secolul IV de episcopul Auxentius din Silistra / Durostor (discipolul și urmașul episcopului Got Ulfila - celebrul realizator al alfabetului Gotic - a cărui familie era de sorginte V Anatoliană, de lângă Sanctuarul Gherga, posibil creștinată în secolul III, ajunsă la Geții Dunării inferioare). Savantul A/Român Gheorghe Muşu în studiul din 1981 “Lumini din depărtări” a observat: “desigur numirea oraşului Roma şi a întemeietorilor săi era de origine etruscă” (iar Etruscii / “E-Truscii” - iviți în istorie după Războiul Troian - și-au avut strămoșii în V Anatoliei, din Regatul Troian). Numele vechi / iniţial al Râului Tibru - pe care se află Roma - a fost şi Albula, respectiv Rumon; despre fondarea Romei, Carianul Dionysos din Halicarnas - azi Bodrum, în Anatolia acela fiind anterior lui important oraş al Heraclizilor / Dorianilor sosiţi de la Dunărea inferioară după Războiul Troian - l-a citat pe Troianul Cephalon din cetatea Gergis, care a afirmat că Roma a fost întemeiată de a doua generaţie după Războiul Troian (adică în secolul XII î.C., ulterior - adică în secolul X î.C. - aşezarea fiind declarată oraş iar apoi a devenit capitala regilor din Dinastia Etruscă / începând cu Romulus, adică în secolul VIII î.C., care s-a afirmat public în “Palus Caprae” / însemnând “Mlaștina caprelor” = centrul istoric al actualei Rome cu tribul său Ramnes): pentru a aprecia inclusiv dimensiunile mişcărilor unor populaţii de la sfârşitul Epocii Bronzului - şi respectiv începutul Epocii Fierului - e de cunoscut opinia unor cercetători, care au considerat căderea Troiei ca un dezastru la timpul său mai mare decât a fost apoi colapsul Imperiului Roman (ce a încheiat Antichitatea). Istoricul Carian Dionisiu din Halicarnas / Bodrum în “Antichități Romane” 1:73 a mai indicat și alte 2 momente reținute în Vechea Lume ca legate de întemeierea Romei: momentul timpuriu - dinaintea Războiului Troian - relatat în secolul V î.C. de Antiochus din Siracusa / Sicilia (fiul Ionianului Xenofan din portul Vest Anatolian Colofon) că în vremea autohtonului rege Morges, adică la sfârșitul Epocii Bronzului, a fost înființată prima Romă, respectiv momentul tardiv, anume cel reținut de Tradiția Romană, ca anul 753 î.C., cu primul rege drept Etruscul Romulus dintre nobilii dinaști Tarquini = Garghini.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTUziQjyUCuH6L0iPrHAzeBzhTWdyIq32clXNFkaCB8JlMFjP7Q3U1tUNgFHpylq8zr0Rsp1rWZ5i5NJ0SkL-qKmfw5ZV5wnc2d6LV4iDQQdzfkCoj_Z6h_irOdaiRYN2uzWusYqoIIDUb/s209/image777.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="198" data-original-width="209" height="379" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTUziQjyUCuH6L0iPrHAzeBzhTWdyIq32clXNFkaCB8JlMFjP7Q3U1tUNgFHpylq8zr0Rsp1rWZ5i5NJ0SkL-qKmfw5ZV5wnc2d6LV4iDQQdzfkCoj_Z6h_irOdaiRYN2uzWusYqoIIDUb/w400-h379/image777.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Fostul Lac Cercinitis (în Bazinul Strumei)</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În secolul I î.C., istoricul Dionisiu din Halicarnas / Caria în “Antichități Romane” 1:47 a scris că după Războiul Troian pe drumul spre apus flota prințului Anatolian A/Enea a acostat în Balcani în N Peninsulei Khalki-diki, fugarii Troiei fiind găzduiți de localnicii “Kru-sei” / “Sfinții Kru”, anume “Crusaeanii = cei mai zeloși aliați Traci pe care i-au avut Troianii” (Crusaeanii au fost denumiți “Crușeni” / Crișani - identic cu indigenii Panoniei răsăritene - de către savantul Nicolae Densușianu, în “Dacia preistorică”): aceia dominau Bazinul inferior al Râului Struma, la poalele Munților Kerkini și Krousia (din Munții Krousia curge Râul Kerkinitis ce la confluența cu Râul Struma alimenta Lacul Cerinitis - între timp secat - acum existând în mod artificial Lacul Kerkini realizat din secolul XX pe cursul Struma / în vechime porțiunea dintre Marea Tracă = Marea Egee și fostul Lac Cercinitis de pe Râul Struma era navigabilă, în prezent Lacul Kerkini fiind paradis al păsăretului migrator spre și din Panonia ori Delta Dunării); în plus, se poate observa că Golful Strumei / Strymon e străjuit de promontoriul Sacrului Munte Athos - având capitala Karyes / Kareia - din Peninsula Makedonă Khalki-diki (aproprierile acelor locații de referință, onomasticile / toponimiile lor dar și contextul Gherghin - rezultat inclusiv documentar sau demografic ori etnografic - nu-s deloc întâmplătoare).</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"><br /></span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwGlVun2ecluJh8_T83GI02fXj_XgGEN44dPS_G79ZdsHh1zJDGwCjs-3Jqd2wAyNqYnSpH9xoN_bDNTWjx1YfOyFKZSK_PpJ_nLVwxlKQQA2ntULYIUubUHkqS9CuWih2YF0x_Vz11V07/s708/fffff.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="708" height="110" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwGlVun2ecluJh8_T83GI02fXj_XgGEN44dPS_G79ZdsHh1zJDGwCjs-3Jqd2wAyNqYnSpH9xoN_bDNTWjx1YfOyFKZSK_PpJ_nLVwxlKQQA2ntULYIUubUHkqS9CuWih2YF0x_Vz11V07/w400-h110/fffff.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Munții Kerkini, Bazinul Strumei și Golful Strymon</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">Cercetători serioși, ca academicianul Friedrich Muller 1834-1898 ori Dr. Mihai Vinereanu în “Fondul lexical principal al limbii române” din 2020, au corelat denumirea Râului Struma - al cărui cel mai important afluent e Strumița din Macedonia Nordică, Râu având 114 km - de onomastica Romană, respectiv de Român, remarcându-se etimologic de exemplu Grecul Ρεύμα “Reuma” ori Albanezul “</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">Rrymë” pentru același înțeles de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">apă curgătoare (șuvoi / curent), așa cum e Râul; în Peninsula Apenină, ținând cont că Râul Tibru - lung de 406 km - anterior se numea Rumon, orașul întemeiat pe malul său a devenit Roma: Troianii înainte de a ajunge la Roma au fost în refugiu la cei mai aprigi susținători ai lor, în Bazinul Strumei (Râu Balcanic - lung de 415 km - ale cărui izvoare sunt în actualele Serbia și Bulgaria, Țări Sud-Dunărene ce au fost populate de Slavi doar din Evul Mediu, până atunci acolo majoritari fiind alții, anume stră-Românii, adică strămoșii Rumâni / Români, care dominau ambele părți ale Dunării inferioare, respectiv atât Sudul Istrean / Dunărean, cât și Nordul Istrean / Dunărean). În N Istrului / Dunării, sub Râul Strei, la începutul secolului II, regele Decebal al Geto-Dacilor - adică regele Tracilor Nordici - și-a ascuns o parte din tezaur (după cum a scris Romanul Dio Cassius); Râul Strei - ce curge din Munții Șureanu în Mureș, lung de 90 km, cunoscut Antic și ca Sargeția, străbătând Ținutul Hațegului, al fostului Gherțeg Decebal - își are denumirea evident conectată de cea a strungii, a Siretului / cunoscut Antic și ca Gerasus sau a Strumei / Strymon, la fel fiind și denumirea Fluviului Dunărea (dintre ele) ca Istru = “I-Stru” / “I-Ster” ori la fel fiind și denumirea Peninsulei Istria în V Balcanic populată inițial de Histri și de Veneți / cu cel mai mare oraș numit Pula sau denumirea Insulei Istros 36,39 lat. N, 27,06 long. E de lângă țărmul Cariei, Țară de unde mulți coloniști Gherghiți au ajuns în Antichitate la gurile Istrului, un oraș semnificativ devenind Histria în Dobrogea, având anul întemeierii 657 î.C., adică la nici un secol de la întemeierea Romei: autorul Roman Servius a consemnat că Dacii jurau pe Istru (Anatolianul Hesiod în “Teogonia” 339 a scris despre Istros că era fiul lui Okeanos).</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigCoafuX2voTziiR4WIFxQpqnl_DG7jt2O7hCDeXthpPxbcHLvkTNKrGgamLX5MsKQdXteWwk0Iz62KS2i5S4Vu8Ba8ne4S7WciyJEEolLkJBExHXWUra6RRn6Lyg95_6cl90l2SGoT557/s580/rrrrrrrrr.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="580" height="138" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigCoafuX2voTziiR4WIFxQpqnl_DG7jt2O7hCDeXthpPxbcHLvkTNKrGgamLX5MsKQdXteWwk0Iz62KS2i5S4Vu8Ba8ne4S7WciyJEEolLkJBExHXWUra6RRn6Lyg95_6cl90l2SGoT557/w400-h138/rrrrrrrrr.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Insula Istros - acum Gyali - de lângă Karia / Caria</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Iată așadar și potrivirea originară Istreană, pe lângă potrivirea lingvistică a solarilor Rumâni - “Oamenii Râurilor” - ori potrivirea geografică (Rumânii fiind majoritari în Bazinul Istrului / având la S Bazinul Strumei și la N Bazinele Strei, Siret, etc.) sau potrivirea istorică / orizonturile temporale corespunzând stră-Rumânilor = strămoșii Românilor dinaintea ivirii Romei în Vechea Lume; iar suplimentar se poate remarca prezența Gherghină - cu care era conectată atât Troia în Epoca Bronzului, cât și Bazinul Strumei în Epoca Fierului - cu activitatea G/Herțegă din Bazinul Strei în Antichitate, respectiv întreaga dezvoltare Ghergă legată de Bazinul Istrului, din Epoca Pietrei până în Epoca Modernă: în 2020, Dr. Mihai Vinereanu a conectat în mod special cuvântul Român - cu forma veche Rumân - de termenii proto Indo-Europeni “*sreu” pentru “a curge”, respectiv “*sreu-mon” pentru “râu, curs de apă”.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKljfDKqJrL6umAHhFdJbw1VQj1zkFxXRAG2W8LMsm4aIJ942_LQBl3ul6eX6FvpOiI-vxRC83A7J69WUTu16C7ZYDVBCKoKj47gW5bCS80O2Xmrb_ACT1NwRC3iHdEnWiaXO-O5TZ-qQ0/s1797/image787.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="699" data-original-width="1797" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKljfDKqJrL6umAHhFdJbw1VQj1zkFxXRAG2W8LMsm4aIJ942_LQBl3ul6eX6FvpOiI-vxRC83A7J69WUTu16C7ZYDVBCKoKj47gW5bCS80O2Xmrb_ACT1NwRC3iHdEnWiaXO-O5TZ-qQ0/w400-h155/image787.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Zeul Istros / Hister pe Columna lui Traian din Roma</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În legătură cu Faliscii mileniului II î.C. emigraţi în Peninsula Italică / Apenină din Bazinul Dunării mijlocii, adică din Panonia (în răsăritul Panonic fiind Banatul, Crişana, etc. - vorbind acelaşi Grai Trac - Panonii / “Pa-nonii” însemnând “Sfinţii Prunci”, căci “Pa” era particula de sfinţenie iar “noni” = prunci, evidenţiindu-se rezonanţa dintre Panonia locuită de Panoni şi Apenini / A-Penini): Românescul “falus” (sau Latinul “phallus” ori Grecul “phallos”) pentru “penis” e în Româna populară “pula”, cuvânt despre care şi Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic român” / publicat în 2009 a afirmat că era vehiculat ca atare - adică popular “pula” - de către Traci (anteriori cu un mileniu existenţei Grecilor, atât în S Dunării, cât şi în N Dunării, aşadar termenul nu era împrumutat de la vechii Greci, care au avut balena φάλαινα “falaina” ca înrudită lingvistic); ținând cont că făloșii Pelasgi / “Pelas-Gos” - puternic răspândiţi pe principala cale de comunicare Europeană timp de milenii, adică pe Valea Dunării, inclusiv în Panonia - existenţi din Epoca Pietrei ca nomazi vânători-culegători / mai numeroși ca vânătorii fiind culegătorii şi pescari au dispărut în Epoca Fierului dar moştenirile de la ei n-au pierit, sorgintea termenului popular “pula” poate fi conectată de onomastica lor Pelasgă = “Pela-s-Gă”, ca a celor care iubind Pământul o adorau pe Marea Mamă Ga și desigur că implicit pe reprezentantele ei, respectarea manifestându-se prin Cultul Falic (forma “Pela-S-Gă” reprezentând literalmente “Pula Sacrei Ga”, fiind ceea ce Zeiţa Pământului adora suprem), aşa ceva împreună cu Cultul Vulvei făcând parte din ceea ce “la pachet” s-a practicat îndelung în cadrul Cultului Fecundității și Fertilităţii, ştiinţific numit astfel, cumulând riturile falic şi al vulvei.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnLYOiKyJCxNL22nC6kh9Pz8YfhfPhl5rSVlRspdsGg8YFuqz-bBVVFFFdKhRFOj3paIwnf1aPzK0xwNHSPYL8kGWnYLI36DPoWA2Q9f37dV0FxbH7nrWFvq54R2HTm72whF1tHHJLj1lt/s1600/hhhhh.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="166" data-original-width="580" height="113" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnLYOiKyJCxNL22nC6kh9Pz8YfhfPhl5rSVlRspdsGg8YFuqz-bBVVFFFdKhRFOj3paIwnf1aPzK0xwNHSPYL8kGWnYLI36DPoWA2Q9f37dV0FxbH7nrWFvq54R2HTm72whF1tHHJLj1lt/s400/hhhhh.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Babilonenii / Vavilonenii numeau vulva ca </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">gala” - sinonimă cu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">strălucitoarea” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“stră-lucitoarea” </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">- iar în Greacă s-a păstrat termenul</span><span style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">πέλας / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“pelas”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> pentru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“client”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">, astfel încât direct se poate interpreta denumirea Pelasgă / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Pelas-Gă” sub forma de “clientul Gaii” sau Româneşte “Pula Sacrei Gheia” = “Pela-S-Ga”, oriental cu figurări simbolice prin falicele Obeliscuri (piloni avându-și denumirea de la ceea ce reprezentau - anume penisul Zeului Fecundității și Fertilității Bel / Baal - ținând cont și că “P” a fost înlocuit de “B”, astfel cum e în pronunție Arabă și azi, putându-se vedea numele divin ca Paal / Pel, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“pașa” fiind “bașa” / “ba-șa”, etc. ori</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> <span lang="IT">în umorul popular Românesc eroul principal fiind Bulă, personaj masculin la care “B” intenționat l-a substituit pe “P”, discuția putându-se extinde și la apropierea dintre Bactria și Parthia, Pulgari = Bulgari, etc.); de altfel, se poate remarca și apropierea dintre “pulă” / penis și “pilon” (pilonul înfățișând emblematic “pula lui An”)</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">. Sumerienii au avut ca preoți “gala” - după cum a scris și istoricul Român Constantin Daniel în “Civilizația sumeriană” din 1983 - pe cei “care potoleau cu muzica lor inima marilor zei, liniștindu-le mânia prin recitări de rugăciuni însoțite de muzică, uneori prin bătăi de tobă, apoi prin imnuri cu mâinile ridicate în sus; preoții ‘gala’ aveau un rol însemnat în ceremoniile de restaurare a templelor vechi, apoi la confecționarea tobei sacre, în fine având rol important și la înmormântări (la încheierea liturghiei pronunțau câte o binecuvântare, plătită foarte scump)”. În Sumer, preoții “gala” o slujeau îndeosebi pe Marea Zeiță Inanna - “stăpâna cerului” - zisă și Iștar, asociată planetei Venus, patronând sexualitatea. Considerând echivalarea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Pela” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bel” / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bal” și observând că termenul Turc </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bal” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">miere”, forma “Pela-S-Gă” putea foarte bine fi înțeleasă ca “Mierea Sacrei Gă”: semnificația Română a lingerii - relevată concret de cuvântul Sanscrit </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">lingam” pentru “pulă” / “penis” în Română - are și astfel relevanță practică; mai mult, în Peninsula Anatolică - ca de exemplu în metropola Efes - se știa că primul rege din Vechea Lume a fost demi-Zeul apicultor Gargo = “Gargo-ris” / Gargoris, șeful Uriașilor Cureți (ajuns cunoscut până în Peninsula Iberică, după cum a scris și istoricul Roman Marc Justin în secolul II). Sanscrit, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">membrul viril” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">linga” mai era literar considerat </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">trăznet” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“vajra” (termen echivalat și cu “goliciune”): în străvechile aglomerări urbane denumite “var”, orășenii des erau goi, printre manifestările publice frecvente regăsindu-se atât goliciunea, cât și orgia.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Etimologia cuvântului Englez </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">ball” însemnând </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“obiect rotund” - ca de exemplu “mingea” - are la baza sa atestată Medievală înțelesul de “testicul” (termenul fiind conectat - conform “Dicționarului etimologic” editat în 2001 de lingvistul Douglas Harper - și de “umflare” ori de Grecul “phallos” = “penis umflat”); apropierea și astfel de falicul Zeu Paal / Baal ori de înțelesul ca “rotund” / “cerc” - având onomastica etimologic legată de Gherga - încadrează străvechiul echivalent Pelasg dintre Gherga și Paal (Baal / Vaal).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBKLCQjllyLPbrlzguXG25Y8YrnmRXjUEqCzfTXeXiL4Nbo0TwlCSuECDYpPg1LqophkOeLPQlKy33CW12yroxZpVS88o-e6hr9NkuA78SyqNo2Mj6KYc-f4Q1p5CQDRrQn7YoWEaWhiOp/s1600/image519.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="947" data-original-width="1229" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBKLCQjllyLPbrlzguXG25Y8YrnmRXjUEqCzfTXeXiL4Nbo0TwlCSuECDYpPg1LqophkOeLPQlKy33CW12yroxZpVS88o-e6hr9NkuA78SyqNo2Mj6KYc-f4Q1p5CQDRrQn7YoWEaWhiOp/w400-h308/image519.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Sorgintea Pelasgă masculină pentru “pula” / “pu-la” era din “Pu-Ra” a venerării “Sacrului Soare”, pentru slăvirea căruia se înfigeau pari falici în țărână iar Pelasgă feminină - dovedită ca pre Indo-Europeană - pentru “Pizda” / “Pi-Z-Da” însemna venerarea a ceea ce era a “Sfintei Zeiţă Ga” (pe de o parte, “Pu” = “Sfânt” iar “Ra” = “Soare” şi pe de altă parte “Pi” = “Sfânta”, “Z” = “Zeiţă”, “Da” = divina Ga); cu înţelesul de “fiu”, în Sanscrită s-a păstrat “pur”, Dacii având “per” (un exemplu din urmă cu aproape 2 milenii fiind inscripţia în alfabet Latin dinaintea războaielor Romanilor cu ei “Decebalus per Scorilo” adică literalmente cu înțelesul “Zece-valuri, fiul Scurgătorului” / de sânge pe altar, la păgâni acea postură fiind onorantă, de pe un mare vas descoperit în 1954 la SarmiseGetusa de arheologul Român Ion Crișan): ținând cont că întotdeauna în Vechea Lume numele însemna ceva, la înaintașul Burebista - împăratul Geților în secolul I î.C. - se pot observa înțelesuri, prin frecventele echivalențe consonantice ale Asiaticului “B”, în “P” ca “Pur-Epista” = “Fiul Epistolarului” (în secolul I succesorul Deceval / Decebal fiind “Fiul Scurgătorului” = “Per Scorilo”), respectiv în “V” ca “Vure-Vista” = “Vestitorul urbei” / așezările orășenești fiind știute, spre deosebire de cetățile “dave”, ca “vare”, astfel că onomastica Burebista, de factură Asiatică în Europa, indica prin ambele versiuni sorgintea sa nu militară nobilă, ci administrativă nobilă, probabil ca fiul unui aristocrat din Curtea Getă, înrudit cu cârmuitorul Regatului Get, căci fiul numit Burebista a ajuns ca adult tânăr în fruntea statului.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-FJ2UlWSeowtBBSmFGl8BRjjt7Gw24_RH29z24cXbC4HBsh2LgzTX_iL3EmBMWg_btEsdAFhfUwxcJl2xeEUjxOy7Ua7WPpWcCYEeqFQas-VipB79ldUyC5kywxHZKrpQek_2mx5wpIdA/s1600/dddddddd.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="244" data-original-width="720" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-FJ2UlWSeowtBBSmFGl8BRjjt7Gw24_RH29z24cXbC4HBsh2LgzTX_iL3EmBMWg_btEsdAFhfUwxcJl2xeEUjxOy7Ua7WPpWcCYEeqFQas-VipB79ldUyC5kywxHZKrpQek_2mx5wpIdA/s400/dddddddd.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small;">Marele vas ștampilat “Decebalus per Scorilo” și clădirea cu sala având 120 mp din SarmiseGetusa unde era</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Se poate observa că mândrii / semeții Bănățeni folosesc și în prezent cuvântul de “paori” / “pauri” pentru țăranii puternici: termenul nu e deloc întâmplător și nu este un neologism, ci e străvechi. Calchierea lingvistică “L” peste “R” a apărut ca în Grecul “-poulos” pentru “fiu” dar şi “pui” - în Greacă “polla” = “mulţime” - în Latină “pullus” însemnând păsărică / pasăre mică</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> (Romanii folosind - înlocuind </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">R” cu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">L” - de pildă termenul “popoli” pentru stră-Românescul “popor”), etc.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">: apropierea păsărească a fost deopotrivă a organelor genitale masculin şi feminin, în jargon Român prin “păsărică” înţelegându-se oricare din ele (echivalând “puţa” sau “pizduţa”, etc). Bărbații Pelasgi / Pelasgoi iubeau “pământencele” Zeiţei Gaiei / Gheii (știute și ca Amazoane / “Ama-zoane”, ele venerând tandemul Pământ / “Ga” - Lună / “Ma”), sfințenia legăturii Pu-Ra cu Ga / Ma fiind reprodusă de împreunarea lor - a bărbaților “cerești” / “solari” și a femeilor “pământene” / “selenare”, aceeași ca și cea regăsită în Gherg-Ga / Gherga - iar femeile Pelasge / Gher-Ga erau cele știute ca Gorgone, atestările lor fiind anterioare Indo-Europenilor Kurgani / Gurgani care au răspândit în lume Graiurile / limbile Indo-Europene și au realizat gorgane neolitice, ca neam foarte puternic, căci nu doar spiritual ci şi fizic au fost părinții Indo-Europenilor; mult ulterior, similar s-au perpetuat - până în Antichitate - raporturile dintre bărbații Daci și muierile Gete (poporul Geto-Dac fiind strămoșul direct al poporului Român Modern). Exemplul Pelasg al celor plecaţi din Panonia - de pe cursul mijlociu al Dunării - în Peninsula Apenină, Faliscii vorbind acelaşi Grai Pelasg ca şi strămoşii Românilor (adică stră-Româna), care au ajuns importanţi strămoşi ziși inițial Ramnes ai Romanilor acolo, e relevant: cine din cine a apărut - Romanii din Români în mileniul I î.C. sau Românii din Romani în mileniul următor, adică în mileniul I - nu-i chiar aşa de simplu cum pare (dacă e văzută doar partea cea mai recentă a istoriei); de altfel, în secolul VII - la începutul Medieval - Sf. Isidor în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Etimologii” 14:4 a și scris despre legătura evidentă dintre Panonia (unde cândva erau Ramani / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Ra-mani”) și Peninsula Apenină / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">A-Penină” (unde la începutul Romei erau Ramnes). În 1943, cercetătorul Român Ionescu-Nica a enunțat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Poporul Român vorbește de Râm nu de Roma, câ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">nd vrea să amintească pe Romani sau Râmleni. Râm este Roma, cetate așezată pe râul Râm, zis Rumo sau al Rumonilor, înainte de înființarea cetății Romei de către Duci (după cum spune legenda). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Râul Râm azi se numește Tibru. Pe valea lui, înainte de zidirea cetății Roma, s-au așezat Traci, numiți Rumoni. De la ei râul s-a numit Rumo. Rumonii erau cam la marginea lumii Trace, înspre apus. Rumonii erau împărțiți între ei după profesiune și purtau - în afară de numele de Rumoni - numele profesiunii lor sau al zonei lor. Cei din munte se numeau Sabini, adică ciobani. Cei din câmpie se numeau Latini, adică agricultori. Roma desigur s-a zidit pe locul unui târg vechi, Trac, făcut de populația din Latiu de Latini și de ciobanii din munți, ziși Sabini. Toți vorbeau limba Tracă. Legenda spune că Roma a fost înființată de Romulus și Remus, copii gemeni, alăptați de o lupoaică (lupul era stindardul Dacilor). Numele de Râm, Rumo, Rumoni, Sabini și Latini, lupoaica doică și Latina vorbită de Rumoni, deveniți Romani, arată că adevărul este de partea legendei de origine Tracă. ‘Furatul fetelor’ a rămas un obicei care există și la Români. ‘Răpirea Sabinelor’ a fost născocită din necunoaștere. Se știe că la noi și ‘furatul’ și ‘fugitul fetei’ se fac cu voia fetei, când se opun părinții la cununia fetei cu un ales al ei, care nu le convine lor. Dacă ‘răpirea Sabinelor’ se admite ca luarea cu forța, cu violența, atunci trebuie admisă și cucerirea Romei. Dacă ‘răpirea’ a fost de fapt fugit sau purtat - în înțelesul Românesc, adică mergerea de bună voie a fetei după soț - atunci se poate trece peste o cucerire a Râmului, considerând-o inexistentă. Comunitatea de origine, comunitatea de obiceiuri, comunitatea de limbă, înlătură Latinizarea fulgerătoare a Dacilor, Latinizare care devine o altă confirmare sau dovadă că Dacii și Romanii, care au cucerit Dacia, vorbeau aceeași limbă, populară”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGiDR5Q4HBvFtpWCIxeSINrKVY3tHLH4VcPt87KeEj34uYLlw6H8vgM8prWHbQrspCaAniswgnFzUsDCpSQrK2BERHnt0CWVkEiTUjMMIhY_o6OJyowuJTtDHoNC2SowgIczjj5VOfaKD3/s1600/image521.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="621" data-original-width="790" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGiDR5Q4HBvFtpWCIxeSINrKVY3tHLH4VcPt87KeEj34uYLlw6H8vgM8prWHbQrspCaAniswgnFzUsDCpSQrK2BERHnt0CWVkEiTUjMMIhY_o6OJyowuJTtDHoNC2SowgIczjj5VOfaKD3/w400-h314/image521.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Polimorfismul somatidelor în Europa <br />(de același gen în spațiul Românic, Nordic Italic și Sudic Iberic)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Dovezi ale vechii limbi Românice există şi în formă fizică, de exemplu în 1972 arheologul Ion Nania în Mozăceni 44,34 lat. N, 25,10 long. E - cea mai mare comună din judeţul Argeş / România - a găsit un topor de la sfârşitul Epocii Bronzului, inscripţionat stră-Român “SVI MI PIE” (însemnând “şi mie pios” ori - din “SVIMI PIE” - “pios de seamă” sau “pioșenie înaltă”), cu scrierea de la stânga la dreapta, aşa după cum s-a impus stilul de scriere apoi ca model în toată Europa: datarea artefactului - în secolul XV î.C. - era anterioară Fenicienilor (din alfabetul cărora ar fi derivat cel al Grecilor iar apoi cel Latin al Romanilor); e de considerat că există opinia derivării alfabetelor actuale Europene din cel Pelasg, prin intermediul Geților (sursa străveche - inclusiv pentru scrierea Feniciană - fiind cea Pelasgă, existentă și la stră-Români). Privind Fenicienii, la care “sama” = “înalt”, oamenii înalți fiind în general considerați și de seamă, e de considerat - foarte serios - cum și-a început “Istoriile” Carianul Herodot, care a trăit o vreme pe Insula Samos, a sfinților moși Carieni, oameni de seamă (scriind pe când Fenicienii chiar existau iar autorul nefiind atunci combătut): “Fenicienii veniți de pe țărmurile Eritreii pe cele ale Mediteranei, statornicindu-se în Țara pe care încă și azi o locuiesc, se apucară îndată de un întins negoț pe Mare”. Istoricul Herodot - din Caria / Asia Mică - a susținut că Fenicienii erau originari de la Oceanul Indian / Golful Persic, el mai notând că Fluviul Eufrat curgea în aceeași apă roșie a “Eritreii” (Golfului Persic / Oceanului Indian); de altfel, inclusiv altă lucrare Antică - “Periplu în Marea Eritreii”, scrisă tot Grecește, în Egiptul secolului I / deci după jumătate de mileniu - a indicat Oceanul Indian ca “Eritreu” (însemnând “Roșu”), Marea Roșie pe atunci fiind numită altfel, anume “Arabică”: există și hărți, ca ale cartografilor Abraham Ortelius 1527-1598, Jean d’Anville 1697-1782, ș.a. reprezentând vechea situație (e de știut că în vremurile Vechii Lumi pe coasta Indiană a Oceanului “Roșu” era foarte populară băutura “soma”). Fenicienii s-au manifestat pe coasta Canaanului / Estul Mediteran după Războiul Troian, ajungând cu comerțul inclusiv în Caria - de exemplu matematicieni ca Thales din Milet ori Pitagora din Samos având ascendențe Feniciene - și în Bazinul Dunării inferioare (de pildă la cotul Dunării, unde era târgul Gherghina - azi Galați - pentru electrum / chihlimbar); Fenicienii - mari navigatori și mari negustori - s-au emancipat în Epoca Fierului, întâi la Vest de Ghergheseii Canaanului (la S de Ghergașii Ugaritului și la N de Filisteni / Palestinieni), apoi în N Africii: în Antichitate, Fenicienii au dispărut din cauza Europenilor, întâi cei Asiatici fiind ocupați de Europenii Makedoni din Peninsula Balcanică iar apoi cei Africani fiind ocupați de Europenii Romani din Peninsula Apenină.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><div style="text-indent: 0px;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioOEFUnOCx918Hcu_-nx0PyhNVpkhXfNsg0IJFRwCypxM6LE5Mz7vrqyxx_RW3u8yjQIBP7j6R0Fo2bj5kFr3zLFvgU1IF_cBYG6cKQN6idsHbaeR2zdBVlHfJercza-Ca8vg33KO0MMm3/s420/image801.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="254" data-original-width="420" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioOEFUnOCx918Hcu_-nx0PyhNVpkhXfNsg0IJFRwCypxM6LE5Mz7vrqyxx_RW3u8yjQIBP7j6R0Fo2bj5kFr3zLFvgU1IF_cBYG6cKQN6idsHbaeR2zdBVlHfJercza-Ca8vg33KO0MMm3/w400-h243/image801.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Corabie Feniciană</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Se poate constata facil că “Românu-i născut poet” - folosind şi acum “Lerui, ler” - nu este o expresie “gratuită” (la Romani, Larii / “Lares” erau “eroii-strămoşi” - ca geniile ancestrale / duhurile gospodăriei - aceia fiind Gardianii / protectorii), incantația respectivă ducând la religioasa “aleluia”: în Bazinul Mării Negre încă din paleolitic exista scriere (așa după cum a notat filozoful Platon drept premieră mondială a oamenilor, anume că pe pilonul / columna centrală din sanctuarul capitalei Imperiului Atlant / Borean, aşezare aflată pe o paleo-insulă ajunsă apoi pe fundul Mării Negre, erau gravate legile - ceea ce însemna că atunci a fost cineva care le-a inscripționat pentru ca altcineva să le citească - pe lângă faptul că acelea au necesitat conceperea de către legiuitori, care aveau şi organizare statală în Epoca Pietrei), de la inscripțiile din Gherdap, din neoliticul Ardealului - incluzând “Tăblițele din Tărtia / Tărtăria”, din vremea contemporană cu Sanctuarul de la Parţa din Banat, cel mai vechi din Europa - fiind descoperită prima scriere din lume = “Scriptul Dunărean”, etc. Mai mulţi autori Antici au consemnat despre scrierea Pelasgă că era cea mai veche din lume (iar vadul preferat Pelasg a fost cel Pontic, încă dinainte de Potop): de exemplu “Cartea jubileelor” - canonică în Biserica Ortodoxă Etiopiană - a notat că înainte de Potop îngerii scriau pe “Tăbliţe Cereşti” (iar tot pre-diluvian, patriarhul An, respectiv Eno = Enoh, înaintaşul lui Noe din Sudicul Corn al Abundenţei a scris - după întâlnirile sale cu îngerii din Cer - prima carte din lume, ceea ce conectează și Nordicii Atlanţi de ştiinţa lui, el fiind “moşul Cher / Her”, adică “Her-mes”, după cum a fost echivalat în EurAsia; puterea nemuritorului An Ceresc se reînnoia anual în spațiul Atlant / Pontic, aflat în N Cornului Abundenței, Tradiția Românească - din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, adică din acel areal - conservând de pildă, ca urmașă directă, dovedită în continuitate milenară, Magia Anului Nou peste cel Vechi / împreună cu legendarul ansamblu aferent de mituri și rituri). Biblia menționează cu mai multe prilejuri numele celor înscriși în ceruri; se poate remarca despre Gherga că și-a avut de la început numele scris în Cer (începând cu Veghetorii îngeri Gregori). Este de observat că filozoful Elen Platon din Atena n-a fost primul din istorie care a scris despre Atlantida (înaintea lui au fost alţii; de la Platon însă - fiind mai recent în timp decât ceilalţi - s-au păstrat cele mai multe notiţe despre Atlantida): spațiul Atlant - al Atlantidei / respectiv al Imperiului Atlant - a fost consolidat la N de Anatolia, acela fiind spațiul Pontic, colectorul apelor dulci din spațiul Dunărean. În Epoca Bronzului - inclusiv în spațiul Carpatic / traversat de cursul Dunărean - genealogiile dar și legile, religioase ori ale societății, rămase de la Pelasgi, erau memorate “în versuri” pentru a fi mai ușor transmise, de pildă, în afara creațiilor proprii, inclusiv producțiile epopeice V Anatoliene din Epoca Fierului, ca ale poeților Gherghiţi / Gherghini Homer, Hesiod, ș.a., fiind apreciate de Geto-Dacii din actualul spațiu Român, Antic aceia vorbind un Grai apropiat Latinei vechi / spre dezamăgirea cercetătorilor dorind să reveleze o limbă Dacă distinctă (ce n-a fost găsită, în ciuda eforturilor îndelungate), etc.; e de reţinut că omenirea întâi a trecut prin Civilizaţia memoriei iar apoi a trecut prin Civilizaţia scrierii (străvechii înţelepţi având abilităţi mentale uriaşe de stocare a datelor, abia mult ulterior - pentru a face faţă societăţilor inclusive - Homo Sapiens ajungând copleșiți la utilizarea scrierii, la început din motiv religios iar după aceea din raţiuni comerciale, intelectuale, etc.): cu timpul, în diverse medii, memorările înaintașilor s-au tot redus, de exemplu în Evul Mediu la populațiile Turke rămânând obligatorie amintirea doar a celor mai recente 7 generații, alții renunțând complet la așa ceva - amintirile cedându-le scrierilor - preferând să-și dedice capacitățile mentale altor preocupări. Geograful Anatolian Strabon X 3:17 a scris că nu numai poezia, ci şi muzica (cu ritmurile şi melodiile sale) aveau origini Trace, istoricul Got Iordanes în “Getica” 71 a afirmat că preoţii Geţi îşi însoţeau rugile cu muzică, cronicarul Ştefan din Bizanţ = “Vizandia” a reţinut că Geţii cântau la ghitări când trebuiau să transmită mesaje, etc.: aşa era mecanismul străvechi al mesagerilor (iar Geţii aveau o cultură orală serioasă, în general scrierea nefiindu-le necesară, ca de altfel nici reprezentarea Zeilor, religia fiindu-le fără icoane - fără idoli ori statui, aşa cum era caracteristic şamanilor Nordici EurAsiatici - spre deosebire de alte populaţii; Geții au fost “fundamentaliștii” religioși ai Tracilor, în secolul IV î.C. oratorul Elen Androtion notând că Tracii nu cunoşteau literele şi că - în general - spre deosebire de Varvarii / Barbarii din Asia, Varvarii / Barbarii din Europa, care populau aglomerările umane “var” = “bar”, considerau scrierea ca ruşinoasă, la ei înţelegerile fiind numai verbale iar cuvântul “dat” având valoarea “jurării”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVcoGbEaSAc-FtGR4yTr2es7BDPAi4wyntBAEZIp-CvzrtiymhnTb4IidFTMoyqAy6Vp4u1JGCOlVtXc4z160pkfDAuuFAUPjYh1sDClsMUkzrycvtNGoy-Yb-JZb7nGxnw0ELIPGgDHNy/s1600/image523.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="562" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVcoGbEaSAc-FtGR4yTr2es7BDPAi4wyntBAEZIp-CvzrtiymhnTb4IidFTMoyqAy6Vp4u1JGCOlVtXc4z160pkfDAuuFAUPjYh1sDClsMUkzrycvtNGoy-Yb-JZb7nGxnw0ELIPGgDHNy/w249-h400/image523.png" width="249" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică” din 2009 a scris despre “ler, cuvânt care serveşte ca refren la colinde: românescul ‘ler’ înseamnă ‘vreme’, ‘timp’ (referindu-se la cineva în floarea vârstei); întâlnit în expresia ‘a-i trece (cuiva) lerul’ are sensul de ‘a fi îmbătrânit’ dar cu farmec, însemnând ‘cândva în vremurile de început, vremurile fericite de demult’ / un timp mitic, fericit. În plus, românescul ‘ler’ / ‘lerui’ poate fi asociat cu albanezul ‘lere’ pentru ‘naştere / răsărit’, sensuri cvasi-identice; astfel, pare să fie vorba de un radical vechi traco-iliric ‘ler-’ cu sensul de ‘început / răsărit’, cu referire la naşterea unei divinităţi pre-creştine”. În spaţiul Român, străvechea urbanizare din oraşele neolitice / unde se practica şi prima scriere din lume - tipică societăţii organizată matriliniar - a dispărut în Epoca Bronzului, după valurile Kurgane, datorită acelora trecându-se la vigurosul rural dominat patriliniar (evidenţiat de Geto-Daci în Epoca Fierului şi Antichitate); pentru cetate / oraş în Tracă se folosea “para” - în Sanscrită era “pura” - astfel derivând în vechea Greacă “polis” iar în Română fixându-se termeni ca “a apăra”, “perete”, etc. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">(sensul iniţial al toponimelor Orşova, Orăştie, Oradea, etc. a fost de a indica oraşul din afara cetăţii “dava”). În 1941, Gheorghe Lisseanu - membru corespondent al Academiei Române - a scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Numirea de Orăştie păstrează, în sine, însuşi cuvântul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">vár</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> = cetate / castru. Acest </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘var’ este un termen împrumutat de Unguri. Faptul că Ungurii, împrumutând cuvântul ‘var’, au păstrat pe ‘v’ iniţial ar fi o dovadă că împrumutul s-a făcut relativ târziu, căci popoarele Mongole nu pot pronunţa pe ‘v’ de la începutul vorbelor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Vlach ne dă Ungureşte </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘oláh’; popular ‘varos’ se va fi spus ‘aroş’ / ‘oraş’.” Din acelaşi motiv lingvistic Mongol al evitării “V” la începutul cuvintelor / numelor, primii Unguri au preferat să folosească Balaton pentru Valaton: marele Lac Panonic - pe malurile căruia cândva au trăit Valahii - a fost înglobat în Regatul Medieval al celor care pe Dunărea mijlocie au ajuns să fie vecinii apuseni ai Românilor; transferul din “R” în “L” s-ar fi manifestat şi la orăşeni, locuitorii “Var” - Varahi / “Va-Rahi” - ajungând Valahi, mediul urban caracterizând stră-Românii neolitici, care obişnuiau să trăiască în asemenea aglomerări umane de la vaduri, locuri unde venerau Soarele Ra, ca “Ra-mani” / Ramani. În N Indiei / Bazinul Ghaggar, indigenii Barahi / Brah-mani erau oamenii sufletului Ba al Soarelui Ra, ceea ce asamblat era “Ba-Ra” = rădăcina pentru numele Țării Bhărat și denumirea preoților brahmini, egalarea “B”/“V” fiind atestată de specialiști ca validă și acolo, India efectiv fiind Vharat / “Vha-rat” = “regatul orășenilor”. De altfel, pentru “varos” / “oraş” - “polis” în Greacă ori “târg” în Română sau “grad” ori “burg” la alţii - s-au putut distinge deopotrivă conexiunile dintre Sf. Ra, popular uzitat ca “pura” / “pula” cu “polis” ori a lui Gherga cu celelalte denumiri (târg, gorod / grad, burg, etc.): în aglutinantul oraş / mediu urban - care a generat termenul de “politică” dar şi pe cel de “politeţe”, etc. - s-a definit de la început manifestarea Gherga, îndeosebi sexuală, cu valenţe mistice, activităţile de gen fiind nu numai la sat / în mediul rural, ci şi acolo, la oraş / în mediul urban (pe scară chiar mai mare, profitând de aglomeraţia / aglutinarea corespunzătoare), astfel rezultând onomastica semnificativă a aşezărilor po-pulaţiei grupată aşa; orăşeanul era politicos considerat “domn”, ca având autoritatea de “stăpân” (în mediul Român fiind inventariate numeroase formule de politeţe, împreună cu variantele lor). Conform Dr. Adrian Poruciuc, “rădăcina Indo-Europeană ‘per’ însemnând ‘a procrea’ (la vechii Egipteni ‘per’ având înţelesul de ‘a apărea’ / ‘a se naşte’) nu provenea din vreo coincidenţă, ci a fost la baza Tracului ‘poris’, cu originea pre Indo-Europeană în idiomurile neolitice paleo-Balcanice”. (Încă din Epoca Pietrei, în general vulva era imaginea arhetipală a mamei iar falusul era imaginea arhetipală a tatălui, ambele emblematice pentru Cultul Fecundității și Fertilităţii, atât în mediul rural / sat, cât şi în mediul urban / oraş). Rădăcina “DN” - folosită de pildă la Iranianul “dănu” pentru “Râu” - s-a regăsit din vechime în titulatura de “domn” pentru omul = “man” de pe Râu (în Latină folosindu-se “dominus” pentru “lord” - adică “posesor” / “dominator” - “domus” pentru “casă”), etc., din trecutul îndepărtat “Ro-mânii” fiind ştiuţi ca stăpânii / domnii apelor, respectiv “Valahi” şi respectaţi ca atare: Eden / “Ed-En” era literalmente locul “ud al lui An” (în Română existând atât “ud”, cât și “An”, în legături cu străvechiul înțeles de Rai ce era odată în spațiul stră-Român; în “Epopeea lui Ghilga-meș” a marelui rege Sumerian post-diluvian, referințele explicite la Eden ca loc foarte umed au fost studiate de exemplu și de către arheologul American James Pritchard 1909-1997). Utilizarea termenului de Valahi - pentru oamenii consideraţi ca “ai valurilor” - pe uscat corespundea denumirii atât a celor traversând platourile îngheţate, cu aspectul ca Mări vălurite de nea, cât şi a realizatorilor valurilor de pământ (forme megalitice ştiute şi ca “brazde”, create de Uriaşii “ji-dovi” până la cele mari ca nişte “jiduri” = ziduri pentru aşezările lor botezate ca “var”, locuite de “varahi” / “valahi” = orășeni și păzite de citadelele numite “dave”, locurile cu domnii din domuri / case, respectarea unor bărbaţi din mediul urban ajungând până la formularea “domnii de la oraş”; de exemplu, “Limes TransAlutanus sau Valachicus”, aşa după cum apare în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Istoria românilor” de Academia Română, a fost în Muntenia valul de pământ lung de 235 km - paralel cu Râul Olt, între Fluviul Dunărea / Poiana 43,44 lat. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">N, 24,57 long. E, judeţul Teleorman şi Munţii Carpaţi / Râşnov 45,35 lat. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">N, 25,27 long. E, judeţul Braşov - lat de circa 11 metri şi înalt de circa 3 metri, ce în prima jumătate a secolului III a constituit graniţa de răsărit a Daciei Romane). Dr. Tatiana Slama 1920-2011, care a cercetat “Conceptul de ‘bunăcuviinţă’ şi formulele care îl exprimă în limba română”, a enunţat că “rădăcinile conceptului de politeţe se află, în mare măsură, în tradiţia rurală, populară”. Aşadar, nomazii Pelasgi care s-au încumetat să traverseze pustiuri vălurite de zăpadă au fost Valahi, la fel ca “Oamenii valurilor” păzind vadurile - de treceri ale apelor - aglomeraţi (din raţiuni de rentabilitate) pe maluri în aşezările urbane / numite “Var”, întărite cu valuri de pământ.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYKEuY5SfIjKRMMmhdbM-d3pceyU3RE9WdkJf48h4TJWmaQJpKAe1Cl2ELmmlLwRmgQjRZbq-OZGujdGlNN_-clyh2mLO6RobisvyoWrndbJ-QUZmAxJldC5de4c5l0ufMrzyPGlDWmNzr/s1600/image525.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="211" data-original-width="239" height="353" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYKEuY5SfIjKRMMmhdbM-d3pceyU3RE9WdkJf48h4TJWmaQJpKAe1Cl2ELmmlLwRmgQjRZbq-OZGujdGlNN_-clyh2mLO6RobisvyoWrndbJ-QUZmAxJldC5de4c5l0ufMrzyPGlDWmNzr/w400-h353/image525.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Dr. Adrian Poruciuc în cartea “Sub semnul Pământului Mamă” din 2013 a scris ce a fost la sfârşitul Antic în spaţiul Rumân / Român: “Retragerea Romei a marcat începutul unei perioade în care aspectele de viaţă urbană din Dacia s-au deteriorat destul de rapid, dispărând toate oraşele romane până în secolul V. Pe parcursul unei perioade de aproximativ un secol şi jumătate, locuitorii Daciei (incluzându-i atât pe urmaşii direcţi atât ai latinofonilor colonizaţi, cât şi pe ai localnicilor romanizaţi) au rămas doar cu viaţă rurală şi cu obiceiuri de sorginte mai ales preromană, dintre care unele aveau adânci rădăcini în preistoria sud-est europeană. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Practic, în cele mai multe teritorii ale părţii nordice a Peninsulei Balcanice, stilul de viaţă rural-analfabet a rămas apoi dominant pe parcursul Evului Mediu şi în prima parte a Epocii Moderne. Dar lipsa ştiinţei de carte nu a însemnat şi imposibilitate de continuitate culturală. Dimpotrivă, transmiterea tradiţiilor ‘prin viu grai’ de la o generaţie la alta - fără reale prohibiţii sau prescripţii (cu excepţia celor destul de blânde venite din partea bisericii creştine de rit răsăritean) - poate explica, de fapt, spectaculoasa păstrare a unor elemente precreştine, preromane, şi chiar preindoeuropene în folclorul românesc, ca remarcabilă parte din cultura tradiţională sud-est europeană”. Geţii / Dacii vorbeau vechea Română înaintea sosirii doar peste unii din ei - şi doar pentru relativ scurt timp - a unor Romani folosind Latina (limba administraţiei Imperiului Romei - limbă ce a dispărut - Româna însă rămânând, fiind mai populară); după ce majoritatea istoricilor au demonstrat continuitatea trimilenară de netăgăduit în spaţiul actualei Românii, e ciudat că unii dintre ei au susţinut existenţa limbii numai ca bimilenară, pentru primul mileniu (când se vorbea stră-Româna) declarându-se incompetenţi a recunoaşte pur şi simplu că era vechea Română / preferând clasificarea ei sub forma de “limbă necunoscută”: o chestiune care academic nu poate rămâne aşa, din moment ce deja se cunosc binişor în lume limbi şi mai vechi de 3 milenii (unele dispărute au putut fi descifrate după mult timp iar de pildă în Balcani prin Greacă se perpetuează o limbă trimilenară şi la fel Româna - chiar dacă în forma Modernă - e în uz şi azi, ceea ce clar înseamnă plus-valoare, în beneficiul patrimoniului universal, căci Româna s-a impus ca limbă primordială). Un parcurs asemănător celui atribuit Românei ca hiatus a fost trasat de către cercetători Latinilor - apăruţi în Peninsula Italică la sfârşitul mileniului II î.C. - şi limbii Latine vorbită acolo de urmaşi, atestată numai de la mijlocul mileniului I î.C., deci cu diferenţă de multe secole între formarea etnică şi formarea lingvistică; totuşi, faţă de majoritatea naţiunilor din lume la care din strămoşi s-a vorbit proto-limba proprie / “maternă”, la Români ar fi fost o severă anomalie, strămoşii Românilor chipurile vorbind orice altceva decât stră-Româna (ideea unei aşa colosale excepţii coborând din constatarea absenţei în general a scrisului / ceea ce însă nu însemna că Graiul era altul decât cel stră-Român). La Geto-Daci, renumiți drept conservatori ai străvechilor Tradiții, lipsa scrierii la nivelul majorității impunea “înşurubarea” limbii în mod foarte profund în matricea existenţială - căci era parte din fiinţa lor - mai profund decât de exemplu “înşurubarea” ideii din Epoca Modernă la Români că limba Română ar fi existat numai din Evul Mediu (chiar ca existând doar din a doua jumătate a perioadei de 3 milenii - adică de un mileniu jumătate sau chiar de numai un mileniu - după cum susţin cei mai radicali activişti a aşa ceva); susţinătorii aberaţiei filologice / lingvistice nu sunt capabili să producă nici o dovadă solidă despre limba “diferită” vorbită în prima jumătate a perioadei în cauză - adică în primul mileniu şi jumătate, când în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic se utiliza vechea Română, succesoarea stră-Românei din Erele precedente - iar perpetuarea unei asemenea propagande e de fapt continuarea atacului atât la limba Română, cât şi la fiinţa Românilor (pe principiul minciunii repetate până devine adevăr): fără să probeze discontinuitatea limbii atunci când a fost probată continuitatea populaţiei, ipoteza că limba Română şi Românii ar fi apărut pe la sfârşitul Antichităţii sau începutul Medieval n-are bază ştiinţifică decât între susţinătorii atacării neamului Românesc (chiar şi un exerciţiu logic simplu ar evidenţia anomalia chipurile reuşită de atacatorii Romani, ca în timp de doar câteva generaţii, după ce au omorât floarea bărbaţilor Geto-Daci, să reuşească “ştergerea” matricii existenţiale a puţinelor Geto-Dace cucerite - care nici nu foloseau scrierea, deci vorba le era impregnată inclusiv în felul de a gândi, etc. - iar apoi urmaşele, foarte interesate să-şi abandoneze limba maternă, “eliberate” prin “mărinimia” Romană, să fi continuat prin copii şi nepoţi timp de secole multiplicarea entuziastă / difuzarea eficientă a Latinităţii printre mult mai numeroşii compatrioţi neafectaţi până atunci de Romani şi de Latinizare, tocmai într-un timp când Latina dispărea din lume, începând chiar cu Roma, vatra ei). Ţinând cont că în Europa ultimului mileniu nu s-a mai format nici un popor nou, imaginaţia atacatorilor fiinţei naţionale Române a ajuns de felul că poporul Român a fost ultimul format pe continent (adică exact contrar / simetric opus adevărului); o remarcă ar putea fi despre atacarea identității Române, că nu e exercitată de pildă asupra vecinilor - Bulgari, Sârbi, Maghiari, Ucraineni - ceea ce de fapt denotă importanța Românilor, ai căror strămoși au format cel mai vechi popor European, anume cel Pelasg. În 2008, Dr. Aurora Peţan de la </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Institutul de Lingvistică” al Academiei Române a afirmat<span style="background: white;">: “</span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Există un război împotriva limbii române, căci există un război împotriva identităţii noastre. Iar singurul mod prin care ni se pot tăia rădăcinile este îndepărtarea de limba noastră. Constantin Noica spunea că vorbirea omului este fiinţa lui. Deci pentru a-i lua unui om sau unui neam identitatea, trebuie să îi distrugi limba: atât istoria limbii, cât şi spiritul ei. Căile pe care se desfăşoară lupta împotriva limbii române şi, implicit, a identităţii noastre, sunt numeroase. La nivel academic, savanţii, fie ignoranţi, biete marionete oportuniste, fie vânduţi cu totul şi potrivnici intereselor neamului, depun eforturi în a ne falsifica rădăcinile. De aici aversiunea făţişă, devenită un adevărat război, faţă de civilizaţia dacilor şi faţă de tot ce înseamnă componenta străveche a limbii române: cetăţi dacice lăsate pe mâna jefuitorilor, triste figuri de academicieni care se extaziază în faţa ideii cuceririi Daciei şi a masacrării dacilor care şi-au apărat pământul, dicţionare şi tratate ridicole, care caută să demonstreze că dacii au renunţat brusc, definitiv şi în masă la limba lor, iar limba română este continuarea limbii latine, devenită imediat un ‘primitor universal’, o ‘limbă ospitalieră’ care a renunţat de bună voie la tot ce a avut specific şi a luat de la alţii tot ce are acum. Mass-media este un alt canal prin care se duce acest război. Presa şi internetul promovează cu mare insistenţă sărăcirea limbii, mai ales în rândul tinerilor. Este adevărat că limba oglindeşte realitatea din jurul nostru, dar este la fel de adevărat că şi noi suntem modelaţi, foarte subtil şi eficient, de limba pe care o vorbim. Dacă folosim zi de zi un vocabular sărac, vom deveni repede la fel de săraci în spirit”.<span class="apple-converted-space"> </span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjNZmHPaVAGr_biQt7c6pIIXiRarT_9bBLGtXCh6HX2IrkP4_74__FD2eBuCB29h-WkPVrA6pwYQ4-7itQRQA_mIgyxS406ILb0TBL05NhCbz4J1giRg7R6PeIDoVnP9VbR4eT0EXXec9b/s1600/image526.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="300" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjNZmHPaVAGr_biQt7c6pIIXiRarT_9bBLGtXCh6HX2IrkP4_74__FD2eBuCB29h-WkPVrA6pwYQ4-7itQRQA_mIgyxS406ILb0TBL05NhCbz4J1giRg7R6PeIDoVnP9VbR4eT0EXXec9b/w400-h224/image526.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Faptul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> că în partea din Dacia cucerită de Romani s-au găsit vestigii ale ocupanţilor nu înseamnă că acolo şi atunci s-a născut poporul Român ori limba Română; aşa ceva, în accepţiunea cea mai timpurie agreată de diversioniştii respectivi “Latino-maniaci” - pentru care “Latinitatea” a ajuns o doctrină aproape de talia dogmei religioase - anume că pe la mijlocul mileniului I numai mulţumită efortului pedagogic Roman, de a-i determina pe autohtoni să înveţe limba duşmanilor ireversibil şi s-o uite pe cea nativă / maternă a lor, ar fi apărut Românii şi Româna vorbită de ei, frizează absurdul, împingând Istoria Românilor în derizoriu (căci dacă inclusiv lingvistic sunt vizate doar repere recente, atunci şi Româna Modernă - a secolului XXI - prin numeroasele neologisme se poate declara ca “nouă” faţă de Româna din urmă cu un secol, după cum şi Româna secolului XX prin numeroasele neologisme de la timpul ei era “nouă” faţă de Româna anterioară cu un secol / adică aceea din secolul XIX, ş.a.m.d., baza Românei însă nefiind “buchetele” de neologisme apărute în timp, aşa că referirea la ele ca ajunse să fie esenţa limbii iar nu adausuri limbii n-are relevanţă ştiinţifică): vechea limbă Română, ştiută cândva şi ca Latina rustică sau vulgară - limbă Barbară - a fost echivalenta aşa-zisei Indo-Europene comune (dinaintea existenţei Romanilor în Peninsula Italică / iar chiar aşa o exagerare - că Latina a fost “mama” Românei - e flagrant abuzivă). Româna nu s-a tras din Latină, nici Latina nu s-a tras din Română: ambele limbi s-au tras - la fel ca surorile ori verișoarele lor - din aceeași sursă Indo-Europeană / Kurgană. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">De pildă, în 2007 lingvistul Francez Yves Cortez a demonstrat că “Franceza nu vine din Latină”, printre altele şi exemplificând: “Cum se zice ‘tratat’? În franceză ‘trate’, în spaniolă ‘tratado’, în italiană ‘tratato’, în română ‘tratat’; în latină? ‘Fuendus’! Cum se zice ‘dezastru’? În franceză ‘desastre’, în spaniolă ‘desastre’, în italiană ‘desastro’, în română ‘dezastru’; în latină? ‘Clades’! Cum se zice ‘luptă’? În franceză ‘luta’, în spaniolă ‘lucha’, în italiană ‘lota’, în română ‘lupta’; în latină? ‘Pugna’! Etc. În toate limbile românice terminologia coincide, însă nu şi cu latina. Ele provin din ceva comun; e clar că au aceeaşi origine, o limbă mamă, care nu este latina. Mai degrabă, latina a fost o verişoară a limbilor românice, nu mama lor! Să ne înţelegem, nu neg influenţa latinei, însă aceea a fost ulterioară, o influenţă din Evul Mediu”. (În Latină, la nişte mari cuceritori cum au fost Romanii, câmpurile semantice importante - ca ale războiului, familiei, etc. - au fost diferite de cele ale limbilor Românice). În 2013, lingvista Carme Huertas din Spania a afirmat că “Limbile românice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri locale. E clar că au aceeași origine, o limbă mamă, care nu este latina. Latina este o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor românice. Dacă nici romanii nu vorbeau latina, cum poate cineva să susțină că locuitorii din ținuturile noastre au renunțat la limba lor înlocuind-o cu alta pe care n-o înțelegeau și </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">chiar mai grav, că au început să o vorbească atât de rău încât au pierdut pe drum cazurile şi genurile gramaticale? Cum se face că această limbă nouă e atât de diferită de latină încât latina devine de neînţeles? Şi că toate schimbările s-au produs în doar câteva secole? Prea multe întrebări fără răspuns, căci explicaţiile date pentru a justifica schimbările lingvistice pornind de la latină nu sunt convingătoare. De fapt nici nu răspund la întrebările pe care tocmai le-am formulat. E posibil să existe altă explicaţie? Să vedem mai întâi ce s-a întâmplat cu alte limbi mediteraneene. Comparând, spre exemplu, greaca modernă cu cea clasică, observăm că distanţa dintre ele nu e atât de mare ca distanţa dintre latină şi limbile românice. La fel şi în cazul limbii turce. Şi exact acelaşi lucru se poate spune despre arabă. Faptul că diferenţa dintre limbile moderne şi cele clasice e atât de mică înseamnă că procesul de schimbare lingvistică în interiorul unei limbi nu se produce de la o generaţie la alta prin </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘<span style="background: white;">mutaţie spontană’. </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Ibericii n-au vorbit latina, nici romanii care au venit în Peninsula Iberică nu vorbeau latina; fiecare îşi vorbea limba proprie. Latina se vorbea doar în Laţiu, o zonă foarte mică a Peninsulei Italice; ştim asta şi pentru că poetul Naevius pe piatra mormântului şi-a lăsat în anul 201 î.C. textul că ‘romanii au uitat limba latină’.” Cercetătoarea Catalană a continuat în 2016 argumentarea că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">strămoşul comun al limbilor Românice - între care se numără şi Româna - nu a fost limba Latină, ci o limbă cu mult mai veche, vorbită de păstorii din Munţi care au migrat către Europa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Sistemul de învăţământ spaniol porneşte de la premiza că limba mamă este latina şi explicarea transformărilor lingvistice pe asta se bazează. Gramatica istorică ne spune că latina a suferit în timp schimbări succesive, devenind aşa-zisa latină vulgară care, la rândul său, prin noi şi adesea complicate transformări, a format limbile romanice. Limbile romanice ar fi, aşadar, rezultatul degenerării latinei, deci ar trebui să semene cu mama lor, limba latină, la fel de mult sau chiar mai mult decât seamănă între ele. Or, lucrurile stau chiar pe dos! Limbile romanice / românice seamănă mai mult între ele decât cu limba latină, inclusiv cele îndepărtate, în aparenţă, cum sunt româna și galiciana.<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>Latina a fost </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">limba de cultură</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> a jumătate de Europă, timp de multe secole. Ştiinţele umaniste au folosit-o în studiul juridic, istoric, literar şi - mai ales - religios. Chiar şi astăzi o folosim, de exemplu, pentru denumirile ştiinţifice ale plantelor. În Evul Mediu, era cea mai importantă limbă din Europa, pentru că era limba scrisă universală. Dar când latina a fost aleasă ca limbă de cultură, ea era deja o limbă moartă, nu se mai vorbea nativ nicăieri. A fost consacrată intenţionat, tocmai pentru că nu mai putea fi înţeleasă decât dacă o studiai. Era limba puterii. Plebea, pătura de jos a societăţii, adică cei ce nu făceau parte din nobilime şi cler, nu aveau acces la cultură, pentru că nu înţelegeau latina. Oamenii au fost nevoiţi să o accepte, pentru că a fost impusă de sus în jos, dar populaţia de fapt nu a asimilat-o niciodată. A rămas doar o limbă scrisă, nu vorbită. Chiar în Imperiul Roman, latina era doar o limbă planificată şi impusă, pentru a comanda trupele şi a unifica armatele de diverse origini, pentru a redacta documente. Am descoperit că nu există, de fapt, nici o dovadă a existenţei latinei vulgare, adică a latinei vorbite de popor. Dovezile arată că se scria în latina clasică, dar se vorbea în alte limbi. Nu doar că limbile românice seamănă mult mai mult între ele decât seamănă cu latina, dar, în timp, au adoptat soluţii care nu au nimic de-a face cu latina. Ni se spune, de exemplu, despre cuvintele catalane </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">cap</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> şi </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">nas</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">că vin din latinescul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">caput</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> şi respectiv </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">nasus</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">. Şi, cu toate acestea, în română se spune tot ‘cap’ şi ‘nas’, exact ca în catalană, o limbă anterioară latinizării! Şi nu doar cuvintele izolate coincid; când un român spune: ‘tot s-a pierdut’, un catalan înţelege fără probleme, pentru că fraza se construieşte la fel şi în catalană ‘tot s’ha perdut’ sau în castiliană ‘todo se ha perdido’. Cu greu se pot atribui întâmplării asemănările dintre aceste construcţii care, pe de altă parte, nu au nimic de-a face cu latinescul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">omnia perdita</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">. Se spune că din latină vine şi </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">casa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">, unde are sensul de colibă. Însă latinii îşi numeau casele ‘domus’. Şi, cu toate acestea,<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>în română, dalmată, italiană, occitană sau portugheză casa înseamnă casă. Astfel de exemple sunt numeroase. La ele se adaugă chestiuni mai serioase, precum faptul că toate aceste limbi, în mod inexplicabil, pur şi simplu, şi-au pierdut genurile din latină. Chiar şi româna are genuri prin flexiunea articolului, nu a substantivului propriu-zis. Faptul că întâlnim astfel de asemănări între, să zicem, română și catalană, despărţite acum de 5 limbi diferite şi de peste 2 mii de kilometri, e greu de explicat. Singura explicaţie este că toate aceste limbi au avut o mamă comună, dar care nu a fost latina, ci o limbă mai veche. Tind să cred că exista o limbă a popoarelor de transhumanţă, cu mult mai veche decât formarea Imperiului Roman, o limbă comună a populaţiilor ce locuiau în munţi şi se ocupau de păstorit, şi care a avansat prin transhumanţe în toate zonele Europei. Diferenţele majore au început să apară când toate acele grupuri migratoare s-au stabilit într-un anume loc şi au început să devină sedentare. Oricum, asemănările dintre română, occitana vorbită în sudul Franţei şi limba bascilor vorbită în Pirinei, sunt surprinzătoare. Mai cred că aceste limbi românice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri locale, uşor diferite pe măsură ce se îndepărtau lingvistic şi geografic de locul de vorbire. Faptul că în România, de pildă, se vorbeşte o limbă românică, pe un teritoriu mult mai extins decât cel ocupat de romani şi că această limbă seamănă izbitor cu românicele occidentale, deşi nu s-a aflat în contact cu ele în ultimele 2 milenii, ne trimite, încă o dată, la o mamă comună a acestor limbi, mult<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>mai veche decât procesul de latinizare. Limbile românice împărtăşesc un procent important de caracteristici fonetice, lexicale, morfosintactice şi semantice, ceea ce demonstrează un grad înalt de înrudire, cu o tipologie lingvistică ce le relaţionează între ele, dar le diferenţiază de latină. Fonetica şi morfosintaxa limbilor românice nu aparţin tipologiei latine, acesta este adevărul. Cu latina ar fi o legătură de înrudire, nu de filiaţie. O altă posibilă explicaţie a dat-o arheoloaga lituaniană Maria Gimbutas. Ea a afirmat că în Europa a existat o veche civilizaţie, care nu era indo-europeană, şi care și-a avut rădăcinile în Epoca Pietrei. Acea civilizaţie ar fi format culturi regionale cu aproximativ 7 milenii înainte de Christos, fără influenţe din Orient, dar la fel de dezvoltate ca şi contemporanele lor din Anatolia. La mijlocul mileniului VI î.C., în prim plan a apărut cultura Vincea-Turdaş descoperită pe teritoriul României. Subiectul acesta ar trebui cercetat mai în profunzime. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, limba şi scrierea cea mai veche din Europa ar putea proveni din zona dintre<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>Carpaţi şi Balcani. M-am bucurat să descopăr limba română şi să văd că în ea se confirmă toate ideile mele. În sensul acesta, am constatat că în România există deja o mişcare ce încearcă să ne transmită că e mai probabil ca latina să provină din strămoaşa limbii române, decât româna din latină. Nu avem destule cunoştinţe pentru a evalua această ipoteză, dar sunt date care permit începerea investigaţiilor lingvistice de către<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>voi, românii. Tăbliţele de la Tărtăria, aparţinând culturii Vincea-Turdaş, au o vechime de 7300 de ani şi, în mod curios, ele au similitudini cu pietrele pictate din Franţa şi cu cele din Portugalia. Latinizarea Daciei ridică mari semne de întrebare, pentru că este imposibil ca o limbă să sufere un proces de modificare ce durează de obicei milenii, în doar 165 de ani, şi cu un teritoriu doar parţial ocupat, unde revoltele erau frecvente. În plus, spre deosebire de Spania, unde a existat jugul Bisericii Catolice, în România latina nu s-a impus ca limbă<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span>de cultură. Unitatea lingvistică a României nu se poate explica prin romanizare, de altfel, factorii de romanizare sunt mult mai puţini decât în alte părţi ale Europei. Nu este simplu să schimbăm lucrurile. Vă daţi seama că o astfel de teorie acceptată ar duce la schimbarea tuturor manualelor şcolare şi a cursurilor din universităţi. Orice schimbare, la început, produce teamă. Trebuie continuată munca de cercetare, altă cale nu există!”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Oricine poate observa că Imperiul Roman a stăpânit în 3 continente: în S Europei, în N Africii şi în V Asiei; în cele 2 continente vecine Europei - Africa şi Asia - unde Romanii au intrat înainte de a-i ataca pe Daci şi de unde Romanii au plecat după ce s-au retras dintre Daci (deci unde Romanii au stăpânit mai mult timp decât au reuşit în Europa s-o facă printre Daci), n-a fost şi nici nu e limba maternă vreo limbă Romanică. În Europa, Romanii au stăpânit timp mai îndelungat popoare care n-au avut şi n-au ca limbă maternă vreo limbă Romanică (de exemplu pe Germani, pe Greci, ş.a.), nereuşind să le schimbe limba maternă; politica Romanilor faţă de Geto-Daci a fost de jefuirea lor iar nu de integrarea lor: privind cetăţenia Romană, e de ştiut că au rămas ordine scrise ale militarilor Romani cantonaţi printre Dacii ocupaţi ce interziceau cununiile Romanilor cu Dacele în timpul stagiului militar, fiind permise numai veteranilor (după minimum 25 ani de activitate în armată), când aceia deja - corespunzător vremurilor - erau prea în vârstă pentru a mai întemeia de fapt familii / gospodării iar de altfel, trupele imperiale în majoritate erau formate din mercenari de pe cuprinsul Imperiului Roman, nu din “etnici” Romani, deci vârstnicii soţi n-aveau de ce să-şi impună în propria casă o limbă ce nu le era maternă nici lor.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtWwiwqOgrpQZvc3_-OY-GvWGi2FuapKXwAIMgY1KuaGhFSzFpcPd1olixzasd7EIreuTjrXiR96TUzLPx0Vp9XjiEr5fJk5tWbH5_7Mn7PHjRRCqEbCVBusiNJUMsKUZ5m-5ZvHXKsF0Q/s1600/image527.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="313" data-original-width="251" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtWwiwqOgrpQZvc3_-OY-GvWGi2FuapKXwAIMgY1KuaGhFSzFpcPd1olixzasd7EIreuTjrXiR96TUzLPx0Vp9XjiEr5fJk5tWbH5_7Mn7PHjRRCqEbCVBusiNJUMsKUZ5m-5ZvHXKsF0Q/w319-h400/image527.jpg" width="319" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Dr. Augustin Deac a scris: “Se dovedește pe zi ce trece, tot mai argumentat, că ‘formarea limbii și poporului român’ prin romanizarea geto-dacilor de peste 3 milioane de locuitori, în spațiul strămoșesc, este o teză falsă. Arheologul român Vasile Pârvan recunoștea că ‘nimeni n-a putut demonstra convingător acest proces de romanizare’ iar istoricul Petre Panaitescu remarca și el că ‘nu există aspecte mai puțin studiate decât problema romanizării’. Filologul italian Carlo Tagliavini declara: ‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">romanii nu și-au propus nici o asimilare violentă a populațiilor supuse și nu au încercat nicicând să-și impună limba lor, considerând - dimpotrivă - folosirea latinei culte ca o mare distincție’. Academicianul Niculae Iorga concluziona: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘<span style="background: white;">nu credem în romanizările minunate prin legionari de 60 de ani, căsătoriți cu femei barbare, care - cu tenacitatea conservativă a femeilor - mai curând ele i-ar fi putut deznaționaliza’. Dimitrie Cantemir - analizând originea cuvântului românesc </span>‘<span style="background: white;">gluga’ - susținea convingător că este un cuvânt din </span>‘limba noastră dăcească<span style="background: white;">’. N</span><span style="background: white;">u limba latină romană cultă a stat la baza formarii limbii române, și - în general - a limbilor zise </span>‘<span style="background: white;">romanice’</span><span style="background: white;">, ci tocmai invers, vechea limbă a strămoșilor noștri autohtoni a traco-geto-dacilor, ale căror mlădițe cu milenii în urmă, în diferite etape istorice, au migrat ajungând și pe teritoriul Peninsulei Apenine (a Italiei de astăzi), limba rustică / populară, de neam </span>‘<span style="background: white;">latin’</span><span style="background: white;">, a stat la baza forjării târzii, în ultimele secole ale mileniului I î.C., a limbii romane culte, în timpul afirmării și a gloriei Imperiului roman.</span> Filologul Petru Maior <span style="background: white;">aprecia: </span>‘<span style="background: white;">Limba românilor celor de la Muntele Pina din Peloponez, una este cu limba dacilor, adică cu a românilor din Dacia; de unde urmează că românii aceia cu aceștia oarecum au fost laolaltă’.”</span> Cercetătorul Român Ioan Ispas a scris în 2015: “<span style="background: white;">S-au adus foarte multe argumente că limba vorbită de daci a fost aceeași înainte, în timpul și după ocupația romană, perpetuându-se până în zilele noastre, asimilând desigur și cuvinte de la cei cu care au venit în contact strămoșii noștri.</span></span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Open Sans", serif; font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Însă istoricii noștri nu îndrăznesc să accepte că latina dacilor era mai veche decât latina romanilor (neacceptând aceasta au apărut diverse explicații pentru a justifica faptul că totuși limba noastră este o limbă romanică).<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Femeile dace nu au învăţat latina de la soldaţii romani. Pe Columna lui Traian de la Roma - o istorie în basorelief a războaielor cu dacii - nu există nici o scenă care să prezinte o atitudine prietenească a femeilor dace faţă de soldaţii romani; dimpotrivă, există o scenă în care prizonierii romani erau torturaţi de femeile dace. Sigur nu făceau asta ca să le înveţe limba! </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Monumentul Columna lui Traian a fost terminat în anul 113, deci la 7 ani de la încheierea războiului; cu toate acestea, nu conține nici o scenă care să arate că lucrurile s-au schimbat și că femeile dace s-au aruncat în brațele soldaților romani. Dacă scena torturării prizonierilor romani de femeile dace, care se răzbunau pentru soții sau frații pierduți, a fost imortalizată era normal să fie prezentată o scenă a reconcilierii dintre învinși și învingători după o perioadă în care au fost lăsați la vatră câteva sute de veterani (fiecare legiune romană angaja anual cam 275 de tineri ca să compenseze pierderile diverse și lăsările la vatră).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> Dacă răzbunarea femeilor dace față de invadatorii care le-au ucis soții sau frații pare a fi un act de cruzime, ce să spunem despre scena în care legionarii romani prezentau capetele retezate ale dacilor împăratului Traian. Ei o făceau ca să primească decorația<span class="apple-converted-space"> ‘</span><em><span style="font-style: normal;">Cupa de argint’. </span></em>Teoretic ar fi fost 2 posibilități ca femeile dace să se fi combinat cu soldații romani: a) în perioada serviciului militar, sau b) după lăsarea la vatră.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Până în anul 197, soldații romani n-au avut voie să se căsătorească.<span class="apple-converted-space"> </span>Legionarii romani aveau dreptul la un concediu de 4 luni odată la 4 ani, în perioada iernii, când nu erau întreprinse campanii militare. Rezultă că singura perioadă în care un legionar îşi putea întemeia o familie (după anul 197) ar fi fost în concediu. Este însă greu de crezut că în perioada concediului un legionar umbla hai-hui prin satele ostile ale Daciei să-și caute o nevastă în loc să o facă în locurile de origine în siguranță, unde era cunoscut și mai cunoștea niște fete bune de măritat. Serviciul militar la romani dura 25 de ani și sigur că o asemenea perioadă lungă de timp nu se putea trăi în abstinență. Într-adevăr, orice legiune romană era însoțită de măgari pentru transportul corturilor soldaților și ofițerilor, mașinilor de război, materialelor și proviziilor, oameni care se ocupau de aceste animale, negustori, sclavi și… prostituate. Toată această adunătură era plasată în spațiul dintre corturi și valul de apărare. Este un argument în plus că soldații romani nu aveau ce căuta prin satele dacilor decât în mod organizat, de exemplu când ajutau la strângerea dărilor. Dacă pentru a demonstra că femeile dace n-au avut legături cu soldații romani (exceptând prostituatele, neexistând pădure fără uscături) am folosit argumente logice pe baza regulamentelor militare ale romanilor, în cazul situației veteranilor avem dovezi materiale că ei s-au întors în locurile natale. Pe teritoriul României nu s-a găsit nici o dovadă că după terminarea serviciului militar veteranii originari din alte părți ale imperiului s-ar fi stabilit în Dacia.<span class="apple-converted-space"> </span>Monumentele funerare găsite pe teritoriul țării noastre pe care apar nume romane au fost interpretate ca fiind ale unor veterani romani căsătoriți cu femei dace, ceea ce ar putea fi adevărat în ipoteza că veteranii erau daci care au servit în cohortele din Britania, Siria sau Capadocia și s-au întors acasă. Faptul că numele de pe ele par a fi romane nu are relevanță deoarece romanii romanizau toate numele (așa cum procedează și astăzi ungurii care maghiarizează tot ce prind)”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQB3smZhYN5K5a-b1oW3ixcYpAiJIgPeR2V5IjaKuXpTexRB2cBZRz1H-3WOzudp1JcHWOnLEUzb3vodhnc0O9IqBnhvjHWb1pIpvdeSmITVKWHSbe-lbsmP2G52J_LFAyrlZyEKrmA0hb/s1600/image529.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="380" data-original-width="497" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQB3smZhYN5K5a-b1oW3ixcYpAiJIgPeR2V5IjaKuXpTexRB2cBZRz1H-3WOzudp1JcHWOnLEUzb3vodhnc0O9IqBnhvjHWb1pIpvdeSmITVKWHSbe-lbsmP2G52J_LFAyrlZyEKrmA0hb/w400-h305/image529.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Tot în 2015, Dr. Paul Cheptea - conferențiar universitar, preşedintele “Terra Dacica Aeterna” - a afirmat: <span style="background: white;">“</span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Astăzi, orice om de condiţie medie din România mănâncă aproape ca un împărat roman. Omul de rând de atunci era însă de cele mai multe ori la limita sărăciei. Se mulţumea cu o fiertură sau cu vânat. Noi idealizăm timpurile trecute, dar nu erau toţi voinici şi rumeni în obraji. Plus că erau o grămadă de boli. Sigur, erau mai rezistenţi ca noi la boli şi la frig, însă studiile legate de media de viaţă arată că noi trăim de aproape 3 ori mai mult decât ei. Media de viaţă era de circa 30 de ani. De asta se şi căsătoreau la 16 ani, pentru că era jumătatea vieţii. Erau vremuri grele. Moartea era ceva firesc, o vedeai la tot pasul, era mult mai prezentă decât astăzi. De-asta, pentru daci, nu faptul că mureau era problema, ci cum o făceau. Soldaţii, mai ales cei romani, o duceau un pic mai bine, însă şi lor războiul le scurta viaţa. E greu să ne imaginăm cum era atunci, dar cred că un război era efectiv un măcel. După câte un atac sau raid, erau anumiţi oameni cu o misiune precisă, să dea foc membrelor amputate şi cadavrelor, pentru a nu se declanşa o molimă. Erau puţini supravieţuitori ai serviciului militar complet. Multe femei mureau la naştere. Majoritatea oamenilor nu aveau nici ceas, nici calendar. Viaţa nu era simplă. Tot timpul erau invazii ale străinilor sau chiar ale tribului vecin. În interiorul Carpaţilor, ţărănimea a avut parte de securitatea munţilor şi era o populaţie mai stabilă şi mai dezvoltată. Cei din Muntenia sau Moldova, însă, aveau în gospodărie doar strictul necesar. Inventarul obiectelor descoperite e redus. Casele nu erau decât nişte improvizaţii, pentru că nu rezistau atacurilor, căci îţi luai vaca de funie şi cam cu atât fugeai în pădure”. În 2016, Mihai Gheorghiu - directorul adjunct al </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Muzeului Țăranului Român” - a afirmat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Sunt împotriva idealizării vieții țărănești tradiționale. A idealiza este a avea o privire superficială. Era o viață dură, aspră, o viață pe care noi astăzi nu o gândim la adevărata ei dimensiune. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Plutește prea mult un aer folclorizant peste multe din iluziile și prejudecățile noastre. Țăranul român era un adevărat luptător, un om adevărat, care a dus greul supraviețuirii naționale, altfel nu am fi rezistat ca popor. Este meritul pe care i l-au recunoscut atât aristocrația românească, cât și elita intelectuală a României moderne”. Academicianul Bulgar Vladimir Georgiev a afirmat în 1968 că “româna a păstrat ca substrat elemente preţioase ale unei limbi indo-europene dispărute care au o anumită importanţă pentru indoeuropenistică şi istoria ei: este vorba de limba daco-moesiană; româna poate fi studiată chiar ca o limbă indo-europeană specifică”. În “Dicţionar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” din 2009, Dr. Mihai Vinereanu - lingvist Român emigrat în SUA - a argumentat: “O deosebire fundamentală între provincia Dacia şi alte provincii romane este aceea că a fost ultima provincie europeană adăugată imperiului şi prima din care romanii s-au retras. Este puţin probabil ca populaţia satelor să fi ştiut latină iar cei care ştiau erau desigur bilingvi. Astfel, cei care nu aveau nevoie să circule, mai ales femeile, nu cunoşteau latina sau o ştiau în foarte mică măsură. Este evident că puţinii vorbitori de latină, la rândul lor bilingvi, nu au putut romaniza restul populaţiei nevorbitoare de latină din fosta provincie romană şi, cu atât mai puţin, pe cei din afara ei, cu mult mai numeroşi. Aceasta numai şi pentru simplul motiv că bilingvii comunică cu ceilalţi bilingvi în limba pe care o cunosc mai bine, mai precis în limba lor maternă, iar cu persoanele monolingve în limba celor monolingvi. Orice persoană bilingvă ştie bine acest lucru, fapt complet ignorat de lingvistica românească. Pe de altă parte, este important să arătăm că s-a făcut prea mult caz cu privire la inscripţiile latine din Dacia, dar prezenţa acestora nu este deloc o dovadă a romanizării. Se ştie că inscripţii latine s-au găsit peste tot în fostul Imperiu Roman, chiar şi în regiuni unde populaţia nu a fost romanizată. În plus, inscripţiile latine erau o modă a celor avuţi, puţini la număr, unii dintre ei bilingvi sau chiar neştiuitori de limbă. Theodor Capidan în ‘Aromânii’ a arătat că, în secolele trecute, datorită prestigiului limbii greceşti, aromânii mai înstăriţi îşi puneau pe mormânt inscripţii în neogreacă, chiar şi unii care nu ştiau o boabă greceşte. Accentuăm ideea că limba vorbită şi limba inscripţiilor existente într-o regiune, la un anume moment istoric, pot să nu coincidă. Limba inscripţiilor coincide cu limba oficială sau cu ‘limba de prestigiu’, fapt bine bunoscut cercetătorilor care studiază societăţile bilingve. Un exemplu cu mult mai la îndemână în acest sens este cazul Ţărilor Române, spaţiu în care limba slavonă s-a folosit ca limbă oficială şi de cultură câteva secole şi unde avem multe inscripţii în limba slavonă. Când este vorba de morminte, aceste inscripţii apar pe mormintele domnitorilor şi ale boierilor din acea epocă. Era limba slavonă limba lor maternă? Oricine va răspunde: nicidecum! Ca să nu mai vorbim de restul populaţiei româneşti din Ţările Române. Ştim bine că limba lor maternă era limba română, dar ca orice persoană educată din acea vreme, mulţi dintre boieri ştiau slavonă, mai mult sau mai puţin. Oamenii simpli însă nu ştiau slavonă şi nici nu-şi puneau pe morminte inscripţii în limba slavonă iar dacă îşi vor fi pus, acelea au fost pe cruci de lemn şi nu au ajuns până la noi”. Academicianul Român Niculae Iorga de altfel a scris: “Inscripţii şi sculpturi lasă cei care au posibilităţi materiale, deci bogaţii, nu oamenii săraci şi umili; e o greşeală istoria reconstituită numai prin inscripţii şi statui, ce este una a celor bogaţi (iar strămoşii noştri nu erau bogaţi, ci formau un popor de ţărani)”. Limba Română de fapt este limbă Românică (grup lingvistic din care a făcut parte şi Latina); limba Română nu este limbă Latină (catalogare improprie, nu numai deoarece Latina / limba administraţiei Imperiului Roman a dispărut, ci şi din cauză că statistic cuvintele Latine ori de origine Latină în vocabularul Român sunt în minoritate iar ca atare - termenii Latini neformând majoritatea - e nepotrivită încadrarea Românei ca “Latină”: dimpotrivă, s-ar părea că o bună parte a Latinei provenea din fondul autohton stră-Român - dar asta-i altă analiză - îndeajunsă fiind clasificarea Românei ca limbă Românică / stră-Româna fiind chiar “naşa” reală a respectivei grupe lingvistice Indo-Europene). De exemplu, Dr. Johannes Schmidt 1843-1905 din Pomerania - lingvist German - autorul “Teoriei valurilor” (susţinând că la fel cum o piatră aruncată în apă generează cercuri concentrice, aşa şi caracteristicile unei limbi se difuzează dintr-un punct central) a afirmat că Greaca, Latina dar şi alte limbi Europene s-au născut din Rumână / stră-Română. Dr. Lucian Cueşdean din România a afirmat în 2012: “Româna onomatopeică precede neoliticul; observaţia atentă a mii de termeni din vocabular ne demonstrează că ‘româna onomatopeică’ stă la originea sistemului european de comunicare sonoră, pe baza reflectării auditive a lucrurilor, ce a condus la limbajul metaforic al lexemelor româneşti, noţiuni compuse prin morfeme ce au produs cuvinte-metaforă. Modelul onomatopeic a generat sistemul de cuvinte-metaforă; indo-europeana a rezultat din rumâna pelasgilor şi nu invers. Latina s-a desprins din română”. În argumentaţia sa, Dr. Mihai Vinereanu a sintetizat: “Trebuie reevaluat aportul limbii latine la formarea limbii române; în plus, este evident că multe presupuse împrumuturi ale limbii române din alte limbi (greacă, turcă, slave, maghiară, etc.) sunt împrumuturi ale acelor limbi din fondul trac. Am urmărit evoluţia limbilor de la ‘nostratică’ la ‘indo-europeană’, la ‘traco-dacă’, până la română, argumentând cu date lingvistice şi istorice, tocmai pentru a ne îndepărta de interpretările şi teoriile false care au fost susţinute de-a lungul timpului. Pentru o bună înţelegere a evoluţiei limbii traco-dace, pe care o considerăm adevărata predecesoare a limbii române, şi nu latina cum se crede îndeobşte, am făcut ample comparaţii cu mai multe limbi indo-europene cu care traco-daca se învecina şi se înrudea, folosind informaţii la zi mai puţin cunoscute atât marelui public, cât şi specialiştilor. O analiză etimologică a tuturor toponimelor, hidronimelor şi gloselor care ne stau la dispoziţie din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă este o necesitate în cultura română, tocmai pentru a ne cunoaşte mai bine istoria şi propria noastră origine. Originea limbii române şi a poporului român vor trebui regândite în mod fundamental, întrucât teoriile ştiinţifice trebuie elaborate în conformitate cu datele lumii reale şi cu dovezile de ultimă oră de care dispunem, nu datele să fie interpretate şi selectate în funcţie de teoriile pre-existente. De aceea, considerăm că este imperios necesar ca toţi cei care cercetează originea limbii române şi a poporului român - istorici şi lingvişti - să reinterpreteze şi să-şi reformuleze periodic teoriile în conformitate cu datele cele mai noi ale ultimelor descoperiri privind istoria, lingvistica şi mai nou, genetica”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaIPpUTUZT0nTw9lfklPujNxLyW7BnMbrDDk8t1Ge-xxUfdrmxU9134xvw5yDANBEeBuvgXaVgFXsrPk9i1hjm0cFRgo_aqHUGSBjVdsGOize-OzhPD9eskeE3WR3xY57buv0RqjgdkFVJ/s1600/image531.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="255" data-original-width="449" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaIPpUTUZT0nTw9lfklPujNxLyW7BnMbrDDk8t1Ge-xxUfdrmxU9134xvw5yDANBEeBuvgXaVgFXsrPk9i1hjm0cFRgo_aqHUGSBjVdsGOize-OzhPD9eskeE3WR3xY57buv0RqjgdkFVJ/w400-h226/image531.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Boreana / Nordica limbă Nostratică a fost vorbită dinaintea constituirii Imperiului Atlant / Borean, filologi ca Aharon Dolgopolsky în 1998, Allan Bomhard în 2014, ş.a., datând-o ca începând cu mileniul XV î.C., din ea, ce a devenit limba Atlanţilor / strămoaşa directă a Românei = “stră-Româna”, derivând - de interes pentru Gherga - mai ales grupurile Kartvelian / Caucazian şi EurAsiatic (cel care a generat Graiurile Gorgane ale Indo-Europenilor); încă din Nostratică (cu mult anterior Indo-Europenei, adică dinaintea Gorganei / Kurganei, cu 10 milenii, pe când era ultima glaciațiune) embrionii lingvistici Gherga deja existau, în prezent fiind disponibile numeroase reconstituiri realizate de specialişti, ca de exemplu proto-Nostraticul “Khara” pentru “întuneric” a dus la AfroAsianul Gherghi, proto-Nostraticul “Ker” pentru “bătrân” a dus la EurAsiaticul Ghergheros, etc.: iată că dăinuirea Gherga încă din Epoca Pietrei a fost dovedită nu doar arheologic sau genetic, ci şi lingvistic.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj03YJkVTN47x44TIQBoe7SA4ywoKy93nzGxgejIGg4jS-IgO-DS3PKt8HoXmZ2eQKdhuN3NQV12-rZPqjTwiA33ONLUnGc6vxd8aEvHomqoRl5QxdxQNqEXQ4WCDf38pidK78J203EicXX/s1600/image533.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="249" data-original-width="346" height="230" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj03YJkVTN47x44TIQBoe7SA4ywoKy93nzGxgejIGg4jS-IgO-DS3PKt8HoXmZ2eQKdhuN3NQV12-rZPqjTwiA33ONLUnGc6vxd8aEvHomqoRl5QxdxQNqEXQ4WCDf38pidK78J203EicXX/s320/image533.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gloto-calibrarea lingvistică (de la Nostratică până acum)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Dr. Mihai Vinereanu a scris în 2017: “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Deși de-a lungul timpului limba română a suferit diverse influențe, aceasta rămâne o limbă conservatoare, păstrând elemente lexicale indo-europene care nu se mai găsesc în multe din limbile aparținând acestei familii de limbi. Mergând mai departe, din cele peste 6 sute de rădăcini nostratice reconstituite de John Kerns și Allan Bomhard în 1994, peste 2 sute se regăsesc în limba română actuală, prin urmare mai mult de o treime, aproape fiecare din ele având 2-3 sau mai mulți derivați în română. Ulterior, Allan Bomhard a extins mult cercetările sale, identificând un număr mult mai mare de rădăcini nostratice din care, la rândul lor, multe s-au păstrat în română”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Este de remarcat că arheologia din România, folclorul Românilor, limba Română, inteligenţa cunoscătorilor Culturii Române, ş.a.m.d., constituie tezaure de prim rang pentru cei interesaţi atât în Vechea Lume pre-Romană - cât şi în dezvoltarea actuală - printre exemple fiind: comorile Vechii Lumi găsite de specialişti în România, basmele Româneşti (unele fără perechi pe glob), vocabularul deosebit - multor străini fiindu-le mai greu să-l înveţe decât le e Românilor să le înveţe limbile - premierele extraordinare nu numai religioase, ci şi tehnologice / ştiinţifice produse de cei aparţinând cultural Românilor, etc.; folcloristul Ardelean Ovidiu Bârlea 1917-1990 a afirmat: “Basmul e ca un râu în care se varsă toate celelalte torente ale culturii populare (mituri, legende, credinţe şi practici religioase, concepţii despre lume, etc)”. Oriunde în lume există însă destui oameni care-şi neglijează moştenirile, presupunând că lumea porneşte doar cu propriile lor persoane iar restul nu prea contează, ceea ce nu-i lipsă de “patriotism” sau de “cunoaştere”, ci de energie / vârtute pentru depăşirea orizonturilor (aflate acolo unde sunt - adică tocmai la orizont - îndeajuns de comod pentru a nu deranja): deconectați tot mai mult de natură, oamenii Moderni sunt tot mai lipsiți de energia vitală (pe care încearcă s-o compenseze prin surogate); e foarte vizibil că acum energiile Românilor - ca şi ale multor neamuri / popoare - se consumă ca un foc mocnit, rar ivindu-se ici-colo câte o vâlvătaie / aşa cum ar corespunde potenţialului.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaU2-vg6LL8luBdE4JJzrTtkFWZI2X4O0lGIdyzdukN-G2QW8h9JAMSDrF9Lniflzed9QEhwI4PHsL6uAMPddvzbdw9iPFfLCzrqyTQRmBsWe7LOB-JtGtr1dcdPlQcUluIclEi6cYuezq/s1600/image534.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="400" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaU2-vg6LL8luBdE4JJzrTtkFWZI2X4O0lGIdyzdukN-G2QW8h9JAMSDrF9Lniflzed9QEhwI4PHsL6uAMPddvzbdw9iPFfLCzrqyTQRmBsWe7LOB-JtGtr1dcdPlQcUluIclEi6cYuezq/w400-h400/image534.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Savantul Basarabean Victor Kernbach în “Enigmele miturilor astrale” a explicat: “În accepţiunea curentă, noţiunea de ‘mit’ are sensuri paralele - co-existente - de memorie tradiţională (cel fundamental), de tradiţie sacră a unor revelaţii din erele timpurii ale popoarelor şi de simbolistică sau ficţiune metaforică. Originea tuturor miturilor şi - implicit - a religiilor se bizuie pe contemplarea unor fapte reale care depăşeau puterea de înţelegere a privitorilor şi este o prejudecată părerea că fantezia omenească poate inventa ceva din nimic, fără a avea un sprijin în cunoaşterea concretă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Sensul demitizării nu este distrugerea mitului, ci decantarea memoriei de metaforă şi simbol. Luciditatea oamenilor care se preocupă intens de găsirea adevărului e mai logică decât reveria celor care-l ştiu înainte de a-l fi căutat. Mitologia românească nu e cu nimic mai prejos decât ‘frumoasele’ mitologii clasice, vehiculate de mitografi. În spaţiul carpato-danubiano-pontic pot fi găsite dovezi folclorice din pastoralitatea mezolitică şi arheologice de continuitate din neolitic. Ritualuri arhaice ca roţile de foc şi priveghiul, tradiţii sau noţiuni mitice ca tărâmul-celălalt şi pendularea ideii de destin ori chiar elemente lexicale, inclusiv beneficiile literare din basme, balade, etc., pot constitui repere inductive”. Specialiştii în credinţe religioase preistorice au demonstrat că aspectele ritual-cultuale etichetabile ca “populare” s-au dovedit în general a fi mai vechi decât cele specifice mitologiei “literate”; mezoliticul - adică Epoca Pietrei “de mijloc” - a fost împărţirea cronologică a unora pentru perioada cuprinzând deopotrivă sfârşitul paleoliticului şi începutul neoliticului, adică exact timpul de apogeu al Atlanţilor / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Oamenilor bărcilor”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> (în al căror Imperiu acvatic = lacustru deplasarea facilă era pe apele rezultate din topirea calotei polare, îndeosebi cu ajutorul buştenilor / plutelor, după glaciaţiune în EurAsia suprafeţe vaste mustind, vreme îndelungată fiind nenumărate bălţi, Lacuri, Râuri ori Fluvii cu ape mult mărite faţă de ce mai e acum, oamenii de timpuriu - în lipsa şoselelor şi podurilor - specializându-se în navigări: de exemplu, animalele mai mari sau carele erau trecute prin legarea laolaltă a mai multor pirogi - canoe / bărci - unite prin scânduri puse peste, de-a curmezișul iar apoi, pe uscat, plutele erau trase de marile animale sau purtate în căruțe). Către sfârșitul Epocii Pietrei (în ultimele sale milenii), inclusiv în spațiul stră-Român - de exemplu în Bazinul Dunărean, de la Gherdap în jos - erau tipice elemente ca: în paleolitic și mezolitic au fost caracteristice migrările / nomadismul iar sedentarii - ca piețele / târgurile de la Porțile Atlante sau Atlantida / capitala Imperiului Atlant - erau excepțiile, în neolitic stările inversându-se, anume oamenii sedentarizându-se masiv iar nomazii / migratorii rămânând excepțiile; în Epoca Modernă, datorită comodității cercetării mai facile, savanții aparținând curentului principal în general s-au concentrat pe studierea urmelor de pe uscat ale sedentarilor - care dacă erau de pe înălțimi erau mai conservatoare - și mai puțin pe ale celor de mai jos, de la Vale (cu mobilitate mai mare sau migrantă) iar și mai puțin pe navigatorii cu urmele legate de rețeaua acvatică, fie cu ape dulci sau sărate / prezentând dificultățile cele mai mari de cercetare.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRvEMJ_LSoSJ63PkaJgUdcJjeDvZYYlcu3X3Yn-7z-PlxjGNcbqGzpJD8gGNFKjA7tL5bMnZsCa9GIgYcn0ndNPSTjLjVEswGhn8xrr2LAenBWEogYHoqsAYqnFm3NPfS9dq42Y4FWVbWB/s1600/image536.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="371" data-original-width="528" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRvEMJ_LSoSJ63PkaJgUdcJjeDvZYYlcu3X3Yn-7z-PlxjGNcbqGzpJD8gGNFKjA7tL5bMnZsCa9GIgYcn0ndNPSTjLjVEswGhn8xrr2LAenBWEogYHoqsAYqnFm3NPfS9dq42Y4FWVbWB/w400-h280/image536.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;">
<i><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Imperiul Atlant cu 3 milenii înaintea Potopului Pontic<o:p></o:p></span></span></i></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;">
<i><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">(1=Bosfor, 2=Delta Sakarya, 3=Kerch, 4=Caspica, 5=oraș Atlant, 6=Pont, 7=Egeea)</span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Termenul de “tărâm” probabil a fost compusul “Tă-Râm” pentru “Ţara Rumână / Râmână” / din aşa ceva derivând şi cuvântul Latin “Terra” (iniţial, “Tă-Râm” / Tărâm putând fi chiar Gă-Râm, adică literalmente “Teritoriul” / “Pământul” Român, transpunerea “T” peste “G” fiind frecventă în vechime, Pământul Ga devenind Ta iar luminat de Soarele Ra ca “Terra”); autorul Român Costel Popescu în “Religia nemuririi” din 2014 a scris: “O legendă spune că Ram - prin 6700 î.C., după Kabala - a plecat în Asia iar apoi ‘trecu la cucerirea Indiei aflată în acea vreme sub stăpânirea negrilor, căci a fost o vreme când malurile Gangelui au fost locuite de Etiopieni’ (care se pare că au fost duși acolo de Horus, cu mult înainte de Ram, care era însurat cu o Atlantidă)”. Primul tărâm consolidat imperial - ca Rai - avea aproape de inima sa Ţara Rumână / Râmână, a “oamenilor Raiului” / “Râurenilor” (adică a oamenilor de pe Râuri: “Râu-mâni” / “Ru-mâni” - ulterior ştiuţi şi ca Valahi, adică vâslaşii de pe apele curgătoare - întâi aceia fiind pe buşteni de goruni / stejari scobiţi, apoi pe plute din brazi legaţi între ei). La latitudinile temperate ale stră-Românilor, bradul - verde tot anul, inclusiv iarna - a fost considerat Copac Cosmic = Osia Lumii iar gorunul / stejarul (verde vara) a fost apreciat ca “Ar-Borele” / Arborele Vieţii, Pomul Cunoaşterii fiind mărul; încă din timpurile Epocii Pietrei, puterea codrilor a dus la tripla ipostază fitomorfă a Osiei Lumii, prin Copacul Cosmic, Pomul Cunoaşterii, Arborele Vieţii (popular, Osia Lumii era Columna Cerului care trecea prin Buricul Pământului, având tripla dimensiune universală materială, spirituală și sufletească iar în legătură cu forța morală de virtute s-au deosebit personificările de “Fârtat” și de “Ne-Fârtat”, respectiv de bine sau de rău: Fârtații - literalmente cei “fără tați” Neandertali, adică erau Homo Sapiens - își arătau prietenie, solidaritatea lor făcându-i învingători față de străvechii Uriași “tătâni” / Titani, individualiști care erau Neandertali iar după extincția Neandertalilor, fârtații, adică oamenii “fără tați”, au exprimat realitatea poliandră a matriarhatului, considerată pozitivă, pe când situația negativă era cea patriarhală, a recunoașterii pruncului inclusiv de către celălalt părinte). Este de observat că traversarea unei ape curgătoare - chiar şi prin vad - deseori atrăgea ajungerea pe celălalt mal mai la Vale în comparaţie cu punctul plecării (tărâmul - având mereu axial Râul - incluzând de obicei ambele maluri, aşa şi extinzându-se popularea unei Văi / lunci). De altfel, Dr. Tache Papahagi - profesor universitar, reputat lingvist - a prezentat în dicţionarul publicat în România că la Armâni / A-Români (zişi Vlachi / Vlaki în Balcani), termenul “Avlaki” înseamnă “gârlă” iar “Avlakiu” e “rigolă” / “canal”: înţelesul acvatic - “Valah” fiind apropiat de “val” la Români - s-a prezervat şi ca “Avlaki/u” la A-Români (Vlaki / Vlahi); dintotdeauna poporul Român / Valah - format de “Oamenii Raiului” - a fost cel de pe apele din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic (din Nordul Balcanic, cu observaţia suplimentară că în zona Balkană / Valkană - populată de Vlaki - s-a practicat des suprapunerea “V”/”B”, în mod similar ajungându-se şi la onomastica Lacului Balaton = Valaton). În Nordul Europei, de unde Medieval s-au lansat Varegii = Vikingii ce au uimit lumea prin capacităţile lor de navigări, “Vala” era forma literară pentru “profetă” - forma populară a ei fiind “Volva” - prin ea înţelegându-se purtătoarea baghetei Magice, care făcea incantaţii (numite “galdrar”); la denumirea Vikingă se poate observa rezonanţa cu onomastica Wulfingă a Geaţilor răsăriteni - de pe coasta Baltică a Scandinaviei - aşa cum ziceau Europenii Vestici (în legătură cu simbolistica lor lupească, anume ca “Lupi de Mare”): denumirea lor Varegă provenea de la Europenii Estici - echivalată Latin prin “verax” pentru “corect” sau de vechile cuvinte Ucrainean “varjah” pentru “voinic”, Rusesc “varyag” pentru “negustor”, German “wara” pentru “credincios” / “loial”, etc., Varegii populând primele capitale ale Rușilor, orașele = “var” Garða și Kiev - pe atunci Nordicii Europei folosind Warg pentru Lup (redând ceea ce erau Varegii, anume Lupii apelor).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNE8VrCwDRbjKSRwB25wKPgIMRHWbr2_Dpj7nyLT03fcNdT4QY3ylL-ekqHqYDcF5mkAjs38nRvWR1OitBEqa-uG-MoSD5bvmURWDH56lVkg2DWLOJGlOgzowCRMXHJZeC5vLq1rFw348R/s1600/uuuuu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="824" height="138" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNE8VrCwDRbjKSRwB25wKPgIMRHWbr2_Dpj7nyLT03fcNdT4QY3ylL-ekqHqYDcF5mkAjs38nRvWR1OitBEqa-uG-MoSD5bvmURWDH56lVkg2DWLOJGlOgzowCRMXHJZeC5vLq1rFw348R/s400/uuuuu.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Din timpuri îndepărtate, oamenii au obișnuit pretutindeni să-și denumească așezările - mai ales cele în tandem - ca localitate din “vale” sau din “deal”, “de sus” ori “de jos”, “veche” sau “nouă”, “mică” ori “mare”, etc. (orientările de așa genuri parcurgând mileniile, fiind în uz și azi); “Valahii” au fost cei de la “Vale” - din “Văi” - adorând “valurile” apelor curgătoare sau stătătoare pe malurile cărora erau stabiliți (în urmă cu milenii, în Europa post-glaciară, stăpânii uriaşei reţele acvatice rezultată din topirea calotei polare Nordice - ce avea ca axă principală Fluviul Dunărea - erau cei numiţi Valahi): în Evul Mediu, Românii populând Valea Dunării inferioare au ajuns să fie larg considerați, de toată lumea, drept cei mai semnificativi Valahi / vârtoși vâslaşi (inclusiv Ţara Românească - de pe malurile Dunării şi ai ultimilor săi afluenţi - fiind ştiută ca Valahia), arealul lor de locuire - cu timpul Românii, adică oamenii de pe Râuri sau “Râurenii” = “riveranii” stabilizându-se pentru trai în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic - remarcându-se prin marcarea teritoriului lor cu valuri de pământ şi de aceea rămânând în amintiri ca Uriaşi “ji-dovi” = “zi-dari”, fiind vestiţi realizatori de valuri, din pământ şi piatră, în Vechea Lume. Foarte relevant, teritoriul României este plin de străvechile urme ale valurilor de pământ şi ale “jidurilor” ridicate de Uriaşi, semnificative în Ţara Românească - între Dunăre şi Carpaţi - rămânând numeroasele resturi ale Brazdei lui Iorgu / Novac (din cea mai mare construcţie megalitică - neolitică, datând din mileniul V î.C. - de pe glob); în 2011, cercetătoarea Olimpia Cotan-Prună în studiul “Giganţii - strămoşii noştri Semizei” a afirmat: <span style="background: white;">“</span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În limbajul daco-românesc multe cuvinte şi expresii sunt cu trimitere directă la oamenii mari:<span class="apple-converted-space"> </span>oriani, urieşi, orieni, jidavi, jidori, jidovi, jidobi, giganţi, titani, eroi, veghetori, găligani, gogomani, namile, haidamaci, vlăjgani, vlăsani, vlasiţe, vladniki, vlăsaci, pelivani, plăvani, hâldani, huidume, babani, balabani, doboli, blăjani, blajini, măgădani, maldări, om cât malul, căpcăuni, stâlpnici, talani, nefilimi, zaplani, zablăi, zăplani, zmei,<span class="apple-converted-space"> </span>etc.</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Alte neamuri au desigur multe denumiri pentru Uriaşii care nu pot fi scoşi din memoria istoriei.<span class="apple-converted-space"> </span>Pelasgii, Peloros, Omolos, Papaios, Hiperborei<span class="apple-converted-space"> </span>sunt tot denumiri de-ale Omului Mare. Uriaşii se mai numeau şi Novaci. Populaţiile din Carpaţi se deosebeau în vechime fiind oamenii înalţi, blonzi, cu ochii albaştri şi cu fruntea lată, numiţi de istoricii antici<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘Oameni sacri’. În scrierile antice<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Uriaşii<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">erau o rezultantă genetică între<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">zei şi oameni</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">, numiţi </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">semizei - eroi</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">la greci - iar în alte scrieri sunt consemnaţi cu diverse nume dintre care cel mai des întâlnit este cel de<span class="apple-converted-space"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Omul Mare</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">. Brazda lui Novac este unul dintre cele mai importante monumente: </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘Troianul’ începe din Panonia şi traversează România de la vest la est, <span class="apple-converted-space">apoi se îndreaptă până la Don (toate teritorii stăpânite din vechime de numeroasele neamuri ale strămoşilor Românilor); Novac era împăratul Oamenilor Mari, un urmaş al lui Noe. Isprava Oamenilor Mari, numită </span>‘Brazda lui Novac’ e cunoscută şi sub numele de ‘Valul Troian’, căci a fost făcută de Omul Alb, Troian: însemnând ‘Alb’, ‘Troianul’ era aşa deoarece semnifica uriaşe depuneri de nea / zăpadă în valuri (la vechii greci, nămetele ‘Troian’ n-avea vreo semnificaţie)”.<span class="apple-converted-space"> Privind acei străvechi </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Oameni sacri” -<span class="apple-converted-space"><span style="background: white;"> Mari şi Albi, blonzi cu ochi albaştri - din spaţiul Român, genetica a confirmat că au fost Finico-Ugri (anume, urmaşii lor fiind mai ales printre actualii Balți / Baltici), majoritatea din grupul bărbaţilor fiind cu profilul genetic ca Gherga; e util de remarcat că </span></span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Velho” la vechii Finici / Suomi avea sensul de Mag (după cum a documentat Basarabeanul Victor Kernbach în </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicționarul de mitologie generală”): apropierea dintre Velho și Valah parcă n-ar fi exagerată dacă se ia în considerare că N Europei a fost populat de cei plecați în urmă cu milenii din vechiul spațiu al Românilor.</span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQtb_CR8X2eEBznSfo4XxG7wJ-60D3jnyYyj4Lm31KvbKrEzL8F5K5gQL6ed1wp9XSAjTthmIym50rd4ZgRDV3SF7_yX261O-N0vj4QuswQClVWvcPnk_H5PDfDArFbVav6VON1xAsU-09/s1600/iiiii.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="296" data-original-width="836" height="141" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQtb_CR8X2eEBznSfo4XxG7wJ-60D3jnyYyj4Lm31KvbKrEzL8F5K5gQL6ed1wp9XSAjTthmIym50rd4ZgRDV3SF7_yX261O-N0vj4QuswQClVWvcPnk_H5PDfDArFbVav6VON1xAsU-09/s400/iiiii.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Valul - adică meterezul de pământ - era făcut cu materialul locului (argilă / lut), dublat de şanţul însoţitor (apărut datorită volumului excavat), la aşezări cu rol de fortificaţie pentru a stăvili vreo năvală iar la proprietăţi cu rol de marcare a limitelor, hotar pe care se mergea / migra: popular, autohtonii Români - numiţi “Valahi” de către celelalte popoare - ziceau valului de protecţie “jid” iar valului de marcare “brazdă”; la multe dintre valurile ale căror urme există şi acum au lucrat mulţimi de Valahi, timpi îndelungaţi, impresionând Europenii ca realizatori de valuri (de unde şi puternica denumire păstrată pentru ei, de Valahi). Construcţiile respective i-au caracterizat pe stră-Români din neolitic, fiindu-le emblematice în Vechea Civilizaţie Europeană (în Epoca Pietrei, stră-Românii paleolitici / adică pre-diluvieni au fost legaţi mai mult de dimensiunea acvatică a dulcilor ape continentale, inclusiv a navigării peste valurile ce le străbăteau vâslind de pe plute, din pirogi, etc., formând un popor deosebit în Civilizaţia Atlantă iar stră-Românii neolitici / adică post-diluvieni au început să fie legaţi de dimensiunea aşezată / sedentară a stabilirii de-a lungul dulcilor ape continentale, fiind continuatorii celei ce a fost Vechea Civilizaţie Europeană, construind şi tot mai multe valuri de pământ, încă din preistorie denumirea lor de Valahi echivalând-o pe cea de Români); în Europa, în afară de Valahi la Dunărea inferioară s-au mai înregistrat de pildă şi Valoni în Belgia / “Bel-Gia” sau Wales = Ţara Galilor, etc. (de exemplu, în Engleză - limbă Indo-Europeană, chiar dacă nu Românică - cuvântul “wall” reţinând înţelesul termenului definitoriu, adică “zid”, chiar şi oarecum scris ca “val”, în Irlandeză fiind “balla”, etc.: e interesant că Slavii pentru “zid” au “stena” / “stina”, Slavii fiind cei care la începutul Medieval au apărut în E European mimetic pe Văi, imitându-i îndeosebi pe Anticii Valahi). La debutul Evului Mediu, oamenii din N Românilor au început să constituie populații Slave, formate din Slavi, adică din cei slăvind frenetic valorile Românești (începând cu așezările lor tot pe Văile Râurilor, zidind tot valuri de pământ atât pentru apărare, cât și pentru hotărnicie, venerând tot divinitățile Valahe, etc.): de altfel, în Europa dacă Antic cei mai numeroşi erau Tracii - aşa cum a notat istoricul Carian Herodot - acum cei mai numeroşi sunt Slavii (cu răspândirea în Nordul arealului înaintaşilor); mulţi savanţi Români, Slavi, ş.a. au documentat simbioza Slavilor timpurii cu stră-Românii / Valahii din mileniul I - de la începutul Medieval - atestările fiind prea evidente pentru cei care ar căuta disocierile lor. În vechea Europă - în Lumea Veche - Valahii au fost urmaşii străvechilor Uriaşi / “Jidovi”, care făceau “jiduri” = “ziduri”: ei “zideau” valuri (de pământ); Valahii - cu denumirea legată de cea a orășenilor din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“var” = “oraș”, Varahii fiind locuitorii urbei / primele orașe din Europa găsindu-se în România - erau amicii valurilor (anume, valuri atât de pământ / pentru protecție, cât și valuri de apă / din vad), așezările avându-le nu altundeva decât pe malurile principalelor ape dulci</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Prezenta lucrare este colecţia unor elemente mai relevante despre Gherga - ca ecouri ale unor realităţi - prea multe şi prea evidente, astfel încât nu pot fi ignorate sau uitate: cunoaşterea face oameni liberi (deseori lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par); în mare parte, lucrarea este produsă în Timişoara / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“capitala” Banatului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">şi publicată de către Eugen Gherga (Bănăţean după tatăl Gherga, Basarabeano-Dobrogean după mama fostă Guțu), în urma unui studiu ca un rebus Gherga, demarat la începutul secolului XXI, având ca subiect principal o temă sensibilă - identitatea - şi apărută în sensul că nu există subiecte neinteresante, ci există doar persoane care nu manifestă interes ori vieţuiesc ignorant / de altfel, fiecare persoană care a trăit vreodată a lăsat o moştenire subtilă a faptelor sale, conform legii enunţate pentru întâia dată în lume de către Gherganul Thot / Hermes, că “nimic nu se pierde, totul se transformă”, fapt reamintit și de Francezul Antoine Lavoisier 1743-1794, “părintele chimiei Moderne”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">nimic nu apare din ceea ce nu există. Bucovineanul Mihai Eminescu - poetul cel mai important al Românilor - a spus că “adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul”. Ca paralele: dacă printr-o eroare, cineva primeşte pentru orientarea într-un teritoriu harta greşită şi încearcă zadarnic să găsească o locaţie, trăieşte frustrări datorită eforturilor depuse inutil (cu efectul ajungerii la altă destinaţie) ori un diagnostic fals pus de un medic duce la un tratament greşit şi la catastrofă; la fel ca şi condiţia hărţii corecte pentru orientare, în istorie contează cele întâmplate aşa cum au fost - adică realităţile - nu interpretările câteodată intenţionat îndepărtate de adevăr (care - ca elementele unei hărţi greşite - îndrumă spre concluzii eronate).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6-p1He-Q-oQQBlLb2-zbc-c3vqGYhJLsP9fvJXBEn7QjQUKSrvJ08Icx7Gf8yjOOkJemmvIY0y3W_43b1Pcl22wujZa76AAuDm17fc1MTtznxvMLE-it6TaoksjWLwVC4nK01VmEn-yzJ/s1600/image543.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="170" data-original-width="170" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6-p1He-Q-oQQBlLb2-zbc-c3vqGYhJLsP9fvJXBEn7QjQUKSrvJ08Icx7Gf8yjOOkJemmvIY0y3W_43b1Pcl22wujZa76AAuDm17fc1MTtznxvMLE-it6TaoksjWLwVC4nK01VmEn-yzJ/w400-h400/image543.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Legendele străvechi (după cum au consemnat Hesiod, Horaţiu, Ovidiu, Macrobiu, ş.a.) afirmau despre Gherganul Hermes / “Her-moş”, adică “Sfântul-Moş”, respectiv “Vechiul Sfânt” - fiul Maiei, cea mai mare și cea mai frumoasă dintre Pleiade / numite de Romani ca Vergile, adică Inocente - că a fost autorul limbii vorbite / că el a dat voce celor dintâi oameni (sau facultatea de a-şi exprima gândurile prin cuvinte); animalul său sacru era câinele, simbol al vigilenţei şi fidelităţii (câinele a fost primul animal domesticit - din lupul cenuşiu, în Siberia Epocii Pietrei, cel mai vechi exemplar fiind găsit înghețat de acum 18 milenii în Belaya Gora 68,33 lat. N, 146,11 long. E / republica Sakha, zonă în care majoritatea bărbaților sunt genetic “N” ca Gherga - începând cu folosirea sa la vânătoare şi e interesant că un arhaism Românesc pentru lătratul câinelui era “a gârdi”: în prezent pe planetă sunt mult mai mulți câini decât lupi / “lu-pi”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis9mrRt5ytAZnAVTKIyCBDOqizd_DCqa-BUYHhjTkypbOXOXcH5IX6W4AUfi7Hv9tg2TyX3EnDysH8AORrTcfOXJiG9gCd82Z3nkD-Y_QQo31sekKZYe_j6pmUHrRbaj6VMFCj33ig6zjj/s1600/image699.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="544" data-original-width="828" height="263" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis9mrRt5ytAZnAVTKIyCBDOqizd_DCqa-BUYHhjTkypbOXOXcH5IX6W4AUfi7Hv9tg2TyX3EnDysH8AORrTcfOXJiG9gCd82Z3nkD-Y_QQo31sekKZYe_j6pmUHrRbaj6VMFCj33ig6zjj/w400-h263/image699.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Primul animal domesticit din lume</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">De altfel, Sf. Isidor în “Etimologii” 14:3 a scris despre existența unor câini enormi în Albania Caucaziană / Țara Ghergară, care “în ferocitatea lor puteau ataca tauri și puteau omorî lei”: mențiunea savantului ViziGot din secolul VII - “Doctor al Bisericii” - despre așa ceva a fost doar pentru că faptul era chiar deosebit, la fel de deosebiți fiind și proprietarii / stăpânii lor, anume legendarii Ghergi = partenerii favoriți ai Amazoanelor (în Carpați, sprintenul câine ciobănesc mioritic - de talie mare - este singurul ce poate scăpa cu bine dintr-o luptă cu ursul; se pare că acel câine Caucazian - al Gargareilor / Ghergarilor = iubiții Amazoanelor - era înrudit cu Mastifful Tibetan / acum cel mai scump câine din lume).</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhalhOEZXLWZ0uLVeWI4DB2rsALPne6brCeWRQgxKhK6eJuw85d1sSb3fJuR8CREHjxtvjsOYuj93INzbF1Oy3UD8X0l3K-OAjoH3QNiencCih8cx219ATscq4zuQ14FrHVhi4qmj3eOfYx/s719/image826.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="719" data-original-width="635" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhalhOEZXLWZ0uLVeWI4DB2rsALPne6brCeWRQgxKhK6eJuw85d1sSb3fJuR8CREHjxtvjsOYuj93INzbF1Oy3UD8X0l3K-OAjoH3QNiencCih8cx219ATscq4zuQ14FrHVhi4qmj3eOfYx/w354-h400/image826.jpg" width="354" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Câinele Caucazian Ovcharka</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Anticul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 8:61 a scris că în secolul IV î.C. regele Albaniei Caucaziene a dat împăratului Makedon Alexandru în dar întâi un splendid câine Caucazian, de o dimensiune neobișnuită: văzând că acela nu a reacționat la cerb, mistreț sau urs, împăratul a poruncit uciderea lui; însă când vestea a ajuns la regele Ghergar, acela a mai trimis un câine Caucazian, anunțând că putea fi provocat numai de animale corespunzătoare, așa că împăratul Alexandru “cel Mare” l-a încercat cu un leu și cu un elefant, uriașul câine ieșind victorios la fiecare înfruntare. În secolul III autorul Roman Solinus în “Colecția curiozităților” 15 a scris că Albanii Caucazului aveau cei mai grozavi câini din Vechea Lume, regăsiți și la Ghelonii din N Pontic, așa cum a consemnat în secolul XI episcopul Adam din Bremen, aceia fiind știuți ca Wilzi, echivalați cu Alanii Wizi; în secolul II, geograful Ptolemeu a scris despre Veltoi, la începutul Medieval Slavii timpurii numindu-i Wieleci (la Suavii Veltae, termenul “Wilcy” însemna Lup): mai mult, Anticul Solinus în “Minunile lumii” 45 a scris că Veneții au fost Pontici, plecați din locurile unde Carianii și-au întemeiat multe colonii, ca Paflagonia și Crimeea / de acolo fiind Ghelonii (iar Carianul Herodot s-a referit în cartea 4 din “Istorii” la sedentarii Gheloni - frații Sciților și AgaTârșilor - că erau amestecați cu nomazii Budini / Vudini considerați Wenedi de arheologul Francez Pierre Larcher 1726-1812). Ceea ce în Română a rămas definit drept “câine” a avut în vechea Greacă sinonimul “kyon” κύων (acum câine în Greacă e “skylos” σκύλος). Oamenii au conferit unor viețuitoare - plante și animale - valori totemice; de pildă, în Vechea Lume ființe aeriene ca vulturii, acvatice ca peștii ori terestre (cele mai multe desemnate) s-au înscris în așa abordări, semnificative fiind pe zone climatice:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">rece - ursoaica<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">temperată - lupoaica<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">caldă - leoaica<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">sau barza ori lebăda, șarpele / dragonul, iapa (ca la Troiani), cornutele (ca vaca la hinduși inclusiv și acum), etc. De altfel, în 2018 cercetătorul Armean </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sjur Papazian a scris despre Vechea Lume că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“regalitatea avea asociată în Orientul Apropiat leoaica și în restul EurAsiei lupoaica”. Maia - mama divinului Hermes - a fost fiica Oceanidei Pleione / patroana navigației și a Zeului Atlas (de aceea era Atlantă); teologul Roman Cornelius Labeo a identificat-o pe Maia explicit cu Gaia = Zeița Pământului, ulterior savantul Macrobius în “Saturnalia” 1:12 echivalând-o pe Maia cu Marea Mamă (la fel cum de altfel a făcut-o Romanul Varro în secolul I î.C.), în secolul II autorul Roman Aulus Gellius considerând-o altceva, anume chiar atributul feminin al Zeului Hefaistos / Vulcan: în secolul VI, cronicarul Ion Lydianul a scris că “majoritatea vechilor învățați o asociau pe Maia cu apa - așa cum Sirienii nevorbitori de Greacă au chiar așa cuvânt în uz - de aceea Varro fiind îndreptățit să-i dedice ei luna Mai”. Numele Hermes / “Her-mes” provenea din “Gher-mes” / “Gher-moş” (Gher = Ker / Cer, literalmente - pe silabe - acela fiind “Cer”-“moş”, respectiv “Cerul vechi”); el a fost cunoscut din vechime ca Mag, care purta “keryke-ionul” = “caduceul” / respectiv târşul (la scară mare craca cu care se face o îngrăditură primitivă ori pe care se clădeşte căpiţa de fân sau la scară mică bățul de agitat jarul focului molcom, pentru întreținerea sa). Vechii Greci l-au ştiut pe fiul lui Hermes / “Gher-mes” cu numele de Keryx / Ceryx şi că împreună cu muierea sa (prinţesa Kekropă care patrona roua) a fondat clanul înalţilor preoţi Keruke / Keryke ai Misteriilor. Despre “rouă”, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul de simboluri” a notat: “În general, simbolismul legat de rouă e apropiat de cel al ploii dar influenţa sa ţine de o organizare mai subtilă. Expresie a binecuvântării cereşti, ea reprezintă în esenţă graţia care însufleţeşte. În cărţile sfinte ale Indiei era ‘simbolul cuvântului divin’. La grecii vechi, roua era legată de miturile de fertilitate; Dionysos încarna roua fertilizatoare a cerului iar Afrodita era pusă în aceeaşi relaţie cu roua fertilizatoare. Pliniu o numea ‘sudoarea cerului, saliva astrelor’. Importanţa pe care o avea roua în numeroase ritualuri şi preparate magice provenea din faptul că ea împăca opoziţia dintre apele de sus şi cele de jos, dintre apele cereşti şi cele pământeşti; e apa pură, apa preţioasă, apa principiilor prin excelenţă, un condensat al forţelor generatoare ale principiului umed”. Vechii Evrei în Biblie l-au notat pe Gherganul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Her-mes” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Hermes - echivalat cu Ham / mezinul patriarhului Noe - ca bunicul Sfântului Gherghe = “Gherghe-seu”. Este de ştiut că primele grămezi de pietre - numite African “kerkour” sau EurAsiatic “herme” - au fost ridicate religios pe căile oamenilor, pentru a marca drumurile sacre (iar acelea au fost semnele “moşului Her”, adică ale divinului mesager Hermes):</span></span></p></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX_hroi95UNxBpE1hmoPrNtNrHdLk1k01waXOp-rpf-O00iBgPTksw8LGtODG47ynkZ6APjq3ESqZNvTSkU9wQ45OLARRsdXFXGkFGX0Q8DtL6K1EcLXpfgfqmAYcnnj8kUq9eX6tssnwt/s1600/image544.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX_hroi95UNxBpE1hmoPrNtNrHdLk1k01waXOp-rpf-O00iBgPTksw8LGtODG47ynkZ6APjq3ESqZNvTSkU9wQ45OLARRsdXFXGkFGX0Q8DtL6K1EcLXpfgfqmAYcnnj8kUq9eX6tssnwt/w300-h400/image544.jpg" width="300" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Kerkour = Hermă la poalele Himalaiei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Magul Ghergan Hermes - în ce priveşte cărţile gravate prin grija sa - a poruncit să rămână ascunse privirilor indiscrete (cărţile erau în egală măsură martorele şi intermediarele revelaţiei / în vechea Greacă “martor” = “martus”); în “Imnul înnoirii” a indicat procedura de la începuturi: “Stai în picioare undeva sub cerul liber şi cu faţa către vântul de miazăzi, la apusul soarelui, premăreşte. Fă acelaşi lucru şi la răsăritul soarelui, întorcându-te către vântul de răsărit. Tăcere, copile”. Puternicul vânt cald din Sudica Sahara ce bate peste Mediterana în Nordica Europă în prezent e ştiut ca Ghibla / Chergui; vântul dinspre răsărit - direcţie cardinală numită “Anatole” de vechii Greci - era numit în Antichitate “Vulturnus”, cel opus lui fiind “Circius” / “Cercius”: e de ştiut că în “Lexiconul Indo-European”, “Vultur” = “Gultur” iar pentru “cald” - aşa cum era cerul în timpul topirii ultimei glaciaţiuni - în proto Indo-Europeană se folosea “Guer” / “Gher”. Păsările răpitoare se pot concentra de-a lungul unor culmi atât cu ocazia migrării, cât şi cu ocazia hrănirii. Asemenea zone sunt preferate de păsările cu zbor planat - cum sunt vulturii - din cauza aşa-numitelor “termice” (curenţi ascendenţi de aer cald) favorabili ridicării păsărilor la înălţimi de unde vor realiza zbor planat pe distanţe mai lungi. Gultur pentru Vultur era suprapunerea peste Gurgur, termen Ghergar; printre alţii, în 2013 şi cercetătorul American Joel Wilkinson i-a studiat provenienţa: “Din mileniul IV î.C., cuvântul Indo-European ‘Gultur’ s-a răspândit îndeosebi spre Est, ajungând până în subcontinentul Indian. Gultur e onomatopeic la rădăcină, reflectând rapidele şi furioasele obiceiuri de hrană ale vulturilor; de aici şi denumirea unei ierbivore / bovine sălbatice ca Gaur, deoarece semnifica masa potenţială a vulturilor. În legătură cu Gultur era străvechiul Ghi pentru ‘largă deschidere’, în prezent hinduşii numind vulturii ca Ghi. Vechiul nume Garuda indică originea vulturească: rădăcina Garg imita sunetul făcut de creatură când mânca; Gultur şi Ghi au fost bazele pentru denumirea vulturilor. În Asia Centrală, metamorfoza filologică a dus la denumirea de Karka pentru Vultur iar pentru Vultur, termenul în forma de Ghreib a fost împrumutat de Hitiţi în mileniul II î.C., care a ajuns apoi inclusiv ca Grifon la vechii Greci şi la Romani”. (Cercetători ca Dr. Julius Wellhausen în 1885, William Propp în 2006, Dr. Robert Paul Beekes în 2010, ș.a., au echivalat Cheruvimii din Orientul Mijlociu cu Grifonii din Orientul Apropiat, egalitatea lor cea mai evidentă fiind în Anatolia / Asia “Mică”: iar Garuda = pasărea Magică era apropiată de ceea ce s-a fixat drept Cheruvim / Cheru-vim = ființă Cerească; e de știut că Gardua - nume rezonând mai profund cu Garg sau Gherga - a fost la vechii hinduși varianta arhaică / Vedică a Zeului Soarelui, simbolizat prin Vultur).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZC5B8GNxP8T4WG0rYt-an_V7ONLysjzq8HOxSYU_Ej5E7qoY60zq66mKvvz7yN3ihb2s76092iRVO32cq1U4nt7dmnuyBS2JFzYfckTOrfAFAVGCRyHakFcQzb7SZ4hqjNcWqMRgyJpUX/s1600/yyyy.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="274" data-original-width="752" height="145" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZC5B8GNxP8T4WG0rYt-an_V7ONLysjzq8HOxSYU_Ej5E7qoY60zq66mKvvz7yN3ihb2s76092iRVO32cq1U4nt7dmnuyBS2JFzYfckTOrfAFAVGCRyHakFcQzb7SZ4hqjNcWqMRgyJpUX/s400/yyyy.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">“Gyps Fulvus” = Vulturul-Grifon (Românește zis “vulturul pleșuv”) azi e dispărut din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic: era răspândit între Nordul Indiei, Altai / “Al-Tai” și Pamir - ca limita răsăriteană - până la Strâmtoarea Gibraltar. Pentru “Grifon” / “Grif-On”, Românii au echivalentul “Gripsor” / “Zgripţor”, prezent în corindele / colindele despre timpuri foarte vechi, diluviene (iar zgripțuroaica a rămas în basme ca femeia din vechime cu puteri supranaturale); la vechii Greci, Grifonul era simbolul solar al Zeului Apollo / “A-Pollo”, divin arcaş dotat de îndemânatecul Zeu Hefaistos / Vulcan: Gherghitul Apollo - geamănul Artemidei / şefa nimfelor, mare arcaşă - săgeta cu otravă, aducând moartea sau boli grave, putând însă şi vindeca rănile, căci oricând avea antidotul (Diodor din Sicilia 4:51 a notat că Artemis umbla pe cer în car tras de Dragoni).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLDcz2pcIXJScWIf64ss65YaXxWCeDGxKVq8or5tnwggFUFlHLcb2bqnGdOnXYELquMWNzAY9jfWMJhYfaT31YIdhiS4etbQhAvDrLQ5kxLpWrDcMDBVclst6e8oLNFNR5PzJ-Yw8H_LAP/s1600/image550.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="967" data-original-width="1600" height="241" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLDcz2pcIXJScWIf64ss65YaXxWCeDGxKVq8or5tnwggFUFlHLcb2bqnGdOnXYELquMWNzAY9jfWMJhYfaT31YIdhiS4etbQhAvDrLQ5kxLpWrDcMDBVclst6e8oLNFNR5PzJ-Yw8H_LAP/w400-h241/image550.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Grifon</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Dicționarul etimologic român” din 1966 a tratat cuvântul “goga” în legătură cu Albanezul “goge” pentru “bau-bau”, incluzând și următoarele considerații: “G</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">og</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> ar proveni de la Gogu, prescurtare familiară de la Gheorghe. Cihac 2:717, Philippide 2:715, Rosetti 2:117 și Pușcariu 265 îl pun în legătură pe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘<span style="background: white;">goga’</span><span style="background: white;"> cu </span>‘<span style="background: white;">alb’. După Lahovary 330 sunt cuvinte anterioare indo-europ. Der. </span>‘<span style="background: white;">goaga</span><span style="background: white;">’ (bilă); </span>‘<span style="background: white;">gogea</span><span style="background: white;">’ (bulgăre de sare gemă); </span>‘<span style="background: white;">goghe’<i> </i></span><span style="background: white;">(copil, prunc); </span>‘<span style="background: white;">goghie’</span><span style="background: white;"> (pește mărunt); alb. </span>‘<span style="background: white;">gege</span><span style="background: white;">’ = albanez din nord; </span>‘<span style="background: white;">gogoloș</span><span style="background: white;">’ (bulgăre); </span>‘<span style="background: white;">gogon’</span><span style="background: white;"> (boabă, obiect rotund în general); </span>‘<span style="background: white;">gogonat’<i> </i></span><span style="background: white;">(rotund, sferic, umflat, exagerat); </span>‘<span style="background: white;">gogoriță’</span><span style="background: white;"> (sperietoare); </span>‘<span style="background: white;">gorgună’</span><span style="background: white;"> / var. </span>‘<span style="background: white;">gorgoană’</span><span style="background: white;"> (vrăjitoare bătrână); </span>‘<span style="background: white;">gorgoane’ </span><span style="background: white;">(spirite), care, după ipoteza improbabilă a lui Bogrea 4:820, s-ar explica prin intermediul lui </span>‘<span style="background: white;">gorgon’<i> </i></span><span style="background: white;">(tril de muzică orientală) și acesta de origine necunoscută (apropierea de numele Gorgona, conform Tagliavini 12:204, este incertă); </span>‘<span style="background: white;">gorgoni’</span><span style="background: white;"> (a goni, a alunga); </span>‘<span style="background: white;">gotoi’<i> </i></span><span style="background: white;">(masca ce se scoate în procesiunea de Sfântul Gheorghe)”.</span> Așadar, din vremurile arhaice / stră-Române, “zgripțuroaica” - conectată de înaripatul Gripsor / Grifon - era o spirituală “gorgoană” (vechii Greci reținând că în mare vechime “Mătușa” / Medusa Gorgona reușea să împietrească privitorii săi, căci avea puteri Magice); legăturile Ghergane sunt astfel evidente prin referințele deopotrivă lingvistice, mitice, religioase, etc. Românești, Grecești ori altele conectate Vechii Lumi. În 1990, Dr. Michael Weiskopf a scris (referindu-se la Cariani, adică la cei din Ţara Gherghiţilor / Vestul Asiei “Mici”): “Numele Karka apare pe vechea Listă Regală (conform lui Herodot în ‘Istorii’ 1:171 şi 1:174, Xenophon în ‘Cyropaedia’ 7:4, ş.a.); între dinaştii Cariani s-a păstrat continuitatea pe termen lung, unele generaţii fiind bine documentate. În Labraunda, Zeus era echivalentul Iranianului Zeu Ahura Mazdă - adică Stăpânul Suprem - şi adorat ca atare”. Oraşul Labraunda - echivalat cu Karghe-Djak de către arheologul Francez Alfred Laumonier 1896-1988 - se afla în apropierea marelui Sanctuar Gherga: cu lungimea de aproximativ 1,5 km, Sanctuarul Gherga a fost cel mai mare aşezământ religios din Anatoliana Carie = Ţara Gherghiţilor (în studiul “Arheologie Cariană” din 1936, savantul respectiv a afirmat că “Sanctuarul Gherga, cu mare importanță strategică pe drumul dintre Alabanda și Hilarima, locul fiind caracterizat printr-o puternică forță Magică - având animale din piatră flancând bazele monumentelor, așa cum au procedat Hitiții - e de recunoscut ca o realizare primitivă artistică locală în stil unic pentru Vestul Anatoliei, cu inspirația din conservatorismul religios, dorind să renoveze străvechiul Cult nativ rustic al lui Gherga. Sanctuarul era de tip deschis - în fața Templului său central sacrificându-se boi - fiind înrădăcinat Asiatic, poate Leleg, ca o reședință semnificativă de reper oriental Mediteran, așezământul ajungând chiar fortificat cu turnurile de pe direcțiile accesului acolo. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Templul din Labraunda - a cărui intrare era străjuită de 2 statui decorate cu vulturi - se văd aspecte pre-istorice ca sala de fundal, similară nișei primitivului Templu Gherga”). De altfel (în plus față de acele cercetări), raportul arheologic din 2013 al colectivului condus de Dr. Olivier Henry - printre care fost și Dr. Vasilica Lungu de la “Institutul de Studii Sud Est Europene” al Academiei Române - a consemnat observațiile cercetărilor desfășurate în Labraunda relevând influența arhitectonică acolo a Sanctuarului Gherga.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI21lEU2sKGP9g733Uvamd_Qm3YcY6t0J3IatMlykkdce5E0D1Gg2nItVhiLReB9XVAladXIpmo5Cq2x9zveKzRVqX3jbww5hHAmIAkv9vKDdzUoBN6CimUuchyUHR0_c5Zm59cZ70oVmR/s1600/image552.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="267" data-original-width="300" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI21lEU2sKGP9g733Uvamd_Qm3YcY6t0J3IatMlykkdce5E0D1Gg2nItVhiLReB9XVAladXIpmo5Cq2x9zveKzRVqX3jbww5hHAmIAkv9vKDdzUoBN6CimUuchyUHR0_c5Zm59cZ70oVmR/w400-h356/image552.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Vulturul bicefal în Altai</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Timp de milenii, în Anatolia vulturul a fost emblematic (spre exemplu, Românii zicându-i “Gripsor”, vulturul bicefal, semnificând prin dublare puterea supremă, ca suveran imperial / “rege al regilor”, a fost reprezentantiv în vecina Kurgal / Ghienghir = Mesopotamia mileniului IV î.C. pentru Zeul “En-Lil” / Enlil - care a fost patronul vânturilor, însemnând “Puntea” - era şi pe ghergul = gherbul / stema Imperiului Hitit din mileniul II î.C., ajungând preluat şi de Imperiul Bizantin / până în mileniul II, etc.); Zeul Tornadelor Enlil al Sumerienilor - oriental știut ca Bel / Baal, semnificând “Domnul” / “Stăpânul”, “Ba-Al” / “Ba’al” fiind Sfântul Suflet”, unde “Ba” = “Suflet” iar “Al” = “Sfânt” - era</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Kharbe la Kușani / “Kuș-Ani”, Kalkal în Mesopotamia, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gurges </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">în Anatolia, Kronos la Vechii Greci, Crăciun la stră-Români, ș.a.</span><span style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Despre cuvântul “gherb” - însemnând blazonul unei familii nobiliare - e de știut că în versiune veche era “gherg” (corespunzător și “Dicționarului etimologic român” din 1966) iar prin înruditul “hereghie” se înțelegea stirpea / neamul descendenților; așadar, forma veche a semnului simbolic pentru indicarea originii nobile a neamului - clanului sau familiei - ori a mărcii / stemei vreunui oraș sau al unei Țări era “gherg”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp4R1Y2Pe311YY24D66c0E8-giWSZxf5eDN_zkizZmaun89NTZvxgQfMRdm5Oxqm64DAkICiBzcAc7qPi2tXXofQZ2gcG8HQwq4bCdBOMzsRk1rXNTdFe_WiTSyLUVRWgP94KEffRfcmat/s1600/image554.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="897" data-original-width="1462" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp4R1Y2Pe311YY24D66c0E8-giWSZxf5eDN_zkizZmaun89NTZvxgQfMRdm5Oxqm64DAkICiBzcAc7qPi2tXXofQZ2gcG8HQwq4bCdBOMzsRk1rXNTdFe_WiTSyLUVRWgP94KEffRfcmat/w400-h245/image554.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Pasărea dublă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul de simboluri” e scris despre “vultur, regele păsărilor” (apropierea onomastică dintre vultur și Gherga a fost atestată de paleo-lingviști în Vechea Lume ca semnificativă inclusiv în jurul Pontului): “Vulturul fixând soarele cu privirea este un simbol al percepţiei directe a luminii intelective. ‘Vulturul priveşte fără teamă soarele în faţă’ - a scris Angelus Silesius - ‘iar tu, strălucirea veşnică, dacă sufletu-ţi e neprihănit’. Vulturul a fost substitutul soarelui în mitologia nord-asiatică. Se înţelege deci uşor că pana de vultur şi fluierul din os de vultur erau indispensabili oricui trebuia să înfrunte încercarea dansului care privea soarele”. În </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicționar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)”, Dr. Mihai Vinereanu a scris despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">vultur” că provenea din termenul proto Indo-European </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“uel” pentru “a jefui” / “a zgâria” și că “Walde-Pokorny a derivat latinul ‘vello’ = ‘a sfâșia’ de la acel radical</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> iar în ediția din 1996 ‘Dicționarul Latin Oxford’ - realizat de colectivul coordonat de către lingvistul Britanic Peter Glare - de asemenea a asociat cuvântul Latin </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">vello’ de vultur”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">; se poate observa că mereu a fost legătură între Vultur și Valahi (oameni denumiți îndeaproape de termenul Latin “Vello”, care își asociau emblematic vulturul, încă din mare vechime). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Ion Ghinoiu - secretarul ştiinţific al </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Institutului de Etnografie şi Folclor” / Academia Română - a scris în 1999: “Apariţia frecventă a vulturului pe monumentele funerare închinate eroilor dar şi pe stema României nu este străină de cultul neolitic al Zeiţei Pasăre” (Cultul Lunar matriarhal a fost urmat de Cultul Solar patriarhal). În vechime, Soarele - cuvânt derivat din Sf. Ra - a fost personificat ca mare Zeu, având un ochi central, zburând pe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cer </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ca o pasăre / “Pa-Să-Re”, cu strălucitorul său car; în legătură cu divinul ochi - respectat solar tocmai din timpul ultimei glaciațiuni / Epoca Pietrei - academicianul Român Petriceicu Haşdeu a început “Dicţionarul limbei istorice şi poporane” din 1887 chiar cu reconstrucţia etimologică la “ochi” şi “urechi”: “Termenul mediu pentru formele Românice ale ‘urechii’ admite probabilitatea masculinului ‘auriclu’, care ar corespunde unui Latin ‘auriculus’ de o provenienţă posterioară, născându-se prin analogia cu masculinul ‘ochi’ în toate graiurile Românice; intima corelaţiune între ochi şi ureche - ca 2 părţi ale capului şi ca organe ale celor 2 sensuri principale - lesne putea să se întâmple oriunde pe cale independentă. Prin aceeaşi corelaţiune, ‘ochiul’ se pare a fi exercitat o influenţă lingvistică asupra ‘urechii’ încă la Romani, dar nu în schimbarea genului, ci în modificarea sensului: Latinul clasic ‘auricula’ avea deminutivul ‘auris’; la Romani, pentru ‘ochi’ era clasicul ‘oculus’ - deminutiv de la un pierdut ‘ocus’ - dar cu o nuanţă dispărută cu desăvârşire deja în cea mai veche Latină cunoscută. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Corelaţiunea între ‘ochi’ şi ‘ureche’ - între ‘oculus’ şi ‘auris’ - va fi împins graiul Roman la uniformarea sufixului / a terminaţiunilor, aşa că ‘auris’ pentru ‘ureche’ a trecut de-a dreptul în ‘auricula’, prin simpla analogie cu ‘oculus’ pentru ‘ochi’.” La hinduşi, cu numele “Ajna” - având înţelesul de “comandă” - este ştiut locul de pe frunte pentru al treilea ochi; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">e de clarificat că Antic </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Romani” - ca şi Medieval </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">otomani”, ș.a. - nu reprezenta etnia, ci cetăţenia. Privind rădăcinile străvechi ale Românei, e de observat că forma primară a derivării onomatopeice nu există decât în limba Română, în ea fiind conservate multe din Graiul Vechii Europe: Româna nu este o limbă Modernă sau Medievală - așa cum insistă unii - ci e mult mai veche într-o bună parte a vocabularului și a gramaticii sale. Ca exemplu foarte concret, prezenta lucrare - Originea Gherga - are cel mai însemnat sens în Română (spre deosebire de versiunile sale traduse în alte limbi, cititorii în Română fiind privilegiaţi, ca mai apropiaţi de înţelesuri); de pildă, ce aveau în comun pe timpuri “peştera” şi “peştele” poate fi facil observat în Română (atât onomastic, cât şi ontologic): în paleolitic, peştera era văzută ca vulva / vaginul Pământului iar peştele - cu mirosul asemănător celui al vulvei / vaginului - avea denumirea corespunzătoare (apropierea dintre cele 2 apărând evident în terminologia Română, mai conservatoare în multe privinţe decât alte vocabulare, ale limbilor diferite - însă şi mai noi - în care cuvintele pentru cele 2 sunt aşa de deosebite încât nu mai fac străvechea pereche relevantă / “peşteRa” - a cărei gură era luminată de Sf. Ra / Soarele - fiind “pizda” Pământului, termen proto Indo-European lingvistic conectat de “peşte”, vechii Greci având “pynna” pentru organul genital feminin, “păno” pentru “peşte” şi “spîlaio” / “s-pîlaio” pentru peşteră).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsFVf0_7a6pSiU5bkuTHQEiQkIZggvPqkzGhfuJYI1d9Jo0xzYWCpOwv8zvzBDzDLBFJh0YM6v3JBkyHdIvdxG9FL7-VRNJKQ-xwPwJmp8vLs-fvSWetyrg_iLu94KaMQWoF186kzsk36x/s1600/jjjjjj.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="349" data-original-width="632" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsFVf0_7a6pSiU5bkuTHQEiQkIZggvPqkzGhfuJYI1d9Jo0xzYWCpOwv8zvzBDzDLBFJh0YM6v3JBkyHdIvdxG9FL7-VRNJKQ-xwPwJmp8vLs-fvSWetyrg_iLu94KaMQWoF186kzsk36x/s400/jjjjjj.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Anterior cu mult timp Imperiului Roman - în care era ştiut ca Mercur / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mer-cur” - </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sf. Moş” Hermes a decis gravarea cărţilor înaintea dispariţiei sale, datorită următoarelor (apărute în textul Grec “Kore Kosmou” / “Virginitatea cosmosului” 7): “În zori, contempla răsăritul cu ochii săi atotvăzători, când zări ceva neclar şi - pe măsură ce privea - fără să se grăbească, ajunse la hotărârea de a depune simbolurile sacre ale elementelor cosmice lângă obiectele sacre ale lui Osiris, apoi, după ce va face o rugăciune şi va spune anumite cuvinte, să urce la cer”. Despre zorii contemplaţi de Zeul Hermes / “Her-mes” = “moşul Her” / adică “vechiul Her”, e de remarcat că în spaţiul Român din Epoca Pietrei - pe lângă Cultul Soarelui - exista Cultul Aurorei / al zorilor, neregăsit la nici un alt popor European (în Asia “Mică”, la primii Greci, anume cei Anatolieni, a existat Titana Eos - “Zarea împurpurată”, având ca soră Luna şi ca frate Soarele - sinonima sa în N Indiei fiind Zeiţa Zorilor Uşas / cu titlul mereu la plural, în asociere cu vaca roşcată, denumirea Latină ajungând să-i fie Aurora; de exemplu, în mantra 7 din “Rig Veda” sunt mai multe Imnuri închinate răsăritului / zorilor, unele versuri - ca de pildă 7:76 - referindu-se la o perioadă de “câteva zile” trecute între apariţia zorilor şi apariţia Soarelui la răsărit, aşa ceva fiind aspect polar tipic).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1hyPEpdRZ2p89-pZYIzzta50ZRuyeMPjOgPsDepHIZYQa4jyua6oE_f6EXUkXueoS_SkBZCChmbBoLJ7wo6JVL6QAngHVIzl51FHKAyAbZxIPUxmNRbj5j1FBuvrbiUOd-H-IlHjykPzg/s1600/image561.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="615" data-original-width="983" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1hyPEpdRZ2p89-pZYIzzta50ZRuyeMPjOgPsDepHIZYQa4jyua6oE_f6EXUkXueoS_SkBZCChmbBoLJ7wo6JVL6QAngHVIzl51FHKAyAbZxIPUxmNRbj5j1FBuvrbiUOd-H-IlHjykPzg/w400-h250/image561.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Aurora boreală</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Eos / Aurora a fost mama înaripatului Zeu Boreas - al Munţilor, al iernii și al vântului Nordic = “Crivăț” la Români - reprezentat în purpuriu, culoare asociată regalităţii, numită de Aromâni ca “Garivaldu” (dar vântul acela n-a suflat niciodată în HyperBorea / tărâmul de la miazănoaptea extremă): Zeiţa Zilei Hemera - cu care s-a înrudit Hera / sora şi soţia lui Zeus, numită Uni de către Etrusci - a ieşit din Gargar / Tartar şi a substituit-o pe Eos = Aurora, patroana zorilor (Hemera - latura nevirgină a Zeiţei Artemis / “Arte-mis”, la vechii Iranieni “arta” însemnând “adevărata” dar și “forța” - i-a iubit pe Orion, Phaeton, Kephalos şi Tithonos / care i-a devenit soţ pe locul unde a apărut Troia); corespunzător etimologiei Nostratice studiată în Facultatea de Filologie a Universităţii de stat “Mihail Lomonosov” din Moscova / capitala Rusiei, rădăcina EurAsiatică “kurv” însemnând “rece” (având sinonime în Tătară “kort” = “troian de zăpadă”, în Finică / Suomi “kuura” / “huurre” = “îngheţ”, etc.) ar fi fost rădăcina lingvistică pentru “crivăţ”, un vânt Nordic aşa de puternic încât curba / îndoia pe oricine sau crăpa pietrele. Este de știut că Mari = Finicii de pe Volga - ai căror preoți păgâni erau denumiți “Kart” / “Card” - ziceau “Suas” vecinilor Tătari; iar Finicii și-au denumit Țara ca Suomi (în Finică, “suoma” = mlaștină), ca atare Finicii lesne putând fi înțeleși - în general - ca “Oamenii mlaștinilor”. Artemis / “Arte-mis” = Zeița Arte din moși (adică din bătrâni / din vechime) era a Lunii “Ma-sa”, numele ei putând fi echivalat ca Arte-Masa = “Forța Lunii” / “Puterea masivă”. În asemenea context, MasaGeții = Geții din Asia pot fi similar înțeleși deopotrivă ca Geții “Lunii” sau “Masivi / Mari”; e de știut - după cum a studiat și cercetătorul Armean Sjur Papapzian în 2016 - că în Mesopotamia mileniului IV î.C. s-a înrădăcinat Cultul Zeului Men al Lunii Masa, acela fiind cunoscut ulterior cu numele respectiv inclusiv în regiunile Anatoliei Caria și Frigia. Pe de altă parte, înaripatul Himeros - unul dintre Eroti, fiu al Zeiţei Frumuseţii Afrodita - a patronat dorinţa sexuală (a avut centrul de cult în Sanctuarul Afrodisia din Anatoliana Krka / Caria = Ţara Gherghiţilor). La Slavii Baltici / Balți, Aurora = Zeița Zaria, fiica Zeului </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe-Run” / Perun (care își comunica voia prin intermediul gorunului / stejarului sacru). În 1987, profesorul universitar American William Mahony - colaborator cu Dr. Mircea Eliade, profesor universitar în Chicago / SUA - a scris în “Enciclopedia religiei”: “Însemnând ‘ordinea cosmică’, noțiunea vedică ‘rta’ era a unei puternice forțe, existentă dinaintea zeilor (care și-au avut sursa în așa ceva); termenul ‘rta’ reflecta rădăcina Indo-Europeană ‘ar’ pentru ‘potrivire’. În ‘Rig Veda’ e scris că ‘zeii s-au născut din rta’ și că ‘zeii posedau rta’; zeii trebuiau să respecte legile ‘rta’ (străjerul / gardianul legilor ‘rta’ era Zeul Varuna, admirat de vedici ca etic ceresc). Tradiția vedică a fost că structurile ‘rta’ permiteau comunității credincioșilor accesul la puterile conducătoare universale”. Principiul “rta” / “ritu” n-a fost unic în India, ci s-a regăsit în Lumea Veche ca de pildă în “Logos” = “Cuvântul”: de exemplu, din Biblie se știe că “La început era Cuvântul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">şi Cuvântul era la Dumnezeu iar Dumnezeu era Cuvântul</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">” (“Sfânta evanghelie după Ioan” 1:1); după cum au studiat și autori ca Joseph Smith, Carla Fertsman, ș.a., vechii Greci simbolizau cuvântul = “logos” prin “phallus”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0X36mi0r38yE5QgmCYQM_YVNUxEV52nU_eBAObP9Ti1XFUHodRJ6VFduxzcKx2Qh5GCkL8N-wlc_Qt2vh3Iw7Wt2gx-Ri69s7KEhFX2pPHIzolbzix2IT7z2CgS4IDOjgnxvlWKHKfJvB/s1600/image563.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="204" data-original-width="201" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0X36mi0r38yE5QgmCYQM_YVNUxEV52nU_eBAObP9Ti1XFUHodRJ6VFduxzcKx2Qh5GCkL8N-wlc_Qt2vh3Iw7Wt2gx-Ri69s7KEhFX2pPHIzolbzix2IT7z2CgS4IDOjgnxvlWKHKfJvB/w394-h400/image563.jpg" width="394" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“Rta” / “Ritu”: ordinea cosmică sau ciclul natural</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Privind particula comună “a/rta” regăsită conservată și în străvechi termeni Români ca arta, burta / “bu-rta”, harta, Martie, Marte, Martin (cum a ajuns denumit ursul, popular zis “Ăl Mare”), Mărțișor, poarta / “po-arta”, etc. - despre care s-ar putea vedea, prin egalitatea “a/rta” = “a/rga”, conexarea cu Garga / Gherga - cercetătorul Armean Sjur Papazian a scris în 2016, privind “Era de Aur”: “Sanscritul ‘Arya’ însemna ‘nobil’ iar India a fost ‘Țară Ariană’; probabil că și vechiul Egipt - denumit ‘Aeria’ / ‘Harie’ în vechea Greacă - însemna la fel. Ariana era denumirea vechiului Iran iar Mezii / Medianii timpurii - din care au apărut imperialii Harri / Huriani = Mitani - au fost Arii notați așa de către istoricul Antic Herodot. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe mormântul împăratului Darius cel Mare al Perșilor a fost scris că era ‘descendent Ariyo’. Goții aveau termenul ‘Her’ pentru ‘Stăpân’ (sursa Modernului ‘Herr’ ori a prefixului ‘Ar’ la ‘Aristocrat’). Titlul de ‘Ar’, ‘Ari’, ‘Arya’, ș.a. la primii Ariani provenea din termenul Sumerian ‘Ar’ pentru ‘plug’, cu regăsire azi în cuvinte ca ‘a ara’, ‘ar-abil’, etc. Arianii au fost inventatorii plugului și au introdus agricultura în Lumea Veche. Denumirea Armeniei / ‘Ar-Meniei’ a fost pe baza rădăcinii Indo-Europene ‘Ar’ de la ‘Adunare’, pe larg utilizată în termeni privind ‘Soarele’, ‘lumina’ sau ‘focul’; Sumerianul ‘Ara’ însemna ‘glorios’, regăsit la ‘Aristocrat’ / ‘nobil’, pe larg folosit la străvechea indicare de ‘Ariani’ (considerați nobili). Corespunzător vedicului ‘rta’ exista termenul Avestan ‘așa’ / cu echivalentul vechi Iranian ca ‘arta’; semnificația termenului ‘așa’ / ‘arta’ în sfera morală a fost complexă, de importanță cardinală în doctrina zoroastră (în Sanscrită, ‘rtam’ era ‘legea divină’). Armin era străvechiul nume folosit de Perși pentru ‘Gardianul tărâmului Arian’. Fondatorul națiunii Armene a fost Khaldi, cu altarul principal numit Artin, amplasat pe Vulcanul Ararat: el era cununat cu Arubani / ‘Aru-bani’, Zeița Artei și Fertilității și a avut portretul ca persoană înaripată, șezând pe un leu (‘leu’ în Siriacă era ‘Aryo’, în Turkă era ‘Artan’, etc.); Khaldi a fost Zeul Războiului iar templele sale erau adevărate depozite de arme, decorate cu arcuri și săgeți, săbii, sulițe, etc”. În imaginea următoare, la fortul “Ere-buni” / Erebuni = EreVan / Erevan (capitala Armeniei) se poate vedea reprezentarea Zeului Gharghi / Khaldi din mileniul I î.C.:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_5UR_1zeODn-BNL38oIpAVaNzNYkHcGjrYqcJmjgFCnXWGQlHoXBkmuDO7Q0gMn2oKj7TElhY5bUW3PMjUJuLKCX9PAfRFZI3mAitcPlPcgBqX4hr_HCALvfutt8htwmFxLr-QEFogM3l/s1600/image565.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_5UR_1zeODn-BNL38oIpAVaNzNYkHcGjrYqcJmjgFCnXWGQlHoXBkmuDO7Q0gMn2oKj7TElhY5bUW3PMjUJuLKCX9PAfRFZI3mAitcPlPcgBqX4hr_HCALvfutt8htwmFxLr-QEFogM3l/w300-h400/image565.jpg" width="300" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zeul Gharghi / Khaldi în Caucaz</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2016, același cercetător Armean Sjur Papazian - stabilit în Norvegia / Scandinavia - a mai enunțat: “Înrudit cu așa ceva era cuvântul ‘aur’ - în Latină ‘aurum’ - de la rădăcina proto Indo-Europeană ‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ǵʰelh</span><span face="Verdana, sans-serif" lang="RO" style="font-weight: normal;">₃</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’ a strălucirii = ‘auriu’ / ‘galben’ (în vecinătate fiind cuvântul ‘aurora’ pentru ‘zori’): asemenea relații etimologice presupun înțelesul aurului ca egal cu cel pentru ‘strălucita auroră’. Personificarea zorilor și iubirii a fost printr-o tânără frumoasă: Zeița Zorilor, care la început era și Zeița Dragostei; în timp, rolurile ei s-au despărțit, ca Eos în Greacă / Aurora în Latină = Zeița Zorilor, respectiv Afrodita în Greacă / Venus în Latină = Zeița Dragostei. Etimologia Afroditei - Zeița Dragostei fizice - încă păstra rolul său din Era de Aur ca Zeița Zorilor (căci ‘aphros’ = ‘spumă’ și ‘deato’ = ‘strălucitoare’): numele ei însemna ‘strălucitoarea din ocean / spumă’.” Planeta Venus - asociată Afroditei - devine vizibilă după apunerea Soarelui la Vest (vechii Greci folosind denumirea de Hesperus, nimfele HesperIde - “Domnițele Serii” - fiind Atlante). Pe lângă dimensiunea Vestică, a fost și cea Nordică, astfel completându-se direcția referențială Nord-Vestică: față de Caria / Turcia - unde se afla Afrodisia / centrul cultic al Afroditei - la NV e Banat / România, regiunea unde s-au păstrat conservate foarte bine respectivele Tradiții Atlante. Aurora boreală - adică polară Nordică - e un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă pe cerul nocturn în regiunile Arctice, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru: deosebita prezenţă a aurorei în Tradiţia Română e mărturia măreţului trecut Hiperboreu al stră-Românilor. Dr. Octavian Buhociu 1919-1978 în “Folclorul de iarnă” a scris: “Ceea ce ne apare ca fundamental, ca rădăcină şi idee directoare, e unitatea comportamentului românesc general cu credinţa în zori, în ziuă, în apropiata răsărire a soarelui. Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credinţă în auroră pe toate planurile şi sub toate aspectele vieţii individuale şi sociale, după cum ne dezvăluie tradiţiile şi folclorul în genere. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Situaţia ‘primitivă’ - încă vie - graţie zorilor, e un fenomen complex de cultură; la acest nivel, situaţia nu se mai repetă în Europa”. Soarele a fost mare Zeitate în vechiul spaţiu Român, purtând diverse nume: Crăciun, Salmoxis / Zalmoxe, Ares / Marte, ş.a. (față de străvechiul Ra, termenul “Soare” e legat de Sf. Ares = “So-Ares” iar de pildă, istoricul Mnaseas din Patara Anatoliană la sfârşitul secolului III î.C. a scris că “la Geţi e cinstit Cronos, pe care-l numesc Zalmoxis” - deci în Antichitate se ştia că Zeul-moş / Zalmoxe a fost Moșul Crăciun = Cronos - iar la Aromâni patronul focului era Cărciun = Crăciun); în secolul I î.C. Vergiliu în “Eneida” 3:35, în secolul VI Iordanes în “De origine actibusque Getarum” 40, ș.a. au confirmat importanța Zeului Marte la Geți, pe al căror pământ se credea că se născuse. Savantul German Johann Freinsheim 1608-1660 în “Suplimentele” la cartea 2 din “Istoriile lui Alexandru cel Mare” scrise de consulul Roman “Curce V cel Roșu” = Quintus Curtius Rufus (adică “al cincilea Curtius Roșcovan” - “Rufus” însemnând “Roșcat” - familia sa Curtii existând de la fondarea Romei, în Forumul Roman inițial fiind Lacus Curtius, apă numită așa după clan), a notat că Patara Lyciei era locuită de Gherghiți și că în vechea Asie era o importantă localitate - denumită Gergythe - alături de Mylasa, capitala Cariei: la 6 secole după înglobarea de către împăratul Makedon Alexandru “cel Mare” a portului Patara în Imperiul său - cea mai mare structură imperială din istoria omenirii până atunci - acolo s-a născut Moșul Nicolae (episcopul regiunii), Sfânt Anatolian foarte iubit de ortodocși, considerat ocrotitorul navigatorilor și copiilor. Poetul Anatolian Homer în epopeea despre Războiul Troian - anume “Iliada” 13:279 - a scris că Zeul Marte era “viforaticul Ares”, echivalat de Heros, cu dublul înțeles că Ares / “A-res” (numele Grec al Zeului) era deopotrivă Nordic și aducea răcoarea morții: în accepțiune Iraniană, Zeul Ares era chiar patron Arian, stăpânul Nordicilor războinici Ariani. Așadar, Zeul-moș a avut nume: era Moș Cărciun / Crăciun (străbătând timpul, numit Cronos de către vechii Greci), respectiv Zeu rece, al iernii sau al morții. Muierea Zeului-moș era Zeița-mamă, care a avut nume: era Circe sau Kirke / Ghirga, bărbatul ei Cărciun / Crăciun fiind de fapt Gherga. În imaginea următoare se poate vedea reprezentarea Zeului-moş într-un gorgan Trac din Aleksandrovo 41,58 lat. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N, 25,44 long. E / Bulgaria - secolul IV î.C. - după cum l-a identificat arheologul Georgi Kitov 1943-2008 ca Zalmoxe ( = Crăciun gol):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6nGiOQuBMFl-VYixFw60qVJ48HwwnqzPwf7xAYK_0f7hnURIs_QFT6ULM6DVbfBCSqvUTpIjESuXhISxo3UQ0Pugi-ds57x2TnNQSKxcrDbdcFEESuPa4iSmai17iUG-yWUmN8sZK5q0/s1600/image567.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="363" data-original-width="151" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6nGiOQuBMFl-VYixFw60qVJ48HwwnqzPwf7xAYK_0f7hnURIs_QFT6ULM6DVbfBCSqvUTpIjESuXhISxo3UQ0Pugi-ds57x2TnNQSKxcrDbdcFEESuPa4iSmai17iUG-yWUmN8sZK5q0/w166-h400/image567.jpg" width="166" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zalmoxe</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;">“Labrys” = toporul dublu - purtat de Zalmoxiu / Zalmoxe dar şi de Amazoane - schiţat fiind ca litera”T”, era emblematic la nobilii Cariani / Anatolieni şi Traci / Balcanici (lingvistic, foarte des s-a practicat echivalarea “T”=”G”, pornind de la Uriaşii Titani / Giganţi şi de la zona Tartar / Gargar; de altfel, în alfabetul Grec literele “gamma” = “G” şi “tau” = “T” au reprezentări grafice apropiate, putându-se compara uşor: “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;">Γ” şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;">T”, ambele reproducând stilizat vechi arme uşor de aruncat, anume bumerangul şi toporul dublu)</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;">.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSYaWI9l_ESvNKlNpzq9qE6AzEk7cOGOZWAWSwmZjb6NMGQ2Jrsf0N00zThYqq2FORKosWMGwvYdUBbfbQjfY0nGsVg5eaX6z-eR9kMqtTPCeobPholww_6KWWs_bnrOXqQ2Mj5N2oiua0/s1600/pppppppp.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="322" data-original-width="880" height="146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSYaWI9l_ESvNKlNpzq9qE6AzEk7cOGOZWAWSwmZjb6NMGQ2Jrsf0N00zThYqq2FORKosWMGwvYdUBbfbQjfY0nGsVg5eaX6z-eR9kMqtTPCeobPholww_6KWWs_bnrOXqQ2Mj5N2oiua0/s400/pppppppp.jpg" width="400" /></a></div>
<div><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În secolul V î.C., poetul European Pindar a scris despre Amazoanele de la Istru / Dunăre; în secolul IV î.C., Grecul Ephoros din portul V Anatolian Cume - populat de Gherghini - a afirmat că Amazoanele au existat între Caria, Lydia şi Mysia (iar unele porturi pe coasta Egeeii - ca Efes, Smirna / Izmir ori Cume - au fost întemeiate de către ele): a rămas în legende că partenerii preferaţi ai curtezanelor Amazoane au fost albii Caucazieni Gargari = Ghergari (tratați în Vechea Lume frecvent la plural, sinonim cu modul colectiv ca acela al Amazoanelor). De altfel, în secolul V î.C. istoricul Herodot Karka a scris despre Car, Lydus şi Mysus că au fost fraţi, ei păstrându-se în memorie ca etnonimii populaţiilor respective (fiul lui Car - cel mai mare dintre cei 3 - a fondat Alabanda, cel mai apropiat oraş de Sanctuarul Gherga / cel mai mare aşezământ religios al Cariei); </span><em style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-style: normal; font-weight: normal;">Karghedjak </span></em><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Yaïla</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> = străvechiul oraș Labraunda - având denumirea în evidentă legătură cu “labrys” - se afla în aceeaşi zonă cu marele Sanctuar Gherga din Kerka = Caria iar aşa ceva e semnificativ, fiind mai mult decât o coincidenţă, chiar prin asocierea emblematicului topor dublu cu Gherga (numele având 2 Γ).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0aGw9o-V5egRGTs3frY_wq2kPVVXRQF-UseJDnjrx_BAT8ch66SbEcf73YRz4u7n9QXreDxbcLD4B_X4uyn0TdYGU7n7PviOZChiah4cFOzsZe3sIgDNCzAT7gamUTblsMVYLyrIkxz3/s1600/image575.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="168" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0aGw9o-V5egRGTs3frY_wq2kPVVXRQF-UseJDnjrx_BAT8ch66SbEcf73YRz4u7n9QXreDxbcLD4B_X4uyn0TdYGU7n7PviOZChiah4cFOzsZe3sIgDNCzAT7gamUTblsMVYLyrIkxz3/w299-h400/image575.jpg" width="299" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris: “Traseul complex al labirintului se regăseşte în stare naturală în culoarele de acces ale anumitor peşteri preistorice; a fost desenat - aşa cum ne-a asigurat Vergiliu - la intrarea sălaşului Sibilei din Cumae. Asocierea labirintului cu peştera e indicată prin faptul că trebuie îngăduit accesul la ‘centru’ printr-un fel de călătorie iniţiatică şi să-l interzică celor necalificaţi pentru aşa ceva; în acel sens, labirintul a fost apropiat de ‘mandala’ (care comportă de altfel uneori un aspect labirintic): e vorba deci de figurarea unor încercări iniţiatice discriminatorii, care procedau înaintarea către ‘centrul ascuns’ (‘alesul’ ajungea în simbolul ‘centrului lumii’). ‘Dansul cocorilor’ - ori alt dans labirintic de păsări - a fost desigur legat de întortocherea labirintică. Centrul protejat de labirint era rezervat iniţiatului, celui care în timpul încercărilor iniţiatice (ocolişurile labirintului) se arăta demn de a accede la revelaţia misterioasă, odată ajuns în centru, era ca şi consacrat. Ritualurile labirintice pe care se întemeia ceremonialul de iniţiere aveau tocmai drept scop să arate neofitului - în chiar timpul vieţii sale pământeşti - felul de a pătrunde (fără a se rătăci), în teritoriile morţii / aceea fiind poarta spre altă viaţă; într-un anume fel, experienţa iniţiatică labirintică ajutată de firul Ariadnei echivala cu căutarea Merelor de Aur din Grădinile Hesperidelor sau a Lânii de Aur din Colchida: fiecare dintre acele încercări nu semnifica altceva - în limbaj morfologic - decât pătrunderea victorioasă într-un spaţiu greu accesibil şi bine păzit, în care se afla un simbol mai mult sau mai puţin transparent al puterii, al sacralităţii şi al nemuririi. La grecii vechi, labirintul şi mlaştina aveau acelaşi rol. Labirintul ar fi o combinaţie a 2 motive, spirala şi împletitura, exprimând o voinţă foarte evidentă de a figura infinitul sub cele 2 aspecte, adică infinitul în veşnică devenire al spiralei şi infinitul eternei reîntoarceri, figurat de împletitură. Întâia armă-unealtă a omului, securea a fost un centru de integrare, expresia unei permanenţe, un fulger acumulat. Labirintul ar putea avea şi o semnificaţie solară datorită ‘dublei securi’ (emblema regalităţii), amintind trăznetul arhaic al lui Zeus. Securea loveşte şi taie, iute ca fulgerul, zgomotos şi stârnind - uneori - scântei; neîndoios, acela e motivul pentru care a fost asociată - în toate culturile - cu fulgerul şi deci cu ploaia, ceea ce ne îndreaptă spre simbolurile fertilităţii. Prin securea cu tăiş dublu, deopotrivă distrugătoare şi oblăduitoare, ambivalenţa funcţională se materializa pe deplin: simbolismul aceleia trimitea la dualitatea moarte-viaţă, sau dualitatea energiilor contrare şi complementare, apropiind această secure de caduceu”. Ar fi de remarcat că fiul arhitectului care a realizat celebrul labirint Cretan a rămas legendar în Vechea Lume (așa cum a redat poetul Roman Ovidiu în “Metamorfoze” 8): în zborul pe care l-a efectuat deasupra Mării Egee, s-a prăbușit lângă Insula Icaria 37,35 lat. N, 26,10 long. E din largul țărmului Cariei / Regatului Gherghiților (a fost un accident aerian mortal cauzat de topirea cerii de pe aripile artificiale pe care le avea, tatăl său - care le-a fabricat - supraviețuind întâmplării și denumind inclusiv apele din jur, în amintirea tragediei, ca fiind ale Icariei). Toporul dublu / “labrys” a fost arma caracteristică atât Amazoanelor şi Ghergarilor, cât şi a Zeului-moş = Zalmoxe al Geto-Dacilor, regăsindu-se deopotrivă în Kerka / Caria = Ţara Gherghiţilor (din Anatolia / Turcia de azi) şi în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic (din România de azi), mai ales la vechii lideri; doborârea unor arbori - unii consideraţi şi sacri, din varii motive - din codrii străvechi se făcea îndeosebi cu toporul: în trecut, la latitudinile medii, vaste suprafeţe erau împădurite puternic, pe atunci oamenii bucurându-se de vegetaţie mult mai bogată decât în prezent. În Epoca Pietrei, Crăciun - fiul Cerului - a apărut în Carpaţi ca partenerul patroanei Magiei Circe (şefa Gliei, fiica Soarelui): după cum a scris poetul Roman Ovidiu în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Metamorfoze” 14, Magiciana Circe l-a iubit şi pe fiul lui Cronos / Crăciun. Dr. Ion Ghinoiu - profesor universitar, secretarul ştiinţific al </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Institutului de Etnografie şi Folclor” al Academiei Române - a afirmat în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul de mitologie română” publicat în 2013: “An = personificare a Soarelui; sinonim cu Crăciun, Saturn, Mitra, Şiva, Zeus”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8pVHeEOGwjeZWvunZnaRxGPv-tvcwoXqU6OayLiQ7RAAUfa7aWoRYFHOYFgBHAv8fUEadfGHxVcnZrVKhVWluNd0XEg6sdf_tAhWOBerHol86rsg_W36MlQcGZQpXxLmAAXs7Zo7CCB20/s1600/image576.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="220" data-original-width="166" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8pVHeEOGwjeZWvunZnaRxGPv-tvcwoXqU6OayLiQ7RAAUfa7aWoRYFHOYFgBHAv8fUEadfGHxVcnZrVKhVWluNd0XEg6sdf_tAhWOBerHol86rsg_W36MlQcGZQpXxLmAAXs7Zo7CCB20/w302-h400/image576.jpg" width="302" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<i><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Cea mai veche mască din Europa<o:p></o:p></span></span></i></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<i><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">(Valea Cibinului / județul Sibiu)</span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">În neoliticul localității S Ardelene Cristian 45,47 lat. N, 24,01 long. E, zisă Grossau de Sași / Germani - din județul Sibiu - în 2012 a fost descoperită cea mai veche mască din Europa, corespunzător Dr. Sabin Adrian Luca, directorul “Muzeului Brukenthal”: “prin tipologia acelei măști, e cert faptul că sculptorul, populația, provin din Anatolia”. Adepţii Marii Zeiţe Kirke / Ghirghe - timp de milenii - au fost credincioşii Gherga (denumiţi după ceea ce venerau, la fel cum de pildă adepţii lui Christos în ultimele 2 milenii sunt credincioşii creştini, denumiţi după ceea ce venerează): aşa ceva a pornit de la hierogamia Gherga / Gher-Ga (a fuziunii Cerului Gher cu Glia Ga), perpetuată cu pruncul Crăci-Un al acelor părinţi Ghergani, anume Cerul şi Pământul, ş.a. Ca diminutiv la Crăciunica, cea denumită Anica / Ana - muierea Zeului An - era (prin măreţia ei de Mare Zeiţă) unică; rima Română pentru Anica / Unica n-a rămas fără ecou, Nike de pildă regăsindu-se în Sudul Vechii Lumi (la stră-Români “voi-nic” - pentru cel viguros / vânjos - însemna în primă instanță “războinic unic” / “războinic victorios”, căci din vechime “voi” = “războinic”, de pildă “voi-vodă” fiind “domnitorul războinic”). Vechii Greci o numeau ca “Nike” pe victorioasa Titană înaripată, considerată de unii ca fiica Zeului Războiului “Pallas”, fiul Titanului Krios (la început, ea era Atena Pallas - distribuitoarea victoriei - Atena / “A-tena” = “Prima forță” provenind din “As-Ana”, adică literalmente “Osul lui An”, Zeiţa făcând parte din Sfânta Familie); etimologia Nike - de exemplu şi conform Dr. Paul Beekes - era pre-Greacă iar numele bunicului / moşului Titan Krios, fiul Cerului şi Pământului, însemna că patrona Sudul (patronul Nordului era fratele său, numit “Polus” / “Koios”): ei - Krios şi Koios - au fost fraţii mai mari ai lui Kronos / Cronos (numele pe care îl foloseau vechii Greci pentru Crăciun). Epitetele Zeului Hermes au fost “Krio-phoros” (însemnând “purtătorul de berbec”, cu apariţiile consacrate primăvara - în Martie şi Aprilie - purtând animalul pe după cap), mai rar “Mosko-phoros” însemnând “purtător de viţel”:</span></span><br />
<div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: architecture, serif; font-size: 20pt; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwmMOf3XNEsGEGu4koVeVFQvqi_9cvlatKuglMRLDzPGetx9w-b6GM8RpUcTuwBfKzCCcvYrRT7sgjzHW-oW6x7M6sxN99tX4a1_Hq2JR7cMpNK_Kq_TtLN57nfADLUhq9S-LLz4iA_7jZ/s1600/vvvvvvvv.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="222" data-original-width="620" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwmMOf3XNEsGEGu4koVeVFQvqi_9cvlatKuglMRLDzPGetx9w-b6GM8RpUcTuwBfKzCCcvYrRT7sgjzHW-oW6x7M6sxN99tX4a1_Hq2JR7cMpNK_Kq_TtLN57nfADLUhq9S-LLz4iA_7jZ/s400/vvvvvvvv.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Principiul clonării (reflectat prin avataruri, gemeni, ş.a.) se transmitea din moşi / bunici spre nepoţi / nepoate şi în formula onomastică, de exemplu vechiul An mereu - stins la Crăciun - reînnoindu-se apoi, ca An Nou: Anul dar şi Ana / Anica - soaţa sa - au parcurs anii chiar cu mult succes, atât milenar, cât şi pe areale mari (în multe generaţii şi într-o largă geografie). Karia / Caria - adică Ţara Gherghiţilor din SV Anatoliei, unde inclusiv azi i se poate vizita cel mai mare aşezământ religios, atât în termeni de suprafaţă, cât şi ca durată de funcţionare, anume Sanctuarul Gherga - era consonantic notată KRK (în primele scrieri alfabetice) şi i se mai zicea “Phoe-Nike” / Phoenike iar denumirea de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Phoenix” = “Phoe-Nix” s-a fixat pentru Sfânta pasăre din străvechime, absolut fabuloasă, cunoscută până în Gyagar / India ca Garuda / Garuga, o denumire Ghergană: ea desigur că era bine cunoscută şi de vecinii Carianilor / Karianilor = Gherghiţilor (al căror Regat explicit a fost consemnat de Anticul Karian / Carian Athenaues ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Phoenike”),</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> anume de Phrygii din Anatolia, geografic aflaţi între Sudicii Phoenikieni / Fenicieni şi Philisti / Filisteni - din Canaan - şi Nordicii Phinni / Finici, adică “Sfinții nuni” = “Sfinții prinți” din Karelia / Finlanda, ş.a. Titanul Pallas - Zeul Războiului - tatăl Atenei Pallas / Nike (respectiv al stră-Românei Crăciunica / Anica, adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">A-Nica”) patrona Constelaţia Auriga, ce răsărea primăvara: în vechime se zicea Auriga războinicului conducător de car; Finicii / Suomi zic Soarelui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Aurinko”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Pe de altă parte, Titanul Polus / Koios - Zeul Nordului - era frate cu tatăl lui Pallas iar denumirea sa literalmente reda ceea ce-l caracteriza: literalmente era “coios”, adică fertil (iar aşa însuşire a bărbatului Nordic a fost mult apreciată de Amazoane, începând cu negresele / Africanele care urmăreau Polul Nord în înaintarea din migrarea lor în EurAsia).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdbZUjzCsCTQ0_YQhLZHQPnmA_lxGtszjIqBD_SApz8R2ujuC8Yv-Aslzu2yDNnwFkZmKE_RAu2bunY-kREpdlNqd1yd8P65fbLxg5Z8um1KBWcrh-NxeoAonfMwrnUAhurLBnOf5Zv8M7/s1600/image582.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="1009" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdbZUjzCsCTQ0_YQhLZHQPnmA_lxGtszjIqBD_SApz8R2ujuC8Yv-Aslzu2yDNnwFkZmKE_RAu2bunY-kREpdlNqd1yd8P65fbLxg5Z8um1KBWcrh-NxeoAonfMwrnUAhurLBnOf5Zv8M7/w394-h400/image582.jpg" width="394" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Înaripata Nike = Zeiţa Victoriei (Caria)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Datele existente converg spre ipoteza că în Epoca Pietrei arhetipul divinei perechi An-Anat a fost cuplul Crăciun-Circe, al Ghergoilor / Gherganilor stabiliţi nu altundeva decât tocmai în răsăritul Panonic (la V de Carpaţi), în Crişana şi Banat; arhetipul masculin Gherga a fost major legat de Crăciun în Crişana / regiunea de la N de Mureş iar arhetipul muierii Gherga a fost major legat de Circe în Banat / regiunea de la S de Mureş: numele patronilor Gardienilor din Era de Aur / paleolitic - care străjuiau la apus Imperiul Atlant - au fost însuşite în Era de Argint / neolitic şi transmise până în prezent, prin prima scriere din lume, acolo Civilizaţia Atlantă în Epoca Pietrei continuându-se după Potopul Pontic direct prin Vechea Civilizaţie Europeană (considerând dubletele apreciate iniţial în cele 2 regiuni ca asexuate / castrate iar apoi sub forma clonelor sau gemenilor, Crăciun în regiunea Crişana a Zeului An derivând din Ghergan / Gherga-An şi Circe în regiunea Banat a Zeiţei Anat derivând din Kirke / Ghirghe). O oarecare localizare a oferit-o Plutarh în “De defectu oraculorum” 18 care a scris despre Cronos că a adormit - pentru eternitate - într-o “Insulă Hiperboree”; vechii Greci considerau tărâmul Hiperboreu ca începând din Nordul Dunării, până la Polul Nord. Pentru “durata vieții” / “hotarul în timp”, în vocabularul Românesc s-a fixat termenul “veleat” / “văleat” iar echivalarea Românilor ca “Valachi” / “Valahi” ar egala înțelesul ca “Oamenii Timpului” - adică ai lui Cronos / Crăciun - “văleatul” / “veleatul” însemnând în vechime explicit “Timpul” / “Anul”; mai ales străinii au obișnuit - încă din vremurile vechi - să-i apeleze ca “Valahi” pe Români: Rumânii / Ramanii - adică Oamenii Raiului - erau “oamenii de la hotarul Timpului / Crăciunului” = “Valachi” / “Valahi” (respectiv, Uriașii Gealați / Blajini ai Moșului Crăciun, cu înalt respect pentru “văleat” / “veleat”, excelenți Veghetori / observatori ai Cerului - ca astronomi pricepuți și vestiți - Sfinți păstrători conservatori ai calendarului circular, la care spirala era semnificativă). În 1971, cercetătorul Adrian Riza din România a arătat că numele “Zărand” din Crişana / Munţii Apuseni - zonă bogată în aur - e de pus în relaţie cu termenul Iranian “zar” pentru “aur” (aşa cum a apărut la Magul Gargo = Zoroastru / Zaratustra, ş.a.); aurul era simbol al firii divine, preţiosul metal fiind din Ţinutul Zărandului (aflat în NE Banatului, anume zona cu Munţii străjuind Bazinul Crişului Alb, de unde încep Moţii, statistic formând cea mai deasă populaţie din spaţiul Român cu păr şi ochi deschişi la culoare, după cum a observat şi cercetătorul Ioan Costea): de altfel, aurului în Greacă i se zice “chrysos” (puternic rezonând cu Crişurile, respectiv cu Crișana) iar în Caucaz pentru “bătrân” e termenul Oset</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif;"><span face="Arial, sans-serif" lang="RO" style="background: rgb(249, 247, 245); color: #444444; font-weight: normal;"> </span></span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">/ Alan</span></span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif;"><span face="Arial, sans-serif" lang="RO" style="background: rgb(249, 247, 245); color: #444444; font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“<em><span style="font-style: normal;">zærond” (just apropiat lingvistic de Zărand), ceea ce aşa poate duce la înţelesul în Carpaţi de Zalmoxe pentru </span></em>“Zar-moxe”<em><span style="font-style: normal;"> şi literalmente ca </span></em>“moşul aurit” = “stră-moşul”<em><span style="font-style: normal;">. În 2017, cercetătoarea Ionela Achim în lucrarea </span></em>“<em><span style="font-style: normal;">Gog și Magog: prima civilizație a rasei albe europene sau Protoistoria popoarelor europene” a reflectat: </span></em>“Unele studii istorico-lingvistice au sugerat chiar că termenul vechi grecesc pentru aur ‘chrysos’ ar proveni de la numele Crișurilor, râurile noastre care străbat ținuturile aurifere”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGlKmV_k0XSQxO9BcjurEXkBcnVx1senkSeZGIxUsLCN27LIwKXdZo9j0urvNm3lmzAmIbWigfMzCIWR2iFCvyuqHUhp5nNQNmKZhEh9u_OQwgJE-J4Ewd7U4dYQDOnL-epn_yGEvknWFK/s1600/image584.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="514" data-original-width="461" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGlKmV_k0XSQxO9BcjurEXkBcnVx1senkSeZGIxUsLCN27LIwKXdZo9j0urvNm3lmzAmIbWigfMzCIWR2iFCvyuqHUhp5nNQNmKZhEh9u_OQwgJE-J4Ewd7U4dYQDOnL-epn_yGEvknWFK/w359-h400/image584.jpg" width="359" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><em style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Legătura dintre Caucaziana Osetă / Alană și Asiatica Afgană</span></span></em></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><em style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="font-style: normal; font-weight: normal;">În 2012, Dr. Teodor Ardelean a scris despre </span></em><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Dacii din Ținutul Zărandului” că “piesele arheologice din Zărand, fotografiile din satelit în zona Munților Zărand coroborate cu topice, cântece, credința, limba vorbită de țărănimea română din Ținutul Zărandului și informațiile anticilor înfățișează o realitate aproape de necrezut: originea strămoșilor românilor din această parte a Daciei urcă până la supraviețuitorii potopului”. <em><span style="font-style: normal;">Despre Krka / Caria = Ţara Gherghiţilor - din SV Anatoliei - trebuie ştiut că odată se numea Chrysaoris, adică </span></em>“<em><span style="font-style: normal;">Aurita” (după cum a consemnat în secolul II chiar localnicul Pausania 5:21 - care purta acel nume însemnând </span></em>“<em><span style="font-style: normal;">Sfântul Sfinţilor” - născut în anul 110 lângă Sanctuarul Gherga / academicianul Român Papadopol Calimah a indicat anul 174 ca acela când a scris geograful Pausania); același înțeles de </span></em>“<em><span style="font-style: normal;">Aurita” l-a avut pentru Greci în acel timp Antic și regiunea Crișana (din spațiul Românesc, din apusul Carpatic). </span></em>Din “Zare” sau “Zori” (derivarea fiind din rădăcina “Gher” / “Ghel” = “strălucire” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“stră-lucire”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">) s-ar putea vedea că “Zal” - prima silabă din “Zeul-moş” / Zalmoxe - era în legătură cu Soarele / Latin “Solis”, ceea ce însemna că denumirea Geto-Dacă a Zeului suprem desemna atributul solar al “luminosului” bărbat: iluminatul bătrân sau strălucitorul / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“stră-lucitorul” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">moş (nu neapărat în vârstă, ci din vechime); literalmente, în “strălucirea Pământului” = “Gher-Ga” se poate vedea ce însemna Gherga mai ales pentru partenera sa, Mama Pământului / Marea Zeiţă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mitografii Antici au afirmat că Zalmoxis purta o piele de urs pe umăr. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În neolitic s-au folosit figurine reprezentând urşi şi s-au găsit vase pe care erau reprezentaţi urşi.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRI41MQBzx8YxJinXVqgs6xnIpq4lKonVjR-sIdohqoEXzXfT-0bsHO74fkD5xDUo_gTVClS-pKoWVh0EM__n01PRyB1YQF-RWx2eaNECiUkpIJ3GaMkIy-inRtzxQjB8el62jGarSEV14/s1600/image586.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="618" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRI41MQBzx8YxJinXVqgs6xnIpq4lKonVjR-sIdohqoEXzXfT-0bsHO74fkD5xDUo_gTVClS-pKoWVh0EM__n01PRyB1YQF-RWx2eaNECiUkpIJ3GaMkIy-inRtzxQjB8el62jGarSEV14/w365-h400/image586.jpg" width="365" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea urșilor</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe de altă parte, Zeiţa Artemis - căpetenia nimfelor - era simbolizată printr-o ursoaică; se poate considera că ursul era animalul sacru al geamănului ei Apollo Gergithios / care era totuna cu Zeul Zorilor / Soarelui, respectiv cu Zalmoxe (în trecut - după cum a apărut şi în “Lexiconul Suida” din capitala bizantină - “Zal-moxe” era folosit deopotrivă pentru Zeiţă şi pentru Zeu): ulterior, luminosul Apollo a fost asociat și cu lupul alb / popular la HiperBorei. Conform filozofului Porphyrios / Porfiriu din Tyr / Liban 233-303 în “Viaţa lui Pitagora” (care a scris despre Pitagora că a fost discipolul “MorGetului” - adică “Getului Negru” = “Getului Nordic” - Dactylus), Heracles / vechiul Hercule era Zalmoxe = “Zeul-moş”, el prezentând etimologia Antică a lui Zalmoxis: “Unii oameni - spre a interpreta acest nume - spun că Zalmoxis are înţelesul de om străin”. Tot el a afirmat că “Tracii numesc ‘Zalmon’ pielea de animal” (termenul Trac “Zalmon” - corespunzător cercetătorului Antonian Nour din România în studiul “Cultul lui Zalmoxis” din 1941 - era înrudit cu cel Sanscrit “Carman” semnificând “învelit în piele”): “Car-manii” / Carianii - din Caria = Ţara Gherghiţilor, în SV Anatoliei, puternici colonizatori ai Dobrogei inclusiv în mileniul I î.C. - au fost cei care îi adorau atât pe Zeul Hermes, cât şi pe gemenii divini Artemis şi Apollo, în metropola Efes puternic populată de la începuturi de către ei (fiind la marginea regiunii lor) Templul Artemidei ajungând una dintre cele 7 minuni ale Lumii Antice; anterior Carianilor / “Car-manilor”, adică a oamenilor îmbrăcaţi în piele, fie acelea de urşi, de lupi ori de lei, ca “Zeul-moș” / Zalmoxe sau ca Hercule, în mileniile III-II î.C. importanţi colonişti la gurile Dunării au fost Gherganii Troiani, care au şi avut - în Epoca Bronzului - Regatul Heraclid, cu capitala la Gherghina (în Nordul cotului Dunării), azi Galaţi. “Întoarcerea Heraclizilor” după Războiul Troian, adică plecarea Dorianilor - de la Istru, via Balcani, în S Anatoliei - întâi, prin stabilirea în partea Anatolică Sudică, a determinat ca ecou imediat instalarea celor din N Anatoliei la Dunărea inferioară, apoi fiind urmaţi de Cariani, din S Anatoliei: astfel s-au instalat Geto-Dacii în fruntea stră-Românilor, ajungând curând la putere în tot spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic; actualii Români - descendenţi direcţi ai Geto-Dacilor, aşa cum au dovedit istoricii - păstrează inclusiv în limba curentă un important fond străvechi de cuvinte, cu nenumăraţi termeni stră-Români (după cum au demonstrat lingvişti competenţi, prin cercetări desfăşurate cu mare seriozitate). În trecut, era o împietate să se rostească numele Zeului, fiind interzisă - ca tabu - pronunţarea sa (încălcarea unei asemenea cutume reprezentând o gravă ofensă). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul de simboluri” a enunţat despre tabuuri: “au existat în toate societăţile umane, făcând parte dintr-un sistem animist pre-religios; regulile par să provină dintr-o învăţătură referitoare la suflete şi să fie determinate de simpatii şi antipatii, de preferinţa sau sila diferitelor categorii de duhuri faţă de unul sau altul dintre ele. Mai presus însă de suflete s-a dezvoltat concepţia despre o zeiţă puternică, care le-ar fi stăpânit pe toate; acea concepţie a devenit tot mai importantă iar tabuurile au ajuns treptat să fie socotite mai curând un mijloc menit a atrage bunăvoinţa zeiţei, decât reguli care să se adapteze preferinţelor sufletelor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Principiile de conduită au căpătat deci o bază supranaturală în locul vechii lor baze naturale. Oricât de imaginare ar fi fost primejdiile expuse la încălcarea lor, tabuurile au fost redutabile şi puteau duce la moarte. Închipuirile acţionează asupra oamenilor la fel de eficace precum gravitaţia şi îi poate ucide cu aceeaşi certitudine ca acizii. Tabuurile jucau deci rolul unor izolatori meniţi a ţine la distanţă forţele spirituale ale persoanelor care făceau obiectul lor, aşa încât acelea nici să nu sufere, nici să pricinuiască suferinţă; căci lumea rămânea teafără dacă se ferea de atingerea lor. Tabuurile au fost sacralizante, ca şi ordinea impară”. Despre timpurile vechi, e necesar de observat că în general referințele erau la Zei și mai vechi, de exemplu în Epoca Bronzului nemenționându-se Zei contemporani, ci Zei din perioada precedentă a Epocii Pietrei, apoi în Epoca Fierului relatările fiind îndeosebi despre făpturile divine din Epocile Bronzului și Pietrei, ș.a.m.d. (astfel apărând 2 Novac / Noe - cel “bătrân” și cel recent - 2 Zeus / cel vechi și cel nou, 2 Hercule / cel dintâi și cel de apoi ori chiar triplete sau multiple versiuni, ca Atlas din paleolitic / Era de Aur, ș.a.: ca exemplu sugestiv, ca și Marea Mamă în plan muieresc, similar în plan masculin moșul Her - adică Hermes - a fost foarte vechi, bucurându-se pe spirala timpului de numeroase nominalizări iar primul Hercule / cel vechi, corespunzător filozofului Gal Favorinus 80-160, era numit Chon de către vechii Egipteni, la fel ca şi Cron, pentru care Aromânii au numele de Cărciun iar Românii au numele de Crăciun; primul Zeus, adică “Zeul”, al Grecilor - anume Zeus “cel vechi” - era “Zal-moxe”, adică “Zeul-moş” al Geţilor, ambele popoare conservându-şi Zeul suprem cu denumiri similare, ca Zalmoxis la Nordicii Geţi şi respectiv Zeus la Sudicii Greci). Patriarhul Noe al Evreilor a apărut ulterior celui reţinut de stră-Români ca Novac: de altfel, primul Potop a şi fost peste Lacul Pontic - actuala Mare Neagră - de unde o bună parte a supravieţuitorilor s-au refugiat în susul Dunării (pe atunci, Evreii - care au scris apoi în Biblie despre Noe - nu existau). În secolul V î.C., istoricul Carian Herodot 2:43 a scris despre 2 Hercule, indicând atât că numele Hercule era știut de către vechii Egipteni dinainte de a fi știut de către vechii Eleni, cât și despre cel dintâi Hercule ca fiind datat de către vechii Egipteni anterior începutului domniei faraonului Amasis / Ah-mose II (570-526 î.C.) cu “17 milenii”: “anii aceștie sânt mulți, pentru că ei lunile facu ani, au trii luni un an” (corespunzător traducerii din Moldova anului 1645); socoteala de 5667 ani solari - cât reprezintă cele 17 mii de luni - adăugați debutului stăpânirii faraonului indicat îl plasa pe vechiul Hercule în mileniul VII î.C. (secolul LXIII î.C.), adică în perioada imediat post-diluviană a primului Potop. Este interesant că echivalarea calendaristică dintre vechii Egipteni și vechii Greci a apărut în ediția Românească din secolul XVII, traducerea fiind făcută după o versiune a “Istoriilor” Carianului Herodot ce exista la îndemână pe atunci (de tiparul din 1984 s-au îngrijit Liviu Onu și Lucia Șapcaliu): încă o confirmare din vechime tocmai despre vremurile Epocii Pietrei, din așa-zisa “pre-istorie”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJYw3BPwOiShla1xfVZUraKwqx6BWQqJi_IJ_SaL4-vxznmOWpIavhBhTbOs0n3nSwwnDeO_FM9TbgKtwlQld1M6lbpc1bZ10_FYBg97TvQjhdRhL9MQ81tTcaXz6HesHw54mWAQdS4C1_/s1600/image588.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="364" data-original-width="203" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJYw3BPwOiShla1xfVZUraKwqx6BWQqJi_IJ_SaL4-vxznmOWpIavhBhTbOs0n3nSwwnDeO_FM9TbgKtwlQld1M6lbpc1bZ10_FYBg97TvQjhdRhL9MQ81tTcaXz6HesHw54mWAQdS4C1_/w223-h400/image588.png" width="223" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ghergu-regele / Ghergu-res a devenit Herku-les</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Regele Ghergu (Ghergu-res / Herku-les, notat după milenii de vechii Eleni şi ca Herakles), fiul cerescului Muntean “Ur-An” / Uran - Titanul “Tătâne” - era ştiut de vechii Români drept Moş Crăciun / nume dovedit de paleolingvişti ca pre Indo-European; e de observat că la Aromâni “uraniu” e albastru” iar în Greacă pentru “albastru” încă se utilizează “ghalano” / “ghalazo”: Aromâna s-a probat mai apropiată decât Greaca de Uran. Civilizaţia Dunăreană - urmaşa Vechii Civilizaţii Europene centrată în Banat, la distanţă confortabilă / sigură de inundatul Pont - din Ghergu / Herku a transmis (sub formă prescurtată până și în Bazinul Nilului) inclusiv nume ca Hermes, adică literalmente “moş Her” şi ca Horus / Orus, unii cercetători considerându-l pe Horus / Kheru-Ur drept adevăratul fiu al lui Hermes: de exemplu, oratorul Roman Cicero a scris în “De Natura Deorum” din 45 î.C. că tatăl lui Hermes a fost nocturnul Zeu Uranus iar conform scriitorului Elen Plutarh, Hermes / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Her-mes”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> a fost bunicul lui Horus / Hor - tatăl mamei Isis a aceluia - biblic acelaşi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Her-mes” /</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Hermes fiind echivalat cu Ham, bunicul Sfântului Gherghe / Gherghe-seu, ajuns după Potop stăpân în Ţara Sacră Canaan / cu mult înaintea sosirii vechilor Evrei acolo (e de remarcat că ritualul îmbăierii a fost numit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Hammăm” de cei din străvechiul Iran şi iniţial tot împrejurul Caspic de asemenea a fost populat de Iranieni - iar baia ritualică era practicată în marile Fluvii, atât în Dunăre, cât şi în Gange, etc. - Arabii dar şi Anatolienii încă numind baia lor specifică ca Hammam). Harul Zeului Osiris a fost Hor / Horus, acel unic fiu împreună cu părinții Isis și Osiris formând Sfânta Treime a Egiptului; vechiul har divin a fost al lui “Her-mes” = “Her moșul”. În 1985, Francezul Francoise Bonardel - profesor de filozofia religiilor la Universitatea Sorbona I din Paris - a comentat: “Faptul că decizia lui Hermes a fost luată în zorii zilei, când privea spre răsărit, întăreşte forţa simbolică a acelui episod. Aurora e ora privilegiată a trecerii prin excelenţă, cea care negociază tranziţia şi schimbarea de stare. Pe de altă parte, răsăritul este - mai mult simbolic decât geografic - locul de unde se manifestă lumina originară, cea care asigură regenerarea şi dă naştere unei adevărate cunoaşteri, prin contrast cu o simplă reprezentare a lucrurilor. Într-un asemenea context îşi are înţelesul păstrarea cărţilor: ‘O, cărţi sacre, scrise de mâinile mele nepieritoare, voi, asupra cărora, miruindu-vă cu licoarea nemuririi, am toată puterea, rămâneţi în vecii vecilor neatinse de putreziciune şi de stricăciune, fără a fi găsite de nimeni din cei ce vor petrece pe acest pământ, până în ziua când cerul îmbătrânit va da naştere unor făpturi demne de voi, cele pe care Creatorul le-a numit fiinţe’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Aici lua sfârşit ciclul revelaţiei hermetice, când Verbul lui Hermes fusese la început singurul revelator. Cărţile permiteau de acum înainte discipolului să retrăiască acelaşi traiect, făcând din el contemporanul, ba chiar noua întrupare a lui Hermes. Verbul lui Hermes era cuprins în originea ecloziunii sale, reducând prin aceasta la minimum distanţa dintre Cuvânt şi descifrarea sa. Faptul că Hermes a hotărât să ‘pună în păstrare’ cele mai importante ‘simboluri sacre ale elementelor cosmice’ pare legat de propria retragere: când zeii sunt prezenţi în lume, simbolurile nu-şi au locul; dimpotrivă, retragerea zeilor presupune ca de atunci încolo ele să mărturisească despre prezenţa lor, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ocultată</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">”. Hermes a fost Zeul Gardienilor, descoperitorul focului şi patronul sacrificiilor, semnul său emblematic fiind “kerykeionul” (cârja decorată cu 2 ghirlande împletite / ce animalier au fost interpretate ca 2 şerpi încolăciţi); fiind mesager / mesa-ger divin, “moşul Gher” = “moşul Cerului”, respectiv “moşul Her” sau “Her-mes” a fost considerat sursa primelor scrieri (cercetătorul Român Dragoş Birlea a scris despre “Mesageri şi etimologie” în 2013 “să vedem cum se zice la ‘mesager’ în câteva limbi: în latină ‘nuntius’, în idiş ‘malak’, în greaca veche, cea mai veche limbă cultă europeană (deşi Grecia a înflorit fără dubii în Asia), mesager era ‘angelos’. Da, surpriză, surpriză. Dacă Dumnezeu ar exista şi ar trăi în altă lume decât a noastră ne-ar comunica, vorbi, trimite mesaje prin mesageri, adică prin îngeri. ‘Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului’ spunea apostolul. Ce ciudat că ‘apostol’ însemna tot trimis, mesager”. (Iar “moşul-Her” era primul “mesa-ger” - cel mai însemnat - el fiind, în Graiul îndărăt, divinul “Gher-mes”, respectiv Hermes, indicat de genealogiile străvechi ca bunic Gherga: era Cerescul moş, adică străbunul / vechiul bărbat divin, foarte important pentru Pământul Ga).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqEGBC3_fxG9VNE4xoKzQ7uKFW0-bk5mK9NGnQCsrr1lu5irXfRWzKB-llSwsy9v9GJIWNVHzJyJp1CT_4WHKexnEC2gI_BEjtaotg_xDMVfDs3UxwajVp39CiV-BsSX7mY_D2VoIH8oY/s1600/image590.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="299" data-original-width="301" height="397" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqEGBC3_fxG9VNE4xoKzQ7uKFW0-bk5mK9NGnQCsrr1lu5irXfRWzKB-llSwsy9v9GJIWNVHzJyJp1CT_4WHKexnEC2gI_BEjtaotg_xDMVfDs3UxwajVp39CiV-BsSX7mY_D2VoIH8oY/w400-h397/image590.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1940, filozoful Nicolae Bagdasar în “Teoria cunoştinţei” - editată de Academia Română - a expus: “Gândirea reală şi efectivă este condiţionată de la un capăt la altul de procese psihologice. În număr de 4 sunt acele procese psihologice fundamentale care fac posibilă gândirea: interesul, intenţia, emoţia şi satisfacţia. A spune că orice gândire este călăuzită de un interes psihologic e tot una cu a exprima un truism. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Iar a căuta să refuzăm psihologiei dreptul de a se ocupa cu acest interes cognitiv - pe motiv că ar fi un interes ‘specific logic’ - e o raţiune ce nu poate sta în picioare. Căci chiar dacă logica ar fi să se ocupe cu natura specifică a acestui interes, ca interes el cade totuşi în domeniul psihologiei, care descrie natura genetică a intereselor. Iar un logician nu poate în nici un caz admite că interesul cognitiv ocupă un loc cu totul aparte, ca şi cum n-ar avea nici un interes cu viaţa şi ca şi cum ar fi disociat de personalitate. Un atare logician nu poate decât să repudieze opinia după care o gândire ce depinde de interes ar putea fi independentă de psihologie. Gândirea este apoi esenţial ‘intenţională’, şi cu cât ea este mai conştient intenţională, cu atât este mai eficace. Logica nu poate sesiza natura veritabilă a gândirii, dacă nu consideră în mod concret sensul judecăţii, dacă nu ţine seamă de faptul că sensul depinde de întrebuinţare şi întrebuinţarea de intenţia aceluia care vrea să facă această întrebuinţare. Intenţia este încă un fapt psihic şi ca atare trebuie să fie cercetată de psihologie. Orice ignorare a ei ca fapt psihic se răzbună în cele din urmă. Dacă atribuim regulilor logice un soi de valoare intrinsecă, un soi de existenţă dezincarnată, independentă de aplicarea lor la cazurile gândirii efective, le reducem la fantome pe cât de futile, pe atât de ininteligibile. Interesul şi intenţia sunt lucruri esenţiale pentru actul judecăţii şi procesul cunoaşterii. O fiinţă neposedând nici un interes ar fi incapabilă să dea atenţie la ceea ce se petrece în jurul ei, să aleagă cutare lucru în locul altuia, să aprecieze cutare obiect mai curând decât cutare altul şi un obiect dat n-ar putea să-i zguduie apatia mai curând decât un alt obiect oarecare. Spiritul este guvernat de interese variate, ce se raportează toate - direct sau indirect - la funcţiile şi scopurile vieţii. Organizarea spiritului este biologică şi teleologică, adică selectivă. Numai în anumite cazuri, anormale sau morbide, ca de pildă în idioţie, nebunie sau vis, el e privat de organizarea selectivă. În starea ei normală, viaţa mintală este ‘esenţial intenţională’, adică nu este inteligibilă în afară de raporturile sale cu scopuri actuale sau posibile, cu toate că ea nu vizează un scop definit şi clar privit. Emoţia întovărăşeşte gândirea efectivă după cum umbra întovărăşeşte lumina. Tonalităţi afective întâlnim şi la actele de gândire care - la prima vedere - ar părea să nu aibă nici o legătură cu afectele, cum este calculul matematic. Noi putem observa adesea că ura sau iubirea comunică o adâncime de vederi pe care ochii indiferenţei reci nu sunt niciodată capabili s-o atingă. Este exact că uneori - şi la anumite persoane - emoţia, prin unele forme ale ei, poate prejudicia actul cunoaşterii. Aceste cazuri trebuie de aceea cunoscute îndeaproape şi dovedite fiecare în parte. Căci chiar şi cazurile când emoţia prejudiciază rezultatelor cunoaşterii, cel mai bun mijloc de a contracara înclinaţia emoţională constă în a-i admite evidenţa. ‘Credinţa’ nu mai trebuie considerată ca un adversar şi un substitut al raţiunii, căci ea este în realitate un factor constitutiv al acesteia. Raţiunea n-are deci dreptul să conteste sistematic validitatea credinţei, pentru că fără credinţă raţiunea însăşi n-ar fi posibilă. Orice cunoştinţă are un caracter pasional şi emotiv, volitiv şi selectiv; orice cunoştinţă cuprinde în constituţia sa elemente esenţiale neraţionale. Adevărurile matematice însele nu sunt decât în aparenţă lipsite de caractere emotive. În realitate, ele prezintă aceeaşi structură ca toate celelalte adevăruri. Ele nu mai trebuie deci considerate ca o grupă tipică de judecăţi pur raţionale şi ca un ideal către care să tindă celelalte adevăruri. Adevărurile matematice sunt şi ele adevăruri omeneşti, purtând în ele pecetea naturii omeneşti. În sfârşit, orice proces cognitiv care realizează intenţia, care ajunge la rezultatul dorit, procură un sentiment de satisfacţie. Un astfel de sentiment avem şi înainte ca gândirea să-şi realizeze scopul, atunci când procesele ei decurg fără piedică, netulburate, şi se apropie liniştit de scopul lor. Dacă facem abstracţie de sentimentele de satisfacţie, noţiunile de ‘necesitate logică’, de ‘adâncime logică’, de ‘tărie logică’ îşi pierd orice sens. Nu există şi nu poate exista gândire fără interes, fără intenţie, fără emoţie şi fără satisfacţie. Suprimând aceste condiţii, suprimăm gândirea însăşi iar împreună cu ea probabil şi logica, fiindcă sunt condiţii constitutive atât pentru una, cât şi pentru alta. Interesul, intenţia, emoţia, satisfacţia, sunt mai esenţiale gândirii decât vaporii, unei maşini cu aburi”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihgKW0tpBHrj4Eb1_oGMZBbeqdGtgPEYS-XEWFywmyFjcHs-4cIYU1jiLgBcl2zYxXprfk6Ts9BENV0I0u3MCxSyVFOw6I_JZHc9LPnLY50tzWuh0NqYAHvh5nI15iUPAh1lgq_DwUqE2k/s1600/image592.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="241" data-original-width="856" height="112" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihgKW0tpBHrj4Eb1_oGMZBbeqdGtgPEYS-XEWFywmyFjcHs-4cIYU1jiLgBcl2zYxXprfk6Ts9BENV0I0u3MCxSyVFOw6I_JZHc9LPnLY50tzWuh0NqYAHvh5nI15iUPAh1lgq_DwUqE2k/w400-h112/image592.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Biochimistul Isaac Asimov 1920-1992 de la Universitatea din Boston / SUA - Evreu Rus, preşedintele “Asociaţiei Umaniste Americane” - în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cartea</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> “Despre Pământ şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">” a scris: “Unul dintre motivele pentru care cei mai mulţi dintre noi nu ştiu despre lume atât de mult cât s-ar putea ştii, este acela că pur şi simplu nu se ostenesc să se gândească la aceste lucruri. Asta nu înseamnă că nu gândesc deloc. Toţi oamenii gândesc, însă fiecare persoană tinde să se concentreze cu predilecţie asupra problemelor ce par a fi de importanţă imediată. Ce mâncăm la cină? Cum să-mi plătesc datoriile? Unde să mă duc în concediu? Cum să fac să obţin o promovare şi o creştere de salariu? Oare să aranjez o întâlnire cu ştiu-eu-cine? Ce-o fi cu durerea asta ciudată care m-a săgetat deodată pe sub coaste? Acestea sunt întrebări importante pentru fiecare dintre noi iar nevoia de a le găsi răspunsurile este adesea atât de puternică, încât nu ne mai rămâne timp să ne îndreptăm atenţia către probleme mai generale, cum ar fi: care este forma Pământului? </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Un răspuns firesc la această întrebare ar putea fi: Ce-mi pasă? De ce mă sâcâi cu asemenea chestii prosteşti? Ce importanţă are? (Pentru milenii, a fost mult mai simplu ca Pământul să fie imaginat plat - formă ce nu ridica nici un fel de problemă - mai ales că aşa se vede la orizont. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">V-aţi putea pune întrebarea: Putem oare avea încredere în ceea ce vedem? Este destul să privim spre orizont? De fapt, suntem adesea induşi în eroare de ochii noştri, dacă nu examinăm cu grijă dovezile). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">A-ţi pune întrebări este de-a dreptul fascinant iar găsirea răspunsurilor devine destul de uşoară dacă abordezi problema metodic. Desigur, orice întrebare conduce de regulă spre alta. Cunoştinţele despre lume nu se înşiruie în linie dreaptă, ci sunt ca o împletitură tridimensională cu ochiurile înlănţuite, aşa încât pentru a răspunde unei anumite întrebări este uneori nevoie să fie mai întâi explicat altceva, ceea ce duce la necesitatea explicării unui alt fenomen, ş.a.m.d. Pe de altă parte, pe măsură ce avansăm de la o întrebare la alta, uneori nu e suficientă raţiunea; trebuie să aflăm câte ceva despre ce au observat şi dedus oamenii de ştiinţă. Gândirea duce la şi mai multă gândire iar acest proces n-are limite. Pentru oamenii care găsesc o bucurie în a gândi, aceasta este calea spre glorie. Pentru cei care nu sunt încântaţi să cugete la lucrurile care nu-i privesc direct şi imediat, necesitatea de a face acest lucru este înspăimântătoare iar ei se îndepărtează de ştiinţă”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivrTewNCb-EA846fc5Lvhoy2nAK9_jZZugtyvjUCTyUpFFMt75Ku-GSUpBuzg4HB6HGYPAzN5EBmQYGh9mjaTAr8y0zJNs5jcJh5wsrju8tOTHEKmXU_3ustDny03t1a7NMa8CAkkmJbLi/s1600/image594.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="290" data-original-width="554" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivrTewNCb-EA846fc5Lvhoy2nAK9_jZZugtyvjUCTyUpFFMt75Ku-GSUpBuzg4HB6HGYPAzN5EBmQYGh9mjaTAr8y0zJNs5jcJh5wsrju8tOTHEKmXU_3ustDny03t1a7NMa8CAkkmJbLi/w400-h208/image594.png" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1995, profesorul Richard Dawkins de la Universitatea Britanică Oxford în lucrarea “Un </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">râu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> pornit din Eden” a enunţat: “Toate popoarele au legende privitoare la strămoşii triburilor lor şi adeseori acele legende se transformă în veritabile culte religioase. Oamenii îşi respectă sau chiar îşi venerează strămoşii, ceea ce e şi firesc, pentru că e vorba de nişte strămoşi reali - care deţineau cheia înţelegerii vieţii - nu de nişte zeităţi supranaturale. Din totalitatea organismelor ce se nasc pe pământ, o foarte mare parte mor înainte de a atinge vârsta maturităţii. O minoritate supravieţuieşte şi se înmulţeşte iar din aceasta o şi mai mică minoritate va avea o descendenţă viabilă, mii de generaţii. Acea minusculă minoritate a unei minorităţi - acea elită reproductivă - este ceea ce viitoarele generaţii o poate considera ancestrală. Descendenţii sunt obişnuiţi, strămoşii sunt rari. Toate organismele care au trăit cândva pot rosti cu mândrie, privind către lungul şir al strămoşilor lor: nici măcar un singur străbun n-a murit copil. Cu toţii au atins vârsta maturităţii şi fiecare a fost capabil să-şi găsească cel puţin un partener cu care să se împerecheze cu succes. Nici unul din strămoşii noştri nu a fost răpus de un duşman sau de un virus înainte de a aduce cel puţin un urmaş pe lume. Mii dintre contemporanii strămoşilor noştri au eşuat în toate acele privinţe, însă nici măcar unul singur dintre străbunii noştri nu a dat greş în vreuna dintre ele. Aceste afirmaţii sunt absolut evidente: cu cât sunt mai ciudate şi mai neaşteptate, cu atât se justifică mai bine şi uimesc şi mai mult. Deoarece toate organismele moştenesc zestrea genetică de la strămoşii lor - mai degrabă decât de la contemporanii fără succes ai acelora - toate tind să posede gene valoroase. Ele au ceea ce trebuie pentru a deveni strămoşi, altfel spus pentru a supravieţui şi a se reproduce. Din această cauză, organismele tind să moştenească genele a căror prezenţă condiţionează construirea unui mecanism bine proiectat, un organism ce lucrează activ ca şi cum s-ar strădui să devină un strămoş. Din această cauză ţinem la viaţă, la dragoste şi la copii. Şi toate acestea pentru că noi toţi - fără nici o excepţie - moştenim toate genele noastre de la un şir neîntrerupt de strămoşi încununaţi de succes. Genele nu se îmbunătăţesc prin funcţionare; ele se moştenesc neschimbate, excepţie făcând erorile cu totul întâmplătoare. Nu reuşita face genele valoroase, ci genele valoroase determină reuşita şi nici un individ în decursul existenţei sale nu-şi poate afecta, în vreun fel, propriile gene. Indivizii care s-au născut cu gene valoroase cel mai probabil vor ajunge la maturitate pentru a deveni strămoşi încununaţi de succes; prin urmare - spre deosebire de genele nevaloroase - genele valoroase au cele mai mari şanse să se transmită în viitor. Fiecare generaţie este un filtru, o sită: genele valoroase tind să treacă prin sită în generaţiile viitoare; genele nevaloroase tind să-şi încheie existenţa în indivizi care mor înainte de maturitate sau care nu se reproduc. Asemenea gene pot traversa o generaţie sau două, poate pentru că au norocul să co-existe cu genele valoroase într-un acelaşi individ. Dar este nevoie de ceva mai mult decât noroc pentru a trece prin mii de site aşezate succesiv una sub alta. După o mie de generaţii succesive, este probabil ca genele care au reuşit să treacă să fie cele valoroase. Din perspectiva genelor, există doar concepţia stabilită pe termen lung al </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">râului</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> de ADN curgând neîntrerupt de-a lungul generaţiilor numai temporar adăpostite într-un corp sau altul, numai temporar împărţind un corp cu genele companioane ce pot fi favorizante sau defavorizante”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp0I7_uVbPC7HOu8aIgXrEycpiUdcVWJLsIwiQYnJFHwWn0_7-cNqdEEU-zKteSEomwbYkh0Fnin68xDGOhIKLGMAvJOPzMAaiwyR9CA4l6EFnk2Ty2EBaHEENiKgkxfJ9PRVDO-rlQinN/s1600/image596.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="375" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp0I7_uVbPC7HOu8aIgXrEycpiUdcVWJLsIwiQYnJFHwWn0_7-cNqdEEU-zKteSEomwbYkh0Fnin68xDGOhIKLGMAvJOPzMAaiwyR9CA4l6EFnk2Ty2EBaHEENiKgkxfJ9PRVDO-rlQinN/w300-h400/image596.jpg" width="300" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Ideea de clonă / avatar - din cele mai vechi timpuri - a apărut tocmai din observarea unor aşa aspecte; remarcarea rezonanţei dintre Românescul “corp” şi Gorg, respectiv Latinescul “corpus” şi Gorgus, etc., reflectă în termenul de corp - cumulând treimea formată din suflet, spirit şi trup - un produs Gherga de fapt, al agregării elementelor esenţiale vieţii omeneşti, cu generarea din unirea / cununia Cerului şi Pământului în fiinţa animând trupul uman (în ultimele 2 milenii, creştinii au prezervat ancestrala triadă prin respectul suprem faţă de Sfânta Treime formată din Creatorul Dumnezeu / Domnul-Zeu = spirit, Sfinţitorul Har / Duhul Sfânt = suflet, Mântuitorul Iisus Christos = trup: în secolul IV, Grigorie “Teologul” - de Nazianz / Capadochia, al cărui cap e păstrat pe Muntele Athos la Mănăstirea Vatoped / denumirea însemnând “pruncul livezii” - a predicat că “a încerca înţelegerea nenaşterii = Tatăl, naşterii = Fiul sau purcederea = Sfântul Duh conduce la nebunie”). Privind obârşia, pruncul Gherga şi părinţii săi au format în total 3 personaje foarte importante, încă din timpurile păgâne: Gherga / “Gher-Ga” i-a avut ca tată pe “Gher” = Cer şi ca mamă pe “Ga” = Pământ, cei 3 formând treimea emblematică generic numită Gherga şi desigur consacrată aşa, încă din Epoca Pietrei iar de atunci, în legături cu Gherga s-au dezvoltat existenţial o mulţime de alte concepte şi termeni, cu rezonanţe culturale / civilizaţionale până în prezent.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCuAVDyjKkt4WyRNgNI38u8t3gpvTZge1Ow_uhsSB-23UYKTLRwo8GLWhh9ZGxDdQ7u0HjjWxfB8AUZfuuAlU-dJff5mQuMaG9kb0O1dTFfm2prHCqe4wggA0VTVMQ8ATp8YaQZXqIiGuA/s1600/bbbbb.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="299" data-original-width="916" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCuAVDyjKkt4WyRNgNI38u8t3gpvTZge1Ow_uhsSB-23UYKTLRwo8GLWhh9ZGxDdQ7u0HjjWxfB8AUZfuuAlU-dJff5mQuMaG9kb0O1dTFfm2prHCqe4wggA0VTVMQ8ATp8YaQZXqIiGuA/s400/bbbbb.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Este de observat că în urmă cu 1000 de generaţii ale Homo Sapiens a dispărut Neandertal iar în urmă cu 400 de generaţii ale Homo Sapiens a dispărut Cro-Magnon: puterea Homo Sapiens a rămas singura umană în lume; cel mai vechi Homo Sapiens din Europa a fost găsit în 2002 de un grup de speologi din Timişoara în Peştera cu Oase 45,01 lat. N, 21,50 long. E din Banatul Montan - în Epoca Pietrei, peşterile / grotele fiind îndeosebi locaşe de cult, nu locuinţe - acel Homo Sapiens datând din mileniul XXXVI î.C., contemporan cu celelalte 2 tipuri umane, Neandertal şi Cro Magnon (faţa sa a fost reconstruită de specialistul Britanic Richard Neave).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBya-W36FZDUEnDG4-J13dvbLToXUll1Do5u8Er3dIj4lduRiO0rVdmlFVtYE0oeHyUf8NS5UmK8JKniujxDj-buCSBcSGxHD9DZEvCfcQyVA7w6ZXoD31LC-uXVEcx1M5T02-uRcutTr-/s1600/image604.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="370" data-original-width="564" height="261" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBya-W36FZDUEnDG4-J13dvbLToXUll1Do5u8Er3dIj4lduRiO0rVdmlFVtYE0oeHyUf8NS5UmK8JKniujxDj-buCSBcSGxHD9DZEvCfcQyVA7w6ZXoD31LC-uXVEcx1M5T02-uRcutTr-/w400-h261/image604.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea Neandertală la sosirea Homo Sapiens în Europa</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Desigur că acel Homo Sapiens din Banat nu era pe atunci vreun explorator izolat în Europa Neandertală, el având părinți Homo Sapiens și anturaj Homo Sapiens (familie, parteneri, ș.a.); străbunicul său a fost Neandertal, după cum a cercetat în 2015 colectivul coordonat de geneticiana Qiaomei Fu de la Şcoala Medicală Harvard / SUA (specia umană a Neandertalilor era originară Europeană şi a fost formată din strămoşii albilor - şi galbenilor - Homo Sapiens, după întâlnirea cu negrii Homo Sapiens, Neandertalii dispărând). În graficul următor apare declinul procentelor de ADN Neandertal la Homo Sapiens (cu individualizarea notată “Oase”, a celui mai vechi European Homo Sapiens, având o zecime ADN Neandertal):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjv9BEyV7olHJo7LefP7DcG_0ADn29FKtIJCNezyQtPFsvm7lYHpS8UUBYuPgPcWHqfBV6qDSfhMhOUCmhLwIT0zo8gb4Nw9Ghkb3tiguSfI0oeip9s0WhXvXO-Prqk1hKdbIgrUmmdjhDm/s1600/image606.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="279" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjv9BEyV7olHJo7LefP7DcG_0ADn29FKtIJCNezyQtPFsvm7lYHpS8UUBYuPgPcWHqfBV6qDSfhMhOUCmhLwIT0zo8gb4Nw9Ghkb3tiguSfI0oeip9s0WhXvXO-Prqk1hKdbIgrUmmdjhDm/w400-h287/image606.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">După cum a documentat în 2016 un vast colectiv internațional de geneticieni (din Australia, Coreea de Sud, Marea Britanie, SUA, etc., cuprinzând cercetătorii David Poznik, Yali Xue, Fernando Mendez, Thomas Willems, Andrea Massaia, Wilson Sayres, Qasim Ayub, Shane McCarthy, Apurva Narechania, Seva Kashin, Yuan Chen, Ruby Banerjee, Rodriguez Flores, Maria Cerezo, Haojing Shao, Melissa Gymrek, Ankit Malhotra, Sandra Louzata, Rob Desalle, Graham Ritchie, Eliza Cerveira, Tomas Fitzgerald, Erik Garrison, Anthony Marketta, David Mittelman, Mallory Romanovitch, Chengsheng Zhang, Xianggun Bradley, Goncalo Abecasis, Steven McCarroll, Paul Flicek, Peter Underhill, Lachlan Coin, Daniel Zerbino, Fengtang Yang, Charles Lee, Laura Clarke, Adam Auton, Yaniv Erlich, Robert Handsaker, Carlos Bustamante, Tyler Smith, ș.a.) a reieșit că profilul genetic patern al primului Homo Sapiens din Europa corespundea tranziției dintre cel mai recent bărbat aparținând grupului “IJK” și cel al progenitorului grupului “NO”, adică a fost direct strămoș Gherga: așadar, în aceeași regiune Banat unde gruparea Gherga e nominal în prezent cea mai numeroasă din lume a fost documentat primul Homo Sapiens din Europa iar potrivirea nu e doar geografică peste atâtea milenii, ci și genetică, căci analizele genetice din mileniul III au demonstrat științific despre cel dintâi bărbat European că efectiv a fost strămoș Gherga. Mai mult, iată că în Banat - regiune Europeană clar delimitată natural încă din preistorie - speologia / arheologia a confirmat mitologia: 2 surse științifice - imaterială prin etnografia Bănățeană și materială prin artefactul Bănățean, analizat genetic - au indicat același fapt, că actualul spațiu Român a făcut parte din patria legendarilor Uriași (cei care erau corciturile / hibrizii dintre Neandertal și Homo Sapiens); se știe, în plus prin cercetările genetice din prezent, că în Europa Neandertalilor primii Homo Sapiens n-au pătruns exclusiv prin forță, ci și inclusiv prin încrucișările fizice ale speciilor umane - întâi rezultând Cro Magnon - ceea ce face descoperirea Bănățeană de la începutul mileniului III ca extrem de valoroasă (la început, progeniturile uriașe neavând de ce să apară la mari distanțe de prezența în Carpații Vestici / Occidentali a acelor primi oameni). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2009, un grup de speologi din Crişana - din Arad, Brad şi Ştei - au descoperit în Peştera Coliboaia 46,31 lat. N, 22,35 long. E / judeţul Bihor picturi rupestre din vremea coabitării Neanderthal - Cro Magnon - Homo Sapiens (realizate cu cărbuni pe pereţi, înfăţişând animalele timpului, printre care şi rinoceri păroşi); arheologul Francez Jean Clottes, specialist în arta parietală - după datarea celor mai vechi realizări ale preistoricilor acolo ca din mileniul XXXII î.C. - a afirmat, în 2010: “Acele desene au fost făcute adânc în interiorul peşterii, unde oamenii nu locuiau. Scopul lor era probabil de a fi folosite în ceremonii magice, religioase. Animalele pe care le desenau nu erau neapărat animalele pe care le vânau; de exemplu, în Peştera Coliboaia sunt 2 reprezentări de rinoceri iar acei oameni nu vânau rinoceri: ei vânau urşi, reni, bizoni, însă nu rinoceri”.</span></span><br />
<div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: architecture, serif; font-size: 20pt; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Z3_Z-TKP4UNS4uVMXAVeah9gqOjxlLbBsdedNlsWOH9DUg8rjEHt9fRF-0eEWqoPSV1hJeGsTRQTLUlx6jiQi5-cJnShAwSMKh3qWZGgnZ1QAp9j8VUpOsMNwnecWw6k-z6mKPw2tYYp/s1600/gggg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="237" data-original-width="944" height="100" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Z3_Z-TKP4UNS4uVMXAVeah9gqOjxlLbBsdedNlsWOH9DUg8rjEHt9fRF-0eEWqoPSV1hJeGsTRQTLUlx6jiQi5-cJnShAwSMKh3qWZGgnZ1QAp9j8VUpOsMNwnecWw6k-z6mKPw2tYYp/s400/gggg.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În acele timpuri ale paleoliticului, oamenii deja trăiau între 2 lumi: cea naturală şi cea imaginară (închipuită de ei pe atunci; aşa ceva făcea deosebirea faţă de orice a existat anterior pe glob - căci nici o vieţuitoare n-a fost capabilă de a gândi similar, despre “Cealaltă Lume” - oamenii reuşind astfel să “păşească” în afara realităţii lor imediate, printre primele sanctuare, în afara celor din aer liber, fiind cavernele / grotele). Primitivii locuiau firesc în colibe din crengi şi piei (din care arheologic nu s-au mai prea păstrat urme naturale); faptul că în grote / peşteri s-au găsit urmele lor (chiar oseminte umane), nu însemna decât folosirea de către ei a acelor spaţii subterane ca locaşe de cult / căci - prioritar - ele erau locuri sacre: pentru aprinderea focului, se folosea iască (o ciupercă parazită) şi pirită - ce la lovire scoate scântei - numele piritei fiind în legătură cu termenul “pyr” = “foc”, fixat aşa la Traci, în Română “de-a pururi” provenind din focul veşnic, căci fiind greu de reaprins, focul era întreţinut mereu să ardă, termenul “pyr” pentru “foc” fiind preluat ulterior şi de vechii Greci, etc. / deja la vechii Români “pururi” fixându-se ca pluralul pentru “foc”, adică “focuri”, respectiv pentru “eternitate”. Sanscrit, “puru” = “plin” iar Trac flamei / flăcării i se zicea “pară” (de unde “pălălaie”, “pârjol”, “pârlit”, “prăjit”, etc.); e de ştiut că focului i se zicea şi “pur” (în Tochariană “puar” iar în Phrygiană / Frigiană “vedi”): se poate observa că termenul în Română de spirală / “s-pirală”, în Greacă “spyris”, etc. provine de la vâlvătaia focului, a fuiorului ridicat, ce învârte scânteile în jurul coloanei de aer cald care urcă spre cer (în aceeaşi categorie onomastică a purului foc sau a spiralei s-ar încadra şi toporul / “to-porul”, barda numită “tapar” în Armeană ori în limbile Indo-Europene din Asia, în paleolitic mult timp folosit şi prin aruncare, la fel ca bumerangul / unealtă din arsenalul şamanic, toporul dublu fiind numit “labrys” de vechii Greci - arma lui Zeus aşa cum a fost în oraşul Carian Labraunda / </span><em style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-style: normal; font-weight: normal;">Karghe-djak</span></em><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">de lângă Sanctuarul Gherga - şi a fost numit “bipennis” / “bi-penis” de către Romani). Arheologul Belgian Jean de Witte 1808-1889 a scris: “Se găsește - mai cu seamă în Asia - venerarea peștilor unită cu Cultul Satârului; Aelian 12:60 și Pliniu cel Bătrân 32:7 - vorbind despre Zeul din Mylasa, în Caria - afirmau că exista în locașul consfințit din Labranda un bazin în care erau pești domesticiți, având cercei de urechi, monumentele Cultului din Labranda sugerându-ne originea din Mesopotamia” (Zeus lângă bazinul unde în Antichitate peștii erau corcodiți / împodobiți și cu lănțișoare ori trași prin inele a fost reprezentat ținând în mâna dreaptă bipenna = satârul / sa-târul, adică toporul cu 2 părți / prototipul halebardei, popular la Amazoane, devenit la Nordicii Europeni ciocanul Sf. Thor). Corespunzător cercetătorului Român Cristian Pintilie în 2011 “motivul spiralei și-a avut originea în paleoliticul spațiului carpato-dunărean și reprezenta șarpele; după potopul uriaș petrecut pe locul unde acum se află Marea Neagră, un grup aparținând populațiilor carpato-dunărene a dus acel motiv până pe malurile Senei, unde au fost descoperite vase acoperite cu forme de spirală (spirala carpato-dunăreană, valuri concentrice, etc. / în hieroglifele egiptene semnul spiralei avea înțelesul de apă)”. Șarpele stă încolăcit la Soare: relația sa cu spirala simboliza regenerarea, în calendarul popular Românesc </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“zilele șarpelui” fiind primăvara și toamna, prima zi marcând revitalizarea naturii ca urmare a creșterii timpului de menținere a Soarelui pe Cer și respectiv cealaltă zi marcând la venirea anotimpului rece coborârea sub pământ pentru hibernare, ceea ce constituie dovada că șarpele pe meleagurile din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic mereu a simbolizat regenerarea.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8PsjkSpmYIY2VdY5CuxC4UDMi7DcoAPlrRnvlAkc7iGE4JvV9Hf-bntvq1MErRQ8dMV-ysEqUWJt_tgYF4_Fptm-xGfO3TjloBQr34UNtTCaDUIrLWvqk5umtu3cgVcK8t8Hr3wxISLSS/s1600/kkkkk.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="348" data-original-width="836" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8PsjkSpmYIY2VdY5CuxC4UDMi7DcoAPlrRnvlAkc7iGE4JvV9Hf-bntvq1MErRQ8dMV-ysEqUWJt_tgYF4_Fptm-xGfO3TjloBQr34UNtTCaDUIrLWvqk5umtu3cgVcK8t8Hr3wxISLSS/s400/kkkkk.jpg" width="400" /></a></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sanscrita a fost printre primele limbi Indo-Europene scrise (în Sanscrită “penis” = “arka” / </span><span face=""Nirmala UI", sans-serif" lang="RO">अर्क</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- popular fiind “Pala” - dar se știa şi ca “grdă”, respectiv “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gereδa”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> în “Avesta”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> cu pronunţia generală “gîrdă” / “ghereda”, etc., denumirile păstrându-se în areal după perioada Vedică, până în vremurile Arianilor, după cum a studiat şi savantul Grec Nicholas Kazanas în 2011); străvechea asemănare Indo-Iraniană “gîrdă” / “grdă” sau “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gereδa” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“ghereda” cu Gherga pentru “penis” nu era întâmplătoare, căci aşa se numea sursa fecundității și fertilităţii, propagată în Vechea Lume inclusiv de către diluvienii Pelasgi, printre care - datorită deopotrivă virilităţii şi divinităţii - bărbaţii Gherghi s-au bucurat de mare respect: se poate observa că între vechii Iranieni şi vechii Indieni - anume, mai ales cei Nordici - au fost atât asemănări, cât şi deosebiri (de exemplu, puterea Asura / “Aşu-Ra” era pozitivă la Iranieni însă negativă la Indieni, cu Deva / “Daeva” fiind invers, zoroaştrii care se opuneau incinerărilor pentru a nu spurca focul fiind în antiteză cu hinduşii respectându-l pe Zeul Focului Argi / Agni - Ignat la Români / partenerul Inătoarei de la solstiţiul de iarnă - care prin ardere considerau că ajutau spiritul să se ridice la Cer, apoi Indo-Europenii Kurgani îngropându-şi morţii în gorgane, ş.a.m.d.), sursa Gherga după ultima mutaţie genetică masculină ivindu-se tocmai dintre cele 2 popoare, Iranian şi Indian. Se pot remarca și organizările lor sociale pe timp îndelungat, Indienii fiind poliandri iar Iranienii fiind poligami, asemenea organizări sexuale legându-se de organizările lor religioase diferite (așa ceva a dus la antagonism între acele popoare, nu numai în perioade paralele, ci și în perioade diferite); paritatea pe cupluri (în perechea formată din muiere și bărbat), rezonând cu androginitatea primordială - adică fără dominanța feminină ori masculină - împreună cu poliandria / dominanța feminină și poligamia / dominanța masculină, au reprezentat cele 3 ecouri societale ale potențărilor umane. “Om” - termenul divin al Tibetanilor - are drept calificativ pe “zere”, care înseamnă “aurit” (uzitat de zoroaştrii Iranieni); la vechii Indieni, Zeii Argi / Agni, Indra şi Surya erau focurile lumilor terestră, intermediară şi cerească, adică focul, fulgerul şi soarele (mult ulterior, creștinii - profund legați de înhumări, venerând moaștele - au asociat incinerările doar cu Iadul). Hindusul Ram Abloh de pildă a arătat: “în Vede apare că unul și același Agni întrupa alți Zei, ca Varuna, Mitra, Indra, ș.a. În Rig Veda 5:3 stă scris: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tu Agni, când te-ai născut erai Varuna și când ai crescut ai devenit Mitra</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Rezultă că Agni era mai mult decât identificat cu alți Zei, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">el acoperind de fapt puterea altor Zei. În mod similar, în Sanscrită s-au egalat sensuri, un pom fiind denumit </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">padapa</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ (deoarece prin rădăcini se adapă cu apă din sol) dar și </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">soarele fiind denumit tot așa, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">padapa</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ (deoarece razele sale evaporă apa, astfel astrul adapându-se). Rig Veda a desemnat Zei ca Agni, Varuna, Indra ori Surya drept Asura. La început, Asura și Deva erau sinonime, apoi așa ceva rămânând de neconceput atât la zoroaștri, cât și la hinduși. La zoroaștri, Avesta a dat înțelesuri opuse: de exemplu, Sanscritul ‘daeva’ în apus a ajuns să fie ‘diavol’.” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2000, Dr. Lucian Cueșdean a afirmat: “Putem constata că limba română contemporană este singura limbă europeană care îl include pe RA în numele astrului solar”. Cercetătorul Lucian Costi în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016 a susținut: “Su-rya vedic = Soa-re românesc. În cinstea lui Ra, altarul trebuia să fie spre ‘ră-sărit’. În slujbele de salutare de dimineață și de rămas bun se folosea pentru Ra varianta Re, ca în ‘ut-re-nie’ și ‘vece-re-nie’ (pentru vechimea slujbelor, a se compara cu ‘Surya-na-maskar’, cinstirea răsăritului soare-lui din tradiția vedică și sanscrită, ritual dus de ariani în India). Ridicarea soarelui pe cer era sărbătorită de români prin slujba utreniei, literal ‘slujba ieșirii soarelui’, nume străvechi tot în română. Particula ‘ut’ nu mai există azi în română, dar se poate retrasa calea ei: ‘ut’ prepozițional înseamnă ‘ieșit din’ în toate limbile scandinave (în engleză ‘out’, etc). ‘Re’ e particula esențială denumind astrul zilei cu alunecarea vocalic</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă de la </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ra’ la </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">re</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’. Cercetarea ulterioară va putea determina vechimea construcțiilor respective, raportându-se la despărțirea populațiilor scandinave de cele central europene, la o vreme când ‘ut’ era perceput încă și în românește ca prepoziție cu sens de ieșire. Și slujba geamănă - de seară - vecernia este un termen pur românesc. Cuvintele folosite de părinți pentru tinerii căsătoriți, ‘no-ră’ și ‘gine-re’, au fiecare o dublă semnificație dăruită de morfemele finale ‘ra’ și ‘re’. Prima semnifica</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ț</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie este cea directă, ca termen de comparație între noua lor poziție față de familiile lor și în cadrul obștii, unde ei sunt priviți ca soarele ‘ra’ ori ‘re’. A doua semnificație este dat</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> de faptul că ei au devenit ‘no-ră’ și ‘gine-re’ prin săvârșirea unui ritual religios de natură solară ‘ra’/‘re’. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘No-ra’ e numele folosit pentru tânăra fată de părinții fiului cu care ea s-a căsătorit. Este firesc ca în definiția ‘nurorii’ să vedem exprimat punctul de vedere al părinților soțului ei, deveniți după cununie și părinții ei, cu care ea avea să locuiască. Primirea ei în noua casă era prilej de bucurie: o ‘no-uă’ fiică, frumoasă ca soarele ‘ra’ le era dăruită părinților soțului. Proverbul străvechi ‘la soare te puteai uita dar la dânsa ba’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> se referă la aceeași comparație cu soarele pe care o are compunerea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">no’ și </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ra’. Este ceea ce spune cuvântul ‘no-ra’ în cele 2 silabe morfem. Ea era un dar ceresc ‘ra’, venirea ei era o binecuvântare, săvârșită prin ritualul solar al cununiei. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ideea de ‘noua’ o regăsim și în ‘neva asta’, contras în nev’asta. ‘Gine-re’ - numele dat de părinții fetei soțului fiicei lor - comunică tot o metaforă de aceeași natură. Particula ‘gine’ din ‘gine-re’ e înrudită cu ‘geană’ / ‘geană de soare’, ‘a se gini’ (legat de ‘ima-gine’), el fiind un om chipeș, splendid împodobit în ziua nunții sale, la care abia de te puteai uita. ‘Vârsta’ este un termen care spune condensat câte învârtiri (v/âr) ale soarelui ‘ra’ până ‘stă’, atâția ani ai; arhaic se spunea ‘v-râ-sta’, nu întâmplător existând variabilitatea în rostire a termenului realizată prin metateză ‘vârsta’ / ‘vrâsta’, oferind soluția prin explicitarea particulelor: ‘învârtirea vâr’ și ‘soarele ra’.” La stră-Români, feminina Inătoare - patronând sărbătoarea dinaintea Crăciunului - se pare că era o veche denumire pentru solstițiul de iarnă, în legătură cu Anatolia: direcția răsăritului veneratului Soare. În 2013, abordând străvechile contradicţii, Dr. Gheorghe Iscru a scris: “La poporul primordial al ‘bătrânului nostru continent’, primul popor cunoscut în istoria locului cu numele lui - pelasgii - au apărut primele izvoare istorice, de îndelungată tradiţie orală - ‘Vedele’ - probabil la nivelul mileniului VI î.C., de când avem atestată arheologic prima civilizaţie neolitică europeană la Dunărea de Jos. ‘Întâmplător’, zona se află în ‘Dacia edenică’ iar patria originară a pelasgilor a fost spaţiul care în antichitate s-a numit Valahia sau Dacia, cunoscută şi sub numele de ‘Ţara zeilor’ sau ‘Ţara Soarelui’. De aici populaţia a pornit în migraţie pe toate direcţiile cardinale, ducând priceperea şi întreaga ‘casă’, inclusiv amintitele ‘Vede’, probabil orale, amplificate pe traseu; spre răsărit au ajuns până în India, unde s-au sedentarizat”. Privind SE Europei, Elenii şi Ciprioţii - vorbind Greaca - au îndeosebi meritul de a fi conservat o bună parte din patrimoniul Grec, însă în cercetarea Lumii Vechi / trecutului îndepărtat mai importanţi au fost Tracii, mai vechi cu un mileniu decât primii Eleni; anterior Tracilor au fost Kurganii / Gherganii şi alţii, care au trăit în spaţiul Românesc mai multe milenii decât mileniile scurse de la ei încoace: printre strămoşii semnificativi ai Tracilor au fost mai ales Troianii şi Kurganii / Gherganii (iar anterior acelora, Pelasgii Gherghi). O răspândire lingvistică mai mare - ca număr de vorbitori și acoperire teritorială - decât Greaca o are Româna, limbă oficială în 3 entități statale: Provincia Autonomă Voivodina - din Serbia - România și republica Moldova (în lumea actuală, Româna mai e limbă oficială la serviciile ortodoxe de pe Athos - inițial acolo fiind Muntele Sacru al Marii Zeițe Mume - și la activitățile Uniunii Europene); e de observat că Banatul Sârbesc face parte din Provincia Autonomă Voivodina, cu capitala la Novi Sad - adică <span class="bbtext">“</span>Orașul Nou” - pe Dunăre, localitate înfrățită cu Timișoara, capitala întregului Banat / inclusiv a Banatului Românesc (Timișoara - Sârbesc </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Temišvar</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, Maghiar </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Temesvár, Nemțesc Temeswar</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - e oraș înfrățit și cu Seghedin / Szeged din Banatul Unguresc). Despre Banatul istoric ar fi de menționat forma sa aproximativ pătrată - cu fiecare din cele 4 laturi orientate spre câte una dintre cele 4 direcții cardinale principale - iar ca raport de mărime, de exemplu pe diagonala SE-NV, între Orșova / Gherdap = <span class="bbtext">“</span>Porțile de Fier” (unde Dunărea străpunge Carpații) și Seghedin (localitate aflată la confluența Mureșului cu Tisa), sunt peste 3 sute de km. Recunoaşterea unui neam n-ar fi altcumva mai uşoară de făcut decât după locurile unde a fost în vechime ori era mai numeros / sau a avut personalităţi puternice (dacă acele repere s-au păstrat până în prezent, atunci cu atât mai mare le-a fost semnificaţia).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKb_qNc76K0BFUUe9OWaBJF9bzYKdOHIR1sQenvWnicV5_TBK56H7EZASby00ANEm-m163AlkXVccIBpAWDxqv19oBANq1hvueGxj9Ma09QQdv44-NVx0YHX5CUN1ayNbrjqNahjbSPGB/s1600/image616.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="259" data-original-width="300" height="345" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxKb_qNc76K0BFUUe9OWaBJF9bzYKdOHIR1sQenvWnicV5_TBK56H7EZASby00ANEm-m163AlkXVccIBpAWDxqv19oBANq1hvueGxj9Ma09QQdv44-NVx0YHX5CUN1ayNbrjqNahjbSPGB/w400-h345/image616.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gherga în Banat</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Banatul - având cea mai mare localitate Timişoara 45,47 lat. N, 21,17 long. E pe Râul Bega ce izvorăşte din Ţinutul Pădurenilor / </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“bog” la Slavi fiind “zeu”, “boga” în Turkă fiind “taur”, “bogată” la Români fiind persoana avută, etc. </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- este regiunea Europeană delimitată de Carpaţi la E, Dunăre la S, Tisa la V şi Mureş la N, pe teritoriul căreia acum se întâlnesc graniţele a 3 Țări (alfabetic dar și în ordinea suprafețelor deținute): România, Serbia, Ungaria (împărţire după primul război mondial; după al doilea război mondial, în cele 3 Țări a fost introdus comunismul - disoluţia regională continuând aşa - în acest moment în Banat manifestându-se democraţia). De denumirea Râului Bega - cu izvorul în Banatul Montan / de Sus și cu delta în Banatul de Câmpie / de Șes - s-ar apropia etimologic cuvântul proto German </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Wag” pentru </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Curent” / de apă, considerat și baza onomastică a Râului Vah (cea mai lungă apă curgătoare din Slovacia / fostă Wallachia - cu izvorul în Munții Tatra / Carpați și gura în Dunăre - pe care se plutărește inclusiv în prezent). La S de cursul inferior al Râului Mureș (ce formează cea mai lungă apă curgătoare interioară a României) și la N de Gherdap / Dunăre, partea răsăriteană a regiunii, mai înaltă, e Banatul Montan / de Sus = </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arealul Carpatic” iar partea apuseană a regiunii, mai joasă, e Banatul de Șes = </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arealul Panonic”. În zonă, spre deosebire de Banatul Olteniei / Bănia, Banatul Severinului, Banatul Vidinului, Banatul Belgradului, denumirea de Bănat / Banat încă se utilizează consistent (nu se cunoaște o denumire a regiunii mai veche decât cea de Banat, cu masivă atestare Medievală: regiunea trebuie să fi avut un nume Antic - și chiar mai vechi - însă pe acela nu l-a consemnat nimeni, prima presupunere, cea mai firească, fiind că în Evul Mediu i s-a perpetuat numele de fapt, pur și simplu (ținând cont de betacism - adică de echivalența </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">B”/</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">V” - denumirea de Vanat s-ar acorda cu vechiul termen Finic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vene” pentru pirogi, în regiune plutăritul și în general navigarea practicându-se pe larg dintotdeauna; de exemplu, pentru Crișana / regiunea vecină Nordică a Banatului, opinia cea mai pertinentă a specialiștilor față de denumirea sa e că ar fi Indo-Europeană - adică Ghergană / Kurgană - preluată de Traci / Daci iar dacă așa ceva s-a validat, numai cine se opune vehement ar putea justifica prin argumente şi nu prin impresii de ce n-ar fi străvechi inclusiv Banat, numele regiunii vecine din Sud, mai ales că la Traci, după cum a studiat în 1923 academicianul Sextil Puşcariu, verbul “a băna” însemna “a trăi”, Tracii existând de la sfârşitul mileniului III î.C., după ultimul val Kurgan / Indo-European, aşa că acum - la începutul mileniului III - se poate susţine chiar cu mai multe probe despre numele de Bănat / Banat că pare a fi potrivit cu al unei regiuni bună de trai încă din vremuri străvechi). De altfel, cercetătorul Român Gabriel Gheorghe a studiat termenul “ban” în 2011: “Cuvânt românesc străvechi, unul din relictele lingvistice a căror prezență în limbă încă din preistorie poate fi probată fără dificultăți majore; atestările cuvântului în limbile europene și cele indo-iraniene permit o datare aproximativă de 4 milenii și jumătate, cu sensul principal de stăpân / regent”. (Orientalistul Englez Edward Palmer 1840-1882 în “Dicționarul Persan” a indicat că termenul “ban” = “van” la vechii Iranieni - dintre care o parte au migrat în Europa - ajungând până în Bazinul Dunării inferioare din spațiul stră-Român - însemna “gospodar”, ceea ce îl apropia în Banatul din neolitic pe gospodarul “van” al așezării “var” ca purtătorul titlului “ban” al cârmuitorului în regiunea aglomerată de băștinașii “var-vari”, respectiv Barbari, până în Antichitate, inclusiv). Pe de altă parte, vecinătatea dintre regiunea Banat / Vanat și Ținutul Hațegului - al fostei păduri regale pentru Geto-Daci - apropie și înțelesul vânatului în areal (ambele zone - Ținutul Hațegului și regiunea Banat - sunt vecine cu Ținutul Pădurenilor); de altfel, Ținutul Hațegului a fost cel al Herțegului, adică al cârmuitorului / zis ban în Banat. Aşadar, acum - la începutul mileniului III - despre Banat (denumire Europeană regională din mileniul I foarte populară în jurul Defileului Dunării / Gherdap) se poate face paralela atât cu denumirea Asiatică de “hanat” pentru entităţile teritoriale tribale din apropierea Stepelor, în sensul de Banat / Bhanat = Hanat / Khanat, cât şi cu onomastica Tracă din Epoca Bronzului, ba chiar şi anterioară, adică din Epoca Pietrei, deoarece rădăcina bunului trai putea foarte bine fi de atunci, din neolitic regiunea Banatului evidenţiindu-se în poziţia centrală a Vechii Civilizaţii Europene, ceea ce a fost de mare influenţă în Lumea Veche, inclusiv în uriaşa Stepă a EurAsiei; de altfel, Medieval liderii acelor structuri teritoriale tribale în Stepele EurAsiei au fost atestaţi cu titlurile de “ban”, “han”, “khan”, etc. Corespunzător specialiştilor paleolingvişti, Româna “fată” provine din rădăcina EurAsiatică (ori Nostratică) “bheta” iar Românul “făt” e forma sa masculină; ca fapt divers: e de remarcat că în Ebraică s-a prezervat “banot” pentru “fată” / “femeie tânără”. Literalmente, denumirea “Ba-Nat” pentru regiune însemna că era a sufletului Zeiței Net / Nut (“Ba” folosindu-se pe larg în Vechea Lume pentru “suflet” iar omonimul “Pa” - prin desele egalizări “B”/“P” - pentru “sfințenie”). În folosul explicării mai elaborate a denumirii regiunii Banat (e de remarcat că în vocabularul Hindi s-a fixat “pani” pentru “apă”, apropierea de Banat fiind dublă, atât prin obișnuita echivalare lingvistică “P”/“B”, cât și prin faptul acvatic că de-a lungul vremurilor - până în Epoca Modernă - Banatul a fost foarte umed / mlăștinos): de exemplu, despre numele regiunii vecine Nordice Crișana, arheologul Ion Crișan 1928-1994 a afirmat că-și avea originea în fondul lingvistic Indo-European, referindu-se la un Munte cu semnificație sacră - “Munte Sacru” / așa după cum sunt foarte înzestrații cu aur Carpați Apuseni în care își au izvoarele Crișurile, principalele Râuri ale regiunii - iar academicianul A/Român Niculae Iorga a susținut că numele de Crișan era folosit în limba Dacă (Sanscrit “Criș” fiind știut ca “Negru”, care împreună cu “An” - străvechiul Zeu patronând Cerul și Timpul - ar da laolaltă de fapt denumirea inițială a regiunii Criș-Ana / Crișana ca a Nordicului An / căci Negru = Criș se folosea pentru indicarea Nordică, poziție cardinală evidentă față de regiunea Banat, cea care era cândva regiunea de suflet a Zeiței Anat, partenera Zeului An, într-o apropiată legătură onomastică de Anatolia, ea în Ugarit / pe coasta răsăriteană Mediterană fiind știută ca patroana apelor subterane); o altă ipoteză susţinută de mai mulţi lingvişti - ca profesorul A/Român Gheorghe Muşu în 1973 prin lucrarea “Din formele de cultură arhaică” care a legat de Crișana şi Albanezul Gheg “kercu” / Tosc “kercuri” pentru butucul de Crăciun, Dr. Grigore Brâncuş / membru corespondent al Academiei Române care în “Vocabularul autohton al limbii române” din 1983 afirma despre Crişana că era termen Trac, Dr. Sorin Paliga în “Mitologia tracilor” din 2013, ş.a. - provenienţa în radicalul Indo-European “Ker” regăsit la butuc / “crac” în vechea Română, cracă, creangă, crivăţ, curbă, curcubeu ori Crăciun a fost şi a hidronimului Criş, ceea ce-l reconfirmă pe Crăciun / Crăci-Un (prin sufixul său) ca An / partenerul Mumei Anat iar pe Criş-Ana / Crişana ar numi-o regiunea sa, ca a lui Moş Crăciun, stăpânul Timpului. În 2013, Dr. Zeno Millea - Cetățean de Onoare al orașului Aiud 46,18 lat. N, 23,43 long. E / județul Alba - a scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">într-un document al cancelariei regelui maghiar Géza, din anul 1075, Crişul era pomenit sub numele de Crys (prezent - în secolul XIII - şi în Gesta Hungarorum a lui Anonymus) iar nu sub cel de Körös; de altfel, denumirea maghiară, apărută mult mai târziu (în 1590, documentele maghiare încă foloseau forma Crys), este nu numai o preluare-adaptare a celei româneşti, ci şi o veritabilă maghiarizare, dusă până la a găsi un termen care - fără a-şi pierde virtuţile paronimice - să aibă şi un înţeles adecvat, Körös (kör = cerc) însemnând ‘cu cercuri’ sau ‘ceva care descrie cercuri’ (meandre - în cazul de faţă)”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Ambele abordări - ale istoricilor şi filologilor - se completează, fiind despre Nordicul Crăciun din vechime / adică “moş” care Herculean căra în cârcă multe crăci ori într-un timp când în spaţiul Carpatic mai existau reni / acum fiind numai cerbi, atunci îi folosea şi pe aceia ca animale de povară să tragă săniile încărcate cu crăci, transportând lemne pentru foc pe lângă meandrele apelor curgătoare din Munţi, apoi şi cu plutele pe Crişuri, sistematic an de an, până să intre iarna în toi (sărbătorirea sa ritualică fiind imediat după solstiţiul de iarnă prin strângerea “crăciunelor” = crăcilor / crengilor uscate şi arderea butucilor - numiţi “craci” / conform şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului de sinonime” din 2002 - specialiştii mai observând şi despre pre-creştinele colinde de Crăciun că în lume cele mai relevante sunt cele Româneşti, în mijlocul Carpatic al Crişanei elocvenţi fiind şi Munţii “Codru Moma” / adică ai “Mumei Pădurii” iar stăpânul Crăciun era ştiut ca bărbatul Marii Mame); în legătură cu centrul regiunii Crişana, numit “Bi-hor” / Bihor - cu semnificaţia de “Hora Sufletului” sau “Dubla Horă”, în cercul femeilor şi în cercul bărbaţilor - e de ştiut şi că în N Indiei există pe Valea Gangelui, la graniţa cu Nepalul / la poalele Himalaiei, foarte populatul stat Bihar însemnând “Domiciliu” iar despre denumirea de “sanie” de la Români e de remarcat că la Buriaţi (populaţia numită local Khalka, a combinaţiei Siberienilor cu Mongolii) e “sana”, la Kazahi e “şana”, la Sameni / Saami e “cionne”, etc., săniile demult fiind folosite în toate anotimpurile şi în toate condiţii, nu doar pe zăpadă: pe atunci, încă nu se folosea roata (în Karelia, Samenii / Saami - cu care rezonează termenul de “semeni” / adică aceia care sunt la fel cu altcineva - fac copca cu “semen” pentru a pescui, cuvântul “semen” la Români fiind drugul având mâner de lemn întrebuințat la spargerea gheții). Dr. Barbara Tedlock în studiul despre șamane din 2005 a scris că Haoma / Soma era băutura sacră familiară și Nordicilor Saami (iar din aceeași bază străveche Românii încă au expresia de “a omeni” - adică a oferi de băut - energia dată de lichidul respectiv, deseori datorită amestecării unor substanțe halucinogene ce produceau și viziuni, conferind inclusiv sentimentul de neînfrângere); între denumirea populației Saami și termenul Baltic - de pildă Leton - “zeme” pentru “teritoriu” ar fi legătura etimologică în sensul că Saami erau “Oamenii Pământului”, care preferențial consumau “zeamă” (cuvânt Românesc): iar prin prisma vorbirii “îndărăt” (frecventă în Vechea Lume), între străvechea și celebra băutură sacră “soma” și “moș” apare sensul său, anume - citit invers - reiese că băutura era “a moșului”, respectiv “din vechime” / “din bătrâni”. “Soma” = un suc, o supă (obiceiul multor orientali și azi e să bea supa, ca pe suc); de altfel, la vechii Iranieni - în Nordul cărora s-au evidențiat Magii - băutul ritual al “Soma” ducea la starea extatică zisă “Maga” (Românii având “mangă” pentru definirea celui tare beat; iernile prelungi au și fost popular știute ca “vremuri de beție”).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkagKP_KeEuObeC1DOMsePyPFuXWTknPrMCOSJ33kZisgnAabBPeWWSBvMc2qHHP7_gI-433FdX9WWOTYBx6JITlIDNfnA7uZ2Dx3S-b19omf-CyhuXDu2kFeiq5kYtChDrr8RDO2SIR_U/s1600/image618.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="414" data-original-width="899" height="184" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkagKP_KeEuObeC1DOMsePyPFuXWTknPrMCOSJ33kZisgnAabBPeWWSBvMc2qHHP7_gI-433FdX9WWOTYBx6JITlIDNfnA7uZ2Dx3S-b19omf-CyhuXDu2kFeiq5kYtChDrr8RDO2SIR_U/w400-h184/image618.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Diferenţele de temperaturi dintre anotimpuri</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dicţionarul de mitologie română” realizat în 2013 de către Dr. Ion Ghinoiu consemnează că “Moşul Codrului era reprezentarea mitică a Civilizaţiei Lemnului stăpân, împreună cu Muma Pădurii, peste tot ce năştea, creştea şi trăia în pădure, sinonim cu Tatăl Pădurii; Moşul Codrului avea aceleaşi caracteristici fizice cu soaţa lui, Muma Pădurii, cu deosebirea că era mai puţin inteligent şi mai uşor de înşelat. Civilizația Lemnului a fost un complex al spiritualității românești generat de viețuirea îndelungată a omului într-un biotop forestier primar care a evoluat, prin defrișarea neîncetată a pădurii, în Civilizații secundare (agrară, pastorală, industrială și - în formare - cea turistică), specific geomorfismului neolitic. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Efortul multimilenar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de transformare a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pădurii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mijloace de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">existentă, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a generat, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">după</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">succese </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">insuccese îndelung repetate,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">o </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">strălucită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Civilizație </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">forestieră </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în care</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">omul carpatic s-a exprimat material </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">spiritual în lemn precum omul mediteranean</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">piatră.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Geto-dacii nu aveau</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">statui cioplite în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">piatră; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ei sculptau</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lemnul, modelau lutul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">aluatul. La</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">începutul secolului XX mai puteau</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fi întâlnite case </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">anexe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gospodăreşti </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lemn, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fără </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cuie sau alte componente metalice. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pădurea, care asigura variate</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mijloace de trai procurate prin cules</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(fructe, ciuperci, plante comestibile,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">miere de la albinele sălbatice), pescuit,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vânat şi cultivarea poienilor defrişate cu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">grâu, mei şi alte culturi, a generat un</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sistem de alimentaţie dominat de</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vegetale. Ea oferea din belşug lemn</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pentru constructie, pentru încălzit şi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iluminat (făclii), adăpost în vremuri de</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">restrişte</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. Este de ştiut despre colinde că sunt cântece Tradiţionale Româneşti foarte vechi, cu scopul alungării duhurilor rele ori de reîntâlnire a celor plecaţi pe tărâmul celălalt, având ca funcţiuni rituale urările pentru fertilitate, rodire şi belşug, fiind interpretate după solstiţiul de iarnă - la sărbătoarea Crăciunului - înaintea echinocţiului de primăvară (când era Anul Nou), ş.a.m.d.: la stră-Români, cele mai importante date ale Calendarului Popular au fost cele conectate cu perioada rece a anului, anume Crăciunul şi Mărţişorul (despărțite prin 65 de zile, ambele sărbători fiind cromatic marcate alb-roșu). Așa cum în Crișana = regiunea din N Râului Mureș a Moșului Codrului era respectată Muma Pădurii / Codru Moma, la reciprocitate în Banat = regiunea din S Râului Mureș - a Mumii Pădurii - era respectat partenerul ei, Moșul Codrului; Dr. Bogdan Neagotă a scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Moșul Codrului = Mareș-Tatăl / Pădurarul, atestat în Banat, era corespondentul masculin al Mamei Pădurii, neavând cu aceea nici o relație de rudenie. Maternitatea silvană era una integrală, de natură mitică, solidară morfodinamic cu maternitatea divinăților neolitice sau a celor feminine microasiatice, din care ar putea descinde în sens cognitiv. De altminteri, în basmele românești, sunt menționați ambii părinți doar în situațiile de criză ale procreației (tema sterilității familiei împărătești sau a celei plebe, moșul și baba)”. În rest, acțiunile </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pădurene” ale Tatălui și Mamei erau separate; legături chiar onomastice puteau fi între Tatăl Mareș și Moroii atestați în Ținutul Pădurenilor și în Ținutul Moților, printre care curge Râul Mureș. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tot în 2013, Dr. Ion Ghinoiu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- profesor universitar, secretarul ştiinţific al </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutului de Etnografie şi Folclor” din București al Academiei Române - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a mai scris în “Dicţionarul de mitologie română”: “Cerbul a fost un substitut al zeului patern al carpato-dunărenilor, simbol al virilităţii. Cerbul era asociat atât civilizaţiei neolitice a lemnului (copacii îşi lasă în jos ramurile ca să-i mănânce mugurii, Muma Pădurii călătoreşte într-un car tras de cerbi), a lutului şi a culturilor agrare (din coarnele cerbului oamenii preistorici îşi confecţionau brăzdare de plug), cât şi civilizaţiei indo-europene a crescătorilor de animale. Trăsăturile care l-au impus ca divinitate sunt frumuseţea şi eleganţa corpului, podoaba capului (coarnele), puterea (singurul animal sălbatic care înfruntă şi poate învinge ursul), viteza de deplasare. Din oasele şi copitele sale se confecţionau obiecte de cult, unelte de muncă (ace, brăzdare de plug, cuţite, pahare) iar coarnele erau venerate precum icoanele. A fost intens vânat (după statistica osemintelor din săpăturile arheologice, era al doilea animal vânat de geto-daci, fiind depăşit numai de mistreţ). Cerbul era masca zoomorfă a cetelor de feciori - simbol al zeului adorat - care se năştea şi murea împreună cu timpul la Crăciun (sinonimă cu Capra, Turca, ş.a.); membrii cetei de feciori jucau după fluieraşi şi în strigătele de încurajare ale cerbaşilor: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Iese cerbul în drumul mare / Şi frică de nimeni n-are / C-are coarne împungătoare / Şi urechi auzătoare!’ sau ‘Hai sus, sus, cerbule, sus / Că la mândra poale nu-s / Că le-a pus după cuptor / Şi-a pus mâţa păzitor!’ (Banat). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Crăciun a fost un zeu specific teritoriilor locuite de strămoşii românilor, identificat cu zeul iranian Mithra ori cu cel roman Saturn. În cultura românească, Crăciunul este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, cu barba de omăt, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic. Butucul de Crăciun era trupul zeului vegetaţiei care murea violent prin tăiere şi renăştea prin incinerare, ritualul începând cu Ajunul Crăciunului (la megleno-români, avea numirea de Cloşcă). Incinerarea butucului de Crăciun era reminiscenţa străvechii civilizaţii a lemnului, cu adânci rădăcini neolitice. Civilizaţia carpatică a lemnului este atestată la români de un adevărat Panteon forestier (Omul Pădurii, Moşul Codrului, Muma Pădurii, Fata Pădurii, Pădureana, ş.a.), de zilele Calendarului Popular dedicate fiarelor pădurii - în special ursului şi lupului - de creaţiile folclorului, de arta şi arhitectura lemnului, de obiceiul închinării la brad, de credinţa în copacii sacri, etc. Buturuga avea sensul de trup neînsufleţit, de Crăciun fiind preferată pentru incinerare îndeosebi cea de stejar / din soiul numit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer’ (leşia din cenuşă de coajă de Cer avea diferite utilizări în medicina şi cosmetica populară; frecvent, lemnul de Cer se folosea în practicile magice de aflare a ursitei şi de căsătorie a fetelor). Trupul neînsufleţit al zeului Crăciun - substituit de butucul numit Cloşcă - era ars puţin pe vatră, urmând ca zi de zi, până după Anul Nou, să fie ars în întregime. Nemurirea divinităţii obţinută prin moartea şi renaşterea (tăiatul buturugii şi incinerarea) stejarului a fost înlocuită cu nemurirea bradului tot verde, împodobit. Având semnificaţii asemănătoare cu falusul din lemn purtat de Mutul cetelor de căluşari, buzduganul - instrument cultic cu înfăţişare de falus - era semnul distinctiv care la Crăciun se punea peste colacul ce urma să fie dat colindătorilor, fiind aruncat din mijlocul horei spre cer pentru fertilizarea spaţiului. Înainte de antichitate, teritoriul românilor era ocupat cu întinse păduri. Efortul multimilenar de transformare a belşugului pădurii în mijloace de existenţă a generat - după succese şi insuccese îndelung repetate - o strălucită civilizaţie forestieră în care omul carpatic s-a exprimat în lemn precum omul mediteran în piatră; strămoşii românilor sculptau lemnul, modelau lutul şi aluatul. Pădurea asigura variate mijloace de trai procurate prin cules, vânat, pescuit şi cultivarea poienilor defrişate; ea oferea din belşug lemn pentru construcţie, pentru încălzit, iluminat, adăpost. Locuinţele, uneltele, mijloacele de transport, etc. erau toate din lemn. Instrumentul preistoric de comunicare cu divinitatea - toaca - a fost preluat de biserica orientală; românul continuă şi azi să-şi realizeze adăposturile deosebite din lemn: leagănul pentru cel venit aici şi sicriul pentru cel plecat dincolo. Codrul a rămas o temă fundamentală a folclorului şi mitologiei româneşti: sintagma </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">frunză verde’ este nelipsită din cântecele populare iar reprezentările mitice fitomorfe, vietăţile personificate ale pădurii, arborii sacri, plantele folosite în alimentaţie, farmacopeea populară, în vrăji, descântece, etc. alcătuiesc scheletul Panteonului românesc; în numeroase contexte rituale şi ceremoniale vegetalul devine substitut divin în obiceiurile din ciclul calendaristic sau pentru rude în obiceiurile de naştere, cununie şi înmormântare. În raport de suprafaţa pământului, Panteonul a urcat din grota preistorică a Zeiţei-Mumă la nivelul solului şi apoi s-a înălţat spre înaltul cerului, cât mai aproape de reşedinţa Dumnezeului-Tată. Panteonurile - edificii închinate divinităţii adorate în religiile monoteiste sau unor zei ierarhizaţi după putere, grad de rudenie, atribuţii, etc. în religiile politeiste - redau, prin arhitectura şi amenajarea interiorului, idealul de frumuseţe al credincioşilor despre divinitatea lor adorată, geomorfă pentru oamenii neolitici, antropomorfă pentru indo-europeni şi creştini. Bisericile româneşti, mai ales cele din ţinuturile extracarpatice, păstrează numeroase trăsături de geomorfism: turla semisferică, liniile şi volumele rotunjite ale interioarelor, înălţimea modestă a construcţiei (asemănătoare cu a locuinţelor din jur), ş.a.; acolo, credincioşii fac mătănii şi sărută pământul, deşi ştiu că împărăţia divină este în partea opusă, în cer. Sufletul omului care, prin cel puţin 2 trăsături, este invizibil şi intangibil, ţine de sacru, vizitează - în drumul spre nemurire - mai multe Panteoane în existenţă (trupul, casa, satul, statul, lumea de aici), pre-existenţă (pântecele matern, casa copilului) şi post-existenţă (sicriul, mormântul, cimitirul, lumea cealaltă). Produsul concepţiei - ovulul fecundat - reprezintă capătul nesfârşitului şir de generaţii care îl leagă pe om de strămoşii lui îndepărtaţi. Dacă ar fi posibilă vizitarea primilor săi strămoşi, omul ar trebui să parcurgă drumul invers, să coboare scara timpului la strămoşii animaţi cu viaţă şi apoi la strămoşii animaţi cu energie. Această experienţă retroactivă este trăită la intrarea în pre-existenţă (viaţa intrauterină), când ontogeneza umană repetă filogeneza, şi în post-existenţă (agonia morţii), când muribundul revede secvenţe semnificative trăite între naştere şi moarte. Drumul nemuririi este alcătuit din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">veacul de om’ sau existenţa / timpul antropomorf (între naştere şi moarte) cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘veacul vecilor’ / timpul geomorf, care însumează </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">post-existenţa, de la atom la celula ou şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pre-existenţa, de la celula ou la făptura om</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Deşi trecerile sufletului prin adăposturile din interiorul celor 3 tărâmuri sunt însoţite de mari traume, Panteonurile rămân intacte, nedărâmate ritual sau material. Consecinţele devin catastrofale la trecerea pragurilor dintre ele, când la naştere se sparge </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘casa copilului’, la concepţie dispar celulele reproducătoare ale embrionului, fetusului şi fătului iar la moarte trupul este distrus (ritual, prin înhumare sau incinerare). Dacă dorim să obţinem un început absolut, sfârşitul unei lumi trebuie să fie radical, fiind necesar ca rămăşiţele şi ruinele ciclului vechi să fie complet nimicite”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2mnJDywHm5e_qaApDwKWkmz-QoNBDfRaYKhzUFnFQHNHb5Y9q2oeLgxKKSye9zHO4ZaRcNtfrepvy9cURqy7JZeYVhsvVEq5wFJ49B26LwhcEy7aSIDEg6euwRagdcZTFKmuYgKIpYHTy/s1600/ddddddd.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="323" data-original-width="604" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2mnJDywHm5e_qaApDwKWkmz-QoNBDfRaYKhzUFnFQHNHb5Y9q2oeLgxKKSye9zHO4ZaRcNtfrepvy9cURqy7JZeYVhsvVEq5wFJ49B26LwhcEy7aSIDEg6euwRagdcZTFKmuYgKIpYHTy/s400/ddddddd.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Mihai Zamfir a scris în 2016: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Apărut odată cu poporul nostru, proverbul ‘Codru-i frate cu românul’ nu are în sine chiar nimic surprinzător, deși au fost destui aceia care s-au grăbit să afirme că și-ar avea originea în timpurile sălbatice ale apariției popoarelor migratoare, când românii ar fi fugit din calea acelora ascunzându-se în păduri. Dincolo de imaginea unor lași care fug din calea invadatorilor, un asemenea tablou are un defect fundamental, acela de a ignora o realitate prea bine cunoscută pentru a mai face obiectul vreunei discuții. Este vorba de faptul că teritoriul locuit de români (binișor mai mare decât actuala Românie ciopârțită) era acoperit de păduri într-o proporție sensibil mai mare de jumătate (circa patru cincimi în timpul lui Burebista). Nu este pentru nimeni un secret faptul că terenul arabil al românilor a fost smuls pădurilor fie prin defrișări anevoioase, care au necesitat folosirea pe scară largă a boilor, fie prin manevra destul de riscantă a incendierilor voluntare a pădurilor, cu toate consecinţele care decurgeau din acel procedeu. Nu este, prin urmare, nimic riscant în afirmația că pădurea constituia mediul natural de viață al românilor. Este egal de corect să afirmăm că românii erau la acea vreme un popor de pădureni, după cum se afirmă că erau un popor de păstori. De aceea, povestea că românii fugeau în păduri din calea și de frica migratorilor, când ei, de fapt, chiar locuiau în acele păduri este ceva destul de greu de înțeles. Aflați în mediul lor natural de viață în pădure, pentru a-și putea duce viața românii aveau o singură soluție. Ei ar fi trebuit să dezvolte o civilizație a lemnului, care să le fie foarte caracteristică. Dar poate că ar fi cazul să recunoaștem că suntem pe cale de a spune o banalitate. Deși tot așa de notoriu, dar nu tot atât de răspicat spus, rămâne și faptul că o asemenea civilizație a lemnului nu venea de nicăieri. Ea era caracteristică dacilor și continua să existe ca mod de viață al românilor. Îndeletniciri ca exploatarea lemnului pădurilor, plutăritul, construcțiile de lemn, confecționarea obiectelor de lemn, cu dezvoltările artistice absolut caracteristice au constituit un continuum de viețuire a dacilor, numiți mai apoi valahi și în zilele noastre români. Era normal ca, beneficiind de atâtea foloase din locuirea pădurii, daco-vlaho-românul să perceapă codrul ca pe ceva foarte apropiat, ca pe ceva iubit, în fine - în ultimă instanță - ca pe manifestarea protectoare a naturii în mijlocul căreia trăia, de unde și ideea că acest codru era un adevărat frate. Această relaţie fraternă a lăsat urme de neşters în istoria noastră, urme pe care astăzi le regăsim în vorbirea curentă, trecând peste ele cu multă uşurinţă. Este vorba şi despre faptul că o foarte frumoasă parte a ţării noastre, provincia din interiorul arcului carpatic se numeşte în vorbirea curentă când Transilvania, când Ardeal. Ceea ce reţinem ca semnificative sunt următoarele fapte:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ambii termeni, indiferent de origine, definesc teritoriul ca pe o ţară a pădurilor<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ambii termeni nu sunt autohtoni (căci autohtonii nu spuneau teritoriului lor nici Ardeal, nici Transilvania)”</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuNkw6orAlCFD5sfdbKL_BJfIjzFVmxBqSMPRN4ZHjr4NYj_wuk3TEzLxaszeJPHBho0eo-lQ2WQxesrCXPqxk3_p9Yvpwjn92BJ5hkWlpfg0Mckd0RalIN2D1JYWZBsKGA0sU6D-xxeP3/s1600/image623.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="500" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuNkw6orAlCFD5sfdbKL_BJfIjzFVmxBqSMPRN4ZHjr4NYj_wuk3TEzLxaszeJPHBho0eo-lQ2WQxesrCXPqxk3_p9Yvpwjn92BJ5hkWlpfg0Mckd0RalIN2D1JYWZBsKGA0sU6D-xxeP3/w400-h400/image623.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">Acum şi aici dorim să spunem în această privinţă un singur lucru. Invadatorii, şi nu autohtonii, au numit acest pământ în legătură cu realitatea cea mai impresionantă pentru ei: pădurea. Pentru autohtoni, realitatea de fiecare zi, pădurea, nu avea nimic impresionant, care să-i facă să-şi numească patria Ţara Pădurilor. Civilizaţia românilor, civilizaţia lemnului era un dat etnic. De altfel, dacă românii ar fi dorit să-şi numească ţara pornind de la realitatea silvestră, ei puteau folosi cei 2 termeni strict româneşti, codru şi pădure, ambii de origine traco-dacică, termeni în plină circulaţie la timpul acela, ca şi astăzi, de altfel. Nefolosirea lor face dovada faptului că atunci românilor nici nu le trecea prin cap să-şi numească patria cu un termen legat de pădure, aşa cum, mult mai târziu, polonezii folosesc pentru ţara lor termenul de Polska, adică chiar câmpie, iar pentru români pe cel de gorali, adică munteni. O asemenea situație nu putea să nu aibă consecințe asupra mentalității populare și nu putea să nu aibă și o anumită reflectare în limba acestui popor. Vom încerca, pentru moment, să prezentăm cazul unui cuvânt românesc pe care, cu multă ușurința, îl trecem cu vederea. Este vorba despre ‘tapă’. Nu doresc să mă refer la ‘Dicționarul explicativ al limbii române’, unde toate cuvintele au orice origine, numai românească nu, totul provenind numai din împrumuturi. </span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">Din cercetările noastre, ‘tapă’ în limba română are sensul mai vechi de semn, sens care se menține și azi în limba ceva mai arhaică a Basarabiei. În limba vorbită de pădurenii din Muntenia sensul este același, termenul desemnând și un tip de tăiere a copacilor prin 2 crestături față în față, aflate însă la înălțimi puțin diferite. Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant și totodată o dovadă a vechimii și a originei dacice a termenului este faptul că, în Dacia, în anii 88 și 102, au avut loc în timpul lui Decebal 2 confruntări cu romanii în locul numit Tape / Tapae. Locul este menționat de istoriografia romană fără nici un comentariu asupra vreunei semnificații a termenului, fiind vorba de tratarea sa strictă ca toponim străin limbii latine. Din desfășurarea evenimentelor, așa cum sunt relatate ele chiar de către romani, reținem faptul că Decebal a ordonat tăierea copacilor la înălțimea unui stat de om, îmbrăcând trunchiurile rămase-n piciore în echipamente de luptători daci, șiretlic ce a produs efectele așteptate. O situație pe care, după un mileniu și jumătate, în linii mari a reeditat-o în Codrii Cozminului Ștefan cel Mare, prilej cu care a și obținut un frumos succes militar contra polonezilor. Atunci când vorbim despre reeditare avem în vedere faptul că este vorba despre utilizarea în scopuri militare a pădurii prin atragerea inamicului în adâncul ei, mediul natural de viaţă al românului, acolo unde, prin manevre specifice, românii aflaţi în largul lor reuşesc să-şi înfrângă duşmanii (ca şi la Tape, ei au tăiat copacii pe care însă i-au prăvălit apoi peste polonezi, strivindu-i): frăția dacilor cu codrul a funcționat și pentru românii Moldovei pe târâmul relațiilor militare cu atacatorii. Romanii s-au întâlnit cu dacii în pădure la Tape - la ‘Semne’ - iar daco-vlaho-românii au continuat să facă tape (semne) în pădurile lor atunci când tăiau copacii. Faptul că, după 2 milenii, limba română încă mai păstrează termenul ‘tape’, chiar în condiţiile în care acesta se îndreaptă spre statutul de arhaism-regionalism, având sensul de semn, adică cel sugerat de evenimentele militare din timpul războaielor daco-romane, sugerează concluzia că termenul ‘tapă’ este un termen românesc de origine dacică”. În Română, tăietura numită </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">tapă” - de la topor - e scobitura de pe trunchiul lemnului când peste lovitura piezișă e alta aplicată orizontal; în sens central Asiatic, de exemplu Iraniano-Turc, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">tepe” = </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">deal” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">gorgan”, adică ghergul = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">g/herbul” Kurgan (iar caracterul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">G” în forma sa scrisă cea mai veche avea exact aspectul de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">tapă” - al dublei lovituri de bardă / topor - aducând cu stilizarea bumerangului sau a plugului): e interesant că la Indonezieni pentru fierăstrău se folosește termenul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">“</span><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">gergaji”. În continuare se poate vedea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">cea mai veche statuie sculptată în lemn din lume, un totem - ca o grindă de peste 5 metri înălțime, din lemn de zadă = arbore rășinos zis și larice / “Larix” - având tape incizate (datat acum 11 milenii, găsit într-o carieră auriferă din Munții Ural, de pe malul Lacului Șigir / “Și-Ghir” 57,22 lat. N, 60,08 long. E, la N de orașul Ekaterinburg / “Poarta” dintre Siberia și Europa); așa ceva a fost prototipul falicului Obelisc = stâlp / columnă sau “par solar”, autorul Andres Paabo în “Uirala” susținând - după urmele rituale sculptate cu dinți de castori - că fost creația navigatorilor preistorici care scobeau pirogi, adică a “Oamenilor bărcilor” / luntrașilor Finici, considerându-i pe realizatori ca aparținând grupului bărbătesc “N” (mari negustori, în contact cu imperialii Atlanți din S - pe atunci centrați în jurul Lacului Pontic - cu care țineau legăturile prin coborârea încolo pe marile ape curgătoare):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkEzUqDiQjcfo4Nu6R1csqdHYY4mrtgw_eRbzldL1nqc9B9L04DOMurz15Lkjciu-57D_DjfK6_93tS33EwwrucsVrLpixYS79WSo5JzUc3PMi1yIpFOzKa20tqlXnnVf-8QdetYU8BIp/s1600/ttttttt.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="595" data-original-width="760" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkEzUqDiQjcfo4Nu6R1csqdHYY4mrtgw_eRbzldL1nqc9B9L04DOMurz15Lkjciu-57D_DjfK6_93tS33EwwrucsVrLpixYS79WSo5JzUc3PMi1yIpFOzKa20tqlXnnVf-8QdetYU8BIp/s400/ttttttt.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span color="windowtext" lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">În Asia Centrală </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;">e de ştiut că zoroaştrii - primii credincioşi monoteişti din lume, care venerau focul - interziceau incinerarea ce putea contamina focul, cărându-și morţii pe înălțimi - așa cum făceau cei din Altai și din Tibet - ca să fie ciuguliţi de păsări, acelea având hrană care altfel - prin îngroparea ori arderea cadavrelor - s-ar fi pierdut; ulterior şi ceilalți credincioşi monoteişti - inclusiv creştinii / așa cum sunt cei mai mulți Gherga - au interzis incinerarea (în Evul Mediu, zoroaștrii Yazd și-au făcut chiar “Turnurile Liniștii” - denumite Avestan “Dakhma” - fără acoperișuri, unde cadavrele erau expuse pe etaje: jos copiii, la mijloc femeile, sus bărbații).</span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1pTcX4svIOl_EOE8sAtV8RYVSCowvjGIvHGAdY_cb8bKfOnzyrwOD8bYi07su6mjxqjNKQGxjuY8VRvaR9Nzg2f_UtXTLLKCi090m9SnknitDL8qmCJSbhXdVxx4vf3NFpBRDa916uhyphenhyphenu/s736/hhhhhhhhhhh.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="313" data-original-width="736" height="170" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1pTcX4svIOl_EOE8sAtV8RYVSCowvjGIvHGAdY_cb8bKfOnzyrwOD8bYi07su6mjxqjNKQGxjuY8VRvaR9Nzg2f_UtXTLLKCi090m9SnknitDL8qmCJSbhXdVxx4vf3NFpBRDa916uhyphenhyphenu/w400-h170/hhhhhhhhhhh.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span lang="FR"><span style="font-size: medium;">“Turnul Liniștii” din Yazd / Iran</span></span></i></td></tr></tbody></table></span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În 2002, Dan Oltean în cartea “Religia dacilor” a scris despre ceea ce s-a păstrat în spațiul stră-Român până târziu, după Epoca Fierului, în vremea Antică a regalității Daciei: “Pe vârfurile munților avea loc hierogamia dintre Pământ și Cer, dintre zeița mamă și divinitățile celeste masculine. Piatra simboliza partea feminină. Ca dovadă, toate sanctuarele aveau tamburi mari de piatră cioplită pe care erau așezate coloane masive din lemn, ca simboluri falice”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCFkGrpXWRh4wZyw4X_P5vFgOcjcdaOL8UbFY1SxU2v9Pg9RYbUgym-JSZ3XiGU2Vo559wZOrHklBZehHMVmRhd0MvfRoM_izCB_dN2TVpeM2-QltwYik04OxaUcxcWVV7CXChD-0Mu29N/s1600/image631.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCFkGrpXWRh4wZyw4X_P5vFgOcjcdaOL8UbFY1SxU2v9Pg9RYbUgym-JSZ3XiGU2Vo559wZOrHklBZehHMVmRhd0MvfRoM_izCB_dN2TVpeM2-QltwYik04OxaUcxcWVV7CXChD-0Mu29N/w400-h400/image631.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-size: 20pt; font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt; font-weight: normal;"><span lang="FR" style="font-size: 10pt; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-size: 10pt;"><span style="font-size: 13.3333px;"><br /></span></span></span></span></div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-9973160093579065982018-12-19T04:43:00.038-08:002020-12-19T12:53:01.112-08:004. Obârșia Gherga (iiiii)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi162-0R09lcmlBOrRcu7QX5uuNI8gjGFrQjLT_qQa1PxI59RfxYHllE2LD5E2ECG1cU-K6Q1YkUoGcpx3d3o2dzsC7RJwwHkuWIrGe1aVm89fb8COLFpim_bfpcH3CTT18zyCLXiMUDn24/s1600/image319.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="427" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi162-0R09lcmlBOrRcu7QX5uuNI8gjGFrQjLT_qQa1PxI59RfxYHllE2LD5E2ECG1cU-K6Q1YkUoGcpx3d3o2dzsC7RJwwHkuWIrGe1aVm89fb8COLFpim_bfpcH3CTT18zyCLXiMUDn24/w284-h400/image319.jpg" width="284" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Spre deosebire de supremul “Zeu-Moș” = “Zal-moxe”, “Zeul Nou” = Dionys / pronunțat “Dio-Nus” - Zeul Viței - a fost avatarul lui Zagreus (din Cultul Dionisiac s-a născut “orfismul” - adică religia majoră Tracă - denumirea fiindu-i de la adepţii prinţului Trac Orfeu/s, care i-a propovăduit Misteriile încă dinaintea Războiului Troian; istoricul Anatolian Arrian în fragmentul 13 din “Bithynica” a notat că iniţial Tracia se numea Perke, după Marea Mamă Perka, în rezonanță cu Berka / Gherga, care l-a avut ca fiu pe Zagreus: Cultul ei era ca al Frigianei Kybela). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat despre forme ca Anatoliana Kybela sau ca Balcanica Perka că nu erau decât versiuni locale - în respectivele Peninsule mari - ale Marii Mame Kirke / Ghirghe: Gherga. Cercetătorul Francez Charles Dubois a scris în 1877: “Există analogii între Cultul lui Dionysos-Zagreus şi cel al Cabirilor din SamoTracia. Tradiţia s-a conectat până la timpul Titanilor” (Insula SamoTracia - din Marea Egee, pe malul Trac opus, la gura Râului Marița, existând Templul Zergathium, după cum a consemnat în Antichitate Titus Livius 38:41 - întâi a fost locuită de Pelasgi iar apoi de către Kariani / Ghergani şi abia după ei de către Traci; după cum se ştia Antic, primii Cabiri / Kabiri - Pelasgi credincioși ai Zeiței Cybela / Marea Mamă - au fost Karkinoi, aşadar asemănările dintre Dionysos-Zagreus şi ei se datorau numai faptului că erau urmaşii aceloraşi străvechi Gherghi). În Epoca Fierului, poetul Gherghin Homer / “Ho-mer” (din portul Anatolian Kyme / Cume de la Marea Egee) în “Iliada” 23:330 a scris că în timpul Războiului Troian N Egeeii era Mare Tracă iar alți vechi autori - ca Diodor Sicul în “Biblioteca istorică” 5:50 și Plutarh în “Moralia” 2:352 - au notat că pe Insulele sale trăiau Traci; istoricul Antic Diodor din Insula Sicilia 7:11 a scris că Marea Egee după Războiul Troian a fost controlată nu de învingătorii Ahei ori de urmașii lor Eleni, ci de Traci / aliații Troiei = Wilusiei, adică ai celor din “Văile sacre” (Marea Egee anterior Războiului Troian a fost controlată nu de Ahei, ci de Troiani). Atacul Aheilor asupra Troianilor a făcut parte din lupta pentru supremație dar - după Războiul Troian - controlul Egeeii (Mare al cărei nume poate fi corelat cu cel al Geii = Marea Mamă dar și cu înțelesul vechi Grec </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">αἰγιαλός </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“aiges” </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">țărm”, pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">val” existând termenul κύμα / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">kyma”, echivalentul înțelesului Românic pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">culme”, ca la creasta valului ridicat)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fost preluat de aliații Traci ai Troiei: vechii Eleni au mai așteptat mult timp după (vreme de secole) și doar întinderea puterii Tracilor - care au format cel mai mare popor din Europa - spre Nord a permis vechilor Eleni din Sudul Balcanic arid o oarecare dezvoltare și acvatică / Marină; pentru o perioadă mai întinsă de un mileniu, cei mai puternici dintre Traci au fost Geto-Dacii, cu baza în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic / fost centrul Vechii Civilizației Europene (anume, actuala Românie). Se poate observa că în Epoca Bronzului Aheii - aflați la maximul lor - după ce i-au atacat pe Troiani au dispărut curând / devenind Eleni iar o greșeală similară au făcut în Antichitate Romanii care - aflați la maximul lor - după ce i-au atacat pe Geto-Daci (Traci Nordici) au dispărut, capitala imperială oficial fiind mutată departe de Roma, la Constantinopol / Istanbul, continuitatea în Evul Mediu ajungând exercitată de către bizantinii dominați Trac. Din străvechile legende se cunoaște că fiu al marelui Zeus = “Dios” în Greacă, pentru “doi” fiind “dyo”, Dionis (Dionysos / “Dio-Nysos”) s-a cununat cu primitiva Zeiţă a Fertilităţii Ariadna / însemnând “cea pură”, pe Insula Naxos - cea mai mare şi mai fertilă din Ciclade, nucleul Culturii Cicladice din Epoca Bronzului - fiind foarte popular nu doar acolo, ci şi pe continent; e de știut despre Insula Cicladă cea mai apropiată de Anatolia că se numea Karkisia / Amorgos 36,50 lat. N, 25,54 long. E (în largul gurii Râului Meandru, unde era portul Milet, metropolă Cariană / Gherghită, interesant fiind că la Sumerieni cuvântul “amargi” însemna “libertate”): pe acolo era ruta de trecere a Carianilor în S Balcanic, spre Micenianul Argive / Argos - de unde s-au tras în mileniul I î.C. dinaștii regali Makedoni - denumirea de Amorgos pentru poziția apuseană / la amurg de Caria a Insulei Karkisia fiind elocventă. Este de știut că în largul Karka = Cariei - coastei SV Anatoliene - se află Arhipelagul Dodecanez (denumit astfel după principala sa duzină de Insule, numărul Insulelor Dodecaneze - de peste o sută - fiind mult mai mare ca acelea 12, cea mai mare dintre ele e Rodos):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgL4Nq1CtHGIraAa9rETGvjd0VSqTSGvkuxUZ2pVl5Nopatd47BOxeBu75UnPWrht6VorTV_v58PTWEzSbA4LS86liNlKWjz_RaZsWstVQVdXGs2R5p8_bNOSV8CFCdDST0-yt4PiZx0_uK/s1600/image441.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="465" data-original-width="350" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgL4Nq1CtHGIraAa9rETGvjd0VSqTSGvkuxUZ2pVl5Nopatd47BOxeBu75UnPWrht6VorTV_v58PTWEzSbA4LS86liNlKWjz_RaZsWstVQVdXGs2R5p8_bNOSV8CFCdDST0-yt4PiZx0_uK/w300-h400/image441.gif" width="300" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Partea Sudică a Peninsulei Balcanice, denumită Peloponez - înainte de a ajunge Elada - a fost dominată de Pelasgi; acolo după ce au apărut Aheii = strămoșii originari din Egipt ai Elenilor (profitând de șubrezirea vieții cauzată într-o mare parte a arealului de catastrofala erupție din Insula Santorini / cea mai Sudică dintre Ciclade) puterea Pelasgă s-a estompat, restrângându-se de pildă în Sparta, zona unde colectivul conta mai mult ca persoana. În secolul II, Carianul Pausania - originar de lângă Sanctuarul Gherga din Peninsula Anatolică - în “Descrierea Eladei” 3:1 a consemnat (în Peninsula Balcanică vizitând Sparta) că “după însuși tradiția locală, primul rege Spartan a fost Lelex” / Leleg = străvechi Carian; de altfel, vecinei Lydia - regiunea de la N Cariei - Perșii îi ziceau Sparda (în S Balcanic, localitatea întemeietoare a Spartei - anterior Războiului Troian - a fost Karye 37,17 lat. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">N, 22,30 long. E: pe lângă fundalurile legendar și istoric, iată că și cel toponimic e sugestiv). Este de remarcat că în secolul IX î.C. din Samos - Insulă Cariană cu poziția între Milet și Efes, dominată de Muntele Kerkis - era Simmias, autorul poemului dedicat diurnului Apollo / fratele nocturnului Dionysos, în legătură cu care în secolul XIX academicianul Român Papadopol Calimah a scris: “trata despre Massa-Geți, Hiper-Borei și Semi-Câni; pe aceștia din urmă - ‘Semi-Cânii’ - care erau vecini cu Massa-Geții, se crede că poeții îi numeau astfel pentru că erau îmbrăcați cu cojoace, purtându-le cu blana în afară, precum și azi se obișnuiește a se vedea printre țăranii noștri”. Simmias din Insula Cariană Samos a ajuns - pe atunci, în Epoca Fierului, când Egeea era dominată de pirații Cariani - să cârmuiască o colonie în Karkisia (castrul lui fiind la Arkesini); Insula vecină - între Karkisia / Amorgos și Naxos - se numește Keria / Keros (unde în prezent e interzis accesul): respectiva Insulă Cicladică este plină de artefacte valoroase. În imaginile următoare se pot vedea statui Cicladice (din urma invaziilor Indo-Europene / Kurgane din mileniile IV-III î.C.):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqmICYnzzF3DRB_TYXbkYAZ1AybFGIR-tM0BTN7syU8vBZscWy59JfTtWHAMQnlF_iDJaUAFVvei_NBnI7pP50sjCqrn7PSehr-BgUkUvKi83gyGApEIrscDaVBLq2DgPdDBv2EQY4gnBJ/s1600/ccccc.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="341" data-original-width="820" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqmICYnzzF3DRB_TYXbkYAZ1AybFGIR-tM0BTN7syU8vBZscWy59JfTtWHAMQnlF_iDJaUAFVvei_NBnI7pP50sjCqrn7PSehr-BgUkUvKi83gyGApEIrscDaVBLq2DgPdDBv2EQY4gnBJ/s400/ccccc.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În vremea Minoică - înaintea Războiului Troian - Carianii i-au ajutat pe Cretani cu navigările în vecinele Ciclade; despre ce a fost apoi, Anticul Diodor din Sicilia în “Biblioteca istorică” 5:84 a scris: “După căderea Troiei, Carianii - sporindu-le mereu puterea - au ajuns stăpâni ai mării și au supus Insulele Ciclade. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe unele le-au ocupat, după ce - mai întâi - alungaseră din ele pe Cretanii ce locuiseră acolo. Iar în altele s-au învoit a trăi laolaltă cu ei. Mai apoi, când Elenii se înălțară, cele mai multe dintre Ciclade au ajuns a fi colonizate de aceia iar Barbarii Cariani au fost izgoniți”. (Elenii din Europa au luat amploare doar după ce Carianii din Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mică” au fost ocupați de Perși; în 499 î.C., Carianii în “Sfatul Țării” = “Adunarea Gherga”, întrunire care a avut loc între “Coloanele Albe” / Hermice ale Sanctuarului Gherga, au decis să se opună Imperiului Persan dar după lupte feroce - ce au durat câțiva ani - au fost învinși de puterea celui mai mare Imperiu al Vechii Lumi de până atunci: în secolul următor, Carianii au fost incluși în Imperiul Makedonilor - inclusiv Elenii fiind incluși - însă deja până la acel timp Elenii au profitat și s-au insinuat cât au putut prin fostele stăpâniri Cariane). În Anatolia, Zeul Dionysos / Dionisie a fost adorat nu numai în Krka / Caria = Ţara Gherghiţilor - în largul Egeean al căreia e Arhipelagul Cicladelor - ci şi în interior, ca de pildă la Nysa, în Capadochia (unde Hitiţii şi-au avut prima capitală imperială): Zeul “Dionisie” / “Dio-Nysos” - “dublul născut” - a fost mult iubit şi în Nysa şi în Naxos (la mijlocul distanţei dintre acele importante centre de cult aflându-se durat din piatră în Epoca Fierului - după ce anterior a fost din lemn - Sanctuarul Gherga, știut ca </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">GergaKome”, efectiv însemnând Culmea Gherga, cel mai mare aşezământ religios al Cariei, unit de capitala Mylasa a Cariei, nume ce însemna </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Sfânta Moară”, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">prin Calea Sacră Gherga, respectându-l pe Zeul Dionis ca divinitate emblematică, purtând marcaj foarte vizibil cu numele Gherga, avându-şi reprezentativitatea atât pentru neamul Gherga, cât şi pentru aportul Civilizaţional în patrimoniul lumii); e de remarcat că în Cariana Nysa 37,54 lat. N, 28,08 long. E din Valea șerpuitorului Râu Meandru, cu numeroase meandre, a învățat timp de mulți ani geograful Anatolian Strabon - provenit din provincia Pont de la Marea Neagră, găzduit în Caria poate de rudele sale de acolo - dascăl fiindu-i Aristodemus, nepotul lui Posidonius din Apamea / Siria (oraș pe malul drept al Râului Orontes, inițial numit Pharmake, vechii Makedoni denumindu-l Pella), o sursă consistentă pentru el fiind lucrarea din secolul precedent a geografului Artemidor din Efes. Distanța dintre orașul Carian Nysa și Sanctuarul Carian Gherga era relativ mică, astfel încât se poate presupune că tânărul discipol Strabon era un obișnuit al marelui așezământ religios Carian (pe atunci, în deplină putere); el a și consemnat despre cel mai mare festival al localnicilor că se ținea la circa o oră de mers în Sud, menționând ca locație Leimon - adică “Lunca” - de unde s-ar fi comunicat subteran cu Characa / “Cha-ra-ca” (după cum a tradus în 1776 exploratorul Englez Richard Chandler), numele de fapt rezonând cu “Ghe-ra-ga”/ Gherga: acel loc a fost notat de alții ca “A-Characa” / “Acharaca” (era în Nordul Cariei / la N de Sanctuarul Gherga). La începutul “Geografiei” XIV, Anticul Strabon a scris ce a cunoscut în mărețul Bazin al Râului Mândru / Meandru (relatarea sa e foarte valoroasă, fiind a unui Antic martor ocular):<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“44) </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe drumul dintre Nysa și Tralles se află o destinație a Nyseilor, nu departe de așezarea Characa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">, unde</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> e Sanctuarul Plutonium cu o dumbravă măreaţă şi cu un Templu al lui Pluton şi al Corei. Tot aici se găseşte Grota lui Charon, situată mai sus de dumbravă ca o minunată plăsmuire a firii. Într-adevăr, se spune că bolnavii şi cei care se apropie cu încredere de îngrijirile divine frecventează locul şi poposesc în această așezare aproape de Grotă, pe lângă experimentații preoţi. Aceia pot dormi în numele bolnavilor acolo şi din vise să prescrie leacurile tămăduitoare. Tot ei sunt şi cei care cer de la zei vindecarea. Pe bolnavi îi duc de multe ori la Grotă şi îi aşază înăuntru, lăsându-i să stea liniştiţi mai multe zile ca într-o vizuină, fără mâncare. Câteodată, bolnavii acordă atenţie propriilor lor vise şi se călăuzesc după ele, totuși folosindu-se de iniţiatorii şi de sfetnicii lor ca de nişte preoţi. Însă pentru alţii, locul pare inaccesibil, ba chiar dăunător. Odată pe an se ţin la Characa Adunări solemne. Mai cu seamă cu acel prilej, oamenii sosiţi pentru sărbătorire pot vedea şi auzi toate poveștile despre cele de aici. Tot cu prilejul sărbătorilor, tinerii din gimnaziu şi efebii goi, unşi pe trupuri cu grăsime, prind pe la amiază un taur şi îl mână cu râvnă spre Grotă; acela, după ce înaintează doar puţin înăuntru, cade fără răsuflare.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">45) La 30 de stadii distanță de Nysa, la Sud de Muntele Mesoghis, există un loc numit Leimon = Lunca. Până aici fac procesiuni Nyseii întruniți la sărbători, precum și toți cei din împrejurimi. Nu departe de acest loc e gura unui puț consfințit acelorași zei; se spune că puțul e conectat pe sub pământ cu Characa. La această Luncă s-a referit poetul Homer când a menționat ‘Lunca Asiei’; aici Nyseii se îndreaptă spre Templul eroilor Kaystrios și Asios, la izvorul Râului Kaystrios / Caistru.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">46) Se povestește că au fost odată 3 frați, Athymbros, Athymbrados și Hydrelos, care - venind din Lacedaemon / Sparta - au întemeiat aici 3 așezări numite după ei, însă când populația acelora s-a micșorat, din ele s-a alcătuit Nysa; și astăzi locuitorii Nysei îl socotesc pe fratele mai mare Athymbros ca întemeietorul orașului lor.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">47) În împrejurimi, mai departe de Râul Meandru, se înșiră localități vrednice de menționat, cum sunt Coskinia și Orthosia iar pe partea asta a Râului Meandru, Briula, Mastaura și Characa; mai sus pe dealuri e Aroma (cu silaba ‘ro’ scurtă): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">de aici provine cel mai bun vin al regiunii Montane Mesogis, vinul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Aromat</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’.”</span></span></p></div>
</div>
<span lang="FR">
</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="FR"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk0nW3YFnuKUE6EBUs6dviDuQUOBLOs9OKYbNInrTNHInmUzCupW0VWyOCFSgQ5KalDYl8F9liqQzsx6UoRSH_BgQqMmSVuezN2O1Q7ENXyIK13WzWS5FtAm1wfYxbrmE-xZjjlt1uVM5B/s1600/ffff.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="460" data-original-width="888" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk0nW3YFnuKUE6EBUs6dviDuQUOBLOs9OKYbNInrTNHInmUzCupW0VWyOCFSgQ5KalDYl8F9liqQzsx6UoRSH_BgQqMmSVuezN2O1Q7ENXyIK13WzWS5FtAm1wfYxbrmE-xZjjlt1uVM5B/s400/ffff.jpg" width="400" /></a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În prezent, zona geotermală / sulfuroasă Salavatlî - fostă Kurucular 37,53 lat. N, 28,06 long. E - corespunde Luncii unde se găsea puțul menționat de geograful Strabon că era conectat subteran cu Sanctuarul A/Characa. Pluton era Zeul Horkos / Hades, cârmuitorul Lumii </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Celeilalte” iar Cora / Persefona - fiică a lui Zeus - era regina sa (Zeița Cora / Kore era măritată cu Zeul Horkos = Hades / “Ha-des”, adică “Zeul Hău” al abisalului Gargar / Tartar; i se zicea Persa - alintată în V Anatoliei ca Persefona / Proserpina, Zeița Primăverii - fiind o Oceanidă, adică fiică a Zeului Okeanos, mama Zeiței Circe iar Hades / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ad”, nume înrădăcinat de termenul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Adânc”, se poate observa că e pandant cu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Iad”). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De altfel, în 2016 academicianul Ucrainean Iurii Mosenkis a analizat: “Grecul Tartaros </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Σάρταρος</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">< </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">*K<sup>w</sup>ark<sup>w</sup>ar = termen cu originea neștiută”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> În Acharaca / Akharaka, Templul era dedicat divinilor soți Kore și Horkos iar Grota din apropiere era patronată de barcagiul spre Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cealaltă”, Kharon / Charon; în “Plutonium”, Zeul Horkos / Hades era invocat pentru a aduce fantomele morților (adică duhurile): acea necromanție era o formă de șamanism / Magie în scopul aflării viitorului de la duhurile morților, pentru profeții. În Sanctuar - corespunzător textului geografului Anatolian Antic Strabon - se practica incubația (practica religioasă de somn în zona sacră pentru a visa inspirat divin, mai ales în scop terapeutic); contactele cu diverși bolnavi - în timpurile acelea când leacurile erau altfel - probabil că în cazurile bolilor contagioase au dus la moartea multor preoți dar și la imunizarea altora dintre preoți (acea putere / rezistență fiind mult stimată de către credincioșii Cariani). În 2009, Dr. Yulia Ustinova - de la Universitatea Ben Gurion din Israel - a comentat descrierea Anticului Anatolian Strabon despre Akharaka / Acharaca (rezonând cu “Cha-ra-ca” / “Ghe-ra-ga”, adică Gherga): “La Grota Charonion de la Acharaca bolnavii erau aduși și lăsați în liniște fără hrană pentru mai multe zile, ca animalele în bârlog / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pholeoi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. În unele cazuri, însuși bolnavii erau binecuvântați cu viziuni trimise de zei și luau în seamă acele prescripții, în alte cazuri preoții dormeau în Charonion pentru ei iar prin vise le aflau tratamentul. Locul era interzis și mortal pentru cei care nu erau bolnavi sau preoți. Cei interesați de obicei erau ghidați de către preoți, care îi inițiau în Misterii. Acharaca de asemenea era locul unui festival anual. Într-o ceremonie nocturnă, participanții puteau auzi și vedea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">tot felul de aspecte</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">, în timp ce la amiază feciori goi mânau un taur în Grotă și-l lăsau să moară acolo. În Acharaca era un oracol medical </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">iatromanteion</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’, unde cei interesați de o cură experimentau contactul direct cu divinitatea, evident într-o stare de iluzie indusă de vreun gaz toxic, de împrejurimile înfricoșătoare și de postul îndelungat, pe fondul bolii lor. Este de presupus că toți bolnavii erau inițiați în Misterii, care erau celebrate de asemenea și în festivalul nocturn anual. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Riturile de tranziție la majorat au fost indicate prin implicarea tinerilor goi. Strabon s-a referit la un alt Charonion ce degaja vapori mortali, anume cel din Thymbria, situat pe Valea Meandrului între Magnesia și Myos. Condițiile geologice din Bazinul Meandrului au cauzat apariția altarelor asociate cu grotele. Concentrația gazelor otrăvitoare în interiorul grotelor era mai mare decât în exteriorul lor și din moment ce acele gaze determinau halucinații, au fost văzute ca inspirând divin revelațiile, grotele devenind sacre. Alegerea lui Pluton și a lui Charon ca patronii cavernelor din Bazinul Meandrului deschidea calea spre Lumea Cealaltă. Este plină de învățăminte legătura fizică dintre Plutonium și Templul lui Apollo din Hierapolis, ceea ce demonstrează cum ‘calitățile profetice’ ale gazului din Plutonium apăreau pentru a-l servi pe patronul profeției. Strabon a avut motive pentru a descrie ca ‘pholeos’ = ‘bârloguri’ </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">încăperile de cult din Acharaca; </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pholarcos</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’ erau legați de ritualurile de incubație (de a dormi pentru a primi în vis răspunsurile de la zeul tămăduitor), ca la acel ‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">iatromanteion</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’ = ‘oracol’ de la Acharaca. Dintre oracolele medicale, numai la Acharaca era permisă intrarea preoților în Grotă. Privațiunea senzorială prelungită față de lumea exterioară - practicată în cavernele Masivului Ida - poate fi comparată cu experiențele de călătorii subterane de la Acharaca (Cultul Cureților celebrat pe Masivul Ida - din Regatul Troiei, având piscul Gargaros - combina elemente de Misterii cu aspecte orgiastice, ca în Misteriile Dionisiace)”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Se poate observa că Războiul Troian convențional în Vechea Lume a încheiat Epoca Bronzului și a deschis Epoca Fierului; academicianul Ucrainean Iurii Mosenkis a scris în 2016: “Numele Cureților - știuți în Caria, conform istoricului Diodor Sicul 5:60 - pare să fi fost sinteza dintre ‘Kouros’ pentru ‘Tânăr’ și fondatorii Troiei Teukri (însemnând ‘cei cu picioare lungi’ la contemporanii Huriani / din Epoca Bronzului), războinici care - după Războiul Troian - au ajuns printre ‘Oamenii Mării’)”. Anatolianul geograf Strabon l-a pomenit pe Anatolianul poet Homer, care </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">despre debarcarea Aheilor în Războiul Troian</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> din cea mai Vestică parte a Anatoliei - la gura Râului Scamandru / “Sca-Mandru” = “Meandrul Negru”, adică Nordic, ce izvora din Masivul Ida / Gargaros - a scris în “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Iliada” 2:454-460 astfel (în traducerea realizată de academicianul Aromân George Murnu):</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">“Cum, câteodată venind din alte meleaguri o droaie<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">De zburătoare, de gâște ori cucoare ori lebezi gâtoase<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Peste livada Asiană la Râul Caistru pe maluri,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Unde tot zboară și vesele bat din aripi,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Lărmuitoare s-așază și lunca de freamăt răsună;<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Astfel și multele gloate ieșind din corăbii, din corturi<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Lângă Scamandru pe câmp se revarsă”.</span></span></p></div>
</div>
<span lang="FR">
</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3BPniqCE6V5SkbWqdCWX9vWZhr773iH_naubQuGf0T36b4LeU78y1-gHoPE_JiNN_M_PxCnQPvzUyfktNQv54TQRfO4gntWDb5BQewfQBI2JWNipyPapGtOWPHPVu8vMT2LzxhYb7J0oq/s1600/image331.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="236" data-original-width="236" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3BPniqCE6V5SkbWqdCWX9vWZhr773iH_naubQuGf0T36b4LeU78y1-gHoPE_JiNN_M_PxCnQPvzUyfktNQv54TQRfO4gntWDb5BQewfQBI2JWNipyPapGtOWPHPVu8vMT2LzxhYb7J0oq/w400-h400/image331.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Lunca / “livada” Râului Kestros = Caistru - plină de bălți - a fost numită după eroul Asiei cinstit în Templul de la izvorul său: de acolo s-a răspândit denumirea de Asia pentru Peninsula Anatoliei ca “Asia Mică”, parte a continentului (cel mai mare de pe glob) numit Asia. La gura Râului Caistru / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Kaystros, zis Meandrul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mic”, unde până în secolul V î.C. a existat Insula Syrie, unită de atunci cu partea continentală prin depunerea aluviunilor aduse de Meandrul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mic”,</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> a fost portul Apasa / “Apa-sa” = “Apa sfântă”, redenumit Grec Ephes / Efes (metropola Apasa = Ephes de pe țărmul Mării Egee comunica prin Poarta Magnesiei 37,51 lat. N, 27,31 long. E cu Râul Meandru, “mândrul” Râu de la care s-a fixat în vocabular denumirea de “meandru” pentru cotitura unei ape curgătoare): Bazinul Meandrului a fost partea Nordică a Regatului Cariei / Țării Gherghiților, de la reprezentarea simbolică a cursului mândrei sale ape provenind stilizata emblemă vălurită a Grecilor (denumită “Meandros”).</span></span></p></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmd5DB4Z7M0IyhXl4GkKc1KTmT0xQQxHtumxBKyT25uLOdxZ_ozR8Urg1KhaFVaTcV6QSpo2ejaFhRshA6XfVB1XpO7tUmcp4eYpouPx3VlzkPen-B9l1l8Ab07NEDgoh3xSaOBz0Bfj7s/s1600/hhhhhh.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="389" data-original-width="800" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmd5DB4Z7M0IyhXl4GkKc1KTmT0xQQxHtumxBKyT25uLOdxZ_ozR8Urg1KhaFVaTcV6QSpo2ejaFhRshA6XfVB1XpO7tUmcp4eYpouPx3VlzkPen-B9l1l8Ab07NEDgoh3xSaOBz0Bfj7s/s400/hhhhhh.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Azi, Anticele Coskinia = Cine, Orthosia = Karpuzlu, Mastaura = Kalesi iar Briula a dispărut. La poalele Muntelui Mesogis / “Meso-Ghis” (însemnând “Mijlociul Pământ”) exista o podgorie producând vin aromat - se pare faimos după cum i-a acordat atenție Strabon - contextul conectând la așa ceva și preoții Gherga din Sanctuarul Ghe-Ra-Ga / Gherga, cel mai mare așezământ religios al Cariei, cu multe încăperi de cult / căsuțe unde se păstra în rezervoare apa sfințită necesară spălării păcatelor, acele construcții / căsuțe fiind apropiate de Templul Gherga și de Grota Gherga, formând împreună un complex aflat la Sud de Râul Meandru, din care a fost imitată de către Nysei în Sanctuarul Characa / Kharaka îndeosebi incubația, folosind gazarea sulfuroasă existentă acolo; la “A-Kharaka” / “Acharaca” a fost dublă imitație, atât onomastică (de genul “A-Kharaka” = “ca la Ghe-ra-ga”), cât și procedural, fiind preluată - la scară redusă - una dintre tehnicile larg folosite în Sanctuarul Gherga / Ghe-Rgas din centrul Cariei: în Greacă, “Akharaka” nu înseamnă ceva, însă “Khăraka” a ajuns să însemne “Cârmuitor” (după cum a fost dovedit lingvistic, limba Greacă s-a născut în apusul Anatoliei, nu în Balcani). De altfel, în Vechea Lume, comunicarea practicată de Homo Sapiens cu divinul prin vis a fost un ecou străvechi, din Epoca Pietrei; de pildă, în paleolitic pentru Neandertali Cultura Viselor a fost de mare importanță, ei fiind primii care au utilizat cavernele drept centre de cult: în scopul armoniei pentru rezonarea mai bună cu ritmul naturii - benefic sănătății - susurul apelor ori liniștea din întunericul grotelor / peșterilor erau foarte apreciate pentru somnul pătrunzător, cu vise, util deopotrivă revigorării fizice și mentale (înmulțindu-se, oamenii totuși au preferat să nu locuiască în caverne, ci sub cerul liber). Astfel cum a scris în “Elemente lexicale străromânești” despre “curgău”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / “ciurgău”</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Bihoreanul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Alexandru Pele: “ciurgău = porțiunea dintr-un pârâu cu susur permanent ori pârâu pierdut printre stâni (și care se scurge printre ele)”, termenul de “ciurgău” - folosit de stră-Români și la izvor amenajat pentru a putea bea apă / șuvoi - rezonând cu Gherga: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Compus în limba română din interjecţia ‘ciurg’ (astăzi păstrată doar în dialectul aromân: ‘ciur’ = ‘interjecție imitând zgomotul lichidului ce curge’). În graiuri se păstrează şi forma ‘curgău’, ceea ce ne face să înclinăm către un compus din elementele: ‘čiur’ (interjecţia amintită) + terminaţia ‘-gău’ = ‘ciurgău’. Această combinaţie nu este singulară şi are avantajul că redă întocmai definiţia ciurgăului”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiTvhA43P52_zF4NfTey6EZ6xcBXk0Q04wqLN2pWr6DNKYr9zR_TmBv8fgfz4IRrFLZFBMdKHBis4FoyG46Xf6w9o_1Uhe4FVnHoEqcVP8iS9vbtOYai8mteTCpHgIO1IrwqLOfazhU3Ok/s1600/image336.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="999" data-original-width="1600" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiTvhA43P52_zF4NfTey6EZ6xcBXk0Q04wqLN2pWr6DNKYr9zR_TmBv8fgfz4IRrFLZFBMdKHBis4FoyG46Xf6w9o_1Uhe4FVnHoEqcVP8iS9vbtOYai8mteTCpHgIO1IrwqLOfazhU3Ok/w400-h249/image336.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“Ghe-Ra-Gas” în Caria = Gherga</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În regiune, principala destinație de pelerinaj a fost locul sacru Gherga din inima Cariei, unde a existat “Gherga Kome” = așezământul Gherga, având funcțional timp îndelungat (până în Antichitate) Sanctuarul Gherga / un mare complex religios, cu multe rezervoare pentru apa sfințită, dispuse în clădiri de piatră conectate prin canale, etc.; manipularea apei sfințite în zonă de către clerul Gherga a avut și un rol sanitar: speranța de viață, respectiv continuitatea, a fost mai lungă la Gherga față de alții (în Vechea Lume, igiena nu era la rangul sănătos din prezent / Epoca Modernă, astfel că acum se poate deduce inclusiv așa ceva, de rată relativă a supraviețuirii pe atunci mai bună la preotesele și preoții Gherga). În 2008, arheologul Abdulkadir Baran de la Universitatea Mugla din Turcia a cercetat Calea Sacră a Regatului Cariei și a prezentat Academiei Regale Suedeze studiul său (la celebrarea în Uppsala / Suedia a 6 decenii de investigații arheologice în zonă, îndeosebi pe tronsonul Mylasa-Labraunda, de 14 km în prezent pe asfalt, în vremea geografului Antic Strabon fiind mai abrupții și ca atare mai scurții 11 km = 60 de stadii): “Calea Sacră - menționată de Strabon și Aelian - mai e vizibilă între Mylasa și Labraunda în 2 locuri, la Kargîcak și Karghedjak = Labraunda / Labranda; alte 2 părți ale străvechiului drum au fost descoperite între Labraunda și Alinda (unele porțiuni ale străvechii Căi Sacre sunt sub asfaltul actualei șosele). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Până la Alinda au fost inventariate 42 de rezervoare pentru apa sfințită, realizate în stilul identificat ca ‘tip Carian’ (au fost mai multe, unele distruse din Antichitate, fie din cauză că firicelele de apă au secat și rezervoarele au fost demolate de localnici, fie s-au surpat): toate au fost clădite la sursele naturale de apă - izvoare ori pâraie - întâlnite pe traseul Căii Sacre (și e interesant că unele dintre ele - bine integrate în mediu - sunt încă utilizate de către localnici). Cele mai vechi urme - rămășițe ceramice - datează de la mijlocul secolului VII î.C. iar ale construcțiilor din piatră (gnais și marmură) din secolul VI î.C.: atunci a fost sfârșitul erei arhaice grecești. În antichitate, Strabon în ‘Geografia’ XIV 2:23 a scris despre Labranda ca aflată între Mylasa și Alabanda, pe acolo fiind transportate - pe Calea Sacră - lucruri sfinte,</span><span lang="FR" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în procesiuni. Aelian în lucrarea ‘Despre caracteristicile animalelor’ 12:30 a scris că în rezervoarele cu apă sfințită erau și pești purtând podoabe aurite. Exploratori din secolul XIX - ca Anton Prokesch von Osten în 1827, Hermann Puckler Muskau în 1838, ș.a. - încă au mers pe Calea Sacră timp de multe ore, lățimea sa în unele porțiuni fiind și de 9 metri; însă asfaltarea din Epoca Modernă din păcate a distrus-o (inițial, nu exista pavaj pe Calea Sacră, ci patul stâncos de șisturi și gresii era nivelat, îndeosebi pe mijlocul drumului)”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNArzPlvOhXpqC5yVE5dvR-uuJb5i2G8Fpuw7tiBxz__XV0Rpm5YdfGCBw21XEbT-h_jaB8acDR7WXPbmVB1uIMi8xI76NfDoGVD7YmJYLG_qN_-mRhp_6TYhG4_fppLDKq-IZ1ldpBXPZ/s1600/jjjjj.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="884" height="108" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNArzPlvOhXpqC5yVE5dvR-uuJb5i2G8Fpuw7tiBxz__XV0Rpm5YdfGCBw21XEbT-h_jaB8acDR7WXPbmVB1uIMi8xI76NfDoGVD7YmJYLG_qN_-mRhp_6TYhG4_fppLDKq-IZ1ldpBXPZ/s400/jjjjj.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Cea mai bună asemănare din Caria cu vestita Cale Sacră a fost drumul de 16 km dintre Milet și Didyma (acela nu era flancat de rezervoare cu apă sfințită, ci de statui de leoaice, unde preoții cârmuitori ai procesiunilor se opreau din cântări pentru a rosti rugăciuni). Pe Calea Sacră, de-a lungul vremurilor rezervoarele au fost surse de apă utile drumeților; foarte probabil - pentru a opri accesul animalelor - căsuțele de piatră adăpostind rezervoarele de apă inițial aveau ușă de lemn, permițând folosirea doar de către oameni: zidurile laterale încadrând incinta se numeau ‘dromos’ iar apa excedentară curgea în exteriorul căsuțelor, atunci animalele - fie domestice ca vite sau câini, fie sălbatice ca urși / ce în vechime existau în vecinătate ori mistreți - putând-o folosi; rezervoarele trebuiau curățite temporar, căci favorizau vegetația abundentă (unele și azi sunt întreținute, pentru grădinărit, cu atenție însă, căci atrag șerpi mari). Deși dimensiunile diferă, căsuțele de piatră în general aveau 2-3 metri pe lungime / lățime, fiind înalte de circa 2 metri. Acum - la începutul mileniului III - la izvorul de lângă drumul asfaltat, sătenii din Kargî-cak încă țin în funcție, curățind periodic ceea ce a fost ‘dromos’ amenajat din mileniul I î.C., cu loc deasupra pentru cană (ce poate să fi fost amenajat așa de la început)”:</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: justify;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpt9HBgIsijSOzzyKtJZ1pO5QoRuyhGuXvFxcjgcLTJ7tOnzCrOfbn0s8fTXVEOiBqvYLqpMLN8igmWlMJfPlMpBQr5boaHtnmfiUBOdmGPIU0Gke_zPDOS3RsJR3YZx-68AhNq6CUFVt4/s1600/image345.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="256" data-original-width="342" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpt9HBgIsijSOzzyKtJZ1pO5QoRuyhGuXvFxcjgcLTJ7tOnzCrOfbn0s8fTXVEOiBqvYLqpMLN8igmWlMJfPlMpBQr5boaHtnmfiUBOdmGPIU0Gke_zPDOS3RsJR3YZx-68AhNq6CUFVt4/w400-h297/image345.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Dromos în Kargî-cak</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“În Sanctuarul Gherga, pereții căsuțelor de piatră ale cisternelor / rezervoarelor sunt decorate cu capete de leoaice (4 dintre ele nici nu au zidurile laterale exterioare tip ‘dromos’); în baza formei literelor inscripțiilor găsite pe ele, au fost datate ca din secolul IV î.C. (la 1 km Sud de Sanctuarul Gherga exista o străveche fermă, care a avut o căsuță de piatră similară la izvor). Pe drumurile din jurul GhergaKome - așezării Gherga - există mai multe căsuțe de piatră ale străvechilor cisterne / rezervoare, încă neinventariate (ce ar putea fi studiate în viitor): Calea Sacră ajungea acolo de la Alabanda. Specialiști ca Dorl-Klingenschmid în 2001 au afirmat despre rezervoare că existau dinaintea Căii Sacre”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhicAB9r9ZCFO5_CdikYUtFdP3BFHNwnrm6De0gZOFu1eiAUDlKdNLp_u8n-Yb5_tMJlB9NYelSAcvNB0rkOUrsgDfD58OJ0aH1ziCzsgDhbz_0-hs4UgsyEuEQlunxTJNQFQfRKbICOiq_/s1600/image346.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="724" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhicAB9r9ZCFO5_CdikYUtFdP3BFHNwnrm6De0gZOFu1eiAUDlKdNLp_u8n-Yb5_tMJlB9NYelSAcvNB0rkOUrsgDfD58OJ0aH1ziCzsgDhbz_0-hs4UgsyEuEQlunxTJNQFQfRKbICOiq_/w400-h398/image346.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Răspândirea rezervoarelor de tip Carian <br />(Dr. Abdulkadir Baran, 2008)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Alexander Herda - profesor universitar de istorie în Germania - în studiul “Grecii și viziunile noastre despre Kariani” din 2013 a scris: “Karianii se auto-numeau Kark; așa ceva poate era legat de eroul etnonim Kar - în locul numit Gherga Kome - și probabil de asemenea a fost etnonimul Gherghiților. În perioada arhaică, în teritoriile Milesiene Gherghiții au fost indigeni, la fel ca Lelegii și Karianii” (Mitologia Greacă a reținut că o strănepoată a regelui Lelex - etnonimul Lelegilor - a fost Sparta). Preoții care oficiau ceremoniile de pe Calea Sacră dintre capitala Cariei Mylasa și Gherga-Kome, cel mai mare Sanctuar Carian, nu erau din mediul urban laic, ci desigur din așezământul consacrat religios: un criteriu (pe lângă populația de proveniență) era și că în orașe, respectiv în mediul urban, preoții aveau mandate limitate, pe când în mediul pastoral relativ central Carian - așa cum a fost Sanctuarul Gherga - ei erau dedicați pe viață (“syngeneia” practicată în zonă a fost de exemplu studiată și de Dr. Oliver Hulden în 2009 ori de Dr. Christina Williamson în 2013). După cum în Vechea Lume nu era nici o inflație de Munți Sacri, similar nu era nici o inflație de Căi Sacre, așa că de unele străvechi structuri sacre au fost explicit conectați Kurganii / Gherganii - respectiv Ghergarii / Gherghiții - reflectând realitățile vremurilor, anume reliefând inclusiv importanța Gherga (astfel, exemple din spațiul Românesc al Epocii Pietrei sunt Babele cu Sfinxul pe același Sacru Munte din Bucegi în paleolitic, Brazda lui Iorgu / Novac ca Sacră Cale în N Dunării inferioare de migrări din neolitic, ș.a.m.d.); așa cum în Egipt a fost Calea Ghirga - lungă de 200 km - între Vestica Oază Kharga din Sahara și Esticul oraș Gherga de pe Nil (natal al primului faraon), în Anatolia Calea Sacră din Caria dintre Vestica Mylasa / Myla-sa = “Moara sfântă” și Esticul Sanctuar Gherga poate fi mai precis identificată drept tocmai Calea Sacră Gherga, atât fiindcă era slujită de către preoții Gherga, cât și pentru că avea ca destinație Sfânta așezare Gherga. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geograful Antic Strabon XIV 2:23 a scris: “Mylasianii au 2 Temple ale lui Zeus, unul în oraș și unul în Labraunda, o localitate de munte așezată pe drumul ce coboară din Alabanda la Mylasa. Aici se află vechiul Templu al lui Zeus și o statuie de lemn a lui, în postură militară. Acesta e cinstit de populația din împrejurimi și de Mylasiani. Drumul e din piatră, cam de 60 stadii, numit ‘Calea Sacră’. Pe acest drum sunt purtate ofrande sacre în alai de procesiuni; slujesc ca preoți cei mai de vază dintre cetățeni, de-a lungul întregii lor vieți. Acestea sunt obiceiurile aparte ale acestui oraș. Dar mai există și al treilea Templu, cel închinat lui Zeus Karios, lăcaș comun tuturor Carianilor, de care beneficiază și Lydienii și Mysienii ca niște frați. Se povestește că Mylasa a fost în vechime un sat, reședința regală a Carianilor (și a Casei Hecatomnos). Cel mai aproape țărm marin de oraș e Physkos, portul Mylasianilor”. Zeus Karios - tatăl Zeilor Apollo și Dionysos, cu mari statui străjuind Calea Sacră în Sanctuarul Gherga - era slăvit în Sanctuarul Gherga (inclusiv drept Cavaler Carian) iar portul Physkos azi e Marmaris 36,51 lat. N, 28,16 long. E / Turcia; generalul Austriac Anton Prokesch 1795-1876 explicit a scris că a fost pe traseul Căii Sacre dintre Mylasa și Gherga, unde o stație semnificativă era Gargeseh / azi Kargîcak (iar Labraunda era Karghe-djak, acolo Milesienii făcându-și o stație Antică religioasă asemănătoare în funcționalitate ca mai îndepărtatul așezământ Gherga: așa cum a studiat și Dr. Bilge Umar în 1987, sufixul Luvian / Luwian “wanda” - regăsit de pildă în denumirile orașelor Alabanda ori Labraunda din zona Sanctuarului Gherga - însemna “abundent”, astfel că Alabanda = Gherghelie, adică având mulți cai, “ala” la Cariani fiind cai iar Karghe-djak / Labraunda însemna localitatea cu o mulțime de topoare, căci “labrys” = toporul dublu, emblematic la strămoșii Grecilor, astfel încât se poate înțelege că în orașele din arealul Sanctuarului Gherga se găseau multe topoare și mulți cai, respectiv chiar averi Cavalerești, o altă bogăție de acolo, menționată de Carianul Herodot în “Istorii” 5:119, putând fi impresionanții platani ziși “laparsa”). De altfel, Anticul Plutarh în “Quaestiones Graecae” 2:302 a consemnat că în Labraunda o statuie a lui Zeus avea într-o mână originalul topor dublu - zis “labrys” - al Hipolitei / regina Amazoanelor, care a ajuns în Templul din Caria după ce voinicul Hercule i l-a luat (simbolul “labrys” - labirintul fiind construcția prin care se ajungea la el - a fost evidențiat inclusiv în neoliticul Românesc, după cum a studiat de exemplu în 1964 istoricul Austriac Fritz Schachermeyr, profesor la Universitatea din Viena); înaintea metalelor, topoarele erau din piatră, cu mânerele desigur din lemn / ce puteau fi inclusiv din esența tare a măreților platani.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggpRGdoL_0aOv7Teg8_gN7AMoOrZWW7Exmh_zz5DHazk7sjmaHSFkVB39yGjequugFKzU4v4wtQ7TApIeQ1fdSqDcAGf_nFwCGA7QZddcmjuEw8krZN44-J4TJli-RGezpE7UGh5Z_-Dls/s1600/image469.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="246" data-original-width="532" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggpRGdoL_0aOv7Teg8_gN7AMoOrZWW7Exmh_zz5DHazk7sjmaHSFkVB39yGjequugFKzU4v4wtQ7TApIeQ1fdSqDcAGf_nFwCGA7QZddcmjuEw8krZN44-J4TJli-RGezpE7UGh5Z_-Dls/w400-h183/image469.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Aflat în centrul Regatului Cariei, la S de Râul Meandru, în comparaţie cu alte construcţii contemporane, inclusiv cu unele “minuni ale lumii” din spaţiul de trai al Gherghiţilor, Templul Gherga din cadrul complexului Sanctuarului Gherga a fost o realizare relativ micuţă - contând legătura intimă cu divinul, în loc de o clădire somptuoasă - reproducând în piatră (din mileniul I î.C. inscripţionat cu mari litere Cariane / Grecești - pe toată piatra frontonului - “GHERGA”) Templul anterior din lemn care funcţiona pe acel loc, însă întregul așezământ religios a fost măreţ, lung de un kilometru şi jumătate / o dimensiune uriaşă atât pentru timpurile funcţionării sale, cât şi acum: într-un decor îmbelșugat de crânguri / dumbrăvi - ideal pentru orgii / în Vechea Lume curtezanele Amazoane rămânând cunoscute și prin preferații lor parteneri Ghergari - Sanctuarul Gherga a fost cel mai mare aşezământ religios al Cariei = Ţara Gherghiţilor (un exemplu istoric acolo a fost de la începutul secolului V î.C. prin “Sfatul Ţării” din 499 î.C. ţinut între Stâlpii Albi = Pilonii Albi / Coloanele Albe ale sale - adică lângă hermele ale căror socluri încă există - din cauza atacării Kariei / Cariei de către imperialii Perşi, după cum a scris în acel secol V î.C. autohtonul Carian Herodot Karka în “Istorii” 5:118). În arealul Sanctuarului Gherga, ceremoniile de spălări ale păcatelor - respectiv curățirile păcatelor - erau urmate de agape = praznice somptuoase / petreceri puternice și de orgii, ca bucurii ale “renașterilor” credincioșilor. Din Izmir / “Iz-mir”, la S de care acum e gura Meandrului “Mic” = Râul Cayster / Caistru, cercetătorul Turc Erkmen Senan 1958-2013 a scris în 2009 (a și pictat Templul Gherga cu un an înainte de a muri): “Vechea așezare Gherga din Valea Cine a avut un caracter foarte diferit: era un oraș mai mare decât localitățile Antice obișnuite. Rămășițele sunt izbitoare, în Anatolia nefiind loc mai fascinant. Semnificația numelui Gherga e legată de denumirile istorice din Turcia, așa cum e Caria (numele Lu-vian / Luvian Kark): originea numelui se afla în nobilul Gherga, așa cum e confirmat și acum (de asemenea, documentele Hitite au menționat Karki - respectiv Carca - drept numele Țării, ceea ce reflecta aceeași semnificație); Strâmtoarea Dardanele, Troada cu Gherghita (ca denumirea străvechiului oraș), Ida ca unul dintre munți cu Piscul Karkaur ca punct culminant, etc., sunt exemple cu nume sinonim”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9V9rrlFiZQf011S4gJjs7WLYktXluA630_r9ziwoyO1f9kmQuSm_7Orh66BBDL7yMXaGUUloJplLYYNFlGnjs8XhAGtdl6WqpzzdVghv1vo820MlC0KfHMuJHn9fM8g4SsDmJcDsjitl_/s1600/image348.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="302" data-original-width="598" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9V9rrlFiZQf011S4gJjs7WLYktXluA630_r9ziwoyO1f9kmQuSm_7Orh66BBDL7yMXaGUUloJplLYYNFlGnjs8XhAGtdl6WqpzzdVghv1vo820MlC0KfHMuJHn9fM8g4SsDmJcDsjitl_/w400-h201/image348.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sanctuarul Gherga în Epoca Modernă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Conform “Dicţionarului de simboluri”, “sanctuar însemna loc al secretelor; cel puţin acela a fost sensul spuselor anticului istoric Philon din Byblos / Liban, care afirma că intrarea în sanctuar deja reprezenta pătrunderea misteriilor divine, o denumire ce desemna un loc retras, adăpostind un tezaur”. Statuia monumentală din piatră a Zeului Dionysos (“Dio-nys” / “dublu-născut”), de aproape 5 metri înălţime şi de peste 3 tone în greutate, a străjuit intrarea Sudică - dinspre oraşul Hilarima - a marelui Sanctuar Gherga din Caria / Anatolia, încă de la realizarea sa în mileniul I î.C., când a fost inscripţionată pe piept cu litere Cariane / Greceşti mari: “GHERGA”; în areal, pe lângă statuia nocturnului Zeu Dionis Gherga, inclusiv azi se poate vedea statuia diurnului Zeu Apollon Gherga (tot monumentală - cu dimensiuni asemănătoare de înălţime şi de greutate - şi tot inscripţionată GHERGA pe piept cu litere Cariane / Greceşti de o şchioapă), ei fiind fraţi vitregi, fiii aceluiaşi Ghergar Zeus / prolificul tată al mai multora.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6orDYvfbBBeCFS77Ajl_Z4HqHhsAlxJjfwoVKlFkZcjyHjux9dpwCJEyT9x29kmjEQio8GjKRl5PHnyNu5djOojsBKsX9qdOjOdT1AaKOzJ8CZBB-HkMmu8Kd2jTaq3FMEwprPaunoLiB/s1600/image472.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="419" data-original-width="681" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6orDYvfbBBeCFS77Ajl_Z4HqHhsAlxJjfwoVKlFkZcjyHjux9dpwCJEyT9x29kmjEQio8GjKRl5PHnyNu5djOojsBKsX9qdOjOdT1AaKOzJ8CZBB-HkMmu8Kd2jTaq3FMEwprPaunoLiB/w400-h245/image472.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sanctuarul Gherga între Alabanda / Waliwanda și Hyllarima / Wallarima</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Vechi de aproape 3 milenii, marile statui din piatră ale divinilor fraţi Gherga - nocturnul Dionysos şi diurnul Apollo - din Sanctuarul Gherga (cel mai mare aşezământ religios al Cariei, cu lungimea de circa un kilometru şi jumătate, având în centru Templul Gherga, marele stabiliment religios din SV Anatoliei - acum SV Turciei actuale, la SV de Bazinul Pontic, pe drumul dintre Waliwanda și Wallarima / respectiv Alabanda și Hyllarima - cuprinzând şi multe alte artefacte Gherga, de tot felul de mărimi) sunt printre dovezile fizice / materiale foarte concrete susţinând cele prezentate în această lucrare, despre “Originea Gherga”; amploarea lor (de dimensiuni colosale, în stilul arhaic “Kouroi” al tinerilor nobili, al căror model în Vechea Lume întâi a apărut în Wilusa / Troia şi în Insula Delos / inima Cicladelor) relevau importanţa uriaşă Gherga.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHLn-b1-5RY1S_PdREDDA_Kj136Y5HuMsCnYcfeww8AbLJsGQST0kCEC-SslifmNc9a3rqqpMrLFD2fmLhOxItlfHcfgUkQD87_NXmqAWr5t4bgxYg9G1qLrsXBW5DURZwTnuC5x2Q7Fnz/s1600/image474.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1014" data-original-width="1272" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHLn-b1-5RY1S_PdREDDA_Kj136Y5HuMsCnYcfeww8AbLJsGQST0kCEC-SslifmNc9a3rqqpMrLFD2fmLhOxItlfHcfgUkQD87_NXmqAWr5t4bgxYg9G1qLrsXBW5DURZwTnuC5x2Q7Fnz/w400-h318/image474.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Epoca Bronzului: Gherghiții dominau Troia <br />(Dr. Rostislav Oreshko, 2016)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În continuare apare perspectiva Română, Ghergara Troia fiind între Caria / Țara Gherghiților - având Sanctuarul Gherga - și actuala Țară cu cei mai mulți Gherga = România:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjc0B7FR54ciDrTQodpoTbpsLhi4lCuXydvI2n8nM5Q1Ag6kujSGl2RlEW_0OvWzLJEdcKBS6RWJHZSe7BbWyFe2zkjMQyT3ezyLTYD2qpx6kWzywY94M5UCzcp9b-mENr1s4bKfazcDB_9/s1600/image350.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="523" data-original-width="454" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjc0B7FR54ciDrTQodpoTbpsLhi4lCuXydvI2n8nM5Q1Ag6kujSGl2RlEW_0OvWzLJEdcKBS6RWJHZSe7BbWyFe2zkjMQyT3ezyLTYD2qpx6kWzywY94M5UCzcp9b-mENr1s4bKfazcDB_9/w346-h400/image350.jpg" width="346" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Perspectivă Românească</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">O mulţime de relicve Gherga, vechi de mai înainte cu aproximativ alte încă 3 milenii faţă de cele fizice Anatoliene, se află într-o răspândire serioasă pe mari suprafeţe - cele mai numeroase găsindu-se în afara Anatoliei - fiind ale populaţiei Kurgane, aflate în nenumărate gorgane (mari măguri / movile funerare, în general neinvestigate de către arheologii din România, Țara din V Pontic, în SV căreia se află Banatul, acum regiunea cu cea mai mare concentraţie nominală Gherga din lume, Gherga în prezent găsindu-se în fiecare județ Bănățean): oamenii care le-au lăsat - cârmuitorii fiind Ghergani - au fost primii Indo-Europeni, după 3 milenii al traiului organizat de către dinaştii Gherga în Civilizaţia pierdută datorită Potopului Pontic (aşadar, primele urme fizice / materiale foarte concrete Kurgane / Ghergane în gorgane au vechimea de peste 6 milenii, ele fiind ulterioare cu circa 3 milenii Civilizaţiei Atlante, când - dovediţi şi prin analize genetice, ca probe foarte concrete - au cârmuit cei mai recenţi Gherghi / după ultima mutaţie genetică, anume cea funcţională şi în prezent). În 2000 - cu un an înainte de a muri - preotul Dumitru Bălașa a scris despre multele gorgane aflate în România, exemplificând cu câteva: “Mormintele tumulare sunt în număr foarte mare pe teritoriul Daciei și este regretabil că ele nu au fost catalogate și dispar prin nivelarea terenurilor cu mijloace automate sau manuale. Le-am numit morminte princiare, întrucât au aparținut unor conducători sau chiar conducătoare, cum vrea să însemne Movila Miresei, Movilele Geamăna / Gemene, Gorgăneasa, cele 2 Gurgumee de lângă Mănăstirea Stănești - necropola lui Stroe Buzescu - etc., toate în sudul județului Vâlcea” (e de observat despre boierul Stroe Buzescu că a fost ginerele jupanului Gherghia; etimologic, denumirea de “boieri” își avea rădăcina prin ceea ce se înțelegea în Vechea Lume ca războinici / “răz-boinici” lideri, căci “boi” / “voi” reda așa ceva: cel mai mare dintre boieri era voivodul iar la Români “voia” era porunca oricăruia dintre ei, prin frecventa echivalență “B”=“V” - științific / lingvistic știut ca “betacism” - termenul de “voinici” fiind conectat celui de “răz-boinici”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmsLYGgc7lvIAH098J4lTUJSHuX4s8wTFabdz2_DWsk7XCQ3GyE8vWtZ6vB1pMWm9bm0BH6oR1UpLZE0erSeoPBVB0hu9h-5_L8NMSoJphgyAAhQXhWxiro173lE25pT-Cy-r7_OBLPcYi/s1600/ddd.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="305" data-original-width="844" height="143" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmsLYGgc7lvIAH098J4lTUJSHuX4s8wTFabdz2_DWsk7XCQ3GyE8vWtZ6vB1pMWm9bm0BH6oR1UpLZE0erSeoPBVB0hu9h-5_L8NMSoJphgyAAhQXhWxiro173lE25pT-Cy-r7_OBLPcYi/s400/ddd.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Literalmente din Greacă, “Dyo nous” = “dublă raţiune” (“nous” fiind “intelect” / “raţiune”). Zeul drept “Dio-nysos” era atât al înţelepţilor din Sanctuarul Carian Gherga, cât şi al autohtonilor deştepţi din răsăriteana Nysa ori din apuseana Naxos, etc.: patronând fertilitatea şi extazul, Dionis / Dionysos era considerat ca eliberatorul vieţii odată cu venirea primăverii, fiind sărbătorit mai ales de către femei purtând piei de cerb, agitând târşuri, la luminile torţelor purtate de ele, prin orgii nocturne (i se mai zicea “Nyctelius” = “Nocturnul”); corespunzător “Dicționarului de sinonime” de Luiza & Mircea Seche din 1982 și “Noului dicționar explicativ al limbii române” din 2002, la Români verbul “a se târși” înseamnă “a sta cu picioarele desfăcute (ca un târș)”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Printre sinonime, Românii au verbe și ca despuia, dezbrăca, dezgoli, despăduri, defrișa, crăcăna, turti, etc. (de pildă, Anticii Agatârși / “Aga-Târși” au fost lideri Ghergani, conform înțelesurilor pentru “aga = “șef” și “târșuri” = “crăcane”; conform istoricului Anatolian Herodot Karka 4:8, AgaTârșii erau descendenții lui Hercule iar Romanul Valerius Flaccus 6:135 a egalat AgaTârșii cu ThyrsaGeții, târșurile fiind emblematice în celebrările dionisiace): în Vechea Lume, cei care purtau cârje - zise și “târș” - erau cârmuitorii teraselor pe care erau stabiliți în așezările urbane de tip “var” Varahii / Valahii, veghetorii vadurilor / trecerilor apelor vecine. Atunci, la sărbătorile dionisiace, prin beţii - cu dublă semnificaţie, anume beţia vulgară dată de băutură şi beţia mistică sau iniţiatică ducând la starea de transă - se credea că era facilitat dialogul dintre oameni şi Zei (Cultul Dionysiac, corespunzător unor cercetători, a pătruns printre Greci de la Traci - iar la aceia probabil prin ultimul val Kurgan - ca un ecou din Vechea Civilizaţie Europeană centrată tocmai în regiunea Banat, “Di-Onis” / “Di-On” fiind un “ecou” al celor 2 Ani / Vechi şi Nou). Poetul Ionian / adică V Anatolian Anacreon 582-485 î.C. în fragmentul 38 a afirmat că Zeul Dionysos a fost tatăl Graţiilor (notate Kharites de vechii Greci, termenul “Kalo” pentru “frumuseţe” provenind aşa, “L” înlocuind “R”; de pildă şi poetul Antic Nonnus a scris la fel, în “Dionysiaca” 15:87, spre deosebire de alte versiuni mitice, care i-au atribuit lui Zeus paternitatea Graţiilor): indiferent de geneză, ele oricum aparţinând familiei divine, dintre Graţii, patroana splendorii şi a gloriei Kharis - popular ştiută şi ca Aglaia - a născut pentru şchiopul / falicul Zeu Hefaistos = Vulcan / “Vul-can” 4 fete, patroanele reputaţiei, slavei, elocinţei şi întâmpinării (Graţiile aduceau bucurii în festivaluri iar Homer şi Hesiod, primii poeţi Europeni - originari din portul V Anatolian Cume al Gherghinilor, din N Cariei - le-au consemnat drept cele mai strălucitoare / “stră-lucitoare” divinităţi ale timpurilor străvechi, în arealul lor şi nu numai). Despre Zeul Vulcan / Hefaistos Khalkeus poetul Homer, din portul Vest Anatolian Cume al Gherghinilor, a scris - în cântul 18 al “Iliadei” - că a sălășuit 9 ani într-o peșteră a năvalnicei Okeanos = Dunărea (adică la cataractele Gherdap); Zeul Hephaistos era prescurtat denumit de Egipteni ca Opas, fiind știut ca patronul opaițelor (lămpilor / torțelor): în Vechea Lume, celebrarea Strălucitului / “Stră-lucitorului” Zeu era marcată de tineri alergând cu torțe aprinse, dinaintea patronării de către Zeus a Olimpului / “O-limpului” = Muntelui Sacru luminat de lămpi (conform studiului de John Chadwick și Michael Ventris din 1973, etimologic denumirea lui era conectată de acvatica “Apaitijo” din scrierea liniară “A”, respectiv de sexuala “Phait” din scrierea liniară “B” / ambele din Epoca Bronzului). La Iranieni, “demnitatea” / “splendoarea” era “pharra” (în versiunea mai recentă “khorra”): a avut echivalentul Arameu / “A-Rameu” ca “gada”, însemnând “noroc” (Avestan, Zoroastru = Gargo-șt fiind în legătură cu “strălucirea” / “stră-lucirea”; cercetătorul Sanjay Sonawani din India în 2015 a indicat că profetul Zoroastru a fost indicat și ca Dakhyu). În religia zoroastră, dragonul Az Daha a fost învins de eroul</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif;"><span face="Arial, sans-serif" lang="RO" style="background: white; color: #222222; font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Θrita</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">, știut Iranian ca Gherșasp (respectiv Garșasp / Kirsasp) iar Vedicii, anume cei care vegheau / vedeau, l-au considerat ca Trita - adică “Al Treilea” - drept ajutorul Zeului Indra, fiind respectat ca divinitate acvatică, la hinduși “apas” însemnând “ape”, în Gyagar / India confruntarea cu Dragonul având loc în mod Tradițional la trecerea în Noul An; în 2014, lingvistul John Colarusso a identificat numele Indra - Andrei în Română - ca derivat din termenul Circasian = Ghergan utilizat pentru “Uriaș” (“Puternic” / “Viril”).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgVxKHJnOKddEz1COnVhyphenhyphenlblpjzxurxmNQntLLTyiT_r6OeW9WsC5idP1hud05BugaLjERTbDFgXUd8R2WjVPVOFGQiJ0PiWwYSOFqmgtkdYJziJxrAT7sMhJONOwAgCmUjmT7GTSWPzfx/s1600/image356.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="154" data-original-width="236" height="261" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgVxKHJnOKddEz1COnVhyphenhyphenlblpjzxurxmNQntLLTyiT_r6OeW9WsC5idP1hud05BugaLjERTbDFgXUd8R2WjVPVOFGQiJ0PiWwYSOFqmgtkdYJziJxrAT7sMhJONOwAgCmUjmT7GTSWPzfx/w400-h261/image356.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Circasia (în N Caucazian, între Mările Caspică și Karga / Azov)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În secolul XI, poetul Iranian Asadi Tusi a scris “Garșasp-name” (adică “Epopeea lui Garșasp”), în care a arătat că eroul Gherșasp / Garșasp a fost fiul Zeului Yama și că a omorât dragonul în Zabuli-stan / Sudul Afgan, după care a pețit o prințesă Rumână - din apuseanul tărâm Rum - dar nu a avut copii: regele Gherșasp / Garșasp a cârmuit Zabuli-stan până la moartea sa acolo, în Regatul unde s-a consacrat legendar. Specialiști în analiza străvechiului Iran - ca profesorul Oktor Skjaervo de la Universitatea Americană Harvard în 1987 - au documentat vehicularea luptei eroului cu dragonul în spațiul Indo-European (inclusiv Iranian) și la începutul mileniului I î.C., mit existent așadar cu peste un mileniu anterior Sfântului Gheorghe din Anatolia; savantul a scris că ghergul = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">g/herbul” - blazonul - regelui Gherșasp înfățișa leul auriu și dragonul negru: erau cele 2 părți în confruntare, sub lumina astrului nocturn, Selena. În anul 2000, Dr. Francois de Blois de la Universitatea Londrei - capitala Britanică - a afirmat: “Gherșasp a fost venerat în Templul Focului din Karkoy / Sistan (la granița Iranului cu Sudul Afgan / Zabuli-stan); înainte de Asadi din Tus, despre Gherșasp a scris Abul Balki în ‘Șah-name’ / ‘Povestea regilor’, timpuriul autor de la începutul perioadei Samanide”. Lacul Sistan - în care se varsă Fluviul Haraxvati din fostul sistem acvifer al Civilizației Ghaggar - se află în Nordul Valochi-stan / Balochi-stan, zonă ce are în Parcul Național Hingol din Paki-stan structura Sfinxului (așa cum a studiat și cercetătorul Bibhu Dev Misra din Kolkata / India, în 2017):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtvpy8yBGcpf0ZdzpdF0OaVaO3RH2RmNhqxJ3SaA3UB_2_9MLWLyXvyXbOZWDYyVafc_LtXLp0RzI2lH4vA6qKHyw5RaiV5cuHHdp_a_WnPYeEKGnFFmxL1D6CUgEWSfE74ZjYZ4WccBBy/s1600/image483.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="679" data-original-width="987" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtvpy8yBGcpf0ZdzpdF0OaVaO3RH2RmNhqxJ3SaA3UB_2_9MLWLyXvyXbOZWDYyVafc_LtXLp0RzI2lH4vA6qKHyw5RaiV5cuHHdp_a_WnPYeEKGnFFmxL1D6CUgEWSfE74ZjYZ4WccBBy/w400-h275/image483.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Tatăl lui Zeus, respectiv “moşul” / bunicul Zeului Dionis, a fost cel ştiut de vechii Greci ca “Timpul” = Cronos (Crăciun la Români) iar mama lui Zeus a fost Zeiţa Rhea - patroana Raiului - echivalată în Anatolia cu Cybele / Kybela, adică Marea Mamă Ghirghe = Kirke; în imaginea următoare se poate vedea statuia prăbuşită a Marii Zeiţe Mamă Ghirghe - Kirke / Kybela - din Sanctuarul Anatolian Gherga al Regatului Cariei (cu o uriaşă urmă din piatră a labei de leoaică în faţa soclului său):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGyucXgn22fsLvuKxOX9sPlWb0QTDN-gASrVvenvaGKN8qXxWURt9S3C2m5bGF93WLvwdsxfdDYxoOowmcpd8I6VCbNFLvk-TdaK8gVKFVlevtdp8Yvo6JY3jLn4wbuRilxnjZr2v3fmBY/s1600/image357.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1075" data-original-width="1600" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGyucXgn22fsLvuKxOX9sPlWb0QTDN-gASrVvenvaGKN8qXxWURt9S3C2m5bGF93WLvwdsxfdDYxoOowmcpd8I6VCbNFLvk-TdaK8gVKFVlevtdp8Yvo6JY3jLn4wbuRilxnjZr2v3fmBY/w400-h268/image357.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Statuia Marii Mame în Sanctuarul Gherga din Anatolia</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1986, autorii Dana Facaros și Michael Pauls în cartea lor despre Turcia au scris: “La SE de orașul Antic Alabanda (însă expediția nu-i ușoară) se poate vizita Gherga, fără îndoială cu cele mai bizare ruine din Vestul Turciei. Un mare mister aici îl formează nenumăratele inscripții ‘Gherga’ pe fiecare monument și pe stânci, existând inclusiv ‘GergaKome’ - însemnând ‘așezământul Gherga’ - de parcă indigenii ar fi vrut să se asigure că locul va fi reținut de către oricine. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Unele litere au chiar și un metru înălțime; nimic similar nu mai există înregistrat în nici un oraș străvechi. De fapt, nimeni nu știe dacă era un oraș real sau poate un important sanctuar religios al Cariei, ori că Gherga era fie numele așezământului, fie numele divinității venerate aici. Atracția semnificativă e templul, aproape perfect conservat, ce pare aproape o parodie arhitecturală Grecească, cu acoperișul din piatră mimând unul din lemn. În vecinătate e o mare statuie prăbușită, inscripționată Gherga; o altă statuie căzută e în partea Vestică, lângă 2 prese de ulei și o pereche de monumente piramidale înalte. Nici un scriitor vechi nu a scris despre așezământul Gherga, nici o parte a așezământului nu a fost excavată: ce-o fi fost, inclusiv înțelesul enigmaticilor sale monumente, rămâne un mister total”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKfF9zLh55dgEEocte2_cFncECy4mmNHHpzXKxIuxsh6r2ho4FupKD6oNbrjofEN7wsNybQoBjwo3c-rCaEz-1kVtoaadadtIgDmNRq1iJN5jlsNZ7kmpBtiYZXsEXM6ZA1q5VNQKGFgU7/s1600/image359.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="429" data-original-width="300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKfF9zLh55dgEEocte2_cFncECy4mmNHHpzXKxIuxsh6r2ho4FupKD6oNbrjofEN7wsNybQoBjwo3c-rCaEz-1kVtoaadadtIgDmNRq1iJN5jlsNZ7kmpBtiYZXsEXM6ZA1q5VNQKGFgU7/w279-h400/image359.jpg" width="279" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Studiul </span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="IT" style="font-weight: normal;">“</span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">GERGAKOME” de 220 pagini din 2008</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Winfried Held - profesor universitar de istorie în Germania - a scris în cartea “GergaKome” = “Culmea Gherga” din 2008 despre Sanctuarul Gherga din SV Anatoliei (savantul a permis special extrase din lucrarea sa pentru “Originea Gherga”): “Gherga Kome era Sanctuarul regal al Regatului Cariei, aflat în zona Montană a Bazinului Marsyas (azi Râul Cine Cay). Sanctuarul Gherga este la depărtare de primele așezări, ajungându-se acolo doar pedestru, pe traseele caprelor; în vechime însă era pe drumul de legătură dintre Văile Marsyas și Harpasos, așezământul religios Gherga fiind stație la jumătatea drumului dintre orașele Hyllarima și Alabanda. Am început să studiez Sanctuarul Gherga din 1994, pe baza schiței la scară mare a documentației monumentelor; asemenea procedură corespunde posibilităților umane și financiare reduse, în teren pe durată scurtă (asemenea metodologie a fost suficientă, fiind similară pionieratului întreprins tot în Caria deja de peste 3 decenii, de mulți cercetători). Peisajul înconjurător format din gnaisuri a furnizat rocile gri închise utilizate la realizările monumentelor Gherga (acum mai existând 1 Templu, 3 statui colosale, 8 case, 19 stele de forme diferite, etc., majoritatea bine conservate, ceea ce evocă o mare eficiență a lucrului în piatră, din vremurile arhaice ale executării lor). Sanctuarul Gherga se întinde pe circa 1 kmp în capătul superior al Văii unui pârâu și în Nord e delimitat de un zid Ciclopic - de tip ‘Temenos’ - marcat cu mari inscripții GHERGA/S; în interior are 3 importante areale: Nordic, central și Sud-Vestic. Arealul central are principala terasă a Sanctuarului Gherga; e de formă alungită iar în partea sa răsăriteană era inima așezământului religios (lângă peretele Ciclopic, unde mai sunt cioturile unor piloni): acolo e micuțul Templu Gherga, construit din gnaisuri, încă în picioare, cu un fronton impunător (arată ca din lemn, însă a fost făcut din piatră). Templul Gherga a fost acoperit cu mari dale de gnais, ce se sprijină pe pereții exteriori ai construcției: arată fragil, însă nu e deloc fragil, ci foarte robust. La intrare are o nișă delimitată de lespezi și o boltă pentru baldachin (așezată pe 2 piloni laterali). Frontonul Templului Gherga este inscripționat GERGAS; la început, nișa conținea imaginea cultică de tip ‘Xoana’ - adică din lemn - a Zeiței Kybela / Sibila și era închisă cu o draperie. Lângă Templul Gherga era uriașa statuie a Zeiței Sibila / Kybela - în mărime dublă față de cea naturală, din piatră - reprezentând imaginea cultică a ArtemIdei așa cum a fost în Efes: avea în jurul gâtului un voal, pe cap purta coroana cu flori, fiind îmbrăcată în blănuri și piele de taur / bovină. La răsărit de Templul Gherga se afla statuia - aproape la fel de mare - a Zeului Apollo, purtând hlamida (mantia purpurie) și arcul cu săgeți; în mamelonul său drept și în buric au fost inserate pietre colorate - prelucrate în Alabanda - ce formau un contrast cu statuia din gnais. Zeul Apollo a fost flancat de 2 plăci etichetate GHERGA iar însuși pe statuie era săpată inscripția GHERGA KOME. Accesul spre centrul sacru de pe partea Estică al terasei principale era pe lângă 2 bazine de piatră dotate cu apă curentă - ca fântâni - servind purificării cultice a vizitatorilor. În partea de mijloc a terasei principale au fost căsuțele în forma literei </span><span lang="RO" style="background: white; color: #252525; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Π</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> - ‘Pi’ - acoperite cu plăci de piatră, având în interior bazine pentru apa adusă prin conducte de la pârâul din apropiere, inscripționate GHERGA iar una MARSYAS (sursa sacră). Pe terase se pot vedea mari marcaje inscripționate, îndeosebi spre Nord: ele erau aniconice (nu însoțeau reprezentări divine); căsuțele au decorațiuni cu leoaice și delfini. Arealul Sud-Vestic al Sanctuarului Gherga are o terasă stâncoasă mai mică, pe care se afla statuia colosală a Zeului Dionysos, străjuit de un cap de panteră săpat la bază iar la nivelul cel mai inferior apărea un călăreț - care poate fi interpretat ca Zeus Karios - pe acolo trecând Calea Sacră înspre centrul Sanctuarului. Căsuțe au fost până în zona Nordică a așezământului religios, unde se întâlneau pelerinii, la târgul organizat într-o mică piață; acolo se afla și un conac, dedicat lucrărilor agricole pe terasele înconjurătoare ale Sanctuarului Gherga. Așezământul religios pare să fi apărut brusc: nu au putut fi identificate fazele sale de început; acum aspectul său e Antic (datând din secolele II-III). Monumentele sale - începând cu statuia Marii Zeițe - dar și caracteristicile unor inscripții datează însă din timpuri imemoriale. Cuvântul GHERGA nu e Grec; prin urmare, trebuie să provină din Cariană. Însuși Kybela, principala divinitate a așezământului religios, reflecta cine era venerată în Sanctuar ca Mama Gherga - în sensul de Kariană - iar ceilalți Zei din Sanctuarul Gherga au permis recunoașterea ei în cultul de bază (așa cum era și în Nysa pe Valea Meandrului din Epoca Fierului), acolo intersectându-se 2 mituri. La început - sub patronajul Kybelei - au fost Marsyas și Apollo (în versiunea mitică Frigiană, Râul Marsyas ar fi izvorât în același loc - numit Kelainai - ca și Râul Meandru); așezământul religios Gherga se afla însă în Bazinul Râului Marsyas (azi Râul Cine Cay), din care avea apa. Al doilea mit a fost copilăria lui Dionysos în anturajul nimfelor, totul sub patronajul Zeiței Kybela; așadar, tatăl lui Dionysos se pare că era Zeus Karios. Sanctuarul Gherga se dovedește a fi fost sursa acelor mituri, puțin modificate față de realitatea locală: dincolo de originea lor Cariană, ele s-au regăsit chiar și prin monumente la Frigieni ori la Ionieni (ca de pildă cum a fost Artemisionul din Efes până în perioada imperială Romană). Sanctuarul Gherga e original: corespunzător cunoașterii noastre, a fost un așezământ religios fără pereche; se poate înțelege că era puternic înrădăcinat în trecutul mitic, așa cum bogatul său interior relevă, că a influențat semnificativ elita Greacă. În asemenea context, așezământul religios Gherga este o noutate, prin faptul că explicit nu era Grec, ci autentic Carian și așa ar trebui considerat, chiar dacă e fără seamăn inclusiv în ansamblul Regatului Cariei. Probabil că înțelepții din Sanctuarul Gherga și din orașul Alabanda au fost înrudiți ori au lucrat în simbioză. Este interesantă lipsa - în stratul de la suprafață - a resturilor ceramice, ceea ce presupune un uz restrâns de gen în interiorul așezământului religios (așa ceva era tipic cimitirelor): în orice caz, Sanctuarul Gherga a fost - cu siguranță - cel mai curios așezământ religios din Vechea Asie Mică”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJT4tYJMxs16s4cLFP415bThAjiA2NYmIDsayJYiNwr-JBTuFJteYioHTV52cpDtLzBSebVMSqICWKukEEYeEivxd6ZqGS_b9EO_uOXasi8Pw3GmdVsvIaLziR1KTmUS4P_8pmsghPOt1_/s1600/image361.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="761" data-original-width="550" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJT4tYJMxs16s4cLFP415bThAjiA2NYmIDsayJYiNwr-JBTuFJteYioHTV52cpDtLzBSebVMSqICWKukEEYeEivxd6ZqGS_b9EO_uOXasi8Pw3GmdVsvIaLziR1KTmUS4P_8pmsghPOt1_/w289-h400/image361.png" width="289" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Satiri (bronz de Mastro Giorgio)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Vechea Lume, momentul mitic al trecerii dominanței instrumentelor muzicale de la cele de suflat la cele cu corzi a fost marcat Carian / Ghergan: se pare că nu la izvorul Râului Meandru (unde exista localitatea Apamea / Kelainai 38,04 lat. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N, 30,10 long. E, după cum a scris autorul Antic Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 5:29, care a menționat izvorul Aulocrene 38,25 lat. N, 30,25 long. E - spre granița Cariei cu Frigia - ca loc), ci în Sanctuarul Gherga din Regatul Karia / Caria al Gherghiților ar fi fost legendara competiție a Pelasgului Marsyas, șaman cântăreț la flautul dublu, profetul Orfeu/s al Tracilor fiind considerat fratele său profesional (tatăl lor fiind stăpân peste apele curgătoare și peste vin, rege al Tracilor) cu divinul Apollo Gergithios, strălucit / “stră-lucitor” cântăreț la liră, fratele geamăn al ArtemIdei, sora sa mai mare, patroana vânătorilor (tatăl lor era Ghergarul Zeus, știut ca Zeus Karios și reprezentat prin figura unui călăreț emblematic = Cavalerul Carian); câștigătorul - divinul diurn Apollo Gergithios, Zeul Zorilor / Luminii - a avut în Sanctuarul Gherga statuia impozantă ridicată lângă cea a Marii Mame iar nocturnul Dionysos (conectat de învinsul Marsyas) și-a avut statuia impozantă lângă Poarta Sudică a marelui așezământ religios, pe unde veneau credincioșii din orașul Hyllarima. Forma fluierului dublu - un fluier pentru sunetele grave și un fluier pentru sunetele înalte - aducea cu creanga radiestezică în chip de “Y”, la fel ca simbolul luminii (inducând cracii desfăcuți pentru fecunditate și fertilitate); în “Carte de istorie a muzicii”, autorii Români George Pascu și Melania Boțocan au scris despre Vechea Lume că “în ruinele Carkemis, s-au găsit basoreliefuri reprezentând muzicieni care cântau din fluier dublu, lăută, tobă iar cele găsite în ținuturile Siriei sau în Cipru înfățișează instrumente de suflat / fluierul dublu, instrumente de coarde / lăuta și chitara (‘cytera’), respectiv instrumente de percuție / tobe mici”. Satirului Pelasg Marsyas (legat - prin Traci - de denumirea Mărțișorului), faimos pentru celebrarea fertilității, i se zicea în mare vechime Silen, fiind știut ca tutorele lui Dionysos, care i-a fost încredințat spre creștere de către Hermes / bunicul Gherga; Marsyas Silen / Seilenos - cu atributul nocturn al Selenei / Sfintei Luni - a avut nimfe și satiri ca prunci: ambii competitori în muzică - Marsyas Seilenos și Zeul Apollo - erau Gherghiți iar confruntarea lor a avut loc în centrul Regatului Cariei, pe partea dreaptă a fostei Văi Marsyas / azi Valea Cine (Râu afluent de stânga al Meandrului “Mare”), acolo unde și în prezent pot fi văzute ruinele Sanctuarului Gherga. Conform Anticului Nonnus în “Dionysiaca” 29:243, Marsyas Seilenos era fiul “nenăscut” al Gaiei, adică era “autokhthon”, respectiv a apărut pe deplin din pământ = lut / argilă - similar a fost primul om, făcut din țărână, corespunzător Bibliei / Vechiului Testament în “Facerea” 2:7 - iar conform lui Apollodorus în “Biblioteca” 1:24 el se trăgea de pe Muntele Sacru Olympos (creat de Marea Zeiță a Pământului Gaia în Anatolia, nu în Balcani): în legendă a rămas că pielea învinsului Pelasg Marsyas - numele “Ma-rsya” însemnând “Marele înțelept” / “Înțeleptul Lunii” - a fost dusă la izvorul Meandrului (în străvechea Tradiție a închinărilor la izvoare), căci Meandrul = “Mândrul” era Râul colector al apei curgătoare numită Marsyas după Pelasgul învins, în Valea unde se afla marele așezământ religios, Sanctuarul Gherga = GergaKome); istoricul Herodot Karka 7:26 - localnic / autohton în secolul V î.C. al regiunii - a scris că învingătorul Apollo, divinul cântăreț la instrumental muzical cu corzi, a făcut acolo din pielea învinsului satir un burduf = cimpoi (denumit “gaida”, tot instrument muzical de suflat / simbolul învinsului). Evenimentul petrecut după înfruntarea dintre prințul Pelasg Marsya/s și Zeul Luminii Apollo/n, anume că pielea omului învins a fost expusă de victoriosul divin la izvorul Râului Mândru / Meandru - cel mai mare al regiunii - n-a însemnat și că fapta ar fi fost acolo, de exemplu istoricul Antic Pliniu “cel Bătrân” plasând-o altundeva (el însă indicând Aulocrene - pe drumul dinspre Caria spre Frigia - la circa 15 km distanță de localitatea Apamea / “Apa-mea”). În legătură cu acea legendă despre străvechea competiție muzicală dintre Gherghitul Marsya / “Ma-rsua” = “Înțeleptul Lunii” și Gherghitul Apollo = “Înțeleptul Soarelui”, Sanctuarul Gherga avea triplă importanță: marca fizic locul desfășurării acelei înfruntări, consacra marele moment Civilizațional al trecerii instrumentelor muzicale de la cele de suflat (fluier, flaut, nai, gaida / cimpoi, etc.) la cele cu corzi (lira, harpa, cetera, ghitara, vioara, etc.) și - cel mai durabil - proceda ceremonial la “spălarea păcatelor” vizitatorilor (celebrările sfârșindu-se cu banchete / petreceri câteodată foarte dinamice, deopotrivă orgiastice sau muzicale). Este de știut că în anul 601 papa Grigore “cel Mare” - Ghergan în Roma - a introdus la creștini (pe atunci nu existau ortodocși ori catolici, cultul fiind același iar papalitatea era bizantină, respectiv Tracă) ceea ce a rămas cunoscută ca “Apa Gregoriană”: un amestec de apă / ca simbol al curățeniei, sare / simbol al sănătății, cenușă / simbol al umilinței și vin / simbol al abundenței, toate binecuvântate = exorcizate separat dar utilizate împreună în soluție - mai mult ca apa sfințită / agheasma - la ritualul consacrării Altarului Bisericii, pentru purificarea solemnă (adică târnosirea); procedura a fost scrisă în Epistola papală Gregoriană către Sf. Mellitus, care a fost trimis de el în misiunea de convertire creștină a altarelor păgâne din Anglia (iar rețetarul - respectiv procedura - s-a transmis în timp / Apa Gregoriană bazându-se pe o practică a Vechii Lumi).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1QQKUc6Nipp2rF66lGKU5EeBxGu3EgETcwdOs0fmDV3FeozDVv-9sVk55QbMM3Cee4S5KVV1jdk-wM6kdMGvSPXYHRFe6uwphns6TUHLG5Pv_UIGIjZ78EzCQkev_PkYBX4DD6IUAtdQb/s1600/image491.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="626" data-original-width="886" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1QQKUc6Nipp2rF66lGKU5EeBxGu3EgETcwdOs0fmDV3FeozDVv-9sVk55QbMM3Cee4S5KVV1jdk-wM6kdMGvSPXYHRFe6uwphns6TUHLG5Pv_UIGIjZ78EzCQkev_PkYBX4DD6IUAtdQb/w400-h282/image491.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Antichitate, geograful Anatolian Strabon XIV 2:26 a scris: “Alabanda este clădită la poalele a 2 coline astfel unite încât oferă înfățișarea unui samar așezat pe spatele măgarului. Apollonios Malacos, făcând haz pe socoteala orașului, și din pricina acelor coline și din cauza mulțimii scorpionilor, zicea că orașul Alabanda e o legătură de coșuri cu scorpioni așternută ca o șa pe măgar; într-adevăr, Alabanda și Mylasa sunt înțesate de acele lighioane - ca și întreaga regiune muntoasă dintre ele - și se află la cheremul unor oameni senzuali și desfrânați, în jurul cărora roiesc multe cântărețe la harpe”. În 2009, Dr. Oliver Hulden - de la Institutul de Arheologie Clasică al Universității Ludwig Maximilan din Munchen / Germania - a apreciat la așezământul Gherga fuziunea dimensiunilor religioasă și laică (anume, conjuncția agricolă cu cea cultică): “Unele construcții din așezământul Gherga al Cariei au caracter agricol, pe fundalul cultic fiind unele clădiri și instalații laice; în timp, majoritatea constatărilor variate - în evidente conexiuni religioase și laice - sugerează aparența așezământului ca așezare adevărată (sanctuarul a fost și o localitate rurală / un oraș agricol). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Problema modului în care rezultatele trebuie interpretate detaliat este prin revalorificarea unor elemente structurale. Ca funcție cultică, e clar că principala divinitate venerată a fost Marea Doamnă / Zeiță; ca funcție agricolă, e clar despre prezențele târgului din partea Nordică - unde înnoptau pelerinii / vizitatorii - și ale grupării monumentale de acolo pentru depozitări de mărfuri și găzduiri de oameni (împreună cu animalele lor însoțitoare) că presupuneau sprijinul necesar existenței. În Gherga Kome, factorul fizic a fost dominat de colosalele statui aniconice ‘argos lithoi’, de chiuvetele / bazinele asigurând abundența de apă pentru Cultul Cybelei, etc. iar factorul uman de ‘syngeneia’ Gherga și de cele 2 importante mituri de acolo, anume al copilăriei Zeului Dionysos, respectiv al confuntării Zeului Apollo - fratele său vitreg - de către localnicul Marsyas”. După cum a scris în 2016 arheoloaga Cecilie Brons de la Universitatea din Copenhaga / capitala Daneză, “expresia ‘argos lithoi’ era folosită de Greci pentru statuile brute / nefinisate, venerate similar ca meteoriții = pietrele căzute din Cer; conform celor scrise de Anticul Carian Pausania 7:22, acel rit era mai vechi decât cultul statuilor divinităților: ‘în timpurile îndepărtate, toți Grecii se închinau pietrelor nelucrate - argos lithoi - iar nu în fața imaginilor zeilor’. Se știe că marile statui din piatră finisate au apărut abia în secolul VI î.C., anterior fiind popularele ‘xoana’, cele din lemn”. Despre “syngeneia” care a fost remarcată la Gherga, istoricul Francez Alain Bresson a scris în 1985 că “termenul ‘syngeneia’ - înrudit cu ‘ethnos’ - a fost popular în secolele V-IV î.C.; era un act de rezistență, pentru emancipare, cu 2 centre de manifestare, ambele în Caria: unul în jurul Alabandei și unul în zona Milesiană”; în 2008, Dr. Winfried Held - profesor universitar de istorie în Germania - a scris în concluziile cărții “GergaKome” despre “syngeneia” Gherga-Alabanda. În Antichitate, pornind de la harnicii Gherga - fruntași din timpuri imemoriale în diverse domenii agricole - Grecii au ajuns să atribuie lucrătorilor pământurilor, anume țăranilor / plugarilor, termeni legați onomastic tipic de cei care le-au fost modelele: astfel, </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Γεωργοi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">/ Gheorgoi = “fermieri” inclusiv în Greaca actuală.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihl3a_he7WGTSPDJ12lkJDKAeBg_jlSzlVUSIMGjn37YcOhATatNNq3K86Rx1_1hdCUC1p4Ff2CFhORU0VjeXOIPrvc41b42duyRKQySj0LI7RLEIEZUpx_V7xhw7rzdYtqHsZDa5asna-/s1600/image363.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="260" data-original-width="473" height="219" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihl3a_he7WGTSPDJ12lkJDKAeBg_jlSzlVUSIMGjn37YcOhATatNNq3K86Rx1_1hdCUC1p4Ff2CFhORU0VjeXOIPrvc41b42duyRKQySj0LI7RLEIEZUpx_V7xhw7rzdYtqHsZDa5asna-/w400-h219/image363.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Influențe Gherga în mileniul I î.C.</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Bilge Umar (născut în Karșîyaka 38,27 lat. N, 27,06 long. E, lângă Izmir / Turcia) a apreciat - în studiul său despre numele istorice ale Kariei - că: “În străvechiul grai Anatolian Luvian, Gherga în forma Karka însemna ‘Sufletul zăpezii’, influența onomastică fiind Iraniană; înaintea Războiului Troian, Kheti / Hitiții echivalau nobilii Gherga cu ‘Karka’ / ‘Karki’ (în dimensiunea acvatică, Strâmtoarea Dardanele a Regatului Troiei avea aceeași sorginte iar în dimensiune Montană așa era Gargara / Karkaura de pe Masivul Ida, inclusiv Vârful Gargaros al acelui Munte Sacru)”. Dr. Alexander Herda - profesor universitar de istorie în Germania - în studiul “Grecii și viziunea noastră despre Kariani” din 2009 a susținut: “În mod repetat, sursele Hitite și Egiptene din secolul XIV î.C. au menționat etnonimul ‘GRS’ / ‘KRS’ (sursele Elamite ‘Kurka’, Babilonene ‘Karsăja’, Aramaice ‘Krky’, ș.a.); toate acele desemnări străine se refereau la auto-denumirea Karianilor drept ‘Kark’ (de asemenea, puteau prezenta numele eroului eponim Kar - în locația numită Gherga / ‘Gergas Kome’ - și probabil etnonimul era Gherghit). Poetul Anatolian Homer a indicat în ‘Iliada’ 2:859-861 că în secolul XIII î.C. Karianii din Milet au fost aliații Troiei: ‘Nastes mâna la încaier pe Karii de limbă străină / Care-n Milet locuiau și pe Muntele Ftiri pădurosul / Și pe la Râul Meandru și sus pe-nălțimi la Micale’. Același autor a mai scris în ‘Iliada’ 4:138-139 că pe atunci femeile Kariei știau colorarea cu purpuriu (folosind scumpa vopsea obținută din scoicile Mediteranei - la fel ca meșteșugarele Cretei - înaintea Fenicienelor ori Grecoaicelor): ‘Cum o femeie Meonă ori Kară vopsește-n porfiră / Fildeșul alb, o găteală ce poartă pe fălci telegarii’; poetul Homer a utilizat străvechiul adjectiv Cretan ‘popureja’ iar ulterior pe așa bază au apărut termenii Greci ‘phoinix’ pentru ‘purpuriu’ sau Phoinike pentru Fenicia.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> <span lang="RO">Încă din timpurile ‘Oamenilor Mării’, adică imediat după încheierea Epocii Bronzului, Karianii au fost celebri navigatori și constructori de nave, țărmurile Cariei - bine împădurite - având resurse lemnoase abundente (până în Bazinul Râului Indos / azi Dalaman Cay). Karianii au fost prezenți pe Insule semnificative, ca Delos în Ciclade ori Samos în Sporade (despre Insula Samos - populată de indigenii Sami - ca Lelegă sau Kariană au scris în secolul VI î.C. filozoful Pherekydes din Insula Cicladică Syros în fragmentul 155, geograful Anatolian Strabon XIV 1:3, geograful Karian Pausania 7:2, ș.a.), ceea ce se explică prin migrația Karianilor de la E spre V: mișcarea din Anatolia în Insule o continua pe cea din Epoca Bronzului a Indo-Europenilor dinspre Asia Mică spre Marea Egee; Karianii au navigat cu vasele lor foarte rapide până în Marea Neagră (de pildă, colonia Kios de pe malul ProPontis / al Mării Albe = Marmara era Kariană în secolul VII î.C. după cum a scris filozoful Aristotel în secolul IV î.C., pe țărmul Vest Pontic / al Mării Negre - în Dobrogea - exista ‘Portul Carian’ după cum a scris geograful Antic Mela 2:22, etc). Colonizările Kariane ale ProPontusului și Pontusului - adică ale Mărilor Albă și Neagră - au început înaintea altor colonizări Grecești (cum au fost cele ulterioare Ioniene demarate după secolul VII î.C). Războinicii Kariani s-au deosebit de la început de Greci prin pumnalele și iataganele lor - săbii curbate - despre care a scris și istoricul Herodot Karka (5:112, 7:93); începând cu secolul IX î.C., Karianii au fost faimoși mercenari în Orientul Apropiat, la fel ajungând și Grecii Estici / Anatolieni începând cu secolul VII î.C. (ceea ce l-a făcut pe poetul Archilochos din Insula Cicladică Paros să-i egaleze - la mijlocul secolului VII î.C. - pe Kariani cu sinonimul pentru ‘mercenari’). Prima coabitare Kariano-Greacă a fost în metropola Milet a Kariei; lângă capitala politică Milas a Kariei a existat așezarea Europos / Euromos (se poate observa despre </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Karkamîș / Garga-miș pe Fluviul Euphratos / Eufrat că a fost Europus)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Anatolianul Homer i-a etichetat pe Kariani ca ‘Barbaroi’, vorbind o limbă neinteligibilă (mențiunea sa fiind cea dintâi despre Barbari la Greci); acel termen onomatopeic ‘Barbar’ - comparativ azi e ‘BlaBla’ - a fost despre o limbă străină față de Greacă, de exemplu Kariana fiind cam ca o Greacă rău grăită (și geograful Antic Strabon XIV 2:28 a observat așa ceva). Istoricul Karian Herodot a scris despre un strălucit interpret între Kariană și Greacă, anume Mys din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Karga-miș / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Europus, care a tradus în Beoția Elenilor profeția unui Karian. În secolul VII î.C., faimosul filozof Thales - unul dintre cei 7 înțelepți ai Greciei - era dintr-o familie aristocratică Milesiană iar în acel timp al perioadei arhaice, o populație trăind în teritoriile Milesiene puteau fi Gherghiții (așa cum a scris Heraclides Ponticus în fragmentul 50). La sfârșitul secolului VI î.C., constructori și sculptori Kariani - notați ‘Karkă’ de Perși - au lucrat în Persepolis și la palatul împăratului Darius din Susa. Sanctuarul țărănesc / rural ‘Gherga Kome’ din Bazinul Râului Marsyas - în apropierea cetății Alabanda - era un produs al Cultului Carian al Mamei Cybele mult mai vechi decât timpul Antic: formele cursive ale literelor inscripțiilor - de exemplu ‘Omega’ la KOME, ‘Sigma’ / la GERGA/S, ‘Alfa’ barată cu liniuță orizontală, caracteristică secolului IV î.C. - indică vremuri mai stră/vechi”. Valoroasa analiză de la începutul mileniului III despre contextul Gherga în Karia / Caria pornind din mileniul II î.C. - așa cum a făcut-o de exemplu savantul German tocmai citat - nu e însă decât parte a întregului regional sau foarte puțin din contextul general Gherga în Veche Lume</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (de exemplu, în avale de Europus / Karga-miș pe Fluviul Eufrat mai exista și Dura-Europos, în Nordul Gherghe-seilor Galileeii)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Așadar, Herodot Karka în cartea 8 de “Istorii” a atestat în mileniul I î.C. / secolul V î.C. atât prezența Cariană în Balcani, cât și că Mys din SE Turciei (din cetatea Garga-mîș / Europus pe Eufrat) știa Graiul Carian din SV Turciei (din Țara Gherghiților); iată fragmentul respectiv în Româna secolului XVII (un rezumat de spătarul Aromân Nicolae Milescu, despre expediția Persană în Europa):<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">“133. Iar Mardonie la Tesalia a ernat și de aci să porni și trimitea pre la toate vrăjile un om ce-l chiema Șoarice / Mys, de cerca toate vrăjile. Deci altă știu cum nu va fi întrebat, numai pentru lucrurile războiului.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">134. Și pentru aceea a început a îmbla pretutindirilea.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">135. Și la Tivei / Tebani a vrăjit pre limba Carească. Și așa, a dus la Mardonie vrăjile ce-a vrăjit acesta”.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">(În Greaca actuală, “șoarece” - fostul Mys - e “pontikos”, în Ucraineană fiind “mâșa” iar în Rusă fixându-se ca “muș”).</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtTimUcZS_gX8wBg47leSpknnUAL4yDqHkIiVLkWvVJ4a6wKXACcrLz_0qjUelCbesXDyg0baOf-R-xQt0rcO9X0OxH77eL-NCFIBAICiRV8cvRBeDEOBfsVIwg5rfuxAZYyM-y-fLFGqF/s1600/image365.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtTimUcZS_gX8wBg47leSpknnUAL4yDqHkIiVLkWvVJ4a6wKXACcrLz_0qjUelCbesXDyg0baOf-R-xQt0rcO9X0OxH77eL-NCFIBAICiRV8cvRBeDEOBfsVIwg5rfuxAZYyM-y-fLFGqF/w400-h400/image365.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">În Sanctuarul Gherga din Caria, la “Coloanele Albe” / “Pilonii Albi” era cu multă fală și în mod falic venerat “moșul Gher” = mesagerul divin Gher-mes / Hermes (atestat biblic ca Ham, bunicul lui Gherghe-seu) care a rămas cunoscut în Vechea Lume ca inventatorul instrumentelor muzicale principale, atât al celor de suflat - adică al fluierului și flautului dublu, respectiv al naiului - cât și al celor cu corzi, respectiv al lirei, etc.; de fapt, termenul de “muzică” a provenit de la Muze, anume: de la zânele / femeile care inspirau cântatul, preotesele Marii Zeițe = “Mu-Ze” / Muze (iar divinul “G/Her-mes” - “moșul G/Her” = Hermes / “Her-mes” - a fost cel dintâi “mesa-ger” / mesager din Vechea Lume). Mesajele dintre Zei și oameni erau transmise de către divinii mesageri prin versuri și muzică, fie solitar (cum o făceau primii mesageri, ca moșul G/Her = G/Hermes ori îngerul Gavri-il / Gabri-el), fie prin corurile lor - la început familiale, pe care le-au constituit și le-au condus, compunând cântece pentru a grăi corespunzător cele sacre - fie acompaniați de instrumente muzicale de percuție / ca toaca sau toba, de suflat / ca fluierul sau naiul, cu corzi / ca lira sau cetera, etc.; așa cum a studiat Dr. Andrei Oișteanu - președintele “Asociației Române de Istorie a Religiilor” - în “Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească”, Noe a chemat viețuitoarele la arcă pentru îmbarcare bătând toaca (de altfel, toaca reproducea prin sunetul său primele lovituri în codru ale lucrului forestier iar în Vechea Lume oamenii au defrișat pădurile din varii motive, pentru locuit, pentru culturi agricole, etc.: la fel ca toaca, toba șamanică - realizată din lemn sacru - avea aceeași funcție). În Sanctuarul Gherga din Regatul Cariei - pe marea întindere a așezământului religios - se practicau deopotrivă concerte (în colectiv) și cânt separat: așa cum era Tradiția străveche, transmiterile mesajelor divine erau prin muzică (fie doar prin voce - solitară ori corală - fie cu instrumente de percuție, de suflat ori cu corzi) iar acolo principalii interpreți erau preoții și preotesele Gherga - împreună chiar cu pruncii lor - credincioșii creditându-i pe cei din clerul Gherga atât ca mari compozitori, cât și ca mari cântăreți; interpretările Gherga aveau loc lângă monumentele Gherga și lângă marile inscripții Gherga, vizibile în multe locuri din mediul înconjurător Templului Gherga (buricul / centrul Sanctuarului Gherga). Întregul complex - marele așezământ religios Carian - a fost ca o stațiune, mult apreciată de Cariani pentru serviciile de spălarea păcatelor după mărturisirile lor, pentru ușurările trăite după împărtășiri prin retragerile lângă inscripțiile sfinte Gherga și reculegerile lor astfel, în relativele intimități de sub cerul liber dintre ei și Zeitățile / îngerii lor, acolo (lângă monumentele Gherga ori lângă mai îndepărtatele stânci inscripționate Gherga, probabil marcate corespunzător radiesteziei locurilor) pelerinii culcându-se: viziunile / visele lor erau interpretate ulterior de clericii Gherga, poruncile primite de la preotesele și preoții Gherga fiind urmate / respectate cu sfințenie de credincioși înapoi la casele lor; astfel erau incluse sfaturi pentru cei bolnavi, previziuni pentru cei curioși despre cele ce vor urma, interpretări ale vocilor strămoșilor lor, etc., toate creionând dimensiunea regală de fapt a puternicilor Gherga printre ei, căci Regatul Cariei era însuși Țara Gherghiților iar Tradiția respectivă Ghergană - clar conectată cu divinul - a fost mult timp recunoscută și respectată ca atare.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeW4z6IyQHzzWkvi82CTCnlkV-hCw0xg0kUZkSVKp7QYH7lcIq5K-JSM6K-xZhRu1bxmUF8dnGdClt6CleJ4jegNFCdm8s82J_K-nnfjbqgA8Ct8YKSL7fKSR0IQgq_VUClDx04MZi_9b8/s1600/kkkkk.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="434" data-original-width="860" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeW4z6IyQHzzWkvi82CTCnlkV-hCw0xg0kUZkSVKp7QYH7lcIq5K-JSM6K-xZhRu1bxmUF8dnGdClt6CleJ4jegNFCdm8s82J_K-nnfjbqgA8Ct8YKSL7fKSR0IQgq_VUClDx04MZi_9b8/s400/kkkkk.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Anterior cu multe milenii - în timpul când mai existau Neandertalii - oamenii Homo Sapiens au observat o diferenţă netă a lor faţă de oamenii Neandertal (pe lângă cea dintre simțurile lor - văz, auz, miros, gust, pipăit, etc. - Neandertalii fiind mult mai sensibili decât Homo Sapiens): prin comparaţie, ceea ce la Homo Sapiens există sub forma de creierul mic şi de creierul mare, între care e glanda pineală / epifiză, formaţiune nepereche cu proprietăţi deosebite, legată de “al treilea ochi”, la Neandertal era sub forma celor 2 părţi ale creierului egale în mărime, ca “2 creiere” (aspect alimentând dorinţa oamenilor Homo Sapiens de a atinge asemenea dezvoltare, la care ar fi putut ajunge numai printr-o dublă naştere; oamenii Cro Magnon au fost chiar mai Uriaşi decât oamenii Neandertal dar pe spirala timpului erau corciturile bărbaţilor Neandertal cu femeile Homo Sapiens şi la ei diferenţierea celor 2 creiere a început să se manifeste, mai pregnantă aceea rămânând la Homo Sapiens / adică “oameni înţelepţi”, ajunşi astfel tocmai pentru compensarea abilităţilor absente faţă de cele - cu rang de reper - ale oamenilor Neandertal, persoane la care de exemplu, din cauza volumului egal al celor 2 creiere, percepțiile erau diferite, erau diferite visele față de ale lor, etc., de exemplu acum unele tulburări la oameni, de genul autismului, putând fi astfel înrădăcinate).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg-plJEohEXQ2DMFwvMbAFGKRD_IllYLWNbrgzNtLI8JaATdHnJbKhAGUW0CrkhrUzreDKUnoM6S_irsvF1YEAQWDnKbEx1MMUfOZZgoISz3bBhktDV5YxFurSofELPXGC8Y78DCoxpMUl/s1600/nnnnnnnn.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="418" data-original-width="416" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg-plJEohEXQ2DMFwvMbAFGKRD_IllYLWNbrgzNtLI8JaATdHnJbKhAGUW0CrkhrUzreDKUnoM6S_irsvF1YEAQWDnKbEx1MMUfOZZgoISz3bBhktDV5YxFurSofELPXGC8Y78DCoxpMUl/w397-h400/nnnnnnnn.jpg" width="397" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Privind aparițiile unor asemenea personaje - mai îndepărtații Uriași, Titani Neandertali și Giganți Cro Magnon - respectiv nașterile “înțelepților” oameni Homo Sapiens, din cele mai vechi timpuri s-au reținut anumite aspecte, perpetuate în Vechea Lume până la a fi cunoscute în prezent. În India, deoarece cuvântul care o desemnează înseamnă şi “nenăscut”, capra - în Latină “hircus” - a devenit simbolul substanţei primordiale care încă nu s-a manifestat: unii Sirieni - şi apoi anumiţi Romani - purtau în timpul rugăciunii un veşmânt numit “cilicium”, ţesut din păr de capră, pentru a simboliza comuniunea cu divinitatea (corespunzător lingviștilor Charlton Lewis și Charles Short în 1879, Greaca veche avea pentru “țesător” termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span color="windowtext" style="text-decoration-line: none;">γέρδιος</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> “gherdio”); la creştini, portul ciliciului - ştiut şi ca stofă groasă din Cylicia / Khilikka - de către asceţi are acelaşi sens, reflectând intenţia de mortificare a trupului prin penitenţă, eliberând astfel sufletul înviorat ce vrea să se dăruiască Domnului (acelaşi lucru îl evocă şi rasa călugărilor, adică a “bătrânilor frumoși”, căci “călu-gări” asta înseamnă). În această privinţă e de menţionat şi că - în conformitate cu Tradiţia cea mai general admisă oriental - cuvântul “sufi” provine de la “suf”, termenul denumind postavul din păr de capră folosit la confecţionarea îmbrăcăminţii rituale a dervişilor aparţinând anumitor confrerii mistice ale musulmanilor (care urmau reguli deosebit de severe); e de remarcat o proprietate deosebită a laptelui de capră: are lactoză redusă (cea mai mică lactoză - glucid regăsit la mamifere - e în laptele renilor). Intoleranța de lactoză, adică incapacitatea de a digera lactoza (zahărul din lapte) e la majoritatea oamenilor, Nordicii globului putând bea lapte cel mai bine: antrenamentul metabolic pentru așa ceva s-a ivit încă din Epoca Pietrei, printre cei care au domesticit caprele și renii (iar în Anatolia, Sanctuarul Gherga era apropiat de rutele caprinelor, pe planetă răspândirea Gherga regăsindu-se în N EurAsiei, unde trăiesc renii); așa ceva nu e o coincidență, conviețuirea om-animal fiind foarte veche, răspândirea intolerării lactozei reflectând inclusiv migrarea oamenilor.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMblTzYRCp3H-D40EBI3ChPahZ102daM7lZuyW-GhIwzrcL7tEQypPlETZ8UU0bTqQp7amBoBboeoGVxvJ4Fht3M9BNiNV2s2VWhkcy2UFRHjukYoP5mW1aKVOLXffH-LGjshy_Mny04OH/s1600/image373.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="639" data-original-width="1280" height="199" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMblTzYRCp3H-D40EBI3ChPahZ102daM7lZuyW-GhIwzrcL7tEQypPlETZ8UU0bTqQp7amBoBboeoGVxvJ4Fht3M9BNiNV2s2VWhkcy2UFRHjukYoP5mW1aKVOLXffH-LGjshy_Mny04OH/w400-h199/image373.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Dispersia intoleranței de lactoză</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Bryan Gordon - arheolog de la Muzeul de Istorie al Canadei - a scris în 2003 despre vremurile când oamenii nu existau în America: “La sfârșitul ultimei glaciațiuni, în EurAsia calota Nordică era mărginită la Sud de ecosistemul format din ‘stepa și tundra mamuților’ unde trăiau ierbivore mari, ca mamuții și rinocerii lânoși, ca renii sau bizonii ori caii sălbatici dar și caprele sălbatice, etc.; atât numeric, cât și geografic, dominau renii, care au fost folosiți intensiv de către vechii oameni, mai mult decât orice alt animal. În Nordul European al Erei de Gheață, renul a fost animalul cel mai important, înaintea tuturor: conta mai mult decât mamuții, cerbii uriași sau bovinele sălbatice ori decât marile turme de gazele - antilope, caprine, etc. - din extremul Sudic, respectiv decât vietățile acvatice. Se poate observa corelația ivită între fertilitatea nomazilor vânători-culegători de atunci și ciclurile migratorii ale renilor: pentru a-și duce sarcina, gravidele au nevoie de grăsime; datele colectate au indicat că femeile acelor grupuri rămâneau însărcinate primăvara și nășteau în plină iarnă. Acel șablon - de la fecundări până la nașteri - corespundea ca debut cu migrarea renilor din codrii unde iernau, de la începutul primăverii, înspre tundra unde lichenii se iveau abundenți: atunci renii puteau fi ușor prinși, ei furnizând grăsimea necesară îndeosebi femeilor; invers, la venirea iernii, retragerea renilor înapoi în păduri reducea posibilitățile de hrană iar ca atare și fertilitatea. Este greu de apreciat când a apărut domesticirea renilor: așa ceva a fost pentru întâia dată în Estul Uralilor - se pare că în Bazinul Fluviului Enisei - iar de acolo s-a răspândit spre răsărit în Siberia și spre apus în Scandinavia; vechii oameni au domesticit renii pentru lapte, carne, transport și piei”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Este de remarcat că în paralel cu domesticirea renilor în Asia, Kurganii în Europa au domesticit caii (în Stepa din Nordul Mărilor Caspică și Neagră).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyo8-ZTuGoshAEpy5eGhoUaw6U5Fyg6L1PlMynNA6-O1Tn0tAo4PYgTz_4-BmZEQpW6XPwCpqOkcfluWed0oHbgQ0TNTT8mi0UvIDB1f3a1ul_oHoEr7U8-KXV2XCXJD11vUXrRzdla_aN/s1600/image506.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="187" data-original-width="479" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyo8-ZTuGoshAEpy5eGhoUaw6U5Fyg6L1PlMynNA6-O1Tn0tAo4PYgTz_4-BmZEQpW6XPwCpqOkcfluWed0oHbgQ0TNTT8mi0UvIDB1f3a1ul_oHoEr7U8-KXV2XCXJD11vUXrRzdla_aN/w400-h155/image506.gif" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Michael St. Clair - din Germania - a scris în 2018: “La culturile care au domesticit renii, legătura dintre fertilitatea umană și ciclul migrator al renilor este semnificativă pentru explicarea expansiunilor oamenilor după Epoca Pietrei, căci expansiunile s-au corelat cu apariția domesticirii renilor, fapt care a întrerupt străvechiul ciclu (festiv primăvara dar înfometat iarna); s-a ivit astfel o sursă permanentă de proteine și de grăsime, de care a beneficiat întreg grupul, care s-a hrănit mult mai bine iar în schimb a crescut rata fertilității, prin reducerea mortalității. Un succes reproductiv mai mare a implicat și lărgirea turmei, respectiv găsirea de pășuni bune, ceea ce a dus la expansiuni rapide în N EurAsiei, astfel cum a făcut-o haplogrupul ‘N’ (după cum au documentat cercetătorii coordonați în 2016 de geneticiana Anne-Mai Ilumae de la Universitatea din Tartu / Estonia); pe de altă parte, cercetările genetice asupra renilor au relevat că într-adevăr Bazinul Enisei e cel unde în Epoca Pietrei au fost domesticiți. Ținând cont de prezența bărbaților genetic ‘N’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> întâi la izvorul Fluviului Enisei (în urmă cu 13 milenii, așa cum a cercetat colectivul condus de Hu în 2016) iar apoi la vărsarea Fluviului Enisei (în urmă cu 5 milenii, așa cum a cercetat colectivul condus de Ilumae în 2016), se corelează domesticirea renilor cu înaintarea îndelungată de-a lungul cursului Enisei a bărbaților genetic </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’: procesul a început în paleolitic și s-a încheiat la sfârșitul neoliticului; în prezent - comparând statisticile oficiale - procentele bărbaților ‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’ din Nordul EurAsiei corespund în general frecvențelor turmelor de reni. Înmulțirea umană s-a accentuat după terminarea Epocii Pietrei, adică din urmă cu 5 milenii; în rezumat, situația a fost explicată deopotrivă de expansiunea renilor și de răspândirea haplogrupului uman ‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’: ca urmare a dezghețării calotei, tundra a înaintat spre miazănoapte iar renii sălbatici au urmat-o, cu vânătorii după ei. Acum 5 milenii, tundra a ajuns la Cercul Arctic - locație unde e și azi - acolo atât renii, cât și vânătorii găsindu-și finalul geografic. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Atunci a intervenit o importantă adaptare culturală, anume domesticirea renilor: animalele în loc să fie surse de hrană ocazională / sezonieră au ajuns surse permanente ale subzistenței. Presați de nevoia furajării turmelor mărite de reni domesticiți, oamenii au migrat atât spre Est / către Pacific, cât și spre Vest / către Atlantic. Ipoteza domesticirii renilor explică atât rapida expansiune umană bidirecțională în Nordul EurAsiei, cât și expansiunea limbilor Uralice (în completarea ipotezei răspândirii agriculturii timpurii, cu limbile căreia întâlnirea a fost în Europa, ceea ce explică diversitatea lingvistică din zona Baltică): așadar, iată un punct de plecare pentru cercetările viitoare, care ar putea integra perspectivele lingvistice, genetice, istorice / arheologice, etc. (deocamdată, filogenia internă a haplogrupului ‘N’ încă e ‘teritoriu ne-explorat’ dar reprezintă cel mai ridicat potențial informativ privind așa ceva)”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">La acestea se pot adăuga cercetările antropologice din Bazinul Enisei / “Eni-sei” unde au activat șamanii Khargi - de la care s-a fixat denumirea șamană pe glob - unde au trăit Siberienii Ket dar a fost și leagănul pentru Tunguși (având ramura Sudică Jurchen / Zorca sau Giorcia / Ciorcia, după cum a studiat orientalistul Francez Paul Pelliot 1878-1945), a fost leagănul pentru Sciți / S-Kiți (popular ziși Șchei de către Români), ș.a.; iar în plus, e de remarcat - după cum a studiat Dr. Mircea Eliade în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> din 1951 - despre cel mai vechi șaman din lume că a fost Siberianul Gyrgan / Gurgan (de la izvorul Enisei): e de știut că acum în marea Peninsulă Taymîr de la Marea Kara / Oceanul Înghețat = Arctic - din apusul gurii Fluviului Yenisei / Enisei - bărbații din populația Samoyezilor Nganasan sunt 92% genetici ca Gherga.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkmeATG6njUrYEsOo5T6Gk845zPjDE1RqBld31YYQ1T7yq8ougmSaNKxFc6EZ9VyXnhpyUwcayl-8kapdhbjsQ9ZXx7I7-FtY8TvmrzWtenZti0AmM_gUbOV4E-MjNeRCRoXBrb6Anf9MS/s1600/image507.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="789" data-original-width="1024" height="307" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkmeATG6njUrYEsOo5T6Gk845zPjDE1RqBld31YYQ1T7yq8ougmSaNKxFc6EZ9VyXnhpyUwcayl-8kapdhbjsQ9ZXx7I7-FtY8TvmrzWtenZti0AmM_gUbOV4E-MjNeRCRoXBrb6Anf9MS/s400/image507.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Enisei se varsă în Marea Kara / Oceanul Arctic</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">În Vechea Lume - încă din Epoca Pietrei - conceptul dublei naşteri se aplica doar bărbaţilor: privind principalele repere (cei care erau Zeii supremi erau reperele mai importante), Marea Mamă - exponenta feminină - era direct divină, prin esenţa sa; numai fratele ei geamăn An devenea “Nou” la fiecare Mărţişor / 1 III. Ghirghe - Kirke / Circe - Marea Zeiţă Mamă a Pământului = divinitatea supremă a Vechii Lumi îl avea ca partener pe Crăciun (Zeul Crăciun / Moş Crăciun: tatăl lui Zeus); e interesant că la Finici inclusiv azi prin “kirki” se înțelege “senzuală” / “luxoasă”. Anul Nou - apărut de Crăciun (când dispărea vechiul An) şi născut, după hibernare, a doua oară de Mărţişor - abia de 1 Martie devenea divin: Moş Crăciun - nume Ghergan - a fost arhetipul pădurarilor Carpatini, adică al celor trăind din timpuri îndepărtate în codrii spaţiului Carpato-Dunărean (până în prezent Crăciun - în timpurile pre-creștine fiind “Moș Ger” / vechi termen definind Cerul rece - e divinizat, în ultimele 2 milenii mai ales de către creştini); după cum a studiat în 2014 Dr. Mihai Vinereanu, “este evident că românescul Crăciun a provenit din proto indo-europeanul ‘ker’ = ‘a îndoi’ / ‘a încovoia’, respectiv ‘kerk’ = ‘cerc’ (radical foarte productiv în limba română), astfel ‘kerk’ > traco-dacul ‘kerkion’ > dacul târziu ‘kerkun’ > românescul ‘Crăciun’. În esență, Crăciunul - cu rădăcini vechi indo-europene - era o celebrare a solstițiului de iarnă, a ciclului anual, cu caracter neolitic”. În Epoca Pietrei, Moșul Crăciun alimenta cu crăci / crengi vatra Marii Mame Circe (asimilată cu Crăciunica / “Crăciu-Nika”: Românii folosesc “Nika” foarte des, un exemplu popular fiind “bunica” = “Bu-Nika” iar vechii Greci aveau “Nike” / “Nice” pentru înaripata Zeiță a Victoriei, fiica Titanului Pallas / Zeul Războiului); e interesant că de Grecul “niki” pentru “victorie” s-a conectat Latinul “necare” însemnând “a ucide” - la Români înecarea fiind asfixierea cu apă - iar Armânul “nikisiri” = “învingere” (legătura cu străvechiul Anax, adică Poseidon = “Posedând Edenul” reieșind ca relevantă).</span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoDpiB1zd9jPDRaHJwEVrwKqmbNdVmw6FJYPZMA5txfC9oIBu6GzS-aNXzL6bBPxenlYKeBRE_rtfylKxSTJJuuhmJkJFnyh17OzBJribHUUDXddiZTjdQw3FAEqM4MNFirj__b6tGGvHF/s640/image590.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="374" data-original-width="640" height="234" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoDpiB1zd9jPDRaHJwEVrwKqmbNdVmw6FJYPZMA5txfC9oIBu6GzS-aNXzL6bBPxenlYKeBRE_rtfylKxSTJJuuhmJkJFnyh17OzBJribHUUDXddiZTjdQw3FAEqM4MNFirj__b6tGGvHF/w400-h234/image590.jpg" width="400" /></a></div></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Profesoara de filozofie Olimpia Cotan-Prună în “Datini străvechi de Crăciun și Anul Nou” din 2014 a scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Crăciunul se ţinea la date diferite, dar asociat cu arderea butucului de stejar (‘stă jarul’) lăsat să ardă până în primăvară, era sursă de energii pe timpul geros. Crăciunul celebrează solstiţiul de iarnă cu origini pre euro-indiene ca fiind Ker dar şi Kerkion la proto traco-daci, apoi de la Kerkun la românescul Crăciun. Crăciunul este de origine traco-geto-dacă, cu caracter agrar neolitic şi s-a păstrat la toate popoarele din centrul şi estul European ce îşi au numele de la crăcile, crenguţele aprinse de pe vatra Hestiei, Crăciuniţei prin care vestele şi nevestele duceau focul pe vetrele din jur, semnalând Noul An. Aşa cum şi în zilele noastre se sting sursele de lumină ca să se reaprindă de la sursele mai noi ale fiecărui timp - cum au fost odinioară luminikele, opaiţele, felinarele, lămpile cu feştilă iar astăzi sunt becurile electrice de toate dimensiunile - toate invocă Soarele. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Crăciunul exista în datinile străvechi ale geto-dacilor de milenii şi se păstrează numai la români şi la popoarele din jur sub nume înrudite. La albanezi se aprinde o buturugă, numită ‘crencia’; butucul ce arde în noaptea de Crăciun la români se numeşte ‘Colindău’. Mitologia românească păstrează personalitatea Marii Preotese Crăciunika, de care susţinătorii patriarhali se feresc, dar care şi-a păstrat locul prin care patriarhatul prinde contur şi sens. La români Crăciunul este o personalitate mitică anterioară creştinismului din vremea Marilor Preotese. Crăciunika era acea Mare Preoteasă care patrona cumpăna dintre ani, asigurând echilibrul energiilor ce se stingeau pentru vechiul An, dar mai ales păzea lângă butucul de jar, simbolul de conservare al energiilor necesare unui Nou început de la care vestalele aprindeau crăciunelele, crenguţele pe care le duceau aprinse la vetrele caselor şi încingeau focul pe vatră. Butucul ardea până-n primăvară, dar Za-mosa Crăciunikă întocmea o lumânare de ceară încolăcită ce avea în centru 2 fire împletite, unul alb şi unul roşu, adică energie luminoasă şi energie calorică. Era bine făcută să ardă mult, de la care oricine putea aprinde o luminică, o privighetoare de lumină ce a fost preluată în cultul morţilor fiindcă veghea noaptea de la Anul vechi (sleit de energii ca un pod între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, căpătând multiple semnificaţii). În vechimea matriarhală, androgină, fiecare perioadă din Anul calendaristic era patronată de câte o Mare Preoteasă, când Anul avea 8 luni. Ziua începuturilor era în vechime la solstiţiul de iarnă dar în calendarul ulterior fenomenul a fost mutat la 1 martie când începeau Zilele Babelor, după care patriarhatul a adăugat zilele moşilor. Schimbările de climă şi de calendar în timp au determinat o dată convenţională - stabilită la 25 decembrie - o naştere sacră, o reînnoire a timpului, aşa cum s-a întâmplat demult cu naşterea Dokiei din cojoacele de gheaţă, cu naşterea lui Mithra, cu gemenii divini Artemisa şi Apollo. De ce oare Crăciunul, ca eveniment cosmic precreştin, este prezent numai pe aria vechii Dacii şi numai cu trimitere la gheaţă, ger, frig, zăpadă? Toate religiile au în ritual Apa Vieţii ca formă materială de nemurire. ‘Florile dalbe’ sunt florile de gheaţă. Anul începea primăvara şi colindele îndemnau la arat. Artemisa era numită Roşia / energia cosmică iar Apollo însemna Albul / strălucitorul sau lumina; ei erau pruncii Cerului (‘Cher-sones’, denumirea străveche geto-dacă legată de cea a Crăciunului asimilat cu crengile, încrengăturile, fascicolul de energie îngemânat / împletit cu lumina, ca funia: mărţişorul împletit din colinde). Renaşterea naturii în zona nordică era la echinocţiul de primăvară, în vremea florilor de măr, la 21 martie, cum se precizează în colindele româneşti. De ce oare aşa-zişii istorici ocolesc mitologia geto-dacă, o fascinantă istorie paralelă a omenirii? Sărbătorile legate de solstiţiul de iarnă s-au tot mişcat în calendar şi aşa se explică din vechime gruparea Moşilor - Sfinţilor bătrâni - în jurul Crăciunului, care-şi au obârşia în civilizaţia Marilor Preotese străvechi, aspect ilustrat în datini şi obiceiuri. Toate datinile specifice sărbătorilor de Crăciun ale geto-dacilor se regăsesc în locurile unde trăiesc mesagerii neamului nostru, purtătorii civilizaţiei străvechi de la Dunăre şi din Munţii Carpaţi, Vechea Vatră Europeană, dar şi opoziţia patriarhală, care a păstrat nucleul de ştiinţă. În datini este prezentă ‘capra’ care la noi, în ‘cultul de Sarabă’, are 8 picioare (şi-i atât de prezentă în jocul său din sărbătorile de iarnă). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În noaptea de Anul Nou se deschidea cerul de se auzea şi toaca-n cer de către cei credincioşi, când vorbeau şi animalele şi se priveghea cu lumânarea încolăcită, serpentina, spirala, lângă o strachină cu apă de leac. Se făceau observaţii astronomice, previziuni meteo prin calendarul de ceapă când se desfăceau 8 sau 10 foi rânduite pentru fiecare lună, în care se punea sare şi dimineaţa unde era mai multă apă luna aceea era ploioasă, şi se citeau pe rând şi se însemnau pe răboj. În noaptea de Anul Nou se spunea că lupul putea să-şi vadă coada mişcându-şi capul. Legenda Zânei Dokia ne spune că aceasta a urcat pe munte îmbrăcată cu 9 cojoace. Urcuşul greu şi cojoacele o încălzeau de era nevoită să lepede rânduri, rânduri de piei de gheaţă. Dokia nu se dezbrăca pentru ca să le reîmbrace la nevoie, ci le lepăda, considerându-le de nefolosit (că s-au evaporat). Când a ajuns pe vârful muntelui, unde era aşa de frig, s-a făcut stană de piatră, în zona golaşă de vegetaţie, fără condiţii de vieţuire. Să nu ne surprindă că Moş Crăciun este de fapt ieşit din zăpadă, că are plete dalbe, barbă albă şi mustăţi ce par ninse, pline de promoroacă, fiindcă este personajul ieşit din tainele iernilor ce-au acoperit pământul cu troienele de zăpadă. Veşmintele sale sunt roşii fiindcă sunt energii. De ce s-a transformat Dokia în piatră şi nu în gheaţă? Fiindcă acest mit ne păstrează istoria Facerii Lumii, de când pământul era acoperit cu gheaţă şi era ger de crăpau şi pietrele. Mult mai târziu, Dokia s-a putut transforma în piatră când s-a lichefiat gheaţa şi s-a dezvelit uscatul, stanele de piatră, steiurile de munte, insulele, piciorul de plai, gurile de Rai. Secretul a fost că dacă urci pe munte te încălzeşti, dar la înălţime este tot mai frig fiindcă razele de Soare duc energiile cosmice către Pământ, de la care se încălzeşte aerul şi cu cât urci aerul e tot mai rece. Când s-a mai încălzit clima şi s-a mai dezgheţat pământul a fost posibil Botezul Pământului care se face numai cu apă, nu cu gheaţă, şi bineînţeles că era numai Botezul efectuat de Zâna Cosmică care a lichefiat gheaţa până a ajuns aici în Nordul Hiperborean unde glaciaţiunea, ultima constatată de geologi, mai acoperea încă acum 10 milenii Europa nordică şi urme de existenţă omenească s-au descoperit numai în locul unde trăieşte azi poporul român. La români se mai păstrează </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Legenda ghiocelului’, unde un tată a rămas văduv cu 8 copii. Copiii protejaţi de Mama Zăpadă s-au transformat în flori albe, iar tatăl-ghiocelul, îi aduce la Soarele primăverii. ‘Omătuţe’ este numele străvechi al ghioceilor, primele flori de primăvară, ce ne spun că viaţa este protejată de apă sub multiplele ei forme şi la temperaturi pe o scară încă neştiută. Avem o altă faţetă a ‘Octogonului sacru’ transmis de către ‘Mama Zăpadă’, tatălui Omăt, aşa cum toată înţelepciunea străveche a fost transmisă patriarhatului. Colindele care în vechime se numeau ‘corinde’ erau ‘oraţii’, adică anunţuri ale măreţului eveniment cosmic, când Soarele era lăudat şi rugat să se înalţe ca lumea să nu fie pierdută în pustiuri de gheaţă; acele evenimente s-au păstrat în datini şi obiceiuri ca modalităţi ale însuşirii învăţăturilor despre condiţiile de viaţă de pe Terra. Cel mai cunoscut colind la români se numeşte </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Florile dalbe’, adică florile albe, ce apar din întuneric. Florile dalbe invocă lumina solară susţinătoare energetică înţeleasă cultic de către oameni. În Ajunul Crăciunului începe ceremonialul la care participă toată suflarea ce include oameni, animale, plante, seminţe etc. care refac drumul orogenetic prin datini, obiceiuri, practici cultice străvechi, ce au sădit în memoria colectivă vremuri istorice reluate mereu şi mereu în timpul relativ repetabil sub forma anotimpurilor anului, determinate de energiile cosmice. Vestirea Crăciunului se face din vreme cu urarea de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Bună Dimineaţa la Moş Ajun’ şi </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mâine cu bine la Moş Crăciun’, urare ce indică Începutul Lumii. Crăciu-Nika era Zâna ancestrală din ceremonialul de la cumpăna anilor din matriarhatul paleolitic: acea Mare Preoteasă al cărui nume a rămas în nume de cetăţi străvechi, cum este Crăciuna din sudul Moldovei, ce ne trimite tot la matriarhat prin Mol - femeie şi Dava sau Daba - vatră. Marea Preoteasă Crăciunika aprindea cu ultimele energii ale Anului vechi buşteanul de stejar în care să stea jarul până la primăvară, cum spuneau bătrânii. În noaptea din Ajunul Crăciunului singurul foc de pe vetrele geto-dacilor era buşteanul aprins, buşteanul de rugă. Când se crăpau zorile, Zâna Crăciunika aprindea 8 crăciunele şi le împărţea celor 8 vestale, care la rândul lor aprindeau crenguţele adunate de pe buşteanul ce ardea zile întregi ca transmiţător de energii, ce erau duse de neveste ca focurile lor pe vetrele străvechi. Crengile au fost înlocuite cu lumânărele, adică ‘lumi.nike’ din ceară de albine pentru care geto-dacii erau vestiţi. În zilele noastre se invocă şi energiile cosmice prin adorarea ‘Stelei ce răsare, ca o taină mare’, indicând evenimentul cosmic al naşterii. Crăciunul, cumpăna dintre ani, era marcat şi prin Carnavalul măştilor, o reînviere a timpurilor socio-umane străvechi, ce înconjura un car aflat în mişcare ce purta lunile anului în straie multicolore semnificative. În fruntea acelui alai cultic flăcăii purtau buşteanul plin de eşarfe multicolore, numai pe verticală, semnificând energiile cosmice, în cântece, chiuituri, bătaia pământului cu bâtele, în sunetele trâmbiţelor şi tobelor, cu plesniturile biciului, ce alungau slabele energii ale oricărui sfârşit, pe fundalul buhaiului ce imita vuietele universului, când totul se transforma într-un teatru liturgic, prin care se îngropa buşteanul ori se împingea pe Apa Sâmbetei, sacrificiu însoţit în optimismul general de calambururi, umor şi focuri ce se pierdeau târziu în noapte. Pragul dintre ani era cel mai important eveniment din datinile geto-dacilor, marcând Calendarul străvechi ajuns până la noi sub numele de Calendarul Babelor. Carnavalul, invocare a obiceiurilor şi costumaţiei din trecut, prezent şi viitor, e sărbătoarea ancestrală totală, anterioară creştinismului în Europa, care invocă timpul mitic prin: mascaţi, teatru liturgic, rituri de sacrificii mimate, calambururi demonice, umor (ne stau mărturii numeroase descoperiri arheologice, în aceste sensuri). Nava şi bărcile rituale cu lunile anului pe numele străvechi, cu bunele şi relele sale, cu Anul Nou copil şi Anul Vechi bătrân, fac trimitere la vremurile când apele înconjurau insulele pe care supravieţuiseră Potopului, pe care trăiau atlanţii a căror civilizaţie s-a salvat aici, în Carpaţi, de către Marile Preotese ale Soarelui Carpatic şi ale Civilizaţiei Oreenilor atât de prezenţi în istorie numai pe insule numite picioare de plai. Cea mai înaltă insulă şi singura după retragerea apelor a fost recunoscută de istoricii antici ca fiind Hiperboreea, unde s-a făurit civilizaţia Marilor Preotese Oraniene. Iată că întreaga noastră mitologie - exprimată în datini şi obiceiuri - este istoria existenţială. În zonele montane bradul este nelipsit din datinile româneşti şi indică cerul înalt de deasupra norilor, semnale străvechi de pe cele mai înalte insule montane unde vieţuia Civilizaţia Orelor, a oreenilor / arianilor care erau hiperboreenii răspândiţi pe tot pământul: împodobirea bradului veşnic verde în care clopoţeii de gheaţă sclipesc ca steluţele şi pe care dansează bucuriile vieţuirii în lumină din toată Europa şi peste tot în lume unde trăiesc fiii strămoşilor geto-daci, cei care păstrează învăţăturile de demult ale sacrilor trăitori de pe meleagurile noastre străbune”.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIX2xf2NFudLJndtqgqbaasj-yh03p-Mlz3Xj-2t51B34UXlD5sibx5_TwuG7ReI5vSopFlU2gTPtIAZ9nGXLIhMTfu682fYUk0FWjPwb9iy7pHAvZxBKAx4_M6onIs5Icwzp1TB40OI3P/s1332/image592.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="850" data-original-width="1332" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIX2xf2NFudLJndtqgqbaasj-yh03p-Mlz3Xj-2t51B34UXlD5sibx5_TwuG7ReI5vSopFlU2gTPtIAZ9nGXLIhMTfu682fYUk0FWjPwb9iy7pHAvZxBKAx4_M6onIs5Icwzp1TB40OI3P/w400-h255/image592.jpg" width="400" /></a></div></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2016, autoarea a mai scris despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Învățături străvechi de cosmogonie sacră”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Străbunele noastre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Babele’ / ‘BuNikile’ erau o prezență unică în trunchiul traco-geto-dac. Magnifica ‘Nika’ n-a avut ascendente: a fost Unica în datina străbună a Măcinicelor de la 9 martie, era ‘An-Noua’ cu o echipă de magi, purtând energii cosmice colosale, știute din bătrâni de ‘magiile Nikăi’, măcinikele care au făurit Cerul dislocând imense întinderi de pe Terra înghețată, făurind o planetă accesibilă viețuirii. Am înțeles din ‘Calendarul Babelor’ că din vechimea matriarhală timpul era jalonat în ‘ani’ iar acel cuvânt făcea trimitere la ‘Facerea Cerului’ care în vechime se numea ‘Ana’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cerul și Pământul locuibil a fost opera unor transformări grandioase din moment ce n-au putut fi uitate. Anul începea odată cu întreaga fire a naturii, primăvara. Vechii Greci aveau zeițe - ca neveste ale zeilor - indicând trecerea la patriarhat, dar zânele geto-dace au fost de la începuturile sacre ale lumii: ele patronau începutul Anului la 1 martie. Primele 9 zile erau Măci-Nikele, rememorate ca fiind Babele Dokiei, înlocuite de patriarhi cu măcinicii. Prima zi, cea a Babei Marta, e dedicată Mărțiș-Orului, șnurul de lumină plin de energiile cosmice ce s-au desprins din universul solar și au încălzit Pământul dezghețând calota de sub care s-a dezvelit Hiperboreea, în al cărei nume era prezentă măreția Orelor. Lumi-Nika era lumânarea adusă din vechime de către Nika. La români, Crăciu-Nika împărțea lumina în cea mai lungă noapte din An - la solstițiul de iarnă - prin crenguțe aprinse din vatra centrală, unde ardea bușteanul Hestiei pe toate ormenișurile”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În prezent, Suomi / Finlanda s-a arogat ca Țara Moșului Crăciun, însă evidențele despre patria Moșului Crăciun indică altceva, anume ceea ce azi e România (în Română și există semnificativul cuvânt </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">jar” - existent la Traco-Daci, conform </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicționarului etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică” publicat de Dr. Mihai Vinereanu în 2009 - din același grup de acțiune, inclusiv lingvistic, cu Crăciun); se pot observa că sunt diferențe mari între creștinul Moș Crăciun și păgânul Moș Crăciun, nu doar ca abordări temporale (anterior fiind cel păgân, ulterior fiind cel creștin) dar și ca abordări teritoriale: întâi, păgânul Moș Crăciun a fost în ceea ce e azi România iar apoi creștinul Moș Crăciun a ajuns în ceea ce e azi Finlanda / Suomi (despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“păgân” / “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pă-Gân” se poate decripta ca </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sf. Gheii”, unde </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Pă” = particula sfințeniei iar “Gâ” = Muica Pământului / Muma Pădurii)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Pe de altă parte, privind conceptul de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">patrie”, academicianul Român Ștefănescu Delavrancea a scris în cartea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Patrie și patriotism” din 1923: “Patria nu vine de la pământ, nici din vreo abstracțiune, ci dintr-o acțiune concretă, de la ‘patres’, din părinți, moși și strămoși; părinții, moșii și strămoșii ne sunt patria noastră, ei care au vorbit aceeași limbă, care au avut același dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni”.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Academiciana Rusă Anna Dybo a schiţat răspândirea pădurilor bogate la sfârşitul neoliticului şi repartiţia principalelor zone climatice:</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_OLJbqVSuPMr1hH1CSvjZ92IhVt4bFvDhO7lTwIrPNu4HrWetUJ71VMZ7P0PC97NFr2UIL8zewHrSEWtwXHpCr60rpNAHkojCI92IXma8l1CeydDqGQDZPDaXvZMNZzCDumLsYUk1v2k8/s1600/yyyyy.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="227" data-original-width="840" height="107" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_OLJbqVSuPMr1hH1CSvjZ92IhVt4bFvDhO7lTwIrPNu4HrWetUJ71VMZ7P0PC97NFr2UIL8zewHrSEWtwXHpCr60rpNAHkojCI92IXma8l1CeydDqGQDZPDaXvZMNZzCDumLsYUk1v2k8/s400/yyyyy.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Simbolismul plasării la solstițiul de iarnă - perioadă a anului când e sărbătoarea de Crăciun - a nașterii din virgină (atât a păgânului Mitra din religia zoroastră, cât și a lui Iisus din religia creștină) a fost însuflețirea speranței pentru o perioadă mai bună decât cea trecută: așa ceva se celebra atunci și așa ceva i-a conectat pe ambii de Crăciun; de pildă, la apariția lui Iisus a fost indicată o “stea căzătoare” - meteorit sau cometă - ce însemna moartea cuiva, momentul fiind marcat de ivirea înțelepților Magi care au adus în dar scumpa smirnă = rășină folosită la îmbălsămare și de ivirea păstorilor, de prezența cărora era legată sacrificarea / omorârea mielului, ca jertfă (la fel ca la nașterea divinului Mitra, cu ciobani lângă, la Crăciun concret terminându-se / murind vechiul An, urmând să apară luminosul An Nou). În 2014, cercetătorul Român Gabriel Gheorghe a scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">noroadele prăznuiau, de milenii, o sărbătoare a Naşterii, la 25 decembrie: Naşterea Soarelui nebiruit era sărbătorită după data solstiţiului de iarnă, de la care zilele încep să crească. Soarele (re)naşte atunci. În ritualul sărbătorii, la miezul nopţii, credincioşii ieşeau din temple şi strigau: Fecioara a născut, lumina creşte. Noul născut era personificat, la unele popoare, ca un prunc care era arătat mulţimii, ca prilej de bucurie. În antichitate, se răspândise în mai tot Imperiul Roman Cultul lui Mithra, care reprezenta duhul luminii divine, al adevărului şi al bunei credinţe. Fundamentele creştinismului sunt, în cea mai mare parte, identice sau similare cu ale mithraismului. De aceea, principala piedică în răspândirea creştinismului n-au reprezentat-o religiile politeiste, zise păgâne (de la paganus=ţăran), ci mithraismul. Răspândirea mithraismului a fost prodigioasă: din Mesopotamia și Africa de Nord până în Scoția şi Spania, din Balcani până în Europa Centrală. Majoritatea sanctuarelor au fost descoperite în vechile provincii romane din Dacia, Panonia, Germania. La Roma, Cultul lui Mithra ajunsese chiar religie a curţii imperiale. Naşterea lui Mithra era prăznuită la 25 decembrie, când lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruia forțele întunericului. În Roma veche, la 25 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, în cinstea lui Saturn (Deus Daciae), o foarte veche zeitate agricolă. Nici împăraţii, nici biserica nu pot să modifice brusc modul de gândire şi de viaţă instituit de acţiunea lentă a secolelor. Rezultatul: în drept, imperiul s-a făcut creştin, în fapt, creştinismul s-a făcut păgân. Teologii au repetat mereu că era păcat a celebra ziua solstiţiului de iarnă, sărbătoarea zeului solar Mithra (a ·Soarelui, a lui Saturn, etc.) dar cum toată lumea continua s-o serbeze, biserica a făcut din ea sărbătoarea naşterii Domnului. Astfel, creştinismul a triumfat în lege iar păgânismul a triumfat în fapte. Interdicţiile şi canoanele promulgate de concilii şi sinoade nu dădeau rezultate pentru că fără sărbători, faţă de care îşi etapizau existenţa, oamenii nu-şi puteau concepe şi organiza viaţa personală. Văzând că în pofida tuturor interdicţiilor, credincioşii continuă să prăznuiască sărbătorile tradiţionale, biserica a renunţat·la politica de mână forte, recurgând la diplomaţie: a dat coloratură creştină vechilor sărbători aşa-zise păgâne. Treptat, biserica a ajuns să canonizeze o bună parte din practicile rituale şi sărbătorile religiilor multiseculare, creştinismul substituindu-le cu încetul. Pe lângă creştinarea sărbătorii naşterii, au mai fost creştinate sărbătoarea Ţăranului, a începutului campaniei agricole, botezată Sfântul Gheorghe (de la gheorgheea = agricultură), Rosalia a fost înlocuită cu Rusaliile, sărbătoarea Apei - celebrată la solstiţiul de vară - a devenit a Sfântului Ioan Botezătorul, etc., biserica păstrând datinile şi obiceiurile păgâneşti, atât de înrădăcinate în viaţa poporului, cu haina religiunii creştine. Prezența Crăciunului - ca și Mărțișorul, Drăgaica, ș.a. printre sărbătorile tipice românești - în țările limitrofe se datorește existenței în aceste state a unor populații românești, azi deznaționalizate sau în curs de deznaționalizare; cuvântul care numește această sărbătoare este în uz general numai în română. Se naşte întrebarea: de ce un nume al unei sărbători religioase, cum este astăzi Crăciunul, deşi străvechi, nu a fost menţionat măcar în vreun text religios creştin până de curând. Răspunsul ar putea fi următorul: Moş Crăciun apărea ca o zeitate necunoscută bisericii, pe lângă cele deja amintite, întâlnite în spaţiul fostului Imperiu Roman. Or, este dificil să lupţi cu o zeitate necunoscută, venerată de o populaţie care practică, fără să fie constrânsă de nimeni şi de nimic, o trăire creştină, pe care n-ai cum şi nici motiv să încerci s-o determini să renunţe la trăirea ei, pentru că aplică în viaţă tocmai principiile pe care i le oferi. Aceasta pare să fi fost dilema bisericii privitor la Crăciun. În aceste condiţii, în final, biserica a trebuit să renunţe la luptă, dată fiind dificultatea, chiar imposibilitatea de a-şi identifica adversarul şi a încercat să-şi apropie sărbătoarea, introducând, treptat, elemente creștine în sărbătoarea Crăciunului, necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire creştină. Avem unele indicii în acest sens. Iată-le: Bătrânul Crăciun a înţeles că la casa lui s-a născut fiul lui Dumnezeu. Este vorba de alăturarea lui Moş Crăciun de evenimentul naşterii lui Iisus, dar şi în acest caz se vădeşte că Moş Crăciun este cu mult mai vechi, la naşterea lui Iisus Moş Crăciun fiind deja bătrân. Sau alt text: Moş Crăciun era stăpânul păstorilor şi staulului unde s-a născut Mântuitorul, o altă alăturare la fel de artificială ca şi cea anterioară. Şi un al treilea text de acelaşi fel dar cu tendinţa de a-l discredita pe Moş Crăciun: Acest post a fost poruncit de Maica Domnului bătrânului Crăciun pentru că a tăiat mâinile bătrânei Crăciunoaie, nevastă-sa, care moşise pe Maica Domnului. Sunt şi alte texte privitoare la Crăciun în mitologia populara română, dar ne oprim aici. Ultimul text face din Moş Crăciun, cunoscut ca expresie a bunătăţii întrupate, un criminal, în stare să-i taie mâinile (cu toporul) bătrânei sale neveste, Crăciunoaia, sugerându-se că ar fi făcut-o din invidie, pentru că nevastă-sa ar fi moşit-o pe Maica Domnului, ajutând-o să aducă pe lume un concurent al său, pe Iisus. Această confecţie de credinţă populară insidioasă n-a avut nici un rezultat. Ea a fost inventată pentru români, pentru că numai românii au în mitologia lor un Moş Crăciun, o divinitate străveche. Toate celelalte popoare au acceptat, mai mult sau mai puţin uşor, o sărbătoare a naşterii lui Iisus, pe care o prăznuiesc chiar cu denumirea cu care le-a fost instituită. Astfel de încercări de a-l elimina pe Moş Crăciun din minţile oamenilor, pentru a-l putea înlocui cu Iisus, au fost târzii şi fără efect, tot spaţiul românesc continuând să prăznuiască pe Moş Crăciun ca pe o divinitate a bunătăţii, a luminii chiar şi denumirea rămânând cea străveche. Este o dovadă de conservatorism şi continuitate în acest spaţiu”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnmJTqEdnAfcue1XHRNJc-0cGeCW8MyMSD5sDoG1Y9GHQSrKIcdqgqNlmScagvGiKVnKh4VATyIvjTUZlDhImpSkVbcL4Y_2wFazKRkqG3ZLZ7hPCLruqI1HpDB_I1iBQt_cDsAFiGliMS/s1600/image379.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="463" data-original-width="472" height="391" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnmJTqEdnAfcue1XHRNJc-0cGeCW8MyMSD5sDoG1Y9GHQSrKIcdqgqNlmScagvGiKVnKh4VATyIvjTUZlDhImpSkVbcL4Y_2wFazKRkqG3ZLZ7hPCLruqI1HpDB_I1iBQt_cDsAFiGliMS/w400-h391/image379.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2014, Dr. Ion Ghinoiu în “Zeii pastorali” a scris despre raportul Crăciun-Christos: “Între tradiţia păgână legată de moartea şi renaşterea zeului Crăciun şi tradiţia creştină legată de Naşterea Domnului Iisus a avut loc o mare confruntare religioasă. Lupta s-a încheiat cu o coabitare uşor sesizabilă astăzi: românii sărbătoresc în Biserică Naşterea Mântuitorului iar în afara Bisericii Crăciunul. Zeul An a fost numit de români Crăciun. Despre problema originii personajului mitic An = Crăciun, unii cercetători - apelând şi la argumentele oferite de obiceiurile şi mitologia română - au ajuns la concluzia că noţiunea desemnează un zeu solar indo-european, bine înrădăcinat în spiritualitatea carpato-dunărenilor înainte de cucerirea Daciei de romani; cele mai multe dintre tradiţiile legate de Crăciun alcătuiesc un amplu scenariu ritual al morţii şi renaşterii anuale a zeului solar indo-european Crăciun. Măştile cetelor care substituie ritual zeul la moartea şi renaşterea acestuia la solstiţiul de iarnă au câte o horă specifică (Hora Cerbului, Jocul cel mare al Turcii), jucată în cele mai importante momente ale colindatului. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Stejarul - arbore sacru din familia ‘Fagaceae’ - a fost unul din substitutele rituale ale zeului Crăciun. Rădăcina indo-europeană ‘kark’ - care a dat numele latinesc al stejarului ‘quercus’ - se regăseşte astăzi în numele Crăciun. Zeul în ipostază fitomorfă sacrificat la solstiţiul de iarnă devenea ‘butuc de Crăciun’ (cadavru fitomorf) supus unui rit funerar de incinerare în noaptea de Crăciun; din Ajun se ardea pe vatră un lemn de cer (‘Quercus ceris’), specie de stejar iar tăciunele rămas nears se păstra ca leac pentru vindecarea bolilor. În expresiile populare, butucul are semnificaţie funerară: ‘a găsi pe cineva butuc’ se spune despre omul mort fără lumânare; ‘a-l lega butuc’ înseamnă a imobiliza un om ca pe un mort; la întocmirea arborilor genealogici butucul este numele strămoşului din care sunt spiţele de neam; butucul roţii carului în care se înfig spiţele din lemn se numeşte şi căpăţână, termen care - la om şi animale - înseamnă cap desprins de trup; în locul oamenilor morţi departe de casă se înhuma în cimitirul satului un butuc. Obiceiul arderii butucului sau rădăcinii de stejar a fost atestat în Europa. Stejarul a fost lemnul obişnuit folosit de români ca talpă / temelie a caselor şi bisericilor din lemn, la confecţionarea icoanelor de vatră şi instrumentelor de cult. Lemnul dur al stejarului era folosit, împreună cu un lemn de esenţă moale, pentru aprinderea Focului Viu. Nu este lipsit de interes că pădurile de stejar sau de speciile înrudite (gorunul, cerul) sunt numite de români ‘dumbravă’, cuvânt cert de origine indo-europeană. ‘Pomana Crăciunului’ era - de fapt - un ospăţ funerar care se transforma în cea mai mare petrecere a anului, cu beţii şi alte elemente dionisiace (când în timpul anului un concetăţean era văzut beat, se spunea ironic că ‘a îngropat Crăciunul’); atunci avea loc petrecerea femeilor căsătorite, numită Iordănit: nevestele se adunau în cete - la o gazdă aleasă dinainte de ele - mâncând şi bând din belşug, spunând că ‘se iordăneau’ (mai cântau, jucau, glumeau, chiuiau, etc). Bine dispuse, ieşeau pe drum unde înşfăcau bărbaţii ieşiţi întâmplător în cale, îi ridicau şi îi duceau cu forţa la râu / lac, ameninţându-i că-i aruncau în apa foarte rece dacă nu se răscumpărau; năzbâtiile femeilor continuau: stropeau cu apă pe cei întâlniţi în cale (la Iordănit, normele de bunăcuviinţă tradiţionale erau abolite iar excesele de băutură şi petrecerile peste măsură tolerate). Atunci femeile se considerau mai ‘tari’ şi cu mai multe drepturi ca bărbaţii. Ceata femeilor cununate primea în rândurile ei tinerele soţii, căsătorite în ultimul an, printr-un ritual special: erau duse la râu şi stropite cu apă rece. Iordănitul se manifesta prin dansuri frenetice şi extaz mistic, supravieţuind până târziu prin cultul dionisiac. Unii specialişti au găsit originea lui Dionisos în lumea tracă (Epoca Bronzului, Epoca Fierului), alţii sunt de părere că divinitatea venea din adâncurile religiilor micro-asiatice şi egeene, din neolitic / Epoca Pietrei; indiferent de disputele legate de provenienţă, un lucru e cert: cu acea religie - care tindea să devină un cult universal - a avut mult de luptat creştinismul”. (Despre păgânism, e de reţinut că până acum - la începutul mileniului III - în marele Sanctuar Gherga din fosta Carie / Vestul Anatoliei printre alte multe artefacte acolo s-au păstrat şi uriaşele statui Gherga, ca ale Marii Zeiţe Mamă, Zeului Apollo, Zeului Dionis, ş.a). Ţinând cont că la apariţia lor neolitică Indo-Europenii erau Kurgani = Ghergani şi că denumirile pentru divinul “Moş” - adică pentru cel din trecut - au rămas Krăciun = Crăciun la Români, Kercum la Albanezi, ş.a., se reflectă o evidentă legătură onomastică (pe lângă cea existenţială din areal) între Moş Crăciun şi Gorgan / Ghergan; perechea divină Gherga a fost ştiută - şi notată - drept Kirke-Kark sau Circe-Crăciun: ca avatar al lui Gherga, de multe milenii s-a instaurat obiceiul “clonării” Moşului Crăciun / “Crăci-Un” cu ocazia fiecărui An Nou.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimV7TKIVxWb-_k6hNDzKlzJW_QA1-4YWi2OphgdXjB1ejqflc3-4cB48Rq3aD1ei9uCAKLoYEikYN8csMctF1H190XAXf0nYt0zzpr4pjjFcqGwnkerUFhDHZOzfN5ZhB9BC_3r3UKwGYx/s1600/image382.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="195" data-original-width="303" height="257" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimV7TKIVxWb-_k6hNDzKlzJW_QA1-4YWi2OphgdXjB1ejqflc3-4cB48Rq3aD1ei9uCAKLoYEikYN8csMctF1H190XAXf0nYt0zzpr4pjjFcqGwnkerUFhDHZOzfN5ZhB9BC_3r3UKwGYx/w400-h257/image382.gif" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">În mod miraculos, clonarea propriu-zisă / concretă - posibilă azi în laboratoare - a fost enunţată în Epoca Pietrei, alături de alte elemente de gen (viziuni foarte interesante, chiar senzaţionale / aparte de cele obişnuite din natură), ca întâlniri cu Zei din cer, cu Nemuritori sau cu oameni având vârste impresionante, ş.a. Peste tot în lume au fost Zei “din altă lume” / anume nu din lumea oamenilor, ci din “Lumea Cealaltă”; o bizarerie pretutindeni descrisă, cu cuvinte diferite, de aceeaşi relatare, regăsită la diverşi oameni preistorici, că au apărut printr-un acelaşi proces ciudat, care practic nu a avut nevoie de mamă, ci doar de materie insuflată “divin” de către o făptură - asemănătoare, cu acelaşi chip - pentru a prinde viaţă: o chestiune depăşind orizontul “primitivilor” / foarte abstractă pentru imaginaţia Epocii Pietrei (nu şi pentru Epoca Modernă), ce împreună cu elemente ca zborul oamenilor - sfidând gravitaţia - performanţele ştiinţifice ancestrale, traiul îndelungat, etc., au fost însuşite ca realităţi şi perpetuate ca atare. De exemplu, străvechile relatări despre apariţia oamenilor preistorici prin “clonare” au avut 2 aspecte esenţiale: că faptul era dincolo de înţelegere şi că faptul a fost adevărat (de aceea fiind şi transmis în timp, indiferent de culturi); puterea unei mistificări n-ar fi fost suficientă pentru aşa ceva. Pe de altă parte, s-a întâmplat că experţii dilemei despre ce a apărut mai întâi - oul sau găina - au prezentat soluţia: la început, ar fi fost cocoşul (iar foarte concret, “Kirka” / “KurkuTa” a rămas termenul Sanscrit pentru “cocoş”). Este de observat că aşa ceva a fost extraordinar de vechi, izvorând dinaintea Cultului Vulvei - care a precedat Cultul Falic - deci vechimea ideii de clonare (ori despre avataruri / gemeni) era din perioada divină androgină / asexuată: ţinând cont că vorbirea articulată a apărut cu circa 36 de milenii în urmă şi după puţine milenii s-a consolidat Cultul Marii Mame a Pământului, acel timp de câteva milenii - dintre cele 2 mari momente preistorice - poate fi considerat ca fiind “asexuat” (în acel timp îndepărtat, Gherga aparţinea grupului genetic patern “NO”, tocmai desprins din grupul genetic patern “K” - principalul strămoş al EuroAsiaticilor - ultima mutaţie genetică paternă importantă la Gherga având loc în urmă cu 10 milenii, la actualul grup genetic patern “N” / redenumit temporar ca “X” de cele mai recente cercetări genetice, aflate acum în desfăşurare); “avatarurile” / “clonele” (ca şi gemenii / gemenele) au fost puternic prețuite pretutindeni și pentru mult timp - chiar și în prezent - de pildă popular mulți adulți referindu-se la prunci ca el “leit taică-său” ori “leit bunicu-său” sau ca ea “leită maică-sa” ori “leită bună-sa”, ș.a. alimentând astfel, peste generaţii, tema reîncarnărilor. Complet în opoziție cu Cultul Fertilităţii - larg răspândit în Vechea Lume - a fost fenomenul castrărilor (reamintind ancestrala androginie: castraţii se apropiau de uniformizarea sexelor). Deoarece femeile Neandertal şi Cro Magnon nu puteau rămâne gravide cu Homo Sapiens iar adiacent arătau şi ca nişte adevărate namile pentru mai firavii bărbaţi Homo Sapiens, probabil că au fost printre cauzele justificând străvechea androginie, căci de atunci se ştia despre cei mai dezvoltaţi oameni că proveneau dintre androginii divini, adică din albii Neandertal şi Cro Magnon; orgia (sex în devălmăşie) a fost o practică populară în Epoca Pietrei, apoi de pildă organizată oriental prin haremuri, etc. În timp, castrările au avut ca motiv mistic şi refacerea cumva a străvechiului mediu, eunucii fiind pe lângă femeile din haremuri identic de incapabili să le lase gravide ca şi cum cândva au fost bărbaţii Homo Sapiens de incapabili (din cauza incompatibilităţii genetice) să lase gravide Uriașele muieri albe Neandertal şi Cro Magnon. Pe lângă că în anumite privinţe constituţionale oamenii s-au degradat pe parcursul Neandertal - Cro Magnon - Homo Sapiens (pentru a face referire doar la ultimele specii umanoide, din care au provenit oamenii) dar în același timp au progresat în alte domenii, e foarte interesant că preistoricii strânşi lângă focurile din gurile grotelor discutau în multe părţi ale lumii subiecte asemănătoare, depăşind binişor orizonturile / preocupările lor curente: temele dezbătute în şezătorile din jurul focurilor - în vremurile când altele erau priorităţile momentelor / multe conectate direct supravieţuirii - au fost despre vizitatori din Cer, manipulări de energii, deplasări cu viteza “gândului” / luminii, bilocație și teleportare, invizibilitate, clonare, nemurire, etc., aspecte care evident nu aparţineau realităţilor lor imediate, tipice Epocii Pietrei; de pildă, ce o fi determinat preistoricii să propage foarte convinşi idei despre “lumi în Cer”, despre zboruri spaţiale, despre “cei pogorâţi din Cer”, etc., când toate vieţuitoarele - inclusiv oamenii - trăiau doar pe Pământ? În condițiile creierelor umane egale de la sfârșitul paleoliticului încoace, se poate totuși observa cel puțin involuția capacității de supraviețuire direct în natură, ceea ce acum ar fi un serios motiv de reflecție: în anumite domenii, oamenii trecutului au fost mai inteligenți decât oamenii actuali.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_rUPpvJRZS6vPC5PaPX6HlMD9ru_M3DfLraO2SYU9ALs-L8kyiFdrTcO5V0NuNdhahXsvj2eHXEHsChx1ommtKOu1nRbW_RmlzA7-X5_RTsjsqQeA2rnkcoKWQwypDP4IcMeSNMFhwKGI/s1600/image383.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="219" data-original-width="314" height="279" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_rUPpvJRZS6vPC5PaPX6HlMD9ru_M3DfLraO2SYU9ALs-L8kyiFdrTcO5V0NuNdhahXsvj2eHXEHsChx1ommtKOu1nRbW_RmlzA7-X5_RTsjsqQeA2rnkcoKWQwypDP4IcMeSNMFhwKGI/w400-h279/image383.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Acum, oamenii călătoresc în Cer, însă o fac doar din timpuri foarte recente raportate la nivelul istoriei, deocamdată şi cu viteze modeste faţă de cele posibile; această lucrare - Originea Gherga - nu este despre incredibila paleoastronautică, ci punctual doreşte să înfăţişeze unele fapte petrecute legate de Gherga (din Epoca Pietrei până în Epoca Modernă), concluziile aparţinând fiecărei persoane care parcurge materialul: după cum afirma academicianul Francez de origine Română Eugen Ionescu / Ionesco 1909-1994 “e greu de imaginat o lume fără Dumnezeu, mai simplu fiind de imaginat cu Dumnezeu” (iar a admite că apariţia viului a fost rezultatul întâmplării şi apoi a accepta dezvoltarea prin explicaţii evoluţioniste, înseamnă credinţa cu adevărat în miracole / nimeni de pe glob nu știe nici azi originea vieții). De altfel, în 2018 Dr. Virgiliu Gheorghe - biofizician Român - a reiterat demonstrația științei că Universul este entropic / dezordonat și că religia prezintă ordonarea Universului ca exercitată de forța lui Dumnezeu. Adevărul nu-i decât unul, anume cel revelat dintâi de religie, ştiinţa doar observând sau măsurând, explicând sau completând unele aspecte ale realităţilor Universului (a cere unui credincios să-l descrie pe Dumnezeu poate fi la fel de abstract ca şi exerciţiul unui peşte de a-şi descrie apa în care se află); de altfel, e de remarcat despre simbolul creştinilor că întâi a fost peştele, apoi crucea (primii propovăduitori ai creştinismului au fost pescarii din Galileea): la apariţia celei mai mari religii din lumea actuală s-a înregistrat debutul cu legături “acvatice”, într-o repetare a “clişeului” conectat acvatic existent din Epoca Pietrei (diluviul fiind manifestarea catastrofală a acelei străvechi dimensiuni acvatice, întipărită pe re/naşterea civilizaţională din urmă cu aproape 9 milenii, Potopul biblic repetând cumva unele din experienţele diluviului precedent). Laureat Nobel în 1921, savantul Englez Frederick Soddy a grăit: “De ce e oare aşa de greu să acceptăm că strămoşii noştri din preistorie aveau nu doar cunoştinţele noastre de astăzi dar şi puteri pe care noi le-am pierdut?” Creștina Marilyn Adamson - printre altele - a reflectat: “Există Dumnezeu? Universul funcționează după niște legi ale naturii imuabile. Oare de ce? </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă<span class="apple-converted-space"> </span><em><span style="font-style: normal;">niciodată</span></em>? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic? Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente. Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: ‘Nu ştim de ce natura are caracter matematic; chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune’. Spre deosebire de celelalte revelații ale lui Dumnezeu, Iisus este imaginea cea mai clară și mai directă sub care ni s-a descoperit Dumnezeu. De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Moise, Buddha, Confucius şi Mahomed s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl. El a spus: ‘Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii’ (‘Evanghelia după Ioan’ 8:12). El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: ‘Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul’, ci ‘Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine’. Ce probe a adus Iisus pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face: a făcut minuni”. (Privind bizarele apariții zburătoare neindentificate - de-a lungul timpurilor - o explicație ar fi că aparțin viitorului omenirii și de aceea orice vizită interzice vreun contact, căci acela ar putea fi sinucigaș, putând și afecta tot viitorul, până la anulare; desigur că pe Lumea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cealaltă” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">de Dincolo” - dimensionată diferit față de Lumea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Asta” - ar fi posibile alt fel de contacte decât cele obișnuit știute de către oameni, însă deocamdată nivelul cunoașterii permite numai imaginarea despre așa ceva).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMFqu5JqGczUhaIgIGSB9nDCh6u7IB2b6CNOV-706ls0OJG7skUPCsvSevJ8hyphenhyphenPBWNeOq5gSh6iNvN_WdPtTQ_3dC-Ot8pjzoJJgLrq23-wNy9LDMvCdYtMmWBt1MP111ddLo-oLdXqrMW/s1600/image384.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="472" data-original-width="663" height="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMFqu5JqGczUhaIgIGSB9nDCh6u7IB2b6CNOV-706ls0OJG7skUPCsvSevJ8hyphenhyphenPBWNeOq5gSh6iNvN_WdPtTQ_3dC-Ot8pjzoJJgLrq23-wNy9LDMvCdYtMmWBt1MP111ddLo-oLdXqrMW/w400-h284/image384.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">După cum a relevat Dr. Dumitru Dulcan în “Inteligenţa materiei”, energia viului e cuantică. Un alt adevăr e legat de paradoxala diversitate a unicităţii genetice; de exemplu “o colonie de insecte sociale (de albine, de furnici, etc.) este organizată după principii pe care le urmează şi societatea umană (privită în dezvoltarea sa): fiecare individ are un rol bine determinat şi o morfologie adaptată funcţiei sale, deşi toţi provin din aceeaşi sursă genetică, anume ouăle depuse de o singură matcă. Această diferenţiere încă nu are o explicaţie satisfăcătoare; se disting soldaţi de apărare, lucrătoare, matcă, indivizi sexuaţi, ş.a., ce întreprind în colectiv măsuri de apărare, culegerea hranei, construirea cuibului, menţinerea unei temperaturi constante în stup ori în furnicar, îngrijirea larvelor, etc. Este greu de explicat o organizare atât de complexă prin simpla trimitere la instincte”. Iar deopotrivă de interesant e apariţia atâtor descendenţi diferiţi din aceeaşi matcă / mamă; extrapolând tiparul acelor vieţuitoare sociale la oamenii care şi-au dovedit însuşirile sociale dintotdeauna, s-ar putea deosebi persoane foarte diferite dar cu acelaşi bagaj genetic (Gherga nefăcând vreo excepţie în aşa ceva şi ca atare existând tot felul de Gherga). Este de observat un fapt fundamental: viaţa pe Pământ e bazată nu pe cel mai abundent element al planetei / siliciul, ci pe carbon, care în extremele sale naturale - formele sale pure de existență - a dat deopotrivă cel mai moale mineral / grafitul şi cel mai dur mineral / diamantul (“marginile” scării durităţii); spre comparaţie cu aceste minerale bazate pe carbon: mineralele bazate pe siliciu sunt în partea superioară a scării durităţii. Pe de altă parte, fizicienii cuantici au dovedit că materia nu există în realitate, fiind o formă condensată de energie; dacă materia nu e materială, atunci apelarea la materialism pentru a nega supranaturalul e ilogică, complet străină de fizica demonstrată științific. În marele trecut - adică în vremurile îndepărtate - răspândirea oamenilor în lume totodată a răspândit și conceptele, acelea datorită trecerii timpului însă estompându-se, la fel întâmplându-se și cu rolurile ori numele unor personaje importante, venerate ca eroine / eroi sau divinizate ca semi-Zei / Zei, ajunse cu denumiri diferite în diverse părți ale Lumii Vechi dar pentru aceleași funcții; ca și pe scara durității elementelor, unul dintre numele strălucitoare străvechi a străbătut Erele constant (dată fiind vigoarea sa): Gherga. În schiţele următoare se pot vedea principalele grupuri lingvistice neolitice din aria de interes Gherga, cu ulterioarele lor răspândiri:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu-5MFbChABfqI0jsBFYZfFfkWoBlrDDWbGQ79K7Xw36Hr8F_8CwY-9P_TSIQgaEaxGPZyhQJmqqzstWbYAR-ZD-gTqMl1FT09T-MH1Fq8zk4PjD7oxPASNTL2Gd3zCJqrKrpg8iBd4cdX/s1600/lllllll.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="341" data-original-width="780" height="173" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu-5MFbChABfqI0jsBFYZfFfkWoBlrDDWbGQ79K7Xw36Hr8F_8CwY-9P_TSIQgaEaxGPZyhQJmqqzstWbYAR-ZD-gTqMl1FT09T-MH1Fq8zk4PjD7oxPASNTL2Gd3zCJqrKrpg8iBd4cdX/s400/lllllll.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Semnificaţiile / înţelesurile Gherga - în funcţie de timpuri, de locurile din lume, de culturile aferente, etc. - au fost diverse. Din proto Indo-Europeanul “Ters” pentru “uscat” - semnificând terasa (ţărmul / tărâmul) de lângă apă, anume teritoriul uscat - a derivat “Ţara” ori Pământul Terra (patronat de Marea Mamă Ga); primele aşezări permanente ale oamenilor - atestate de către arheologi - n-au fost pe piscuri ori în peşteri, ci lângă apele dulci, tocmai pe marginile / pe malurile lor (poate e semnificativ că în Munţii Şureanu din Carpaţi cel mai apropiat sat de Sanctuarul Sarmisegetusei - din satul Grădiştea Muncelului / Grădiștea de Munte, comuna Orăștioara de Sus, județul Hunedoara - e Târsa 45,37 lat. N, 23,10 long. E / judeţul Hunedoara, cu o denumire relevantă din timpuri imemoriale, ajunsă până în Epoca Modernă): în zonă / anume în Ţinutul Haţegului, pe Platoul Luncani, unde a fost şi cetatea Dacă Piatra Roşie 45,48 lat. N, 22,42 long. E în judeţul Hunedoara, lângă fiind satul semnificativ numit Ursici, cu Tradiţii izvorâte din Cultul Ursului, ursitoare, ş.a. - la jumătatea distanţei dintre cele 2 Sarmisegetuse Geto-Dace - după cum a cercetat în 2008 istoricul Român Dan Oltean (în Banat / anume în apusul Munţilor Poiana Ruscă, pe Valea Râului rece Bega şi pe Valea pârâului cald Topla, există cu aceeaşi denumire de Luncani 45,43 lat. N, 22,18 long. E o aşezare în judeţul Timiş) se ştia că au fost altarele străvechii Mari Mame a Pământului, credincioşii purtând cârje Magice / toiage sacre slăvind-o cu târşuri, respectiv cu crăci corcodite / crengi împodobite. Se poate observa că Neandertalii au fost religioșii Vechii Lumi (dinaintea Homo Sapiens), ei fiind și primii care au studiat concret Cerul; de asemenea, Neandertalii - cu urechile mai mari, cu auzul mai fin și cu creierul mai mare - erau mai muzicali ca Homo Sapiens. Cultul Ursului - la început doar cel de peșteră - a provenit de la Neandertali (respectat / moștenit de oamenii Homo Sapiens de la ei); e interesantă distribuția cuvântului pentru “urs”, în V Iranului - inclusiv în Kurdă = limbă Nord Iranică - fiind “hirc”, în Turcă “ayî”, în Armeană “arj”, în Albaneză “ari”, în Greacă “arktos”, în Galeză “arth”, în Bască “hartz”, în Estonă “karu”, în Finică / Suomi “karhu”, etc.:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmRQRcOnL9kDZqKsLtoB1EpjEbBImr1hHJr3_wZxtVbwj94vyD5dkbxYFrbmVc9V0fZE3kC9BsJiW6bvYFz3GXDywKqzMcu0CBGyLmhiaHSfGhDAWijV9dYwfgrV2gmlHt2NrZwGJHfUQK/s1600/ssssssss.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="331" data-original-width="908" height="145" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmRQRcOnL9kDZqKsLtoB1EpjEbBImr1hHJr3_wZxtVbwj94vyD5dkbxYFrbmVc9V0fZE3kC9BsJiW6bvYFz3GXDywKqzMcu0CBGyLmhiaHSfGhDAWijV9dYwfgrV2gmlHt2NrZwGJHfUQK/s400/ssssssss.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Magii - consacraţi ca purtând târşuri / cârje sacre - proveneau din tărâmul Iranian numit Media = Ţara Midilor / Mezilor, adică a Moşilor, respectiv a celor “din bătrâni”, adică “din vechime” / din timpul “Moşilor”, astfel fiind cunoscute spre apus şi alte tărâmuri denumite semnificativ, ca “Misia” Anatoliană ori ca “Moesia” Balcanică; de exemplu, la sfârşitul Epocii Fierului, teritoriul Român a fost dominat de străvechii “Agatâ-rşi” / “Aga-Târşi”, înţelepţii de sorginte Iraniană / Huriană peste Geţi - “înţelepţii Gheţilor” = “A-Gatâ-rşii” de fapt fiind “Gatâ-rşi” sau “Thyrsa-Geţi”, adică Geţi de la Nistru - faimoşi deoarece purtau târşuri / crăci corcodite grozav, emblematice lor (asemănătoare cu ale măreţilor Magi din Media, Ţara Moşilor / Mezilor de la Marea Caspică, aflată între Ghergania / Hyrkania şi Albania Caucaziană: după cum a scris în Antichitate istoricul Herodot Karka 7:62, acei oameni de demult / “Moşi” - respectiv Mezi / Magi - până în Epoca Bronzului au fost ştiuţi de toţi ca Ari / Ariani iar apoi Perșii au numit Aria regiunea Afgană având Herat ca oraș principal). Cu poziționarea în partea de miazănoapte a Iranului, despre Ghergania - Hyrkania = Țara Gherganilor / Gorganilor - e de știut că era între răsăriteana Tyrkmenia / “Tyrk-menia” (azi Turkmeni-stan, fostă Țară a Dahilor) și apuseana Țară a Magilor / Media; considerând principalele direcții cardinale, față de Media se pot identifica: E = Ghergania, S = Mesopotamia, V = Anatolia și N = Albania Caucaziană. </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Agathos”</span><span lang="FR" style="color: #001320; font-family: "Palatino Linotype", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="color: #001320; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ἀγαθός în Greacă înseamnă </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Blajin” / “Bun”, ceea ce apropie Iranienii Agatârși / “Agatâ-rși” de înțelesul combinat ca “Bunii / Blajinii înțelepți” pentru fericiții cârmuitori ai fostului Rai.</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Manii” / Oamenii care știau mai multe decât media erau </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Magi” iar fiind de demult erau </span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Moși” (în sensul că nu erau vârstnici, ci din vechime; de exemplu, cineva din urmă cu mai multe generații era “Moș” chiar dacă a trăit doar 20-30 de ani). În Vechea Lume (până în Antichitate), a fost o răspândire concretă de Sudici Moși - Mani / Magi - din Media / SV Caspic, via Anatoliana Misia / din S Pontic, până în Balcanica Moesia / SV Pontic și respectiv o răspândire concretă de Nordici Moși / Magi iubind Soarele (numiți Sar-Mis / Sar-Mați), din Sar-Mația Asiatică / NV Caspic, până în Sar-Mația Europeană / NV Pontic. Ținând cont că acum cea mai mare localitate din Banat e pe terasa Râului Bega - orașul Timișoara pe Beghei / Bega, Râu știut ca “Timișul Mic” - pare interesant ce a scris cercetătorul Ardelean Petre Morar în ultimul an al mileniului II: “Zeul vedic Bhaga era asociat cu dragostea, căsătoria, familia, afecțiunea, frumusețea dar și cu sexul în sine, copulația, bolile venerice, etc. Cuvântul arian ‘Bhaga’ apare în expresii multiple, ca ‘bhaga-deva’ tradusă drept ‘a te închina la organul sexual feminin’ sau literal ‘Zeul Băgării’ în expresia ‘bhaga-devata’, etc. Cuvântul ‘Bhaga’ în sine mai înseamnă - similar cu limba română - ‘a-i băga o parte de’, ‘a-i băga parte’, ‘a băga’ cu sensul sexual de ‘a avea cunoștințe carnale’ și alte semnificații; mai apare în forma ‘baga-sama’ cu sensul românesc pur și simplu de ‘a băga în seamă’. Din toate aceste exemple, numele vedic ‘Bhaga’ corespunde verbului românesc ‘a băga’ / ‘băgare’, cu toate sensurile sale multiple, în particular cu sensul sexual de copulație; de menționat aici și familia de cuvinte din rădăcina ‘bagă’, cum ar fi ‘băgăcios’, ‘băgăreț’, ‘băgător’ (până în zilele noastre, verbul ‘a băga’ este asociat cu copulația). Avem o potrivire sintactică și semantică perfectă între un nume vedic și un verb, substantiv și adjectiv din limba română. Numele vedic ‘Bhaga’ are corespondent ca substantiv comun și verb în limba română, verbul ‘a băga’, deci numai poporul care vorbește limba română a putut crea numele de ‘Bhaga’; cu multe milenii în urmă acest popor a fost poporul arian din spațiul carpatin, popor devenit mai târziu traco-geto-dac: se impune o reanalizare a etimologiei verbului ‘a băga’, care nu poate fi ‘necunoscută’ cum enunță ‘Dicționarul explicativ al limbii române’ din 1998, din moment ce este documentat cu milenii în urmă, fiind încă o dovadă a rădăcinii direct ariane a limbii române”. La hinduși, lucrarea sacră “BhaGa-vad Gita” / pe scurt știută ca “Ghita” / “Gita” (scriere foarte populară, realizată de înțeleptul Vyasa, autorul epopeii despre “Măreața Indie” = “Maha-Bhărata”) înseamnă “cântecul celui divin”, unde “Gita” = “cântec”.</span></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHDSXhGdj0Vb8_4AoIc0ogz-FlqS-xBiMjvBSEUr-A-v5VZ68xnrJ1F5M5q0xNnBCT1hqw-1s-3wLrFSFMt2D_-4XO55X3bZJeolHGHCI1OXIPMseN4iEcIN_FF3mkAy9zOmfwoFCQRrC-/s1600/image395.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="824" data-original-width="538" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHDSXhGdj0Vb8_4AoIc0ogz-FlqS-xBiMjvBSEUr-A-v5VZ68xnrJ1F5M5q0xNnBCT1hqw-1s-3wLrFSFMt2D_-4XO55X3bZJeolHGHCI1OXIPMseN4iEcIN_FF3mkAy9zOmfwoFCQRrC-/w260-h400/image395.jpg" width="260" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Istoria Țării Românești (</span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="IT" style="font-weight: normal;">“</span></i><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Letopisețul Cantacuzinesc”)</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Stolnicului Constantin Cantacuzino - al cărui nepot Vodă Constantin Brâncoveanu domnea în Țara Româneasă - i s-a atribuit “Istoria Ţării Româneşti” (scrisă la începutul secolului XVIII de logofătul Ioan - “mâna sa dreaptă” - după cum au analizat unii specialiști, ca Dr. Neculai Ursu în 2009), în care se găsesc afirmații semnificative despre Țările Românilor: “Oricâți au grăit și au scris de aceste țări, toți zic cum Dachia și Ghetia (pentru că mai tot un neam au fost aceia) mai denainte vreme că au chiemat și s-au numit de la acele neamuri Schitice, cum s-au zis, adecă de la Dachi și de la Gheti, carii din partea Răsăritului erau veniți într-aceste părți, cum și alte neamuri multe, au doară mai toate câte-s în Evropa, den Asia s-au pogorât”. Se poate imediat observa că în urmă cu 3 secole nu era vreun “tabu” privind originile Asiatice ale Europenilor (inclusiv cronicarul Moldovean Miron Costin - din secolul anterior aceluia, anume XVII - a scris despre strămoșii Geto-Daci ai Românilor explicit că “au venit dinspre Hindia” / adică India); acum însă - la începutul secolului XXI - numai unii specialiști abordează așa ceva, majoritatea Europeană refuzându-și (chiar cu indignare) strămoșii: în Vechea Lume, Asia era considerată la răsărit de Strâmtorile Bosfor și Dardanele / în S Pontic, respectiv la răsărit de Fluviul Don / în N Pontic. În “Istoria Ţării Româneşti” / “Letopiseţul Cantacuzinesc” a mai fost consemnat: “De Huni îmi iaste a zice și a scrie cevași, cum au pogorât, și de unde au pogorât întâiu și cum s-au așezat și câte locuri au mai călcat și au cuprins, și când s-au creștinat, întâi idolatri fiind. Și nu pentru alta aceasta o fac, ci numai căci în vecinătate ne sunt și căci cu dânșii mare amestecare Rumânii au avut. Și în ceste mai dupre urmă vremi cu dânșii s-au ținut ceștea. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Vede-se dară, cum toți istoricii într-aceasta unindu-se,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">adeverează că Hunii au fost Schiti, adecă Tătari. Însă den</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">care parte a Schitiei au pogorât a descăleca părți între</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> d</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ânșii, iaste osebită părere; pentru că unii zic că sunt veniți</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">din Schitia cea mare a Asii, alții zic că sunt din Schitia</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ce stă cătră amiazănoapte, căriia îi zic și acum Iugra, carea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">astăzi supusă iaste supt Împărăția Moscului. Dentr-acela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">dară loc, zic, să fie pornit într-acoace a veni, trecând Balta</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Meotidii (care să face la</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Crâm can despre amiazănoapte den apa Donului și din Marea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Neagră) și întâi acele locuri dentr-acolo au coprinsu. Apoi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pe-ncet tot mai lățindu-se și loc mai bun și mai bios</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">căutându-și, și cercându-și de a descăleca și a lăcui, au</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ajuns și pre aceste pământuri, și trecând și munții, au</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cuprins și toată Panonia.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Deci dară Hunii, adecăte Schitii aceia, cărora acum și</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> U</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">nguri le zicem, coprinzând și acea Panonie și mai multe</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">țări, altele mai pe urmă luând, s-au așezat. Însă de au</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pogorât întâi den Asia, au de la Iugra acei Schiti, noao atâta de dânșii a cerca nu e.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Săvai că care iaste și adevărul, cu nevoie să va cunoaște,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">căci că mulți scriu și nevoiesc a dovedi că-s den Asia. Mai</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">mulți iarăși scriu și zic că de la Iugra. Însă nici iaste dogmă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">a bisericii carea, cum vom vrea, să nu o credem, ci poate</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">neștine crede aceasta, unde i să va părea că să alcătuiescu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">mai bine istoricii. Mulți dovedesc și cu aceasta, cum de la acea Iugră sunt; că viind oameni de aceia și grăind multe cuvinte zic că se potrivescu cu ale acestor Unguri, numai mai stricate și mai Varvare li să pare acele cuvinte, măcară că nu știm carii mai firești limba își vorbește: ceștea ce prin ceste părți lăcuiescu, carii s-au amestecat cu alte multe feliuri de limbi, au ceia, căci tot în locul lor acolo să află. Însă orice va fi de aceasta nu știu. Iar cum mult mai Varvari sunt acei de acolo, adevărat iaste și pentru starea și tăria locului aceluia, pentru că departe sunt de oamenii cei politici și mai iscusiți. Unde dară, precum sunt aceia, așa și limba mai vârtoasă și mai Varvară le va fi. Atila carele a stătut întâi craiu în Panonia, era om ascuțit la minte, în lucrurile oștii foarte pățit și știut, cu inimă mare, vârtos în trup, a înșela pre vrăjmași, hiclean. Portul lui și în casă când era, și afară când ieșiia, era frumos, luciu și curat. Purta în cap și pene de șoim. Atila era și nesățios în slavă și în oștiri, căci și mai toate câte făcea, norocite îi ieșiia. Era și însuși viteaz. Dirept aceia nu să nici stâmpăra la un loc și cătră cei ce mai timpuriu i să ruga, să pleca lesne. Și pre cine lua și-l ținea în credință o dată, deci pănă la moarte îl păzea; și a meșteșugi și a face lucruri împotriva vrăjmașilor lui, minune era și în nemerele și în graba ce lucra. Și mai marea-i minune era starea-i și răbdarea în primejdiile ce să supunea. Iară precum era milostiv celor ce să da și să închina lui, așa neplecat și neîmblânzit era celor ce-i biruia (foarte aceasta ca un Varvar și ca un crud făcând-o). Haine dirept aceia lucii purta părându-i că și acelea la mărie părtinesc. La prânzare rar ședea, iară la cină mult mânca și mai mult carne, iar pâine mai nimic. Vin bea fără măsură, mai vârtos când să odihniia, însă tot firea a ș-o ținea nevoia și altele multe ca acelea avea și ținea. Banii încă și dupre a mai marilor lor învățătură îi ocărâia și încă mai vârtos nu-i poftiia. Carele adeseori încă zic că-l auziia toți, zicând: că banii mai mult dau întristăciune și voie rea, când îi piiarde neștine și-i răpune, decât îi dau veselie și părere bună, când îi câștigă și-i dobândește. De trup acel craiu Atila încă era mai mic decât de vârstă tocma; pieptos, vârtos, capul can mare, ochii can mici, barba rară, amesteca căruntețe. Să cunoștea și fața-i că iaste mojicoasă, cum le era feliul; graiul groaznic și spăimos și pentru Varvarul lor graiu, era și tare de urechi, iar umbletul lui, trufaș. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Bolgarii au venit în Muisia de Jos. Muisia de Sus să zice </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">unii părți de Țara Sârbească, însă ceiia care-i zic gheografii unde să împreună apa Savei cu Dunărea, adecăte de la Beligradul Turcesc și în sus cevași. Iar mai mult cât să întinde în jos, pe unde să alătură pe de ceia parte de Dunăre, și cu țara aceasta, tot Muisia îi zic. Mai zice-se Muisia și Machidoniii, carea să hotăraște cu Dardanii. Mai sunt și alte Muisii în Asia, ci noao de acelea cuvântul nu ne iaste, nici măcară de cestealalte Muisii, săvai că zicem că unii și această țară Muisia o chiamă. Ci aceasta mai că nu e de credință atâta, pentru că rari și foarte puțini o zic, ci numai potu-se fi lunecat cei ce i-au zis așa, pentru că văzând vecinătatea Țării Sârbești, căriia Musiia îi zicea și dese amestecăturile lăcuitorilor uniia și alțiia între dânșii, zis-au cestora pentru aceia Muisiia. Sau că cei ce vor fi scris că o chiamă așa nu vor fi fost umblat într-aceste părți; deci, precum de la alții vor fi auzit, nemaicercând cu amăruntul adevărul, ei au semnat așa, precum mai de toate orile să întâmplă la ceștea scriitori, istorici și gheografi și vedem că nu numai în nume Grecesc și le strămută într-alt feliu, ci și de feliul oamenilor și obiceaiurilor și alte multe lucruri le povestesc mulți într-alt chip de cum sunt. Însă orice, ce iaste de numele aceștii Muisii, minciună au adevăr, că o numiia și așa, eu nu mai cerc, ci numai lăsându-le, ca de mai puțin zise, a ținea trebuie cele ce de mai mulți și mai numiți, iaste; și iară zic că Dachia și Ghetia îi zicea și să numiia”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> În 2020, colectivul de geneticieni aflat în coordonarea Dr. Christine Keyser de la Universitatea din Strasbourg / Franța a concluzionat că Sciții Siberieni au fost strămoșii Hunilor: iată așadar o confirmare științifică internațională după secole de la atestarea oficială în Letopisețul Românesc (analizele cercetătorilor respectivi - printre care și Turbat Tsagaan de la Academia Mongolă, Bertrand Ludes de la Universitatea din Paris, Eric Crubezy de la Universitatea din Toulouse, ș.a. - au identificat același grup genetic ca al bărbaților Gherga inclusiv la Yakuți, la Avari și la Ungurii timpurii).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMYkMg8EmZD2rw_Adl1qL836OmtbFxlT1HKN9JmRYXVvi3suo2qNqpUHGICZY-GE9N_vP6jlg1QF4I7gXZWHhTPHFIHipvgfxP2jpJLxVjzpy4LmQJ6mo_e9qNZVUf0sm5Ric55jAOSa1Q/s1600/image397.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="236" data-original-width="236" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMYkMg8EmZD2rw_Adl1qL836OmtbFxlT1HKN9JmRYXVvi3suo2qNqpUHGICZY-GE9N_vP6jlg1QF4I7gXZWHhTPHFIHipvgfxP2jpJLxVjzpy4LmQJ6mo_e9qNZVUf0sm5Ric55jAOSa1Q/w400-h400/image397.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Este de știut despre regiunea Iuhra / Iugra dintre izvorul Peciorei și Ural (</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Югра de unde provine denumirea Ugră,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cronicarii Medievali Arabi - ca de exemplu Berberul Al-Gharnâti - notând-o Yura), indicată de cronicarul Constantin Cantacuzino ca aceea din care au fost mulți Huni dar și mulți Unguri, că în prezent - conform analizelor genetice - are peste trei sferturi dintre bărbații săi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Khanti / Jogra</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">de tip genetic asemănător cu Gherga; în Dialectul Zyryan din vecina regiune Komi - la răsărit de Karelia - populația era Jugra (așa a și fost notată în 1096 la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Garða</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Novgorod: în Evul Mediu mulți din Yura / Yugra - printre care și Goguli / Voguli, cunoscuți ca parte a populației Mansi - pentru a scăpa de birurile cerute întâi de</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Garða</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Novgorod iar apoi cerute de Moscova / metropola de lângă izvorul Fluviului Ră / Volga, au emigrat spre răsărit, dincolo de Munții Ural, în Bazinul Ob din V Siberiei, Ob onomastic echivalând Op adică Apa, acolo căpătând, corespunzător antropologilor, trăsături Mongoloide). Despre regiunea Moscovei - aflată pe Râul Moscova din Bazinul Volgăi - e de știut că inițial a fost populată de către Finico-Ugrii Mari (ziși și Chere-miș), cu bărbații genetic Gherga în majoritate: în prezent, Moscova - la început cu denumirea Mosca, având înțelesul apropiat de “mâzgă” datorită tipologiei sale mlăștinoase sau învolburate / murdară, respectiv mocirloasă / vâscoasă - e cel mai mare oraș al Rușilor și e capitala Rusiei (de altfel, în vechime Rumânii / Românii - ziși Valahi - foloseau denumirea de Muscali pentru Ruși); se poate remarca la denumirea Volga că Ungurii / Maghiarii au “Volgy” pentru “Vale”. Este interesant că înainte cu câteva decenii față de stolnicul Constantin Cantacuzino, Britanicul Peter Heylin a consemnat în “Cosmografia” sa: “unii afirmă despre Jugrii dintre Duina / Dvina și Peciora HiperBoreilor că ar fi fost progenitorii actualilor Unguri din Panonia, proba fiind că vechea Maghiară ar fi semănat cu ce vorbesc ei”. Un studiu genetic din 2018 - publicat în 2019 - implicând specialiști ca Helen Post de la Universitatea din Tartu / Estonia, Endre Nemeth de la Muzeul de Istorie al Ungariei, Hovhannes Sahakyan de la Academia Armeniei, Bayazit Yunusbayev de la Institutul de Genetică din Ufa / Rusia, ș.a. a relevat înrudirile pe linia genetică masculină umană “N” dintre Ugrici (între care Ungurii formează cel mai mare grup lingvistic), Finici și Turkici:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcYKgvOlehneKuxbwHG4EDkmrEFuiJKUiONpeRkA2jx8cnYnX8SKBiRE69DR_YtZznKd1tqJJPmxC5ryfNUMTa9aHU3HvQkrohlI9fHkFOTIOKUYcJl2nhdhlavuESELPi22xiGl5rOHsh/s1600/image532.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="368" data-original-width="631" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcYKgvOlehneKuxbwHG4EDkmrEFuiJKUiONpeRkA2jx8cnYnX8SKBiRE69DR_YtZznKd1tqJJPmxC5ryfNUMTa9aHU3HvQkrohlI9fHkFOTIOKUYcJl2nhdhlavuESELPi22xiGl5rOHsh/s400/image532.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">La regiunea Komi - unde majoritatea bărbaților au profilul genetic Gherga - se poate observa că e scăldată de apele Bazinului Râului Nordic Dwina / Dvina (cu gura în Marea Albă / Oceanul Arctic); la Vest, cu gura în Golful Riga / Marea Baltică - curgând prin Rusia, Belarus și Letonia - e apuseanul Fluviu Dwina / Dvina = Duna / Daugava (Bazinul său fiind leagăn Antic Finic și Medieval Vareg): înțelesul onomastic “Dvina” poate fi conectat de cel Finic pentru divinele pirogi “vene” - necesare deplasărilor facile la HiperBorei - numele său Finic fiind Viena (în Finică pentru Rusia e denumirea Venäjä iar pentru Belarus e denumirea Valko-Venäjä / efectiv însemnând “Alba Rusie”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8hZ7ZtwA6YPnJeX9poZJlGQbGaBJjAQCYHjjC6ce5JlnRLl64KGzjCB0Cwh85X0vjM6HfoIqUD3BgH_3VUdCbHK66wUSBEsddenW-fChpJ5zQloEuTKuMGHpLSRbr6M2g1hkVozDXoBbq/s1600/image534.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="589" data-original-width="800" height="293" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8hZ7ZtwA6YPnJeX9poZJlGQbGaBJjAQCYHjjC6ce5JlnRLl64KGzjCB0Cwh85X0vjM6HfoIqUD3BgH_3VUdCbHK66wUSBEsddenW-fChpJ5zQloEuTKuMGHpLSRbr6M2g1hkVozDXoBbq/s400/image534.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Dvinei / Vienei Nordice</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În lucrarea “O istorie a maghiarilor”din 2014 editată la Cluj-Napoca - cel mai mare oraș al Ardealului - autorii Pall Szabo, Pocsai Sandor, Dr. Rad Ciprian, Dr. Varadi Eva și Dr. Wellmann Laszlo au scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Arheologii presupun că populaţiile ugrice erau, în epoca bronzului, purtătoarele culturii Cercascul, de tip Andronovo, caracterizată prin case de lemn adâncite parţial în pământ (semibordeie). Ei practicau atât înhumaţia cât şi incineraţia. În secolul XII î.C., datorită schimbărilor climaterice (zona a fost parţial inundată şi nu putea asigura traiul unui grup numeros) s-a destrămat unitatea ugrică, o parte din populaţie mutându-se spre sud. Din aceia s-a format ulterior poporul maghiar, iar din cei rămaşi popoarele khanti şi manşi. Actualmente popoarele hanti şi manşi trăiesc în Districtul Autonom Hanti-Manşi din Rusia, situat pe o parte şi alta a fluviului Ob”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Așadar, acea zonă Siberiană de pe Fluviul Ob - generatoare a Ungurilor prin Cultura Cercascul din Epoca Bronzului - a fost în contacte cu Europa vreme îndelungată, până după apariția Rușilor / în Evul Mediu: e de remarcat că deopotrivă dinaștii întemeietori ai statelor Ungurilor și Rușilor au făcut parte din grupul genetic al bărbaților Gherga (așa cum au fost anteriorii dinaști Huni ori Bulgari sau ulteriorii dinaști Tătari ori Mongoli); în 2019, cercetătorul Român Dan Alexe - în analiza “Basarab, ba-sar ab, la capul apei: din nou despre originea cumană...” - a explicat că “marele fluviu Ob = Apa”. La gura în Marea Kara / Oceanul Arctic = Înghețat a Fluviului Ob (la NE de Munții Ural) se află Peninsula “Ya-mal”, însemnând “Malul luminat” - zis și “Capătul lumii” - cu populație Samoiedă Nenetă / adică literalmente de “Oameni”, cea mai apropiată genetic masculin de Gherga, corespunzător laboratorului European al companiei Britanice “LivingDNA” ca rezultat al analizei solicitată în 2020 special de autorul prezentei lucrări; în zona Iamală / Yamalia coeficientul de umezire e ridicat, sunt mlaștini severe, permafrostul e larg răspândit, clima e dură, cu ierni lungi și reci, respectiv veri scurte iar vânturile sunt puternice, aducând o multitudine de păsări migratoare: acolo creșterea tradițională nomadă a renilor e cea mai bine păstrată din Rusia iar Neneții și în prezent vânează urși polari.</span></span></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbmiU_6r3GmKk5oCyUTw29B4blyK32jCL76wa_rt4h82i6NmryvFrxycvHXu_UOFaJ0fQlywdBrq0txUspZ64DKBSYIZHtO8Xd1kyd6Do_f8Zw4riLsQwcQ00F-LvvK7JIEzMSmKNz9w_Y/s604/ddddddddd.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="246" data-original-width="604" height="163" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbmiU_6r3GmKk5oCyUTw29B4blyK32jCL76wa_rt4h82i6NmryvFrxycvHXu_UOFaJ0fQlywdBrq0txUspZ64DKBSYIZHtO8Xd1kyd6Do_f8Zw4riLsQwcQ00F-LvvK7JIEzMSmKNz9w_Y/w400-h163/ddddddddd.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Răspândirea procentuală actuală a bărbaților genetic ca Gherga<o:p></o:p></span></span></i></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">(conform “Living DNA” 2020)</span></span></i></p></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum a studiat lingvistul Rus Max Vasmer 1886-1962, hidronimul Volga s-a fixat în legătură cu termenul proto-Slav pentru “umiditate”, păstrat de Slavi acum de exemplu în Ucraineană ca “Voloha”, în Rusă și Bulgară ca “Vlaga” (în Cehă “Vlaha” fiind “umezeală”), etc.; Ungurii - parte a Ugro-Finicilor, numeroși în Valea superioară a Volgăi - stabiliți din 896 în capătul apusean al Marii Stepe EurAsiatice, anume în Panonia = Bazinul Dunării mijlocii, fiind cei mai Sudici Ugro-Finici din Europa, utilizează termenul “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.1pt;">Völgy” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Vale” (leagănul limbilor Ugro-Finice / Finico-Ugre în Europa, grupare din care s-au desprins Ungurii vorbind Maghiara, a fost între Munții Ural și Fluviul Volga iar Finicii - respectiv cei numiți așa încă din Antichitate fiindcă erau la finele Vechii Lumi - care au migrat dinspre S spre N, au preluat Graiul Saami care au migrat dinspre E spre V: Ungurii au apărut la Dunărea mijlocie după 216 ani de la venirea verilor lor Bulgari la Dunărea inferioară, care au avut împreună cu Vlahii / Românii o mare structură imperială din vecinătatea NV a bizantinilor până în Panonia / la Dunărea mijlocie, unde Ungurii la sosire i-au întâlnit pe cârmuitorii Românilor - din Imperiul Scito-Român / Bulgaro-Vlah = Български-влах - Gelu / în Ardeal, Menumorut / în Crișana și Glad / în Banat). Geneticienii au relevat că dintre Europeni cei mai marcați tipologic ca “Oameni ai Stepelor” sunt Eski-moșii Saami / Sa-meni (majoritari la N de Karelia, în Laponia / Finlanda):</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibei2DyeVqfkGK1NzQgnFwTOjns_GrXBA29n0zgO3juIgkmj_1YyktqAZqWHv_O96OySOGo2_LnjliSUySsp8MpSqBbYn0QhJq15B3HEWPkVtxVHBRiUeharl_Wxz04-01iYJDy_1y0grj/s1600/image536.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="1000" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibei2DyeVqfkGK1NzQgnFwTOjns_GrXBA29n0zgO3juIgkmj_1YyktqAZqWHv_O96OySOGo2_LnjliSUySsp8MpSqBbYn0QhJq15B3HEWPkVtxVHBRiUeharl_Wxz04-01iYJDy_1y0grj/w400-h285/image536.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Proporțiile moștenirilor printre actualii Europeni</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Volohii / Valahii - sau Vlahii - au fost denumiți mereu Românii (adică “riveranii” / “cei de pe Râuri”) iar așa ceva e de reținut, căci rădăcinile au fost străvechi, dinaintea existenței Slavilor / Slabilor, anume: din timpul stră-Românilor / urmașii celor din Raiul Est European (mulți cercetători Români au studiat apariția Medievală a legăturilor dintre Slavi / Sclavi și Rumâni / Români refuzând însă cu cerbicie orice dimensiune acvatică a etnonimului de Volohi / Valahi sau Vlahi - chiar dacă aceleași semnificații de udare ori de valuri sunt atât pentru Slavi, cât și pentru Români - reținând doar că Slavii se așezau pe Văi, acelea de fapt fiind populate până atunci în mod preferențial de către Români; din anul 680, Vulgarii / Bulgarii s-au așezat în Balcani, în vecinătatea bizantinilor, ca “prima linie” a Imperiului</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Български-влах / Bulgaro-Blah = Vulgaro-Vlah / Scito-Român, făcându-și datoria războinică timp de mai multe secole, până în mileniul II). În 1999, academicianul Victor Spinei a scris: “Din momentul apariției hunilor în extremitatea răsăriteană a Europei și până la pătrunderea mongolilor, stepele nord-pontice s-au aflat sub dominația autoritară a triburilor de neam turcic. Spre mijlocul acelei îndelungate perioade de aproximativ un mileniu s-a interpus breșa datorată ungurilor, alcătuind o notă distinctă în peisajul învolburat al stepelor. Ungurii sunt singura ramură a marii familii de popoare finico-ugrice care, desprinzându-se din ambianța geografică ancestrală, s-a înscris pe o traiectorie evolutivă cu un destin aparte, într-un alt mediu etnic și cultural, specific comunităților nomade. Spre deosebire de ceilalți frați finico-ugrieni - vânători și culegători, răspândiți în zone cu întinse arealuri forestiere - ungurii, prin contactele și conviețuirea cu triburile nomade turanice, au fost contaminați nu numai din punct de vedere lingvistic de influența lor, ci și în privința modului de viață, mai ales prin faptul că s-au deplasat progresiv spre ținuturile de silvostepă și stepă, cadru predilect pentru creșterea animalelor în turmă; dat fiind că, după migrația hunilor, șesurile ponto-caspice au devenit un adevărat apanaj al neamurilor turcice, ele au impus specificul propriilor norme de existență nomadă tuturor comunităților din zonă, creuzetul stepei având tendința de a topi identitatea tuturor celor pătrunși în cadrul său: acest fapt explică și desemnarea ungurilor în unele categorii de izvoare cu numele de turci”.</span></span></div><div><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHZNLvQqjKnImV_jPtc9wlzhpU6J1xI0ZzwpDYsP6pWxyGj0mcu_r2CkrGOV4fhWR-mSxcWNggRsZGKRFylDapQmCntqySolKLC-V7mfXOzglZM5B_50CiKo-UAz7Z4MmuX60-lWPQldXc/s335/image627.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="260" data-original-width="335" height="310" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHZNLvQqjKnImV_jPtc9wlzhpU6J1xI0ZzwpDYsP6pWxyGj0mcu_r2CkrGOV4fhWR-mSxcWNggRsZGKRFylDapQmCntqySolKLC-V7mfXOzglZM5B_50CiKo-UAz7Z4MmuX60-lWPQldXc/w400-h310/image627.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Migrarea Oguză / Turanică</span></span></i></td></tr></tbody></table></span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">La sfârșitul secolului IV, Hunii dintre izvorul Peciorei - Fluviu lung de 1809 km, cu al treilea debit din Europa după Volga și Dunăre, curgând în Oceanul Arctic - și Peninsula Crimeea / Marea Azov, au intrat în spațiul actualei Românii iar la începutul secolului V (după ce o parte din Geții / Goții de la Dunăre au cucerit Roma) ei și-au stabilit capitala imperială în Banat, căci liderul Attila s-a însurat în regiune cu prințesa autohtonă Kreka / Kerka, urmașa ultimului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“G/herțeg”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> = rege independent al Geto-Dacilor, Decebal; despre împăratul Attila, cei de la Dunărea mijlocie și inferioară (anume Românii, Vulgarii / Bulgarii și Ungurii) au avut postum mereu termeni elogioși, fiind respectat ca un mare cârmuitor al strămoșilor lor: au fost atestate cu înrădăcinarea în Dinastia lui Attila din secolul V, pentru Bulgari / Sciți, Dinastia lui Asparuh din secolul VII și pentru Unguri / Maghiari, Dinastia lui Arpad din secolul IX (iar dacă ambele dinastii ale ambilor vecini ai Românilor au documentat aceeași filiație nobilă Hună - adică Bulgarii și Ungurii - ar fi ciudat ca Românii, fizic aflați tocmai între ei, să nu considere așa ceva, mai ales deoarece Dinastia lui Attila și-a avut rudele cele mai apropiate nu altundeva decât în spațiul Român iar prima mare cronică a Țării Românești a atestat “marea amestecare” avută de autohtonii stră-Români cu Hunii, într-un timp când nici Bulgarii și nici Ungurii nu erau așezați în actualele lor Țări). Față de restul Vechii Lumi, fiecare dintre oamenii acestor națiuni - în timpurile proprii de apogeu - au fost la rând “extrem Nordici” = Hiperborei: Geto-Dacii, Hunii, Bulgarii ajunși de pe Bolga / Volga în S Dunării inferioare, Ungurii sosiți în Panonia de și mai departe decât Bulgarii / de dincolo de Volga și Rușii (stăpâni și acum peste cea mai mare parte a Nordului EurAsiei, ei fiind acum proprietari ai locurilor foștilor MasaGeți / Sciți, până la Polul Nord); istoricul Rus Dmitry Ilovaysky a scris în 1874 că Hunii împăratului Attila erau Finico-Ugri Europeni provenind dintre Munții Ural și Carpați iar ei nu erau aceiași cu Hunii Asiei.</span></span></div>
<div style="font-family: architecture, serif; font-size: 20pt; font-weight: bold;">
<span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt; font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"><span lang="FR" style="font-size: 10pt;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"></span></span></span></span></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBJvVuS_Yo3w1dYahDJYTlEFUH9MlpcngEeTaYHbWB_kQBHGGUMFKcSqsy14eCgiPlotpiJ_gWamZLD_ncEBdrlFno8qv72qTSt5IgiHfro3Uoe7n1N_Tz_VGKl3YOTdIEIAZmReLQ_O7S/s1600/image399.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="417" data-original-width="630" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBJvVuS_Yo3w1dYahDJYTlEFUH9MlpcngEeTaYHbWB_kQBHGGUMFKcSqsy14eCgiPlotpiJ_gWamZLD_ncEBdrlFno8qv72qTSt5IgiHfro3Uoe7n1N_Tz_VGKl3YOTdIEIAZmReLQ_O7S/w400-h264/image399.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Familia Uralică</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Este de știut că în Epoca Bronzului - de exemplu în mileniul III î.C. - proto-Urala era utilizată între Baikal și Baltica, așa cum se poate vedea:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRoc9SLOReTR-8IxiTZd0xwV0DL5JfLW2ezRNTuxCfT0Z-bfQHIiJqoiLU2w2OV1ulXFoypAQUi57wpoqWkLB4ynBU8pEkNsQJHdqfIa-OIY-0WMqTapzBCAowa32peY3CZNfpuqdW114s/s939/image629.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="717" data-original-width="939" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRoc9SLOReTR-8IxiTZd0xwV0DL5JfLW2ezRNTuxCfT0Z-bfQHIiJqoiLU2w2OV1ulXFoypAQUi57wpoqWkLB4ynBU8pEkNsQJHdqfIa-OIY-0WMqTapzBCAowa32peY3CZNfpuqdW114s/w400-h305/image629.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Proto-Urala în mileniul III î.C.<br />(conform cercetătorului Cipriot Costas Melas, 2020)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Sfinţii de la Răsărit au impresionat Vechea Lume, din timpuri imemoriale. O legendă Grecească - relatată de Anticul Plutarh - a explicat de ce unui Fluviu din Meso-Potamia i s-a dat numele de Tigru, după ce mai înainte se numise Sollax: pentru a seduce o nimfă Asiatică / Indiană de care se îndrăgostise (în Latină “paellax” = “seducător”), Zeul Dionysos s-a prefăcut în tigru; ajunsă pe malul Fluviului, nimfa n-a mai putut fugi mai departe şi s-a lăsat prinsă de tigru. Medes - fiul lor - a fost eroul etnonim al Mezilor iar Fluviul a început să poarte numele de Tigru în amintirea nimfei şi a Zeului care s-au iubit pe malul său. Înţelesul de “mijloc” s-a transmis printre cei vechi atât pentru “Meso-potamia” (teritoriul dintre Fluviile Tigru şi Eufrat), cât şi pentru “Media” (teritoriul din N Mesopotamiei), unde trăiau Magii, care erau oameni străvechi - Mani numiți Moși - cu rădăcini în timpurile când era venerată Sf. Lună = “Ma-sa” / astrul favorit al Marii Mame zisă “Muș”, iubită din moși-strămoși.</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGOzWGm6jq1fPiM9RO_oMKNjntZScasuR6krHpacXo9UxFRZ2ln-gRDlPMYjw3_Zxu1z3vKXm6VLnMisQlG8DQ_82465BWTjmHtBqwkDeQp5T_rHuzXTZdYWvSVxPyyqnsnNsZHGeDriQs/s1600/image540.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="750" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGOzWGm6jq1fPiM9RO_oMKNjntZScasuR6krHpacXo9UxFRZ2ln-gRDlPMYjw3_Zxu1z3vKXm6VLnMisQlG8DQ_82465BWTjmHtBqwkDeQp5T_rHuzXTZdYWvSVxPyyqnsnNsZHGeDriQs/w400-h266/image540.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Spre comparație, la apus - în Europa Centrală, în spațiul României actuale și împrejur, unde erau stră-Românii - a fost venerat Soarele = Sf. Ra, credincioșii săi fiind “Oamenii Raiului” adorând lumina: “Râ-mânii” / “Ru-mânii” (“mânii” fiind “oamenii”). În Asia Centrală, nu departe de Media = Ţara Moșilor / Magilor erau tărâmurile Masa-Geţilor / Marilor Geți şi Dahilor (rudele răsăritene ale apusenilor Geţi şi Daci, din Europa / inițial aglomeraţi cu predilecţie pe cursul inferior al Fluviului Dunărea); </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopedia Germană Paully-Wissowa” a derivat MasaGeții din Avesticul “Masyo” pentru “pește”, ei fiind “mâncători de pește” (deci și pescari ori navigatori / negustori): de altfel, mai ales Antic răspândirea lor a fost între Bazinele Fluviilor SârDaria / din Asia Centrală - însemnând “Râul Soarelui” ori “Râul Regal”, căci acolo “Darya” = “Râu” - și Dunărea / din Europa Centrală (în Vechea Lume, Darya / “Dar-ya” - însemnând apă mare - era în Asia Centrală și literalmente “Darul-luminii”, forma masculină la Perși fiind Darius iar Dinastia Duras a dat regi Geto-Daci în Bazinul Dunării inferioare, la începutul Medieval Dinastia Dulo dând cârmuitorii timpurii ai Hunilor, Bulgarilor și Ungurilor). Este de ştiut că în Antichitate - după cum a scris şi un document Maramureşean din 1404 despre denumiri locale Antice, studiat de academicianul Ardelean Ioan Aurel Pop / ajuns președintele Academiei Române în 2018 - limbii Gete i se zicea “Sermo-Geticus”, adică “vorbirea Getă” (ce s-a relevat prin toate cuvintele redate Medieval că în Antichitate era categoric Românică, fără aportul Romanilor: în Maramureş - regiune nicicând ocupată de Romani, de acolo curgând Marele Mureș adică Tisa / ce primește Râul Mureș ca afluent la granița dintre Banat și Crișana = altă regiune neocupată vreodată de Romani - au trăit Geto-Daci liberi); Sermo-Getica era vorbită în Sarmația de Geții răspândiți pe vastele întinderi Sarmate, începând cu capitala Sarmise-Getusa / literalmente însemnând orașul Geților dinspre Sarmați (existând în Ținutul Hațegului dinaintea ocupației Romane).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkS4NkxzcGpSDl312MkZeSfDwCbaHyoZbok-jv9Kk7gGFhW4CMShyphenhyphen6hr0bJYDmKUerRQSmeUmMhC495Dht1HHQ0sC6kUkEzWu0Jq102l2mnjiasuV-qJwJB6RPu1hdXstt6a_if0kET_-y/s1600/image400.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="883" data-original-width="979" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkS4NkxzcGpSDl312MkZeSfDwCbaHyoZbok-jv9Kk7gGFhW4CMShyphenhyphen6hr0bJYDmKUerRQSmeUmMhC495Dht1HHQ0sC6kUkEzWu0Jq102l2mnjiasuV-qJwJB6RPu1hdXstt6a_if0kET_-y/w400-h360/image400.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Regiuni Românești</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În proto Indo-Europeană - adică în limba dinaintea celei utilizate de Kurgani - compunerea dintre uscatul “Ters” şi divina “Ga” (ca Ters-Ga) semnifica “uscata Ga” / “sufletista Ga”, ştiindu-se și că de fapt fierbintele suflet e uscat, în veşnică dorinţă de apă. Cu numele Gher-Ga erau pământenii care locuiau uscatele terase / terenuri de lângă ape (în lingvistică, “T” - ca şi “K” - a fost demonstrat ca des suprapus în trecut peste “G”, ceea ce-i indică pe Gherga ca primii oameni ai pământului uscat, “Gher” precedând “Ter”); însă Gher a dat şi Ker / Cer - ceea ce era deasupra Pământului Ga - hierogamia dintre Cer şi Pământ (literalmente ca Gher-Ga) de asemenea fiind demonstrată ca străveche: în vechea Greacă “hiero” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ιερός</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> = “sacru” iar “chiero” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">χιερο</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> = “mare preot” (despre limba Greacă e de ştiut că nu s-a născut în Sudul Balcanic / Europa, ci întâi a apărut în Vestul Anatolic / Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mică”). Binomul umed-uscat bineînțeles că a caracterizat mereu riveranii (oamenii de pe Văile Râurilor, solidarii stabiliți pe maluri, spre deosebire de solitarii din Munți).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibHV6ARjRPLlGfgZa0pwSEr3obhW8AeRmrE6dFGbQY9UssluF4kZGm7ikMZhCAsWKSycFrvK9x5-6llweT_4hQqOBXFCzYoHKMKNI-pL7b-KjFI52QwhwzNwMQnAdriLyL6WXgcEQYHMMu/s1600/image402.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="366" data-original-width="517" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibHV6ARjRPLlGfgZa0pwSEr3obhW8AeRmrE6dFGbQY9UssluF4kZGm7ikMZhCAsWKSycFrvK9x5-6llweT_4hQqOBXFCzYoHKMKNI-pL7b-KjFI52QwhwzNwMQnAdriLyL6WXgcEQYHMMu/w400-h283/image402.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Se pare că forma de “pământeni credincioşi” (rugând Gheia / Pământul) ori forma de “regalitatea pe Pământ” (cârmuind pământenii) au fost de la începutul Gherga, numele reproducând Pământul Gheia = “GHE” şi regalul = “RGA”, adică expresia cumulată a gemenilor regali - respectiv “prinţi” - cerescul “Ra” şi terestra “Ga” / Gherga fiind deopotrivă atât “pruncul” lor, cât şi respectiv prinţul propagator al credinţei în puterea Pământului Ghe; zămislirea “Ghe-rga” a fost de către androgina “sufletistă supremă” a “timpului de aur” din Epoca Pietrei, patroana Pământului / Terrei (prefixul “Ghe” fiind conectat sufletului pământean iar “rga” arătând valoarea supremă - de rugă sau regală - care probabil era prima formă Gherga, cea mai veche, din paleolitic, literalmente Ghe-rga însemnând cel care ruga Gheia / Pământul ori “regele Pământului”). În cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016 cercetătorul Lucian Costi a scris: “Ru-ga se rostește cu gu-ra, unde ruga și gura sunt termeni clădiți cu aceleași morfeme pe poziții inversate: ‘r*’, codul adorării soarelui și ‘g*’, codul grăirii”. Pre-diluvian, regii / “rga” proveneau din “Ra-Ga” (de fapt cumulul dintre Cerul Ra şi Glia Ga) iar patriarhii “rşi” / “rişi” - primii înţelepţi, consideraţi mai ales ca Sfinţi Cereşti / Solari - proveneau din “Ra-sa” (asamblând Cerul / Soarele “Ra” care lumina Terra / Pământul şi sacrul său “Sa”, ca “Soarele-Sacru”), Gherga regăsindu-se de-a lungul a diverse perioade istorice, în locuri diferite, deopotrivă drept cei care se rugau, adică “regi” sau drept cei care erau înţelepţi, adică “rişi”. De altfel, corespunzător “Dicţionarului de sinonime Române” din 2002 “a cerca” facerea unui serviciu = “a ruga” / “a se închina” (“regi” şi “rişi” regăsindu-se într-un areal uriaş din Vechea Lume, cuvintele acelea fiind încă din Epoca Pietrei foarte populare în multe culturi, cu exact aceleaşi pronunţii şi cu exact aceleaşi sensuri); în cadrul termenului de “persoană”, se poate observa pe bucăţi că “pe-rsoană” cuprinde prefixul sfinţeniei “pe”, particula “rso” a înţelepciunii şi sufixul “ană” de la divinitatea An: “persoană” în vechime era considerată - dintre toate vieţuitoarele - numai fiinţa umană, deoarece e singura care pe lângă trup şi suflet are spirit (oamenii - în plus - deosebindu-se şi prin faptul că-s cuvântători, restul vieţuitoarelor fiind necuvântătoare). Ambele categorii, de rişi = înţelepţi şi de regi = lideri, se distingeau prin faptul că erau “născuţi a doua oară”, adică erau divini; literar, “Ghe-rga” = “stăpânirea Pământului”, căci particula “Ghe” era de la Pământ iar particula “rga” era pentru stăpânire: dimensiunea regală Gherga e cuprinsă în însuși numele Ghe-rga = “Ghe-rege” (Ghe / Ga fiind Terra / Pământul iar “rga” fiind regele / regina). Înţelesul străvechi / inițial Gherga (pre-diluvian / din paleolitic) efectiv poate fi decriptat ca “regina Pământului”: Marea Mamă (venerată pretutindeni în Epoca Pietrei, deoarece religia în cronologia lumii a început matri-liniar cu Doamna-zeu, nu patri-liniar cu Dumne-zeu, “Maica Domnului” fiind o expresie consacrată cu multe milenii înaintea Fecioarei Maria din Galileea); purtătorii numelui Gherga erau cei îndreptăţiţi de puterea pe care o aveau, căci au fost - regine / regi ori rişi - cârmuitorii oamenilor, înțeleptele / înțelepții propagând credinţa în divinitatea sa. În imaginea următoare se poate vedea o reprezentare din Epoca Pietrei - găsită în Câmpia Est Europeană - a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Marii Zeiţe Mamă, din Gagarino 53,43 lat. N, 38,23 long. E, pe Fluviul Don (sculptură în obsidian = rocă vulcanică, din mileniul XIX î.C. / în timpul ultimei glaciaţiuni):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKBa4uqfS7nH7MJf_ktIA4MeAIVF6jFJ5j8NdTJj1Qlaxp-hdlkMy1kWgJK8JrRvWNz0Qaref0-nov491VT47qiizrI2zLkTsbCQ-KS1Ri07OUSz6d1BJb1POt8kXMVnZATIWyE2YGWsLO/s1600/image404.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1264" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKBa4uqfS7nH7MJf_ktIA4MeAIVF6jFJ5j8NdTJj1Qlaxp-hdlkMy1kWgJK8JrRvWNz0Qaref0-nov491VT47qiizrI2zLkTsbCQ-KS1Ri07OUSz6d1BJb1POt8kXMVnZATIWyE2YGWsLO/w178-h400/image404.jpg" width="178" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Marea Zeiţă din Gagarino</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Ion Ghinoiu - în “Dicţionarul de mitologie română” din 2012 - a afirmat că “în cele aproximativ 10 milenii de cultură şi civilizaţie în bazinul Dunării de jos au fost 3 complexe spirituale, dominate de câte o divinitate adorată: Zeiţa-Mamă din Epoca Pietrei (mileniul VIII î.C. - mileniul III î.C.), Zeul-Tată indo-european (mileniul III î.C. - mileniul I î.C.), Fiul lui Dumnezeu, Iisus (din mileniul I încoace)”. Academicianul Român George Coșbuc a scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Colindele au fost cântece solare, fragmente şi rămăşiţe din cântările liturgice ale Cultului Naturii. Ele însă sunt mai vechi decât creştinismul.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cântările pe care le aveau popoarele Indo-Germanice, poate din timpuri preistorice, ca părţi integrante ale cultului lor, preamăreau în versuri elementele şi lupta lor în natură, fenomenele naturii şi corpurile cereşti. Îndeosebi soarele stă în centrul acestui cult: biruinţa lui asupra întunericului nopţii, a iernii şi a furtunii, făceau dintr-însul un erou; căldura lui şi lumina, pe urma cărora creşteau plantele, făceau din el un binefăcător al lumii. Ca erou şi binefăcător</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> soarele era şi este centrul miturilor solare şi este astăzi centrul basmelor noastre. Apunerea sa seara, dar mai ales depărtarea lui de pământ începând de la solstiţiul de vară, era privită ca o călătorie a lui printr-altă lume, chiar ca o moarte a lui - pe urma lui murea lumina, venea frigul şi despuierea naturii - iar oamenii îi dădeau poveţe cum să se lupte cu duşmanii săi, pe unde să meargă să nu să rătăcească, cum să se poarte printr-altă lume. Ca drumeţ înstrăinat, el era plâns în cântece şi este plâns şi astăzi în bocetele noastre. Iar de la solstiţiul de iarnă, când începea să se apropie de pământ, el era eroul biruitor care se întorcea din luptă, i se aduceau jertfe, i se cântau cântece de bucurie şi de biruinţă. Venirea lui era privită ca o naştere, căci cu el renăştea lumina zilelor şi viaţa naturii. Iar la echinocţiul de primăvară era sărbătorit îndeosebi ca erou întors din luptă, ca eroul înviat din morţi, dăruind viaţă lumii. Ca erou ce se naşte, a fost cântat de popoare în toate timpurile, cu urări reciproce de fericire, cu alegorizări şi simbolizări şi este cântat şi astăzi în colindele noastre şi este sărbătorit de datinele noastre.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Colindele erau şi sunt cântece la adresa soarelui, ce renaşte la solstiţiul de iarnă, prin decembrie”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Biserica relativ recent a decis că nașterea lui Iisus a fost în noaptea Moșului Crăciun, divinizat de milenii după solstițiul de iarnă, în prezent încă sărbătorirea Crăciunului - a personajului victorios, cu mare personalitate - fiind mult mai puternică decât aniversarea Pruncului Iisus (ceea ce îngrijorează clerul): Tradițional, Moșul Crăciun cu daruri, cu colinde, etc., copleșește în impact comparativ cu imaginea Nou-Născutului, dintre cele 2 personaje încă și acum cel bătrân fiind - cel puțin imagistic - categoric mai popular decât cel tânăr (colindul de ceată bărbătească de Crăciun al Românilor e oficial din 2013 în patrimoniul imaterial UNESCO al umanității; e de știut - după cum a studiat și Dr. Grigore Leșe - că inițial cuvântul folosit la “colind” era “corind”, dânsul afirmând despre Corinde că au fost “cele mai vechi cântece ale omenirii, ctitorite de zei”). Numele sorcovitului vine de la sorb (rudă cu gherghinul / păducelul, merișorul și măceșul): șamanii apreciau puterea dată de bobițele sale tămăduitoare și pentru că erau roșii (având culoarea sângelui care însemna viață); sorcovitul - practică șamanică - în vechime se practica prin lovirea cu crenguța de sorb a șalelor / spatelui (zona sacrală), pentru că pe acolo era poarta de intrare a puterii sorbului. Vlahii / Aromânii din Nordul Elenilor încă sorcovesc așa, după cum au arătat specialiști ca Faidon Koukoules, Kostas Karapatakis, ș.a. iar la Români până acum a rămas zicala despre bătaia la fund că “e ruptă din Rai”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc5VIqMByFkA2jdSAPJp5MxEmK9tPClpjqOKGfRAvt9NbjfyFVt4ueFdPC6vxVEpvOMPD8d1TF4jCnJD8YafImP6FeChJNXrdsUrIE_CCfQnkYCRE_pfBYYPnAHuuQcEAZXDY9my1jAxHf/s1600/image406.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="150" data-original-width="259" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc5VIqMByFkA2jdSAPJp5MxEmK9tPClpjqOKGfRAvt9NbjfyFVt4ueFdPC6vxVEpvOMPD8d1TF4jCnJD8YafImP6FeChJNXrdsUrIE_CCfQnkYCRE_pfBYYPnAHuuQcEAZXDY9my1jAxHf/w400-h232/image406.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De altfel, străvechile reprezentări ale ritualurilor șamanice au înfățișat și bătaia la tălpi cu vergeaua, pentru readucerea la conștiență a persoanei aflată în transă: a se întoarce între cei vii. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2014, Dr. Ion Ghinoiu a scris despre “Zeii pastorali”: “Asemănător primului zeu al omenirii, numit de români Sf. Soare, care se naşte, îşi trăieşte fulgerător veacul şi moare pentru a renaşte după un an, mureau şi renăşteau şi zeii popoarelor asimilaţi cu acesta. Anul - unitatea principală de măsură a timpului - are submultipli şi multipli. Unităţile şi reprezentările mitice subordonate zeului An sunt anotimpurile, lunile, săptămânile, zilele şi momentele zilei. Acestea se împart, după tipul de calendar - agrar sau pastoral - în 2 încrengături: a zeiţelor agrare, dependente de cultul lunar şi dominate de Baba Dochia şi a zeilor pastorali, dependenţi de cultul solar şi dominaţi de Moş Crăciun. După marii zei-an, Moş Crăciun în calendarul pastoral şi Baba Dochia în calendarul agrar, urmează reprezentările mitice sezoniere care patronează anotimpurile: 2 în calendarul pastoral (iarnă, vară) şi 4 în calendarul agrar (primăvară, vară, toamnă, iarnă). Zeul An are submultipli dar şi multipli: ‘veacul de om’, durată egală cu lungimea vieţii omului în Lumea de aici şi ‘veacul vecilor’, lungimea vieţii sufletului în Lumea cealaltă. Dimensiunea ‘veacului de om’ este apreciată în ani iar cea a ‘veacului vecilor’ este calculată în ere”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp_Osbuq-wEOJm1qUgZB_jkcBOI-HGEmOKpqVJWli8SURtybfiTFBVTUuwO-r88ajuIvhQZxPiDStnvYWEmuL_mBxvZBoFyd1ubOd9_VCnF0Uz8DSSPEroNkpgzo4FdlQ0Mi19KUr44yOd/s1600/image407.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="323" data-original-width="450" height="286" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp_Osbuq-wEOJm1qUgZB_jkcBOI-HGEmOKpqVJWli8SURtybfiTFBVTUuwO-r88ajuIvhQZxPiDStnvYWEmuL_mBxvZBoFyd1ubOd9_VCnF0Uz8DSSPEroNkpgzo4FdlQ0Mi19KUr44yOd/w400-h286/image407.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Familia Altaică</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Calendarele şi cultele lunar ori solar au fost în strânse legături, din timpuri străvechi, pretutindeni pe glob. În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris: “Simbolismul lunii s-a corelat cu acela al soarelui. Cele 2 caractere ale ei fundamentale derivă, pe de-o parte, din faptul că luna e lipsită de lumină proprie şi nu este decât o reflectare a soarelui iar pe de alta, din aceea că traversează diferite faze şi îşi schimbă forma. De aceea, simbolizează dependenţa şi principiul feminin, precum şi periodicitatea şi reînnoirea. În această dublă calitate, luna e simbolul transformării şi al creşterii (cornul lunii). Luna e un simbol al ritmurilor biologice: astru care creşte, descreşte şi dispare, a cărui viaţă este supusă legii universale a devenirii, a naşterii şi a morţii, luna are o istorie asemeni cu cea a omului, însă moartea ei nu e niciodată definitivă. Veşnica întoarcere la formele iniţiale, această periodicitate fără sfârşit, fac din lună, prin excelenţă, astrul ritmurilor vieţii. Ea controlează planurile cosmice guvernate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetaţie, fertilitate. Luna simbolizează şi timpul ce trece, timpul viu pe care-l măsoară prin fazele ei succesive şi regulate. Luna este şi ‘primul mort’. Timp de 3 nopţi, în fiecare lună, ea e ca moartă, dispare; apoi reapare şi sporeşte în strălucire. La fel şi decedaţii, care se presupune că acced la o nouă modalitate de existenţă. Luna e pentru oameni simbolul acestei treceri de la viaţă la moarte şi de la moarte la viaţă. Luna - astru al nopţilor - evocă în plan metaforic frumuseţea dar şi lumina în imensitatea întunecimii. La hinduşi, sfera lunii e capătul căii strămoşilor. Mişcarea sa ciclică (faza de creştere şi de descreştere) poate fi pusă în legătură cu simbolismul lunar al lui Ianus: luna e deopotrivă poartă a Cerului şi poartă a Infernului, Artemida şi Hecate, Artemida ca aspectul favorabil, Hecate ca înfăţişarea înfricoşătoare a lunii. Altaicii salutau luna nouă cerându-i fericire şi noroc; iakuţii, finicii şi estonii celebrează cununiile pe lună nouă (şi pentru ei, luna e simbolul fecundităţii). Pentru iakuţi, petele din lună reprezintă o fetiţă care poartă pe umeri găleţi de apă; la buriaţi, aceeaşi imagine e completată de un răchitiş. Pentru samoiezi, luna ar fi ochiul rău al lui Num / Cerul, al cărui ochi bun ar fi soarele. În lumea islamică există 2 calendare: unul solar, datorită nevoilor agriculturii şi celălalt lunar, din necesităţi religioase (Coranul însuşi foloseşte un simbolism lunar; fazele lunii şi semilunare evocă moartea şi învierea). Simbolismul soarelui e tot atât de plurivalent pe cât de bogată în contradicţii este realitatea solară. Chiar dacă pentru multe popoare n-a fost el însuşi un zeu, soarele se înfăţişează ca o manifestare a divinităţii (epifanie uraniană). El poate fi conceput ca fiu al zeului suprem şi frate al curcubeului. Soarele e izvorul luminii, al căldurii şi al vieţii. Razele solare reprezintă influenţele cereşti primite de pământ. Textele hinduse fac din soare originea a tot ce există, principiul şi sfârşitul oricărei manifestări, ‘cel care hrăneşte’. Dintr-un alt punct de vedere, e drept, soarele este şi ‘distrugătorul’, principiul secetei, căruia i se opune ploaia roditoare. Astfel, în China veche, sorii de prisos trebuiau doborâţi cu săgeţile. Soarele se află în centrul cerului aşa cum inima se află în centrul fiinţei. Lumina fiind cunoaştere, soarele reprezintă cunoaşterea intuitivă, imediată; luna reprezintă cunoaşterea prin reflectare, raţională, speculativă. Prin urmare, luna şi soarele corespund sufletului şi respectiv spiritului, precum şi sălaşurilor acestora: inima şi creierul. Esenţă şi substanţă, formă şi materie: ‘tatăl său e soarele iar mamă îi e luna’ se poate citi în hermetica ‘Tăbliţă de Smarald’. Pentru popoarele Asiei Centrale, iniţial ar fi existat mai mulţi sori, ale căror căldură excesivă şi lumină orbitoare făceau pământul de nelocuit. Un erou / zeu a salvat omenirea doborând cu săgeţi - aşa cum rezultă din majoritatea miturilor - primii sori (aceia ar fi incendiat pământul, cărbunele provenind din acea calamitate). Soarele era femelă (‘mama-soare’) şi luna mascul (‘tatăl-lună’) pentru populaţiile pastorale nomade; a fost cazul celor mai multe triburi din Asia Centrală”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxPbOqlpin_0wd7LkXmt-l5hDqGRvdaXYJGwp76mDX-D58b8vPcn_ymkstpcsoZxYCyQjU0fV6xQiH6hPI8zo_ZpbYSBRcPVZw_8EFmrupUKAaO_0obsBjY2zjUgZt1yIFEOJPsDdZLhbq/s1600/iiiiii.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="158" data-original-width="680" height="92" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxPbOqlpin_0wd7LkXmt-l5hDqGRvdaXYJGwp76mDX-D58b8vPcn_ymkstpcsoZxYCyQjU0fV6xQiH6hPI8zo_ZpbYSBRcPVZw_8EFmrupUKAaO_0obsBjY2zjUgZt1yIFEOJPsDdZLhbq/s400/iiiiii.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cornul Lunii - adică SemiLuna - în Vechea Lume aducea vizual dar și onomastic, prin denumirea </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Luna”, cu </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pula lui An”. De pildă, foarte populare la Romani erau amuletele </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Lunula” la fecioare și </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Bulla” la feciori, adică semiluni falice, protejând de deochi; distragerea privirii de la cea directă “ochi în ochi” la cea deviată spre amuletă evita efectul hipnotic / “vrăjit”: hipnotismul / “vraja” se folosea de pildă intenționat doar de către șaman / vraci, pentru inducerea stării de transă asociată vindecărilor unor afecțiuni, deochiul însă fiind o vătămare in/voluntară, de evitat prin direcționarea “uităturii” dăunătoare pentru descărcarea puterii sale altundeva decât direct în ochi. Cercetătoarea Româncă Lucia Gheorghiu a scris în 2006: “Copiii nu trebuie lăsați să se uite în apă sau în oglindă până la vârsta de un an, căci se pot deochia singuri; durerea puternică de cap care nu cedează cu nici un calmant, căscatul continuu, starea de amețeală și greață fără motiv, fața înroșită puternic, sângerarea nazală, febra izbucnită brusc și țiuiturile persistente în urechi pot fi efectele unui deochi. Pe tot mapamondul, deochiul este încă de temut”. Cercetătorul Francez Louis Constant 1810-1875 (care sub pseudonimul “Eliphas Levi” a publicat în 1859 “Istoria Magiei” la Paris / în același an geologul Englez Charles Darwin 1809-1882 publicând “Originea speciilor” la Londra) a făcut fără echivoc distincția dintre Magie și vrăjitorie: “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Magicianul are o forță pe care o cunoaște, vrăjitorul încearcă sa abuzeze de ceea ce nu știe; diavolul se dăruiește magicianului și vrăjitorul se oferă diavolului”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE-YPMmRTIMUB4w9ER_rN3ibZcM6yCRFt8DOqlr9BZBcs7Ou1ve3QdLWbufGqz274tg_7IpbA2lTnoN_xcVPdnwUKuTY-ogRmFN_9ZlkPADbGsAW0XQluAN31nHj4gNO55_0kyjE55Kkb5/s1600/image414.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="647" data-original-width="635" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE-YPMmRTIMUB4w9ER_rN3ibZcM6yCRFt8DOqlr9BZBcs7Ou1ve3QdLWbufGqz274tg_7IpbA2lTnoN_xcVPdnwUKuTY-ogRmFN_9ZlkPADbGsAW0XQluAN31nHj4gNO55_0kyjE55Kkb5/w393-h400/image414.jpg" width="393" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De la început, puterile divine Gherga / “Gher-Ga” au fost deopotrivă cereşti (în legătură cu Cerul “Gher”) şi pământene (în legătură cu Glia “Ga”): cu tot simbolismul aferent, pe de o parte erau extraordinarele manifestări aeriene prin vârtejurile tornadelor, reflectând forţele de tip masculin ce au fost asociate unor vânturi deosebite, fulgerelor ori furtunilor iar pe de altă parte erau extraordinarele manifestări prin topirea gheţurilor Nordice şi curgerea lor, reflectând forţele de tip feminin ce au fost asociate trecerilor de la rece la cald, până la fierbinţeala vulcanică a unor terenuri deosebite; ambii poli - binecuvântaţi de lumina Soarelui / adică a Sacrului Ra sau de vigoarea Selenei / adică a Sacrei Luni - aveau valori părinteşti, astfel încât, prin Zeiasca lor împreunare, au format “Gher-Ga” = Gherga (de altfel, termenul proto Indo-European pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“pol” era “ghalg” / un ecou Gharg). Paleoliticul s-a sfârșit prin fenomene meteo extreme, cauzate de neobișnuita activitate solară, când nu numai că s-a încheiat glaciațiunea, ci s-a produs și mutația genetică masculină Gherga, apărând tipul curent de bărbați Gherga. Paleoliticul = “Era de Aur” convențional s-a încheiat prin Potop, de exemplu apa multă / enormă acumulată din topirea ghețurilor calotei polare Nordice răbufnind peste Lacul Pont, transformându-l în Marea Neagră iar după aceea pe planetă nu s-au mai înregistrat evenimente de asemenea intensități (nici descărcări electrice puternice în atmosferă, nici uragane - furtuni uriașe așa cum de atunci n-au mai fost pe Pământ - nici tornade de exemplu sau alte manifestări extraordinare dar naturale, oamenii însă considerându-le supranaturale). Potopul biblic a fost ulterior acelui Potop Pontic cu aproape 3 milenii și jumătate, după ce căderea părților dintr-un asteroid rupt au atras ploi abundente, care au dus la inundații colosale, evenimentul fiind considerat de oameni ca provocat de multele lor păcate, ca pedeapsă divină a puterii supranaturale, acela sfârșind ultima etapă a Epocii Pietrei, anume neoliticul = “Era de Argint”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGeKDWMZfyu9WgSpug0TmffYsrqA_CuGzFdYqlf7XSdSZgtu6SKa9EOIZi9PYK3ZL_0JPNtu42ie0z2BaxGiQqMPAZxIq_MYDBira2oUZeFva68N3GLMix4svMWyHjgCaGs20cFhUm8iJm/s1600/aaaaaa.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="289" data-original-width="796" height="145" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGeKDWMZfyu9WgSpug0TmffYsrqA_CuGzFdYqlf7XSdSZgtu6SKa9EOIZi9PYK3ZL_0JPNtu42ie0z2BaxGiQqMPAZxIq_MYDBira2oUZeFva68N3GLMix4svMWyHjgCaGs20cFhUm8iJm/s400/aaaaaa.jpg" width="400" /></a></div>
<div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Epoca Pietrei - cea cuprinzând Era de Aur / paleoliticul și Era de Argint / neoliticul - Pământul Ga era sub lumina diurnă a Soarelui Ra conectat de foc şi sub lumina nocturnă a Selenei / Lunii “Ma-sa” conectată prin fenomenul mareii de marile ape (solemnul luminător diurn Ra fiind totuşi mai puternic - în vitalitate, în forţa energiei sale, inclusiv a fluxului luminos - decât dinamica luminătoare nocturnă / Sf. Ma); pe atunci, Pământul era venerat ca Sf. Ga, Luna ca Sf. Ma - “Ma-sa” / Masa - şi Soarele ca Sf. Ra (în această ordine, atât cronologică, cât şi ierarhică), împreună Ga şi Ra asamblând Cerul diurn iar astrele luminând ziua și noaptea, anume Soarele și Selena, erau frați: simbolismul marilor luminători de pe Cer - Soarele și Luna - a fost emblematic deopotrivă în Misteriile din Europa la stră-Români ori în Asia la Mitraici (în Antichitate, pentru principalul astru nocturn, termenul “Selena” a fost folosit în Greacă iar termenul “Luna” în Latină). Conform paleolingviștilor, denumiri de genul Ga, Ra, Ma, ș.a. au fost în uz dinaintea Ponticilor / Indo-Europenilor (provenind din Epoca Pietrei), folosindu-se universal şi generând mult ulterior divinizări ca: Marea Mamă a Pământului Ga era la vechii Indieni “Dur-Ga” / Durga sau la vechii Greci “Ga-ia” / Gaia, la Chinezi Soarele şi azi e “Ri”, la zoroaştri Mah patrona Selena / Luna, la Cariani și Phrygieni / Frigiani Zeul Men era cel al Lunii / Selenei, la Nordicii Varegi / Vikingi personificarea Selenei / Lunii era Măni, ş.a.; de exemplu, inclusiv azi în Turcă cuvântul “gun” - care în timp a dus la “kun” / “cun”, ș.a. - înseamnă deopotrivă “zi” și “soare”. Antropologul Rus Yuri Berezkin în 2009 a schiţat zonele din EurAsia unde se credea că Sacra Lună = “Ma-sa” înfăţişa - prin petele afişate câteodată - trăsăturile unei persoane (ceea ce sugerează împărtăşirea unor valori similare între respectivele populaţii ale Epocii Pietrei / similitudini apărând între spațiul Românesc, cel Afgan și larg Nordic EurAsiatic):</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCvg5HViN5dvHhyphenhyphenSIoyRwSnd8xVBB0T3BFOGerFQQYoQkr_lDvteH78KRQuXvfYQFD3bR1oaiAZre-M0__8qhaf2rpIdOLFPHzi018e6bIzT31TokTHCWHNv1kqI-EzhIz0et_kQJPWmM7/s1600/image420.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="389" data-original-width="499" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCvg5HViN5dvHhyphenhyphenSIoyRwSnd8xVBB0T3BFOGerFQQYoQkr_lDvteH78KRQuXvfYQFD3bR1oaiAZre-M0__8qhaf2rpIdOLFPHzi018e6bIzT31TokTHCWHNv1kqI-EzhIz0et_kQJPWmM7/w400-h311/image420.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savantul A/Român Gheorghe Muşu în cartea “Din istoria formelor de cultură arhaică” publicată în 1973, a enunţat: “Problema energiei, formelor ei şi stăpânirea lor constituia tema centrală în cadrul culturii arhaice. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Şi atunci s-a încercat să se răspundă la problemele ce se pun astăzi sub forma conservării şi transformării energiei în lume şi în univers. Astfel, cu toată deosebirea în modul de rezolvare, tematica este aceeaşi - la cele 2 capete şi la culturile intermediare - când însă, dacă subiectul a rămas neschimbat, predicatul este altul. Acuma capătul de sus, polul pozitiv, apare sub chipul zeităţii în plenitudinea puterilor, în timp ce, la capătul de jos, la polul negativ, stă antitetic zeiţa pierită”. Faţă de Cer - Ker / Gher - atotputernicia Pământului Ga s-a manifestat evident prin alăturarea în numele credincioşilor; Gherga - GherGa / “Gher-Ga” - atunci a apărut, ca expresia mitică a unirii Cerului (Ker / Gher) şi Pământului (Glia / Ga), rezultând din “cununia” / “mariajul” puterilor celestă şi terestră: în funcţie de timp, loc sau cultură, Gherga a avut ipostaze reflectând “regina Ghe” / a Pământului - prefixul “Ghe” fiind Pământul, particula “rga” fiind a regalităţii - respectiv “puterea / energia cerului şi gliei” (în formă consonantică, scheletul GRG asamblând Ka = vitalitate, Ra = Cer, Ga = Glie) ori evidenţiind “vitalitatea cerului” sub forma Ker-Ka sau redând fuziunea Cerului / Gher şi Pământului / Gliei Ga ca Gher-Ga. Trebuie știut că la stră-Români căsătoria a avut din timpuri îndepărtate 3 momente: pețitul, logodna și cununia (toate ceremoniale); astfel, căsătoriile oamenilor se deosebeau de cele ale Zeilor (care nu aveau pețit și rar se logodeau). Dr. Mihai Vinereanu despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Căsătoria în limba română” a scris</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> în 2017: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Instituția căsătoriei, relațiile dintre miri sau soți sânt exprimate în limba română printr-un număr destul de mare de cuvinte. Din acest punct de vedere, limba română este mult mai bogată decât alte limbi moderne cum ar fi engleza, franceza, spaniola, germana sau alte limbi mai vechi sau mai noi.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cununa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> există în limba română 3 verbe: a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">însura</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mărita</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> și a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">căsători</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, fapt nemaiîntâlnit în alte limbi din câte știu. Prin urmare, în limba română actul cununiei este exprimat diferit când este vorba de bărbat, femeie sau când este vorba de ambii miri sau soți.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Românescul ‘</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">mire</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">’, respectiv ‘</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">mireasă</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">’ provine din proto indo-europeanul ‘*</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">merio</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">-’ = ‘bărbat tânăr, mire’, cu forma feminină ‘*</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">meri</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">-’ = ‘soție tânără’. Menționăm că în limba română termenul ‘</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">mireasă</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;"> </span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">se referă nu numai la tânăra mireasă în ziua nunții, ci și la ‘tânăra soție’ (până devine mamă, vezi și sensul din lituaniană) ca și în proto indo-europeană. Termeni similari se găsesc în multe alte limbi indo-europene; conform sanscritului ‘<em><span style="font-style: normal;">marya</span></em>’ = ‘bărbat tânăr, iubit, logodnic’, prusacul ‘<em><span style="font-style: normal;">martin</span></em>’<i> </i>= ‘mireasă’, lituanianul ‘<em><span style="font-style: normal;">marti</span></em>’ =<i> </i>‘fată, soție tânără (până devine mamă)’, etc. Dintre toate aceste limbi doar româna păstrează ambele forme proto indo-europene. Menționăm, de asemenea, că sufixul ‘-(e)<em><span style="font-style: normal;">sa</span></em>’ apare și la forma greacă ‘<em><span style="font-style: normal;">creiousa</span></em>’ =<i> </i>‘regină, crăiasă’, fiind atestat doar o singură dată în Iliada cu referire la una din soțiile lui Priam. ‘<em><span style="font-style: normal;">Creiousa</span></em>’ nu se întâlnește în greaca clasică. Faptul arată ca împrumut din troiană sau tracă.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Verbul românesc </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a (se) </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mărita</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> este considerat de origine latină, din latinul ‘maritare</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">’ </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">< ‘maritus’ = ‘căsătorit, soț’ < proto indo-europeanul ‘*meri’ = ‘soție tânără’. Ulterior în latina târzie termenul s-a generalizat la ambele sexe și transmis ca atare și limbilor romanice. Din franceză a intrat și în engleză. Spre deosebire de română latina clasică nu a păstrat forma de feminin (cum nu a păstrat nici pe cea de masculin) din proto-indo-europeană, ci doar derivatul ‘maritus’. Desigur că termenul a existat în latina arhaică din moment ce avem derivatul ‘maritus’. Prin urmare, latinul ‘maritus’, ‘maritare’ s-a format după același principiu, după care s-a format românescul ‘însurare’, doar termenii de origine fiind diferiți. Urmând același principiu, românescul ‘a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mărita</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">provine de la ‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mire</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ < proto indo-europeanul ‘*</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">merio</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-’.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În română, verbul ‘a se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">însura</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ se referă doar la o persoană de sex masculin. Tradiția lingvistică românească îl consideră de origine latină, mai precis din latinul ‘uxor’ = ‘soție’. Ambele forme - ‘uxor’ și ‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">însura</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ - provin din proto indo-europeanul ‘*</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">uk</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ŭsen-’ = ‘mascul, taur’ sau proto indo-europeanul ‘*uers-n’ = ‘mascul’; conform sanscritelor ‘ukśán’ = ‘taur’, ‘ukś’ / ‘ukśáti’ = ‘a stropi, a arunca, a emite’ (spermă, sămânță), avestanul ‘u</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">χ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">šan</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ = ‘taur’, grecul ‘arsin’ = ‘mascul’, faliscul ‘uxo’, englezul ‘ox’ = ‘bou’, etc.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din cele prezentate aici, se poate vedea că doar latina și sora ei apropiată, falisca, au deviat sensul original de ‘mascul, taur’ în acela de ‘soție’. Radicalul este bine reprezentat în toate marile grupuri de limbi indo-europene, cu sens de ‘mascul, taur, bărbat’.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Forma ‘uxorari’ pentru ‘a se mărita, a se însura’ apare doar în latina medievală, în mod evident sub influența unor limbi sau dialecte italice, atestate în secolul XI. Astfel, putem considera că acest verb românesc își are originea în traco-dacă.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Urmând raționamentul folosit în cazul formelor latine ‘maritus’, ‘maritare’, putem spune că românescul ‘însura’ a provenit de la o formă dacică similară cu latinul ‘uxor’, care la rândul său își are originea în radicalul proto indo-european menționat, care s-a pierdut în română, cum s-a pierdut și proto indo-europeanul ‘meri-’ din latină. În plus, în timp ce în latină ‘maritus’, ‘maritare’ se referă la un bărbat căsătorit, în română ‘a se mărita’ se referă doar la femei. Prin urmare, nu putem considera că acest verb din limba română provine din latină, dar putem spune că a apărut pe teritoriul limbii române (traco-dace) ca derivat al lui ‘mire’ < proto indo-europeanul ‘*merio-’, în timp ce în latină provine de la forma feminină.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Verbul ‘a se căsători’ a apărut mai târziu și derivă din ‘căsător’ / ‘soț’ < ‘casă’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru ‘a se logodi’ (logodnă, logodnic, logodnică), nu avem o etimologie credibilă. Am descoperit că există forme similare în limbile germanice și celtice, provenind din proto indo-europeanul ‘*leugh-’, ‘*lugh-’ = ‘jurământ, promisiune’; conform vechiului iranian ‘lu(i)ge’ = ‘jurământ’, gotul ‘liugan’ = ‘a se căsători’, ‘liuga’ = ‘căsătorie’. Este evident că românescul ‘a (se) logodi’ provine de la acest radical proto-indo-european, cu sensul de ‘promisiune de a lua în căsătorie’. Dacă în limbile celtice înseamnă doar ‘jurământ’, iar în germanice, respectiv gotică, înseamnă ‘a se căsători, căsătorie’, sensul formelor românești se situează undeva la mijloc. Pare evident că sensul originar este acela de ‘jurământ, promisiune’ păstrat în limbile celtice, evoluând către ‘promisiune de a lua în căsătorie’ ca în limba română, până la ‘a lua în căsătorie, căsătorie’ ca în gotică. Ar fi o mică șansă ca românescul ‘logodi’ să fie de origine gotică, dacă sensurile ar fi identice, dar în cele arătate sensul din română este mai arhaic decât cel din gotică. Prin urmare, verbul ‘a logodi’ trebuie considerat de origine traco-dacă.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În fine, substantivul ‘nuntă’ a avut o origine controversată fiind derivat de unii din latinul ‘nuptiae’ < ‘nubo’ = ‘a se căsători’. Este destul de evident că formele latine sânt cognați cu românescul ‘nuntă’, dar derivarea acestuia din urmă din latină nu este posibilă. Avem, de asemenea, grecul ‘nymfe’ = ‘mireasă, fată tânără’, din substratul traco-iliric. Diodorus Siculus 3:60 arăta că hiperboreii numeau femeile măritate ‘nymfai’.<i> </i>Pentru greci, hiperboreii erau geto-dacii sau alte popoare indo-europene situate undeva în partea mai de nord a Europei. Încă o dovadă că forma este un împrumut în limba greacă și că acest termen a existat și la alte popoare vechi.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este destul de evident că românescul ‘nuntă’ provine de la acest radical, dar nu prin latină. De aceea trebuie pornit de la forma greacă și hiperboreană, formă din care provine termenul românesc de astăzi. Proto indo-europeanul ‘*bh’ a trecut la ‘f’ în traco-dacă în anumite condiții. Cel de-al doilea ‘n’ (< ‘m’) este epentetic. Prin urmare, trebuie pornit de la un proto-tracic ‘*numbha’, unde ‘bh’ < ‘f’, apoi ‘nymfa’, iar mai târziu ‘f’ > ‘t’, din cauza dificultății de pronunțare a unei bi-labiale (‘m’) urmată de o labio-dentală (‘f’). Astfel labio-dentala a devenit dentală simplă (‘t’) ajungându-se la forma de azi, ‘nuntă’.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din cele arătate reiese că instituția căsătoriei, după elementele lexicale care o definesc, este veche cu rădăcini în traco-dacă mergând până la indo-europeană”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgKIEIB2Ch3TuZbbldPBvAKmnuoUxrNX_taXNDHBeNFwWjwlX_EYHUm8yD-zLjbbHoNfFFJudkP1JNx8D9JcddqKD4x_Ulysd_AzHjtPBYeRBzi6L6ZPwBJJgnrw3gAQmev7J0_evPk3KO/s1600/ttttt.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="277" data-original-width="316" height="351" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgKIEIB2Ch3TuZbbldPBvAKmnuoUxrNX_taXNDHBeNFwWjwlX_EYHUm8yD-zLjbbHoNfFFJudkP1JNx8D9JcddqKD4x_Ulysd_AzHjtPBYeRBzi6L6ZPwBJJgnrw3gAQmev7J0_evPk3KO/w400-h351/ttttt.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Epoca Pietrei, rugăciunile se făceau întâi atingând pământul cu mâinile, apoi ridicând mâinile spre cer (ritualul s-a păstrat până în Antichitate - fiind străvechi deja atunci - după cum a consemnat Romanul Macrobiu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Saturnalia” 3: vocabularul a fixat acele mişcări respectuoase ca “mătanii”, deoarece simbolizau divinele legături materne); în prezent, îndeosebi fundamentaliştii din multe religii îngenunchează şi îşi înclină trupul până ating pământul cu capul - în semn de veneraţie, chiar dacă atenţia lor este dedicată unui Tată ceresc - căci străvechiul obicei şi-a păstrat încă din extraordinara putere, indiferent de culturi, pământul “matern”, al celor vorbind limba “maternă”, fiind şi sărutat până în Epoca Modernă, etc. Acţiunea nu era solitară, ci colectivă, prin gruparea sub imperiul dictonului că “unde-s mulţi, puterea creşte”, strângerea pentru incantarea - prin strigăte - a Soarelui şi Pământului (Ra şi Ga) rămânând ştiută ca “rugă” / “ru-gă”, rezultând ceea ce era procesul de venerare a principalilor aştri - Ra şi Ga - iniţial numai în grup, prin “ru-gă” = rugă; anterior, chemarea prin incantări a Marii Mame a Pământului Ga / Ka era prin chiuituri în hăurile cavernoase ale peşterilor (stilul transmiţându-se pentru invocarea divină uriaşă - aflată în depărtare - prin strigăt colectiv / mai puternic şi mai solidar, ceea ce a dus la instaurarea termenului practic de “rugă”). Deoarece şi după Epoca Pietrei, Pontica / Indo-Europeana (atestată de lingvişti, arheologi şi alţi cercetători ca limba Ghergană, răspândită în lume de “Kurgani” / după cum s-a fixat pentru Ghergani ştiinţific numele) a păstrat pe lângă denumirea Pământului ca Ga şi cuvinte ca “ghwer” pentru “fiară” ori “koro” pentru “luptă”, împreunarea silabelor Gher-Ga poate fi interpretată pentru Gherga şi ca “Fiara Pământului” sau ca “Războinicul Pământului”. Această lucrare - “Originea Gherga” - abordează aspecte întinse între paleolitic şi prezent, cu explicaţiile aferente: după ce anterior a ocolit Neandertalii (răspândiți între Asia Centrală și Atlantic), în urmă cu circa 10 milenii omul Homo Sapiens Gherga din spaţiul Baikal-Altai-Pamir a migrat via spaţiul Caspica-Volga-Caucaz în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic, stabilindu-se în triunghiul Banat-Ardeal-Oltenia; migrarea din mileniul VIII î.C. a acelor vânători-culegători Ghergoi / Gherghi a fost pe o rută de la E spre V care în general și-a păstrat latitudinea (e de observat că Mările Caspică şi Neagră delimitează geografic Asiaticii din S de Europenii din N iar tratarea Gherga în actualul material e de la ultima mutaţie genetică paternă încoace, adică fundamental EurAsiatic / respectiv - pentru încadrare - fiind referiri şi la alte elemente necesare de context).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_yGpZJrM7YzlpHDkLz1u0biZBxKIx6j06tCML4OMcfdTPVVJ6Emr3B-gZ9Z6rWAjeU0-25YvSsuyDihg92uYhmPdgBgZZCKqkYVjkCemjIIQpkgbRjq6F374LQjevBDmh1pV3rnJGf1CS/s1600/image425.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="368" data-original-width="595" height="246" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_yGpZJrM7YzlpHDkLz1u0biZBxKIx6j06tCML4OMcfdTPVVJ6Emr3B-gZ9Z6rWAjeU0-25YvSsuyDihg92uYhmPdgBgZZCKqkYVjkCemjIIQpkgbRjq6F374LQjevBDmh1pV3rnJGf1CS/w400-h246/image425.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Aglutinarea umană iniţială</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Riveranii Pontici - adică ai Mării Negre - acum sunt (în sensul orar cartografic): Românii, Ucrainenii, Ruşii, Georgienii, Turcii şi Bulgarii. Fluviul Dunărea e cel mai mare afluent Pontic - al Mării Negre - iar tocmai riveranii Români formează cel mai mare şi cel mai vechi popor din Bazinul Dunării inferioare (adică din arealul de la vărsarea marii ape curgătoare în Marea Neagră); vechii Greci - ca de exemplu Hesiod în “Teogonia” - au scris despre Potamoi / Istros (adică Dunărea) că Fluviul era progenitura lui Okeanos: mai mult, patroana Rhea - al cărei nume apare în denumirea de Dunărea a Fluviului - a fost sora lui Okeanos (pe malurile Istrului = Dunării inferioare a fost prima casă organizată imperial a Vechii Lumi, anume casa Atlantă, Grecii vechi - având “oikian” = “casă” în vocabular - prin onomastica Okeanos pentru Dunăre indicând fosta casă imperială a Vechii Lumi plasată în Edenicul Bazin Istros / “Ist-ros”). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au afirmat: “La vechii Greci, fluviile erau elemente de cult. Li se ofereau sacrificii, înecând în valurile lor tauri. Nu puteau fi traversate decât după ce erau respectate riturile purificării şi ale rugăciunii. Ca orice putere fertilizatoare - ale cărei hotărâri erau neştiute - fluviile puteau înghiţi, iriga sau inunda, puteau duce barca sau o puteau îneca. ‘Să nu traversaţi niciodată fluviile care curg veşnic, înainte de a fi rostit o rugăciune, cu ochii aţintiţi la curenţii lor plini de măreţie şi mai înainte de a vă fi muiat mâinile în acea undă plăcută şi limpede’ spunea Hesiod”. (Pentru Greci, dintotdeauna cele mai apropiate Fluvii au fost Dunărea în N / Europa, Eufrat în E / Asia, Nil în S / Africa). În 2012, cercetătorul de geopolitică Robert Kaplan a studiat geografia ca factorul predominant care a influenţat istoria omenirii - determinând destinul naţiunilor - concluzia fiind că geografia a modelat istoria; în explorarea trecutului, determinismul geografic nu-i deloc de neglijat, ci e de luat în considerare chiar la modul consistent (atunci când e urmărită abordarea serioasă). În 2014, Dr. Nicolae Ursulescu - profesor în Facultatea de Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi - a precizat că “spaţiul carpato-dunăreano-pontic cuprinde îndeosebi teritoriul străbătut de râurile care izvorăsc din Carpaţi şi se varsă în Dunăre sau Marea Neagră, limitele fiind marcate la vest de Tisa şi Dunărea mijlocie iar la est de Nistru” (“Pa-Tisa” / Tisa = “Ti-sa”, adică Marele Mureş are izvorul în Maramureş / “Mara-Mureş” şi în Banat afluează pe stânga în “Po-Tamos” / Dunăre, Fluviu ce de la Gherdap în jos se numea Istru: “Patisa” curge în “Potamos” - adică Tisa se varsă în Dunăre - în colțul Sud-Vestic al Banatului).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdh-6h6kt8Gvo_06lZGReuJVNeZVbgqlqoswWyDyMWINR1XwGTEcxoVtEJ3JhlOJOvJsHKPsjy_1Pwiol5YXCH1VugHiubqzqEko5p_VhIZvCVSWRX4NwWvAjlPEOiqQ0U2w8t82016yG/s1600/jjjj.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="271" data-original-width="552" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdh-6h6kt8Gvo_06lZGReuJVNeZVbgqlqoswWyDyMWINR1XwGTEcxoVtEJ3JhlOJOvJsHKPsjy_1Pwiol5YXCH1VugHiubqzqEko5p_VhIZvCVSWRX4NwWvAjlPEOiqQ0U2w8t82016yG/s400/jjjj.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Regiunea Banat - la fel ca întreaga Românie - se află în inima Europei, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, pe paralela de 45 grade; spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic - în care se află Românii și România - este în centrul geografic al Europei, la egală distanţă de Oceanul Atlantic V, de Oceanul Arctic N şi de Munţii Ural / Siberia E, anume la câte 2900 km pe fiecare dintre acele 3 direcții menționate (mai precis, localitatea Rahău 48,03 lat. N, 24,12 long. E - majoritar Românească, din Maramureşul istoric / TransCarpaţi, acum în SV Ucrainei - a fost considerată în miezul continental, inclusiv de către măsurătorile din Imperiul Austro-Ungar):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZo1O4h0qltPgf8uLXv2iU_XBRUmCcAbsqImF060w9EhAG1arYfeHSk8EHvIySyvwBri8c5r-vm8AgWuo2I5s7ZBFFPwckcFra5BlneCtwwQHDZOCm5vL6LaRYUFGfhLvIkHHBOHA5nrni/s1600/ooooooooo.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="301" data-original-width="736" height="162" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZo1O4h0qltPgf8uLXv2iU_XBRUmCcAbsqImF060w9EhAG1arYfeHSk8EHvIySyvwBri8c5r-vm8AgWuo2I5s7ZBFFPwckcFra5BlneCtwwQHDZOCm5vL6LaRYUFGfhLvIkHHBOHA5nrni/s400/ooooooooo.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Printre cele mai vechi căi de migrare ale omenirii - datând din paleolitic - a fost marea rută orientată E-V, prin Stepa EurAsiei, dintre Munţii Altai şi Munţii Carpaţi, între dulcele Lac Baikal şi dulcele Lac Pontic (acum Marea Neagră); în neolitic, de la V la E acea cale sacră de migrare a început să fie marcată cu pietre, pornind de la Dunăre prin Brazda lui Iorgu - cel mai mare megalit din lume - apoi cu Zidurile din Caucaz şi Zidul Gorgan din N Iranului, sfârşind după Antichitate, în Evul Mediu, cu Marele Zid Chinezesc (ce proteja Drumul Mătăsii - fost Drumul Lazuritului - pe care se transportau şi chihlimbar, obsidian / oricalc, jad, etc.): e de ştiut că avându-şi principala exploatare din Lumea Veche în spaţiul Afgan / lazuritul mai existând semnificativ doar în zona Lacului Baikal, pulberea lazuritului - din care de exemplu Atlanții obţineau culoarea albastră cu care se vopseau - se numea “ultramarin” (în trecut, ca şi purpuriul şi auriul, azuriul regăsit în pietrele albastre era considerat ca folositor în combaterea deochiului). Legăturile încă din Epoca Pietrei dintre spațiul Afgan / Asia și spațiul Român / Europa - așa cum au fost mai ales cele umane - nu erau unice, cu Egipt / Africa existând și la nivel material, regăsite de pildă în utilizarea lazuritului Afgan de către pre-dinasticii Egiptului:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLAESIiYhvlq8MjOXOLLt0bdczMN70_-tR3gMe7gWbun8PC0hGqXXTnZDCDccowHEqURalxABgbrPMaqzfRNs_KzXbtdDYq-pmQeNvsakuL6a2_f_hWES1AAVymT2CJmKXi4ZqJhexOUQg/s1600/uuuu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="508" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLAESIiYhvlq8MjOXOLLt0bdczMN70_-tR3gMe7gWbun8PC0hGqXXTnZDCDccowHEqURalxABgbrPMaqzfRNs_KzXbtdDYq-pmQeNvsakuL6a2_f_hWES1AAVymT2CJmKXi4ZqJhexOUQg/s400/uuuu.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic se află în extremitatea apuseană a uriaşei Stepe EurAsiatice, întinsă pe aproximativ aceleaşi latitudini (la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Pol) din Extremul Orient / Peninsula Coreii până în centrul Europei: în urmă cu 10 milenii, în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic au existat nomazii Pelasgi (numiţi astfel - “Pelasgoi” - din cauza caracteristicii lor tipice, de a se muta mereu, în stilul migrator bine cunoscut al vânătorilor-culegători din paleolitic, de exemplu Dr. Zviad Gamsakhurdia dar şi alţi savanţi conectând originea Pelasgilor Europei cu Georgienii şi cu străvechile Culturi Caucaziene / de la frontiera cu Asia); e de ştiut că limba Georgienilor - cea mai vorbită din Caucaz - n-a fost Indo-Europeană (avându-şi rădăcina neolitică mai veche, dinaintea Kurganilor / Indo-Europenilor). Munţii Caucaz pe direcţia N-S sunt între Munţii Ural şi Munţii “Ta-Urus” / Taurus iar pe direcţia E-V sunt între Marea Caspică şi Marea Neagră, aflându-se la S de întretăierea meridianului de 45 grade cu paralela de 45 grade.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo51DHlUaZal6Xzvw7UEEf0Y2ykvF7JsHui8WUS6mOwmcm9HV4orGR50dxepcg_iu3Yxu6na679q1xez4NphO5_lxWhLUYz7tVOswFb0eGN9gxPYcuegAEvXYAWw2d-p7fNrziDfpTrMiW/s596/image674.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="569" data-original-width="596" height="383" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo51DHlUaZal6Xzvw7UEEf0Y2ykvF7JsHui8WUS6mOwmcm9HV4orGR50dxepcg_iu3Yxu6na679q1xez4NphO5_lxWhLUYz7tVOswFb0eGN9gxPYcuegAEvXYAWw2d-p7fNrziDfpTrMiW/w400-h383/image674.png" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Principalele sectoare Caucaziene</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Capătul apusean al uriaşei Stepe EurAsiatice mustea după ultima glaciaţiune - din cauza topirii gheţurilor calotei polare - în E Europei, după dispariţia Cro Magnon, acolo închegându-se Imperiul Atlant ce a ţinut până la sfârşitul paleoliticului, încheiat prin Potopul Pontic = primul diluviu; fosta Civilizaţie Atlantă a continuat prin Vechea Civilizaţie Europeană în neolitic, ceea ce a condus la ivirea puternicului Imperiu Dunărean (Eră încheiată prin Potopul biblic = al doilea diluviu). După lunga Epocă a Pietrei - încheiată la sfârşitul mileniului IV î.C. - e de consemnat ce a fost în Marea Stepă a EurAsiei până în prezent (cu accentul pe perioada de la Iranienii Guţi până la Europenii Goţi): urmaşii Iranienilor Guţi din mileniul III î.C., anume “Geţii Lunii” = “Masa-Geţii” din mileniul II î.C. au stăpânit imperial Marea Stepă EurAsiatică, în mileniul I î.C. distingându-se Marii Geţi = “Mesa-Geţii” în Asia şi Geţii în Europa, dintre care în mileniul I s-au răspândit Goţii în Europa (ultimii urmaşi Goţi recunoscuţi direct identitar fiind la începutul mileniului II, astfel încât acum - la începutul mileniului III - se pomeneşte doar existenţa lor istorică; e de știut că - în conformitate cu statisticile oficiale - în Iranul actual încă există un milion de bărbați aparținând aceluiași grup genetic ca Gherga, ceea ce înseamnă un număr semnificativ, reprezentând circa 2,5% din populația masculină a Țării). Se poate observa - așa cum au studiat și savanți ca Francois Thierry în 2005, Dr. Kelly Ross în 2017, ș.a. - că înțelesul European de “Geții Lunii” pentru MasaGeți era și Asiatic, vechii Chinezi denumindu-i ca Yuezhi = “Oamenii Lunii”; devotați Sfintei Luni erau și Mezii, respectiv Magii (în Media din S Caucazian), companionii MasaGeților în Europa, adică ai Geților - ca de pildă Dacii - slăvind Soarele / “Sfântul Ra”. În Evul Mediu, ecouri EurAsiatice ale stăpânilor de milenii ai Marii Stepe au fost etapele imperiale Hune, Cumane, Mongole, Tătare, ş.a. (toţi ca descendenţi ai extraordinarilor Geţi Lunari = MesaGeţi: Moși Geți / MasaGeţi = Mari Geţi sau Geţi Masivi); acei primi stăpâni ai Marii Stepe EurAsiatice au fost nomazi - migrând ca pasările - numiţi Pelasgi / Pelasgoi (oameni puternici - foarte virili - creatori Civilizaţionali rămaşi ca atare în memoria publică). Parcursul lor a fost următorul: în mileniul VIII î.C., mulţi Ghergoi - foşti Pelasgoi - s-au stabilit în centrul Europei / adică în România (Țară unde în prezent sunt cei mai numeroşi Gherga din lume), sosiţi din centrul Asiei / anume din tărâmul Roh = cu fosta denumire Ariana, acum Afgani-stan (Țară aflată în ultimele decenii sub asaltul militar al marilor puteri ale lumii, pentru disiparea energiei Afganilor; oricine poate observa că în Epoca Modernă, având ca reper Marea Stepă EurAsiatică, se manifestă în centura sa Asiatică Sudică - populată de Afgani, Iranieni, Irakieni, Sirieni, Libanezi, ș.a. - o serie de conflicte în care sunt implicați Sudicii musulmani și în care sunt amestecați Nordicii). Este de știut că Afganii sunt Iranieni Estici iar Kurzii sunt Iranieni Vestici (în Vechea Lume, nu toți Iranienii au fost Perși dar toți Perșii au fost Iranieni); iniţial, Roh / Ţara Afganilor (cu mari resurse de lazurit, minereul azuriu comercializat din Epoca Pietrei) s-a numit Aryana / Ariana, după cum a studiat şi Michael Witzel de la Universitatea Harvard / SUA în 2000 - academician American din 2003, care a afirmat inclusiv că Gorgan în Iran lângă Caspica, până la care se întindea Ariana, era nume de vechime pre-Iraniană - după cum a studiat şi Dr. Ford Shroder de la Universitatea Nebraska / SUA în 2009, ş.a. Graiul Rohila - al celor migrați spre S din fostul tărâm Afgan Roh ce era și în Munții dominând uriașa Vale Fergana - există acum și în jurul “Purușa-var” / Peshawar, însemnând “orașul îndepărtat” în Paki-stan ori în N Indiei. De exemplu, istoricul Sujan Rai al Mogulilor a scris în cronica “Khulășat” din 1695 că Roh era mărginit de Iran, Turan, Sind și Hind iar mai specific - așa cum a studiat după exact 3 secole, în 1995, Dr. Jos Gommans - Roh avea Herat / Afgani-stan în V, Kașgar / China în N, Cașmir / India în E și Beluci-stan / Paki-stan în S (“stan” = “stat” sau “țară” ori “ținut”).</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS8n0G1uY48DBItG-ZT8cNYSg4ZVqRSnsZluLutuP_OcwmWouteoDdgUkYi4nEKaX0rz2CfZ3tMPsbPEhzM-pzylf7W_B4AIIamlNRc4UKi2YTXWxiSmCXv7iHBJw314u-gs6AgMhkYvu5/s1600/image441.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="470" height="339" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS8n0G1uY48DBItG-ZT8cNYSg4ZVqRSnsZluLutuP_OcwmWouteoDdgUkYi4nEKaX0rz2CfZ3tMPsbPEhzM-pzylf7W_B4AIIamlNRc4UKi2YTXWxiSmCXv7iHBJw314u-gs6AgMhkYvu5/w400-h339/image441.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Principalele state cu sufixul “stan”</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Se poate observa că în Română sufixul pentru Țări e în general “ia” - ca la România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, ș.a.m.d. - probabil fiind ecoul vechii particule domnești “IO” în legătură cu străvechiul termen pentru lumină “iYi”. Rohmanii / “Roh-manii” în credința populară Românească - după cum a apărut și în “Dicționarul religios” realizat de preotul ortodox Ion Stoian în 1994 - erau blajinele ființe evlavioase care trăiau la marginea pământului (sub cârmuirea exercitată de către împăratul Ler); așa cum a studiat în 1937 filozoful Român Vasile Lovinescu, întâi Rohmanii - numiți și Rog-mani / Rug-mani - au trăit sub pământ / în peșteri, la ei fiind deopotrivă apa vie și apa moartă: erau semizei fericiți, preocupați de rugăciuni, având inaugurată și propria sărbătoare pre-creștină primăvara, cu denumirea de “Paștile blajinilor” (când pe apele curgătoare erau aruncate coji de ouă și firimituri de colaci pentru ei). Antropologul Evreu Andrei Oișteanu - președintele </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Asociației Române de Istorie a Religiilor” - a presupus că brahmanii / “brah-manii” (Grec numiți Gimno-sofiști / “Gymno-sophistai” fiindcă erau înțelepți goi) ar fi fost legați de Rohmani / “Roh-mani”, ca o metateză; conform Anticului Diogene Laerțiu, Gimno-sofiștii erau urmași Magi (iar Media - Țara Magilor - a fost în N Iranului, în vecinătatea apuseană a Hyrkaniei / Gherganiei). Într-adevăr, acea denumire de Rohman - Rogman / Rugman - din spațiul stră-Român rezona atât cu termenul Sanscrit regal “rig” pentru “cunoaștere” (ceea ce-l sublinia pe purtător ca fiind înțeleptul care știa rugăciuni), cât și cu termenul Sanscrit “riș” utilizat direct pentru “înțelept” dar și pentru cel mai înalt nobil, anume: regele. Teologul Antic Clement Alexandrinul a scris: “Barbarii îi cinstesc cu deosebire pe legiuitorii și dascălii lor, numindu-i zei; îmi pare că ei au simțit binefacerile mari ale bărbaților înțelepți și i-au cinstit. La rândul lor, acești bărbați au arătat că înțelepciunea lor este în folosul obștii; așa sunt toți brahmanii și Geții”. În cartea “Mitologia română”, academicianul Romulus Vulcănescu în capitolul “Pământul mamă” s-a referit la o “Lume Albă” - din care făceau parte “Ostroavele Albe” ridicate din apele primordiale sacre / pure - unde trăiau Rohmani; așa amintiri străvechi din spațiul Român pot fi socotite în armonie cu peisajul alb al ultimei glaciațiuni (peisaj mai pregnant decât al unei ierni obișnuite / ce n-ar fi rămas reținut dacă n-ar fi fost despre reprezentarea mitică a primilor oameni): “ei locuiau la marginea lumii în mai multe Ostroave Albe. Ostroavele rohmanilor / blajinilor s-au ridicat în condițiile cosmogonice ale ridicării pământului din apele primordiale. Ceea ce înseamnă că în concepția mitică ostroavele simbolizau pământuri neîntinate, ieșite din starea pură a apei sacre, numai că gradul de sacralitate ținea de impuritatea sa. Paștile blajinilor / morților este o sărbătoare populară cu dată mobilă, dedicată strămoșilor”. În 2014, Dr. Adrian Botez - care a studiat “Blajinii / Rohmanii” - a scris: “Preafericiții / Blajinii erau urmașii Atlanților, cunoscuți și sub numele de Rămăni”. Între fostul Roh / actualul Afgani-stan şi fostul Rai / actualul stat Român sunt doar 3 Țări: Iran (riveran Mării Caspice), Turcia şi Bulgaria (riverane Mării Negre), populațiile cele mai mari fiind de Iranieni și de Turci.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXFaeS7q3afFjVvKhETexbjktA1r314fG4S8pCSu8oX_mqV_JHTnAhXqvVNXwHrHWspQ8EoFVnXTFZ_W1w5UGQWjDHWwpy-2XkEfdqX0py0FPLTKgMDzBMjg5kv6vfOMBaNLYAcxB09Lt6/s563/image678.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="504" data-original-width="563" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXFaeS7q3afFjVvKhETexbjktA1r314fG4S8pCSu8oX_mqV_JHTnAhXqvVNXwHrHWspQ8EoFVnXTFZ_W1w5UGQWjDHWwpy-2XkEfdqX0py0FPLTKgMDzBMjg5kv6vfOMBaNLYAcxB09Lt6/w400-h358/image678.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">P</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">opulațiile aflate la SE de Europa (Turci și Iranieni) sunt serioase și azi</span></span></i></td></tr></tbody></table><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Dimensiunile celor 4 graniţe dintre ele reflectă şi acum marile lungimi de contact:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Afgani-stan / Iran 936 km<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Iran / Turcia 499 km<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Turcia / Bulgaria 223 km<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Bulgaria / Romania 631 km</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgumCD1a9Rwzsmsk55FyyMeVIk3QuVShoWiPio7eLwvNW8TDcmcw9cSNn594cfvI1BogPzCgUrZHj6d19vb1QJvgLd4Y_Zq2gSQy2ecnS03W7GZUkdJ7EALCT8Uex_WyxF2YY2Kwp6mUa/s1600/image443.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgumCD1a9Rwzsmsk55FyyMeVIk3QuVShoWiPio7eLwvNW8TDcmcw9cSNn594cfvI1BogPzCgUrZHj6d19vb1QJvgLd4Y_Zq2gSQy2ecnS03W7GZUkdJ7EALCT8Uex_WyxF2YY2Kwp6mUa/w400-h400/image443.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Traseul străvechilor Ghergoi / Ghergani din Epoca Pietrei în EurAsia - între Roh / A-Riana din centrul Asiei şi România din centrul Europei - a lăsat pe lângă reperele genetice / etnonime şi unele repere toponimice / eponime importante (prezenţa acelora redând realităţile că au avut de a face cu Gherga): începând cu Munţii Gherghi din Pamir / Afgani-stan, Gurganj în Chorasmia / S Lacului A-Ral, Gorgan în Media, respectiv Ghergania / S Mării Caspice, toponimele Gherga din Dage-stan - fosta Albanie Caucaziană, denumită Arran - până la Pontica Georgie, riverană Mării Negre (riverană Pontică ca şi România, Țara cu cei mai mulţi Gherga). De altfel, SE Afgan e ocupat de Bazinul Indului / Fluviul ce curge prin 4 Țări, anume Tibet / China, Afgani-stan, Paki-stan și desigur India (până în Epoca Bronzului, acolo Fluviul Ghaggar a avut Bazinul mai mare, însă a secat și de atunci a fost înlocuit de Indul ce curge în Marea Arabă / Oceanul Indian).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvPk3sb8_l8w5nGBdZG9dajunwZgMZwDwyBYVIxeq7Xrhf0oyYJBBxAtbPhxB0gulzMHfJE4PFAEuaqANqXfL9n0sYZVTjwBGOS7ZWTuqKFr51BJZOmq5jvA_GB9GitCGeueac5jSrLJzb/s1600/image444.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="358" data-original-width="338" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvPk3sb8_l8w5nGBdZG9dajunwZgMZwDwyBYVIxeq7Xrhf0oyYJBBxAtbPhxB0gulzMHfJE4PFAEuaqANqXfL9n0sYZVTjwBGOS7ZWTuqKFr51BJZOmq5jvA_GB9GitCGeueac5jSrLJzb/w378-h400/image444.gif" width="378" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Indului</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Pe lângă existenţa “Gherghi-stan” în Afgani-stan, semnificative au fost şi alte structuri statale ale străvechilor Gherghi, apărute pe traseul lor din centrul Asiei până în centrul Europei, ca de exemplu: Hyrkania = Ghergania a fost Ţara Gherganilor din N Iranului / SE Caspic, în V Caspic fiind Arran = Albania Caucaziană, ce a fost Ţara Ghergarilor iar în SV Anatoliei / Asiei “Mici” era Kerka = Caria, ce a fost Ţara Gherghiţilor; în prezent, cu apropiere relevantă - inclusiv onomastică - a rămas fosta Aea / Aia, acum Georgia = Gruzia ca Țară, în V Caucazian / E Pontic (cei mai mulţi Gherghi din lume fiind în România / V Pontic). Se poate observa că din Asia distanța până în spațiul Român e cam pe jumătate din spațiul Afgan decât din spațiul Altaic (de acolo - până în Evul Mediu - au tot fost înregistrați numeroși migranți “istorici”: distanța pentru ei s-a dublat față de ceea ce au parcurs migranții “preistorici”; în 2014, cercetătorul Andres Paabo a remarcat apropierea multor termeni Altaici și Finici).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt0RYNwKQ69Zel2EFv2YnrukRgvHg-0emT7gxjwYkYDPGUWrRbfXskU_0LyyAuLiF4J3EUi35Mlo9pZNP_7FwwszgPaIbfjyxKxHHYnjrmFud1SnE6gRD0NUs7SOZRELbwCK8IGaZj4Uy2/s1600/image588.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="177" data-original-width="593" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt0RYNwKQ69Zel2EFv2YnrukRgvHg-0emT7gxjwYkYDPGUWrRbfXskU_0LyyAuLiF4J3EUi35Mlo9pZNP_7FwwszgPaIbfjyxKxHHYnjrmFud1SnE6gRD0NUs7SOZRELbwCK8IGaZj4Uy2/w400-h118/image588.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Altai e în răsăritul Stepei Kazahe</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În prezent Românii - în dimensiune onomastică - având cei mai numeroşi Gherghi din lume, sunt în extremitatea Vestică a Marii Stepe EurAsiatice, întinsă din Extremul Orient (din E Asiei, de la Coreeni) până în centrul Europei - pe cursul mijlociu al Dunării, anume până în Pusta Panoniei - loc odinioară cu populaţia de acelaşi tip etnic ca şi cea din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic: azi acolo e Ungaria / datorită invaziei Ungurilor în Evul Mediu, care s-au stabilit în areal, venind dinspre E; timp foarte îndelungat, pe ambele maluri ale Dunării mijlocii şi inferioare a trăit acelaşi popor - cu continuitate dovedită din Epoca Pietrei / inclusiv pe calea geneticii - în colțul Sud-Estic al Panoniei (“Pa-nonia” / “Pan-Ionia”) fiind regiunea Banat, găzduind printre Români cea mai mare grupare Gherga din lume acum.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW59rgagv73XxpCjHu1lAxPuAHStNJ44Degb95dDUZv3SPHPQpY79VLdisU0O8NBBPq_rWSToaLVx_dlTqMnfcPgMO8_st7D5FormCu6O2G7bV4nJL5CJllenpqBofquw3gyhqfQwtTIbF/s1600/image445.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="471" data-original-width="456" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW59rgagv73XxpCjHu1lAxPuAHStNJ44Degb95dDUZv3SPHPQpY79VLdisU0O8NBBPq_rWSToaLVx_dlTqMnfcPgMO8_st7D5FormCu6O2G7bV4nJL5CJllenpqBofquw3gyhqfQwtTIbF/w386-h400/image445.png" width="386" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Panonia = capătul Vestic al Stepei EurAsiei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În 2015, Dr. Makhmudova Musaevna (șefa “Departamentului lingvistic” de la Universitatea de stat din Daghe-stan) a scris: “În vremea păgână, Rutulii îl aveau ca Zeul Casei pe Khaldy: acela era gardianul / paznicul gospodăriei și sănătății. Moise Kaghankatvatsi în ‘Istoria Albaniei Caucaziene’ - din secolul VII - a scris: ‘După anul 70, Sf. Eliseu - unul dintre apostoli - a venit din Ierusalim în regiunea Uti (cu populație Udi) însoțit de 3 discipoli, rude ale sale’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Rutulii - care au lăsat numeroase urme creștine în primele secole ale mileniului I - l-au numit pe Eliseu ca Eriș. În anul 313, primii creștini din Daghe-stan au fost Rutulii (ei de altfel au ridicat prima Biserică la Ghiș - în mijlocul comunității lor - încă din secolul I). Rutulii numeau teritoriul Albaniei Caucaziene ca ‘Gal’ și foloseau denumirea de ‘Jal’ pentru orașul Derbent. Pentru ‘mamă’, Rutulii folosesc termenul ‘nin’ (iar Sumerienii aveau exact la fel pentru ‘regină’). Fiecare clan Rutul are propriul nume; unul dintre cele mai vechi are numele de Carii: limba Cariană aparținea Sudului Anatolic. Un alt clan poartă numele Dakuy iar unul - apropiat de ambele - e Myzy; în Vest au fost țările Antice Mysia și Dacia. În părțile înalte ale Rutulilor, există clanul Ket: aceasta implică legături în Est până în Bazinul Enisei și chiar Tibet (relațiile lingvistice dintre Caucaz - Ket fiind acasă în fosta Albanie - și răsăritul îndepărtat putând exista, după cum a documentat lingvistul Rus Sergei Starostin 1953-2005). Teritoriul Lyciei străvechi a fost controlat de Pelasgi și apoi de Rutuli; acolo au trăit și Siculi: în prezent, există Sykyly printre Rutuli. Alt clan - ca Faly - poate fi conectat de Hurianii Palai. Străvechiul clan Gabga e Rutul și se găsește ca nume de familie până în Spania”. Privind Zeul Casei Khaldy: de la cuvântul “ca-să” / casă provin termenii “cu-nuniei” / cununiei de gen “căsătorie”, respectiv “căsnicie”. Se poate observa că de exemplu în mileniul II î.C. în apusul Caucazian - anume în Anatolia - s-a dezvoltat Imperiul Hitit, numit Heti / Kheti; Scandinavul suprem Zeu Odin a fost legat de existența populației Caucaziene Udi, Sanscrit pentru “apă” folosindu-se termenul “ud-rah” (Româna având cuvântul “ud”), Hitita folosind “watar”, Latina “unda” / “un-da”, Slavona “voda”, etc. Un exemplu elocvent despre liderul Valahilor stabiliți pe Văi - în preajma apelor - este că mereu i s-a spus “Vodă”, care vedea în general foarte bine contextul (se poate observa că “Vodă” și “Eden” sunt termeni înrudiți). În studiul “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016, cercetătorul Lucian Costi a susținut despre Slavonă: “Slava veche bisericească nu era o reflectare a limbii populare a neamurilor slave, ci era o limbă de cult, artificială, în care noțiunile religioase inexistente la slavi erau copiate după cuvinte străvechi din română sau uneori din greacă; așa se explică de ce sute de slove de acolo nu se află în limbajul de zi cu zi al slavilor, neavând nici măcar asemănări la nivel de rădăcini cu limbile lor”. (Spre sfârșitul Imperiului Scito-Vlah / Bulgaro-Armân, Slavona apărută pe malurile Ohridei - leagăn Armân - a fost limbă de cancelarie la Românii Medievali iar acum a rămas doar limbă liturgică la ortodocșii Slavi).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOaaoYbJTrnG12-ffUJ4j6rJWfP-2OyFXilllQ6JiqL4a_THJcdWXkMWLS447CLUEIC9OHmEmYa37_VOFca_llXCHlRBB8sLY5sks3JJj-bO_KXiDDJOsivhjbP9GgtSrQObWkcipyrl0o/s1600/image447.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="383" data-original-width="516" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOaaoYbJTrnG12-ffUJ4j6rJWfP-2OyFXilllQ6JiqL4a_THJcdWXkMWLS447CLUEIC9OHmEmYa37_VOFca_llXCHlRBB8sLY5sks3JJj-bO_KXiDDJOsivhjbP9GgtSrQObWkcipyrl0o/w400-h296/image447.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Un fapt “pre-istoric” - de pildă confirmat explicit şi în urmă cu peste un secol de către savantul Român Nicolae Densuşianu / “părintele” proto-croniei Românilor - a rămas de referinţă în EurAsia: principalii strămoşi ai Pelasgilor au fost Paştunii (adică Afganii, renumiţii războinici din Munţii Pamir / “Pa-Mir” și de la poalele acelora); aşadar - toate urmele conchid acelaşi fapt - printre înaintaşii Pelasgi au fost străvechii Paştuni (iar între aceia se distinge nucleul format din Gherghi, cu poziție centrală și rolul cel mai important). Românii - având masculin din vechime printre grupurile genetice majore pe cel propriu “I”, pe cel European “R”, ş.a. ori pe cel Ghergan “N”/“X” - sunt nu doar unii dintre numeroşii descendenţi ai Pelasgilor, ci Pelasgii chiar au fost strămoşii direcţi ai cârmuitorilor Românilor (astfel - ca Pelasgi - fiind numiţi nomazii în partea Vestică a Stepei EurAsiei, cea din spaţiul Dunăreano-Pontic); e de clarificat despre strămoşii majorităţii Românilor - preponderent aparţinând grupurilor genetice paterne “I” sau “R” - că aceia n-au fost doar Afgani / Paştuni (plecaţi din Pamir - coborând din Munţii Gherghi şi de la Lacul Ghalcha - în Europa sosind, inclusiv în spaţiul Român, Pelasgi având în fruntea lor Gherghi / Ghergoi, cei care au cârmuit Raiul): printre strămoşii Românilor au fost deopotrivă bărbaţi din grupurile genetice majore “I” şi “R”, plus din cel tipic bărbaţilor Gherga, ş.a.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguTeH2J9hvpwoQeU6Bv6RPgyHKYj4p8fl-Wg71I5J3HGTXAyQpSTDaesBAoULJgil6iL1LxXgI21MIzFiZ3uYi0eNLAa37C82nGqGo_koDahX96HTQhZRvbQs1TFKVpE-3_h_XC7Q7T1Ya/s1600/image593.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="488" data-original-width="490" height="397" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguTeH2J9hvpwoQeU6Bv6RPgyHKYj4p8fl-Wg71I5J3HGTXAyQpSTDaesBAoULJgil6iL1LxXgI21MIzFiZ3uYi0eNLAa37C82nGqGo_koDahX96HTQhZRvbQs1TFKVpE-3_h_XC7Q7T1Ya/s400/image593.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Afinitățile genetice la strămoșii paleolitici ai Românilor</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Trăind în Pamir - zonă Central Asiatică însemnând “păşune” / rece, de Stepă - despre actualii Paştuni e de ştiut că formează şi acum cea mai mare structură tribală din lume (având în total - de exemplu - mai mulţi oameni decât toţi cei care alcătuiesc poporul Român); inclusiv în prezent, cea mai mare confederaţie tribală Paştună e alcătuită din Gharzai (care domină capitala Afgană Kabul, numită “Kubhă” / “Ku-Bhă” în “Rig Veda”, vechi denumiri asociate fiind de pildă cea a Marii Zeiţe Mamă Kybela / Cybele - ştiută din mare vechime în EurAsia drept Circe, adică Ghirghe - ori pentru “cub”, figura spațială cu feţe pătrate preferată de ea, rombul indicând prin colțurile sale principalele direcții cardinale fiind altă formă favorită, simbolicul cadru pătrat rezultând din întâlnirile a 2 Svastici opuse, ce alăturate / suprapuse se completează astfel): în fosta Ariana / acum Ţara Afgană = Afgani-stan - cu poziţionarea pe cel mai înalt podiş / platou din lume, după Podişul Tibet din Himalaia, anume Pamir - Paştunii s-au organizat patriarhal dintotdeauna, fapt răsfrânt ca important atât printre Pelasgi, cât şi printre Ghergani (care însă n-au insistat mereu aşa, împărţindu-şi puterile cu femeile şi cârmuind împreună, Gherganele numindu-se Gorgone). În Vechea Lume, intersecția sacră a Svasticii - cu brațele rotite spre stânga și spre dreapta - a fost masiv reprezentată pe pântecele Marii Zeițe Mamă; figura rombică / pătrată a rămas atașată Marii Zeițe Ghirghe / Kirke a Pământului = Gliei ca simbolică pentru fertilitate, similar cercul - conturul astrelor mari sau mici - semnificând potentul Cer:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXXvpm_dDPZAaEH25FH2yznRKlolGt_CWVvVnYq9dBIpAK597LhW99h91-2L-p2DmLzWAwwVOZcdUMHM4cEnpBX_w7mo5cmNMVTCo_6BiBZblo-psRWokSrHfL8nXr5R5BGFEdvcj5SkiC/s560/jjjjjjjjjj.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="560" data-original-width="468" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXXvpm_dDPZAaEH25FH2yznRKlolGt_CWVvVnYq9dBIpAK597LhW99h91-2L-p2DmLzWAwwVOZcdUMHM4cEnpBX_w7mo5cmNMVTCo_6BiBZblo-psRWokSrHfL8nXr5R5BGFEdvcj5SkiC/w334-h400/jjjjjjjjjj.jpg" width="334" /></a></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Cercetătoarea Katy Eduljee a scris: “În Pamir (Munții ‘Po-Mir’ fiind echivalați cu ‘Picioarele lui Mitra’), locuințele tradiționale - cu schelete lemnoase, realizate din lut - n-au geamuri, pentru a ține frigul afară; ele sunt bogate în elemente zoroastre (vatra reprezintă focul, podeaua e pământul, platformele laterale reprezintă aerul și apa), etc. Culorile care domină locuințele dar și hainele localnicilor sunt albă și roșie, simbolizând lumina / puritatea (bunătatea) și soarele / sângele (esența vieții). Folosirea culorilor respective s-a răspândit prin intermediul zoroaștrilor până în India: acolo în ceremonii sunt utilizate mai ales florile albe amestecate cu florile roșii; cadrele ușilor sunt decorate alb-roșu. Antropologic, Pamirienii sunt Indo-Iranieni; ei despre sine afirmă că-s Ariani”</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoFYGq7CiiOk1yvgQIQ1XMVMLyJPwD18R2IkbRojzRCmNf_PdwMzf1Wvt6MPWd4uf86Ut6XomwfJdChupnInYxg8heaboeVBmdUgoERtN5iUWYOlp232p8H5rS8f1wPGA2FJVFjOZM_xa0/s1600/aaaaa.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="369" data-original-width="688" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoFYGq7CiiOk1yvgQIQ1XMVMLyJPwD18R2IkbRojzRCmNf_PdwMzf1Wvt6MPWd4uf86Ut6XomwfJdChupnInYxg8heaboeVBmdUgoERtN5iUWYOlp232p8H5rS8f1wPGA2FJVFjOZM_xa0/s400/aaaaa.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Jawaharlal Nehru 1889-1964 (primul premier al Indiei independente) a afirmat: </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Limba Vedelor amintește uimitor de mult de Avesta și s-a constatat că limba Avestei e cu mult mai apropiată de Vede decât limba Vedelor de Sanscrită”; în raportul de referință al Guvernului Indiei - publicat în capitala New Delhi, în 1956 - apare: “Din punct de vedere numeric, Inzii sunt cel mai important grup. Ei se găsesc în principal în Nordul Indiei, pe Coasta de Vest și în centrul Deccanului. Din punct de vedere fizic și genetic, ei sunt Europeni Sudici”.</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> În cartea </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Ultimele taine ale lumii” - realizată de un colectiv de autori Francezi, publicată de editura “Reader’s Digest” în 1996 - în capitolul “Misterele trecutului” stă scris: “</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Cu milenii în urmă, revelațiile divine l-au încurajat pe profetul Zarathustra / Zoroastru din Asia Centrală să-l proclame pe Ahura Mazda drept singurul zeu al unei noi religii, monoteistă: cea zoroastră. Zoroastru a devenit preot, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii. La vârsta de 30 de ani a avut prima viziune mistică și a început să-și prezinte public învățăturile; eforturile sale i-au mâniat în scurtă vreme pe preoții religiei mitraiste (solarul Mithra / Mitra a fost Zeul Luminii, fiul bunului Stăpân Suprem Ahura Mazda, partenerul Lunii / Selenei). Opoziția lor l-a determinat pe profetul Zoroastru să-și adune în Bactria / Afgani-stan un cerc de discipoli și a început să-și răspândească învățăturile pe baza conceptului: un zeu și nu mai mulți. Înainte de Zoroastru, Iranienii își împărtășeau credințele și riturile cu vecinii Indieni, cele 2 popoare având rădăcini comune: venerau mulți zei comuni - ca Mitra / Mithra - deși în timp au apărut diferențe în privința atributelor ori numelor acelor zei. Zoroastru s-a rupt de tradiție și a proclamat existența unei singure zeități: Ahura Mazda; e drept, numele exista deja în mitologia indo-iraniană, dar numai ca unul din numeroșii zei. După Zoroastru, Ahura Mazda era stăpânul înțelepciunii și creatorul Pământului, conducătorul atotputernic care susținea toată existența. Acea nouă concepție încorpora totodată imaginea duală a unui conflict între bine și rău: înțeleptul stăpân Ahura Mazda față-n față cu fratele său geamăn Angra Mainyu - ulterior numit și Ahriman - care căzuse în dizgrație; acel oponent al celui mai mare zeu se afla în fruntea unei hoarde de demoni numiți ‘deva’ și era răspunzător pentru toate minciunile, ura, luptele și întunecimea din lume. Spre deosebire de adepții multor alte religii ale lumii, în care destinul era hotărât de o zeitate, zoroaștrii - cum erau cunoscuți adepții învățăturilor lui Zoroastru - s-au bucurat de liberul arbitru în faptele lor: ei puteau alege tabăra bună a lui Ahura Mazda sau pe cea rea a lui Ahriman / Mainyu; felul cum își ducea viața un om era în ultimă instanță alegerea sa (dar după moarte, fiecare plătește prețul pentru decizie, căci sufletul trebuie să traverseze puntea separării, după care cei buni și drepți intră pe tărâmul luminii și adevărului iar pe cei răi și necredincioși îi așteaptă damnarea eternă pe tărâmul întunericului). ‘Avesta’ - sfânta scriptură zoroastră - conține descrierea judecății de apoi, în care Mântuitorul va face judecata: în acea zi, Mazda va stârpi definitiv puterea răului și lumea va fi făcută din nou. Cele mai vechi părți ale Avestei sunt cele 16 imnuri ‘Gătha’, cântece probabil chiar de-ale profetului Zoroastru: pe lângă descrierea naturii, a faptelor lui Ahura Mazda și porunci către credincioși să aleagă binele, cântecele Gătha descriu de asemenea responsabilitățile persoanei, cum ar fi coexistența pașnică, ca și cerința de a înceta sacrificările de animale și de a întări străvechiul Cult al Focului (în mod surprinzător, anumiți zei vechi și anumite obiceiuri religioase, cărora profetul le-a negat existența în timpul vieții sale, au reapărut în textele scrise după moartea lui Zoroastru). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Un exemplu din Avesta, de slăvire a Creatorului - zeul zoroastru Ahura Mazda - este: ‘De aceea Te întreb, Doamne, spune-mi drept: Cine a fost Creatorul, părintele legilor divine? Cine a pus soarele și stelele pe traiectoriile lor? Prin cine scade și crește luna? Cine a așezat Pământul jos și a împiedicat firmamentul să cadă? Cine a creat apa și plantele? Cine, o Atotputernicule, este creatorul simțurilor noastre? Ce stăpân a creat lumina și întunericul, somnul și trezirea? Cine a făcut dimineața, amiaza și seara, ca să amintească oricui cu înțelegere de datoriile sale?’ Avesta a fost compilată complet în perioada Imperiului Săsan - când a atins statutul de religie de stat - dar atractivitatea sa a fost eclipsată de valul atotcotropitor al islamului venit din Peninsula Arabă în secolul VII; majoritatea zoroaștrilor au migrat în India, unde sunt cunoscuți până astăzi sub numele de Parsi (după Persia, locul lor de baștină). În Iran mai trăiesc azi adepți zoroaștri, în ciuda regimului islamic strict al țării. Zoroaștrii își practică în continuare ceremoniile focului și își așază morții în aer liber, pe așa-numitele ‘turnuri ale tăcerii’, pe care se adună păsările de pradă ca să se ospăteze cu carnea decedaților”. Paştunii Ghargai = Gharzai au fost descendenţii cârmuitorului Ghar menţionat în “Avesta” (scripturi Ariane au fost monoteista “Avesta” / “A-Vesta” la Iranieni și politeista “Vede” la Indieni) de către “Gargo-Sfântul” = Magul Zartoșt / Zoroastru ca “Gardianul Binelui”: liderul Ghar a fost - înaintea naşterii Magului Gargo-șt = Zartoșt / Zoroastru - în fruntea unui străvechi Regat, identificat ca întins între Provincia Afgană Zabul / S, Mesopotamia superioară (incluzând şi SE Anatoliei) având denumirea Syriacă Gazerto / V, Provincia Uzbekă Bukhara / N şi Dera Ghăzi din Paki-stan / E; savanţi ca Britanicii Alfred Gray în 1892, Arthur Rose în 1911, ş.a. au considerat în lucrările lor etnografice că Gharzaii erau urmaşii Muntenilor din Provincia Afgană Ghor - numită Ghalca în Graiul Pamirian - şi că de pildă Dinastia Medievală Ghuridă 879-1215 (foarte puternică între N Gyagar / Indiei şi Khorasan) era de a lor, un alt exemplu, din Epoca Modernă, fiind provenienţa dintre ei a principalilor talibani, cu elita formată din Ghilji / Khilji = Gharzai. De altfel, o serioasă parte dintre Paștuni în prezent sunt numiți Gharghaști: o mulțime de triburi din Afgani-stan și Paki-stan - printre care Babai, Dawi, Gadun / Jadun, Kakar, Ludin, Naghar, Panni, Safi, ș.a. - formează o mare confederație, de Gharghaști / “Ghargha-ști” (cu care sunt vecini Paștunii Bețani = Gharzai și Paștunii Sarbani). În 2015, Dr. Shahid Khattak a conectat Paștunii Zazi / Jaji - dintre capitala Afgană Kabul și Paki-stan, numeroși mai ales în provinciile Afgane de graniță Paktia și Khost - de Anticii Sciți Gheorghi / pe care i-a notat Giargai, din N Pontic (aflați între Nipru și Nistru, în mileniul I î.C). În imaginea următoare se pot vedea Paștunii la N de Paluchi (Baluchi / Valuchi):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzbcifQl2_ZTi6nFbsH1-yBuWKwgutDYyqFTEYfDVUm-zsHQ5MBiqYOhCslErUe-HNOujZ7T01fMF1uRsGAA0a-aLYgwm0F_MrWSb4IhYSyfcB-KudIKDBd6DqdKlxIgemz16vWPTliEoy/s1600/image453.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="928" data-original-width="960" height="386" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzbcifQl2_ZTi6nFbsH1-yBuWKwgutDYyqFTEYfDVUm-zsHQ5MBiqYOhCslErUe-HNOujZ7T01fMF1uRsGAA0a-aLYgwm0F_MrWSb4IhYSyfcB-KudIKDBd6DqdKlxIgemz16vWPTliEoy/w400-h386/image453.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Etnii majore în Epoca Modernă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Savantul Paștun Hai Habibi 1910-1984 (președintele Societății Afgane de Istorie) a scris: “Cu rădăcina Gharcha / Ghalcha, ceea ce a ajuns Gharj în Arabă - prin convertirea ‘Gh’ în ‘Kh’ - a devenit în N Indiei (rău pronunțat) termenul ‘Khalji’; din perspectiva analizei lingvistice, Khalji / Ghalzai sunt Munteni (asta și însemnând, în Paștună). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Acești oameni, recunoscuți corturari Afgani mai ales în provincia Zabul, mai corect s-au numit Gharza (cea mai veche formă pentru Gharzay). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În mileniul I î.C., învățatul Panini a scris despre triburile Muntenilor Nordici ‘Giries’ din Hindu Kuș, care erau Gharzay. Vechii Indieni numeau Roh acea zonă (apoi denumită Afgană), locuitorii săi fiind știuți ca Roheli. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În 982, autorul Hudud-ul-Alam a scris despre ei că posedau o mulțime de turme. Istoricul Afgan Minhaj Juzjani, născut la 1193 în Chaghcharan (reședința Dinastiei Ghuride) a consemnat că înainte de Ghenghis Han ei stăpâneau N Indiei. Unii savanți i-au considerat pe Gharzai / Gharji ca urmașii Hunilor Albi - adică Ariani - cunoscuți în regiunea Munților Badakh / ‘Ba-Dakh’ (dintre N Afgan și S Tadjik) ca Garcha. În 983, Tayib Musabi - poetul Curții Samanide - a enunțat: ‘Dacă Garcha poate trăi peste un secol, de ce profetul Arab - Mahomed - a trăit numai 63 de ani?’ Nomazii Ghalji au avut o istorie străveche în Ariana. Nu-i clar ce limbă vorbeau Hunii Albi, însă pe înălțimile Munților Hindu Kuș se practica Graiul Gharcha (în amestec cu scripta ‘Avesta’ și cu Sanscrita); acei Ariani - Huni Albi - au cucerit Cașmirul și au atacat India. În 1148, istoricul Kalkana din Kașmir / Cașmir a afirmat că acei feroci lideri, cu capetele pe jumătate rase, erau musulmani (după secolul VI, Hunii - deveniți mai numeroși prin amestec cu Paștunii - au atacat India, fiind denumiți ‘Khani’ de Indieni și ‘Khuni’ / Cuni de către Turki). Părinții limbii Paștune au fost Afganii Ghalji” / Gharghi. Apăruți în Antichitate, Hunii s-au împărțit în Nordici = “Negri” și Sudici = “Albi”: ei au dăinuit organizat în EurAsia timp de un mileniu jumătate, până la Cuni / Cumani iar în spațiul Românesc de pildă existând atât capitala împăratului Attila Gharai - cel mai mare lider al Hunilor - cât și Cumania Medievală; pentru a aprecia forța Hunilor - descendenți ai Masivilor Geți - se poate observa că, printre altele, extraordinarii Huni au stăpânit China și India / care azi au cele mai mari popoare din lume (nimeni pe glob nu a mai reușit așa performanță).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSglyNFzC4jtmNqawRy0atrU6lofMY1HC6k3PwTYvRt_UZydIldGc163cia0qe0d5mwPo1HLqzkPvc-LOpXv1jWHQnr1NWTxyqSkcV5y6yb6q5eE_kxV-VP_PFIH9zWUd108tvtKRp9XTo/s1600/bbbbbbbb.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="588" data-original-width="428" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSglyNFzC4jtmNqawRy0atrU6lofMY1HC6k3PwTYvRt_UZydIldGc163cia0qe0d5mwPo1HLqzkPvc-LOpXv1jWHQnr1NWTxyqSkcV5y6yb6q5eE_kxV-VP_PFIH9zWUd108tvtKRp9XTo/s400/bbbbbbbb.jpg" width="290" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Spațiul Românesc a fost populat și de către Asiatici dintotdeauna, astfel cum după Potopul Pontic din mileniul VII î.C. Academia Română a documentat că au făcut-o Anatolienii ajunși la Gherdap - cataractele Dunării din Defileul Porților de Fier - până la migratorii din ultimul mileniu, România dobândindu-și independența de Imperiul Otoman abia în 1877, adică în urmă cu doar puțin peste un secol. Inclusiv EurAsiaticii Geto-Daci - strămoși ai Românilor dar și ai Hunilor / Cunilor - și-au avut leagăn Asiatic, în Europa ultima lor capitală fiind în spațiul Românesc la SarmiseGetusa, distrusă de Romani (e interesant la poetul Carian / Gherghit Simmias - care a trăit în Epoca Fierului printre ultimii Pelasgi - că s-a referit în poemul “Apollo” laolaltă despre HiperBorei, MasaGeți / sub semnul lupului și “Semi-Câni” / rezonând deopotrivă cu Câini / Chuni: așa ceva ar fi cea mai timpurie mențiune despre sorgintea Hună); ca parte a fostului “Rai pe Pământ”, post-diluvian sistematic spațiul Român a fost considerat paradisiac și tratat ca atare. În componenţa întinderii Arianei - alt areal considerat în Vechea Lume paradisiac - au fost în E înaltul Platou / Podiş Pamirian şi în V Platoul / Podişul Iranian: stră-Românii l-au ştiut ca Muntean pe străvechiul Zeu Ceresc numit Uran/os de vechii Greci (în trecut, literalmente “Y” era deopotrivă “U” sau “I”, ceea ce se poate remarca şi în apropierea “Uran” de “Yran” / “Iran”). Astfel a fost cunoscut în Anatolia şi Europa înaltul Muntean, ca Zeul Cerului nopții (care a făcut parte din şirul sacrilor “An”): primordial răsăritean, sosit dinspre E, la fel ca Soarele Ra (Uran a sosit din Iran); e de ştiut că denumirea de Anatolia - însemnând “locul răsăritean” - a fost cea veche Greacă, echivalarea ca “Asia Mică” provenind tot din Greacă, anume de la “Mikra Asia”: e logic ca desemnarea răsăriteană a Peninsulei Anatoliei să fi fost făcută din Peninsula Balcanică, vecina apuseană (în Bazinul Dunării inferioare, din N Balcanic, a fost centrată - în neolitic - Vechea Civilizaţie Europeană, succesoarea imediată a Imperiului Atlant, paleoliticul Zeu Atlas / fiul Zeului An fiind eponimul deopotrivă al Atlantidei şi al Anatoliei). Despre direcţia cardinală Est din care răsăre Soarele, e de remarcat că limba Română explicit redă ceea ce se petrece (dimineaţa, în zori): “Ră sare”. Se poate observa că în apusul Arianei - având Platoul / Podişul Iranului - au fost 2 centre urbane importante ale Muntenilor Gherghi / Ghergoi coborâţi din Pamir, anume Gurganj / capitala Chorasmiei (în S Lacului Aral) şi Gorgan / capitala Gherganiei (în S Mării Caspice).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCIbcSDuDtAZWa-_POahmUeqP0MxP-wcxftui4eIPY4KNJbhUvsHO1fkY9YLvckdemvV9Ek4iUT7w5oGIXgkQcFE-w7lVuiGBxVhcQLvUI2S9AAUVhrWm35mPmciWOv1oWWuDESJbGF0TQ/s1600/cccccccc.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="900" height="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCIbcSDuDtAZWa-_POahmUeqP0MxP-wcxftui4eIPY4KNJbhUvsHO1fkY9YLvckdemvV9Ek4iUT7w5oGIXgkQcFE-w7lVuiGBxVhcQLvUI2S9AAUVhrWm35mPmciWOv1oWWuDESJbGF0TQ/s400/cccccccc.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Pelasgii au plecat masiv din Munţii Gherghi ai Vestului Pamirului (zonă care s-a cam aridizat odată cu topirea ultimei glaciaţiuni / situaţie ce s-a degradat apoi şi mai mult, agravarea perpetuându-se până în prezent), o mică parte cârmind-o spre Altai / prin Bazinul Tarîm şi spre Aral / prin Valea Fergana, majoritatea luând-o spre Caucaz şi spre Carpaţi: Pelasgii Ghergoi / Gherghi din Pamir au coborât pe Valea “Ok-su” / Oksos - Fluviu izvorând din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Lacul Ghalcha / Zorkul</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">al Pamirului “Mare” / numit “Past Pamir”, de la 4130 metri altitudine, pe atunci curgând și în Caspica - stabilindu-se în Caucaz / Munţii din V Caspic până la Pont şi în Carpaţi / Munţii din V Pontic până în Panonia (privind nomenclatura Fluviului Oksu / Oksos, în Turcă “aksi” = rebel iar “su” = apă); cei mai mulţi Ghergoi / Gherghi din lume se găsesc azi în V Carpatic, aproape de fosta Vale Okeanos / acum a Fluviului Dunărea (cu Bazinul inferior populat şi în prezent de Români, reţeaua acvatică Okeanos dezvoltându-se bogat pe Dunăre, din Bălţile Dunării până în Delta Dunării - ce după glaciaţiune a fost extinsă în NV Mării Negre mult mai mult decât acum - pe platforma din N Lacului Pontic împletindu-se cu canalele paleo-apelor curgând dinspre miazănoapte în acelaşi mare Lac dulce, cu oglinda mult sub nivelul planetar, ce post-diluvian a devenit actuala Mare Neagră).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOgc20gR2krG-6IaIQOjwy70Eg_doLeoGxw1fs4HCw6c_zYPQYI0sCRRFJaNqyxjy1pXi_NjT39QhQFq31lzP-4Cb9_3Fw42n-b-JeALUsXJiSyCEwK03BZLKDNH9ImQkvWXz4lyyEwanp/s1600/image461.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="605" data-original-width="514" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOgc20gR2krG-6IaIQOjwy70Eg_doLeoGxw1fs4HCw6c_zYPQYI0sCRRFJaNqyxjy1pXi_NjT39QhQFq31lzP-4Cb9_3Fw42n-b-JeALUsXJiSyCEwK03BZLKDNH9ImQkvWXz4lyyEwanp/w339-h400/image461.png" width="339" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Asia Centrală</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Aşadar, parcursul Pelasgilor Ghergoi / Gherghi a fost din Bazinul Oksos în Bazinul Okeanos (pe reţeaua din jumătatea inferioară a sa Românii fiind atestaţi - prin strămoşii pe care i-au avut - în continuitate multimilenară); când Românii / Ro-mânii (literalmente însemnând “Oamenii Raiului”) au atât de numeroase şi atât de minunate dovezi ale măreţului trecut, extrem de valoroase, aparţinând nu doar Românilor, ci omenirii, atunci e păcat ca unele dintre ele să nu fie măcar amintite (iar Gherga s-a aflat printre aspectele străvechi). După cum au scris în 2013 şi geneticienii Sena Karachanak, Viola Grugni, Draga Toncheva, Ornella Semino, ş.a., pe urmele strămoşilor Românilor au mers apoi - la mai multe milenii distanţă - strămoşii Bulgarilor / Sciților (ambele popoare regăsindu-se ca vecine pe Dunărea inferioară): “Patria iniţială a proto-Bulgarilor era numită Balhara de către vechii Indieni sau Bactria de către vechii Greci; se afla la poalele Pamirului şi a Munţilor Hindu Kuş. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În Antichitate, proto-Bulgarii au întemeiat ‘Bulgaria Mare’ între Caspica, Caucaz şi Nipru. În Bulgaria Dunăreană, haplogrupul patern ‘N’ - distinctiv pentru Asia Centrală şi Altai - apare în frecvenţa de numai 1,5%: ascendenţa proto-Bulgarilor în Altai şi Asia Centrală n-a fost semnificativă; principalul grup genetic masculin din Bulgaria este I” (la fel fiind şi în România).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdT4357NBWxkLWVUuVriZeIfSEGr01RmdY2J2wwMpTrUoA7NDqfMPxQG5x1ZyLpN-YLxVipd4cLkfZvl5v8wq-FnbfUVW9OTLhVZbzpRU0VBgPqt46mNjQFw2-cEI_VXSSAaCY7ZQu11r9/s1600/image463.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="492" data-original-width="833" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdT4357NBWxkLWVUuVriZeIfSEGr01RmdY2J2wwMpTrUoA7NDqfMPxQG5x1ZyLpN-YLxVipd4cLkfZvl5v8wq-FnbfUVW9OTLhVZbzpRU0VBgPqt46mNjQFw2-cEI_VXSSAaCY7ZQu11r9/w400-h236/image463.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Familiile biblice: Iafiți, Semiți, Hamiți</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În Asia Centrală, Bactria / Daxia din Baxinul Oksos / Ox a fost denumită - după cum a studiat cercetătorul Italian Franco Boschetto - și ca “Battreana” (ce rezonează evident cu Româneasca “Bătrâna”). Pe de altă parte, unii cercetători au legat provenienţa Sârbilor de Paştunii “Sarbani” din V Afgan iar extremiştii naţionalişti Maghiari și Ucraineni ar putea simplu afla că popoarele lor în esenţă sunt genetic la fel cu al Românilor, deosebirile fiind numai la nivelul cultural, nu biologic.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><div style="text-indent: 0px;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioZZkH_t0zMzr1843vbKiy8ugxBYrodpAVpfsRiTTsdO3U0hSdEUytrYYUfeIM6LcT2kpbcvBsRy21FwUpMTpDMm2eazznYI_k-zxnVlin-jxM4MKLiyy5JYIPL2rGcpFRZ79uqW_zZroU/s688/image710.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="378" data-original-width="688" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioZZkH_t0zMzr1843vbKiy8ugxBYrodpAVpfsRiTTsdO3U0hSdEUytrYYUfeIM6LcT2kpbcvBsRy21FwUpMTpDMm2eazznYI_k-zxnVlin-jxM4MKLiyy5JYIPL2rGcpFRZ79uqW_zZroU/w400-h220/image710.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Migrările umane majore post-glaciare</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În imaginea următoare - realizată în 2018 - se pot vedea principalele migrări umane post-glaciare, schițate de colectivul coordonat de Nicolas Rascovan de la Universitatea din Marsilia / Franța (cuprinzând specialiști ca Rasmus Nielsen de la Muzeul Național de Istorie al Danemarcei, Kristian Kristiansen de la Universitatea din Goteborg / Suedia, ș.a.); Gherga din ceea ce acum e areal Afgan s-a înscris în urmă cu 10 milenii - după mutația genetică masculină - pe traseul general dinspre răsărit spre apus:</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEAE7ikGxxfzK7W4KmeS_TgD2Z7UeMUrUgMtVH8dRekMT3MymlXfi4HnxptADxU_HuixWq5V1KoQK73OWlwTsM0gqOcd3NNSjVwIFRC4IFkM564YClxEQ4SYlgzp74dFNDJOr7Iy8V06LH/s1600/image465.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="245" data-original-width="665" height="146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEAE7ikGxxfzK7W4KmeS_TgD2Z7UeMUrUgMtVH8dRekMT3MymlXfi4HnxptADxU_HuixWq5V1KoQK73OWlwTsM0gqOcd3NNSjVwIFRC4IFkM564YClxEQ4SYlgzp74dFNDJOr7Iy8V06LH/w400-h146/image465.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gherga de la E la V</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">De altfel, o schiță indică Sudul Caspic - Ghergania / Hyrkania - ca leagănul multor migrări umane, printre care și în zona unde a fost documentată cea mai timpurie domesticire caprină, în urmă cu circa 10 milenii, la Ganj Dareh 34,16 lat. N, 47,28 long. E / Iran:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><div style="text-indent: 0px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4BhawnETDK7oiQSCpCs27JdkIDcrDe3guVTqxhjumWkN9aCqjpJJXgwGa91ePWnFxOmIv39yuSRxgnH_weghqQAWkbn6oNZbCH2Cw0rTlLFpMArhFroraqI9snEERFUPaZNf1OR_bmQvW/s650/image714.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="457" data-original-width="650" height="281" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4BhawnETDK7oiQSCpCs27JdkIDcrDe3guVTqxhjumWkN9aCqjpJJXgwGa91ePWnFxOmIv39yuSRxgnH_weghqQAWkbn6oNZbCH2Cw0rTlLFpMArhFroraqI9snEERFUPaZNf1OR_bmQvW/w400-h281/image714.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Europa, primele aşezări permanente ale oamenilor au apărut acum circa 8 milenii şi jumătate, la Gherdap = Defileul Dunării (acum împărţit de România / malul stâng şi de Serbia / malul drept); până atunci, Europa a aparţinut nomazilor, adică migratorilor vânători-culegători. Legăturile EurAsiatice - mai ales între Asia Centrală şi Europa Răsăriteană - au durat timp de milenii, de pildă din Epoca Bronzului până în Antichitate fiind faimoşi în Asia Centrală Marii Geţi din Bazinul “Perlei” Syr Darya şi Dahii din Bazinul “Bovinei” Amu Darya, respectiv din Epoca Fierului până în Antichitate în Europa Geto-Dacii din Bazinul Dunării (etimologic, ca şi “Da-rya”, “Dună-rea” are denumirea de sorginte Iraniană, fiind apa divinei Rhea / a “Marii Mame”): Europenii Geţi şi Daci au fost oficial atestaţi ca strămoşii Românilor (iar “Geția”, respectiv “Dacia Magna” = “Dacia Mare” - Țara lor Europeană - a existat în urmă cu nici 2 milenii; însă atenţie la entuziasmul neprobat cu dovezi, căci nu e corectă plasarea Geto-Dacilor în spaţiul actualei Românii nici în Epoca Pietrei, nici în Epoca Bronzului, deoarece ei au apărut în spaţiul Român abia în Epoca Fierului, cârmuiți politic şi religios de către nobili Gherga, reţinuţi AgaTârs - adică Iranian - ca S/Parga, Geto-Dac ca Zuraz sau Got ca Bănăţenii Kerk, de exemplu prinţesa Gepidă Kerka fiind mama fiilor împăratului Attila al Hunilor / Unilor, strămoşii primilor lideri ai Bulgarilor, Ruşilor şi Ungurilor, care şi-au constituit statele lor Medievale în Europa mileniului I). Dr. Willem Vogelsang a scris despre Dahi / “Dahae” în 1993: “Dăha (la feminin Dăhî) era denumirea credincioşilor zoroaştri, cunoscuţi de către Perşi; vechii Indieni îi ştiau ca Dăsa - aşa cum a consemnat ‘Rig Veda’ - neprieteni cu Arianii. Rădăcinile Sanscrită ‘Dasyu’ şi cea Avestană ‘Daxiu’ însemnau la fel: ‘populaţie’. Dahii iniţial - împreună cu MasaGeţii - au luptat contra împăratului Alexandru Macedon, care apoi i-a încorporat în armata sa: ei locuiau în răsăritul Deşertului Karakum, lângă străvechea Margiana; în secolul următor au migrat spre V, în N Hyrkaniei - pe coasta SE Caspică - zonă ştiută ca Dahistan / azi populată de Turkmeni (şi au controlat traficul dintre Nordica Choresmie şi Sudica Hyrkanie, dintre ei ridicându-se elita Medievală a Platoului Iranian)”. Vecinii Nordici ai imperialilor Makedoni (adică “Mak-Edoni” = “Mari Edoni”) au fost imperialii MasaGeți (adică “Masa-Geți” = “Mari Geți”): Makedonii / Marii Edoni și MasaGeții / Marii Geți erau puternicii Vechii Lumi și s-au respectat reciproc ca vecini în EurAsia (granița dintre ei a fost evidentă de exemplu atât în Iran / Asia, cât și în Balcani / Europa); e de observat că - îndeosebi în Epoca Modernă - în dorința de a confisca realizările Makedonilor, mulți au încercat să-i distorsioneze, făcându-i când Traci, când Eleni (identitatea Makedonă însă deopotrivă fiind distinctă față de cea Tracă ori față de cea Elenă). În 1950, cercetătorul Francez Victor Magnien a observat că încă de la ceremoniile religioase instituite de Magul Gargo-șt = Zartoșt / Zoroastru, lumea era reprezentată printr-o văgăună: “Zoroastru a fost cel dintâi care i-a închinat lui Mithra o văgăună naturală, udată de izvoare şi acoperită de flori şi de frunzişuri; acea văgăună închipuia forma lumii zămislite de Mithra”. În versiune Iraniană, Mehr numit Mithra / Mitra a fost “Moşul Raiului” iar profetul care i-a instaurat cultul a fost Magul Zoroastru, ambii veneraţi ca divini, consideraţi de unii ca fraţi - similar cum la vechii Români au fost Moș Crăciun și Moș Ajun - vechii Greci reţinând asemănător despre gemenii divini Prometeu / “Pro-Me-Teu” Gadeiros şi Atlas (Gadeiros avea înțelesul de “Primul zeu”, căci sensul apelării sale de “Prome-teu” acela era); aşadar, primele ceremonii zoroastre au fost legate de peşteri, căci au fost conectate cu străvechile timpuri când oamenii le foloseau religios, adepții Moșului Mehr când se cununau religios făcând-o ca “miri”, respectiv ca “mire” și ca “mirea-să”. În imaginea următoare se poate vedea reproducerea după o statuie Săsană din Taq Bostan 34,23 lat. N, 47,07 long. E / Munții Zagros din Iran realizată de Framji Karaka 1829-1902 (Ghebru din India):</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbWEqwdSpqkpzM-R5HO87mRNbpcc_DFdj9rfeQkgWQtEFJb6WxUDSAMjEzp6iEdZdIKQab9FRQpZ4zwddqKMwv9WGFcYKVYibVpUwAV4paZMMa3u2d9Iq-7kSB7tQ0m38MeIx2_lgQmyyj/s1600/image467.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="214" data-original-width="186" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbWEqwdSpqkpzM-R5HO87mRNbpcc_DFdj9rfeQkgWQtEFJb6WxUDSAMjEzp6iEdZdIKQab9FRQpZ4zwddqKMwv9WGFcYKVYibVpUwAV4paZMMa3u2d9Iq-7kSB7tQ0m38MeIx2_lgQmyyj/w348-h400/image467.jpg" width="348" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Magul Gargo = Zoroastru</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“Dicţionarul de simboluri” a precizat: “Ceremoniile legate de cultul zeului solar Mithra se desfăşurau adesea sub pământ. Pe de altă parte, Dactilii din Grecia antică erau deopotrivă metalurgi şi preoţi ai Cibelei, zeitate a peşterilor” (Romanii aveau “sibilus” pentru “fluier”). Cibela / Sibila era “Doamna-zeu” în general numită în Vechea Europă drept Circe / Kirke = Ghirghe - Marea Muică / Marea Zeiţă Mamă a Pământului - și a fost divinizată în Vechea Lume din paleolitic, dinaintea existenţei zoroaştrilor; sceptrul Magilor - adică al preoților zoroaștri, utilizat în marile ceremonii, știut ca al “Moșului Raiului” / Mithra - se numea “Gurz” și era de sorginte anterioară Magului Gargo-șt / Zoroastru, după cum a studiat în 1975 și profesorul John Hinnells de la Universitatea Britanică Manchester. Despre Zeul Luminii Mehr / Mitra e de știut că i-a avut în perechea părintească pe primordialii An al timpului și imaculata = pura Anat / Anahit a apelor, Magul Zoroastru fiind pruncul bunului Zeu Ahura Mazdă, respectiv nepotul Zeului Timpului Zurvan / Crăciun: mai vârstnicul Zeu Mitra și mai tânărul Mag Zoroastru se înrudeau, în Tradiția Vedică - a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Veghetorilor”, respectiv a celor care </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">vedeau” - de altfel știindu-se că Mitra provenea din gemeni. Anticul Carian Athenaues din Egipt în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“Cina înțelepților” 12:40 a remarcat că Magii își atingeau divinitățile cu acel “Gurz” (ceea ce a atras atenția pentru a rămâne consemnat, fiindcă era deosebit): Magii păstrau sacrul foc prin ațâțarea cu Gurz - bagheta pentru întreținerea vâlvătăii scurmând jarul cu ea - aceea fiind albă de cenușă în capătul respectiv, din cauza atingerii (cenușa era considerată baza vieții, pe mijlocul frunții oamenii așa însemnându-și “tika” = “al treilea ochi”, cu cenușă, răspândirea fiind semnificativă în Bazinul Ghaggar / N Indiei, locul unde s-a dezvoltat prima Civilizație post-diluviană independentă din lume). Principalele repere pe trup pentru spirit și suflet au fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">al treilea ochi” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“tika” pe mijlocul frunții - în Sanscrită “toka” = “urmaș” - și “buricul” / “bu-ricul” (adică - literalmente - “regele / stăpânul sufletului”) pe mijlocul burții; organele din apropiere - cele ale capului pentru văz / ochii, auz / urechile, miros / nările, vorbit / gura și respectiv cele genitale, pentru plăcere dar și pentru reproducere - și-au avut rolurile lor prin exprimarea spirituală de exemplu în cuvinte ori sexuală cultică prin slăvirea, cu mult suflet, a fecundității și fertilității</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">. După cum a rămas notat în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“Corpus Hermeticum”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">în Vechea Lume </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“Her-mes” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Hermes - care, printre altele, a fost și Zeul protector al regilor Traci - a grăit despre situația când flacăra divină se stinge cu totul iar sufletul rămâne întunecat și lipsit de Zeu, deci nu mai este suflet omenesc (fiind fără lumina harului / duhului): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“Un asemenea suflet nu are Minte, de aceea nici nu trebuie ca unul ca acela să fie numit Om”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> În EurAsia, Zeul Soarelui Mer / Mitra a fost adorat până în timpul Imperiului Roman.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj42bR4AlCKg-md6bz2yZimeuq8RD-UbjqWYfnPthMhTcQ7Vv4R-DBro_KdWIcVHwlDSutwiS9yLlMswKOAbQ7JuHRoaKd8PGmfCJ9Gd9U6QvPVIzsAIl9Q0VN18UdrDyp6qY1F6qFQWC5t/s1600/image468.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="320" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj42bR4AlCKg-md6bz2yZimeuq8RD-UbjqWYfnPthMhTcQ7Vv4R-DBro_KdWIcVHwlDSutwiS9yLlMswKOAbQ7JuHRoaKd8PGmfCJ9Gd9U6QvPVIzsAIl9Q0VN18UdrDyp6qY1F6qFQWC5t/w400-h250/image468.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Karakoram, Hindu Kuş şi Pamir (la SV de Tarîm şi de Altai)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">În Asia Centrală, Munţii Karakoram - având înţelesul Turk de “Pietrele Negre” - populaţi de cei azi ştiuţi ca Darzi / Dard, se întind între Tibet, Bazinul Tarîm, Gilgit şi Caşmir, în China, India şi Paki-stan (cel mai înalt vârf e “K2” - 35,53 lat. N, 76,31 long. E, la graniţa dintre China şi Paki-stan - de 8611 metri altitudine, cel mai înalt Munte ca înălţime din lume după Masivul Everest); notaţi de “Mahă-Bhărata” (12:35) ca războinici degradaţi “Darada” şi clasificaţi ca Mleccha, numiţi “Derdae” de geograful Anatolian Strabon XV 1:44, “Dardae” de istoricul Roman Pliniu 6:19, ş.a., Darzii / Dardii - Muntenii “Micului Tibet” - vorbind un Grai Indo-European = adică Grai fost Kurgan / Gorgan, sunt de tip uman Caucazian, fiind şi azi poliandri (respectiv oficial o femeie se însoţeşte cu mai mulţi bărbaţi), având Kargil 34,33 lat. N, 76,08 long. E şi Garkhun 34,38 lat. N, 76,25 long. E ca principalele lor aşezări în Caşmirul Indian: în Antichitate, influenţa Dardă - Derdă / Ghergă - se întindea între N Afgan şi Tibetul Central (areal numit mai târziu drept “Dardi-stan”). Pe de altă parte, Kharkhorum / Karakorum 47,12 lat. N, 102,50 long. E - însemnând în Graiul Khalkha al Mongolilor “Pădurea Neagră” - de pe Valea Orkhon, a fost capitala hanului Ogodei 1186-1241, fiul împăratului Ghenghi = “Ghenghis Han” (roşcovan descendent Hun, cu tipologie Caucaziană - ca a celor care au fost “Huni Albi” = Chuni / strămoşii Cumanilor - nu cu tipologie Mongoloidă / ca a celor care au fost “Hunii Negri”, adică Nordici); e de știut despre cel mai mare Imperiu din lume vreodată că a fost Imperiul Britanic în Epoca Modernă, urmat de Imperiul Mongol în Evul Mediu. În centrul Asiei, a treia formaţiune onomastică asemănătoare “Kara” = Neagră, adică Nordică (ce nu trebuie confundate între ele) e Deşertul Karakum - însemnând “Nisipul Negru” - aflat în o bună parte din Turkmeni-stan, între Fluviul Oxos / Amu Darya la E, Lacul Oxius / Aral la N şi Marea Caspică la V; literalmente “kara” (provenind de la “ker” = cerul nocturn) reda culoarea neagră. Privind cealaltă grupare onomastică - anume Dahă / Dacă - pentru corecta orientare, trebuie indicată poziţionarea: Daxia în N Afgan, Dahistan / “Dahi-stan” în E Caspic, Daghestan / “Daghe-stan” în V Caspic, Dakia / Dacia fiind în V Pontic - adică în apusul Mării Negre - pe locul unde azi e România; din cele 4 formaţiuni teritoriale, se poate observa plasarea a 2 structuri în Asia Centrală (Daxia şi Dahi-stan), respectiv 2 în Europa (Daghe-stan şi Dacia). De altfel, în secolul XVII </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Letopisețul Cantacuzinesc” - oficial considerat prima cronică mare a Țării Românești - a consemnat oficial ceea ce s-a știut până atunci (la sfârșitul Medieval), că Dacii au sosit la Dunăre din Daghe-stan, după zoroaștrii Iranieni </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Gabrisţi / Gavrisţi; de pildă, cel mai luminos exponent al acelor înaintași a fost nemuritorul înger Gabriel / Gavriil - șeful heruvimilor </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">iYi” / Grigori - rămas în amintiri drept cel mai important mesager divin, aducând mesaje esențiale din Cer = văzduh / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“văz-duh” </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">încă dinaintea Potopului: vechile mărturii nu-s de neglijat, ci-s de considerat (în Epoca Modernă, puțini savanți - ca de exemplu dintre Români academicianul Petriceicu Hașdeu în secolul XIX, membrul corespondent al Academiei Nicolae Densușianu în secolul XX, ș.a. - au admis că Pelasgii au ajuns în Europa din Asia ori că Geto-Dacii apoi au sosit din Asia în Europa, majoritatea cercetătorilor preferând să ignore, să ocolească ori să păstreze tăcerea privind unele dovezi esențiale ale trecutului).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">În spațiul Românesc, între străvechii Gabrisți și Cabiri au fost asemănări deopotrivă la nivelele onomastic, temporal și cultic; arheologul Român Teohari Antonescu din secolul XIX a arătat în cartea “Cultul Cabirilor în Dacia” că “fără îndoială, concepțiunea Cabirică a trebuit să-și ia izvorul din credința că focul, sub cele 3 aspecte ale sale, ceresc, maritim și terestru, este principiul tuturor lucrurilor; această părere o admitem fără rezerve, deoarece ea concordă cu adorațiunea lor, fie pe mare, pe uscat, sau în cer”. Pe lângă apropierea nominală - probată și de betacism / vetacism, adică echivalarea “B”/“V” - dintre Cabiri / Kabeiri și Gavrisți / Gabrisți ori pe lângă apropierea lor religioasă zoroastră (ce a cutezat prima inițiere monoteistă din lume</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> / se pare că în spațiul stră-Românesc, Gabrisții = Cabirii au marcat trecerea de la credința în Marea Zeiță Mamă Pământeană a celor care își înhumau morții la credința arzătoare promovată de Cerescul Zoroastru a celor care își lăsau morții pradă păsărilor - pentru a nu intina focul - după care eventual le incinerau rămășițele / obicei Indian</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">) la ei mai era aceeași și sorgintea lor răsăriteană / Asiatică; pe de o parte, fieful zoroaștrilor - cărora le aparțineau Gavrisții / Gabrisții = “puternicii Domnului” - a fost Afganistan-Iran-Azerbaidjan (tărâm Ghergar) iar pe de altă parte, despre Kabiri / Cabeiri același autor a scris: “Romanul Cicero în cartea a treia din tratatul său despre ‘Natura Zeilor’ nu a stat la îndoială să afirme proveniența Cultului Cabiric din Asia, Anatolianul Strabon a afirmat existența Cabirilor în Europa ca foarte veche, venind ca și Sabazius / Sa-Bazios, din Frigia iar Pausania a adăugat ‘se spune că țara pe care o locuiesc Pergamienii a fost din vechimea cea mai adânc consacrată Cabirilor’, ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, după credința tuturor, Cabirii fuseseră la origine în Asia și de acolo apoi trecură în Europa, risipindu-se peste litoralul întreg al Mării Egee și în Insule. O anecdotă - relatată de Nicolau din Damasc - ne arată cum obiectele misterioase ale Cultului secret al Cabirilor, aduse de către 2 tineri în mijlocul unui război civil în Milet, au procurat orașului o salvare minunată, în urma cărei întâmplări Milesienii au început să adore pe Cabiri. Se știa, spre pildă, că Zeii Cabiri erau totdeodată divinități subpământene sau pământene, divinități marine și divinități uranice sau cerești; deci mai toți Zeii Pantheonului ordinar, care jucau un rol în diverse domenii ale naturii, ofereau puncte de contact cu Cabirii. Nu numai atât; dacă am mai adăuga la aceasta încă și particularitățile inerente Cabirilor, nu ne-ar mai prinde nicidecum mirarea când dăm peste un număr atât de mare de asimilațiuni din cele mai disparate. Zicem particularități inerente Cabirilor și nu ne înșelăm, deoarece existau atribute ale Cabirilor ca Zei ai focului ceresc sau ca războinici și călăreți, ca vindecători și purificatori sau în fine ca Zei legați într-o unire frățească, respectiv ca gemeni divini. În primul rând, se cade să vorbim despre asimilațiunea cu Dioscurii, care merge așa departe încât confuziunea devine totală; ajunge absolut greu să deosebim pe unii de ceilalți. Ambele grupe de frați divini, Cabirii Anatolieni și Dioscurii Balcanici, par a fi urmașii unei datini originare a Cultelor Ariane. În adevăr, iată ce afirma în 1857 eruditul mitolog Francez Alfred Maury: ‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Cabirii ca și Dioscurii se alătură, pe de o parte, cu o mulțime de personaje din timpurile eroice; de altă parte, ei se leagă de acea ierarhie fără sfârșit de personificațiuni ale forțelor naturii, conținute în cânturile Vedice</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">. Același autor mai susținea: ‘Precum Hefaistos / Vulcan era un portret fidel al lui Tvaștri, flacăra fulgerului, privită ca un mare meșteșugar, Cabirii, Ciclopii, Coribanții, Telchinii, ș.a. reproduc și ei variind în infinit trăsăturile Ribhușilor sau Apasah și în general acea grămadă de maeștri sacri care figurează în cele mai vechi Tradițiuni mitice ale Indiei’. Cu alte cuvinte, asemănarea dintre Dioscuri și Cabiri n-ar proveni, mai întâi, decât din faptul unui izvor comun, de unde apoi s-au dezvoltat ambele feluri de divinități. Nu trebuie să uităm în nici un chip că Așvinii / Aș-Vinii, citați așa de des în Vedele Sanscrite, erau și ei 2 frați călăreți, erau și ei tineri, luminători, vindecători sau medici, întocmai ca și Cabirii sau Dioscurii. Chiar, Așvinii ne sunt arătați ca stăpâni peste cele 3 lumi, adică peste bolta cerească, peste ocolul pământesc și peste valurile mării, precum aceasta am constatat-o și la divinitățile noastre Frigiene. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Într-un Imn din Vede se spune lămurit: ‘O, Așvini, de 3 ori voi ne dați leacurile cerești, de 3 ori leacurile pământești, de 3 ori asemeni leacurile născute din valurile apei. Atotputernici ai prosperității, dați fiului meu noroc; dați-i sănătatea care rezultă din armonia celor 3 elemente corporale!’ Și câte alăturări importante n-am mai găsi noi! Ca frați gemeni îi vedem pe acei Așvini că sunt conducătorii oamenilor din lumea noastră în lumea morților, ceea ce ne amintește de Cadmilos / Hermes, călăuza celor duși pentru vecie. Chiar legenda morții Cabirului cel mai tânăr pare că se întrevede foarte depărtat într-o legendă povestită de cartea Sanscrită ‘Taittirîya Sanhita’ 6:46, unde Așvinii sunt arătați căpătând sacrificiul Așvina în felul următor: ‘Capul jertfei era tăiat; Zeii ziseră Așvinilor: Voi sunteți medici; puneți la loc capul jertfei. Aceia răspunseră: Noi ne rugăm pentru îndeplinirea unei cereri; se poate ca și pentru noi să se aducă o jertfă’. Etc. Aici ne vine a crede că legenda tăierii capului Cabirului și ascunderea lui la poalele Olympului nu este decât o dezvoltare, o împodobire a legendei jertfei Așvine primitive. Din toate acestea reiese un fapt neîndoios, acela că atât Cabirii, cât și Dioscurii, au avut o origine Ariană comună, care negreșit a înlesnit mult identificarea lor, în momentul când Cabirii Frigieni au pătruns în Balcani, unde au aflat pe Dioscuri, întru toate apți a se contopi cu dânșii. Dar nu numai această cauză singură cată să fi înlesnit identificarea; desigur că cauzele au trebuit să fie multiple. Noi cercetăm câteva din cele mai însemnate. Mai întâi de toate, natural lor însăși, simbolizând și la unii și la ceilalți puterea focului ceresc, adică aurora și amurgul, ori viața și moartea, prin aceasta chiar a atras spiritele oamenilor către alăturarea lor. Acest principiu al morții și renașterii îl întâlnim la Dioscuri prin faptul că legenda lor vorbește de pogorârea unui din cei 2 frați în infernul subpământean, pe când celălalt era menit a locui în bolta cerească; acest principiu îl regăsim și la Cabiri, deoarece l-am recunoscut în sfâșierea celui de-al treilea Cabir și în învierea sa. Al doilea motiv de asemănare e ideea legată de Dioscuri și de Cabiri ca apărători ai navigatorilor. Se știe că acțiunea Dioscurilor foarte de timpuriu a fost îndreptată spre mare și că, deși aveau caracter uranic, dar printr-o asociațiune de idei ușor de explicat, s-au pus în legătură imediată cu valurile mării. Mai cu seamă a trebuit să se facă aceasta, pentru întâia dată, de către navigatorii Vest Anatolieni. Un Imn Homeric ne reprezintă într-un mod poetic cum pe valuri, în mijlocul unei furtuni, după o rugăciune fierbinte și după un sacrificiu de mielușei albi, apărură deodată Dioscurii. Avem și inscripțiuni la adresa acelora, unde îi vedem invocați înainte de plecare pe mare, implorați în timpul furtunii și aducându-li-se mulțumiri după potolirea tempestei. În cele din urmă timpuri ale perioadei pre-creștine, confuziunea între Cabiri și Dioscuri ajunsese la atare grad, încât reprezentațiunile unora și ale celorlalți erau mai aceleași. Astfel, Pausania 1:3 afirma că lângă malurile mării se aflau 3 figuri de aramă, mărturisind că nu și-a dat seama bine dacă erau Dioscuri sau Coribanți / Cabiri. Uneori chiar se ridicau Temple în onoarea ambelor feluri de divinități amestecați, precum era Templul din Delos. Una din principalele înfățișări ale cereștilor gemeni, sub forma lor de Cavaleri, era zburând prin aer călări, unul după altul: se grăbeau la un ospăț funebru. Frații gemeni, precum erau și călăreții Cabiri de pe Tăblițele Dacice, au figurat uneori pe sarcofagele creștine din primele secole ai acestei religiuni, simbolizând sub acea formă învierea și nemurirea sufletelor. Înainte de a trece la alte asimilațiuni, este necesar a atrage atențiunea asupra unui fapt. În adevăr, e cu totul straniu să vedem pe Cabiri, de câte ori erau adorați de navigatorii pe mare sau în sanctuarele Insulelor Egeice, Insule de cele mai multe ori lipsite cu desăvârșire de câmpii, să-i vedem pierzându-și caracterul lor ecvestru, adică nemafiind reprezentați călări. Nu tot astfel însă s-a întâmplat cu Cabirii de pe continent; aici, cu cât mai mult vom părăsi malurile mării și ne vom afunda pe uscat, cu atât mai tare reiese caracterul ecvestru al Zeităților noastre. Așa e cu Cabirul Frigian sau eroul Trac; așa este mai ales cu cei din regiunile Istrului, unde erau călări. Aceste alăturări trebuie neapărat să fie pornite din faptul că Zeitățile, adorate cu osârdie și pe uscat și în cer și pe mare, au împins oamenii ca să le confunde, aci cu divinitățile marine, aci cu cele terestre, și aci cu cele cerești. Asimilările, de multe ori, atârnau și de diferitele localități; dacă unele provincii erau, spre exemplu, adoratoare de predilecțiune ale cutării Zeițe sau Zeu, acolo s-au alipit Cabirii de Zeii părintești, fie după un semn cu totul extern, un atribut, un simbol sau orice alt motiv accesoriu, fie considerând mai mult natura lor internă. Astfel ajunge să ne pomenim că acele misterioase personaje Cabirice necunoscute de nimeni, afară numai de inițiați, se întrupează cu Zei din Pantheon, care le puteau servi lor ca explicațiune sumară ori ca efigie populară. Credincioși acestui principiu în ceea ce privește alăturările, asimilațiunile și contopirile, vom arunca acum o privire asupra personajelor divine care stau în relațiune cu marea. Primul și cel mai important dintre aceștia este Poseidon / Neptun; într-adevăr, nu se putea ca tocmai Zeul prin excelență al apelor marine să scape de a fi pus în același rând cu Cabirii: pe o inscripțiune din Delos se vede numit un preot pe viață al Templului dedicat Dioscurilor-Cabiri și lui Poseidon totdeodată. O dovadă nouă de apropierea făcută este și existența unui același fel de pește consacrat atât Zeilor din SamoTracia, cât mai ales lui Poseidon (după cum afirma Atheneu). Dar, și de am considera pe urmașii Cavalerilor Așvini, din punctul de vedere al însușirii lor ordinare de călăreți, tot am constata că - și pe acest tărâm - ei se întâlneau cu Poseidon. Nu e vorbă; apropierea între cal și mare nu era rară: destul să ne amintim despre caii ce trăgeau carul marin al lui Poseidon (acei fugari neastâmpărați și spumegoși reprezentau, fără îndoială, valurile spumate ale mării care alergau după capriciul lor în lungul și în latul, în luciul și în adâncul apei. Sigur deci că s-a găsit cu cale ca, pe valurile mării, să fie ocrotitori tot Zeii iubitori de cai). O altă divinitate adorată mai mult pe mări, mai cu seamă în Insulele Egeice, a fost învederată Afrodita / Venus, Zeița născută din spuma apelor marine. Era cu neputință, prin însăși acea situațiune, ca să nu intre și ea în legătură cu divinitățile SamoTraciei; lucru ce și vedem, la scriitorii vechimii, că s-a întâmplat. În adevăr, Pliniu 36:4 a susținut că Venera / Venus, Pothos / Dorința și Phaeton erau serbați în SamoTracia cu cele mai sfinte ceremonii. Aceasta însemna că cele 3 divinități serveau drept traducere a tainicelor Zeități Cabirice. Relațiunea strânsă dintre Cabiri și Hermes, care am întâlnit-o la scriitorii vechi - și pe care am constatat-o și noi prin ființa berbecului și caduceului, pe Tăblițele noastre - se învederează uneori și pe alte monumente vechi, doar numai cu singura schimbare că artiștii par să fi înlocuit pe Cabiri prin figuri de Dioscuri. Nu rar găsi-vom noi la Cabiri asimilațiunea cu Dionysos, căci niciodată nu s-a pierdut noțiunea despre venirea Zeului Veselei”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">O abordare “patriotică” Românească s-a evidențiat prin exagerarea vitalității autohtone în dauna celei alogene, când de fapt adevărul a constat - în cele mai multe cazuri - în amestecul lor, ceea ce categoric a fost benefic afirmării genetice sănătoase Românești (căci concret, “puritatea” rasială s-a dovedit chiar foarte degenerativă). Sanscritul “Dasyu” la vechii Iranieni era “Dahyu” însemnând “trib” iar “Dahyu-pati” era “şeful tribului”, ceea ce a dus prin vechii Greci la “des-potes”, adică “despot” (literalmente corespunzător termenului); nobilii Dasyu erau “Devas” = bărbaţii şi “Devis” = femeile, ceea ce era legat de cuvântul şi de înţelesul “divin”, așa cum erau “davele”, nobilele lor așezări. “Danu” la vechii Iranieni însemna “Râu” (iar “Daryă” / “Da-ryă” = “apă”) astfel apărând şi denumirea Dunării; se poate observa inclusiv apropierea dintre termenul “Danu” pentru Râu și cel de “Domn” / “Don” pentru cârmuitor. În Antichitate, Fluviul Dunărea a fost granița “Lumii Romane” - adică a Imperiului Roman - cu “Lumea Barbară” (dominată de Geți în partea “de Jos” și de Germani în partea “de Sus”): în prezent, în partea de Jos a Dunării nu mai există Dacia, fiind doar în partea de Sus a Dunării “Deutsch-land” = “Țara Deutsch”, a poporului Deutsche / “Doici” = German (în Antichitate cel mai numeros popor European a fost cel Trac - strămoș al poporului Român de la Dunărea de Jos - iar acum în Europa Centrală cel mai numeros popor e cel German iar în Estul Europei cel mai numeros popor e cel Rus); a fost firesc ca un vechi și numeros popor - ca acela format în Antichitate din Traci - să aibă în Era istorică următoare, adică în Evul Mediu, tot în Europa cei mai numeroși urmași, ca Rumânii / Românii (foștii Geto-Daci), Germanii = Deutsche, Rușii, ș.a. iar nu să se închipuie deopotrivă dispariția în neant a Tracilor, urmată de imediatele apariții din neant ale Rumânilor, Germanilor sau Rușilor / după cum s-au ivit unele păreri în Epoca Modernă. Principala apă curgătoare ce se varsă în Marea Neagră este Fluviul Dunărea / fost Okeanos, cu debit mai mare în trecut decât acum; până în urmă cu aproape 9 milenii, Lacul Pontic / Euxin cu apă dulce (aflat pe fundul a ceea ce acum e Marea Neagră) a fost alimentat în principal de Dunăre - cea mai mare apă curgătoare ce se vărsa în cuva sa - pe lângă mai fiind în special apele Nordice ce curgeau cu debite mărite atunci, datorită topirii calotei polare.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuhOdmYal16HgHNia4-0F3j-N1XXDNEXwQBi2aTVg4FMzJ_QlYQ3RuKQM4VljNdK7f1xnMUNvqZjVzSrxAwPWj5vpNZDTgVzFEktbT0QxlNd4iYWJQ67ZVbOzkfP-2UWfaPRUlN95hspyP/s1600/image469.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="99" data-original-width="198" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuhOdmYal16HgHNia4-0F3j-N1XXDNEXwQBi2aTVg4FMzJ_QlYQ3RuKQM4VljNdK7f1xnMUNvqZjVzSrxAwPWj5vpNZDTgVzFEktbT0QxlNd4iYWJQ67ZVbOzkfP-2UWfaPRUlN95hspyP/w400-h198/image469.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ultima glaciaţiune</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Sistemul acvatic de apă dulce alcătuit de ele - mai ales din Dunăre şi din marele Lac format în cuva Pontică dintre Caucaz / E, Anatolia / S şi Carpaţi / V, larg deschis spre Nordul unde era calota în curs de topire - a fost “Okean”, patronat de Okeanos, frate atât cu Pontus Gargarus / şeful Lacului Pontic, cât şi cu divina Rhea / şefa principalei ape alimentatoare, Dună-Rea: acolo - prin reţeaua acvatică Okean / “O-Ke-An” formată din marile ape dulci - se împreunau părinţii lor, Pământul Ghe / Ke şi Cerul An (atunci orizontul arealului reflectând aşa ceva, Cerul fiind peste apa ce acoperea Pământul, un spectacol paleolitic apreciat de riverani prin purtarea ritualică a culorii turcoaz / albastră, ca emblematică Raiului în care trăiau mai fericiţi ca oriunde în lume, azuriul lazuritului - provenit din tărâmul Roh / Afgan - putând fi cel caracteristic al Atlanților / “Oamenilor bărcilor” în capitala lor Atlantida din spațiul Pontic stră-Român); Armânii au “gherdu” - cu variaţii de “gherdi” şi “gherdă” - pentru “verde-albastru”, adică nuanţa cea mai populară de turcoaz (nuanța albăstruie a apei era firesc să fie asociată “Oamenilor bărcilor” / Atlanților, căci era suportul lor de trai, cu importanță similară la ei ca importanța solului la agricultori sau păstori) iar conform și “Dicționarului” Dr. Tache Papahagi Armânele “uraniu” = “albastru” / “azuriu” și “urano” = “cer”. În atmosfera senină, cu aerul nepoluat din urmă cu 10 milenii - la încheierea glaciaţiunii - mai era clar observabil, la răsăritul Soarelui ori la apusul Soarelui, scurtul fenomen al luminii verzi ca “miraj” solar: atmosfera acţionează ca o prismă iar pe măsură ce Soarele coboară sub linia orizontului, culorile spectrului vizibil dispar pe rând, începând cu cele având lungimea de undă mai mare şi sfârşind cu cele având lungimea de undă mică / în zori procesul fiind invers, culorile apărând pe rând de sub orizont; de obicei, raza verde atrage atenţia (în contrast cu roşul, galbenul, etc. ce însoţesc răsăritul şi apusul). Migratorii Pelasgi Gherga au trecut de la oceanul verde al Stepei EurAsiei din răsărit la oceanul turcoaz / verde-albastru al apelor Imperiului Atlant din apus; în peisajul cotidian oferit atât de zori, cât şi de asfinţit - în E şi în V - Gherdu exista la orizont, exact acolo unde se întâlneau Cerul şi Glia:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5tMKbH0vzTJUwynXAXE23n_qCMVSaqqS05fOIErTYzm3pIkgfsQorati3cIj9p_W_mbCvITzYMKJkMzUnZ1qc8A7hclTRQWzHS_AC-hAwrFMDxLJU1JnXzkNgd8aJ2P-U6DQZHzakKxJD/s1600/image471.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="479" data-original-width="635" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5tMKbH0vzTJUwynXAXE23n_qCMVSaqqS05fOIErTYzm3pIkgfsQorati3cIj9p_W_mbCvITzYMKJkMzUnZ1qc8A7hclTRQWzHS_AC-hAwrFMDxLJU1JnXzkNgd8aJ2P-U6DQZHzakKxJD/w400-h301/image471.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gherdu la întâlnirea Cerului cu Glia</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">De la “Oke” - rădăcina pentru “Oke-An” / “O-kean” - a provenit Latina “A-Qua” / “Aqua”, în Română “A-Pa” / “Apa” (în paleolitic, anterior Potopului Pontic, pe reţeaua acvatică “Okeanos” a Imperiului Atlant / Borean - ce forma Nordul Vechii Lumi - primele navigări s-au făcut pe buşteni şi pe plute, mai mult decât cu bărci sau cu corăbii / acelea ajungând să fie folosite îndeosebi în navigaţia marină, mai ales ulterior între Delta Dunării şi Delta Nilului); despre şi mai ulterioara limbă Latină - o lingvistică rudă Românică a stră-Românei, Antic folosită îndeosebi de către Romani - e de reţinut că şi-a avut rădăcinile în V Anatoliana Lydia (dezvoltându-se în Peninsula Italiei / Apenină începând cu migrarea acolo a celor din regiunea Lydia / Peninsula Anatoliei, care începând din regiunea Lazio au vorbit Latina): despre limba Română - foarte veche în centrul Europei / în forma stră-Română - e de remarcat că a provenit din vorbirea Pelasgă. În 1786, cercetătorul Englez William Jones a scris: “Limba Sanscrită - oricare îi va fiind vechimea - are o structură minunată. Ea este mai bine închegată decât Greaca, mai bogată decât Latina şi cu totul mai rafinată decât fiecare dintre acelea, totuşi arătând faţă de amândouă - atât în rădăcinile verbelor, cât şi în formele gramaticii - o afinitate mai puternică decât una posibil produsă prin vreun accident. Atât de puternică, într-adevăr, încât nici un filolog nu le-ar putea examina pe toate 3 fără a le crede ivite dintr-un izvor comun. Există un motiv similar, nu chiar atât de puternic, de a presupune că şi Celtica ori Gotica au avut aceeaşi origine ca Sanscrita; iar vechea Persană ar putea fi adăugată aceleiaşi familii”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio8YK3anz18Bdg40W_CrCJJoVBHVMZbTrBAw_305qOMdXYfvovvvRuPJMsrter3D4R-G_IoUMiMt5bUXigYB-zIs94BoWN4W4n3oGxnamJBxn_RpirKjS5gqiZmIXx36uUx3_Qz_BCtLYQ/s1600/image473.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="256" data-original-width="512" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio8YK3anz18Bdg40W_CrCJJoVBHVMZbTrBAw_305qOMdXYfvovvvRuPJMsrter3D4R-G_IoUMiMt5bUXigYB-zIs94BoWN4W4n3oGxnamJBxn_RpirKjS5gqiZmIXx36uUx3_Qz_BCtLYQ/w400-h200/image473.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sistemul acvatic dintre Munții Pamir și Bazinul Pontic <br />(dintre Fluviile Oksos și Okeanos)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">În 2002, Dr. Adrian Poruciuc - lingvist Român - a afirmat: “Conform celor mai credibile date antropologice din Europa, nordicii - departe de a se prezenta ca o rasă pură - apar mai degrabă ca o sub-ramură a europizilor mediterani care, începând din neolitic, au introdus agricultura în Europa centrală, din sud-est spre nord-vest, pe axa dunăreană. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">De aici - trebuie spus - nu ar reieşi cumva că acei strămoşi dunăreni ai nordicilor au vorbit proto indo-europeana de la începuturile lor? Dunărenii agricoli au devenit (glotic) indo-europeni doar după ce au renunţat la limba lor originară (de un tip foarte probabil înrudit cu egipteana veche) în favoarea limbii proto indo-europene vorbită de intruşii stepici ai mileniilor V-III î.C. Nu este de neglijat că - foarte probabil - limbile europene de azi păstrează destul material din substratul glotic al Vechii Europe”. (Se poate remarca despre agricultură că a simbolizat uniunea celor 4 elemente principale - pământul şi cerul, apa şi focul - a căror fuziune condiţiona fertilitatea). Corespunzător străvechilor relatări, în uriaşa familie divină Zeii erau înrudiţi îndeaproape, de pildă Krios, Koios / Coeus sau Polus în Latină, Okeanos / Ocean, Pontos Gargaros, Kronos / Crăciun, ş.a., au fost fraţi; Moşul Crăciun / Cronos l-a avut ca fiu mai mare pe Anax / Poseidon - având în posesie Edenul / Raiul - şi ca fiu mai mic pe Zeus, care a ajuns “Zeul Zeilor”. Zeul Poseidon (fiul lui Cronos / Crăciun, respectiv nepot = “Neptun” al celorlalţi importanţi Zei / străvechi seniori, din timpuri foarte îndepărtate) i-a avut ca întâi născuţi pe gemenii Atlas - primul rege Atlant - şi Gadeiros zis “Primul Zeu” = “Prome-teu” / Prometeu; Imperiul Atlant, cu capitala Atlantida, îl avea pe cârmuitorul Atlas ca eponim (adică acela de la care şi-a primit numele): Atlas a fost geamănul lui Gadeir - poreclit “Prometeu”, la Grecii vechi însemnând “Chibzuit” - având în total 9 fraţi (în familia sa mare, Atlas a avut 7 fiice - nimfe grădinare - generic denumite “Hesperide”, adică “Apusene”, înţelesul pentru ele astfel, de “Vestice”, survenind firesc din perspectiva celor de la răsărit / adică Estici, cea mai mare şi mai frumoasă, denumită Maia, avându-l pe Gherganul Hermes / “Her-mes” = “Her moş” fie ca soţ, fie ca fiu).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM7lV-4lF6r5HkNBd0HwSJI1Om7BiN5RE2JS3j5Z_PmNcwINhh5MTu3vzIUOwXtJbBpEe6Ld8XM2j_8zvs6WgjMvUvvVpLHMqc6h3bXYXxD4q44v-7c_mY_J_tr2ISPFv-jyCYtnbOKKMr/s1600/image476.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="445" data-original-width="249" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM7lV-4lF6r5HkNBd0HwSJI1Om7BiN5RE2JS3j5Z_PmNcwINhh5MTu3vzIUOwXtJbBpEe6Ld8XM2j_8zvs6WgjMvUvvVpLHMqc6h3bXYXxD4q44v-7c_mY_J_tr2ISPFv-jyCYtnbOKKMr/w224-h400/image476.jpg" width="224" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Nimfă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În vechea Greacă, “Hesper” însemna “Seară”, ceea ce reda apropierea populației primordiale de ceremoniile religioase nocturne ale timpurilor străvechi: la amurg, Hesperidele erau “Domnițele Serii” / “Idele Serii” (Ida era diminutivul Marii Zeițe Mamă, ele - Idele - fiind fetele / urmașele ei); Idele existau în Eden - adică în Rai - și erau partenerele luminoșilor “iYi”, începând să poarte bluze “ii” pentru ca să-și arate noblețea (astfel dublându-se semnele lor, ale tatuajelor prin cele vopsite sau cusute pe cămăși). Tipologic, cele 3 generaţii divine - avându-i în frunte pe Zeii Uran, Cron şi Poseidon - au redat paralela cu cele 3 tipuri umane succesive de la sfârşitul Epocii Pietrei - anume, Neandertal, Cro Magnon şi Homo Sapiens - prin reprezentanţii lor putându-se recunoaşte Neandertal în nocturnul Ceresc / Muntean Uranos, apoi Cro Magnon în fiul Crăciun / Cronos şi Homo Sapiens în nepotul Poseidon / “Pose-Idon” (posesorul Edenului): în final, omul a ajuns să stăpânească tărâmul divin. Este evident un adevăr primordial: Cronos / Timpul a apărut odată cu Creaţia. Crăciun / Cronos era Gherga / Gher-Ga deoarece de exemplu la stră-Români el a fost fiul nocturnului Cer / Gher şi Pământului / Ga, adică Ghergan = Gher-Ga (la vechii Greci era similar, Cronos - Crăciun la stră-Români - fiind ştiut ca pruncul Tatălui Uranos / Zeul Cerului nocturn şi al Mamei Gaia / Zeiţa Pământului mănos, negru); fiindcă Tatăl şi Fiul erau Unul, atunci Cer şi Crăciun erau Creaţia: Creatorul a fost Unu = Anu, respectiv Crăci-Un = Gherg-An, adică exista deopotrivă echivalenţa Crăciun = Ghergan (având-o ca parteneră pe Circe = Ghirghe, Marea Zeiţă Mamă).</span></span></div><div><div style="text-indent: 0px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkg8e5diZEPxCK2vHQIXMJao0o56Hoeis7AZwLRvJLeukfUtWssuztCLon1VIm76I7RH8bmFeoRtnkX9bvuu63l_IWTDqJn9HFFsT1DITCpdoa1Qup8ADT5zy3_1etmUYaOAQgBp6jDjZ6/s644/image726.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="644" data-original-width="643" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkg8e5diZEPxCK2vHQIXMJao0o56Hoeis7AZwLRvJLeukfUtWssuztCLon1VIm76I7RH8bmFeoRtnkX9bvuu63l_IWTDqJn9HFFsT1DITCpdoa1Qup8ADT5zy3_1etmUYaOAQgBp6jDjZ6/w400-h400/image726.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Prin efectele create, perfecţiunile tainice ale punctului primordial au fost fundamental simbolizate prin cerc: lumea se deosebea de originea sa (mişcarea circulară fiind fără început şi fără sfârşit - fără variaţii - a dus la echivalarea timpului cu cercul; timpul s-a definit ca o succesiune continuă şi invariabilă de momente). Cercul folosit pentru a indica totalitatea / perfecţiunea îngloba şi timpul ciclic - nesfârşit, universal - transmis de vechii Greci prin imaginea şarpelui muşcându-şi coada; cercul mai simboliza şi cerul, cu mişcarea sa circulară şi neschimbătoare: Cronos a fost fiul Cerului. De fapt, forma primordială n-a fost atât cercul, cât sfera, care figura Oul Lumii (cercul fiind o secţiune - sau o proiecţie - a sferei). Cuvântul Grec </span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">σφαῖρα </span></strong><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">sphaîra” a provenit de la Sacrul Soare </span></strong><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">Ra” (în formă de glob): literalmente </span></strong><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">S-Phaî-Ra” a fost venerat încă din timpurile glaciațiunii de stră-Români, căci Soare = Sf. Ra.</span></strong></span><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjef_80ugjHI6QQk1nTdlAcq9aRG_e3nC7kwC1VNHN8iFqtbebaVGMza2i8L29Rfi7ws0-D-JRkzx63Pwb9qqwrrGpmxW0wqW5FUY4rcZE_XEWioiB1M_57HGexGfBFWJdAPLEppFUzBnZw/s602/image728.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="315" data-original-width="602" height="209" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjef_80ugjHI6QQk1nTdlAcq9aRG_e3nC7kwC1VNHN8iFqtbebaVGMza2i8L29Rfi7ws0-D-JRkzx63Pwb9qqwrrGpmxW0wqW5FUY4rcZE_XEWioiB1M_57HGexGfBFWJdAPLEppFUzBnZw/w400-h209/image728.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Lucian Costi a scris în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016 despre sferă: “Rostirea românească este o rugăciune continu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> adusă soarelui, un imn solar, prin întrebuințarea repetată a silabei ce-l amintește pe astrul zilei. Nici o limbă din grupa ariană nu are această trăsătură. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Orice ‘re’ al repetării, orice ‘re’ final al infinitivului lung este parte a acestei ru-găciuni neîntrerupte. În denumirea ‘Țara Românească’ repetăm de 2 ori numele soarelui, în ‘ra’ din ‘Ța-ra’ și în ‘ro’ din ‘Românească’. În cadrul ‘familiei soarelui’ se disting mai multe grupe semantice, între care cea cuprinzând forme aidoma (‘ro-ata’, ‘ho-ra’, ‘ro-tund’, ‘sfe-ra’). ‘Sfe-ra’ e ‘Sfântul Ra’, care spune că e vorba de o sferă, nu de un disc, cum au crezut astronomii antici; sacerdoții noștri știau că soarele e un glob, o sferă, adevăr pe care nu-l aflaseră alții. Limba română a avut o fază extrem de veche, înaintea civilizației egiptene, când ‘ra’ / ‘re’ erau silabe sacre folosite curent în viața de zi cu zi, fiind indispensabile în comunicare pentru că ele confirmau ordinea socială și respectul datinii, al legii. Ele se păstrează nealterate de milenii în cele mai frecvente cuvinte familiare. Noi am avut o religie care adora soarele și avea slujbe închinate soarelui; parțial retrasăm urme ale ei în religia egipteană și mai mult în cea persană închinate soarelui, în cadrul doctrinei dualiste. E posibil ca dualismul să fi existat și la noi, poate reprezentat de antinomia între RA și RĂU, acum cel puțin 5 milenii, când caracterul pozitiv era solar, după care s-a făcut traversarea spre monoteism, când soarele nu mai făcea direct obiectul ritualului adorării. Toate limbile grupului romanic apusean, inclusiv latina, au tema ‘sol’ în cuvântul pentru ‘soare’ (latin ‘solis’, italian ‘sole’, francez ‘soleil’, spaniol și portughez ‘sol’). De ce totuși spunem acum ‘soare’? Știm precis că pronunțarea era ‘soare’ în limbă încă înainte de plecarea grupurilor ariane spre răsărit, fiindcă există ‘surya’ în sanscrită iar divergența față de întreg grupul romanic - care păstrează simpla referire la morfemul ‘sol’ - este deconcertantă. Orientarea spre răsărit a altarelor bisericilor - astfel ca axa bisericii să fie îndreptată spre punctul cardinal răsărit - este o probă că religia noastră moștenește o regulă ancestrală din perioada în care RA din răsărit era astrul divinizat, pentru că era manifestarea vizibilă a forței pozitive, divine. Termenul ‘religie’ (latin ‘re-ligare’) e o relicvă a vechii religii solare, pentru că asta spune el prin despărțirea sa în particule, adică ‘legarea de re’, ‘legarea de soare’! Să remarcăm folosirea morfemului ‘lig’ în latină pentru ‘leg’ din română, care e totuși același cu ‘lig’ din ‘câr-lig’, etc., dovadă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> că a existat o variabilitate vocalică în vremurile vechi, dinainte de despărțirea latinei de străromână. Definiția ‘religiei’ obținută prin studiul morfemelor e simplă și la obiect, pentru că ‘religia’ înseamnă o ‘legare cu divinul Re’, în vreme ce interpretarea filologiei bazată pe etinoame este o ‘relegare’, adică o revenire după ce s-a pierdut legătura; când știi că ‘re’ e particula pentru soare, atunci dezlegarea sensului e limpede, ‘re-ligie’ înseamnă instituția omenească prin care se face conexiunea cu soarele”. Moşului Pământului i se spunea şi “Cos-mos”, fiind ştiut ca partenerul ceresc al Marii Zeiţe Ga: din Epoca Pietrei, muierea era situată jos iar masculinul sus, poziţiile statuate astfel transmiţându-se de-a lungul timpurilor. Creaţia aparţinea atât moşului Cos = “Cos-mos” care stăpânea Cerul şi i se spunea Crăciun / “Crăci-Un”, cât şi babei Ga / “Gaia” care patrona Pământul ca Marea Mamă şi i se spunea Circe: ei au format perechea Gher-Ga a părinţilor având prunci Gherga ca roadele dragostei lor, cuplul lor fiind Crăciun-Circe. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De la început, între Cer, Cosmos, Creaţie şi Crăciun / Cronos (adică Timp), au fost conexiuni solide. Din perspectivă acvatică / diluviană, aceeaşi generaţie divină - Ghergană / Montană - a lui Crăciun din Carpaţi îl avea ca principal exponent pe albul “Pontic” / Caucazian numit Pontus Gargarus; la timpul Potopului Pontic - pe când glaciaţiunea s-a încheiat - albii populau Nordul Vechii Lumi, direcţie cardinală figurativ neagră, de la noaptea ce era de bază în trecut (cu cât mai spre N, cu atât mai polară, adică mai lungă şi mai rece). Punţile de brazi caracteristice Moşului Crăciun pentru trecerea peste ape erau aceleaşi cu punţile din stejari caracteristice Gherganului numit ca “Pontus” Gargarus pentru trecerile peste apele reţelei Okeanos (de altfel, acelea au constituit alt element al echivalării Ghergane, pe lângă cel onomastic ori mitologic de gen Crăciun-Gargar); având lemn bun de plutit, atât stejarul - denumirea fiind mai nouă, cea inițială / mai veche pentru stejar fiind gorun - cât şi bradul se foloseau şi la confecţionarea ambarcaţiunilor (pentru “bac” / “pod plutitor”, în vocabularul Românesc s-a instaurat “brod” - termen derivat din “brad” - ulterioarele vocabulare Slave ale vecinilor preluând înțelesul de “vad” ca Ucraineanul “brod” și Bulgarul “brid”, Sârbul “brod” însemnând “vas”): Dr. Mihai Vinereanu în “Dicționar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)”, citându-i pe academicienii Franc Miklosici, Petriceicu Hașdeu, Alexandru Phillipide, ș.a., a consemnat “originea dacică” a cuvântului “brad”. De altfel, din timpuri îndepărtate se folosea fiertura cojii de stejar pentru curățarea rănilor: ambii copaci - bradul și gorunul / stejarul - au fost foarte prețuiți de către stră-Români. Pe lângă Ponticii din Peninsula Anatoliană Pont, Tracii - întinși de la HellesPont până la Pontus Euxinus - erau și ei Pontici, străjuind partea Europeană a vadurilor / trecerilor de la Dardanele, Bosfor, etc. Este interesant că unii lingviști au conectat numele Râului Prut de “Brod”; în legătură cu “Prut”, Dr. Mihai Vinereanu a scris: “Există sanscritul ‘ă-pura’ pentru ‘pârâu / torent’, albanezul ‘perrua’ = ‘pârâu’, polonezul ‘parow’ la ‘mlaștină’, etc. Hidronimul Prut pare să provină din pre indo-europeanul ‘portu’ pentru ‘trecere / vad’; acest lucru se poate spune despre râul Prut (care este o apă liniștită, nu prea adâncă, ușor de trecut): originea sa a fost geto-dacă, în legătură cu termenul ‘brod’ însemnând ‘vad / pod umblător’ (radicalul este foarte răspândit în limbile indo-europene din pre indo-europeanul ‘per’ = ‘a trece peste’, cu forma nominală ‘por-tu’ = ‘trecere / vad’)”.</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG6ORU3fFO3YtDjKpouEO7YHKl6sHziTRTs5afJ4Hh58FId0anEwREWqWcXnU4_CNAcGjvFrwmamvRAaCOCqoVGab8durhVKhUmVrqGgjPAiJWRK-Ck3OLy-oOgNhiUr-b3yU4p2whZgs4/s1600/image477.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="395" data-original-width="564" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG6ORU3fFO3YtDjKpouEO7YHKl6sHziTRTs5afJ4Hh58FId0anEwREWqWcXnU4_CNAcGjvFrwmamvRAaCOCqoVGab8durhVKhUmVrqGgjPAiJWRK-Ck3OLy-oOgNhiUr-b3yU4p2whZgs4/w400-h280/image477.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Principalele ape curgătoare din Europa: 1 = Volga, 2 = Dunărea</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Despre primele colonizări cu urmări Civilizaționale ale plaiurilor actualei Românii de către oamenii din răsărit au scris explicit savanți ca masonul Petriceicu Hașdeu în secolul XIX (că Geto-Dacii, aflaţi printre strămoșii Românilor actuali, au sosit din Asia), naţionalistul Nicolae Densușianu în secolul XX (că predecesorii Pelasgi ai Geto-Dacilor au sosit din Asia Centrală), ș.a., până în secolul XXI la arheologii de sub egida Academiei Române (că spațiul actualei Românii a fost influențat cultural hotărâtor de la sfârșitul paleoliticului de către cei sosiți din Anatolia / Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Mică”); plaiurile spațiului actualei Românii au fost și sunt încă foarte atractive pentru răsăritenii Asiatici iar Gherga s-a înscris pe asemenea orbită, din urmă cu multe milenii (dinaintea Geto-Dacilor, care acum circa 3 milenii s-au instalat - în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic - în fruntea stră-Românilor). Este de reţinut că în general colonizările nu au fost generate din porniri generoase de culturalizări / Civilizări, ci au fost cauzate de sărăcia deopotrivă materială şi morală, de disperarea indusă prin asprele condiţii de viaţă, pentru dezvoltarea radical diferită pe noi tărâmuri. Fapte întâmplate după stabilirea străvechilor răsăriteni Asiatici în spațiul actual Român, ca difuziunile culturale de exemplu în Europa, etc. au fost aspecte de asemenea cercetate și înfățișate în prezenta lucrare - dacă au fost tangente cu Gherga - căci au făcut parte din marea mișcare migrațională umană de la E spre V (așa cum e traiectoria pe Cer a Soarelui). Spre deosebire de cercetările Româneşti care fie s-au concentrat pe expansiunea peste hotare a celor din spaţiul Român (cumva similar cu studierea în prezent a impactului milioanelor de Români emigraţi în mediile străine unde s-au stabilit), fie s-au concentrat numai pe spaţiul Român, această lucrare încearcă un echilibru între “sosiri” şi “plecări”, explorând deopotrivă intrările din spaţiul extern, cât şi ieşirile în spaţiul extern: pentru armonia globală, nu se cuvine evitarea vreuneia dintre dimensiuni. Este de ştiut despre denumirea iniţială a Mării Caspice, acum de 371 mii kmp, că era Marea Ghergană - de la riveranii săi Ghergani care o dominau integral - cu baza Sudică în ceea ce a fost Ghergania / “Hyrkania” în colțul SE, respectiv “Ţara Magilor” / “Țara Midilor” (sau Media) în colțul SV; de exemplu, lucrarea geografică din anul 982 “Limitele lumii” realizată în Provincia Jozjăn din N Afgan a notat explicit că Marea Caspică era Marea Gurgan şi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">e de observat - conform </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Enciclopediei Iranice” de pildă - că pentru Magi termenul local era “Gabrî”: pe de altă parte, cea mai veche denumire a Mării Negre, acum de 423 mii kmp, era de Pont, de la Pont Gargar - Zeul Apelor - care o patrona integral (Marea Neagră având Strâmtorile Gherg / “Kerch” la Marea Karga / “Azov” şi Gherghel / “Cherchel” - acum “Bos-for” / Bosfor - la ProPontis, adică la Marea Albă / “Marmara”, numită ProPontis fiindcă era dinainte de Pont / Marea Neagră). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">În secolul IX, astronomul Iranian Al-Farghani scria despre “maris Iurgem” ca Marea Caspică iar “Romanorum” = Marea Neagră / Pont:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwlV9JYj71j2kab3HUCsUi8_Y-CjwrbbHn4dax-w-aeV1ge5ynXrQ4q_2eGnmhIsFtxK8qMGzWRs_X4d-7cp5bmbikJsariip4SWTG5lb9WvZpRGQtjbszp4DNBJzmyDYAWJksBM0xbpG-/s625/image732.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="218" data-original-width="625" height="140" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwlV9JYj71j2kab3HUCsUi8_Y-CjwrbbHn4dax-w-aeV1ge5ynXrQ4q_2eGnmhIsFtxK8qMGzWRs_X4d-7cp5bmbikJsariip4SWTG5lb9WvZpRGQtjbszp4DNBJzmyDYAWJksBM0xbpG-/w400-h140/image732.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Spre comparaţie, pre-diluviana apă Ghergană / Caspică a fost mai întinsă decât cea Pontică, post-diluvian situaţia inversându-se, starea lor păstrându-se aşa până în prezent. În Marea Neagră ajung și apele Râului Kuban lung de 870 km (“Pșîz” în Adâgă / Cercheză, limba riveranilor săi, cu denumirea Hypanis de către vechii Greci, la fel ca a Râului Bug), ce izvorăște din Elbrus / “Elb-Rus”, cel mai înalt Munte al Europei, la poalele Nordice ale căruia trăiesc Cerchezii și curge în Karga / Azov, împreună cu Fluvii Europene având în total debit spre Pont însumat serios - începând de la Don până la Dunăre - dar și împreună cu Râuri Anatoliene; în mod similar și în Marea Caspică ajung ape curgătoare atât din Europa, cât și din Asia: legat de termenul “A-Dâg” / Adâg “Pșîz” pentru cea mai importantă apă curgătoare din teritoriul Adâg / “A-Dâg”, aflat în Estul Pontic, se poate observa că în teritoriul Dac - din actuala Românie, aflată în Vestul Pontic - termenul de “pișătoare” s-a folosit îndeosebi pentru cascadele apelor curgătoare (corespunzător “Dicționarului de arhaisme și regionalisme” din 2002). Privind onomastica: e de știut despre Cerchezi - denumirea Rusă pentru Circasi - că-și zic Adâgi, adică endonimul Adâg are exonimul Cerchez / Circasian (în evidentă apropiere Ghergană, asemănătoare fiind apropierea Dacă de cea Adâgă / A-Dâgă); clasicul areal Adâg - Circasian / Cerchez - e cel având central Bazinul Kuban.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii533a5_LKs-v2KyubwH79cPx-bgDp-xBTeBd6I2GlKkcKHM1FxKT7ZJC0GcYhDmpR9UTl-whXVQMHS0gRCQEgpnl7djX9b6GAG6EMZ8lVA2kacBatzVSdLJJzTyMP8u4o7jetZ9aeRufP/s1600/image481.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="450" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii533a5_LKs-v2KyubwH79cPx-bgDp-xBTeBd6I2GlKkcKHM1FxKT7ZJC0GcYhDmpR9UTl-whXVQMHS0gRCQEgpnl7djX9b6GAG6EMZ8lVA2kacBatzVSdLJJzTyMP8u4o7jetZ9aeRufP/w400-h300/image481.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Mag (mozaic din secolul V): are căciula roșie</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Între cele 2 mari Mări interne continentale ale EurAsiei - Caspică şi Neagră - sunt Munţii Caucaz, cu întindere de la fostul Regat al Albaniei Caucaziene din apusul Caspic / Ghergan, până în Gorghis / “Kolkis”, acum Gheorghia / Georgia din răsăritul Pontic (Albania Caucaziană, având în N Munţii Cerauni, în E Marea Caspică, în S Fluviul Arax şi în V Munţii Caucaz, era numită Arran de către Perşi - adică vecinii Sudici, trăind în ceea ce azi e Iran - de acolo provenind Anticii Alani; între cele 2 Regate - anume între Albania Caucaziană şi Iran - era Media / Ţara Magilor, legăturile dintre locuitorii săi şi “medici” nefiind întâmplătoare, Magii ajungând superiori Magicienilor, similar cum au devenit medicii faţă de vraci: de altfel, termen “medic” - foarte vechi, așa cum a observat Dr. Mihai Vinereanu - pare conectat de ceea ce făceau Mezii din Media). Despre Fluviul Arax / Aras (Armean Yeraskh, Georgian Rakhsi) e de observat - așa cum a scris în secolul V î.C. și Carianul Herodot, în prima sa carte de “Istorii” - că permitea vechilor Greci din Anatolia să ajungă facil la Marea Caspică: culoarul Aras / Arax - dintre Caspica și Anatolia - avea la izvor (în actuala provincie Kurdă Erzurum - cu numele Armean Karin, Grec Theodosiopolis - din E Turciei) populație majoritar formată din Diauehi / Diaokhi la sfârșitul mileniului II î.C. și începutul mileniului I î.C., care după Războiul Troian ce a dus și la destrămarea Imperiului Kheti / Hitit și-au avut un Regat, între secolele XII î.C. și VIII î.C., împreună cu Nordicii Kolchi / Georgieni; despre numele de Georgia pentru acea Țară Caucaziană - cu litoral Pontic / la Marea Neagră - și numele de Georgian pentru poporul său, e de știut că provenea de la numele Kurc / Gurc dat acelora de către Iranieni. Poziţia Regatului Median - adică a Ţării Magilor - era în SV Caspic, între Ghergania = Hyrkania din S Caspic şi Ţara Ghergarilor = Albania Caucaziană din V Caspic; pe Albanii Caucazieni, Georgienii îi numeau Rani: sursa pentru Lani, adică Alani. În trecut, denumirea lanţului Muntos Caucazic (știut drept “Kulika” / “Caulica”) locuit şi de albii Ghergari / Gargari - care aveau ca partenere Amazoanele curtezane - din apusul Ghergan, a fost folosită inclusiv pentru lanţul Muntos Carpatic, din apusul Pontic: Caspica fiind sărată la circa o treime din nivelul planetar iar Lacul Pontic deloc, malurile dulcelui Pont au ajuns puternic po-pulate de Gherga, deoarece pre-diluvian a fost un uriaş Lac cu apă dulce (acum e Marea Neagră, cu salinitatea ajunsă la jumătate faţă de cea a Oceanului Planetar); între foștii Caucazieni numiți Kurc de către Iranieni și denumirea Munților Caucazului drept Kulika se poate observa apariția translației “R”/“L” (frecventă în trecut), rădăcina Iraniană Gurc - regăsită la Kurc - mai mult sau mai puțin rezonând acolo de fapt în legătură cu cei consacrați ca Gherga, din Asia Centrală până în Europa Centrală. În mod concret, toate acele denumiri au redat o importantă, numeroasă şi străveche po-pulaţie Gherga, atât pe malurile celor 2 Mări (Ghergană / Caspică şi Pontică / Neagră), cât şi pe înălţimile celor 2 lanţuri Montane - Caucazian şi Carpatic - din apusul fiecăreia dintre ele (Munţii Caucaz la V de Marea Caspică şi Munţii Carpaţi la V de Marea Neagră), locuiţi în proporţii semnificative / serioase de Gherga: albi Pontici / Caucazieni (care au marcat puternic omenirea, încă din zorii săi, amploarea lor neputând să nu lase numeroase dovezi, dintre care unele - mai evidente - sunt înfăţişate în prezenta lucrare “Originea Gherga”; în vremea Potopului, albii dintre Caucaz şi Carpaţi formau populaţia “Pontică” - adică echivalenta celei general ştiută drept “Caucaziană”, iniţial şi Carpaţii numindu-se Caucaz - după cum a afirmat inclusiv cercetătorul American născut în Banatul Românesc Ion Jugănaru, sub pseudonimul “Raven Alb”, în lucrarea din 2012 “De ce şi cum s-a sfârşit glaciaţiunea - Adevărata istorie a rasei Pontice / albă” iar în lucrarea “Renaşterea” din 2013 acelaşi autor reflectând la denumirea celei care le-a dat naştere, anume la denumirea de Amazoană, ca literalmente reproducând “a mea zână” = “3 cuvinte româneşti ce dovedesc cum nu se poate mai bine cine au fost Amazoanele”). De altfel, în actuala Bulgară - vorbită în vecinătatea Sudică Românească / Valahă - “zhena” = “femeie”, în Sârbă “zâna” = “vila” iar în Nordul Românesc (corespunzător dicționarelor) “zâna” = “personaj feminin din mitologie, întruchipând mai ales bunătatea și frumusețea”. În “Dicţionarul de simboluri” stă scris: “Filiaţia zânelor dovedeşte că ele au fost la origine expresia Pământului-Mamă; dar curentul istoriei le-a făcut să urce încetul cu încetul din adâncul pământului spre suprafaţă, unde - la lumina lunii - au devenit spirite ale apelor şi ale vegetaţiei. Locurile epifaniei lor le dovedesc în mod clar originea: ele apar cel mai adesea pe munţi, în apropiere de crevase şi torenţi sau în adâncul pădurilor, la marginea unei peşteri, a unei prăpastii sau a unei ‘vetre a zânelor’, lângă un râu ce vuieşte, un izvor ori o fântână. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Zâna participa la supranatural pentru că viaţa ei era continuă iar nu discontinuă ca a noastră şi a tot ceea ce e viu în lumea asta”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPjHuO3pyTYItGZcEc-MbuDei9kX4PQjkRRO5UCfcUfV1MgsExd_81xx9XxqYvQRgMO2bRgIpqyk-uZQPBMXDG4rdvNQJ9oY4pzuSWeDzgwadIDvTkcZ4ZGXXLsmPETjTQKEyShwXj564d/s1600/image483.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="592" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPjHuO3pyTYItGZcEc-MbuDei9kX4PQjkRRO5UCfcUfV1MgsExd_81xx9XxqYvQRgMO2bRgIpqyk-uZQPBMXDG4rdvNQJ9oY4pzuSWeDzgwadIDvTkcZ4ZGXXLsmPETjTQKEyShwXj564d/w400-h228/image483.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sistemul Kura-Arax <br />(principalele ape curgătoare din S Caucazian)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Oare Gherga a apărut de nicăieri, spre a ajunge niciunde? Ca în genul “Hodoronc-tronc” / “hocus-pocus”? (în Peninsula Apenină / Italică, Etruscii - care se autonumeau Rasena, Egiptenii vechi notându-i ca Turşa iar vechii Greci ca Tyrsenoi - invocau puterile Magice cu “Bescu” / “Bere-Bescu” iar nu în Italia, ci la multe familii din România până azi a rămas caracteristic sufixul “-escu” al numelui, provenit din străvechiul înțeles Trac pentru “apă luminată” = “oescos”); în Europa, unele neamuri au preluat în mod sinonim cu “-escu” terminația “-isc”, ca presupunerea “Teut-isc” / “Deutisc” ce ar fi produs “Deutsche” = German ori ulteriorii Slavi având sufixul onomastic “-ski” la cei nobili: iar în spațiul Românesc, numele Gherghescu este cel mai răspândit în exteriorul arcului Carpatic / în interiorul arcului Carpatic mai semnificativ fiind Anticul nume regal Gherga. Istoricul Englez Edward Gibbon 1737-1794 a scris că poporul German / Deutsche s-a născut în uriașul Codru Hercinic, despre care Romanul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 4:25 a consemnat că se întindea începând din Dacia / V Mării Negre; e de observat că în E Mării Negre / respectiv V Mării Caspice și azi sunt Dagi, care în Antichitate aveau până la Dahii din E Mării Caspice pe Hyrkanii din S Mării Caspice (știută ca Marea Hyrkană): toți aceia - Dahi, Dagi, Daci, Deutsche - făceau parte din Barbaricum / Barbarica = Lumea Barbară, cuprinzând deopotrivă Hyrkania Caspică / al cărei nume venea de la bogata sa Pădure Hercinică (conform Sf. Isidor în “Etimologii” 14:3) și Codrul Hercinic din Carpați ori Alpi (în care existau goruni uriași, după cum a scris Anticul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 16:2). Gherga oare a apărut în urmă cu câțiva ani? Răspunsul e categoric: Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva decenii? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva secole? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva milenii? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva zeci de milenii? Răspunsul e categoric: Da. Este de ştiut că specialiştii lingvişti au atestat de pildă despre Traci (care existau deja cu mult dinaintea Etruscilor / E-Truscilor) că la numele autentice Trace foloseau şi sufixul “a” - aşa după cum “a” este terminaţia Gherga - ca o prezervare a arhaicei bi-funcţionalităţi feminino-masculină; elocvente sunt şi substantivele comune păstrate din timpul Trac, ca de pildă “popa” - în păgânism fiind atât preotese, cât şi preoţi - ori “tata” (care evident nu e muieresc - ci masculin - însă păstrează sufixul “a”), etc. Gherga e un nume mai vechi decât vremea Tracă, fiind atestat de pildă în Troia, unde fortul Gherghi / “Gergis” păzea principala poartă a cetăţii Troianilor (iar aceia au fost printre strămoşii Tracilor şi Truscilor): capitala Troia / Wilu-sa a fost Anatoliana vamă de veghe a capătului Strâmtorii Garganele / Dardanele la Marea Eghee / Egee (ţărmul Sudic), pe ţărmul celălalt fiind Peninsula Gallipoli a Traciei; anterior Regatului Troiei - fondat acum 5 milenii în V Asiei “Mici” - numele Gherga era important în Asia Centrală, de pildă Sanscrit ca rezonanţe cu aceeaşi terminaţie “a” fiind Garga, Indra, Şiva, Brahma, Mitra, ş.a.m.d. Dr. Michele Faraguna în studiul despre Gherghiți din 1995 a scris că “numele Gherga e sigur de origine ne-Greacă”, observând că au fost mulți cârmuitori Gherga de-a lungul vremurilor în leagănul Grec din Anatolia, ca Troia, Caria, Lycia, în 2009 Dr. Trevor Bryce a afirmat privind “Gergis din Troia, micuța așezare din vecinătatea Ilionului, unde era inclusiv un Templu al lui Apollo, se pare că și-a avut numele derivat de la populația Troiană de Gherghiți a regiunii - pre-Greci - dintre care unii au fost conectați cu Miletul” iar în 2013 Dr. Alexander Herda a susținut în “Enciclopedia istoriei vechi” că “în Troia, rudele Gherghite ale Troianilor / Teukroilor - numiți și Gherghinoi - au fondat Gergis care a fuzionat cu Ilionul prin sinoceism” / termen însemnând confederare. În imaginea următoare - desen realizat în 1877 - se poate vedea intrarea printre zidurile Ciclopice (care mai erau știute și ca Pelasgice) ale fortului Gherghis din Troada / Troia:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFbyS-GkYMB-1SIv38vgLOJEYQ9nQEfUW1qD4Woq6eEMbqF-XNyLfaSvAJog5AYWBkBe3Edxjo7_T4yVvVwilx9D8MtZp_rU7OgTM2vJdUkrzR29VbH_Y3Iev0WeCN1tpT4sM_ZTZpqQ-v/s1600/image485.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="600" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFbyS-GkYMB-1SIv38vgLOJEYQ9nQEfUW1qD4Woq6eEMbqF-XNyLfaSvAJog5AYWBkBe3Edxjo7_T4yVvVwilx9D8MtZp_rU7OgTM2vJdUkrzR29VbH_Y3Iev0WeCN1tpT4sM_ZTZpqQ-v/w400-h200/image485.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Oare Gherga a apărut de nicăieri, spre a ajunge niciunde? Ca în genul “Hodoronc-tronc” / “hocus-pocus”? (în Peninsula Apenină / Italică, Etruscii - care se autonumeau Rasena, Egiptenii vechi notându-i ca Turşa iar vechii Greci ca Tyrsenoi - invocau puterile Magice cu “Bescu” / “Bere-Bescu” iar nu în Italia, ci la multe familii din România până azi a rămas caracteristic sufixul “-escu” al numelui, provenit din străvechiul înțeles Trac pentru “apă luminată” = “oescos”); în Europa, unele neamuri au preluat în mod sinonim cu “-escu” terminația “-isc”, ca presupunerea “Teut-isc” / “Deutisc” ce ar fi produs “Deutsche” = German ori ulteriorii Slavi având sufixul onomastic “-ski” la cei nobili: iar în spațiul Românesc, numele Gherghescu este cel mai răspândit în exteriorul arcului Carpatic / în interiorul arcului Carpatic mai semnificativ fiind Anticul nume regal Gherga. Istoricul Englez Edward Gibbon 1737-1794 a scris că poporul German / Deutsche s-a născut în uriașul Codru Hercinic, despre care Romanul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 4:25 a consemnat că se întindea începând din Dacia / V Mării Negre; e de observat că în E Mării Negre / respectiv V Mării Caspice și azi sunt Dagi, care în Antichitate aveau până la Dahii din E Mării Caspice pe Hyrkanii din S Mării Caspice (știută ca Marea Hyrkană): toți aceia - Dahi, Dagi, Daci, Deutsche - făceau parte din Barbaricum / Barbarica = Lumea Barbară, cuprinzând deopotrivă Hyrkania Caspică / al cărei nume venea de la bogata sa Pădure Hercinică (conform Sf. Isidor în “Etimologii” 14:3) și Codrul Hercinic din Carpați ori Alpi (în care existau goruni uriași, după cum a scris Anticul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” 16:2). Gherga oare a apărut în urmă cu câțiva ani? Răspunsul e categoric: Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva decenii? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva secole? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva milenii? Nu. Gherga oare a apărut în urmă cu câteva zeci de milenii? Răspunsul e categoric: Da. Este de ştiut că specialiştii lingvişti au atestat de pildă despre Traci (care existau deja cu mult dinaintea Etruscilor / E-Truscilor) că la numele autentice Trace foloseau şi sufixul “a” - aşa după cum “a” este terminaţia Gherga - ca o prezervare a arhaicei bi-funcţionalităţi feminino-masculină; elocvente sunt şi substantivele comune păstrate din timpul Trac, ca de pildă “popa” - în păgânism fiind atât preotese, cât şi preoţi - ori “tata” (care evident nu e muieresc - ci masculin - însă păstrează sufixul “a”), etc. Gherga e un nume mai vechi decât vremea Tracă, fiind atestat de pildă în Troia, unde fortul Gherghi / “Gergis” păzea principala poartă a cetăţii Troianilor (iar aceia au fost printre strămoşii Tracilor şi Truscilor): capitala Troia / Wilu-sa a fost Anatoliana vamă de veghe a capătului Strâmtorii Garganele / Dardanele la Marea Eghee / Egee (ţărmul Sudic), pe ţărmul celălalt fiind Peninsula Gallipoli a Traciei; anterior Regatului Troiei - fondat acum 5 milenii în V Asiei “Mici” - numele Gherga era important în Asia Centrală, de pildă Sanscrit ca rezonanţe cu aceeaşi terminaţie “a” fiind Garga, Indra, Şiva, Brahma, Mitra, ş.a.m.d. Dr. Michele Faraguna în studiul despre Gherghiți din 1995 a scris că “numele Gherga e sigur de origine ne-Greacă”, observând că au fost mulți cârmuitori Gherga de-a lungul vremurilor în leagănul Grec din Anatolia, ca Troia, Caria, Lycia, în 2009 Dr. Trevor Bryce a afirmat privind “Gergis din Troia, micuța așezare din vecinătatea Ilionului, unde era inclusiv un Templu al lui Apollo, se pare că și-a avut numele derivat de la populația Troiană de Gherghiți a regiunii - pre-Greci - dintre care unii au fost conectați cu Miletul” iar în 2013 Dr. Alexander Herda a susținut în “Enciclopedia istoriei vechi” că “în Troia, rudele Gherghite ale Troianilor / Teukroilor - numiți și Gherghinoi - au fondat Gergis care a fuzionat cu Ilionul prin sinoceism” / termen însemnând confederare. În imaginea următoare - desen realizat în 1877 - se poate vedea intrarea printre zidurile Ciclopice (care mai erau știute și ca Pelasgice) ale fortului Gherghis din Troada / Troia:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3mbY57Lz5VGF6PMDGiawGtluiLsbNkhi_m0Dr0KcDT7YW9yhydoWGfTcOdV0TiIUcOKN1GJgSqQFxVK5up1hcM4sMRmKkb2GJ8RuvbeVN4YvTKkILkAXy8qT0R9SaNpROvtfNKT57g_jX/s1600/image487.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="853" height="281" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3mbY57Lz5VGF6PMDGiawGtluiLsbNkhi_m0Dr0KcDT7YW9yhydoWGfTcOdV0TiIUcOKN1GJgSqQFxVK5up1hcM4sMRmKkb2GJ8RuvbeVN4YvTKkILkAXy8qT0R9SaNpROvtfNKT57g_jX/w400-h281/image487.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Poarta Troiei era păzită de fortul Gherghis</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În 1864, arheologul Maltez Frank Calvert a scris: “La Troia, zona fortului Gherghis a fost foarte puternică, unde cantitatea de piatră căzută - existentă ‘in situ’ - arată că zidurile Gherghis erau de dimensiuni considerabile. Gherghis a fost vestitul loc al nașterii Sibilei (de altfel, mult ulterioarele monede emise de Gherghis reproduceau Sibila pe o parte și Sfinxul pe o parte). Cât de mult se întindea teritoriul Gherghis în Dardania e dificil de estimat: teritoriul Gherghis cuprindea câmpia superioară a Troiei și probabil Neandreia era la hotarul său Sudic”. În continuarea Civilizaţiei Atlante = Vechea Civilizaţie Europeană cu puternicul Imperiu Dunărean, înspre Sud s-au dezvoltat Regatul Egiptean în Valea Nilului inferior şi Regatul Troian pe partea Anatoliană a Strâmtorii Dardanele, ca succesoare ale neoliticei Civilizaţii Danubiene (de pe Valea Dunării inferioare, cuprinzând ultimele culturi ale Epocii Pietrei); înainte de Anatolienii Troiani din Wilu-sa = Valea-sacră, aceia au fost Dardani iar mult ulterior apoi - până în Evul Mediu - Dardanii au existat în Dardania din centrul Balcanic (actuala Kosova / Coșava în vechea Română). În Epoca Bronzului, Troianii - de pe partea Anatoliană / Estică a Strâmtorii Dardanele - au fost mai vechi decât Tracii (care s-au dezvoltat apoi pe partea Balcanică / Vestică a Strâmtorii Dardanele, la început ca vasalii Troiei, apoi ca aliaţii Troiei: Tracii furnizau aur metropolei Troiei începând cu exploatarea Perperikon din Tracia, aramă - ce era necesară respectivei Epoci a Bronzului în care ei au apărut - etc). Așa cum a scris și istoricul Herodot Karka în secolul V î.C., sosiţi din partea Vestică a Anatoliei în Europa, E-Truscii şi Aga-Târşii au provenit dintre viticultorii Podgoriilor Troiei: “E-Truscii” au ajuns în Italia (denumirea de Italia era conectată atât de “vitalis” însemnând “viaţă”, cât şi de “vitula” - adică “viţei” / “vite” - Peninsula găzduind aşa ceva) iar “Aga-Târşii” au ajuns în România (aşa cum e numită azi Țara din N Dunării inferioare, ei fiind cunoscuţi drept cârmuitorii cu “thyrs”, anume având cârje “corcodite” - adică împodobite - cu ramuri din viţă-de-vie).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguQkhSd3g-Ln_cZpS5E_AHoKsTBsKau7w-FpxD2N44Wf617utFg_KchksI2A2p-_gxHpqc_5w29qJYDdN6XO2fPLgY74F6J0AP7AoFBkVizYTaDJsEGO-a5FSf3nebA2hj4DNALdtkVIAD/s1600/image489.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="228" data-original-width="309" height="295" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguQkhSd3g-Ln_cZpS5E_AHoKsTBsKau7w-FpxD2N44Wf617utFg_KchksI2A2p-_gxHpqc_5w29qJYDdN6XO2fPLgY74F6J0AP7AoFBkVizYTaDJsEGO-a5FSf3nebA2hj4DNALdtkVIAD/w400-h295/image489.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Troia a fost străjuită de Gardienii Gherghi</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-family: architecture, serif; font-weight: bold;">
<span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="RO"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span lang="RO"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="RO" style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2007, profesoara Maria Ciornei a scris: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre etrusci s-a scris mult, fiind considerați și azi o populație misterioasă, care-și semnalează prezența în Toscana, în centrul Italiei la sfârșitul secolului VIII î.C, dezvoltând o civilizație urbană strălucită, alcătuită din 12 orașe-state, formând o confederație ce a influențat, în mod hotărâtor, evoluția extraordinară a romanilor de mai târziu, care însă i-au nimicit treptat, prin războaie, în final asimilându-i. Herodot, Pliniu cel Bătrân, Vergilius, Ovidius și Horațius îi considerau urmași ai lidienilor. Dionisos din Halicarnas 1:30 credea că erau neam foarte vechi și nu erau asemenea nici alt neam, nici ca limbă. Helanikos din Mitilene credea că erau din pelasgi / părinți ai tracilor. Credem că etruscii au fost pelasgi trăitori în Munții Apuseni, veniți de pe malurile Tisei învecinate. Numele străvechi al Tisei, menționată în secolul XI și în documente, era Thyscia, pronunțat Tuscia. În Apuseni, în antichitate, trăia o populație pelasgă numită Agatârșă, care erau Tuscii stabiliți în munți, lexemul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">aga’ fiind un prefixoid cu sensul, în pelasgă, de mărime și prin extensie înălțime / munte, în etruscă însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">conducător’. Etimonul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târși’ dă, după legile foneticii, formele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">turși’ / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tuși’, în pronunție locală </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tusci’. Același etimon în forma originară, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târșinus’ prin căderea firească a terminațiilor, ca lege comună în trecerea la noi forme, și prin graiul local duce la lexemele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târșeni’ / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">turseni’; afereza și metateza și alunecarea vocalelor evidențiază lexemul, care și pe noi ne surprinde, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ruseni’ / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">raseni’, sau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rasna’, cuvântul cu care ei înșiși se denumeau. Grecii le spuneau etruscilor </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyrenieni’; încercăm puterea de flexibilitate a aceluiași etimon </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târseni’-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyrsenus’ / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyrsen(i)’-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyrasen(i)’, confuzia în vorbire firească între fonemele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">s’ și </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">n’, apropiate ca bază de rostire, construind forma </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyraneni’-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyren(i)eni’. Și cognomenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">etrusci’ are ca etimon tot lexemul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târși’, cu forma amintită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">turseni’, alunecarea vocalică și metateza dând lexemul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">troseni’-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">troieni’, în grai local. De la </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">troien(us)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, prin metateză și rotacism, se ajunge la formele </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">etrun(i)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">etruri</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = locuitorii Etruriei. (Rotacismul e curent la moți, la istrieni, la liguri și în dialectul tosc al albanezilor). Avem cunoștință și de toponimul Etruscia și de corespondentul cognomen Etrusci, ambele atât de aproape de Tuscii = strămoșii moților din Apuseni. Faptul că același etimon </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">târși’-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tusci’ stă la baza tuturor termenilor ce definesc o populație din Munții Apuseni, cunoscută romanilor ca tusci, grecilor ca tyrenieni sau troieni, tuturor din lumea antică ca etrusci, și chiar a termenului cu care ei înșiși se definesc rasena / rasna, arată, fără echivoc, care este originea și locul de pornire al etruscilor ce, iată, încep să nu mai fie atât de misterioși. Etimologia ne lămurește și asupra locurilor prin care au migrat, ca și modul în care au făcut-o, pe uscat sau pe mare, pentru că prin aceste nume, aparent diferite, ca și prin coroborarea celor afirmate de antici sau de contemporani, privind originea etruscilor, putem cunoaște regiunile în care au fost, având în vedere și vecinătăților populațiilor cu care au conviețuit un timp. Etruscii au migrat în timpuri diferite și în valuri succesive. O parte din etrusci au plecat pe Marea Egee, trecând mai departe, întemeind orașe-state înfloritoare, cu o civilizație urbană, în Peninsula Italică. Pe traseul spre vest al etruscilor și în Evul Mediu era calea străbătută după străvechi îndemnuri, căci o contribuție a mișcării păstorești se arată la fiecare pas pe toată linia Munților Carpați, a Balcanilor, până în Alpi și Pirinei (conform lui Ovid Densușianu, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Păstoritul la Români’, 1913)”. Este de știut că termenul Grec </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyri” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tyras” τυρας = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">brânză” (portul Qart - cel mai faimos al Fenicienilor de pe coasta Libanului - a fost denumit Tyre, Fluviul Nistru era denumit Tyras, în centrul Mediteranei a ajuns să fie Marea Tyreniană, etc. iar populații semnificative au fost Tyra-Geții, Tyrsenii = Etruscii, Tyr-Kirii ca succesorii Troianilor / Tyrcae fiind Turcii, ș.a). În 2020, istoricul Dan Oltean din România a susținut că TiraGeții - care în secolul I î.C. au făcut parte din Imperiul Geților cârmuit de împăratul Burebista - dominau îndeosebi părțile mijlocie și inferioară ale Bazinului Fluviului Nistru, cu așezări importante la vadurile de la Hotin / N, la Cetatea Albă / S, etc. (în Antichitate, TiraGeții au fost puternici la V de Fluviul Nipru, între Râurile Bug și Prut): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Numele tirageților s-a păstrat neschimbat, în ciuda migrațiilor, până în secolul XII. Apoi - în secolul XIII - geții au apărut în izvoarele slave cu denumirea de brodnici: erau cei care posedau broduri (poduri plutitoare = bacurile de astăzi) servind traversările Bugului, a Nistrului și a Prutului. După secolul XIV, până azi, vor fi mol-doveni, cu același înțeles de brodnici, al celor din davele de pe maluri (ca la râul Mol-dova). Obiceiul de a traversa un râu mare cu brodul s-a păstrat de-a lungul secolelor până în prezent, încă folosindu-se acest mijloc de traversare la Bug, la Nistru, la Prut dar și la Mureș sau la Olt. Vorbim de o continuitate multimilenară, din vremea lui Zalmoxis până azi”. (Spre exemplu, în Sârbă “brodnik” бродник = barcagiu iar - ținând cont de străvechiul betacism - în Română “vrednic” s-ar înțelege inclusiv credincios).</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div><div style="font-family: architecture, serif; font-weight: bold;"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="RO"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span lang="RO"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span lang="FR"><span lang="FR"><span lang="RO" style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_uOYn_SAnTn5HAXfNVcC0K946LUkZHHu8N1D-_JjPZs4PBm1apnmq1czwmPD706LmN3E8LIYNjTzwf4LLecgE5dV389Ztu_HiLa01UyDIK7reuWVBZENF9hMu0zHvDk4DqLq9ySDk_I-e/s225/image743.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_uOYn_SAnTn5HAXfNVcC0K946LUkZHHu8N1D-_JjPZs4PBm1apnmq1czwmPD706LmN3E8LIYNjTzwf4LLecgE5dV389Ztu_HiLa01UyDIK7reuWVBZENF9hMu0zHvDk4DqLq9ySDk_I-e/w400-h400/image743.jpg" width="400" /></a></div><br /><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-45315662598996820382018-12-19T04:43:00.016-08:002020-12-04T01:57:59.719-08:003. Obârșia Gherga (eeeee)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTh_pQQr8Qr6NyVJFIO9SVaqfKskOtqWWJ1_aD8UtpJP9GofH5m7LfJ1S51qP8_PcS8QuXynaUydp6bW8D-sLo1_vSHWFDFlBx3mUI1eSJpSVRiXMvRTVORE5X8aY8b4JTC9MxSjubLaUC/s1600/image191.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="419" data-original-width="560" height="299" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTh_pQQr8Qr6NyVJFIO9SVaqfKskOtqWWJ1_aD8UtpJP9GofH5m7LfJ1S51qP8_PcS8QuXynaUydp6bW8D-sLo1_vSHWFDFlBx3mUI1eSJpSVRiXMvRTVORE5X8aY8b4JTC9MxSjubLaUC/w400-h299/image191.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Într-o structură bidimensională / plană, s-ar putea imagina spiritul și sufletul ca lățimea și lungimea iar tridimensional - adică spațial - ar exista trupul, cele 3 dimensiuni împreună (spiritul, sufletul și trupul) formând corpul; oamenii se bucură pe parcursul vieții de cele 3 dimensiuni (sau chiar de mai multe dimensiuni, căci elementele fizicii cuantice - ce guvernează Cosmosul, inclusiv prin undele gravitaționale - sunt încă studiate, nefiind știute pe deplin), un model holografic de pildă fiind explicat de cercetătorul American Michael Moyer în 2012: realitatea curentă ar fi proiecția de tip holografic / “multivers” a unui Univers, definit - mai aproape de fundament - prin numai 2 dimensiuni (la fel de exemplu ca bipolaritatea pozitivă și negativă ale magnetului, electricității ori logicii digitale actuale, codarea programelor computerelor funcționând pe infinitele combinații de “0” și “1”, etc. / în cert contrast cu posibilitățile cuantice). După cum a arătat și Dr. Iulia Brânză Mihăileanu în “Credințe magice geto-dacice” din 2017, există o permanentă comunicare între dimensiuni - de exemplu fiind demonstrate științific că în chip cuantic e suficientă doar manifestarea intenției pentru modificarea unei stări - iar ca atare, inclusiv cuvintele din străvechile descântece (majoritatea utilizând și apa în ritual) aveau puteri chiar serioase. Viața corpului înseamnă funcționarea tridimensională, cu informații transmise continuu între spiritul și sufletul conectate Lumii “Celeilalte” / “de Dincolo” și trupul din Lumea “Asta”, după moarte proiecția materială a trupului degradându-se, rămânând doar forma imaterială / energetică a celor 2 dimensiuni din Lumea “de Dincolo” / Lumea “Cealaltă”: sufletul și spiritul (cele 2 dimensiuni de fapt eterne, căci trupul e trecător). Cosmologia Vedică - Tradițională Indiană, înrădăcinată în ceea ce practicau străvechii “Veghetori” care aveau viziuni ori vedeau chiar dincolo de obișnuit - a numit eterul găzduind sufletele și spiritele în vastul spațiu din Univers (cu localizarea până în cea mai îndepărtată parte a Cerului) ca “Akașa”: așa ceva are înțelesul Românesc de “Acasă” exact pentru ceea ce se știa din timpuri străvechi ca zona de proveniență divină / “din Cer” (ținând cont de apropierea Ger-Cer, Românește se poate înțelege despre cei “din Cer” că erau cei din Nordul rece / geros, provenind “din ger” așa cum Sudicii îi vedeau “Oamenii Nordului”, cei extrem Nordici - de foarte departe din N - ajunși denumiți de vechii Greci ca HiperBorei); în EurAsia, încă dinaintea Potopului Veghetorii erau știuți ca observatorii Cerului (iar Românii referindu-se la cele “din cer” utilizează termenul “văzduh” / văz-duh”, astfel vorbind - explicit - despre “duhul văzut”). Cercetătorii de-a lungul timpurilor au studiat cele 3 relații dintre cele 3 dimensiuni, la nivelul corpului uman 2 relații cu baza în Lumea “Asta”, anume cea a trupului cu sufletul asociat cordului / inimii și cea a trupului cu spiritul asociat creierului, fiind explorate cât de cât, însă cea de-a treia relație - directă dintre suflet și spirit, ancorată în Lumea “Cealaltă” / “de Dincolo” - fiind explorată numai la nivelul proiecției materiale, anume prin legăturile dintre inimă și creier (însemnând doar reflectări ale imaterialelor conexiuni dintre sufletul și spiritul asociate celor 2 organe), restul intuindu-se, poate asemănător cu imaginarea vreunui fabulos motor veșnic, în exclusivitate după analiza gazelor sale de eșapament, adică fără a vedea vreodată concret ce / cine generează așa ceva: în Lumea “Asta”, materialul trup uman e influențat de energia subtilă din Lumea “Cealaltă” / “de Dincolo”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilMWFFcRM3mcoJNkXZEzPXCSEArKdA0B47bjREcAO5sgaLbyoJxJnFZ6uv8prjSHaCKfcZ3wIx3jNiAXXaL2d52qOQaj4OMWeSncT5pzSBfDa_mJkuXGYoNgUaKYshwdcNpiVksAZbh2qC/s1600/image194.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="186" data-original-width="292" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilMWFFcRM3mcoJNkXZEzPXCSEArKdA0B47bjREcAO5sgaLbyoJxJnFZ6uv8prjSHaCKfcZ3wIx3jNiAXXaL2d52qOQaj4OMWeSncT5pzSBfDa_mJkuXGYoNgUaKYshwdcNpiVksAZbh2qC/w400-h255/image194.gif" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dovezile existente relevă că printre primii înţelepţi şi cârmuitori - rişi / legați de cunoaștere şi regi / legați de conducerea religioasă, adică de cler - din Lumea Veche au fost liderii Uriaşi / Găligani Gherghi, Gregori, Gabri, ş.a.: din cele mai vechi vremuri civilizaţionale, acei Ghergani s-au remarcat ca vigilenţii Veghetori ai celor sacre / sfinte (atât tărâmuri, cât şi oameni), interpretând ca profeţi / proroci visele, păzind ca Gardieni puternici trecerile importante spre teritoriile / moşiile lor, etc. Cei 2 termeni - riși și regi - au fost conectați cu Raiul, unde au apărut întâi, deopotrivă rișii fiind înțelepții / învățătorii din Rai, primii regi din lume fiind de asemenea din Rai; e de remarcat că Raiul păgân - existent acum 10 milenii în spațiul Român - a fost diferit de Raiul biblic (expresia “la răsărit de Eden” privind localizarea primelor oameni ieșiți din Rai - fie că era Raiul biblic din Africa Estică / unde a apărut Adam, fie că era Raiul păgân din Europa Estică / ulterior ultimei glaciațiuni - desemna Asia / cel mai întins continent din lume și cel mai populat continent din lume, în mijlocul căruia acum 10 milenii a apărut cel mai recent tip genetic de bărbat Gherga: totodată, biblicul “Ținut Nod” - a cărui consonanță “ND” oglindea consonanța “DN” din Eden - reflecta prin poziția sa Estică faptul simplu că Raiul era Vestic, deci Raiul se afla undeva în apus / iar la apus de Asia e Europa). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Biblicul Ținut Nod - la Est de Eden - a fost notat Evreiește “Naid” iar de Anticul istoric Evreu Iosif Flaviu (în secolul I) ca “Naida”, adică India anagramată. “Talmudul” Ierusalimului / Taanith 4:2, “Talmudul” Babilonului / Erubin 53 și alte texte orientale au plasat perechea primordială de oameni ieșită din Rai în “Caverna Comorilor” = “Peștera Patriarhilor” de la Hebron / Palestina (unde în Epoca Bronzului a fost înhumat Avram - tatăl primului Arab și al primului Evreu - ajuns acolo dinspre răsărit, de pe Eufrat, din cauza apariției Kheti / Hitite în Anatolia); locația respectivă în Canaan - răsăritul Mediteran / Asiatic - implica simetrica localizare a Raiului la amurg / la asfințit de ea: acolo geografic fiind însă apele Mediterane, se poate observa că primele zone ale uscatului - udate totuși de ape dulci pentru ca să fi fost pretabile Grădinii Raiului - puteau fi ori în Africa / Valea Nilului ori în Europa / Valea Dunării (în N African alte ape mai semnificative ca brațele Nilului în Delta sa - căci Biblia a indicat în Eden ape mari - nu erau, alte ape Africane mari existând doar în Sudul Saharei iar în Europa față de Dunăre alte ape semnificative mari continentale existau, în Nordul Pontic). Se poate observa că între Sudica Țară Sfântă din Orientul Apropiat (biblicul Canaan) și Nordica Țară Sfântă din Bazinul Istrului (legendarul Rai) n-au fost doar legături conceptuale și religioase de tărâmuri sacre, ci și legături genetice umane concrete, din grupul masculin comun “IJ” provenind atât majoritatea bărbaților Români (aparținând grupului genetic patern “I”), cât și majoritatea bărbaților din fostul Canaan (aparținând grupului genetic patern “J”); deoarece în spațiul Român față de Canaan sunt mai mulți bărbați “J” decât sunt “I” acolo, înseamnă că despărțirea “IJ” a avut loc în zona Românilor: în general, “I” = Iafiții / “Însemnații” iar “J” = Semiții / “Corciții”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3xTGsiZOlzQH1lAoxYJaCeRVvzjlgpRq7AjzNl6uSTxJ_UH6DBpr2OsLjQpb48Zp6M9JMHavJkvsXYLNHA4Q93zzyYl4cK3GOfqy-Ieia1DIQezJayVMbZhxLlQ1j4y4uxd0n5ZIQT8cl/s1600/image298.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="462" data-original-width="563" height="327" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3xTGsiZOlzQH1lAoxYJaCeRVvzjlgpRq7AjzNl6uSTxJ_UH6DBpr2OsLjQpb48Zp6M9JMHavJkvsXYLNHA4Q93zzyYl4cK3GOfqy-Ieia1DIQezJayVMbZhxLlQ1j4y4uxd0n5ZIQT8cl/s400/image298.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bărbații dominanți genetic (cu galben HiperBoreii “N”, ca Gherga)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Împărțirile bărbaților din grupurile genetice majoritare e redată de harta anterioară - pentru Țările actuale - putându-se vedea de exemplu separarea supergrupului “IJ” în Europenii “I” și Asiaticii “J”, cu delimitarea la N de zona Strâmtorilor Dardanele și Bosfor dintre Mările Mediterană / Egee și Neagră / Pontică: mai vechii “I1” în Scandinavia și mai recenții “I2” inclusiv în spațiul Român, respectiv mai recenții “J2” în Anatolia iar “J1” mai îndepărtați spre răsărit; despărțirea “IJ” - cauzată de catastrofalul diluviu Atlant - a determinat “împingerile” mai vechilor bărbați (genetic identificați ca “1” / fie “I”, fie “J”) la mai mari distanțe față de locul Potopului, rămânând în relative apropieri față de acela mai recenții bărbați (genetic identificați ca “2” / fie “I”, fie “J”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguy28DkJ8mg-aB4250AmkIGAIFqxS9QpnFAlyQeIhG30ZRW2f2smtXqriKc_NU0mwUqo4IwWqSw6lgwdtICQtoJtKiQyebtybSWOdmxmwFwnxGbUUvfBaOFrLtKhXSFSrqREHemRG6mJKq/s1600/image300.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="355" data-original-width="564" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguy28DkJ8mg-aB4250AmkIGAIFqxS9QpnFAlyQeIhG30ZRW2f2smtXqriKc_NU0mwUqo4IwWqSw6lgwdtICQtoJtKiQyebtybSWOdmxmwFwnxGbUUvfBaOFrLtKhXSFSrqREHemRG6mJKq/w400-h251/image300.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Vechii bărbați “I” au ajuns separați în Sudici și Nordici</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pe de altă parte, mai recentul grup “R” - care a intervenit dinspre răsăritul EurAsiatic - extins treptat dinspre Estul Asiatic spre Vestul European, a separat bărbații “I”, cei din vremurile vechi (identificați genetic ca “I1”) ajungând la Marea Baltică, la fel ca bărbații “N” = HiperBoreii de tip genetic Gherga / care la început, adică în vremea Atlantă, cârmuiau mult mai la S, ei retrăgându-se de la Bazinul Pontic la Bazinul Baltic: în prezent, Estul Baltic e dominat de bărbații de gen Gherga; iar Europenii genetic “R” sunt de tipul “a” în răsăritul Europei și de tipul “b” în apusul Europei, ceea ce înseamnă că la sfârșitul Epocii Pietrei în centrul Europei - și e de remarcat că spațiul Românesc este în mijlocul geografic al Europei - s-a petrecut o separare importantă, fapt major care a determinat departajările masculine atestate genetic deopotrivă pe direcția N-S a Europenilor vechi, din grupul “I” și respectiv pe direcția E-V a Europenilor cei mai numeroși, din grupul “R” (iar anumite grupuri feminine au avut parcursuri asemănătoare, redându-se astfel și parteneriatele lor). Din perspectivă onomastică, la fel ca la spațiul stră-Român, exact același schelet consonantic - “RMN” - s-a regăsit în Vechea Lume la Siria Vestică (adică N Țării Sfinte Canaan), pentru care, înaintea organizării Feniciene, vechii Egipteni utilizau tocmai consoanele “RMN”: vechii Egipteni - urmașii Pelasgilor - aveau “R” însă nu și “L”, ca ulteriorii orientali din răsăritul Mediteran, care au denumit N Țării Sfinte Canaan ca “Liban” (înlocuind “R” cu “L”). Mai mult, în ambele teritorii sacre s-au remarcat milenar dinaștii Ghergani / Gherga-Ani - bogat atestați - ca lideri ai acelor tărâmuri / Țări Sfinte, Gherganii / Ghergheii aparținând grupului bărbaților “N” fiind genetic patern însă diferiți față de majoritarii locurilor (și azi practica diferențierii liderilor față de popoarele lor există, dinaștii regali de regulă deosebindu-se față de supușii lor, măcar și numai prin faptul că la ei contează legăturile cu divinul). De exemplu, denumirile Fluviilor străbătând spațiul Român - Istru = Dunărea inferioară și Nistru - rezonau cu Ister / Iștar = “Stăpâna Cerului” / fiica Zeului An, cea care a patronat dragostea și fertilitatea și în străvechea Mesopotamie (zona cuprinzând Bazinele inferioare ale Fluviilor Eufrat și Tigru, la răsărit de care au apărut “zoro-aștrii” = primii monoteiști din lume); Zeița Iștar - dintre Fluviile Mesopotamiei - era apelată Inana de către Sumerieni (termeni Români ca “astre” pentru “corpuri cerești” ori “stele” au provenit de la ea dar și vechiul cuvânt Grec pentru “uter”): pentru măreața apă curgătoare din N Balcanic care reflecta Cerul pe Pământ, anume Dunărea inferioară - numită Donaris / “Dona-ris” = “regina apelor” de către Traci - vechii Greci aveau sugestivul cuvânt </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Iστρος Istros / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ist-ros” = </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Regina Răsăritului” (Istru denumindu-se doar partea Estică a Fluviului Dunărea, anume porțiunea dintre Gherdap / Porțile de Fier și Pont / azi Marea Neagră)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Un alt aspect conectat etimologic de Zeița Iștar / Ister a fost botezarea isteriei, asemănată cu frenezia adoratorilor săi (iar stră-Românii - indigenii / riveranii de pe cursul inferior al Dunării / Istru - au fost foarte religioși, mari credincioși / rugători ai Divinei Stăpâne). “Istoria” - pe de altă parte - a provenit din descrierile martorilor îndepărtatelor fapte ale Zeiței Iștar / Istar, rădăcina lingvistică fiind cea verbală denumită în vechea Greacă “idon” pentru “a știi”, conectată de viziunile “Raiului pe Pământ” Eden pe care ea îl patrona, vechiul Grec “eiden” însemnând “a vedea”, știința Vedică izvorâtă din Eden în Nordul Gyagar (Indiei) fiind în evidentă derivare / corelare: Româna - având verbul “a vedea” - a rămas și azi cea mai semnificativă conexiune lingvistică dintre Eden și Vede (ceea ce e în legătură cu farmecul original / ancestral al limbii Române). Dr. Dimitri Avdeev în lucrarea “Nervozitatea, cauze, manifestări, remedii duhovnicești” din 2008 a afirmat: “isteria și îndrăcirea nu sunt unul și același lucru; totuși, isteria pregătește cum nu se poate mai bine sufletul pentru îndrăcire, fiindcă diavolul / dracul e tatăl minciunii și istericii sunt cu toții mincinoși, lor fiindu-le caracteristice imitația (iar căderea diavolului a avut loc din pricina slavei deșarte și a trufiei, deci asemănarea e evidentă). Despre această boală sufletească, părintele Aleksandr Elceaninov a scris: ‘Isteria este descompunerea personalității și ea eliberează cantități de energie uriașe, pierzătoare prin puterea lor distructivă, la fel ca în fisiunea nucleară’.” Așadar, ecourile păgâne răzbat până la creștinii Epocii Moderne - creștinismul acum fiind cea mai mare religie din lume - iar așa ceva ar avea sens deopotrivă din ambele viziuni: atât religioasă, cât și științifică; genetic, Gherga e documentat științific ca existând masculin acum nominal în Bazinul Dunării inferioare / cu fosta denumire de Istru și în număr mult mai mare - dar nu nominal, datorită influenței onomastice materne - în Nordul European (unde de pildă în Karelia - dar și în vechea limbă Nordică - vorba “herja” s-a fixat pentru “demonică” / “războinică”: așa ceva se poate observa ca rezonând cu tipologia devastatoarelor războinice Amazoane, ale căror hârjoneli cu Ghergarii au rămas legendare, mitologia Nordică reținând, așa cum a consemnat și Medievala “Prose Edda”, că Herja era Valkiră / Valkyră = luptătoare a Zeului Odin, care călărea pe lup, în 2008 Austriacul Rudolf Simek - profesor la Universitatea din Bonn 50,44 lat. N, 7,05 long. E / Germania - remarcând-o ca “divinitatea războiului”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIJqlNzzkYzrsXLAr2LZsh0ifUDRu3GvN6yf2X-jZQI7DFLT8FVoCduV4mSlTnr20v9WsgJhcOCbF__RAxOwaJuS7AhtCv0Rm64tf6AWgDL4u5QgEW3N2buNMduAymOl6mTkxGeZvleva1/s1600/44444.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="325" data-original-width="672" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIJqlNzzkYzrsXLAr2LZsh0ifUDRu3GvN6yf2X-jZQI7DFLT8FVoCduV4mSlTnr20v9WsgJhcOCbF__RAxOwaJuS7AhtCv0Rm64tf6AWgDL4u5QgEW3N2buNMduAymOl6mTkxGeZvleva1/s400/44444.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Reprezentări Valkire</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Dinaştii An - corespunzător vechilor Greci - au avut la început / pre-diluvian, ca exponenţi de marcă, în prima generaţie divină pe bunicul Montan Uran / “Ur-An” iar în a doua generaţie divină pe tatăl primordial, care patrona Timpul Cron / “Cr-On” (Crăciun la stră-Români, “Thot” - rezonând cu “Tată” - la vechii Egipteni, ş.a.); în a treia generaţie divină, Universul a fost împărţit de cei 3 nepoţi (adică între cei 3 fii pe care Cronos i-a avut cu Rhea):<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Horkos zis Hades / “Ha-des” = “Zeul Hău” peste abisalul Gargar / Tartar, adică negura lumii subterane, eternă în peșteri<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Poseidon / Anax, fiul Moșului Crăciun / Gargaros, egalat cu “Nepotul lui An” = “Neptun” în versiunea Latină, peste lumea acvatică<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Zeus peste lumea cerească din Gher / Cer<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">iar apoi au fost urmaşii Anuna ai Zeului Poseidon / Neptun - dinaştii împărţiţi în 10 ramuri, începând cu Atlas - pe Olymp / “Olump”, Muntele Sacru veșnic iluminat de lămpi, oarecum similar consacrându-se duzina divină, pe lângă Zeus și consoarta sa Hera mai fiind 10 Zei. O paralelă a organizării Vechii Lumi se poate vedea în domeniul temporal în primul calendar Roman, care avea doar 10 luni (concret, cuprindea numai 304 zile); diferența de 2 luni - ale iernii, când se hiberna - nu era considerată (adică perioada dintre Crăciun și Mărțișor, respectiv dintre Anu’ Vechi și Anu’ Nou: de aceea - inclusiv după introducerea în calendar a lunilor Ianuarie și Februarie - denumirile lunilor au rămas ca sugestiv reflectând la Septembrie = a șaptea lună, la Octombrie = a opta lună, la Noiembrie = a noua lună și la Decembrie = a zecea lună). Conform și Dr. James Strong - savant American din secolul XIX care a studiat mai ales concordanțele biblice - rădăcina Aramaică “Ur” corespundea Ebraicului pentru “Veghetor” / “Gardian”, așa cum erau știuți pre-diluvienii îngeri Gregori pe Înălțimile Golan (cercetătorul Belgian Filip Coppens 1971-2012 a observat la Chaldei - adică Gargheii / Ghergheii din Mesopotamia - că numeau “Veghetorii” ca “Ir”); Aramaica a fost limba Ghergheilor / Chaldeilor, în mileniile I î.C. și I devenind oficială - împreună cu alfabetul Aramaic - în Imperiile Asirian, Babilonean, Persan, Part, Săsan, etc. (de exemplu, a fost limba preferată vorbită de Iisus): leagănul său din Epoca Bronzului a fost în regiunea Aram / A-Ram (dintre Munții Ruman / Libanului și Fluviul Pu-Ratu = Puratu / Eufrat - în N Țării Sfinte Canaan - cuprinzând și provincia Khalpe / Alep, pe atunci centrul Regatului Armi, coordonat din palatul regal “G” aflat în Ebla / Siria, cu o foarte bogată bibliotecă, unde cele mai vechi documente erau Sumeriene). Este de știut că în Epoca Bronzului succesorii Sumerienilor au fost Asirienii / Siriacii: Gharghei / Khaldei - ziși “A-Ramei” - vorbind Aramaica (diaspora Arameilor - vorbind neo-Aramica - există și acum, deopotrivă în Orientul Apropiat și în Lumea Modernă; termenul de “diasporă” provine din Greacă, pentru “dispersare”). În V Anatoliei, asocierea din vechea Greacă - în semnificație și pronunție - a particulei “Ur” cu Zeul Uranos / “Ur-Anos” patronând Cerul nocturn se baza pe înțelesul pentru “Veghetor” de “Înalt” (Montan / Ceresc): Gardienii divini = Îngerii Grigori au fost efectiv înalți, atât religios slujind Prea-Înaltul, cât și fizic, fiind consemnați de pildă de “Cartea lui Enoh” (patriarh pre-diluvian) ca părinții Uriașilor / “Uri-Așilor” dinaintea Potopului; la Uriași se poate zări - în formula “Ur-riași” / “Ur-riși” - ce au fost ei inițial, anume “Înalți înțelepți” = “Montani / Cerești înțelepți” (pe de o parte particula “Ur” a formei și pe de altă parte particula “riși” a fondului relevând onomastic cine erau străvechii Uriași, probabil și asociați totemic cu marile mamifere tipice EurAsiei, anume cu urșii).</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy8mRPg6FN8td9zXYJaIq5C0WSJKKj3BU17KDzXXb-r3WN30qjEq1hPf1Xbgr9ZGYnJQJ885Zy24n_QyrzYDzgfMmFxkyzZNfZ0w7svnXt-iiadMHB6TMNpTrx7ePIqyGNDNGsfGHZcPXY/s1600/eeee.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="334" data-original-width="632" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy8mRPg6FN8td9zXYJaIq5C0WSJKKj3BU17KDzXXb-r3WN30qjEq1hPf1Xbgr9ZGYnJQJ885Zy24n_QyrzYDzgfMmFxkyzZNfZ0w7svnXt-iiadMHB6TMNpTrx7ePIqyGNDNGsfGHZcPXY/s400/eeee.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Biblia în “Facerea” a scris că înainte de Potop “fiii lui Dumnezeu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii”; Adam - primul Homo Sapiens - nu era Fiul lui Dumnezeu (Adam a fost făcut, nu născut: fiii nu se </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">fac”, ci se nasc, așa că omul Adam - cel </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">făcut” din pământ / țărână - nu a fost fiu al Domnului). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Fiii lui Dumnezeu”, astfel notați biblic de Vechiul Testament, nu erau oameni - fiind feciorii Domnului, deci ființe divine - iar Vechiul Testament chiar i-a consemnat în mod distinct, că ei au văzut </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">fiicele oamenilor” ca frumoase (așa ceva denotă că ei erau divini - din Cer = îngeri - iar fetele erau ale altora, anume: ele erau ale oamenilor); în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Chronographia” din anul 808, călugărul bizantin Gheorghe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Colocatarul” - adică </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Syncellus” - originar din Canaanul foștilor Gherghesei, a echivalat îngerii Veghetori Gregori explicit cu Fiii Domnului = Fiii lui Dumnezeu. Vechiul Testament - în aceeași primă carte din Biblie, adică în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Geneza” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Facerea” - a scris că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">în vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi”; într-adevăr, în paleolitic, adică pre-diluvian (deci înaintea Potopului) a fost un timp când în EurAsia - pe lângă Homo Sapiens - existau Giganții Cro Magnon și Titanii / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Tătânii” Neandertal: comparativ cu oamenii Homo Sapiens, aveau staturi uriașe / ca zmeii iar frumoasele femei Homo Sapiens / ca zânele puteau rămâne însărcinate cu ei, fiind compatibile genetic (invers, bărbații Homo Sapiens erau incompatibili genetic cu femeile Cro Magnon și Neandertal, așa că nu au fost legături de acel gen, nici consemnate de vreo legendă, nici dovedite de vreun laborator genetic). În 2016, cercetătorii Marc Haber, Massimo Mezzavilla, Yali Xue și Chris Tyler Smith de la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Institutul Sanger” afiliat Universității Britanice Cambridge au schițat migrările umane pe bazele studiilor genetice (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cu violet apar amestecurile genetice dovedite Neandertal - Homo Sapiens, în Orientul Mijlociu și în România):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW4fFUqylTrT4RgJ5I5WIiuDL4_h1a2IoSkpZSUZ1mV_u8vcQCTto2Wfxi1nVBuzjXeMZJO9wpifrECf23uVE_vaPZeW_ECamkal5MxxgstfskbcGkh9KlDOkKGHdWxoa5_0kERiqtr_jw/s1600/image199.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="362" data-original-width="564" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW4fFUqylTrT4RgJ5I5WIiuDL4_h1a2IoSkpZSUZ1mV_u8vcQCTto2Wfxi1nVBuzjXeMZJO9wpifrECf23uVE_vaPZeW_ECamkal5MxxgstfskbcGkh9KlDOkKGHdWxoa5_0kERiqtr_jw/w400-h256/image199.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2018, Dana Plugaru din România a scris că “Neandertalii aveau nasul mare pentru a rezista mai bine la frig. Omul de Neandertal avea un nas proeminent și sinusuri largi </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pentru o mai bună încălzire şi umidificare a aerului rece pe care îl inspira în cantităţi mari. Vreme îndelungată, morfologia foarte particulară a omului de Neanderthal - nasul voluminos, faţa lată şi plată, fălcile proeminente - a fost intens dezbătută de oamenii de ştiinţă. Fosele nazale ale neanderthalienilor permiteau acelora să inhaleze ‘mult mai mult aer’ în comparaţie cu rudele lor Sapiens, caracteristică ce ar putea fi explicată prin cerinţele energetice mai mari determinate de corpurile robuste şi de activităţile acelora în domeniul vânătorii. Omul de Neanderthal avea nevoie de aproape 4500 de calorii pe zi pentru a supravieţui în timpul iernii europene. Prin comparaţie, un bărbat de astăzi necesită aproximativ 2500 de calorii. Şi, pentru a arde mai multe glucide, grăsimi şi proteine, omul de Neanderthal avea nevoie de o cantitate mai mare de oxigen. Evoluţia specială a morfologiei faciale a neanderthalienilor provine, cel puţin parţial, din adaptarea sa la frig”. Străvechile legende despre Uriașii trecutului foarte îndepărtat - Uriași mai voinici decât oamenii / respectiv decât Homo Sapiens - Uriași care datorită nasurilor foarte dezvoltate simțeau de departe mirosurile oamenilor, Uriași care mâncau mult, etc., ar îndreptăți considerarea acelor legende despre foștii Uriași ca amintiri rămase în memoria colectivă despre înaintașii Neandertal și despre progeniturile lor, Cro Magnon (născuți de muierile oamenilor, în general în urma rapturilor).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Se știe că inițial Homo Sapiens era doar în Africa iar Neandertal era doar în EurAsia; după ce Homo Sapiens a ieșit din Africa și a intrat în EurAsia, a apărut Cro Magnon - în timpul ultimei glaciațiuni - iar odată cu topirea ghețurilor de acum 10 milenii, tipul Cro Magnon a dispărut, la fel ca și predecesorul Neandertal (intrat în extincție anterior cu 13 milenii). Despre Neandertal și Cro Magnon se știe că vedeau nocturn foarte bine (acuitatea lor vizuală fiind evaluată ca extraordinară): nopțile erau favoritele lor, ei fiind Veghetori grozavi (acei Găligani / Uriași vegheau pe întuneric, oamenii Homo Sapiens fiind mai puțin înzestrați pentru așa ceva, de aceea și denumindu-i pe acei divini ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">supra/veghetori”); primele cunoștințe astronomice din lume - înrădăcinate îndeosebi pe vederea cerului înstelat, vizibil mult mai bine noaptea - au datat tocmai din acele timpuri îndepărtate, provenind chiar de la acei excelenți observatori (rudele mai mari ale oamenilor), de la care a fost preluat și numele Gherga / purtat de către unii dintre aceia, după cum rezultă din context, încă dinainte de întâlnirea cu Homo Sapiens. Printre deosebirile dintre Uriași și oameni - pe lângă de exemplu în forme / forță - a fost de pildă și cea radicală a traiului, Uriașii preferând activitățile nocturne iar oamenii preferând activitățile diurne (oamenii în timpul nopților utilizau lumina focului în torțe / lămpi, până atunci focurile făcute de Neandertali folosind mai mult la gătit ori la încălzit decât la iluminat); ultimii Cro Magnon au dispărut în urmă cu 10 milenii, din cauza intensificării activității Soarelui (care a dus și la topirea calotei polare, atunci fiind și cea mai recentă mutație genetică la bărbații Gherga / cel mai nou tip Homo Sapiens): așadar, străvechii îngeri - făpturi divine, ce-și comunicau mesajele mai ales printr-o </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cultură a Viselor” / considerată iluzorie, plină de halucinații (de altfel, tipice nocturne) și cu manifestări de telepatie, intuitive / de premoniție, etc. - i-au făcut să fie diferiți față de oamenii Homo Sapiens, ei fiind de fapt Cro Magnon și Neandertal, Giganți sau Titani, buni sau răi, ș.a.m.d.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUCD-_VgrjlPKGDqJ0xdVHQSygi18xEh_6s0EWEg1tGh7xDcKNUWszZQMkAPiBSZpjFvgPz_r2rcEuyf-TopGp7R7PsXIemt29R1XrYvfiKWqhbUQ-EKh8iRIprUtGWYtUczyJ885WQv2N/s1600/image200.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="236" data-original-width="236" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUCD-_VgrjlPKGDqJ0xdVHQSygi18xEh_6s0EWEg1tGh7xDcKNUWszZQMkAPiBSZpjFvgPz_r2rcEuyf-TopGp7R7PsXIemt29R1XrYvfiKWqhbUQ-EKh8iRIprUtGWYtUczyJ885WQv2N/w400-h400/image200.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Antichitate, episcopul Eusebiu din Cezareea Palestinei - unul dintre “părinții bisericii creștine” - a scris în “Chronicon” că (după Chaldei / corespunzător Babilonenilor) patriarhul pre-diluvian Enoh ar fi fost primul “cititor în stele”, vechii Greci numindu-l Atlas, de aceea fiind identificat uneori chiar și cu Hermes “TrisMegistul” = “de 3 ori mare” / “Triplu măreț”; e de observat că pe “piatra de la Rosetta” din Egipt - în secolul II î.C. - Hermes / “Her-mes” a fost supranumit însă “cel mare și mare” sau “de 2 ori mare” (ca emanația reprezentând calitatea abstractă a înțelegerii - el fiind intelectul zeificat - în Vechea Lume bucurându-se de aprecieri înalte “cei născuți de 2 ori”, cei învățați ajungând considerați astfel, a doua naștere fiind considerată cea culturală / spirituală a persoanelor educate, ivită desigur după prima naștere, cea fizică). În “Kore Kosmou” = “Fecioara lumii” din “Corpus Hermeticum” - grupare de texte din timpul scrierii Bibliei - Zeița Isis (știută Egiptean ca Aset, adică “Așezata” / pe tron) a fost reprezentată ridicându-și singură vălul: “Isis a grăit ‘Eu sunt tot ceea ce a fost, este și va fi și nici un muritor nu mi-a ridicat vălul’; vorbind astfel, Isis lăsă mai întâi să cadă peste Horus dulcea picătură a nemuririi pe care sufletele o primesc de la Zei și astfel începu cel mai sfânt discurs. Cerul încununat de stele stă deasupra naturii universale, o fiul meu Horus și nimic nu-i lipsește din ceea ce constituie lumea în întregul ei. Se cuvine, așadar, ca întreaga natură să fie împodobită și desăvârșită de ceea ce este deasupra ei, căci această Ordine nu poate porni de jos în sus. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Supremația celor mai mari mistere asupra celor mai mici este imperativă. Ordinea celestă domnește asupra ordinii terestre, fiind determinată în mod absolut și inaccesibilă ideii de moarte. De aceea plâng lucrurile de jos, fiind pline de teamă dinaintea frumuseții minunate, a statorniciei veșnice a lumii cerești. Căci, într-adevăr, aceste minunății ale cerului oferă un spectacol demn să fie dorit și contemplat - revelații ale unui Zeu încă necunoscut - ca și această măreție a nopții străluminată de o rază pătrunzătoare, cu nimic mai prejos decât cea a soarelui, ca și toate celelalte misterii care, prin influențe tainice și într-o cadență armonioasă, pun în mișcare cârmuind și menținând lucrurile de pe pământ. Și câtă vreme Arhitectul Universal s-a abținut să pună capăt acestei temeri neîncetate, acestor căutări nerăbdătoare, ignoranța a cuprins Universul. Însă El a judecat că este bine să se dezvăluie pe Sine lumii, a insuflat în Zei elanul iubirii și a turnat în mintea lor splendoarea pe care adâncul lui o conținea, astfel ca ei să poată fi însuflețiți mai întâi de voința de a cerceta, apoi de dorința de a găsi și în cele din urmă de puterea de a îndrepta. Dar toate acestea, minunatul meu copil Horus, nu s-ar fi putut întâmpla printre muritori, pentru că ei încă nu existau; însă au avut loc în Sufletul universal în acord cu misteriile cerului. Acesta a fost Hermes, Gândirea Cosmică. El a contemplat Universul lucrurilor și văzând, a înțeles și înțelegând, a avut puterea de a manifesta și de a revela. Ceea ce a gândit, a scris; ceea ce a scris, în mare parte a tăinuit, printr-o tăcere înțeleaptă și vorbind pe ocolite, astfel încât, câtă vreme lumea va dăinui, aceste lucruri să nu poată fi descoperite. Și astfel poruncindu-le Zeilor, frații săi, să-l urmeze, a urcat la stele. Însă a lăsat ca urmaș pe fiul său și moștenitorul cunoștințelor sale, Tat. Atunci, în prezența celor care-l înconjurau, Hermes s-a dezvinovățit, pentru că nu dezvăluise întreaga învățătură fiului său, din pricina tinereții aceluia. Însă eu, ridicându-mă, l-am privit cu ochii mei, care văd tainele nevăzute de la începuturile lucrurilor și, în cele din urmă am înțeles limpede că simbolurile sacre ale elementelor cosmice erau ascunse împreună cu misteriile lui Osiris. Hermes s-a întors în cer, rostind o invocație. Nu se cuvine, o fiule, ca această istorisire să rămână neterminată; trebuie să cunoști cuvintele rostite de Hermes după ce și-a scris cărțile. ‘O, cărți sacre ale Nemuritorilor’ - a spus el - ‘voi, în ale căror pagini mâna mea a imortalizat căile prin care poate fi dobândită nemurirea, rămâneți mereu departe de orice atingere a distrugerii și a descompunerii, nevăzute și ascunse pentru cei ce locuiesc pe aceste tărâmuri, până când va veni ziua în care vechiul cer va zămisli instrumente demne de voi, pe care Creatorul le va numi suflete’. Pronunțând această invocație asupra cărților sale, el le-a înfășurat în învelitorile lor, s-a întors în sfera în care își avea lăcașul și toate au rămas ascunse vreme îndelungată. Iar Natura, o fiule, a rămas neroditoare până în clipa în care cei desemnați să supravegheze cerurile, înaintând către Zeu - Regele tuturor lucrurilor - au deplâns inerția generală și au înfățișat necesitatea de a urni Universul. Nimeni altcineva în afară de El Însuși nu putea împlini această lucrare. ‘Te rugăm’ - au spus ei - ‘să cugeți la ceea ce deja există și la ceea ce este necesar pentru viitor’. La aceste cuvinte, Zeul a zâmbit binevoitor și a poruncit Naturii să existe. Și - ieșind împreună cu vocea sa - Femininul a luat naștere în frumusețea sa desăvârșită. Zeii au privit cu uimire această minune. Iar marele Străbun, vărsând un elixir peste Natură, i-a poruncit să fie fertilă; și îndată, străpungând Universul cu privirea Sa, a strigat: ‘Fie ca cerul să fie plinătatea tuturor lucrurilor, a aerului și a eterului’. Zeul a grăit și vorba i s-a împlinit pe dată. Însă Natura, care era legată de sine-însăși, a înțeles că nu putea încălca porunca Tatălui și - unindu-se cu Lucrarea - a scos la iveală o fiică prea-frumoasă, pe care a numit-o Creație și căreia Zeul i-a dat ființă. Și după ce a făcut ca formele create să se deosebească unele de altele, El le-a umplut cu mistere și le-a încredințat Creației. Apoi, nedorind ca lumea superioară să fie inactivă, a găsit de cuviință să o umple cu Spirite, pentru ca nici un tărâm să nu rămână în nemișcare și inerție; iar pentru împlinirea lucrării Sale, El și-a folosit arta sacră. Căci luând din Sine atâta esență câtă era necesară și amestecând-o cu lumina intelectului le-a combinat cu alte substanțe, în feluri necunoscute. Și dobândind prin formule misterioase unirea acestor principii, El a înzestrat cu mișcare combinația universală. Treptat, în miezul protoplasmei a strălucit o substanță mai subtilă, mai pură și mai limpede decât elementele din care era născută. Era transparentă și numai Artistul a perceput-o. Curând, ea a atins perfecțiunea, neputând fi nici topită de foc, nici înghețată de răsuflare, ci posedând statornicia unei combinații speciale și având propria ei însușire și alcătuire. El îi dărui un nume fericit și - în acord cu asemănarea energiilor ei - El a numit-o Conștiință de Sine. Din această substanță a făcut miliarde de Suflete, folosind partea cea mai aleasă a amestecului pentru scopul pe care-l avea în vedere, procedând cu ordine și măsură potrivit cunoașterii și rațiunii Sale. Sufletele nu erau în mod necesar diferite, însă partea cea mai aleasă, animată de mișcarea divină, nu era identică cu restul. Primul strat, mai perfect și mai pur, era superior celui de-al doilea; cel de-al doilea, inferior primului, era superior celui de-al treilea; și tot așa până la 60 de niveluri. Numai că Zeul a statornicit legea că toate vor fi în mod egal veșnice având aceeași esență, ale cărei forme numai El le-a hotărât. El a trasat hotarele locului șederii lor pe înălțimile naturii, astfel ca ele să poată învârti roata potrivit Legilor Ordinii și ale înțeleptului Plan, spre mulțumirea Tatălui lor. Apoi, chemând sufletele de pe toate nivelurile pe aceste splendide tărâmuri ale eterului, El le-a spus: ‘O suflete, frumoși copii ai răsuflării și iubirii mele, voi pe care v-am făcut cu mâinile mele pentru a vă sorti Universului meu, ascultați cuvintele mele ca pe o lege: nu părăsiți locul pe care vi l-am hotărât prin voința mea. Ținutul care vă așteaptă este cerul cu galaxia sa de stele și cu tronurile sale de virtute. Dacă veți încerca să-mi încălcați porunca, jur pe răsuflarea mea sacră, pe acel elixir din care v-am făcut și pe mâinile mele creatoare că degrabă voi făuri lanțuri pentru voi și aspru vă voi pedepsi’. Spunând acestea, Zeul - Stăpânul meu - a amestecat laolaltă restul elementelor congenere, pământul și apa, și pronunțând anumite cuvinte puternice și mistice - cu toate că erau diferite de cele dintâi - a insuflat mișcare și viață în protoplasma lichidă, a făcut-o mai densă și a alcătuit din ea ființe vii cu formă omenească. Ceea ce a rămas a dăruit sufletelor înalte, care locuiau pe tărâmul Zeilor, în vecinătatea stelelor și care se numesc Genii Sacre. ‘Lucrați’ - a spus El - ‘copiii mei, odrasle ale firii mele; luați ce a rămas din lucrarea mea și fiecare dintre voi să făurească ființe după chipul său. Eu vă voi da formele’. Apoi El a luat Zodiacul și a rânduit lumea după mișcările vitale, plasând semnele animale după cele cu formă omenească. Și, după ce a zămislit forțele creatoare și suflarea generatoare pentru întregul șir de ființe care urmau să vină, El s-a retras făgăduind să alipească fiecărei lucrări văzute o suflare nevăzută și un principiu procreativ, astfel ca orice ființă să poată da naștere la făpturi asemenea ei, fără a mai fi necesară făurirea neîncetată de noi entități”. (Această relatare a creației sufletelor amintește de “Dialogul Timaios” al filozofului Platon). După ce s-au născut toți Zeii, Făuritorul Universului li s-a adresat astfel: “Zei ai Zeilor, al căror Ziditor și Tată sunt și care, făuriți fiind de mine, sunteți indestructibili prin voința mea, aflați ce am să vă spun acum! Pentru ca naturile muritoare să poată exista și ca Universul să poată fi într-adevăr universal, aplecați-vă potrivit naturii voastre spre crearea animalelor, reproducând puterea pe care am folosit-o pentru nașterea voastră. Eu însumi voi furniza germenii și începuturile; iar în rest veți țese laolaltă natura muritoare cu cea nemuritoare, modelând și făurind animale”. Spunând aceasta, în aceeași cupă în care amestecase și potrivise sufletul Universului, El a turnat ceea ce mai rămăsese și l-a amestecat în același fel dar în combinații mai puțin pure din al doilea și al treilea ordin. Constituind Universul, El a împărțit suflete stelelor în număr egal, câte unul pentru fiecare; și - făcând ca fiecare să-și preia vehiculul său - le-a dezvăluit natura Universului și le-a învățat Legile Destinului. Mai poate fi adăugat că această legendă - bizară în multe din detaliile sale - este în concordanță cu “Cabala” ce relatează istoria pre-lumească a sufletelor, crearea, transgresarea și pedepsirea lor într-un mod foarte asemănător; “crearea” lumii vizibile de către “Zeii lucrători” - sau Titani - ca agenți ai Zeului Suprem, este o idee profund hermetică, ușor de recunoscut în toate sistemele religioase: privind “Cabala”, i se poate observa sorgintea din Misteriile Cabirice ale Vechii Lumi, cunoscute pretutindeni în Europa, de pildă și în Insula Irlanda, acolo preoții Druizi ziși “Coarbi” numind astrele cu cuvântul “Cabur”. Astfel s-au răspândit și tatuajele - ca însemnări sfinte - după tatuații tați: ca și alte străvechi relatări - despre 2 Zeus, 2 Hercule, ș.a. - au existat 2 Hermes, anume cel pre-diluvian / de la Facerea Lumii Vechi și cel echivalat cu Ham din timpul celui de-al doilea Potop, cel biblic.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHbQ0GPcjFO88JGGxJ3XKQQqqiR_7bJaUfZcrH0HgiYV2nDiSQeA_T3RGGU3gQWJGsJBepCfmw-_nk8AqOjz2pPjs6INsRy7fihmT4LsqpRCuktnBnX12yRueyBuuJZausimxRjULVDHbS/s1600/image201.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="675" data-original-width="551" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHbQ0GPcjFO88JGGxJ3XKQQqqiR_7bJaUfZcrH0HgiYV2nDiSQeA_T3RGGU3gQWJGsJBepCfmw-_nk8AqOjz2pPjs6INsRy7fihmT4LsqpRCuktnBnX12yRueyBuuJZausimxRjULVDHbS/w326-h400/image201.png" width="326" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">În “Craterul” - din același “Corpus Hermeticum” - a fost reprodus un dialog al lui Hermes / “Her-mes” cu fiul său Tat:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">“- Dar pentru ce, tată, Creatorul nu a dat Minte tuturor oamenilor?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Fiindcă a voit, fiule, să o așeze la mijloc între toate sufletele, ca o răsplată pentru care trebuie luptat.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Și unde a așezat-o?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">El a umplut un Crater mare cu ea și a făcut să fie purtat pe pământ, alăturând aceluia un Trimis, căruia i-a poruncit să glăsuiască spre inimile oamenilor: ‘Botează-te cu botezul acestui Vas, tu cel care crezi că te vei înălța la cel care ce a trimis acest Vas; tu, cel care știi pentru ce te-ai născut’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Cei care au înțeles vestirea Trimisului și au fost botezați în Minte, aceia au fost făcuți părtași la Cunoaștere iar când au primit Mintea au devenit oameni desăvârșiți”. Craterul / Kraterul era un vas de amestec (în general, al vinului cu apa); sensul botezului nu era cel de a “stropi” cu lichid, ci de a “cufunda întregul trup” în el: iată așadar că - pentru dobândirea Cunoașterii - procesul imersiunii de la botez egala prin scufundare ceea ce însemna gustarea din Pomul Cunoașterii (corespunzător Bibliei, primii oameni au gustat în Rai din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului fiind inspitiți de către un supraveghetor al lor, o apariție acvatică, anume de către Șarpe / simbolul Marii Stepe EurAsiatice, udată de multe Râuri, la stră-Români valorizat pozitiv, ca “păzitorul casei”; în Tradiția Românilor, șarpele a fost întruchiparea Binelui, paznic și al Bisericii / locașului de cult, respectiv al așezământului religios iar primăvara, anume în martie - când șarpele “se dezmorțea” - i se dădea de mâncare, la rădăcina unui pom ales ca deosebit). Mitologia Greacă a reținut imaginea Gorgonei Medusa / “Medu-sa” cu șerpi în păr iar la faraoni cobra ieșind din mijlocul frunții - din locul celui de-al “treilea ochi” - simboliza activarea conștiinței, revărsarea duhului, revelația sau iluminarea. Inclusiv Biblia prezintă - atât în Noul Testament, cât și în Vechiul Testament - locul sacru al șarpelui în Vechea Lume deopotrivă pentru mozaici și pentru creștini: corespunzător “Evangheliei după Ioan” 3:14, lucrarea de mântuire a lui Iisus e simbolizată și prin șarpele din bronz realizat în pustie de profetul Moise la porunca lui Dumnezeu (“Numeri” 21:9), ce scăpa de la moarte pe cei care-l priveau. Despre legendara dimensiune acvatică se poate observa că la stră-Români era acvatică Fluvială iar la Sudicii Europei era acvatică Marină: de altfel, înaintea săpării primei fântâni, omenirea și-a avut vitala apă - necesară traiului zilnic - numai din apele dulci (iar la surse / izvoare oamenii mulțumeau sacrului Pământ pentru dăruirea importantului lichid); luciul apelor, cu irizațiile scântâietoare - uneori multicolore - ale apelor iluminate au impresionat primii oameni profund prin străluciri / prin sclipiri, jocul Magic al undelor / valurilor (provocate de curgere ori de vânt) făcându-i datorită contemplării îndelungate mai lucizi, cu mintea mai clară, mai raționali. În Epoca Pietrei - când legăturile cu natura, inclusiv cu animalele, s-au bucurat și de rang totemic - șarpele era vietate oraculară, fiind în asociere cu venirea puhoaielor pe Râuri; mult târziu după timpurile păgâne, în vremurile post-diluviene ale creștinismului, icoana cea mai populară a Sfântului Gheorghe s-a fixat ca a Cavalerului învingând Balaurul / apariție reptiliană superioară șarpelui: așa ceva - după trauma Potopului - aducea simbolic cu amintirea înfruntării marilor ape, înfrânte până la urmă de priceperea grozavului erou Gheorghe. Dr. Yuval Harari - profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim - în lucrarea “Homo deus” din 2015 a studiat menționarea în episodul biblic al descrierii Raiului a șerpoaicei / genul feminin al șarpelui, așa cum au notat vechii Evrei în “Facerea” / “Geneza” = prima carte a Bibliei, ca mit animist pre-diluvian relatând desprinderea de Era culegătorilor fructelor sălbatice pentru trecerea la cultivarea lor, conversația dintre animal și om redând vremurile îndepărtate când în natură oamenii conviețuiau cu celelalte ființe fără separări, credința animistă (dovedită antopologic și arheologic) implicând chiar dialog pentru supraviețuire: oamenii vorbeau cu pietrele, cu pomii, cu animalele - ori cu zânele, cu Ginii, ș.a. - pentru stabilirea valorilor, pentru fixarea și respectarea regulilor de coabitare (savantul indicând vechimea animistă mai mare de 10 milenii).</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVnBwwCPO9wsIMtnpQIe2wqdYiXUTtV37KfOwn4dLMKt-ZRkSVI-zKRaicWIQN7P8u0FF4_18T5x2Kwx2yjplNsTnTwFBV5GyHj2JjP-p9KB1QxkQNyt5__dLfUZ_dwqC5mG0Cw8muLRvK/s1600/image203.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="716" data-original-width="736" height="389" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVnBwwCPO9wsIMtnpQIe2wqdYiXUTtV37KfOwn4dLMKt-ZRkSVI-zKRaicWIQN7P8u0FF4_18T5x2Kwx2yjplNsTnTwFBV5GyHj2JjP-p9KB1QxkQNyt5__dLfUZ_dwqC5mG0Cw8muLRvK/w400-h389/image203.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Lexiconul” editat în 1906 de Dr. Francis Brown a explicat legătura dintre supra/“veghetor” cu termenul Syriac de “înger”, exemplificând că la vechii Evrei numele “Eran” / “Irin” chiar însemna așa ceva: așadar, între Gregoroi </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Γρήγοροι</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: Arial, sans-serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">= Gardieni / Veghetori și Iranieni au apărut identificări de identități din însuși mediul oriental vechi, similitudinile nefiind deloc întâmplătoare (certificându-se astfel, din variatele surse lingvistice Antice enumerate, că legendarii Uriași din Asia - “Așii / Deștepții Munților” - au fost Iranieni înalți, Montani; după cum se știe, Iranul este între Oceanul Indian / S și Marea Caspică / N, întins între răsăritenii Munți Pamir / Afgani-stan și apuseana Peninsulă Anatolică / Turcia). Despre cele ce au fost în Orientul Apropiat / Mijlociu - anume, SV Asiei și NE Africii, la frontierele Civilizațiilor paleolitice ale vânătorilor-culegători din Cornul Abundenței și Imperiul Atlant din Vechea Lume - se poate citi în “Kore Kosmou” = “Fecioara Lumii” (versiune scrisă acum circa 2 milenii, în Egiptul Antic): “Hermes a spus că ‘Osiris și Isis vor citi scrierile mele mistice și - împărțindu-le în 2 părți - vor păstra unele pentru ei și vor grava pe piloni și pe obeliscuri pe acelea care pot fi folositoare omului’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Întemeietori ai primelor tribunale, ei au instituit pretutindeni domnia ordinii și dreptății. Ei au făcut ca tratatele să se bucure de respect și au introdus caracterul religios al jurămintelor în viața omenească. Ei i-au învățat pe oameni ritualurile de înmormântare pentru cei ce s-au săvârșit din viață; au creat grozăviile morții, au arătat că spiritului îi place să se-ntoarcă în trupul omenesc și că - atunci când calea de intrare îi este închisă - aceasta prilejuiește pierderea vieții. Instruiți de Hermes, ei au gravat pe table ascunse faptul că aerul este plin de Genii. Cei care au învățat de la Hermes legile misterioase ale Zeului au fost învățătorii și legislatorii omenirii, inițiind-o în arte, în științe și în binefacerile vieții civilizate. Instruiți de Hermes în privința afinităților simpatetice pe care Creatorul le-a stabilit între Cer și Pământ, ei au instituit reprezentațiile religioase și misteriile sacre. Și - ținând seama de natura pieritoare a tuturor trupurilor - ei au rânduit inițierea profetică, astfel ca profetul care-și ridică mâinile către Zeus să fie învățat despre toate lucrurile și (prin aceasta) filozofia și magia să poată fi hrană sufletului iar medicina să poată vindeca suferințele cărnii. Împlinind toate aceste lucruri - o, fiule Horus - și văzând că lumea a ajuns la desăvârșirea ei, Osiris și cu mine am fost rechemați de către locuitorii Cerului; însă nu ne-am putut întoarce acolo fără ca mai întâi să-l preamărim pe Domnul, astfel ca viziunea cerească să umple bolta iar calea fericitei înălțări să se deschidă în fața noastră, căci Zeul se desfată în imnuri”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaYboeKOVtMZj767AjR_uZrsaWATUIbCubRWC7lG29LRVnKeimD_kr7z5jJkpwOQnj3_OKnHCeKblc8Wu8MKMtQK-IGaCATGZjHikYjX7k7Ywht0Nb-p2GdTNw1MKJHxn41Q3HMqdnJ5GY/s1600/image205.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1366" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaYboeKOVtMZj767AjR_uZrsaWATUIbCubRWC7lG29LRVnKeimD_kr7z5jJkpwOQnj3_OKnHCeKblc8Wu8MKMtQK-IGaCATGZjHikYjX7k7Ywht0Nb-p2GdTNw1MKJHxn41Q3HMqdnJ5GY/w400-h224/image205.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">La început, exista “Gar-Gar” / “Gher-Gher” (neantul întunecat asemănat cu Cerul nocturn), ce a fost străpuns de lumină, așa cum a atestat și Biblia / Vechiul Testament în “Geneza” / “Facerea”: de la acea onomatopeică “Gher” / “Gar” a derivat atât denumirea de Cer pentru suprateran, cât și “Tar-Tar” / Tartar pentru subteran; pe Terra = “Ga” - a treia parte a universului cunoscut - trăiau oamenii, având lângă ei lumea acvatică, ceea ce însemna Raiul. La sfârșitul ultimei glaciațiuni, răspândiţi în Estul Europei, Atlanţii aveau Oceanul Înghețat / Arctic în extremul Nord - de aceea fiind HiperVorei / HiperBorei pentru Vechea Lume - iar la Vest de ei era altă parte a Oceanului planetar (Ocean numit mult ulterior Atlantic, după Atlanţii care au ajuns mai târziu până acolo, în apusul Europei dar şi al Africii); la răsărit de Atlanţi se afla Siberia, parte cu un colț a însoritului lor tărâm numit Rai / Eden (“Si-Beria” / “Si-Veria” avea în Eden colțul de SV, adică o bună parte din Stepa Kazahă, denumirea sa conținând “Si” de la “Apă”, conform și cercetătorului Anatole Baikalov 1882-1964 din Rusia iar “Beria” de la “Nord” - vechii Greci având “Borea” - înțelesul Siberiei conectându-se cu sensul de “Ape Nordice”, oamenii populând-o fiind literalmente Verii de pe Ape): acela a fost contextul diluvian (de la încheierea glaciaţiunii). Atunci - în urmă cu 10 milenii - după mutaţia genetică din Asia Centrală, bărbaţii Gherga au ajuns în fruntea Imperiului Atlant din arealul Est European, unde Imperiul Atlant avea în colţul Sud-Estic gurile Volgăi / la fostul Lac Ghergan (acum Marea Caspică) şi în colţul Sud-Vestic spaţiul stră-Român găzduind gurile Dunării / la fostul Lac Pontic (acum Marea Neagră); graniţa sa Sudică era marcată de pieţe cu rol inclusiv de vămi pentru nomazii dornici de treceri = Porţi (încadrate de Piloni / Coloane, rămase în amintiri ca ale lui Herakles = G/Hercule), locuri importante de hotar - puncte de întâlniri - prin faptul că acolo sistematic se însemnau fizic cei care treceau și se făcea negoţ, la târgurile ținute, ca de exemplu cele mai importante fiind Poarta Herga în Derbent / Daghe-stan (dintre Asia şi Europa, în marele trecut orașul numindu-se Gelda / de la Gherga), Poarta Solară în Baalbek / Liban (cu Cornul Abundenţei), Poarta Soarelui în Anatolia / Turcia (cu Cornul Abundenţei), Poarta Atlantă în Strâmtoarea Garganele / Dardanele (de acces a capitalei Atlantida), Porţile de Fier la Gherdap (între Balcani şi Banat), etc. “Poarta” a avut ca rădăcină Indo-Europeană “warda” - în legătură cu “garda” - de pildă Celții (Keltoii / Ghergoii) având termenul “ward” pentru “corpul de gardă” al paznicilor. În Epoca Pietrei / paleolitic, lanţul respectiv de pieţe şi de mari porţi - cu piloni / coloane semnificative - marca graniţa imperială şi civilizaţională Atlantă, care (atât după cum converg circumstanţele, cât şi corespunzător mărturiilor) se afla sub coordonarea Pelasgilor Gherghi / aparţinând grupului genetic masculin “N”, devenit “X” după cea mai recentă nomenclatură ştiinţifică; de exemplu, datând din pre-diluviana “Eră de Aur”, Anatoliana Poartă a Soarelui = PortaSar pe “Dealul Buricului”, “Dealul Burții” ori “Buricul Muntelui” = Gobekli Tepe </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">37,13 lat. N, 38,55 long. E a fost contemporană cu capitala AtlantIda a Imperiului Atlant (fiind chiar și mai veche decât Atlantida), redând arheologic extraordinara bogăție - inclusiv informațională - existentă la sfârșitul glaciațiunii, ceea ce conferă mare credibilitate vestigiilor rămase despre vremurile și mai vechi, ale Uriașilor / “Uri-Așilor”, nu numai din perioada Giganților Cro Magnon, ci chiar și din perioada Titanilor Neandertal: prin “Uri-ași” se pot distinge atât “Uri” (de la Zeul Munteano-Ceresc “Ur” / “Ur-An” = Uran), cât și “Ași” (din Asia), cuvântul buric / “bu-ric” fiind forma orientală a versiunii originale “pu-ric” = “sufletul regal” - sau “Sfântul rege” - iar “Era de Aur”, o vreme a Vechii Lumi când Zeii trăiau printre oameni, a fost la sfârșitul paleoliticului dominată de Gherga, putându-se observa că termenul proto Indo-European </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ghelha /</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ǵʰelh</span><span lang="RO" style="font-family: "Cambria Math", serif; font-weight: normal;">₃</span><span lang="RO" style="background: rgb(250, 252, 255); font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">pentru “strălucitor” / “stră-lucitor” a dat numele respectivei perioade de debut a Civilizației Homo Sapiens, asociată cu aurul. După cum a studiat și istoricul Român Constantin Daniel în cartea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Misteriile lui Zalmoxis”, în Vechea Lume titlul de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“rege” avea sensul de stăpân peste suflete iar demnitatea regală însemna a fi căpetenia preoților.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1W-WpJJIBQ4m4CHy8y2q86040Ab5JN-m09WANo9FSTW7rfSxPEVNnqdPWRgxJTt0RzenjwXb4-gdgErJ2KSc4to3Kp1UZ18XuPirJqOK7je64ZyGepQyXkWvx0NM4t91lQlApbr5KQwjE/s1600/eee.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="356" height="379" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1W-WpJJIBQ4m4CHy8y2q86040Ab5JN-m09WANo9FSTW7rfSxPEVNnqdPWRgxJTt0RzenjwXb4-gdgErJ2KSc4to3Kp1UZ18XuPirJqOK7je64ZyGepQyXkWvx0NM4t91lQlApbr5KQwjE/w400-h379/eee.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Ținând cont de senzaționalele vestigii ale Porții Soarelui de pe Dealul Burții / Buricului - fantastic de elaborate pentru vechimea lor de peste 11 milenii / iar acelea n-au apărut din senin - mărturiile paleolitice transmise despre timpii multimilenari ai Vechii Lumi și-au confirmat corectitudinea, chiar dacă au fost pre-diluviene / protocronice (dinaintea istoriei “clasice”), deci sunt de socotit și dacă nu-s strict fizice, ci din patrimoniul imaterial, ca de exemplu cele din categoria cvasi-științifică a miturilor. Considerând sofisticatul paleolitic dezvăluit în Gobekli Tepe, de la limita dintre Anatolia și Mesopotamia, adică de la granița dintre Imperiul Atlant și Cornul Abundenței - și comparându-l cu debutul acestei lucrări despre ce era acum 10 milenii / de la ultima mutație genetică masculină Gherga - rezultă că “începutul” n-a fost deloc timpuriu Civilizațional, ci chiar s-a petrecut într-un context foarte elaborat (activitățile existente pe atunci în Vechea Lume revelând înalte grade de organizări umane); fiindcă Pelasgii Atlanți - adică nomazii vânători și culegători din Imperiul Atlant - umblau la N de Cornul Abundenței, au fost cunoscuți ca HiperBorei: Anatoliana PortaSar - “sar” fiind nu numai “soare”, ci și “rege”, deci “Poarta regală” - de la Gobekli Tepe e dovada că aceia care au realizat calculele astronomice acolo, care au sculptat pietrele așa minuțios și care au clădit elaboratele sale Sanctuare - astfel cum n-au mai fost depășite timp de milenii pe planetă - sigur n-au coborât atunci din copaci (de pildă, pe o tarla lângă Mardin 37,19 lat. N, 40,44 long. E / Turcia, la răsărit de Dealul Buricului / Burții, în Mesopotamia, au fost structuri stabile construite anterior iar ulterior se poate observa că Osar / “Os-sar” - în timpul căruia a început în Nordul Dunării realizarea Brazdei lui Iorgu = cea mai mare construcție megalitică din lume - a fost predinastic faraonilor, Iorgu fiind venerat în Egipt ca Zeul Osiris). Cercetătorul Britanic Andrew Collins a afirmat: “Tranziția de la stadiul de vânători-culegători la stadiul magnificului megalit de pe Dealul Buricului / Gobekli Tepe s-a datorat unei foarte puternice și îndemânatice elite șamanice, care a fost baza preoțimii locale ce a reușit să motiveze indigenii; pentru realizarea așezării de acolo a fost necesară o forță lucrativă uriașă, foarte numeroasă, corpul conducător dovedind o imensă putere persuasivă. Întrebarea fundamentală rămâne despre sorgintea acelei elite: de unde a venit și dacă sunt dovezi despre ea găsite altundeva. În 1998, Stephen Oppenheimer a indicat proveniența din SE Asiei dar în mod egal acolo pot fi legături cu migratoarele din Valea Nilului sau cu artiștii Cro-Magnon Europeni. Am credința că elita sa conducătoare a fost formată din cei numiți de ‘Cartea lui Enoh’ ca ‘Veghetori’ = Grigori. Gobekli Tepe și Nevali Cori au fost realizate de aceiași constructori iar ulteriorul Catal Hoyuk a aparținut aceleiași Culturi, de exemplu Cultul Morților în areal practicându-se prin descărnarea de către vulturi, așa cum se poate vedea și pe un zid al celui mai vechi Templu din lume, la Gobekli Tepe (pe Dealul Buricului)”:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTC7sjYl39wIghX1KtD6ApaVP997KrI5dF78qWIaHVCXsnp4ueLsgxyJ6vs5oMzsBecJutGaxQoARk22QlKBo4P4cOSUulksmnDkOIHEDG-owWUrUR3Pf99hNM562Kd1Mdz4TULy4zzWwK/s1600/ee.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="279" data-original-width="888" height="125" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTC7sjYl39wIghX1KtD6ApaVP997KrI5dF78qWIaHVCXsnp4ueLsgxyJ6vs5oMzsBecJutGaxQoARk22QlKBo4P4cOSUulksmnDkOIHEDG-owWUrUR3Pf99hNM562Kd1Mdz4TULy4zzWwK/s400/ee.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">“Pe Dealul Buricului a fost practicat un cult păsăresc; șamanii purtând aripi - reprezentați și acolo - însă nu erau ființe supranaturale; orientalii Karibu / Heruvimi au păstrat memoria elitei preoțești din locuri ca acela: ei erau gardienii Arborelui Vieții din post-glaciarul Rai / Eden. Trebuie știut că inițial îngerii nu aveau aripi, ci purtau robe cu pene; doar la milenii după aparițiile lor, reprezentările creștine de pildă i-au înfățișat înaripați. Imediat după glaciațiune, în procesele descărnărilor din climatul cald de atunci, inclusiv carnivorele lebede erau considerate egale vulturilor. Cea mai strălucitoare stea din Constelația Lebedei era circumpolară la latitudinea Dealului Buricului - în vremea când acela funcționa - apoi lebăda (dar și cocorul / barza) fiind păsări acvatice sfinte, pe lângă puternicii vulturi”. La Gobekli Tepe - unde Cultul Falic exista în vremea Nordicilor Atlanți - s-a evidențiat calendarul lunisolar studiat și de cercetătorul Elvețian Franz Gnaedinger în 2005, ca foarte precis (încă de pe atunci, anul acolo era împărțit în 12 luni și avea 365 de zile):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuqOQ1FVDaNhpggAkv_YHuhAnjPXee1fSzWB1U74k3nZRdq8xGZkZRQZ2ijOGuQKzZYVY8ZjRCuwCIy9PuUqFflPK1xPR9k8aD8-esw4cMIb86THyln-MQoMUDtLbQJ3NPawqL9DqhlUme/s1600/image212.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="857" data-original-width="913" height="375" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuqOQ1FVDaNhpggAkv_YHuhAnjPXee1fSzWB1U74k3nZRdq8xGZkZRQZ2ijOGuQKzZYVY8ZjRCuwCIy9PuUqFflPK1xPR9k8aD8-esw4cMIb86THyln-MQoMUDtLbQJ3NPawqL9DqhlUme/w400-h375/image212.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Calendarul în Sanctuarul de pe Dealul Buricului <br />(Gobekli Tepe / Anatolia)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2010, Dr. Ion Ghinoiu - secretarul ştiinţific al “Institutului de Etnografie şi Folclor” / Academia Română - a afirmat despre Barză = Zeiţa-Pasăre a stră-Românilor: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Spre deosebire de pasărea de pradă gaia, care îşi făcea apariţia mai ales în contexte funerare, barza era simbolul fertilităţii şi abundenţei, o pasăre-oracol care prevestea - printre altele - timpul: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Dacă berzele pleacă din vreme, se zice că iarna va fi grea, dacă pleacă târziu, iarna va fi scurtă şi călduroasă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">; norocul: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Se crede că va fi mare noroc în casa pe care barza îşi face cuib’; ursita: ‘oamenii care văd o singură barză, zic că rămân singuri, mai cu seamă fetele şi băieţii rămân necăsătoriţi’; moartea: ‘Cine vede întâia oară primăvara o singură barză, zice că e semn de moarte’; incendiul: ‘Dacă se aprinde undeva o casă, vesteşte oamenii prin tocănitul cu ciocul lor’ şi altele. Barza vorbeşte oamenilor tocănind. Cântecul (bătutul) toacei este o practică magică de invocare a zeiţei-pasăre prin lovirea ritmică cu unul sau două ciocane din lemn a unei scânduri, de obicei din paltin. Numele acestui instrument preistoric de comunicare cu divinitatea adorată exprimă în limba română sunetul produs în timpul bătăii, toaca, identic cu glasul păsării de baltă, barza. Prin bătaia în lemn cu degetul, românul invocă şi astăzi, cu acelaşi glas, tocănitul, divinitatea fitomorfă pentru alungarea sau prevenirea unui rău de care aude sau îl vede. Cu acelaşi glas divin, biserica de rit oriental cheamă credincioşii la rugăciune, anunţă începutul zilei rituale şi principalele momente liturgice. <span style="background: white;">În opoziţie cu<span class="apple-converted-space"> </span><em><span style="font-style: normal;">ghearele</span></em><span class="apple-converted-space"> </span>păsării aducătoare de moarte (ghearele morţii),<span class="apple-converted-space"> </span><em><span style="font-style: normal;">ciocul</span></em><span class="apple-converted-space"> </span>păsării de baltă este simbolul fertilităţii şi regenerării, un arhetip falic care uimeşte prin frecvenţa sa în cultura populară românească. Astfel, masca de Turcă, femininul de la taur, cu care colindă împreună cu anturajul ei divin la Crăciun ceata de feciori, poartă un cioc de pasăre de baltă cu care vorbeşte în legea ei, tocăind. Purtătorul măştii, turcaşul, are, precum zeiţa pe care o substituie, libertăţi depline: nu se supune vătafului, sperie prin gesturi imprevizibile femeile şi copiii, muşcă pe cei din jur cu ciocul, execută solitar<span class="apple-converted-space"> </span></span>‘<em><span style="background: white; font-style: normal;">Jocul cel mare</span></em>’ <span style="background: white;">în centrul satului, în cel mai solemn moment al colindatului. El nu face altceva decât să-şi joace rolul de zeu. I se interzicea, în schimb, să vorbească omeneşte în timp ce purta masca divină, şi să însoţească ceata de feciori când mergea la biserică şi la casa preotului. Cultul zeiţei-pasăre aducătoare de viaţă se regăseşte şi în tradiţia mamelor care îi învaţă pe copii că organele lor genitale se numesc </span>‘<span style="background: white;">cioc</span>’<span style="background: white;"> şi </span>‘<span style="background: white;">păsărică</span>’<span style="background: white;">.”</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (Taurul - cu versiunea castrată numită bou - și versiunea feminină vaca erau bovine foarte prețuite imediat de la domesticirea petrecută în Epoca Pietrei, fiind animale foarte utile, deopotrivă la lucrul pământului, transport, hrană, piei, etc.; zimbrul / bizonul European a rămas - după dispariția mamuților - cel mai masiv animal, trăind în codri, însă în România a fost exterminat, ca și bourul, care a rămas doar pe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">g/herbul” Moldovei = stema Moldovei, apreciat heraldic Medieval până la Baltici). Despre Cornul Abundenței = “Cornucopia” e de știut că a rămas din mitologie ca aparținându-i Zeiței Rhea, sora și soția lui Cronos / Moș Crăciun (echivalată cu Kirke / Kybela în Anatolia): ea a patronat Imperiul Sudic, din Orientul Apropiat iar el - bărbatul ei - a patronat vecinul Imperiu Nordic, știut mai târziu ca Atlant; hotarul imperial în Asia a fost Anatolian iar în Europa a fost Carpatic / Dunărean (Fluviul Dună-Rea era al Doamnei Rhea, inclusiv azi limbile Românice - ca Italiana, Spaniola, Portugheza - având </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">dona” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">doamnă”, înrădăcinarea onomastică fiind în orientalul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">danu” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">râu”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBBsFt0GEsKKcZbRRRSk6i6WpGJJC5EZF2DaywplbB2L5qmRMp_DztHPjRHKtJebFSiPULyZmpcRc72Af1hLU44wnVXrXVh3UbIurezeWQwfzBTiUbtqoPx8ThyOV-HOtN8GyVqAzONTvn/s1600/erer.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="279" data-original-width="780" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBBsFt0GEsKKcZbRRRSk6i6WpGJJC5EZF2DaywplbB2L5qmRMp_DztHPjRHKtJebFSiPULyZmpcRc72Af1hLU44wnVXrXVh3UbIurezeWQwfzBTiUbtqoPx8ThyOV-HOtN8GyVqAzONTvn/s400/erer.jpg" width="400" /></a></div>
<div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Strâmtoarea Gibraltar (căreia foarte târziu - la multe milenii după Atlantida - i s-au atribuit şi ei Coloane ale lui Hercule, începând cu atribuirea așa de către Nord Africanul Eratostene, la peste un secol după relatarea despre Atlantida a Europeanului Platon), n-a avut rolul de “Poartă” decât poate pe apă, între Mediterana şi Atlantic, deosebindu-se şi prin acea dimensiune de mult anterioarele Porţi ale Imperiului Atlant, care deopotrivă au fost pieţe şi treceri de uscat peste hotarele sale / inclusiv vadul de la Dardanele dintre Asia şi Europa, unde s-au aflat marinele Coloane ale lui Hercule, fiind milenar folosit astfel, pe atunci în N Marmarei / “Mării Albe” Bosforul / “Bos-phoros” având numai pământ: așa cum s-a transmis peste timp, “Bos-for” însemna “Canalul protector”, căci “Bes” = “Protector” iar “phoros” = “canalizare”; despre Anticul Nord African Eratostene e de știut și că a datat Războiul Troian - în extremitatea apuseană a Asiei - în deceniul 1194-1184 î.C., adică ulterior cu 2 generații decât a fost (așa că nu exactitatea i-a fost atributul forte, savantul Antic evidențiindu-se prin strădaniile sale pentru studii inedite, de pionierat). Vocabularul Român conține semnificativul termen “vameș” / “va-meș” ca “vechiul orășean” (căci în stră-Română “var” = “oraș” și “meș” = “moș” / “vechi”): în trecut, cele mai prospere așezări - denumite “var”, protejate de divinele forturi / citadele cu denumirea generică de “da-va” / “deva” - erau cele găzduind Veghetorii vadurilor (adică pe cei care erau vigilenții vameși sau străjerii / Gardienii trecerilor, fie acelea trecători pe uscat ori strâmtori sau vaduri prin ape, de pildă și Sarmisegetusa - capitala Daciei - fiind știută ca “Var-Hel” / Varhel, în Bulgaria existând “Var-na” / Varna, în Macedonia fiind Veria / Beria, Vergina = prima capitală a Regatului, etc., în Banatul Sârbesc existând “Vâr-șeț” / Vârșeț, în Banatul Românesc existând Vărădia / fosta capitală itinerantă a împăratului Burebista, Uivar / “Ui-var” = oraș neolitic pe Râul Bega, etc.); de exemplu, în Turcă - limba formală actuală a Anatoliei - pentru zid se folosește sugestivul termen “duvar”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj68WbdyDGsxOXbhMMRYkjxEErX4qzjPHO91fPLayg_Hlic9Kt1cBkWDw9A_cl6SP0RGcTsDXooHyVv91IkfRXi_X-AixchwmxH3V10yULcu1O9sjciA1nVtrFZLFaFF3npby1skmC7XFMk/s1600/image218.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="267" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj68WbdyDGsxOXbhMMRYkjxEErX4qzjPHO91fPLayg_Hlic9Kt1cBkWDw9A_cl6SP0RGcTsDXooHyVv91IkfRXi_X-AixchwmxH3V10yULcu1O9sjciA1nVtrFZLFaFF3npby1skmC7XFMk/w334-h400/image218.jpg" width="334" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Mască din Uivar / mileniul V î.C.</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2009, Dr. Mihai Vinereanu în “Dicționarul etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” a cuprins cuvântul “vameș” sub forma că “în română, ‘vameș’ a avut și sensul de ‘persoană care colectează taxele’; astfel, ‘vamă’ trebuie să fi avut sensul inițial de ‘taxă’ în general, inclusiv taxa plătită la punctele de frontieră între state (termenul este răspândit în mai multe dintre limbile balcanice și are origine incertă)”. De exemplu, în vechea Greacă “fama” însemna “mesaj divin” dar și “tradiție”: se poate remarca compatibilitatea echivalenței “F”/“V” (câteodată, s-a practicat și consonanța “G”/“V”, ca de exemplu Caucazienii Gargari - partenerii favoriți ai curtezanelor Amazoane, vestiți în Vechea Lume - să fi fost considerați Varvari / Barbari). În localitățile popular denumite încă din Epoca Pietrei ca “var”, localnicii erau “veri” (înrudiți între ei, așa cum au rămas înrudiți mulți țărani în satele Românești până în Epoca Modernă); vocabularul Român are termenul “văr” pentru persoana înrudită în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi, ceea ce e de asociat cu Albanezul “vella” = “frate” (corespunzător Dr. Mihai Vinereanu, “ambele cuvinte provin probabil din fondul pre-latin”): la începuturile lor, Valahii - sau “frații”, respectiv “verii” - erau foști “Var-Vari” = “Bar-Bari” (ca neamuri recunoscute între ei dar și reținuți ca atare de către alții, mai ales ca veri), populând așezările denumite “var”, situate la vad sau la vale, lângă valurile apelor și protejate cu valuri de pământ. În 1934, academicianul A/Român N. Iorga a ținut să sublinieze: “Există expresia Albaneză ‘Vlleh </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">është vëlla</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ = ‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vlahul este frate</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Albanezii şi Aromânii sunt veri de sânge. Am mai vorbit de Albanezi şi mă întorc la dânşii cu plăcere. Este un adevăr ce nimeni nu l-a scris: cine va avea pe Albanezi şi pe Românii Macedoneni, va avea Orientul. Sunt o mulţime de Români din Albania ce nu se pot deosebi de Albanezi. Aceste 2 neamuri sunt cele mai vânoase din aceste ţări. Românii se învoiesc mai bine cu Albanezii decât cu ceilalţi. Lucru ciudat! Datinile Albanezilor sunt întocmai ca cele ale Românilor din Macedonia, şi - ce este mai curios - că seamănă mai în toate cu cele ale Românilor din România”. Se poate observa că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">piatră” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gur” în Albaneză, ceea ce ar duce în așa sens la forma </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gur-Ga” ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Piatra Pământului”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Finică / Suomi “Valo” - însemnând “Lumină” - ar rezona cu înțelesul că Valahii ar fi “Luminații” (pentru “Străluciți”, termenul folosit în Suomi / Finlanda e “Kirkas”: așa ceva e apropiat de “Kirkko” = “Biserică”, la bază fiind străvechii Kirki = Gherghi); e interesant că pentru “Uriașă” la Finici / Suomi e termenul “Valtava” și la Suedezi “Enorm” iar rădăcina lingvistică pentru “Uriaș” e “Jat” atât la Finici = Suomi, cât și la Suedezi (Danezii, Islandezii și Norvegienii aveau “Jotunn” iar pentru “Uriașă” în toată mitologia Nord Europeană termenul consacrat era “Gygr”): e de știut că pentru vechii Germanici - așa cum erau și Scandinavicii - Finicii erau “Nomazii” (așa cum erau străvechii Pelasgi, adică vânătorii-culegători din Epoca Pietrei). De exemplu, până în vremurile Medievale, cântările Vikinge poetic zise “skald”, manuscrisele “Edda” (denumirea derivând de la fiul lui Bor, Zeul Odin / patronul peste fostul Eden), povestirile Vikinge zise “saga” - ca “Istoria regilor Nordului” = “Heimskringla” - etc., se refereau la Uriașa <span style="background: white;">Gerðr, protectoarea Zeiță a Pământului, în pronunție “Gherda”, înțelesul străvechi fiind legat de termenul proto Indo-European / Kurgan “</span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">*gʰerdʰ-” cu înțelesul de “îngrădire”</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În sens religios - tot în aceeași parte răsăriteană, însă nu în Nord, ci în Sud - în mileniul II î.C. Hitiții / Kheti au avut termenul “Walli” pentru “puternic”, Azerii au “Vallah” pentru expresia “de la Domnul” / “Allah”, în Turcă prin același cuvânt înțelegându-se și “onest”, “Valîkcî / Balîkcî” în Turcă însemnând “pescar” (puternicii pescari Valahi astfel fiind literalmente “Oamenii Zeului” / “Oamenii lui Allah” = “Cei Drepți” / “Cei Onești”): după cum au studiat din India Dr. E. Sreedharan în 2000, Dr. Acharya Nagrajji în 2003, ş.a., Arianul “Wiros” = “Indo-European”, respectiv Kurgan (se poate observa că lucrarea de față - “Originea Gherga” - înfățișează în spațiul dintre India și Europa prezențele Gherga nu în dimensiuni generaliste, ci foarte concret, cu elemente onomastice, genetice, etc.); de exemplu, termenul proto Kurgan / Indo-European “Wiros” / “Wihros” a produs Latinul “Vir”, desemnând bărbatul viril / gospodarul (după cum au studiat în 1879 lingviștii Charlton Lewis și Charles Short, în Lumea Veche gospodarii au fost numiți <span class="la">de</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Pliniu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”, Mela, ș.a. - care au scris despre Sarmații de lângă Crimeea opuși Anticilor nomazi - ca <span style="color: windowtext; text-decoration-line: none;">Γεωργοί</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span class="la"><span style="color: windowtext; text-decoration-line: none;">Gĕōrgi</span>).</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Așadar, Kurganii / Indo-Europenii efectiv erau oamenii ziși Virili. În Epoca Fierului, poetul Homer din portul Cume al Gherghinilor Anatolieni la începutul cântului 11 din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Odiseea” a asociat Cimerianii - a căror bază era Crimeea - cu întunericul (adică negrul, ceea ce indica poziția lor Nordică, din miazănoaptea Mării Negre); autorul George Radu Melidon 1831-1897, care a realizat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoria națională pentru popor” la București în 1876 - cunoscut cu Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ciprian Porumbescu, Ioan Slavici și mulți alți Români foarte importanți din secolul XIX - a probat “originea drepturilor Rumânilor asupra Crîmului și al întregului litoral miază-noptal al Mării Negre” (pe care o numea “Lac Rumân”), considerând că așa ceva “se poate crede de foarte veche, din Antichitate”, susținând și că “dacă nu ar fi fost așa, nu ne-am putea explica ființa Rumânilor în Crîm în cursul secolului X, când au consolidat cetățile Azov, Mangop, Oceanov, Cafa, inclusiv Cetatea Albă”: în Peninsula Crîmleană / Crimeea, Mangop a fost cetatea Gotă Doros, Cafa a fost colonie Cariană, Cetatea Albă a fost cea Cariană Tyras, etc. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Diodor Sicul în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca istorică” 2:43 a afirmat că Sar-Mații erau Mezii, respectiv </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Magii Soarelui” care întâi s-au stabilit printre Sciții de pe Don (istoricul Antic a auzit și Graiul din Media al acelora): deosebirile dintre Sciți și Sarmați au fost și după modul de luptă, Sciții fiind buni arcași, Sarmații fiind buni lăncieri. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Europa, tot în Finică / Suomi, “Vala” = “Jurământ”; în Estonă “Valama” e “a turna”, “Valla” = “deschis”, “Vall” = “metereză”, etc. iar în Suedeză “Val” = “alegere”, “Văl” / “Väl” însemnând “bun” / “bine” (“well” în versiune Germanică): astfel, prin Valahi ar rezulta și sensul de “Cei Puternici” / “Cei Buni”, așa conferindu-se în larg sens European ceea ce de fapt erau ei în Vechea Lume (la început, Valahii au fost Sfinții oameni ai sacrului Rai = “Ra-mani”); Valahii - “Oamenii Zeului” - erau “Oamenii lui Ra” (adică ai Soarelui care lumina Țara Sfântă, știută ca Rai, cu localizarea inclusiv în România, de altfel Valahii fiind egalați dintotdeauna cu Românii iar strămoșii Românilor au fost mereu cunoscuți drept “Oamenii lui Zal-moxe”, adică ai “Zeului-moș”, respectiv - literalmente - “Oamenii Zeului vechi”). Alte sensuri apropiate de Valahi în Europa se regăsesc până și în Galicia (acolo “Valla” fiind legat de “Valer” pentru “Valoros”) sau în PortuGalia “Valla” egalând “Barda” pentru “Gard” - ceea ce e “Cerca” într-o bună parte a Spaniei - etc.; în Asia, Sanscritul “Păla” pentru “Protector” echivalează hindusul “Vălă” ca “Responsabil”, în Arabă folosindu-se “Wallăh”: “în numele Domnului” (se pot observa translațiile orientale “P”/“B” și cele occidentale “B”/“V”, o corespondenţă de la străvechiul termen pentru oraş “var” ducând, prin echivalenţa cu “par”, la Grecul “pol/is”). Corespunzător “Dicționarului teologic al Vechiului Testament” editat de Johannes Botterweck, Helmer Ringgren și Josef Fabry, în vechea Ebraică pentru “Val” era termenul “Gal”; astfel, literalmente Galileea / “Gali-leea” = “Valurile sacre” (sufixul respectiv indicând sacralitatea, cuvântul “galal” însemnând “rulare” iar “galgal” fiind “rotire”). În Greacă, lapte = “gala”, de pildă Galii avându-și așa denumirea fiindcă erau cei mai deschiși la culoare în Vechea Lume, ca lichidul respectiv (inclusiv episcopul Got Isidor din Peninsula Iberică atestând în secolul VII așa ceva, în enciclopedia sa “Origini” / “Etimologii” 14:4). Iar Caucazienii Ghergari - din Albania Caspică - pot fi considerați ca parte a acestei abordări privind sorgintea: erau albi (aspectul respectiv fiind foarte respectat de către cei din Vechea Lume); e de remarcat că noblețea fixată cu sintagma de “sânge albastru” - datorită venelor mai vizibile pe pielea deschisă la culoare - a fost asociată ca atare. Lingvistul Alois Walde 1869-1924 (membru corespondent al Academiei Austriei) a considerat că Avestanul / Iranianul vechi “vașa” pentru “pășune”, Hititul “wela” pentru “pajiște”, etc., erau din aceeași familie cu Româneasca “vale”, respectiv “vâlcea”; în Sanscrită “valati” = “a (se) roti”, în Armeană “gelum” = “a (se) răsuci”, etc. - apropiate de Românescul “a învălui” / “a înveli” - au provenit din aceeași rădăcină proto Indo-Europeană / proto Kurgană “uel” pentru “a rostogoli”, fiind baza înțelesului din vocabularul Român de “undă” / “val”: acel radical Kurgan - adică Indo-European - de “rostogolire” / “învârtire” = “uert” s-a regăsit și la cuvinte Românești străvechi (explicate de Dr. Mihai Vinereanu în “Dicționarul etimologic al limbii române”) ca “vâltoare”, “vârtej”, “vârtelniță”, etc. În “Statutul primordial al limbii traco-geto-dace față de latină” din 2016, filologul Român Gheorghe Bucur a susținut: “Există sute de cuvinte românești similare cu cele din sanscrita-vedică dar ele nu există în latină; explicația constă în faptul că în sanscrită termenii se datorează străvechii române, pelasga dunăreano-carpatică, urmare a fenomenului ‘roirilor’, când unii din populația carpato-dunăreană au ajuns până în India iar latina - apărută mai târziu - n-a putut avea acei termeni”. Concret, Europa a fost colonizată masiv de către Homo Sapiens abia din mileniul VII î.C., după ce Potopul a distrus inima Imperiului Atlant; în timpul celor câteva milenii precedente, dintre începutul topirii gheţurilor ultimei glaciaţiuni şi Potopul Pontic, Atlanţii imperiali au “filtrat” trecerile nomazilor - mai ales vânători şi culegători - din Asia interesaţi de Europa (faţă de cei din Africa exista bariera Mării Mediterane): ei au constituit în E European o stavilă eficientă în calea migrării Asiaticilor iar după cataclismica dizolvare a Imperiului Atlant, orientalii au avansat natural spre V, “împingând” urmaşii Atlanţilor spre orizonturile apusului, aşa cum - de exemplu - a fost cel din N African (unde au intrat în extincţie, rămânând numai unele amintiri despre ei ca mărturii în vechiul Egipt, după cum au consemnat Antici ca Herodot, Platon, ş.a). O confuzie asemănătoare cu legarea tardivă a Atlantidei de Oceanul Atlantic de exemplu a fost şi despre Războiul Troian, în care Aheii din Balcani i-au atacat pe Troianii din Anatolia: Aheii s-au numărat printre strămoşii Elenilor dar nu erau Eleni / Greci, astfel că orice relatări de genul că la Troia = Wilusa ar fi luptat Greci nu e reală; Elenii / Grecii au apărut ulterior, mai târziu, după Războiul Troian (despre Civilizația lor, se știe că nu au pornit-o de la zero, ci au preluat foarte multe de la așa-numiții “Barbari” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Varvari”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> adică locuitorii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“var”, cu mult var / calcar în componență, onomatopeic denumiți “var-vari”, ca bărbați adevărați, căci ei erau cei populând așezările generic denumite </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">var” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">varoș” - după cum au utilizat și </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Barbarii” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geto-Daci în spațiul actualei Românii - fiind protejați de citadelele denumite nu la fel </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">var”, ci mai divin, ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“da-va” / “de-va”): datorită frecventei echivalări “V”/“U”, se poate observa apariția termenului vehiculat Românește de “oraș” din “varoș” = “uaroș”. De altfel, termenul proto Indo-European / Kurgan “wihros” însemna “vânător” / “erou” (înrudit cu Sanscritul “vîră” sau Avestanul “vîra”); printre Balți / Baltici şi azi, ca de exemplu la Lituanieni “vyras” e “om”, la Letoni “vîrs” e “soţ”, etc. (la Marea Baltică / “Val-tică”, Lituania are capitala Vilnius, acolo “vilnis” însemnând “val” / “talaz”, același termen fiind în Poloneză “fala”: proto Kurganul / Indo-Europeanul pentru “val” a fost “wol”).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQIEm86xEkAsYZetaW9NJgqYq4_sGJpXZkPVrxgNlDvucf4bOdjohoXUElScBVNXo18b1hKxZbrh0ZTMe0_a-daYISDGoJHo_D0xTOFTufV-9KY-j9VMnDW1WqxlCnO59gIeUKirRlYDI7/s1600/rere.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="250" data-original-width="876" height="113" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQIEm86xEkAsYZetaW9NJgqYq4_sGJpXZkPVrxgNlDvucf4bOdjohoXUElScBVNXo18b1hKxZbrh0ZTMe0_a-daYISDGoJHo_D0xTOFTufV-9KY-j9VMnDW1WqxlCnO59gIeUKirRlYDI7/s400/rere.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">A fost dovedit că în Epoca Pietrei oamenii Homo Sapiens au moştenit sensibilităţile radiestezice ale Uriaşilor / Găliganilor predecesori Neandertal şi Cro Magnon: percepţia radiaţiilor electromagnetice e mărită la izvoarele apelor curgătoare (pe atunci - în vremurile lor - exact acelea fiind locurile predilecte de invocări ale puterii divine) iar găsirile altor locuri binecuvântate - cu energii benefice - se făceau adesea fie cu baghetele / “ba-ghetele” de alun în formă de “V” sau “Y”, fie cu cârje / toiege, toate confecţionate din crengi care intrau în oscilaţie atunci când detectau semnale de interes; se pare că în Vechea Lume cei mai experimentaţi practicieni radiestezici au fost stră-Românii / Valahii, ecouri actuale fiind de pildă că doar Românii mai sesizează liber curenţii energetici (de exemplu, în prezent încă la relativ multe persoane din România apărând sensibilităţi cel puţin culturale privind mişcările necontrolate ale curenților de aer într-un spațiu definit). R</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">adiestezia reflectă posibilitatea extrasenzorială a omului de a determina, cu ajutorul unor indicatoare radiestezice, anomaliile din mediile vii sau nevii, obţinându-se astfel informaţii ascunse simţurilor umane: practica radiesteziei este foarte veche, în scopul determinării izvoarelor subterane, a pânzelor freatice, a zăcămintelor, a cavernelor, a comorilor îngropate etc. (în general, a ceea ce se ascunde sub pământ); </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Lumea Veche, primul şi totodată cel mai faimos utilizator al baghetei Magice a fost Zeul Hermes / Ham = bunicul Gherga, care cu ajutorul caduceului = “kerykeion” deschidea calea spre Tartar = Infern, respectiv Porţile “Lumii Celeilalte” (acvatice, subterane, manifeste îndeosebi în hăurile peşterilor)</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">.<span class="apple-converted-space"> Este de remarcat că Hermes a fost adorat în vămile Vechii Lumi, în târgurile zonelor de graniță, primii săi credincioși fiind Gardienii de acolo, anume străjerii frontierelor, veghetorii piețelor, paznicii trecerilor, deoarece era și Zeul negustorilor, patronând bunele afaceri, prin care toată lumea era mulțumită de cele câștigate. Radianta aură - la unii fiind relativ vizibilă - pare conectată de cel de-al treilea ochi (permițând vederea / viziunea strălucitoare a binecuvântatei lumini străpungând întunericul); de exemplu, timp de milenii oamenii Homo Sapiens și-au stimulat </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">al treilea ochi” - însemnat încă și azi vizibil de hinduși pe mijlocul frunții, între cei 2 ochi - din dorința apropierii de strălucirea divină venerată de vechii Indieni ca </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ochiul lui Șiva”, de vechii Egipteni ca “Ochiul lui Ra”, de vechii Greci ca “Ochiul Gorgon”, ș.a.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicfgenYTvvj8EXrqIVV9WYf6HKfDKIEWeaeLRHouMToOOCSajzNss-yqVynVgD8x0fQ_3KdKlbseFHFtcXPpXhH5nLhHaTqk1kFpSHEC0wwt8Lrxvz_oanPN1C4hiVs-jocY-SL9LDtqGp/s1600/image226.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="400" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicfgenYTvvj8EXrqIVV9WYf6HKfDKIEWeaeLRHouMToOOCSajzNss-yqVynVgD8x0fQ_3KdKlbseFHFtcXPpXhH5nLhHaTqk1kFpSHEC0wwt8Lrxvz_oanPN1C4hiVs-jocY-SL9LDtqGp/w400-h400/image226.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La sfârșitul neoliticului (după Era de Argint, la începutul Epocii Bronzului), fondatorul Wilusiei / Troiei a fost Dardan/os, descendent - după mamă - al Zeului Atlas; cârmuirea de către urmașii Atlanților, adică “Oamenii bărcilor” = luntrași / plutași - începând cu nobilul Dardan și continuând cu cei din dinastia întemeiată de el - a conectat Troia / Wilusa de străvechea Atlantidă (după a cărei dispariție începu neoliticul). Denumirea Oceanului Atlantic s-a ivit mult după destrămarea Imperiului Atlant, de la Atlanţii migraţi pe malurile sale, ajunşi acolo prin mutarea din fostul Ocean imperial, de la reţeaua Est-Europeană de ape dulci, unde au fost riverani înainte de Potopul Pontic (Râurile sunt numai cu ape dulci, nu există Râuri cu apă sărată); în universul / cosmosul oamenilor primordiali, era “Precum în Cer, așa și pe Pământ”: Cerul albastru strălucitor era oglindit de albastra apă strălucitoare, apa căzută din Cer era dulce ca și apa dulce pe malurile căreia trăiau (iar la luciul uriașei rețele acvatice Okeanos a Atlanților / “Oamenilor bărcilor”, formând imperiala lor “casă”, rețea foarte bogată în comparație cu uscăciunea Sudică, rețea aflată spre miazănoapte și formată din ape dulci, anume din Râuri, Lacuri, bălți, etc., se ajungea nu prin zbor, ci după trecerea spre poziția ei Nordică prin vămile marcate de Porțile vegheate de străjerii imperiali - paznici cerești Gher dar și paznici pământeni Ga - adică străjuite de Gardienii Gher-Ga). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este interesant că pentru “oglindă” în Rusă se utilizează “zerkalo”. Deja la stră-Români - la cei vorbind stră-Româna - s-a putut vedea că erau “Oamenii Soarelui” = “Ra-mani”, Soarele reflectat în Râuri ducând și la echivalența despre “Oamenii Râurilor” = “Râureni” / “riverani”, ca “Râ-mani”); pe de altă parte, orientalii (care îl venerau pe fiul Așerei / Zeița Apelor, adică pe solarul Baal / Vaal - pomenit și biblic în Vechiul Testament - însurat cu Anat / Zeița Dragostei) îi considerau pe stră-Români ca “Baalahi” = “Valahi”, echivalența “B”/“V” evident aplicându-se la “Baalahi” ca Valahi, așa cum se știe legătura dintre “bătrân” și “veteran” sau limba Ebraică / având “B” ce e desigur la Evrei / având “V”, etc.: așadar, solarul Vaal / Baal pe partea maternă era acvatic - de exemplu, înaintea Războiului Troian, deci în Epoca Bronzului, în portul Sirian Ugarit / “U-Garit” din E Mediteranei (la Sumerienii dinspre răsărit “U” = soare iar “UD” = sărbătoare), venerata sa mamă Așerah / “Așe-Rah” era numită “Doamna Mării” - iar credincioșii Zeiței Mamă și fiului Baal / Vaal iubind valurile erau “Valahi”, termen răspândit spre Vest. În plus, pe terenurile Marii Zeițe Mamă, valurile de pământ protejând așezările “var” erau cunoscute cu denumirea generică de “val” (la fel ca valul marin / talazul), ceea ce - prin echivalența “V”/“B” - indica și identitatea realizatorilor Valahi / Baalahi, aflați sub patronajul Zeului Baal: acela era divinul protector bărbătesc, partenerul dragii divinități muierești; de altfel - după cum a remarcat și preotul ortodox Român Nicolae Feier în “Zestrea strămoșească” din 2009 - prin Bal / Baal se înțelegea “Stăpânul” (“Ba” fiind sufletul iar “al” fiind domnul, deci “Ba-al” = domnul sufletului / Stăpânul). Vocabularul Românesc a reținut ca înrudite cu termenul de “Valah” și cuvinte ca “valoare”, “voal”, “văl”, “vălău” - pentru “jgheab” - etc. (la plural “valori”, “voaluri”, “văluri”, etc.) ; printre vechile obiceiuri la Români / Valahi a fost și cel foarte popular de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">spălarea păcatelor” = ecou Atlant, de pildă existent la Geți - strămoșii Valahilor / Românilor actuali - care se îmbăiau ritualic în valurile sacrei Dunări, obicei regăsit și azi vizibil la hindușii care își spală păcatele în sacrul Fluviu Gange ori la creștini, la care prin taina botezului sunt spălate eventualele păcate ale strămoșilor / provenite prin părinți, etc.: cel mai mare botez a fost chiar Potopul biblic, relatat de Vechiul Testament - redactat în Orientul Apropiat - termenul de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Purgatoriu” / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pur-gatoriu” fixându-se pentru curățirea păcatelor (dacă nu prin spălarea cu sânge ori apă, atunci prin foc, așa cum s-a practicat de pildă în flăcările Gheenei din Sudul Ierusalimului - unde părinții habotnici / fanatici religioși își ardeau câte un copil ca sacrificiu solarului și mierosului Zeu Moloh - dintre Țările Sfinte ale Vechii Lumi, mai recele Rai fiind locuit de Români iar mai caldul Iad fiind locuit de Iudei). Așa cum a studiat și Dr. Petar Dobrev în 1995, pe baza rădăcinilor Sumeriene </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">U” = Soare și </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">UD” = Sărbătoare, la vechii Egipteni </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">U” fiind Selena / Luna, în Vechea Lume s-au dezvoltat multe legături, ca Ida = Marea Mamă, Iudeea = iluminatul Ținut din Canaan (regiunea Sudică față de Galileea), etc.; ținând cont că la vechii Iranieni cuvântul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">doanu” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“credincios”, onomastica Iudeilor îi poate indica pe cei care se rugau luminii astrale, a aștrilor naturali Selena sau Soare, similar cum se rugau riveranii Dunării / “Dună-Rii” (credincioșii Rheii - Marea Mamă fiind redată astfel - ori etimologic direct Valahii de pe Valea Dunării inferioare fiind Români / “Ro-mâni”, adică oamenii lui Ra: străvechii Valahi / Români erau credincioșii - adică aceia care se rugau acolo, pe Dunăre - mai ales Soarelui Ra).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic8KYclrqqZ6Sx8ir9BbKjZs3lsJO2oRGIw5kqXcv5PIPeW2_s-7lYobmoe1y4LlUrlUIhHW6x4nBrC5qxBtSVYKmUUrJN-67wcJF_bJxiKm1LtenKrhU0lrLiuhZr7D7sxy1YWiux9nfp/s1600/image228.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="852" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic8KYclrqqZ6Sx8ir9BbKjZs3lsJO2oRGIw5kqXcv5PIPeW2_s-7lYobmoe1y4LlUrlUIhHW6x4nBrC5qxBtSVYKmUUrJN-67wcJF_bJxiKm1LtenKrhU0lrLiuhZr7D7sxy1YWiux9nfp/w400-h225/image228.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Rimând cu Valahii / Baalahii, în Orientul Apropiat - inclusiv în NE African, ca de pildă în Egipt, Etiopia, etc. - Felahii au fost din mare vechime fermierii / țăranii (cultivatorii de pământ / agricultorii) de pe Văile mai fertile: se poate observa că termenul Arab “Fallăh” - de fală, falnic folosit pentru ei - rezonează cu numele dat lui Allah / Dumnezeu; de altfel - prin corespondența “V”/“F” - Valahii în Vechea Lume puteau fi efectiv văzuți ca “Făloși”. Prin termenul oriental “Ba’Allah” / “Baallah” s-ar înţelege “suflet divin” iar echivalentul African Felah sau European Valah concret desemna cetăţeanul Vechii Lumi; aşadar, Raiul (cu “Ra-mani”), adică Nordicul Imperiu Atlant, a fost populat de Valahi / “suflete divine”, la fel ca Sudicul Corn al Abundenţei, care în partea Asiatică avea Balahi iar în partea Africană avea Felahi. Cercetătorul Român Cosmin Zamfirache - care în 2016 a studiat “Cine au fost carpii” - a consemnat despre termenul “kar” că însemna “fală” / “laudă”, așadar înțelesul pentru “Kar-Ga” era “Fala / Lauda Pământului”; în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, Carpii / “Car-pii” erau “făloșii Sfinți” (căci “kar” / “car” = “fala” și “pii” = “Sfinți”) iar Carianii - notați Karki / “Kar-Ki” în V Anatolian - erau “făloșii sacri”, căci “kar” / “car” = “fală” și “ki” = “sacri”: anterior apariției Antice a Carpilor în V Pontic la Istru / Dunărea inferioară au apărut coloniștii din Caria; între Karkii din dreapta Dunării de Jos și Carpii din stânga Dunării de Jos, au fost ample legături, începând cu cele de vecinătate imediată / apropiată, deopotrivă temporală și geografică în spațiul Dunăreano-Carpato-Pontic (în România, Carianii au fost foarte proeminenți timp de un mileniu în Dobrogea, de la primii coloniști din Epoca Fierului până la sfârșitul Antichității).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaUmO-cwxm38w03Ik71KVISDhK1fqpEIBGJ4QdJ0cgsfcmByjHS-XKPFON61XyHGSaUlasup08KfYGkhDGg5SfeiVOyIPxDQuWxWNYhdi2hQ7ma6tCPuHSFPOjaD46GSk36navQkShdaR7/s1600/image230.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="587" height="326" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaUmO-cwxm38w03Ik71KVISDhK1fqpEIBGJ4QdJ0cgsfcmByjHS-XKPFON61XyHGSaUlasup08KfYGkhDGg5SfeiVOyIPxDQuWxWNYhdi2hQ7ma6tCPuHSFPOjaD46GSk36navQkShdaR7/w400-h326/image230.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Cadrilater = Dobrogea Sudică</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(Este de știut că în perioada interbelică România a inclus și Cadrilaterul, adică Dobrogea Sudică / așa cum s-a putut vedea în imaginea anterioară: Dobrogea = regiunea dintre Marea Neagră și Dunăre; în Epoca Modernă, excepție fiind Muntenia și Oltenia, toate regiunile majoritar Românești au fost ciuntite, în sens geografic orar și cronologic, Estul Moldovei fiind rupt de Ruși, Sudul Dobrogei = Cadrilaterul de Bulgari, SV Banatului de Sârbi, Vestul Crișanei de Maghiari - inclusiv Ardealul de Nord ajungând temporar rupt prin Diktatul de la Viena din ultimul război mondial - Nordul Maramureșului, Nordul Bucovinei și Nordul Basarabiei de Ucraineni, ș.a.m.d). Răspândiți pe malurile Pontice / Mării Negre, Mării Albe / Marmara și Mării Egee / Mediterana, vechii Greci au utilizat apelativul Gheorgos pentru aceiași fermieri mândri (în timpurile când țăranii explicit reprezentau cetățenii Țării, credincioși fervenți în puterea supremă, întâi divină, apoi regală - acela fiind sensul lor social / civic - pe Valea Dunării inferioare cu recunoaștere consolidată ca “Ru-mâni” / “Valahi”). Este ușor de închipuit că - la fel ca Felahii din Bazinul Nilului - cei din Bazinul Dunării, credincioșii Valahi / Baalahi, ai Zeului Baal / Paal, crezând în măreția fertilă atât a naturii, cât și a oamenilor, către sfârșitul Epocii Pietrei de fapt au fost “Pulahi” / Pelasgi potenți, puternici inseminatori ai străvechilor populații dar și ai mediului, prin contribuțiile lor civilizatoare (de Bel / Baal = Zeul Fecundității și Fertilității nefiind deloc străin Cultul Phallic, sub forma penisului erect numit “O-Belisc”, bâtul sau parul / pilonul pentru rugăciuni): e interesant că în Latină “fellare” era “felație” iar “feles” erau veneratele “feline” (leoaicele - zise în vechea Română “mâțe” / “Mâ-țe” - fiind preferatele Marii Mame Ghirghe / Kirke iar termenul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“pisică” a fost legat de străvechiul cuvânt “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pizdă”); de pildă, în memoria colectivă din Caucaz s-au fixat ancestralii Gargari / Ghergari ca partenerii preferați ai Amazoanelor curtezane (începând cu cele din genul genetic “Ursula”), “Pulahi” ajunși ca Pelasgi în Rai - spațiul luminat și încălzit de Ra / mai ales arealul actual Român - unde stră-Românii au fost denumiți Valahi. Stră-Românii pentru Marele - şi Unicul - Zeu al Soarelui Ra / Bel foloseau numele personal de Crăciun / “Crăci-Un” (popular “An” / pe scurt), ei știind-o pe partenera lui ca soră-sa “Crăciu-Nika” (popular “Anat” / pe scurt); onomastic, în timpurile Pelasgilor, s-a ajuns la echivalarea dintre Gherghi și Crăciun ori Crăciunica (așa erau numiți în spațiul stră-Românilor partenerii An și Anat): între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară (timpul obișnuit al hibernării), reprezentarea antropomorfă prin efemera statuie a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">omului-de-zăpadă” - ca parte cultică de fapt iar nu recreațională / de divertisment - s-a răspândit în tot spațiul civilizațional Nordic al Vechii Lumi.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1JMY-zOEdstkg_ITEq0XyoN5Uv6R32OtBG-bs73_JL2INp8dRsiI6Co6xBVT42kxcyu4Y_MxmDAmsEnBJtrShUan8CUBivWhfFIe4oOgVzUMYcSUhxcyoLyA1STndHxBUW-6rVsBjgivH/s1600/image232.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="58" data-original-width="189" height="123" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1JMY-zOEdstkg_ITEq0XyoN5Uv6R32OtBG-bs73_JL2INp8dRsiI6Co6xBVT42kxcyu4Y_MxmDAmsEnBJtrShUan8CUBivWhfFIe4oOgVzUMYcSUhxcyoLyA1STndHxBUW-6rVsBjgivH/w400-h123/image232.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Anu’ de zăpadă” sau “Anu de nea” - clădit din sferele suprapuse formate în urma rostogolirii bulgărilor prin zăpadă / nea - poate că a fost prima statuie din lume (denumirea de “cerc” a formei sale de bază e în aceeași familie cu Crăciun); în general, “omul-de-zăpadă” nu era iarna ridicat izolat în sălbăticie, ci se afla în centrul atenției oamenilor, personificând trecerea Anului (în Vechea Lume se făceau oameni de zăpadă pretutindeni, chiar ca Tradiție temeinică înrădăcinată religios): “oamenii de zăpadă” existau, ca Veghetori ai așezării oamenilor, din noaptea cea mai lungă a anului (de la solstițiul de iarnă) până când ziua egala noaptea - la echinocțiul de primăvară - când inerent se topeau, căci după trecutul An Vechi / încheiat la Crăciun, atunci începea Anul Nou, renașterea “Anului de nea” ca “An nou” avându-și debutul prin stropirea cu “apa sfințită” = apă “vie” rezultată din topire, simbolul a ceea ce s-a dus, un lichid miraculos pentru spălarea păcatelor, cu rol purificator / de curățire față de ceea ce a fost și de pregătire pentru ceea ce urma. Dr. Alexandru Ciorănescu a definit “veaca”, cu pluralul “veci” = “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">circumferință</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, Româna conectând astfel spațiul și timpul (anume: conturul rotund cu durata secolului); se poate observa că “veac” = “se-col” / “SeCol” e termen inspirat din “Sf. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer”, ca unitatea de măsură temporală a imensității sale (termen mai vechi decât </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">veac”).</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2016, cercetătorul Român Lucian Costi a scris: “Cât de vechi este codul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘v*c’ </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">și temele derivate din el în limba noastră? Avem certitudinea unei datări minime: putem ști că familia derivată din codul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘v*c’ era la fel de arhaică precum au fost textele vedice ce-l menționau pe Vișnu. Semnificația religioasă dăruită de morfemul ‘vec’ se regăsește în numele zeului Vișnu = ‘Veșnicul’, divinitatea care domina eternitatea, figură centrală a panteonului religiei hinduse. Alături de Vișnu, zeitățile Brahma și Șiva alcătuiau triada ‘tri-murti’ a religiei hinduse, care continua parțial elementele ariane” (Triada Brahma-Șiva-Vișnu reprezentând Creatorul-Distrugătorul-Reparatorul: așa cum a observat și Eliphas Levi în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria Magiei”, în N Indiei la sfârșitul neoliticului / Epocii Pietrei - la sfârșitul mileniului IV î.C. - o încarnare a Zeului Vișnu a fost Krișna, nășit de Garga). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Stropirea cu apă sfințită = apă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“vie” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">era un ritual al Cultului Fecundității și Fertilității (ce cumula atât Cultul Falic, cât și Cultul Vulvei, pe atunci - în Epoca Pietrei - mai multă populație însemnând mai multă productivitate); de exemplu, în marele așezământ religios Gherga - lung de circa un kilometru și jumătate, cel mai mare al Regatului Cariei din Anatolia / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Anat-olia” - numeroasele sale rezervoare din piatră păstrau apa sfințită (adică “apa vie”) de către preotesele și preoții Gherga: acolo ritualurile erau mai elaborate, utilizând apa sfințită și pentru “spălarea păcatelor” credincioșilor (locul fiind extrem de popular printre autohtoni, pentru timp foarte lung, fiind și de tratament al celor bolnavi de diverse afecțiuni). Oricine poate remarca diferențele între reprezentările bărbătești erecte / falice din marele trecut, în contrast cu ulterioarele reprezentări estetice Grecești având penisuri flasce: sorgintea potentă era înrădăcinată în timpuri anterioare Grecilor. Nu exista cineva fără păcat, astfel încât așa ceva explica uriașul succes avut de Sanctuarul Gherga - chiar dacă se afla într-o zonă plină de scorpioni, după cum a scris în Antichitate geograful Strabon XIV 2:26 - pe unde a trecut pe rând populația Regatului Cariei, pe Calea Sacră Gherga ce unea capitala Mylasa / “Myla-sa” a Cariei de Sanctuarul Gherga, care pentru ritualul purificării cu apă “vie” / “sfințită” cu care își stropeau capetele dar și unele bunuri de mare preț, lăsa clerului Gherga bunuri, ceea ce a întreținut puterea numeroșilor nobili Gherga (neamul Gherga fiind totuși mai mare decât cel format strict de clerul din Sanctuarul Gherga); de altfel, în Roma Antică a fost preluat ritualul de exemplu în timpul Mercuraliei - sărbătoarea dedicată în 15 V Zeului Mercur al călătorilor și comercianților - când oamenii își stropeau capetele și mărfurile cu apă sfințită de la fântâna Porții Capena a cetății, un loc preferat de strângere al cerșetorilor Evrei, după cum a scris în secolul I Juvenal 3:10 (Zeul Mercur la Romani era Zeul Hermes la vechii Greci - patronând și actele sexuale - foarte respectat în Caria, atât pe Calea Sacră Gherga, cât și în Sanctuarul Gherga, unele herme mai putându-se vedea acolo și azi).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisCm5juiFp2ObrOz-8Ltb3_ucq5MptIsjqVPMpFXTCTiHL4pH4knjPi9VCvMO8-zapB3FlfYZKVuajraiF4x-xmlgLlyXqRX4y6kLDu-ba_NCktmhiKrtF7_nygAtUpsy1AAPEddqANUId/s880/ddddddddd.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="304" data-original-width="880" height="139" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisCm5juiFp2ObrOz-8Ltb3_ucq5MptIsjqVPMpFXTCTiHL4pH4knjPi9VCvMO8-zapB3FlfYZKVuajraiF4x-xmlgLlyXqRX4y6kLDu-ba_NCktmhiKrtF7_nygAtUpsy1AAPEddqANUId/w400-h139/ddddddddd.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Gherga în Vestul Anatoliei</span></span></i></td></tr></tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, cel mai îndelungat cult al omenirii a fost - de departe, față de toate celelalte - cel al fecundității și fertilității; reprezentarea apei și spermei cu același simbol - ca la Sumerieni - avea la stră-Români echivalarea pentru rouă ca sperma cerească de pe sacra glie: probabil conceptul apei sfințite - ce datează din Epoca Pietrei - efectiv a fost inițial legat de spermă (de exemplu, Afrodita / “Afro-dita” = Zeița Frumuseții apărută din “spuma mării” - unde prin spumă e de înţeles sperma - poate fi mai bine percepută ținând cont de acel context străvechi, cel mai important centru de cult al ei fiind nu altundeva decât în Afrodisia, în apropiere răsăriteană de marele Sanctuar Gherga din Regatul Caria / SV Anatoliei, la relativă depărtare de Mare, după cum a observat în 2016 și Dr. Peter Ruggendorfer, arheolog Austriac). Locul nașterii - și nu doar al acelei frumoase Zeițe ivită lângă Gherga - a fost numit sugestiv Anatolia / “A-Natolia” = “A Nașterii”: Peninsula Anatoliană = Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mică” (având în apusul ei Regatul Cariei = “Țara Gherghiților”) a fost - încă din perioada pre-diluviană - avanpost civilizațional, amplasarea sa fiind între Cornul Abundenței din S și Imperiul Atlant din N.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfWvll4_UNrwUfiJ_xIqj7RShlFSl1SWbBDG3C_55osqNAdxlggnfN0o5WTUnZQOF3fKjNcy7OxGN4F1zDCF-NSnqmP-YZ8UoX3g-h52fVB7nzKutHQxF-BicMa_-i5D3JnBFNtFCTRQQC/s1600/image236.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="503" data-original-width="640" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfWvll4_UNrwUfiJ_xIqj7RShlFSl1SWbBDG3C_55osqNAdxlggnfN0o5WTUnZQOF3fKjNcy7OxGN4F1zDCF-NSnqmP-YZ8UoX3g-h52fVB7nzKutHQxF-BicMa_-i5D3JnBFNtFCTRQQC/w400-h314/image236.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gherga în centrul Cariei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Vechea Lume, cea mai densă perioadă din an de sărbătoriri ale fecundității și fertilității - inclusiv la stră-Românii din spațiul Român de azi - consta în cele 2 luni dintre Dragobete / “Năvalnicul” = “beat de dragoste” și SânGiorz / Sfântul Gheorghe (24 II - 23 IV), având la jumătatea intervalului său echinocțiul de primăvară, adică momentul egalității duratelor nopții și zilei. Dragul fetelor “Drago-bete” literalmente însemna “Dragul bât” / adică “Dragul falus” iar prin celebrarea marcatorului oficial al fertilității SânGiorz = Sfântul Gheorghe - Cavalerul care ca un cocostârc stârpea dragonul din baltă, păstrătorul “Cheilor Timpului”, deoarece deschidea anotimpul / “Ano-Timpul” cald - începea Calendarul Pastoral, între ele fiind alte sărbători mari, ca Mărțișorul, Paștile, etc. (se poate observa despre manifestările din zilele și nopțile de Paști / “Paș-ti” - denumirea marii sărbători primăvăratice înrudindu-se cu străvechiul cuvânt “poz” = “boz” pentru divin - că au fost în legături primordiale cu ceea ce onomastic s-a fixat consonantic în vocabular ca Pizdă / “Piz-dă”: primele ceremonii pascale au derivat din primăverile festive ale focoaselor fete / tinerelor femei, foarte active pentru fecunditate și fertilitate, momente desfășurate împreună cu masculii / bărbații sensibilizați în vederea împreunărilor cu ele); în urmă cu multe milenii, morala publică aprecia activitatea sexuală ca prioritară în viața socială. Felinele au fost asociate mereu simbolisticii Marii Mame; obiceiul lor de a se linge constant n-a rămas ignorat de către credincioșii și credincioasele Marii Zeițe (spre sfârșitul Epocii Pietrei pisicile nu au fost domesticite, ci s-au autodomesticit, după cum au studiat paleogeneticienii Claudio Ottoni, Wim Van Neer și Eva Geigl în 2017). Românii au verbul semnificativ “a pupa” pentru a “săruta”: “pu-pa” redă onomatopeic particular “pa” / “pu” pentru “Sfânt/ă”; orientalii mereu au avut o problemă cu pronunțarea “P” (preferând înlocuirea îndeosebi cu “B”, ca străvechiul termen pentru “suflet” impus oriental ca “Ba” sau cel pentru divin folosit ca “boz”). Foarte posibil că “Ba-Ba” / “Baba” - pentru Marea Mamă din bătrâni, adică de pe vremuri / din vechime - așa a apărut. O relație între “Ba-Rah” și “Va-Lah” - aplicând vechile echivalențe “B”/“V” și “R”/“L” - poate fi văzută și ca Valah / “Va-Lah” = “Sufletist Solar”, căci în stră-Română, “Va” / “Ba” = “Suflet” iar “Ra” = “Soare” (Românii / Valahii fiind deopotrivă știuți atât ca sufletiștii “oameni solari” = “Oamenii Soarelui”, cât și ca “Oamenii Râurilor” = “Oamenii Valurilor”, Soarele “Ra” oglindindu-se / reflectându-se în valurile Râurilor și luminând locuitorii așezărilor “var” / “bar” de pe maluri, care pentru perpetuarea strălucirii își și văruiau intenționat construcțiile, ca să fie albe); Valahii / Balahii erau de fapt “Străluciţii” / “Oamenii Albi”, ai Raiului sau “Oamenii Cerului” / la Greci </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">ουραίος</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“ouraios” = “Cerul” (așa cum post-diluvian au existat “Oamenii Mărilor” - atestați inclusiv istoric, de o pleiadă de savanți - tot așa pre-diluvian au existat “Oamenii Râurilor”: înaintea celor mai recenți dovediți oameni pe spirala istoriei, au mai existat și alți oameni, anume predecesorii lor strămoși iar stră-Românii au fost demult “Oamenii Râurilor” iar mai demult, “Oamenii Raiului” luminat de strălucitorul soare Ra). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Faptul că în diverse Ere și în diferite locuri au mai fost apropieri lingvistice - nu numai prin vechea echivalență “B”/“V”, ci și de genul “B”/“P” ori “V”/“F” - nu face decât să întărească asemenea analize, din moment ce înțelesurile s-au păstrat (fie sexuale / falice, fie regale / de tip “ler”, fie urbane / grupate în “var”, fie agricole / țărănești). Strămoșii Valahilor - anume Pelasgii - care respectau enorm Sacrul Soare = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Pa”-“Ra”, adică “PaRa” / “PuRa” și-au avut denumirea conectată de ceea ce credeau dintâi, uzual figurarea fiind prin falicul Zeu Paal (preluat în Orientul Apropiat de Felahi ca Baal / Vaal); de pildă și azi în Turcă - limba oficială din Anatolia - </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">para” are o semnificație foarte importantă (dragă multora), anume: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">bani”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOxOvwFEzaCOYNgLdoVadVoaRfxQozLDG4wuKka6ag4WHi0qFt-zolGk0aNfYI8jjQB50eDC5IbPyTaWTOVRO32qznhzjMuLs_j2W13t-azf1rGDxXuRkhMAjZbZ46Ty0PGtPV-gGr2nJG/s1600/image238.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="600" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOxOvwFEzaCOYNgLdoVadVoaRfxQozLDG4wuKka6ag4WHi0qFt-zolGk0aNfYI8jjQB50eDC5IbPyTaWTOVRO32qznhzjMuLs_j2W13t-azf1rGDxXuRkhMAjZbZ46Ty0PGtPV-gGr2nJG/w400-h400/image238.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Autorul Ion Drăgușanul a scris în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Datina, Biblia Românilor” din 2005: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">Există un teritoriu de sacralitate - datina - în care sunt înveşnicite tainele pe care nici măcar pietrele sau cărţile nu le-ar fi putut păstra mai temeinic, mai întru puritate, mai întru adevăr. Există în datină un mesaj ancestral, cel stabilit şi rostit de ‘divinităţile bătrâne’ şi retrăit, generaţie după generaţie, printr-o neostenită cunoaştere trăitoare a ordinii spirituale a lumii mutată în cuvântul explicativ, în concepte clare şi în raţionamente bine închegate. Un mesaj pe care îl tot abandonăm în favoarea deprinderii colective, deşi ştim că legendele sunt tradiţie vie, aproape întotdeauna mai adevărată decât ceea ce numim istorie şi că basmele nu sunt numai un produs al fanteziei, ci şi documente istorice de mare preţ. Dar dincolo de mesaj mai există ceva, există mărturia unei anume continuităţi, probată doar prin datină, prin obicei, prin tradiţie, cunoaşterea trăitoare reprezentând, în fond, un argument mult mai convingător decât cele pe care le poate aduce istoria. Ca teritoriu de sacralitate destoinic marcat de ‘divinităţile bătrâne’, datina probează cât se poate de convingător vârstele neamurilor, ale neamurilor care şi-au încrustat în pietre mereu alte nume, dar n-au abandonat niciodată ordinea spirituală, acel ‘dar’ şi acea ‘virtualitate’ ale vieţii în absenţa cărora se creează dezordinea şi rătăcirea înspre alte teritorii de sacralitate. Cunoaştem astfel de îndepărtări de un anume loc spiritual, soldat cu individualizarea altor teritorii de sacralitate,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">istoria şi mitologia (mai nou, şi lingvistica) căutând cu încrâncenare</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">rădăcinile civilizaţiilor sumeriană, egipteană, hitită, feniciană,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">elenistică, etc., dar ignorând cu nonşalanţă rădăcinile carpatice ale spiritualităţii contemporane. Iar între rădăcină şi clipă stau măcar vreo 7</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">milenii, deja uitate în lada cu vechituri a istoriei.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">Teoretizăm, îmbrăcăm haina fastuoasă dar de împrumut a clipei,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">inventăm abordări ştiinţifice noi dar ignorăm mărturiile aflate</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">sub ochii noştri, de parcă ştiinţa nouă nu ar începe cu studiul actelor trăitoare, în şi prin care</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: TimesNewRoman;">omul se întâlneşte cu ceilalţi tocmai pentru că şi ei sunt trăitori şi astfel se găsesc deja acolo, în acelaşi loc spiritual cu el. Un loc spiritual în care datina vine din ce este dat, din exterior, gata făcut şi constatat obiectiv şi supravieţuieşte prin obicei, adică prin acel act repetat, cu scopul de a conserva şi organiza viaţa social în forme moştenite din bătrâni şi care se retrăieşte prin tradiţie vie. În fond, obiceiul este un act social, care dă viaţă şi actualizează datinile, reprezentând o tradiţie în act, o tradiţie vie. Dar datina - acel ceva stabil, cu caracter de permanenţă pe linie tradiţionalistă - să nu mai însemne oare nimic altceva decât o nevoie şi o plăcere estetică, adică un fel de răsfăţ al clipei care-şi conştientizează orgolios apartenenţa la veşnicie, deşi nu are nici conştiinţa eternităţii şi nici capacitatea cunoaşterii trăitoare? Rob al clipei şi părticică insignifiantă din consistenţa sa, îngenunchez în faţa datinii, în faţa darului şi în faţa virtualităţii, şi pipăi urmele paşilor celui mai perfect dintre divinităţile bătrâne, încercând să-i aflu numele şi să măsor apoi, între numele său şi numele nostru, calea datinii, cea trăită, după obicei, prin tradiţii; și clipa se sparge, îngăduindu-mi să păşesc în oraşul de la locul sub mâna Zeiţei Cula, Marea vrăciţă, Doamna care reda viaţa, patroana medicinei şi tămăduitoarea capetelor negre, Prinţesa celui mai integru - Anu - care ştia să proclame reguli lângă râul cu multă apă (corespunzător Tăbliţelor de la Tărtăria). </span><span lang="FR" style="font-family: TimesNewRoman;">Poposesc în tărâmul de sacralitate stabilit de Anu (‘guvernând în cer’) şi de prinţesa lui, Cula / Suae. Între clipa căreia îi aparţin şi clipa astrală a proclamării de reguli lângă râul cu multă apă (Mureş), undeva - prin Ardeal - s-au stivuit vreo 7 mii de ani şi tot atâtea uitări. Regăsirea e imposibilă, calea zeilor fiind definitiv uitată; și - totuşi - calea zeilor există, dar mărturiile zac uitate prin vremuri: de pildă, Legea. Tăbliţele de la Tărtăria doar menţionează naşterea Legii, în oraşul în care locuiau capetele negre (nume sub care au fost cunoscuţi succesorii sumerieni dar şi divinii pelasgi ai lui Homer), adică în practica socială a unor popoare care se pregăteau de migraţie şi care aveau să-şi piardă identitatea în favoarea unui nou început. ‘Capete negre’ se numeau şi sumerienii, şi pelasgii, care deşi vor coloniza Asia Mică, India şi chiar o parte din litoralul nordic al Africii, sub numele de ‘felahi’, deci pelasgi, au lăsat în locurile de baştină suficiente frăţii / ginţi care să le înveşnicească memoria. După câte se pare, ‘regulile’ lui Anu au fost cele pelasge, Hestia încredinţându-i marelui preot Zal Mox ‘legile bune’ (sau ‘belagine’, cum le-au numit anticii Eladei); de fapt, nu ‘belagine’ - adică nu ‘războinice’, ci ‘belasgine’ / pelasgine, Hestia / Vesta fiind divinitate pelasgă, zeița vetrei și a ritualurilor de tip horă. Blajinii sau Rahmanii ţin de cultul Moşilor (chiar şi romanii se revendicau din rahmani) şi au conturat în spiritualitatea românească un ansamblu de datini, obiceiuri şi tradiţii; de la acei susţinători ai stâlpilor pământului par să ne fi venit - prin intermediul Hestiei - legile belasgine, acele ‘reguli’ proclamate la </span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">mijlocul mileniului V î.C.</span><span lang="FR" style="font-family: TimesNewRoman;"> ‘lângă râul cu apă multă’, care aveau să se numească ‘drept valah’. Diodor Sicul a consemnat: la arieni, Zoroastru susţinea că o zeiţă bună i-a dat legile întocmite, la nemuritorii Geţi, Zalmoxis susţinea că Hestia i-a dat legile iar la Evrei, Moise susținea că a intrat în legătură cu Iahve; și Anu, şi Zoroastru, şi Zalmoxis, şi Moise se impuseseră drept locţiitori ai zeului care stăpânea cetatea, dar îşi exercitau puterea cu sprijinul ‘sfatului bătrânilor’ (preoţilor, căpeteniilor obşteşti) şi al ‘adunării luptătorilor’ (ca Ghilgameş ori Aga din Kiş). Formulele asociative impuneau sistemul tributar, cel numit ‘asiatic’, obştile / ginţile având obligaţii faţă de ‘mai marele pământului’, conducătorul tribului, al reuniunii de triburi şi, ulterior, al statului. În cadrul obştii se practica devălmăşia, ieşirile ulterioare din indiviziune conducând la apariţia muncii salariate (‘tot seceră lanuri argaţii’, Iliada 17</span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">:</span><span lang="FR" style="font-family: TimesNewRoman;">567) iar nu la sclavagism. Încălcările legislației, deci ale datinii, se sancţionau de judeţul obştii; legile se cântau, ca să nu se uite (conform lui Aristotel), refuzându-se consemnarea acestora în scris (conform lui Cezar): asta înseamnă că nu le putem afla direct, identificarea fiind posibilă doar cu ajutorul intermediarilor, cel mai credibil fiind Homer, care a descris o civilizaţie pelasgă încă unitară, cea din vremea războiului troian și cea din vremea sa, pe care numai noi - românii - o mai moştenim drept datină, prin obiceiuri şi prin tradiţie (până la sfârșitul medieval fiind în exercițiu ‘dreptul valah’ / ‘Valaskim’). ‘Legea din bătrâni’ reprezintă un dat, un ansamblu de reguli stabilite de cei care puneau foarte mare preţ pe asocieri pentru a fi socotiţi cei mai puternici. ‘Legea din bătrâni’ funcţiona, în vremea lui Anu (simbolizat de o cruce şi în ‘Templul cu 3 stâlpi’ de la Cucuteni, şi în spiritualitatea sumeriană), într-un spaţiu european apreciabil, în care Carpaţii şi vecinătăţile sale aveau să se constituie drept ‘tărâm al zeilor’ (conform lui Hesiod) şi datorită uriaşelor rezerve de sare, şi datorită apropierii de cer, pe care o îngăduiau cu generozitate. Prin urmare, din aceeaşi civilizaţie, pe care o putem numi sau carpatică, sau europeană - funcţie de orgolii şi de blazări istorice - au făcut parte pământurile Daciei viitoare, cu enclave sud-dunărene apreciabile. Descoperirile arheologice, deşi nu deschid ferestre decât spre cronologii şi spre speculaţii pe seama simbolurilor folosite într-o artă tulburătoare (o simfonie a culorilor), marchează - totuşi - un perimetru istoric ancestral, leagăn al ştiinţei Argenilor, Vedica şi al Teogoniei greceşti, al naşterii zeilor, deci al conştientizării de sine de care s-a învrednicit umanitatea (parabola ‘mărului’ cosmic, desemnând cunoaşterea). Dar toate dovezile apariţiei unei civilizaţii magnifice pe teritoriul nostru obştesc nu ne îndreptăţesc la nimic. În fond, ele puteau reprezenta creaţii ale frăţiilor / ginţilor care au migrat spre cele 4 puncte cardinale, întemeind neamuri distincte, individualizându-se prin limbă şi prin datină nouă, prin ritul consacrat de un alt sistem de credinţe, unul mai evoluat filosoficeşte şi - deci - cu o capacitate de manipulare apreciabil lărgită în spaţiu şi timp. Singura şansă de a ne revendica străbunii printre carpizii pelasgi o reprezintă datina”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2sad6kr1YZCmEKU0L5Pk7VdTPEBOfgnHPH2c1CvSqJxelS-AgQTmSjw25pUoO6y1Lup8OoblNBvRUDzuomjbrn06XuxhiTloLizFbijjiaZ7GXcOxvF3tGDMYubaVAnpdL8D0e4DrPIv4/s1600/image240.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="852" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2sad6kr1YZCmEKU0L5Pk7VdTPEBOfgnHPH2c1CvSqJxelS-AgQTmSjw25pUoO6y1Lup8OoblNBvRUDzuomjbrn06XuxhiTloLizFbijjiaZ7GXcOxvF3tGDMYubaVAnpdL8D0e4DrPIv4/w400-h225/image240.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Precum în Cer (=Gher), așa și pe Pământ (=Ga)” - după cum e în rugăciunea “Tatăl nostru” / de pildă în “Sfânta evanghelie după Luca” 11:2 - este expresia creștină a incantației păgâne “Gher-Ga” pentru mariajul dintre Cer și Pământ întrupat de Gherga = numele străluciților / stră-lucitorilor cârmuitori străvechi, dinaști având berze printre păsările lor totemice, astfel recunoscându-se și alte etimologii: lingviștii au analizat că pe baza rădăcinii Kurgane / Indo-Europene “bherg” însemnând “strălucit” / stră-lucitor” a apărut și cuvântul Pelasg “bherga” însemnând “nobil” (Pelasgii au fost nomazii EurAsiei care în Vechea Lume migrau ca berzele / păsări eminamente acvatice). Pajura / “Pa-Jura” - numită popular și “acera” / “acvila” - e emblematică Românilor și în prezent (așa cum se poate vedea de exemplu pe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herbul” = emblema Țării / stema României); termenul - conform Dr. Mihai Vinereanu - a provenit “din fondul pre-latin”: “pajură = pasăre răpitoare, mai mică decât vulturul, care trăiește în regiunile de munte (‘Aquila imperialis’). Românescul ‘pajură’ a provenit din același radical ca și ‘pasăre’, cum o dovedesc atât sensul, cât și forma celor 2 cuvinte românești”. (Corespunzător “Dicţionarului limbii Româneşti” din 1939 realizat de Dr. August Scriban, “pajura = gripsor” / “zgripţor”; era pasărea sacrului An, de altfel în târziile limbi Germanice “jera” ajungând rădăcina pentru “year” = An). În 2016, cercetătorul Român Lucian Costi a scris: “Emblema străveche a țării este păzită de o pajură, simbol de 2 ori solar, prin aceea că pajura e o viețuitoare a văzduhului în lumea reală, zburând în înaltul cerului, metaforic aproape de soare, și prin faptul că numele ‘pajura’ are în trup morfemul solar ‘ra’. Pentru români, pajura este și un semn definitoriu pentru străvechea religie și credințele arhaice de natură solară; acest lucru ne e confirmat de analiza termenului: într-adevăr, despărțind ‘pa-ju-ra’ în morfemele componente, regăsim ‘pa’ (ceea ce e în legătură cu lumea de sus), ‘ju/r’ cu jurământ - morfem din divinizarea ‘ju’ - și în final ‘ra’, particula solară, ilustrând un ritual solar sau afinitate cu tot ce e legat de soare. Astăzi este preferată denumirea de ‘acvilă’ în loc de ‘pajură’ pentru figura simbolică ilustrată care păzește scutul emblemei țării, prin extensiune stemă. ‘Acvila’ e numele latinesc pentru ‘aceră’. Dacă ‘acvila’ ne-ar duce cu gândul la ‘aqua’ (‘apa’ în latină, fără să putem pricepe ce conecție există între acvilă și apă), cuvântul ‘acera’ din românește ne spune precis că e ceva legat de noțiunea de soare, fiind construită din morfemele ‘ace’ - având sens de legat ca o cusătură făcută cu acul - și ‘ra’, soare. ‘Acera’ e intim legată de soare! ‘Acera’ e o vorbă arhaică, multimilenară în limbă, în vreme ce ‘acvila’ e o inovație tardivă făcută în latină. ‘Acera’ și ‘pajura’ sunt denumiri cu profunde reverberații heraldice din istoria noastră veche”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx25n_oKWdVAz4QC-DSqf-4ibNxjK1GyBKqYan4zkSuvL-F490eSUxPerMgnNKyuCd4HfXTbAMw3S9F1xTozQfSgIEvXekITF2fxyu4ELdjrn5VooFAUT1Bcc0SXP5uYfyiB0eF8Br93VB/s1600/image242.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1346" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx25n_oKWdVAz4QC-DSqf-4ibNxjK1GyBKqYan4zkSuvL-F490eSUxPerMgnNKyuCd4HfXTbAMw3S9F1xTozQfSgIEvXekITF2fxyu4ELdjrn5VooFAUT1Bcc0SXP5uYfyiB0eF8Br93VB/w336-h400/image242.jpg" width="336" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Marii Zeițe - fie că o chema Așera, Ghirghe / Kirke, ș.a. - îi erau apropiate vietățile apelor / peștii, vietățile uscatului / felinele ori vietățile cerului / păsările, de-a lungul timpurilor fiind reprezentată și dezvelită arheologic în toate asemenea ipostaze de Mare Mamă, în spațiul Românesc și în alte părți ale Vechii Lumi (pe care a patronat-o, chiar dinaintea vremurilor Pelasge dar și în timpurile Pelasge). În 2015, scriitorul Român Dumitru Denciu a scris “Despre identitatea limbii române”: “Am susținut și susțin că, nominal (etnonimic), ‘pelasg’ este același lucru cu ‘valah’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Se pune firește problema periodizării limbii noastre (filonului nostru); personal, pledez pentru delimitarea următoarelor faze:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Română, mileniile I-II<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Geto-dacă-moesiană, mileniile II-I î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pelasgică (sau indo-europeana comună din Europa), mileniile IV-III î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Proto indo-europeană, mileniile VI-V î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Nostratică, mileniile IX-VII î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Nu e nimic scandalos în ideea de a trata / studia româna, pe rând, ca: limbă românică, limbă paleo-balcanică, limbă indo-europeană aparte”.</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3gerXUarW3Ov8AUoIFikDDS9rUoSlz4TTnCJ2o1Y5VxTorA1FaJccdWPTXGTwQOkjBWoreyctjQ1MtIaq9nDOHKDEJjmVBieZM-MZM3lrW4NgDep-Jsce1uvzF-3USLGMwSbpLi0fAx4T/s1600/image244.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="216" data-original-width="216" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3gerXUarW3Ov8AUoIFikDDS9rUoSlz4TTnCJ2o1Y5VxTorA1FaJccdWPTXGTwQOkjBWoreyctjQ1MtIaq9nDOHKDEJjmVBieZM-MZM3lrW4NgDep-Jsce1uvzF-3USLGMwSbpLi0fAx4T/w400-h400/image244.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Pentru clarificare: în chip generic, limba “stră-Română” - termen utilizat în această lucrare “Originea Gherga” pentru Româneasca străveche - a cuprins toate formele anterioare, dinaintea Românei actuale, până la Nostratică = limba Atlantă, dinainte de Potop (limba Nostratică efectiv înseamnă “limba noastră”).</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3a7usLktuibtWJMt5dgCDxRI2CrsLiIYB57WJU3uVxZfpJxZ2TBXaWgpnEcJ0-WKF4saptIuB3BBZDR-kYYGD7TtEyGYyliWIL3Dp3ADB6LXALKt1JmHvoMD7_BlLU7BGRnAiGH0USbUj/s1600/image245.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="434" data-original-width="200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3a7usLktuibtWJMt5dgCDxRI2CrsLiIYB57WJU3uVxZfpJxZ2TBXaWgpnEcJ0-WKF4saptIuB3BBZDR-kYYGD7TtEyGYyliWIL3Dp3ADB6LXALKt1JmHvoMD7_BlLU7BGRnAiGH0USbUj/w184-h400/image245.jpg" width="184" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Arhanghel = șef de îngeri</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Pre-diluvian, vămuirile în Porţile Atlante probabil constau și în iniţieri tipice - desfăşurate lângă Pilonii Atlanți / Coloanele Atlante, în târgurile locurilor respective - foarte posibil lăsându-se cu însemnări prin marcări distinctive (aşa cum mai târziu s-au aplicat animalelor domestice pentru recunoaşteri), la oamenii de pe atunci ca ale celui de-al treilea ochi / “oki”, prin tatuările de pildă ale piciorului flexat al berzei = simbolul fertilității ori al armei favorite bumerang, a ghiarei curcii / Tridentului, a crucii solare / Svasticii, etc., prin excizii, circumcizii, castrări, ş.a.m.d., fiind măsuri luate de Gardienii purtând părul mai lung pe o parte a capului, pentru identificările ulterioare ale oamenilor proprii, patrulările lăsându-se cu măsuri foarte stricte în cazul neregulilor; “izgonirea” / “fuga” din Rai a unor îngeri, care au “căzut” sau au “decăzut”, rămânând printre oameni - iar nu în “Lumea Cealaltă” / “Lumea de Dincolo”, intangibilă oamenilor vii - a fost un fenomen memorabil, reţinut ca atare în amintirile martorilor: cei care n-au acceptat “a doua naştere” şi n-au vrut să trăiască printre Atlanţi şi-au întemeiat comunităţile - prin dragoste cu autohtonele - pe marginile Imperiului Atlant (îngerii fiind nemuritori, n-au făcut-o în mod necesar pentru procreere / înmulțire, ci acțiunile lor de amestecări cu muritorii evident au avut alte motive, cum ar fi plăcerea, declarată public).</span></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXVJL_mCa2Po_o6ERqZgb5cFmdTmZuooKQeBzXzpdk5QQIWFAWz5jLvsSpwW90fd4nT4qVXzDcDs3cEk7cRfCEtyk01t-8G0xnITL0kTx0LC9bkjbREKXOqEWweWFDZYD0EKVK3gGB8mC6/s544/ssssss.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="250" data-original-width="544" height="184" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXVJL_mCa2Po_o6ERqZgb5cFmdTmZuooKQeBzXzpdk5QQIWFAWz5jLvsSpwW90fd4nT4qVXzDcDs3cEk7cRfCEtyk01t-8G0xnITL0kTx0LC9bkjbREKXOqEWweWFDZYD0EKVK3gGB8mC6/w400-h184/ssssss.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca exemplu dintre străvechile semne (cum ar fi cel al Svasticii - Zvastika / “Zuas-tika” literalmente fiind “Ochiul Zeului”, căci “Zuas” = “Zeul suprem” iar “tika” = al “treilea ochi”, reprezentând schițat prin semnul său ochiul divin care prin rotirea sa, ca a Soarelui, vedea altfel decât ochii normali, marcat pe frunte, între sprâncene - din ale cărei 4 brațe a apărut Crucea), în 2016, cu finanțarea din partea Guvernului Indiei, colectivul de profesori de la “Institutul Indian de Tehnologie” din Kharagpur 22,19 lat. N, 87,19 long. E - în cadrul “Inițiativei pentru Patrimoniu și Știință”</span><span style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sub</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">coordonarea Dr. Joy Sen - a studiat originea Svasticii, indicând-o ca Europeană, provenind din fostul Rai:</span></span></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhA2690ooCrjXYDKshW971XktWHpqVJ9REoScpOv8-Fsw2fyKRlQBZ6AZEN1xijMaleU87XrIEgi9rZDM46WnLU2xYa5t9vOF_yfrwY2NYfQ53mYS1ATEvk2R2qrAmDHtT14qKWusjzxO0/s648/hhhhhhhh.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="390" data-original-width="648" height="241" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhA2690ooCrjXYDKshW971XktWHpqVJ9REoScpOv8-Fsw2fyKRlQBZ6AZEN1xijMaleU87XrIEgi9rZDM46WnLU2xYa5t9vOF_yfrwY2NYfQ53mYS1ATEvk2R2qrAmDHtT14qKWusjzxO0/w400-h241/hhhhhhhh.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Svastica / “Zuas-tika” a apărut în Imperiul Atlant</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cea mai veche Svastică din lume a fost găsită gravată pe un os de mamut din Bazinul Niprului / Ucraina, datând de la începutul Imperiului Atlant - din mileniul XI î.C. - ori chiar dinaintea aceluia: “Ochiul Zeiesc” / “Ochiul Sf. As” = “Ochiul Sf. An” (căci “As” = “An”</span><span style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în “Su-As-tika”) era anterior față de “Ochiul Gorgon” sau față de “Ochiul lui Horus”; figurina reprezentând o pasăre era însoțită de obiecte falice, ceea ce o integra în Cultul Fecundității și Fertilității (existent în Epoca Pietrei). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De exemplu, Dr. Alfred Salmony 1890-1958 a studiat în 1949 chiar mai multe figurine străvechi - pe lângă ceea ce s-a găsit la Mezin 51,48 lat. N, 33,04 long. E / Ucraina - evidențiind deopotrivă legăturile păsărești și sexuale ale ornamentelor, cu primele Svastici stilizate din lume. Stema Atlantă a fost Svastica / Vârtelnița, ca piciorul îndoit al berzei = fertila pasăre solară, rezultând din îmbinarea - pe verticală și pe orizontală - a picioarele perechii părintești, ca 2 bumerange (în Vechea Lume fiind simbol Gherga, ce era tatuat pe mijlocul frunții - între ochi - pentru recunoașterea neamului): dublarea simbolului Gherga - adică al fertilelor berze ori al eficacei arme bumerang - însemnat pe locul celui de-al treilea ochi ca așa-zisă “Cruce Solară” releva divinitatea caracterului dual Gherga sintetizată prin expresia “precum în Cer, așa și pe Pământ” (așa era și capătul cârjei liderului). În răsăritul Pontic, Antici ca Anatolianul Strabon, Romanul Pliniu “cel Bătrân” (în “Istoria naturii” 6:4) ori Anatolianul Arrian au documentat că trăiau Sanni - care îl venerau pe marii șamani </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gëræg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - strămoși Georgieni: populația Sanni = Suann / Svan - al cărei Grai era original autohton Caucazian - onomastic îl reda pe Sfântul An (în acea zonă inclusiv acum trăiesc Kerchezii / Cerchezii și populația Karachay / “Kara-Chay” însemnând Cherchezii Negri - adică Nordici - respectiv cei de la Marea Neagră); despre Kherkezi / Cerchezi - care evident redau onomastica Ghergheză, grupați în ceea a fost denumită Carcassia - e de știut că formează cea mai veche și cea mai numeroasă populație Caucaziană, după cum a studiat și istoricul Samir Khotko, Graiul principal avându-l pe cel A-Dâg, înrudit cu Graiul Khet / Hitit (la Iranieni / în Persană, numele lor e Charkas </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">چرکس iar în Latină numele lor a fost de Circasieni / Ciarca-și pentru Sfinții Ciarca = Sf. Gherga)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. De altfel, astfel cum colectivul coordonat de Aram Yardumian de la Universitatea din Pennsylvania a studiat în 2017 diversitatea genetică Svan din Caucaz, inclusiv în prezent există acolo bărbați genetic “N” / ca Gherga: așa ceva confirmă și prin acea dimensiune parametrii științifici istorici ori literari privindu-i pe Gherghi în areal. Antici ca Anatolianul Strabon în “Geografia” XI 2:14, Mela în “Choreographia” 1:12, Curtius Rufus 6:4, ș.a. au scris despre populația Kerketă din Caucaz, care avea în Bazinul Râului Kuban, dintre Georgia și Karga = Marea Azov, uniunea tribală Zygă / Jigetă, din care s-au desprins de pildă - după cum a prezentat și cercetătorul Kadir Natho în “Istoria Circasiană” din 2009 - Sarmații Ia-zygi / Iazigi (care Antic au ajuns să trăiască pe Valea Tisei inferioare, Geții denumindu-și capitala din Ținutul G/Herțegului, adică din zona cârmuitorului, azi acolo fiind Ținutul Hațeg - deoarece era plasată spre aceia - ca SarmiseGetusa); de altfel, așa cum se înrudeau Graiurile Anatolian Khet / Hitit și Caucazian A-Dâg, similar - simetric oglindite peste valurile Pontului - se înrudeau Graiurile Ghet / Get și Dac: ecouri Românice / Latine au fost evidențiate de către specialiștii lingviști atât în Hitită / Khetă, cât și în Ghetă / Getă iar în ambele situații înrudirile A-Dagă și Dacă nu au fost deloc întâmplătoare. Capitala Geto-Dacilor Sarmisegetusa / “Sar-mise-Getu-sa” reda “Apa-vechilor-Geți-sacri” (“Sar” în secolul I î.C. - când meșteri Cariani / Gherghiți din coloniile Pontice au ajutat construirea capitalei Geto-Dace în Ținutul Hațegului, lângă Râul SarGeția = “Apa Geților”, așa cum se mai pot vedea caracterele Grecești inscripționate acolo pe pietrele cetății Sarmisegetusa - însemna “Apa”, “mise” = moși / vechi, “Getu” = Geți iar sufixul “sa” era de la sacră / sfântă; o ipoteză lingvistică leagă denumirea Râului Sargeția de Indo-Europeanul / Kurganul “Gherk”, în Română “zargă” fiind bifurcație, adică despărțirea / crăcănarea cursului apei curgătoare ca la furcă: în albia sa, cârmuitorul Deceval / betacizat Decebal - ultimul rege al Geto-Dacilor independenți din N Dunării - a ascuns la începutul secolului II de Romanii invadatori o parte din tezaurul Regatului în fruntea căruia era). Literalmente “Sarmi-se” și “Getu-sa” au redat împreună Sarmise-Getusa, adică oraș Sarmo-Get, respectiv - ca revers, cum se practica în Vechea Lume - oraș Geto-Sarmat. Pe de altă parte, se poate observa că Svastica = Stema Atlantă a apărut în N African după milenii față de EurAsia, acolo și “Ochiul lui Horus” ajungând schițat după reprezentarea Europeană a “Ochiului Gorgon”; “Ochiul divin” - adică Svastica - în N European era denumit Yarga (literalmente “Ya-rga” fiind “lumina regească”), de stră-Români era știut ca “vârtelniță” (la fel ca morișca de vânt sau ca “sfârleaza” = unealta cu 3-4 picioare, ca stativ, pe care se depăna firul de lână ori de cânepă), vechii Chinezi îi ziceau “Wan”, vechii Coreeni îi ziceau “Man”, etc.</span></span></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRDCZSgHlAiuv4A5EmhcaikoQkmkLQ0-dgpxJePIGI5hNEC6smsgcr1nqUJHihmEbPojtB9Fd8wELzTZ1V755D5NajnTvkafzibue5eexgeGjzUiy3ivvE5cfv8eXtwJEHOHhPu5EDgRce/s344/image434.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="312" data-original-width="344" height="363" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRDCZSgHlAiuv4A5EmhcaikoQkmkLQ0-dgpxJePIGI5hNEC6smsgcr1nqUJHihmEbPojtB9Fd8wELzTZ1V755D5NajnTvkafzibue5eexgeGjzUiy3ivvE5cfv8eXtwJEHOHhPu5EDgRce/w400-h363/image434.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Colier din aur cu Svastici (Hyrkania / Epoca Fierului)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa cum au studiat de exemplu </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">François de Blois și Willem Vogelsang în 1993, Hyrkania = Ghergania - din Nordul Iranului - în Epoca Fierului făcea parte din marele Dahistan; colierul de aur cu Svastici datând de atunci a fost descoperit în Ghilan - regiunea de întâlnire dintre Ghergania și Media - la Marlik 36,49 lat. N, 49,27 long. E / metropolă populată de autohtonii Mardi, în cimitirul regal de pe Dealul Cheragh: din zonă au provenit mulți cârmuitori imperiali Gherghi.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Vechea Lume, în care - pe lângă oameni - au fost semnalate existențele unor făpturi de gen asexuat îngeresc ori sexuat ca zmei sau zâne, compatibilitatea dintre îngerii Gregori / totuși sexuați și femeile Homo Sapiens (care au născut Găligani / Uriași) era un fapt extrem de deosebit, încât a ajuns reținut ca atare; așa ceva însă n-a mai fost de la Potop încoace: făpturile divine - anume, îngerii Gregori, denumiți Sumerian “i-Gigi” / în pronunție “iGhighi”, Grecește </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">ἐγρήγοροι </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“e-Gregoroi”, Ebraic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">עִיר însemnând </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Veghetor” / corespunzând Arameului </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur”, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ș.a. - au iubit oamenii și fizic, din plăcere (îngerii dovedindu-se nu asexuați ca în Lumea “Cealaltă” / Lumea “de Dincolo”, ci de sex masculin pe Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta” - pe Pământ - partenerele lor devenind “fiicele oamenilor” = femei tinere / evident numai de sex feminin, în zona Înălțimilor Golan-Galileea / Nordul Canaanului, unde apoi Vechiul Testament a atestat că trăiau Gherghe-sei). S-ar putea remarca la tinere că nu erau “fiicele Domnului”; partenerii însă erau divini, aceia fiind </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fiii Domnului”: păgânii au reținut din acel areal aproximativ - de factură Caucaziană - și din vremuri îndepărtate ale Vechii Lumi împerecherile colective ale Ghergarilor cu Amazoanele (ei fiind partenerii aleși / speciali - favoriții pentru a le iubi în devălmășia divinelor orgii, respectate cu rigoare religioasă și ritualică în fiecare primăvară pentru 2 luni ca să aibă prunci - iar ele cu entuziasm deplasându-se pentru plăcerile de a fi iubite tocmai de către aceia, nu de bărbații obișnuiți care existau în vecinătățile acelor femei, care nu aveau nimic divin în ele, fiind Amazoane dorind doar să aibă pe mai departe fiice). După cum au observat vechii oameni în Vechea Lume, de-a lungul timpurilor și în diverse locuri, calitățile aparte ale cârmuitorilor Gherghi - ca reprezentanți oficiali ai divinului - inclusiv potența lor, etc. și-ar avea sorgintea în asemenea contacte (consemnate și biblic) între Cer și Pământ, așa cum au fost cele prediluviene ale acelor îngeri cu indigenele / pământenele; dezvoltarea pe cont propriu / independent - așa cum au dat exemplu îngerii Gregori, custozi ai cunoașterii - a fost inedită în Vechea Lume, însemnând un clar progres civilizațional (Gardienii Gherghi / Gregori păzeau cunoștințele și supravegheau oamenii pentru ca să-i urmeze). Filozoful Antic Platon în “Symposium” a scris despre existența “la început” a 3 genuri, respectiv masculin conectat Soarelui, feminin conectat Pământului și androgin / hermafrodit - însemnând un amestec de caracteristici masculine și feminine - conectat Selenei; anterior lui, Anatolianul Hesiod în “Teogonia” a scris că “la început” erau 3 divinități, anume Tartar = Abisul, Gaia = Pământul și Haosul, cărora li s-a alăturat Eros (a patra divinitate importantă, a atracției sexuale: acela era fiul Zeului Hermes / bunicul Gherga și al frumoasei Afrodita / cu principalul centru cultic în Țara Gherghiților = Caria). Se poate observa la credincioșii Marii Zeițe Gaia că efectiv erau goi (fără haine): despuierea / nuditatea credincioșilor goi releva lipsa oricăror bariere în relația cu divinitatea Gheii / Mama Pământului - Marea Zeiță patronând natura sub forma credinței că de fapt toate viețuitoarele din ea s-au născut și în ea ajung când mor - iar ca atare în Vechea Lume goliciunea ori sexualitatea era firească, regăsită în Cultul Fecundității și Fertilității, universal răspândit pe glob în urmă cu multe milenii. În imaginea următoare - din spațiul Românesc - se pot vedea bumeranguri neolitice fabricate din oase de cerb, găsite în 1934 de arheologul Dinu Rosetti în comuna Vidra 44,16 lat. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">N, 26,09 long. E / județul Ilfov:</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEillnJKxTHkweCbhzS33H9yGXxyN1OVefvjnDqk68_2cEnKDvxIypjaDBtmdfvXgoSLX1h6V0FtV3sTZwK7ZH7ogsnlF-oUn4SBHCoG6rjYkTLOUNHrjTyr9yv0SGmV_MuChDtmUZ397yLf/s1600/image249.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="415" data-original-width="374" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEillnJKxTHkweCbhzS33H9yGXxyN1OVefvjnDqk68_2cEnKDvxIypjaDBtmdfvXgoSLX1h6V0FtV3sTZwK7ZH7ogsnlF-oUn4SBHCoG6rjYkTLOUNHrjTyr9yv0SGmV_MuChDtmUZ397yLf/w360-h400/image249.png" width="360" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dicţionarul de simboluri” publicat de Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant în 1969 are alfabetic scris despre noţiuni ca “Poartă”, “Pod” / “Punte”, “Pol”, “Poseidon”, “Potop”, etc.: “Poarta simbolizează locul de trecere dintre 2 stări, dintre 2 lumi, dintre cunoscut şi necunoscut, dintre lumină şi întuneric, dintre bogăţie şi sărăcie. Poarta se deschide spre mister. Dar ea are şi o valoare dinamică, psihologică; căci ea nu marchează doar un prag, ci îl şi invită pe om să îl treacă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poarta este o invitaţie la călătorie spre un alt tărâm. Trecerea prin poartă este, cel mai adesea în sens simbolic, o trecere de la profan la sacru (acela e de pildă şi înţelesul porţilor sanctuarelor). Simbolismul paznicilor ţine, în mod manifest, de iniţiere / intrare, care poate fi interpretată şi ca trecerea dincolo de o poartă. Ianus - zeul latin al iniţierii în misterii - era stăpânul cheilor de la porţile solstiţiale, adică al fazelor crescătoare şi descrescătoare ale ciclului anual; e vorba de ‘poarta zeilor’ şi ‘poarta oamenilor’, care dădeau spre cele 2 căi al căror stăpân era Ianus (aşa cum a fost şi Ganeşa în India, tradiţia hindusă pomenind de ‘calea zeilor’ şi ‘calea strămoşilor’): cele 2 porţi se numeau ‘Ianua inferni’ şi ‘Ianua coeli’ (‘poarta infernului’ şi ‘poarta cerului’). Trecerea de la pământ la cer se făcea prin ‘poarta soarelui’, care simboliza ieşirea dincolo de limitele condiţiei individuale; acea poartă era deschizătura de sus a cortului, prin care trecea Axa Lumii (sau creştetul capului) oricum, poarta strâmtă ce ducea spre Împărăţia Cerurilor. Poarta sacră era aşezată între 2 coloane. Simbolismul podului sau punţii - care îngăduia trecerea de pe un mal pe celălalt - a fost unul dintre cele mai larg răspândite; acea trecere însemna şi trecerea de la pământ la cer, de la starea omenească la cea supraomenească, de la contingenţă la nemurire, de la lumea sensibilă la cea suprasensibilă. Trecerea de la pământ la cer a identificat podul cu curcubeul, punte azvârlită între cele 2 lumi pentru ca să meargă veştile. Podul s-a identificat şi cu Axa Lumii sub diferitele ei forme şi îndeosebi cu scara, situaţie în care podul trebuie considerat ca fiind vertical. Tradiţia islamică a descris trecerea peste Sirăt sau Pod - adică intrarea în Rai - ca fiind mai subţire decât firul de păr şi mai tăioasă decât ascuţişul sabiei, aceea fiind calea cea dreaptă urmată de credincioşi, doar aleşii putând trece. Axa Lumii lega polul terestru de polul ceresc, centrul lumii de constelaţia boreală; din acea cauză, tradiţia primordială a fost adesea socotită ca fiind hiperboreană. Polul a fost figurat prin centrul svasticii, imagine a mişcării de rotaţie în jurul centrului nemişcat. În anumite loje masonice, un fir de plumb - axa cosmică - e agăţat de Ursa Mare (sau de litera ‘G’ care o reprezintă), polul ceresc, ajungând până în centrul unei svastici pe sol, polul pământesc. Poseidon a fost zeul peste lumea apelor care-i aparţinea, precum aparţineau Infernul lui Hades, Cerul lui Zeus şi Pământul celor 3 fraţi. Atributul zeului Poseidon - tridentul sau harponul cu 3 vârfuri - a reprezentat naşterea valurilor şi a fulgerelor, fiindcă el a fost de temut, fiind mai degrabă zeul mării agitate decât al celei liniştite. Poseidon a fost şi zeul cutremurelor, al seismelor născute (credeau cei din vechime) din furtunile mării, el fiind zeul care făcea pământul să tresalte. Homer a afirmat că Poseidon punea în mişcare pământul şi talazurile; la obârşie, Poseidon însemna puterea activă care punea în mişcare pământul receptiv şi pasiv, fie că era vorba de seva vitală sau de zguduirile seismice. În fabuloasa Atlantidă, Platon în ‘Critias’ 113 i-a atribuit lui Poseidon puterea de a fi slobozit din adâncul pământului 2 izvoare, unul cald şi unul rece, umplând pământul cu roade bogate, de tot felul. Poseidon - zeul mărilor şi al pământurilor zguduite - era simbolul apelor primordiale, al apelor de jos şi nu al celor de sus. A recunoaşte semnificaţia simbolică pe care potopurile au dobândit-o în tradiţii şi mituri nu înseamnă a le nega existenţa istorică. Potopul a fost semnul germinării şi al regenerării. Un potop nu distrugea decât pentru că formele erau învechite şi epuizate, el fiind întotdeauna urmat de o nouă umanitate şi de o nouă istorie; el evoca ideea de dispariţie a umanităţii în apă şi instituirea unei noi epoci, cu o nouă umanitate. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">De potop poate fi legată scufundarea continentelor în ape, ca în mitul geografic (poate real) al Atlantidei. Ca şi botezul, potopul purifica şi regenera, fiind un imens botez colectiv, hotărât nu de o conştiinţă omenească, ci de una superioară şi suverană. Potopul arăta cum viaţa putea fi pusă în valoare de o altă conştiinţă decât cea umană, viaţa omului apărând ca un lucru fragil care trebuia să dispară periodic, pentru că destinul tuturor formelor era de a pieri pentru a putea apărea din nou. Dacă formele n-ar fi fost regenerate prin dispariţia lor periodică în ape, ele s-ar fi atrofiat, şi-ar fi epuizat posibilităţile creatoare şi s-ar fi stins definitiv. Faptele rele, păcatele ar fi reuşit în cele din urmă să desfigureze omenirea; lipsită de forme şi de forţe creatoare, aceasta ar fi degenerat, decrepită şi sterilă. În locul regresiunii lente spre forme subumane, potopul a determinat reabsorbţia instantanee în ape, unde păcatele au fost purificate şi de unde s-a născut umanitatea nouă, regenerată”. Autorul Ion Drăgușanul a scris în “Datina, Biblia Românilor” din 2005: “</span><span style="font-family: TimesNewRoman;">Undeva, într-o patrie primitivă europeană, în ‘Terra extrema’ / Paradeșa sau ‘Pământul de sub Ursă’ / Varâha, au trăit străbunii tuturor neamurilor europene, blonzi care iubeau muzica și cântau toată ziua, trăind în vecinătatea apelor; considerau Steaua Nordului drept ‘ax al lumii’, ‘coloană a lumii’, ‘coloană a cerului’ sau ‘axă celestă’, desenând-o pe amulete, pe ceramici şi pe menhire (pietrele căzute din cer) sub formă de crin stilizat, apoi sub formă de treflă şi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: TimesNewRoman;">adorau, de pe ‘Colina Cerului’ (‘gorgone’ în greacă, ‘kurgan’ în slavă) cerul diurn, cerul crepuscular şi cerul nocturn,</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: TimesNewRoman;">stabilind anume geografii cereşti, respectiv ‘cerul căminului’ sau al vetrei (Hestia), ‘cerul polar’ şi ‘cerul navigatorilor’. Vulturul - în zbor planat - a devenit ‘vulturul cerului’ (îngerul de mai târziu), al cerului alcătuit din Abis / Abzu şi din Sfântul Cer (Anu, tatăl anotimpurilor-hore şi, de aceea, rămas în memoria obştească drept an), separaţi de o cupolă de piatră, din care se desprindeau uneori fragmente care cădeau pe pământ. Soarele şi Luna erau făcute din substanţa ‘lil’ (spirit) iar celelalte corpuri cereşti erau alcătuite din ‘pete negre’. Divinitatea supremă a acelei civilizaţii matriarhale, egalitare şi pacifiste era ‘Mama Mare’ / ‘Mama Terra’. Cerul Sf</span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">â</span><span style="font-family: TimesNewRoman;">nt era Ur-Anu, ‘roata cerului’, Ur fiind un oval neregulat, deci o roată, iar Anu - Cerul. Paradeșa - în sanscrită - unde oamenii nu cunoșteau nefericirea (rahmani, rohmani, arryani, blajini) a durat până în mileniul IV î.C., când s-a produs marele diluviu şi când s-au instaurat mari friguri în Paradeșa, când marea a atins însuşi cerul, când a inundat pământul, când aerul a fost de gheaţă, când troianele erau aduse de vânturi aspre, când ploaia a dominat Calea Destinului; și pentru că au sosit mari friguri în Hyperboreea, pentru că iarna s-a răspândit pe întreg pământul, aryanii au plecat, în zilele regelui Ani-ran, când au venit la domnie regii celor din munţi, spre Căminul Soarelui, adică spre sud-est, drumul durând mai multe generaţii</span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Grupul genetic masculin Gherga - dominant acum în Nordul EurAsiei - la sfârşitul Epocii Pietrei n-a fost al câtorva persoane izolate, nici al unei familii / clan ori dinastii sau al vreunui trib / neam oarecare, ci caracteriza legendarul popor “Hiperboreu” / adică “extrem Nordic”, din care încă se disting, în procente majore, bărbaţii unor naţiuni în Ţările Baltice (adică riverane Mării Baltice, notată până în Evul Mediu ca “Pontus Balticus”, având triburi Velta / Valte, respective Balte): Vechea Lume - populată în Europa la sfârşitul Epocii Pietrei de către succesorii Uriaşilor din grupul genetic masculin Homo Sapiens “I” în general al vânătorilor, majoritar şi azi la Români, lângă care s-au înmulţit Europenii din grupul genetic Homo Sapiens masculin “R” în general al culegătorilor, constituind majoritatea azi pe continent - a fost timp de milenii sub cârmuirea strămoşilor Gherga din grupul genetic masculin Homo Sapiens “N”/“X” în general al pescarilor / plutaşilor (dintre descendenţii cărora şi acum printre cei mai semnificativi - în termeni ca profil / genetic, ca onomastică şi ca locaţie / geografic - sunt Gherganii din Banat), aceia fiind liderii care au organizat civilizaţional Vechea Europă, începând din urmă cu aproape 10 milenii; se poate remarca termenul dinaintea Indo-Europenilor (adică pre-Kurgan) “pleu” pentru “a curge”, “a înnota”, “a pluti” că rezona consonantic cu denumirea populară a organului sexual bărbătesc, astfel precum pe larg se foloseşte şi azi de către vorbitorii limbii Române. Aşa cum nou-născuţii umani înnoată instinctiv - demonstrând o dimensiune acvatică la începutul vieții - nou-apăruta Civilizaţie a Imperiului Atlant şi-a demonstrat dimensiunea acvatică încă de la început: s-a bazat, deosebindu-se în Vechea Lume prin ineditul acvatic, pe potenţii plutaşi / pescari care au populat la sfârşitul paleoliticului fertilele Văi ale Bazinului Pontic (pe atunci - la sfârşitul Epocii Pietrei cioplite - Bazinul Pontic colecta foarte spornic apa dulce din arealul înconjurător, fiind cu adâncimea sa la altitudinea cea mai redusă de pe glob); acolo s-au emancipat Găliganii Ghergani - în general plutaşi / pescari - cu activităţi tipice de profeţie / prorocire şi păzire / pază (post-diluvian - adică după Potopul Pontic, în neolitic -</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în paralel cu pescuitul și cu plutăritul erau păstoria și plugăria). În marele trecut, pe lângă dimensiunea acvatică, semnificativă a fost şi dimensiunea aeriană (evidențiată de pildă prin bumerang ca armă favorită la Gherghi, din urmă cu multe milenii): încă şi azi în Altai se vânează cu ajutorul acvilelor = semnificative la vechii Români iar acele păsări răpitoare - vulturi, pajure, şoimi, etc. - au fost mânuite cel mai bine de către străvechii Gherghi, căci denumirile lor au rămas până în prezent astfel (în memoria acelor legături); de exemplu, Marea Zeiță Ghirghe - Kirke / Circe - în forma sa primitivă era reprezentată cu aripi (la fel fiind și îngerii, ca de pildă pre-diluvienii cheru-vimi / heruvimi Grigori, ș.a).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJDouuvAYephZsyQJXmUJETRBFRcKtHaAQ6RiVSoKeEjMqJwFt-DQ00IG3QOe_42aoz0ATDyfUfQ9MTwo5ADa9uvVLfXnPVtm9iTPDUeC2yVFdaPdl43qis5-BtnNtun1zC0rxmgYLhdTy/s1600/image251.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="736" height="388" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJDouuvAYephZsyQJXmUJETRBFRcKtHaAQ6RiVSoKeEjMqJwFt-DQ00IG3QOe_42aoz0ATDyfUfQ9MTwo5ADa9uvVLfXnPVtm9iTPDUeC2yVFdaPdl43qis5-BtnNtun1zC0rxmgYLhdTy/w400-h388/image251.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primii Ghergoi în Europa au fost nomazi Pelasgoi pe Văile principalelor ape, după glaciaţiune acei lideri ai nomazilor vânători-culegători Europeni remarcându-se în general şi ca mari plutaşi / respectiv pescari (îndemânări tehnice deosebite faţă de cele curente ale celor cârmuiți, abilităţile fiind suplimentare în comparaţie cu cele obişnuite de vânători-culegători, Gherghii devenind Gardienii / păstrătorii acelor atuuri în traversarea valurilor dar şi a vadurilor, apele câteodată servind şi ca hotarele principale pentru marcarea limitelor dominaţiilor lor, Gheorgheii fiind așa-zișii “orhei” documentați - după cum au studiat cercetători Români ca de exemplu Olimpiu Ioan Luca și Olimpia Cotan-Prună - ca “podari”: erau Veghetorii / străjerii vadurilor de pe Văile / râpele marilor ape curgătoare, paznici ai trecerilor printre valurile acelora, ca voinici Valahi / “Râ-mâni” = “Oamenii Râurilor”, răspândiți mai ales în Vestul Pontic, la apus de râpele / pantele fostului Lac Pontic). Despre aspectul Europenilor dinaintea Antichității (inclusiv al stră-Românilor) e de știut că nimeni nu-și tăia părul, toți erau tatuați, se spălau rar, nu purtau pantaloni, etc.: deosebirile actualilor Europeni față de predecesori sunt masive vizual, olfactiv, ș.a. (nu doar în înfățișări, diferențe serioase existând în morală, ocupații, habitat / condiții de trai, etc). Istoricul Italian Guido Mansuelli în cartea “Civilizațiile Europei Vechi” a scris: “Satele caracteristice din zonele lacustre și mlăștinoase - cu vestigii în numeroase regiuni din Europa - erau ‘Palafite’, clădite pe piloți ce suportau o platformă de lemn pe care erau așezate colibele, construite și ele din lemn. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Locuitorii de pe Palafite comunicau cu uscatul prin punți / poduri. ‘Sparge-valuri’ erau plasate de jur-împrejur, lăsând treceri pentru pirogi. Construirea de sate pe piloți pare să fi fost motivată de măsuri de securitate, dar poate mai ales de practica asiduă a pescuitului care furniza locuitorilor Palafitelor / Pala-fitelor importante resurse complementare. Cu timpul, tehnica de construcție a scheletului de lemn s-a dezvoltat deosebit de mult și satele au atins dimensiuni foarte mari. Experiența dobândită de dulgherii Palafitici, constructori de colibe pătrate, a fost mai târziu folosită în ridicarea satelor de pe uscat și a dus la dispariția progresivă a colibelor rotunde, a căror folosire precumpănise anterior”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikJ0HsIQzgNF8XLGimOxtnnRViDXLBTjR3DwTxWZT8_hjKb_RU76TAPsqlnR3yYSctSRsgPJMFhhYIaJkpztZrovtMYsdVq4dGlsnXGNBtiwbxP4GZh2s9DGv-zjWCxr46aHmAc-8rIYLT/s1600/image253.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1288" data-original-width="1600" height="321" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikJ0HsIQzgNF8XLGimOxtnnRViDXLBTjR3DwTxWZT8_hjKb_RU76TAPsqlnR3yYSctSRsgPJMFhhYIaJkpztZrovtMYsdVq4dGlsnXGNBtiwbxP4GZh2s9DGv-zjWCxr46aHmAc-8rIYLT/w400-h321/image253.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În “Dicţionarul de simboluri” stă scris despre “Vad”, “Val”, “Vale”, “Văl”, etc.: “Vadurile - ca locuri de treceri - uneau simbolismul apei (loc al renaşterii) cu cel al malurilor opuse (loc al contradicţiilor). Cufundarea în valuri - ca şi mistuirea în flăcări sau dispariţia printre nori - indica o ruptură cu viaţa obişnuită, fiind un simbolism asemuit cu cel al botezului (cu cele 2 faze, cufundare şi reapariţie). Spre vale, deschisă în partea de sus - deci receptivă la influenţele cereşti - converg obligatoriu şi apele venite din înălţimile înconjurătoare, fiind complementara simbolică a muntelui: valea simbolizează şi locul transformărilor fecundante unde se unesc pământul şi apa cerului pentru a da recolte bogate, întreg simbolismul văii regăsindu-se în unirea fecundă a forţelor opuse. Vălul se interpune între novice şi dorinţă, cel ascunzând realitatea pură fiind iluzia; la limită, vălul poate fi considerat mai curând un intermediar decât un obstacol, căci ascunzând parţial, invită la cunoaştere: toate cochetele o ştiu de când e lumea lume”. Lingvişti prestigioşi au stabilit că încă dinaintea Indo-Europenilor, stră-Gherganii / pre-Kurganii foloseau pentru “vad” / “trecere” termeni tereştri ca “perg” / “portu” iar apoi s-au fixat în utilizare pentru “văl” / “voal” termeni ca “burqa” pentru străvechiul “kirqa”, etc.; vocabularul a păstrat şi apropierea multor termeni acvatici pentru cele ce aveau legături cu Gherga - dintre cele ce făceau acei străvechi Gherghi ori dintre cele ce plăceau îndemânaticilor Gherghi, evidenţiaţi încă din paleolitic ca mari plutaşi sau mari pescari - începând cu “b/arca” şi continuând cu diverse denumiri de peşti din arealul Pontic, etc. (preponderent acvatică a fost şi Civilizaţia Atlantă, unde Gherga a avut rol fruntaş): b/arca s-a impus ca simbolul unei traversări împlinite, fie de către cei vii, fie de către cei morţi (iar ceea ce avea în remorcă pluta sau b/arca - anume șlepul, după cum a documentat și Dr. Mihai Gramatopol 1937-1998 - se numea “holkades” în vechea Greacă / un termen Ghergan). Este de observat că de la vârârea mortului în trunchiul scobit al buşteanului - de tip “pirogă” / monoxilă - şi lăsarea plutirii sale în derivă, “pe ultimul drum”, a apărut noţiunea de sarcofag / sicriu, adică introducerea mortului în coşciugul realizat din lemn, ca primul moment al căii spre “Cealaltă Lume”: acela era “patul” pentru somnul de veci (la început, sub forma de albie / troacă); se poate remarca despre “bărcile morţilor” (în termenul “Ba-arca” / “Baarka”, “Ba” = “suflet” și “arca” = “piroga”) că au fost întâlnite în toate Civilizaţiile ultimelor 10 milenii.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiojpXUI76KU6QHUV3I4L7iRw38ORGy1Rvgh4rEwFSz7hXQOP67NL3D4ssauEzBPOQNuE1PzLQAwnVBJuGVE62rvOvkrIe7MprMbsk6zQfv_6qEYHabboATCz7U0rXyaBsoMbEOeJ1omvvL/s684/rrrrrrrrrrrrrr.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="254" data-original-width="684" height="149" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiojpXUI76KU6QHUV3I4L7iRw38ORGy1Rvgh4rEwFSz7hXQOP67NL3D4ssauEzBPOQNuE1PzLQAwnVBJuGVE62rvOvkrIe7MprMbsk6zQfv_6qEYHabboATCz7U0rXyaBsoMbEOeJ1omvvL/w400-h149/rrrrrrrrrrrrrr.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Prinţesă Antică Siberiană (Dr. Natalya Polosmak, 1993)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Străvechii Homo Sapiens Gherghi au influenţat decisiv şi celelalte 2 mari domenii - de Tradiţie serioasă - ale paleoliticului, prin trecerile din stadiile de la vânători în cel de păstori şi de la culegători în cel de agricultori: începând cu fundamentele calendarelor - deopotrivă pastoral / cu 6 luni foarte active la latitudinile medii, reprezentând jumătate din anul astronomic şi agricol / mai elaborat - cu numeroase mărturii relevante, manifestările Gherga s-au evidenţiat ca acelea de cârmuitori / stăpâni autentici, în Vechea Lume fiind printre întemeietorii Civilizaţionali categorici, bucurându-se ca atare de respectul multimilenar al omenirii; e de remarcat că inclusiv în prezent se utilizează pentru Europa conceptul de “Lume Veche”, Europa pe glob încă păstrându-şi poziţia fruntaşă în multe aspecte de trai (observaţiile astronomice au existat - dovedite ştiinţific - din timpul ultimei glaciaţiuni, aşa că nu-i de mirare existenţa calendarelor pe atunci, etc). Civilizaţia Europeană e înrădăcinată în cea a fostului Imperiu “Bo-Re-An” / Borean, numit şi Atlant, de la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, la Nord de Cornul Abundenţei, continuând foarte vechile moşteniri ale Uriaşilor locuitori anteriori - Titanii Neandertal şi Giganţii Cro-Magnon - răspândiţi tocmai în arealul centrat pe spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic în care e România (în Africa - “leagănul” Homo Sapiens - Uriaşii Neandertal n-au existat, negăsindu-se nici o urmă a lor acolo); trebuie reţinut despre Români - şi limba pe care o vorbesc, anume Româna - că sunt mai vechi decât Ţara Românească, adică România / statul Modern: peste tot în lume, întâi au fost autohtonii şi apoi formaţiunile lor teritoriale, nu invers (de exemplu, în Europa, Deutschland = Ţara Germanilor, England = Ţara Anglilor, Scotland = Ţara Scoţilor, etc. / Țările luându-şi denumirile după locuitorii lor, aşa fiind şi România = Ţara Românească, adică a Românilor). Se poate reține că în secolul V, Anglii / “An-Glii” - trib Germanic - au emigrat din S Danez / “Iut-land” în S Britanic, împreună cu Sașii / Saxonii, care în NE Germaniei actuale = Deutsch-land au format cele mai vechi triburi Germane (ceea ce i-a determinat pe Romani să se retragă în S Canalului Mânecii și la V de Fluviul Rin): numele Sas / Saxon provenea de la maceta / barda denumită “seax”, tipică lor (Geto-Dacii = strămoşii Românilor foloseau “sica”); Saxonia e în răsăritul Germaniei, vecină cu Cehia - unde inclusiv acum există Vlahia Moravă - și cu Polonia Sudică (Wendii / Sorbii din Saxonia au fost strămoși ai Sârbilor). De altfel, așa cum Românii chestionează pe cineva necunoscut sub forma întrebării în propria limbă “vorbești Românește?” iar nu “vorbești Valaha?”, oamenii Deutsche = Nemți întreabă în propria limbă “vorbești Deutsch?” iar nu “vorbești Germana?”; astfel cum Dinastia lui Negru-Vodă cârmuitoare a Românilor Medievali era înrudită Arpadian și Cuman - având în jur Sași / Saxoni, anterior acolo fiind chiar Anglo-Saxoni, invitați în S Ardealului de bastardul fiu al regelui Arpadian Andrei I, anume de fondatorul Gheorghe, primul dintre dinaștii Negri - Dinastia Arpazilor a Ungurilor / Maghiarilor Medievali era apropiată de Ghazari / Khazari, Dinastia Rurik a Rușilor Medievali era apropiată de Varegi / Vikingi, Dinastia lui Negru Vodă era apropiată de Chuni / Cumani = predecesorii Tătarilor, ș.a.m.d. (diversitatea a existat dintotdeauna): acei nobili timpurii - Români, Unguri, Ruși, ș.a. - erau dinaști înrudiți între ei, dovedindu-se în Epoca Modernă că unii dintre acei bărbați au fost genetic Gherga (iar așa ceva desigur că își merită apariția în lucrarea “Originea Gherga”, difuzată din România pe Internet în secolul XXI / mileniul III). În mod corect, referința e “Istoria Românilor” iar nu “Istoria României” (mai mult, în trecut un lider era cârmuitorul oamenilor înainte de a fi al teritoriului stăpânit, de pildă în secolul IV î.C. Alexandru cel “Mare” prioritar față de calitatea sa de împărat al Imperiului Makedon era împăratul Makedonilor): cea mai radicală concepţie despre apariţia Românilor în lume e şi cea mai recentă, eronat legată de apariţia României în secolul XIX prin unirea Moldovei cu Valahia, fără a ţine cont că limba utilizată de cetăţeni în respectivele principate nu era alta decât Româna / desigur vorbită de către Români (ambele categorii - poporul Român / format din Români și limba Română - existând inclusiv onomastic, cu atestarea istorică drept Rumâni vorbind Rumâneşte, în același spațiu, cu mult dinaintea formării statului Român Modern); academicianul Alexandru Xenopol a scris că atunci când Nordicul Negru Vodă, din N Carpaţilor Meridionali, a “descălecat” în S Carpaţilor Meridionali - la sfârşitul secolului XIII - a făcut pe locuitorii băştinaşi ai Țării “Rumâni”, adică supuşi (aceia au fost știuți ca Valahi iar Valahia ca Țara Românească): dinaștii Negri, de sorginte Cărășană, au cârmuit între sfârșiturile secolelor XI și XIII Românii dintre Defileul Dunării și curbura Carpaților - la poalele Bănățene și Ardelene - de la ei rămânând Banatul Severinului (cuprinzând Ținuturile Almăjului, Gugulanilor, Pădurenilor și Hațegului), împreună cu Ținuturile Amlașului / Sibiu și Făgărașului / Brașov. Staționarea mai îndelungată era obișnuit denumită “descălecare”, corespunzător nomazilor din Marea Stepă a EurAsiei - începând cu Kurganii / Indo-Europenii - însă anterior aceeași faptă se poate considera “debarcare”, corespunzător navigatorilor din marile ape ale EurAsiei; în spațiul Nord Dunărean unde au pătruns Romanii cel mai umed loc - dintre toate - a fost al regiunii Banat, cu multe Râuri de la Munte și cu multe mlaștini la șes: savanți ca academicianul Petriceicu Hașdeu, ș.a. au argumentat despre leagănul Românesc că stră-Românii au provenit de acolo. Se remarcă situația Medievală ca reflectând-o pe cea Antică: Romanii în secolele II-III și-au exercitat forța prin Dacia Nord Dunăreană pe osatura Regatului Dac, ce cuprindea Ținutul Hațegului împreună cu Ținutul Gugulan (constituind embrionul Banatului Severinului care efectiv în Evul Mediu a influențat puternic regiunile vecine, anume deopotrivă Oltenia și Ardealul); Bănățenii - printre care s-a emancipat Gherga, mai ales printre Cărășeni și Timișeni - au fost deosebit de activi din vremuri îndepărtate, nu doar din Antichitate, din Evul Mediu sau numai din Epoca Modernă iar în Vechea Lume (e imperios de știut) regiunea a fost mult mai umedă decât vremurile din urmă. La mijlocul secolului XVI, prelatul Anton “Verantio” 1504-1573 (Dalmat născut la Sebenico 43,44 lat. N, 15,53 long. E / cetate la gura Râului Krka pe atunci ţinând de Veneţieni şi populată de Vlahii Nordici, zişi din acel motiv Vlahi “Negri” = “Mauro-Vlahi” sau “Morlaci”, căci Nordului îi era Tradițional asociat negrul), care a stat în “Ar-Deal” / Ardeal, la Alba Iulia - în N Carpaţilor Meridionali - a scris despre situaţia Medievală cu care era contemporan: “În vremea noastră se deosebesc printr-o întreită împărţire statele Transilvania, Ţara Românească şi Moldova iar locuitorii acestora se numesc Români. Lăsând de o parte nenumăratele cuvinte pe care le au întocmai sau cu acelaşi înţeles ca în limba Latină ori în dialectele Italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă le vorbeşte limba spun ‘ştii Româneşte?’ sau întreabă dacă e Român. Italienii din Dalmaţia sunt numiţi Vlahi şi despre ei se crede că au fost cu mult mai vechi decât Romanii”. (Până în Epoca Modernă - secolul XIX - pe coasta orientală Adriatică s-a vorbit Românica Dalmată, cu care Graiul Venețian a avut multe compatibilități; iar în N Dunării - ca de altfel și în S Dunării - nu se vorbea limba Transilvană / Ardeleană, limba Valahă sau limba Moldovenească, deci nu denumiri după regiuni / provincii, ci limba Română, a poporului Român). Dr. Sorin Paliga - lingvist de la Universitatea București - a scris că “înțelesul real al numirii acestui etnonim și al regiunii corespunzătoare Dalmația nu poate fi decât unul singur, în deplină concordanță cu realitatea geografică respectivă: Dalmația este o regiune de dealuri. Rădăcina ‘dal’ / ‘del’ apare și în afara zonei traco-ilire, anume într-o altă numire topică: Delos - de gen feminin - ca numele unei insule muntoase din Cyclade”. Afirmaţia din Evul Mediu că Vlahii = Armânii au fost mai vechi decât Anticii Romani nu era nici întâmplătoare, nici singulară, căci confirma o realitate (faţă de care s-au depus mari eforturi de denaturare - timp îndelungat - deoarece deranja gloria identitară a altor Europeni, apăruţi mai recent în istorie iar credința dominantă dintotdeauna a legat prestigiul de vechime); echivalent pentru “Vlah”, termenul Grec “Blah” înseamnă acum “Bădăran” (în vechea Greacă însemna “Brun” = Roșu închis, Valahii fiind Românii = “Oamenii bruni” / roșii întunecați, în vechea Germană același termen “Blah” însemnând “negru” - culoarea folosită pentru “Nordic” - fiind în legătură și cu “Burn” pentru “Ars”, ca “Oamenii focului”). Între străvechii Rohmani = “Blajini” și Blahi / Vlahi - termen popular folosit de mulți pentru A/Români - se poate vedea o legătură, căci s-a practicat des echivalența “B”/“V”, astfel încât apropierea dintre Vlahi / Blahi și Blajini / Vlajini e similară cu aceea dintre Români și Rohmani (înțelepți Pelasgi - “Pelas-Gos” / “Pela-Sgos”, păstrătorii vetrelor unde ardeau sacrele focuri purificatoare, pure / “Pyros” în vechea Greacă); frumoasele legi Velagine / Belagine - ale blajinilor Pelasgi / notate de cronicarul Iordanes în secolul VI ca “Leges Bellagines” = “Legile Blajinilor” - erau cântate de doinitori (“Oamenii legilor”): în sens Iranian, “dîn” / “dân” = “credința” iar “daina” = “legea” (după cum au arătat lingviști ca Diran Kelekian în 1911, Curzio Faro în 1940, ș.a.), astfel fiind în mare vechime modul de transmitere al mesajelor elaborate - în loc de scriere, prin cântare - preotul Ardelean Nicolae Feier afirmând în studiul “Zestrea strămoșească” din 2009 că Legile Belagine proveneau din timpul Pelasg, fiind cele cele exprimate dintâi de Hermes = bunicul Gherga. De altfel, Dr. Grigore Leșe a observat asemănarea între doinele Românești și cântecele clasice Iraniene; corespunzător studiului despre Rohmani / “Roh-mani” din 1983 al cercetătorului Român Adrian Șuștea, rumenii Blajini - adică Fericiții Rohmani - ar fi locuit lângă apele mari, la capătul pământului, într-un ostrov îndepărtat și ei au luat parte la “întemeierea lumii” iar în “Indexul cărților Arabe” din 938 cărturarul Ibn al-Nadim din Bagdad / capitala Irakului - pe Fluviul Tigru - folosea termenul “Blagha” pentru Vlahi / Români: oameni cu vlagă. Cercetătorul Român Petre Morar - Ardelean din Cluj-Napoca - în lucrarea “Noi nu suntem latini” din anul 2000 a scris: “O persoană la vârsta de 80 de ani nu mai seamănă deloc cu cea care a fost la vârsta de 20 de ani; a evoluat, s-a schimbat, a putut chiar deveni o persoană cu totul nouă pe plan social, cultural și moral, dar nu este înrudită cu persoana anterioară, ci este în relația de identitate biologică, chiar dacă e imposibilă asemănarea, privind din exterior. La nivel intim genetic, acea persoană este inconfundabil asemănătoare cu cea care a fost înainte. În altă ordine de idei, ca o unicitate europeană, limba română este complet ne-dialectală, deci trebuie să fie extraordinar de veche, omogenitatea fiind o măsură a vechimii limbii. Cât de veche poate fi limba română ca să aibă un caracter omogen la scară europeană? Cum poate fi o limbă ‘nouă’ europeană, poate cea mai ‘nouă’ considerând Dacia ultima victimă a Imperiului roman, să se dezvolte ca o limbă omogenă? Cum pot alte limbi mai ‘vechi’ decât limba română, cum ar fi italiana sau franceza, să fie încă limbi dialectale în ciuda vechimii lor? De ce iese limba română din șablonul ‘omogenitate înaltă înseamnă vechime îndelungată’? De cât timp vor avea nevoie italiana și germana pentru a deveni limbi nedialectale?” Ținând cont că totdeauna poporul e mai vechi decât limba sa nativă - căci dacă limba ar fi mai întâi atunci ar fi fost vorbită de către altcineva - rezultă că vechimea poporului Român e mai mare decât a limbii Române, care la rândul său și-a probat vechimea mai mare decât vremea Antică Daco-Romană: așadar, în spațiul stră-Românesc, stră-Românii - anume oamenii formând poporul Român - au fost de o mare vechime, precedând limba Română (având o astfel de vechime încât s-a păstrat ca limbă omogenă în forma nedialectală zisă “Daco-Romană” până în prezent). Armânii / din S Dunării şi Românii / din N Dunării - urmaşii Traco-Geto-Dacilor - au păstrat aceleaşi elemente Civilizaţionale străvechi, anterioare existenţei Romanilor cu mult: faptul că stră-Românii - care nu-și ziceau Pelasgi, Valahi, etc. - erau mai vechi decât strămoşii Romanilor a fost demonstrat de chiar existenţa Vechii Civilizaţii Europene = “Civilizaţia Dunăreană”, care în inima sa a avut spaţiul Românesc, steagul bicolor Aromân fiind roșu cu Soarele galben iar steagul tricolor Român având culorile de bază roșu, galben și albastru, reproducând purpuriul și auriul regalității, împreună cu azuriul Raiului Atlant (Vechea Civilizaţie Europeană a ajuns în Peninsula Apeninică / Italică doar în Sudul său şi numai către sfârşitul neoliticului, când a cuprins Malta); de altfel - după cum a scris și Anticul Titus Livius în “Istoria Romei” 1:13 - primii locuitori ai Romei se numeau “Quiriți” / “Curiți” (probabil că denumirea era versiunea locală pentru Gherghiți).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOvL3QXA-6L4eAdaaET9l8a3sBCqZUKTYkVzbhDhbiXLDvLEm17ES0bwIl3l-TvLiDFrW-JmvCFgLsFZMNgLJOSRNsPSIlBKc6106nIwkOJLgwvwhCCfDEVsM36dWxAFv5Tw23NKGOklkV/s1600/image260.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="1600" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOvL3QXA-6L4eAdaaET9l8a3sBCqZUKTYkVzbhDhbiXLDvLEm17ES0bwIl3l-TvLiDFrW-JmvCFgLsFZMNgLJOSRNsPSIlBKc6106nIwkOJLgwvwhCCfDEVsM36dWxAFv5Tw23NKGOklkV/w400-h266/image260.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Steagul vechi Roman: purpuriu cu auriu</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Este chiar foarte bine că numele Țării Românilor - care vorbesc limba Românică numită Româna iar nu Latina, Bănățeana, Valaha, Ardeleana, Transilvana, Moldoveneasca sau Daca - azi e România și nu Valahia ori Dacia (după cum a observat Dr. Mihai Vinereanu, unii cronicari Români au pomenit despre “limba noastră Dăcească”, ca un ecou al continuității din Antichitate, punând cinstita egalitate dintre Română și Dacă): Dacii - în pronunția corectă “Dachii”, similar cum pronunția corectă pentru Geți era și a rămas “Gheti” - au fost strămoșii Antici ai actualilor Români, în continuitate dovedită științific din timpurile lor până în prezent. De altfel, cronicarul Miron Costin a scris în lucrarea “De neamul Moldovenilor, din ce Țară au ieșit strămoșii lor” din secolul XVII: “Acum mulți ne zic noao, Țării noastre Moldovenești și Țării Muntenéști, streinii, Dațiia, însă norodul, neamul lăcuitorilor, nu ș-au schimbatŭ numele său, ci-s tot Rumâni, pănă astăzi”. (Așadar, cu mult înaintea constituirii României = statului Român Modern, indigenii = băștinașii / autohtonii nu se autonumeau Moldoveni / Volohi sau Munteni / Valahi, ci se autonumeau Rumâni / Români). Academicianul A/Român Neculai Iorga - bărbat foarte înalt în comparație cu media contemporanilor săi / avea 1,90 metri - a afirmat: “Românii nu sunt nicăieri coloniști, venetici, oamenii nimănui, ci pretutindeni unde locuiesc sunt autohtoni, populație mai veche decât toți conlocuitorii”; cu denumirea Pelasgă de “A-Rimini” / Arimini = stră-Români (echivalată cu Arami / A-Rami ori Arimaspi), vechii Români au fost nu doar contemporani cu vechii Indieni, vechii Egipteni, vechii Greci, ș.a., ci - corespunzător dovezilor - chiar și strămoșii / “stră-Moșii” unor lideri ai acelora (iar “Moși” de exemplu au fost atât “Moeși” în Balcanica Moesie, cât și “Misi” în Anatoliana Misie ori “Mezi” în Media Caspică, etc. / de exemplu în spațiul Românesc, un ecou evident al Mezilor / Midilor - Magilor / Moșilor - din Media sunt cei din actualul județ Mehedinți, din fostul Banat al Severinului, anume populația de la Gherdap, căci de pildă între zonele respective, între Dunăre / România și Caspica / Iran, au fost legături strânse, timpi îndelungați): istoricul Anatolian Herodot Karka 7:62 a scris că inițial Midii / Mezii erau “Ari” / “Arioi”, adică Ariani (iar denumirea și-au schimbat-o numai după stăpânirea nobilei Medeea din Kolkis / Georgia - anume, o Ghergară - asupra lor). De altfel, în acele zone - Media din S Caspic / patrie zoroastră, adică a primului monoteism din lume, iubind arzător focul mistuitor / mântuitor, Mysia / Misia din NV Anatolic și Moesia din NE Balcanic - credincioșii păgâni au instaurat ungerea religioasă (însoțită de rugăciuni) cu uleiuri / untură a rănilor autoprovocate prin flagelări, pentru calmarea acelora: creștinii au taina Sfântului Maslu - ce se săvârșește doar de cler - pentru însănătoșirea / izbăvirea suferinzilor (onomastica Maslu e relevantă în acele zone Moesia, Misia, etc. populate de omenoșii Hamiți împreună cu zișii Iafiți / Însemnați, adică brăzdați de cicatrici, respectiv tatuați iar Semiții / Corciții au și ei termeni semnificativi pentru cel uns, ca Ebraicul “Mașiah”, respectiv Arabul “Masih”); o altă taină creștină e cea a Sfântului Mir = “mirungerea”, adică ungerea cu mir după rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt (mirul se face din ulei fiert împreună cu multe arome, pentru înmiresmare).</span></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8qWfOC28h7ij79fJ7JKKsju3oK6GsMm9v5xpYLh2lc64ShB7n0DJnTH1KbtClWvFENrGTaF39xw9NF7qfC6dFh02m2B2CFvPnbqyQjnFpwUWDWjm1YqAbVcKJUFht6Cm_Zi1B8l0o4VDc/s444/tttttt.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="245" data-original-width="444" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8qWfOC28h7ij79fJ7JKKsju3oK6GsMm9v5xpYLh2lc64ShB7n0DJnTH1KbtClWvFENrGTaF39xw9NF7qfC6dFh02m2B2CFvPnbqyQjnFpwUWDWjm1YqAbVcKJUFht6Cm_Zi1B8l0o4VDc/w400-h221/tttttt.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Vechea Lume, devoțiunea pentru divin implica și suferință / sacrificiu personal, pentru demonstrarea credinței: de pildă, pielea umană intenționat era imens maltratată - fie arsă, fie tăiată - ceea ce se trata în ritual religios, rostind rugăciuni, prin ungere (pe atunci, nu existau creme, curățarea făcându-se cu apă </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sfințită” iar rănile oblojite cu untură sau ulei). Credincioșii păgâni aveau pieile pline de cicatrici, urmele fiind corcodite cu tatuaje religioase (evlavia se putea aprecia vizual și prin simpla expunere - atât de către femei, cât și de către bărbați - astfel încât simpla vedere a pielii abuzate reda esența): durerea oglindea dragostea. Ritualurile păgâne au fost uneori cumplit de sângeroase (iar unele culte ajungeau inclusiv la jertfe umane totale); printre alții, Geto-Dacii (în EurAsia Antică fiind cei mai numeroși după Indieni) nu au făcut excepție: istoricul Herodot - la mijlocul mileniului I î.C. - a consemnat că special pentru Zeul-moș = Zal-moxe era ucis ritualic (în sacrificiu uman absolut) câte un tânăr sol / mesager al credincioșilor Geto-Daci, care astfel să “urce” la Cer de la sol / de pe Pământul Ga: acela era un mesager mult stimat, ca Gher-Ga. Încă din Antichitate şi tocmai la Roma / azi capitala Italiei, istoricul Roman Cato </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” 234-149 î.C. în lucrarea sa “Origini” a scris: “</span><em style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="background: white; font-style: normal; font-weight: normal;">Getae etiam ante Romam conditam, heroum suorum res praeclargestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint quod multo post tempore a Romanis factitatum” =</span></em><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Chiar şi Geţii mai înainte de fundarea Romei îşi cântau acompaniaţi la fluiere faptele strălucite ale eroilor lor scrise în versuri, lucru pe care Romanii l-au făcut mult mai târziu”; așadar, un Roman de seamă a atestat primordialitatea Getă, anume deopotrivă că Romanii nu erau așa vechi ca Geții și că Geții practicau cântece de slavă dinaintea Romanilor. Tot în Antichitate, nimeni alţii decât Romanii au anunţat că Dacii vorbeau o limbă Barbară de sorginte Latină dinaintea Romanizării, ca de pildă poetul Roman Horaţiu 65-8 î.C. care în “Odele” 1:20 a afirmat “Colchii şi Dacii vorbesc o limbă Barbară, de idiomă Latină” (Colchii trăind în “Kart-Velia” / Georgia de azi - cu denumirea timpurie “Aea” conform poetului Anatolian Homer în “Odiseea” 12:3 sau “Aia” conform lui Apolloniu din Rodos în “Argonautica” 2:417 - iar Dacii trăind în România de azi, adică atunci încă era aceeași limbă pe ambele părți ale Pontului / Mării Negre); după Războiul Troian - când a căzut și Imperiul K/Het = Hitit - în răsăritul Pontic cei numiți Diauehi / Dioakhi s-au remarcat ca vecini cu Kart-Velii / Colchii (care populau Kolkha = Colchis): azi acolo e Georgia, Țara Caucaziană a Georgienilor (autohtonii și-o numesc Sakartvelo / “Sa-Kart-Velo”, adică a Sfinților Kartuli / “Kart-Veli” = riveranii răsăritului Pontic). Așa cum au arătat în 1997 academicianul Ladislau Zgusta și Dr. Hans Hock de la Universitatea Illinois / SUA, în 2014 Dr. Stephen Rapp de la Universitatea de Stat din Huntsville / SUA, în 2015 Alexander Mikaberidze - profesor de istorie la Universitatea de Stat din Shreveport 32,25 lat. N, 93,42 long. V / SUA - ș.a., în Caucaz numele de Georgia (folosit în SE Mării Negre) era înrudit cu cel Iranian de Gurgan / Gorgan (folosit în SE Mării Caspice) pentru “Țara Lupilor”: în plus, e de remarcat că în ambele zone au trăit atât Gherghi, cât și Dahi (care aveau ca stindard lupul, astfel cum s-a regăsit în Caucazul Vestic / Carpați inclusiv la Daci).</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjotQGqcSpPP4wYkxXhNnppmXuj-w1qp3nQUoYF3rYV_Qr8INJITFoxWkgdVPFa4aUwSqgSaNBz9U7BqFuFwFQbGNm0mMl95JaFo6acDLvx2B7_cPfgVbv35TqVH4AfP6fXXx6IKTnYytAm/s1600/ttttttt.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="334" data-original-width="844" height="157" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjotQGqcSpPP4wYkxXhNnppmXuj-w1qp3nQUoYF3rYV_Qr8INJITFoxWkgdVPFa4aUwSqgSaNBz9U7BqFuFwFQbGNm0mMl95JaFo6acDLvx2B7_cPfgVbv35TqVH4AfP6fXXx6IKTnYytAm/s400/ttttttt.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoricul Roman Sextus Rufus / proconsul al Asiei - provincia cuprinzând Caria = Țara Gherghită - în vremea împăratului Valens (născut în 328, în Croația) a enunţat că “O limbă Barbară Latină se vorbea în provinciile Iliricului încă înainte de cucerirea Romanilor; sub numele de Iliria se înţelegeau - în timpurile mai vechi - toate ţinuturile spre apus de Tesalia şi Macedonia, până la mare şi până la Istria iar în timpul Imperiului făceau parte din Iliric Noricul, Dalmaţia, Panonia, Moesia şi cele 2 Dacii de peste Dunăre”: Iliria era populată de Iliri, al căror etnonim a fost Illyrius - stabilit la Lacul Ohrida - mezinul răsăritenilor Cadmus și Harmonia (aceea a fost fie fiica Atlantei Electra din SamoTracia, fie fiica frumoasei Afrodita / care avea cel mai mare centru cultic în apropierea Carianei localități Hillarima). Dintre Liri / Iliri - printre care au fost și mulți coloniști din Ilion, mutați după Războiul Troian de pe coasta V Anatolică pe coasta V Balcanică - au fost inclusiv liderii stimați ca Leri / Lorzi în Bazinul Dunării inferioare (nobili purtându-și capetele acoperite cu “Pă-Lării” / pălării, pentru a se deosebi de restul “po-pulației” / populației); cei din Troia / Ilion au ajuns deopotrivă în Bazinul Dunării inferioare - ca lideri Leri - și pe țărmul Dalmat ca Iliri, denumind partea Mediteranei de acolo ca Marea Ionică iar ajunși și în Peninsula Italică, au fost atestați de către Antici printre strămoșii cârmuitorilor Romanilor: mișcarea oamenilor de la E spre V - de pildă din Peninsula Anatoliană în Peninsula Apenină / azi Italiană - nu a sărit Peninsula Balcanică, aflată între ele (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în al cărei N e spațiul Românesc)</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Limba Română și-a avut afinități cu elemente dintr-un răsăritean Grai Arian așa cum limba Latină și-a avut afinități cu elemente dintr-un răsăritean Grai Anatolian: în acele situații, spațiul Anatolian și spațiul Românesc au fost de tranzit și respectiv de bază; privind necunoscuta limbă Geto-Dacă, între cele 2 posibile extreme - că ar fi fost foarte depărtată de Română / gen “Chineză” sau foarte apropiată de stră-Română / gen actuala Română - în lipsa relicvelor radical diferite, logica înclină spre continuitate, astfel că Geto-Dacii utilizau mai degrabă stră-Româna decât vreo limbă bizară, din care n-ar fi rămas ca urmă lingvistică nimic în uzul practic. Cercetătorul Ardelean Petre Morar în cartea “Noi nu suntem latini” din 2000 a scris: “O limbă geto-dacă diferită de limba română nu va fi găsită niciodată, deoarece limba geto-dacă era limbă românică primordială, vorbită și azi în toată România; de fapt, limba română de azi este limba ariană de ieri”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbLDBgv-7hWaYTsuAo4cV5IlzGFvA0idbxerSpbor2sTOMlHduLQ-3mhFfjVQe6sbs_qayizXl6KZWrS5qhdMcu6MMuZpstr60iL2X37xcfbk7q7Sw59Djsb7pvjdy4kIviiS5-koQxlFZ/s1600/image266.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="383" data-original-width="396" height="386" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbLDBgv-7hWaYTsuAo4cV5IlzGFvA0idbxerSpbor2sTOMlHduLQ-3mhFfjVQe6sbs_qayizXl6KZWrS5qhdMcu6MMuZpstr60iL2X37xcfbk7q7Sw59Djsb7pvjdy4kIviiS5-koQxlFZ/w400-h386/image266.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Grupurile genetice masculine majore</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Pentru unii chiar există confuzia (grea de depăşit numai prin mijloacele proprii / personale) dintre filogenie şi genealogie, căci între abordările genetică şi istorică - ambele foarte ştiinţifice - sunt discrepanţe serioase, atât prin orizontul temporal operat, cât şi prin metode: de exemplu, din viziunea geneticii explorând dimensiuni de ordinul a zeci de milenii, istoria - acoperind numai câteva milenii - pare insignifiantă; pe cealaltă parte, din viziunea istoriei explorând dimensiuni de milenii, genetica - acoperind zeci de milenii - pare prăpăstioasă = protocronică în vechimea sa preistorică (iar privind aspectul originii, în plus aşa ceva se împlineşte şi altfel, de pildă cu elemente din antropologie, filologie, mitologie, etc., ducând la producţia obţinută prin completările lor reciproce, anume - în situaţia prezentată aici - la lucrarea “Originea Gherga”). Poate ar părea surprinzătoare o realitate: genetica facilitează accesul la istorie. În această arhivă - de fapt un “inventar” Ghergan din timpuri demult trecute, până acum - sunt prezentate unele produse ale “terţilor”, pe lângă câteva urme directe Gherga, gospodărite şi într-o perspectivă deocamdată rară (anume cea genetică), ceea ce a atras mai multe reflectări, începând chiar cu titlul lucrării: “Originea Gherga”? Sau “Istoria Gherga”? (Unii afirmă despre cele mai frumoase poveşti că ar fi cele istorice, cu toate că aceeași istorie poate fi reflectată diferit, de pildă din punctul de vedere al “învingătorilor” sau din punctul de vedere al “învinșilor”; de exemplu, același personaj poate fi considerat erou al războiului de către învingători și - în acelaşi timp - poate fi considerat criminal de război de către învinși: iar isteria - dacă se ivește - nu ajută istoria). Schiţa următoare e sugestivă; a fost realizată în 2015 de caricaturistul Britanic Tom Gauld:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB6l45gFibooLrli4kGsuESB5EJfhBsmmmi8XjpCZ_1z44Ok6Xt4PeIg2ob7FNzmpUh1mGXd8_bgk5eZ467hAIa5jqPXtorxRd1brbE6dLhAPb2cbobfn0TkwYn1GCucBrQV-NfBtWxuuT/s1600/image268.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="362" data-original-width="597" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB6l45gFibooLrli4kGsuESB5EJfhBsmmmi8XjpCZ_1z44Ok6Xt4PeIg2ob7FNzmpUh1mGXd8_bgk5eZ467hAIa5jqPXtorxRd1brbE6dLhAPb2cbobfn0TkwYn1GCucBrQV-NfBtWxuuT/w400-h243/image268.jpg" width="400" /></a></div>
<div><span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Autentica “Originea Gherga” este mai mult decât “Istoria Gherga” sau “Genealogia Gherga” ori mai mult decât “Filogenia Gherga” sau “Monografia Gherga”, etc.; titlul lucrării putea fi şi “Povestea Gherga” ori chiar “Gherga” - însă parcă n-ar fi fost chiar atât de relevant pentru publicul actual - astfel încât a rămas statornicit să fie “Originea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">” (autorul e conştient că unii utilizatori stereotipi - cu minţile captive între aspecte redundante cu ele însele / ori gândind intermitent - pot fi profund deranjaţi de Originea Gherga, nu însă chiar de titlu, cât de conţinut, lucrarea putând să nu pară “simpatică”, ci ca o voce stridentă pentru un “cor” obişnuit): în “Originea Gherga”, autorul prezintă inclusiv enunţurile unora dintre învăţaţii planetei - destinația “gravitațională” fiind Gherga - iar unele paragrafe pot fi incomode, însă nu pot fi evitate, chiar numai pentru simplul fapt că există / ele chiar putând fi “misterioase” şi de aceea trebuie desluşite, căci au apărut cu un scop iar acela e de elucidat (de la muţenia rituală din jocurile Româneşti populare cu măşti - în care “mutul” era iniţiatul ce nevorbind păstra taina / secretul religios - a apărut termenul de “mister”). Savantul German Erwin Rohde 1845-1898 a afirmat că religia de Misterii a derivat direct din Cultul Morților (răspândit la toate populațiile timpurii): în cadrul Misteriilor se dezvăluiau destinele și ce trebuiau să săvârșească adoratorii pentru a deveni nemuritori. Realitatea actuală e că în prezent, la fel cum muzeele sunt tot mai puţin frecventate, aşa şi Bisericile sunt tot mai puţin frecventate, deopotrivă ştiinţa şi religia aflându-se în cursul unor transformări serioase; de orice fapt sunt conectate minimum 2 aspecte, anume cele legate de cauză și de efect: nu iese fum fără foc.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaFma-vGuxeFsK7Utw4Ik8NMthxwYE5AjLUUXkBdFva-y01WjmJI2RQfQf1wFFmTXEgsgMfJSsg-mBWfpsXEapX0IdUVQBei9ODNAItWSaEvrxnemQJKwQwLwrDf5YL5chk6HNd2iE0UgZ/s1600/image270.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="473" data-original-width="940" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaFma-vGuxeFsK7Utw4Ik8NMthxwYE5AjLUUXkBdFva-y01WjmJI2RQfQf1wFFmTXEgsgMfJSsg-mBWfpsXEapX0IdUVQBei9ODNAItWSaEvrxnemQJKwQwLwrDf5YL5chk6HNd2iE0UgZ/w400-h201/image270.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Schiţa răspândirii Homo Sapiens</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Acum oamenii nu mai trăiesc în Cosmosul despre care se ştie din cele mai vechi mărturii (relatări provenite din Epoca Pietrei); acum oamenii trăiesc în istorie. La început, în general oamenii n-aveau imaginaţia aşa înzestrată pentru cuprinderea ideii că un bărbat a făcut un alt bărbat (fie Zeul bărbat care a creat din argilă / lut omul bărbat, chiar “după chipul şi asemănarea Lui”: procesul respectiv în prezent e ştiinţific numit “clonare” şi cu milenii în urmă a fost enunţat ca posibil, ba chiar şi anunţat ca înfăptuit, dovada fiind vie, manifestată prin însuşi existenţa oamenilor, rezultaţi din aşa ceva); ştiinţific, clonarea reprezintă modalitatea de realizare a replicii identice din punct de vedere genetic a unei celule, ţesut sau organism, rezultatul procesului fiind “clona”, cu un material genetic / genom identic cu celula, ţesutul sau organismul după care a fost copiată clona (ADN-ul celor 2 este identic până la ultima nucleotidă, fără să existe nici o diferenţă structurală sau funcţională între genele lor). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mai mult, Dr. Anthony Perry de la Facultatea de Biologie a Universității din Bath / Anglia 51,22 lat. N, 2,19 long. V a anunțat în 2016 că a reușit să obțină embrioni doar din spermatozoizi - fără ovule - tehnica de fecundare pe care a experimentat-o implicând numai material genetic masculin: așa ceva înseamnă conceperea de progenituri fără material genetic feminin; posibilitatea apariției bărbatului din bărbat așadar a fost dovedită științific (de altfel, dimorfismul sexual este determinat la om prin repartizarea diferită a cromozomilor sexuali “X” și “Y”, astfel sexul masculin având cromozomii “XY”, sexul feminin având cromozomii “XX”, cromozomul “Y” fiind răspunzător de caracterele sexuale masculine). Așadar, varietatea genetică / cromozomială - “X” și “Y” - se găsește doar la partea bărbătească (spre deosebire de partea femeiască, numai cu “X”); Biblia de altfel a indicat succesiunea primordială, întâi apărând Adam (bărbat făcut, nu născut). “Evanghelia după Toma” - catalogată ca gnostică / apocrifă - a scris despre cel nenăscut din femeie că “Iisus a spus: ‘Când îl veți vedea pe cel care nu a fost născut din femeie, cădeți cu fața la pământ și închinați-vă lui. Acela este tatăl vostru’.” (Se poate observa că lucrările apocrife / gnostice - necanonice - uneori completează golurile scripturilor, adică ale scrierilor sfinte acceptate oficial). Adam - primul bărbat - nu a avut mamă; nici Eva - prima femeie - nu a avut mamă (la fel ca Adam, ea nu a fost născută, ci făcută, însă Eva era plămădită totuși din om / începând cu coasta lui Adam, așa că a putut da viață oamenilor, născând fii și fiice). Lilith - prima femeie a lui Adam - nu a avut mamă: a avut ambiția să fie egala lui Adam; nu s-au înțeles - s-au dovedit incompatibili - și nu au avut copii (după despărțirea de Lilith, bărbatul Adam a avut copii cu Eva: de atunci, oamenii au mame). La fel a fost cu Dumnezeu: nu a avut mamă. Corespunzător Vechiului Testament, Uriașii Ghergași au avut mame = “fiicele oamenilor” dar tații lor - anume îngerii Veghetori Gregori = “Fiii Domnului” nu au avut mamă / ori mame: așadar, Uriașii viteji din vechime au fost nepoți divini. Lipsa mamei la acele ființe timpurii poate fi conectată de absența mamei Homo Sapiens, divinizată puternic ca “Marea Mamă” abia după dispariția predecesorilor Uriași Neandertali, care - spre deosebire de oameni - efectiv nu au avut mame Homo Sapiens; prediluvian, fiicele oamenilor - adică femeile Homo Sapiens - au născut și corcituri (gen Cro Magnon), însă postdiluvian au rămas doar ca mamele oamenilor Homo Sapiens. Nu sunt date că în urmă cu milenii ar fi circulat interpretarea transformării maimuţelor în oameni (genetica a demonstrat că numărul cromozomilor - adică a structurilor celulare cu rolul transmiterii informaţiei ereditare - e diferit la maimuţe şi la oameni, împerecherile lor fiind incompatibile / sterile) dar din urmă cu milenii - când oricine observa că pretutindeni în natură doar partea feminină dădea naştere unei alte fiinţe iar viaţa embrionului se contura în oul / ovulul matern, de aceea femeia / muierea şi mai ales mama se bucura de cel mai mare respect - sunt numeroase date despre intervenţia supranaturală în apariţia oamenilor iar aşa ceva merită atenţie, inclusiv prin prezenta lucrare “Originea Gherga”; de altfel, o întrebare ar fi: dacă oamenii au descins din maimuţe, de ce încă mai sunt maimuţe? De exemplu, Românii n-au nici o relatare străveche despre vreo legătură între maimuţe şi oameni (de altfel, nici un popor European n-are aşa ceva); din geneza Tibetanilor, a rămas de poveste că în cuplul primordial al strămoşilor doar unul dintre părinţi - cel masculin - a fost o maimuţă divină (rod al dragostei dintre Cer şi Pământ). De altfel, unii cercetători au susținut că maimuțele și oamenii au avut un strămoș comun - demult dispărut - primele maimuțe (de asemenea dispărute) nefiind ca acelea din grădinile zoologice de acum. Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris în “Dicţionar de simboluri”: “Strămoşul tibetanilor a fost un maimuţoi - fiul Cerului şi al Pământului - născut din divizarea oului primordial. Povestea tibetană a fost prezentată de Ariane Macdonald în 1959: ‘La multă vreme după o inundaţie originară, în Tibet s-a întrupat Mani, sub forma unei maimuţe; din împreunarea lui cu Ştima stâncilor s-au născut 6 făpturi, jumătate om, jumătate maimuţă. Treptat, părul de pe trup le-a căzut, coada s-a micşorat şi au devenit oameni’. Maimuţoiul nu o luase în căsătorie pe Ştima stâncilor decât la sfatul zeilor şi din milă, când abila Ştimă îl ameninţase: ‘Mi-e poftă de tine, te iubesc, mă topesc de dorul tău; de-atâta iubire, te voi urmări pas cu pas şi te implor: dacă nu va fi să trăim împreună noi doi, mă voi duce să ţin tovărăşie demonilor şi se vor naşte sumedenie de demoni şi vor devora în fiecare zi sumedenie de făpturi. Ci eu, când puterea faptelor mele dinainte mă va ucide, voi cădea în iadul adânc al fiinţelor’. Astfel, omenirea a luat naştere în Tibet dintr-un maimuţoi milos şi din Ştima stâncilor topită de iubire; acei primi părinţi le-au dăruit copiilor virtuţile oamenilor şi au făcut ca zeii să le dea grâne, aur şi nestemate. La vechii indieni, maimuţa era simbolul sufletului. La vechii egipteni, pe Lumea cealaltă sufletele trebuiau să evite maimuţele, care le prindeau cu năvodul”. Sufletul e legat de suflare, pentru care termenul în Vechea Lume a fost “As”; de la suflul “As” au derivat deopotrivă nobilii Asiei - populația semnificativă fiind format din Ari - dar și Zeul suprem An. Față de toate viețuitoarele, omul parcă n-ar fi trebuit să existe, căci se distinge evident, așa că prezența sa contrastează șocant față de mersul naturii: e singurul cuvântător (iar evolutiv e separat de maimuță - prin verigi lipsă - fiindcă are alt număr de cromozomi, e fără blană, are creierul diferențiat / inclusiv prin gestionarea informației altfel, etc). Din cele 3 căi de apariție ale omului - maimuța, Mama și Magia - doar a treia cale, anume Magia, a fost agreată în Vechea Lume ca autentică, corespunzănd Creației omului: vechii oameni au reținut - în conformitate cu înțelegerile lor - cum a fost situația </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">la început”. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2011, cercetătorul Elen Athanasios Angelopoulos a afirmat că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">primii locuitori ai Egiptului - la început numit Aeria, la fel ca și Creta - au fost Pelasgi, sosiți acolo pre-diluvian, în mileniul X î.C”. Dr. Nikolay Jirov în cartea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Atlantida” din 1964 (în care a corelat scufundarea Atlantidei cu momentul diluviului / Potopului) a scris: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“cele mai vechi așezări din Creta (datate în jurul anului 6700 î.C.) au fost situate departe de țărm; s-ar părea că locuitorii ar fi căutat să se așeze în peșteri îndepărtate, bine ascunse”. Insula Creta / fostă Aeria (cea mai Sudică Insulă Egeeană, la Nord de Egipt) are multe grote / peșteri, spre comparație spațiul Român - cu suprafața mult mai mare - având proporțional totuși mult mai multe, frecventate și din timpuri anterioare, din vremurile Neandertale; în mileniul VII î.C., după formarea Mării Negre prin inundarea Lacului Pontic, supraviețuitorii Potopului s-au stabilit în spațiul actualei Românii la distanțe sigure de litoralul marin, pornind Vechea Civilizație Europeană, ca succesoarea imediată a Civilizației Atlante, începând de pe litoralul / malurile Fluviului Dunărea de la Gherdap / zona Porților de Fier și pe dealurile din “Ar-Deal” / Ardeal (având de jur-împrejur Munții Carpați): asemănător - din frica de valurile Mării - în acel mileniu VII î.C., la începutul neoliticului, locuitorii Cretei / Kerîgî au procedat similar, trăind acolo la distanță de maluri, în interiorul Insulei.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Privind străvechii Ari din Asia, împreună cu tărâmurile Aeria din Europa / Creta și Africa / Egipt, ar fi niște remarci: probabil - după cum a observat și cercetătorul Armean Sjur Papapzian în 2015 - </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">denumirile de A/Eria desemnau teritoriile Arilor / Arianilor”. Arheologul German Hugo Winckler 1863-1913 a afirmat că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Armenia a fost locul apariției termenului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Arri’, identic etimologic cu Arian” / proveniența fiind Iraniană (Armenia</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">e în Caucaz, plasată între răsăriteana Albanie Caucaziană / Țara Ghergarilor de la Marea Caspică și apuseana Aea / Aia - fosta Colchida / Kolkis, acum Georgia - de la Marea Neagră, Armenia având graniță cu Iranul);</span><span lang="IT" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">privind răspândirea termenului Alban în Europa - de la E la V - se pot remarca fosta Albanie Caucaziană (cuprinzând Azerbaidjanul și Daghe-stanul de azi), actuala Albanie Balcanică ori Muntele vulcanic Alban din Peninsula Apenină de la poalele căruia, din Alba Longa, au fost fondatorii Romei, lanțul Munților Alpi, Albionul / Anglia, ș.a.m.d.: similar cum cei din Albania Caucaziană / Țara Ghergarilor erau în V Caspic, cei din V Anatoliei / Caria = Țara Gherghiților - ajunși la Istru, inclusiv drept coloniști Ghergani în Dobrogea - erau în V Pontic (așadar, despre răspândirea mulților Gherghi în Vechea Lume se poate observa că au fost ca Ghergari în V Caspic, ca Gherghiți în V Anatolic, ca Ghergani în V Pontic / pe lângă Ghergheseii biblici din V Asiei, anume ca Galileenii riverani ai Lacului Galileeii, ca Veghetorii Gregori de pe Înălțimile Golan, respectiv ca Ghirgașiții din Canaan). Printre primii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ari” au fost cei știuți (din moși, stră-moși) ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">de-moni”, adică </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">divini oameni” (</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“de” = “divin” iar “moni” = “oameni”)</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">, anume: Gini sau urmașii Magi.</span><span lang="IT" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Demonii / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“de-monii” </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">n-au fost prezenți doar în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicționarul de simboluri” (care i-a pomenit în legătură și cu geneza Tibetană). </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicționarul explicativ al limbii române” a enunțat despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">demon” ca fiind </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“(în scrierile romanticilor) personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice; (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni, etc”. Despre “demon”, lingvistul Lazăr Șăineanu în “Dicționarul universal al limbei Române” din 1929 a indicat ca fiind “în politeismul antic, geniu bun sau rău” iar “Dicționaru Limbii Românești” din 1939 realizat de Dr. August Scriban a scris despre “demon” ca fiind “în religiunea creștinească, înger căzut din cer” / respectiv văzduh / “văz-duh”. În “Cartea patriarhului Enoh”, îngerii veniți din cer, știuți ca Veghetori / Gardieni ai pământului, respectiv ca observatori (inclusiv ai cerului) au fost notați Gregori / Grigori; față de ceilalți îngeri asexuați - acea caracteristică principală fiindu-le definitorie - îngerii Grigori / Gregori se deosebeau prin faptul că aveau coaie / testicule: îngerii Gregori erau tipic masculinizați, fiind ființe cerești deosebite, sexuate (în vechiul Egipt, cu “Casa lui Enoh” - având notarea “Pa-Hanok” / “hanuka” la Evrei însemnând “dedicat” - a fost conectat termenul Grec “Phoenix” / “Pho-Enix”, după cum au constatat cercetători Americani ca Mary Sutherland în 2005, Samuel Dael în 2013, ș.a., putându-se observa și că pe titirezul cu care se joacă Evreii la sărbătoarea luminilor Hanuka litera “G” e alocată premiului întreg câștigat de persoana care îl învârte iar litera “H” e alocată jumătății / “N” fiind pentru nimic).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1qZRNBl7mF9hJ8PoSOvHfvrFXJZ9GojiExsQfSq3zvxQOz-W4lOQOStjSUgS-w_QyC8I9z5R5_KwJG4KYSnVOt5bLB-waUNPLWE8kxUm6T9w3IO4rsLG6UnQR6Ll7-puybANIpGf8GLyo/s1600/image385.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="767" data-original-width="534" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1qZRNBl7mF9hJ8PoSOvHfvrFXJZ9GojiExsQfSq3zvxQOz-W4lOQOStjSUgS-w_QyC8I9z5R5_KwJG4KYSnVOt5bLB-waUNPLWE8kxUm6T9w3IO4rsLG6UnQR6Ll7-puybANIpGf8GLyo/w278-h400/image385.png" width="278" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Schița următoare înfățișează migrări posibile ale acelor îngeri observatori / Veghetori, de pe Vârful / Piscul Ardis al Masivului Hermon (cel mai mare al Înălțimilor Golan, din Sudul Siriei):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZj0U0oX-aYyJ-TnqaIzlfS_NICGfu4-wxzXZTVIVY1svzxXL0C5bC0_m6yyWy67yJZEZDvfuPhWlblyzKt74zH6C2TE4xjdX1u_CnLdtbQqqRiWgp3XCyNK83AAO7gzHZuFQOqioM3vyj/s1600/rrrrrrr.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="482" data-original-width="728" height="263" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZj0U0oX-aYyJ-TnqaIzlfS_NICGfu4-wxzXZTVIVY1svzxXL0C5bC0_m6yyWy67yJZEZDvfuPhWlblyzKt74zH6C2TE4xjdX1u_CnLdtbQqqRiWgp3XCyNK83AAO7gzHZuFQOqioM3vyj/w400-h263/rrrrrrr.jpg" width="400" /></a></div>
<p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">La începutul capitolului 6 din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Facerea” / “Geneza” - prima carte din Vechiul Testament, respectiv prima carte din Biblie - stă scris despre “fiii lui Dumnezeu” / din Cer care au intrat la “fiicele oamenilor” / de pe Pământ, care le-au născut “Uriași” (aceia fiind “vestiții viteji din vechime”); după cum se știe din Biblie / Noul Testament, Iisus - Fiul lui Dumnezeu - a fost pe Pământ în secolul I iar după cum se știe tot din Biblie / Vechiul Testament, înaintea Potopului (“Facerea” 6:2): “Fiii lui Dumnezeu, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit” (existând așadar pluralul Fiilor lui Dumnezeu, practicând devălmășia sexuală, toți cu mult timp anteriori lui Iisus)</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. De altfel, privind acea pluralitate nu androgină, ci sexuată - poliandră / a partenerilor bărbați din perioada matriarhală, respectiv poligamă a celor divini - Vechiul Testament a menționat nu doar pluralitatea Fiilor lui Dumnezeu, ci și pluralitatea Dumnezeiască (“Facerea” 1:26): “Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (concret, Treimea Sacră - formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt - ar justifica pluralul divin / zeiesc, însă căutând Fii, pe lângă Fiul Iisus, în Biblie nu apar alte ființe cerești decât îngerii); în pluralitatea îngerilor, prima distincție a împărțit ansamblul îngerilor în îngeri asexuați și în îngeri Gregori sexuați / masculini (ale căror apariții s-ar fi datorat nu numai unei Mari Mame, ci mai multor femei iar momentul biblic al apariției umane “după chipul și asemănarea taților” a fost poliandru și ceremonios consemnat de “Facerea” ca de fapt reprezentând finalul foarte important - și mult așteptat - al genezei exclusive Homo Sapiens, în sfârșit fără prunci Cro Magnon / Neandertal). La Potop au pierit nu numai fiii lui Dumnezeu menționați de Biblie, ci și un fiu al lui Noe, menționat de Coran în sura 11, când porni arca:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">“42) Noe îl strigă pe fiul său, rămas de o parte: ‘O, copilul meu! Urcă cu noi, nu sta alături de tăgăduitori!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">43) El spuse: ‘Mă voi adăposti pe un munte care mă va feri de ape</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’. Noe spuse: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Nimeni astăzi nu va scăpa poruncii lui Dumnezeu afară de cel pe care El îl va milui</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’. Valurile se înălțară între ei și el fu dintre cei înecați.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">44) Și s-a spus: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">O, pământule, înghite-ți apa! </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">O, cerule, oprește-te!’ Apa fu înghițită, porunca împlinită și arca se opri. Și s-a mai spus: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Înapoi, popor nedrept!</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">45) Noe îl chemă pe Domnul său, spunând: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Domnul meu! Fiul meu este dintr-ai mei. Făgăduiala Ta este Adevărul, căci Tu ești prea dreptul Judecător</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">46) El spuse: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘O, Noe! Acesta nu este dintre ai tăi, ci este o făptură netrebnică. Nu mă întreba de ceea ce tu nu ai știință. Dacă nu ți-aș fi predicat, ai fi fost dintre cei neștiutori’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">47) El spuse: ‘Domnul meu! Ferește-mă de-a Te întreba de ceea ce nu am știință. Dacă Tu nu-mi ierți mie, dacă Tu nu mă miluiești, voi fi pierdut’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">48) Și s-a spus: O, Noe! Coboară cu pacea pe care ți-o dăruim și cu binecuvântările Noastre asupra ta și asupra adunărilor celor care sunt cu tine. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Unor adunări, Noi le dăruim o bucurie trecătoare, apoi o osândă dureroasă le va atinge’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">49) Aceasta este una dintre istoriile privitoare la Taină pe care ți le-am dezvăluit. Nici tu, nici poporul tău nu le cunoșteați mai înainte”.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXooDO6n0HSMuWAdUR-8glSrXGei9ZIJ9Jy2pDD4FgOuA3tygG_EmopkP0g71UwTlsaKmeKjcNfoTQd6v9UMJV-7B6sgR6v01n7dzBCYGPrV42ezr_m8Qe46Hbsi1pVpBsWm5Tshf_VOJu/s618/image467.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="616" data-original-width="618" height="399" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXooDO6n0HSMuWAdUR-8glSrXGei9ZIJ9Jy2pDD4FgOuA3tygG_EmopkP0g71UwTlsaKmeKjcNfoTQd6v9UMJV-7B6sgR6v01n7dzBCYGPrV42ezr_m8Qe46Hbsi1pVpBsWm5Tshf_VOJu/w400-h399/image467.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span lang="IT">Coranul ar lumina astfel diferențele mari dintre cei 3 fii ai lui Noe care au fost pe arcă, aceia fiind de tipuri umane deosebite / așa cum s-a văzut evident la descendenții lor, ceea ce s-ar explica deopotrivă prin diverse mame - dacă Noe a fost cununat succesiv - ori prin diverși tați: pre-diluvian au existat atât poliandria (femeia însoțindu-se cu mai mulți bărbați), cât și poligamia (bărbatul însoțindu-se cu mai multe femei); exemplul coranic al celui de-al patrulea fiu al lui Noe, mort la Potop, e relevant / însuși Dumnezeu afirmând despre cel înecat că de fapt avea alt tată decât Noe. În întunericul nopților pre-diluviene - inclusiv spre miazănoapte / Nord, în tipicele nopți polare foarte lungi - Marii Mame / stăpânei Pământului îi era asociată Luna / corp ceresc, satelitul natural al planetei, “Lu-na” / “L-Una” făcând ceea ce îi indică silabele, adică luminând noaptea (conectați binomului feminin pământean-lunar, cu timpul au ajuns să conteze numai iluminații / solarii Homo Sapiens, ale căror femei, în legătură cu natalitatea - sporul populației - erau cele mai rodnice, în comparație cu predecesoarele Cro Magnon și Neandertal); se poate observa că Anatolia - ca Ținut </span><span lang="IT">“</span><span lang="IT">natal” - onomastic e conectată cu înțelesul natalității, ca tărâm fecund / fertil mai ales pentru oameni = Homo Sapiens: la momentul decisiv al încheierii ultimei glaciațiuni, nașterile din Peninsula Anatoliană au fost cele mai numeroase din Vechea Lume (de exemplu, “Atlasul” publicat în 1712 de Britanicul John Nutt și ilustrat de Moll Herman plasa în centrul Asiei “Mici” = “Natolia” Ținuturile Gargarausene și Gargauritis ca părți ale regiunii Capadochiei iar de acolo până în Canaanul unde Antic trăiau Ghergheseni / Ghirgașiți era notat că se întindea Syria = “Țara Soarelui”). Diurnii bărbați Homo Sapiens - spre deosebire de nocturnii Cro Magnon / Neandertal - preferau lumina, astfel încât (inclusiv la nivel îngeresc) au apărut distincțiile între cei știuți ca “ființele luminoase” și cei considerați tenebroși, încă având de-a face cu întunecatul tărâm Gargar / Tartar, cel “al umbrelor”, al Lumii </span><span lang="IT">“</span><span lang="IT">Celeilalte” / în Greacă </span><span lang="IT">“</span><span lang="IT">umbra” e </span><span lang="IT">“</span><span lang="IT">skia”; e de știut că din cele mai vechi timpuri oamenii au identificat entități în afara propriei Lumi (iar tehnic se știe că în Univers mai mare ca viteza luminii există ceva, anume e viteza întunericului). Dr. Alexandru Măruță - absolvent al Politehnicii din Timișoara, laureatul unor premii ale Academiei Române - a afirmat în 2013: “</span><span lang="RO" style="background: white;">Eu cred că există viaţă după moarte. Atât clarvăzătorii, cât şi operatorii biogeofizicieni, pot aduce informaţii, temporale, spaţiale sau funcţionale despre cei dispăruţi, dar cu o singură condiţie: să cunoască lungimea de undă (frecvenţa) pe care persoana decedată a comunicat extrasenzorial în timpul vieţii. Din 6 miliarde de pământeni nu sunt 2 care emit pe aceeaşi lungime de undă, lucru care îi individualizează şi sub acest aspect. Pe de altă parte, posturile emiţătoare-receptoare (indivizii) sunt foarte slabe energetic, iar banda de emisie-recepţie este foarte îngustă. Corpul viu, în speţă omul, poate fi comparat cu un mic aparat de emisie-recepţie, care primeşte, respectiv emite, în spaţiu, cu sau fără voia sa, informaţii. Mijloacele şi procedeele folosite sunt foarte diferite de la o persoană la alta, în funcţie de aptitudinile sale de a apela la informaţia extrasenzorială”.</span></span><span style="font-size: large;"><br /></span><p></p>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcm_CbcSEoaW943iKSS3RTYkPV3Z7loFBYWBE5IZ-CqwTzxVTpzDhkkf-WQbHp28J1yFEY8ykLbnpi_ehb2k14Lb0IBz42CMDD21MDEDlzS7dHx7e2tuyj5tBcG0-YXMb9E27iZUkUX7V/s1600/image275.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="190" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcm_CbcSEoaW943iKSS3RTYkPV3Z7loFBYWBE5IZ-CqwTzxVTpzDhkkf-WQbHp28J1yFEY8ykLbnpi_ehb2k14Lb0IBz42CMDD21MDEDlzS7dHx7e2tuyj5tBcG0-YXMb9E27iZUkUX7V/w271-h400/image275.jpg" width="271" /></a></div>
<div><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Oamenii Homo Sapiens - bărbați și femei - preferau focul nu numai pentru căldura sa, ci și pentru lumina sa (în Asia Centrală, devotații manipulatori / Magi ai focului ajungând să fie știuți - și numiți - ca “Sfinți Gargo” / “Gargo-ști” = “Zarto-ști” / zoroaștri iar în Europa Centrală, ca de pildă în spațiul stră-Român, zânele se distingeau prin purtatul popularelor și totodată sacrelor “ii”, pline de semne Magice, vopsite sau cusute, ce astfel le dublau tatuajele, pe care le prezentau public în vederea întâlnirilor cu luminoșii “iYi” / așa cum erau alintați cei mai potenți parteneri); “ființe luminoase” erau deopotrivă ele / purtând luminoasele “ii” și ei / purtând luminoasa titulatură de “iYi”, cu perpetuare până în Evul Mediu la vechii Români ca “IO” = “iluminat”, folosit în prefixul cârmuitorilor (e interesant că în Turcă s-a păstrat termenul de “Ay” pentru “Lună”, la stră-Români numele Ioan / “Io-An” redându-l pe “iluminatul An”). “Dicționarul universal al limbei Române” din 1929 realizat de lingvistul Lazăr Șăineanu a notat că “iie = cămașă de țărancă”, Dr. Mioara Avram anunțând în “Ortografie pentru toți” că în actuala formă literară a Românei “scrierea cu ‘iia’ este incorectă” (chiar dacă pronunția e așa); despre “iYi” - simbol sacru în neoliticul Civilizației Dunărene - ajuns “ili” de pildă în Babilon / “Bab-ili”, specialiștii Bulgari au analizat că inițial reprezenta puterea supremă rezultată din invocarea divină între 2 Coloane, așa cum se poate vedea în schița următoare:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZiL5MP1Qdf9r55Ga2sd1aIanQGcDzbbHOzWTvhzSk96ZsdN2GD8dLJMhWFSaZbVCkSB9i71yKqDr1W3F3l2s3evxaGOOpEAPh5QQQaqfx0WPg0DwuZFRBgtq00njW4REGV2bi0QJwLAur/s1600/image276.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="438" data-original-width="567" height="309" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZiL5MP1Qdf9r55Ga2sd1aIanQGcDzbbHOzWTvhzSk96ZsdN2GD8dLJMhWFSaZbVCkSB9i71yKqDr1W3F3l2s3evxaGOOpEAPh5QQQaqfx0WPg0DwuZFRBgtq00njW4REGV2bi0QJwLAur/w400-h309/image276.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“<span class="GramE">iYi</span>” în neoliticul Civilizației Dunărene</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Lumina “ii” - redată prin “iYi”, ca un trident stilizat - avea central Arborele Vieții, între 2 piloni; semnul “iYi” în Vechea Lume, de inspirație totemică, marcând în general izvorul vreunui Magic pârâu / Râu, a fost în legătură deopotrivă cu Coloanele vechiului Hercule - care străjuiau intrarea în Rai = Țara Sacră / Sfântă Atlantă, cu multă apă, a nepotului Neptun = Poseidon / care poseda tot (simbolul aceluia fiind tridentul) și cu luminata marcare prin tatuare sau pictare pe mijlocul frunții a dinaștilor / cârmuitorilor sau regilor descendenți, așa cum s-a transmis prin “tika” / “tilaka” ori prin “gherguri” / “gherburi” în EurAsia: o reprezentare foarte puternică și aproape universală a fost “Zvas-tika” / “Zuas-tika” = “tika / tilaka Zeiască”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghrCNTwGr3OH0QZpzwsGyEBITEpuLxVK_hHDt3J_t4FMx8kKTSCFs518L7KFM4HLmaU004MVL5QLT38bNus342Q-4T0u16u0mUbrKY8aMXIo_51QdDXXLMlV-k5JbV3ltxGUsmTa63NPy7/s1600/image278.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="133" data-original-width="116" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghrCNTwGr3OH0QZpzwsGyEBITEpuLxVK_hHDt3J_t4FMx8kKTSCFs518L7KFM4HLmaU004MVL5QLT38bNus342Q-4T0u16u0mUbrKY8aMXIo_51QdDXXLMlV-k5JbV3ltxGUsmTa63NPy7/w349-h400/image278.jpg" width="349" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Tridentul Atlant</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Semnul “Ya-rga” / Yarga al vârtelniței = Zvasticii / Svasticii reprezenta lumina cerească, norocoasă și protectoare a vieții, prin împreunarea picioarelor ori bumerangelor perechii - al ei și al lui - ce se îmbinau în forma crucii îmbârligate ca securile / secerile lor de mai târziu (bumerangul în India se numea “valari”): prin termenul “Ya-rga” era denumită lumina “Ya” regală “rga” (ca exemplu, Yahve / Iehova în Orientul Mijlociu denumea luminoasa și divina Adunare Gregară / Gargară a făpturilor / Zeilor Cerești - din Cer = “DinGer”, “adică “îngeri” - “după chipul și asemănarea” cărora au apărut primii oameni Homo Sapiens).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCtKeQZGj3rJtZ_rZVrVP4umzSAbw0l1GYbQ619EwnG0XsWynRvfjpMSlpINKIeOD4SQDA6fvmtt8rco6EGl7er6XKQbhPS9DvnQj61eqFX-si72TdT1_vanjF2tfUPvBkfoGiBMr-Gv9P/s1600/image279.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="900" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCtKeQZGj3rJtZ_rZVrVP4umzSAbw0l1GYbQ619EwnG0XsWynRvfjpMSlpINKIeOD4SQDA6fvmtt8rco6EGl7er6XKQbhPS9DvnQj61eqFX-si72TdT1_vanjF2tfUPvBkfoGiBMr-Gv9P/w400-h221/image279.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Yarga / Svastica</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Vechiul Testament a notat încă din prima carte = “Facerea” / “Geneza” că Sf. Gherghe / Ghergheseu era fratele mai mare al lui Heveu, descendenții lor populând Țara Sacră / Sfântă Canaan înaintea Evreilor; denumirea Yahve / Iehova = “Ya-Hve” / “Ie-Hova” literalmente se referea la “lumina Hevee”: urmașii Gherghi ai Sfântului Gherghe desigur că acolo - în Țara Sacră / Sfântă Canaan - se întruneau pentru exercitarea cârmuirii împreună cu urmașii fratelui mai mic Heveu în “Consiliile Bătrânilor” / “Sfaturile Înțelepților”. Formele pre-diluviene Ghe-rga / Ga-rga și Ya-rga consfințeau regala (=“rga”) stăpânire a Pământului “Ghe” / “Ga” și a iluminării sale nocturne “Ya”, căci iluminarea sa diurnă avea altă denumire, anume “Ra”. Ghe și Ra au format Gher / Cer (manifestarea divină cerească) iar Ga și Ya au format Gaya (manifestarea divină pământească); spre deosebire - deoarece “Ma” a fost nocturna “Lună” - “Ma-Ya” / Maya era iluzoria lumină a Lunii (de exemplu, în Albaneză “Muaj” e “Luna”), “Ma-Gia” / Magia aparținea tandemului Pământ-Lună, etc. Aborigenii Karraru - din SV Australiei - au venerat-o dintotdeauna pe Yhi = Zeița Luminii / Creatoarea ființelor, primii Americani aveau divinitatea Iau, Sumerienii îl respectau pe Zeul Creator Ea, de la stră-Români provin frumoasele ii ca veșminte identitare iar voivozii Români încă se mândreau cu apelativul Io, etc.; așa cum a observat cercetătorul Englez Gerald Massay 1828-1907, aceeași onomastică, la aceeași funcție divină, în medii așa variate - pe diverse continente - reflectă vechimea concretă multimilenară, din vremea glaciațiunii: atunci au ajuns oamenii din Asia în Australia și America, ridicarea apoi a nivelului oceanic oprind relațiile (așadar, transmiterile îndepărtate au fost paleolitice). În Asia, p</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">e Înălțimile Golan din N Galileeii au fost atestați de către patriarhul Enoh pre-diluvienii îngeri Gregori </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“rupți din cer” iar post-diluvian de către Biblie acolo și în Sudul bogat în pește al Văii Râului Iordan, ce curge în cel mai jos loc acum de pe glob - respectiv în zona Galileeii unde localnicii se îndeletniceau îndeosebi cu pescuitul - au fost atestați ca trăind urmașii lor, Uriașii Gherghe-sei / Ghirga-șiți (ai căror urmași au fost considerați “demonici” de unele interpretări ivite după exorcizarea făcută de Iisus în Ghergasa - pe malul Lacului Galileea - la începutul mileniului I); se poate însă remarca lesne despre rolurile lor - ale îngerilor Gregori / Grigori și ale urmașilor Gherghe-sei / Ghirga-șiți - că au fost constant pozitive, de la civilizare până la creștinare. Unul dintre cei mai importanți îngeri a fost reținut ca fiind nemuritorul arhanghel / înger Gavriil = Gabriel (căpetenia îngerească “arhanghel” = “ar-han-ghel” era mai marele peste “în-geri”): mesagerul divin dintre Cer și Pământ, mare vestitor (atestat atât pre-diluvian / adică dinainte de Potop, cât și post-diluvian / adică după Potop, cu denumirea legată de principala sa caracteristică, fiind “înger” = “în cer”, adică ființă cerească); ca și la “arhanghel”, particula orientală “Ar” (devenită “Al” de exemplu la Albani) a fost atribuită nobleții unora - ca de pildă Aramei, Armeni, Armâni, ș.a. - ori a ajuns cu folosință occidentală asemănătoare, sub forma “Il” în Peninsula Italică, “El” în Peninsula Iberică, etc., istoricul Antic Herodot 4:110 consemnând inclusiv că “Aior” însemna “Om” la Amazoane, la Evrei “ar” fiind “leu”. În Tradiția Ebraică / mozaică, având sufixul “-il”/“-el”, Gavriil / Gabriel - respectiv “Gavri-il” / “Gabri-el” - a fost îngerul pedepsei divine care s-a abătut asupra Sodomei și Gomorei (așezări ale unor depravați în S Mării Moarte); preotul Fenician Sanchuniathon - localnic al Canaanului - la sfârșitul mileniului II î.C. a scris: “Valea Sidimului s-a scufundat devenind un lac fără viață, simbol al pedepsei și morții păcătosului” (prăbușirea probabil s-a datorat unui seism tipic Marelui Rift Afro-Asiatic, Muntele Sodom fiind identificat în Iudeea / Israel 31,04 lat. N, 35,23 long. E iar vecina Gomora putea fi populată de Gomerieni / Cimerieni din Crimeea, într-o diasporă timpurie în Canaan). În Vechiul Testament de exemplu e enunțat că arhanghelul Gavriil avea aspect de bărbat iar nu asexuat ca îngerii obișnuiți - în “Daniel” 9:21 că “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară” - iar în Noul Testament </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sfânta evanghelie după Luca” începe cu anunțările nașterilor verilor Aramaic numiți Yohănan și Ieșu (adică Ioan și Iisus / în Română) de către îngerul Gavriil. În Tradiția islamică Gabriel a rămas ca spiritul divin al adevărului, profetul Mahomed afirmând că Gabriel i-ar fi dictat Coranul (e interesant că în Coran profetul Mahomed nici nu e pomenit de așa multe ori ca Iisus).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Așadar, îngerul Gavriil / Gabriel (mereu reprezentat în albastru / iar azuriul ceresc, ca și reflecția sa acvatică, era culoarea Atlantă favorită) e venerat de monoteiști - fie mozaici, creștini ori musulmani - rădăcina credinței în îngeri dovedindu-se mai veche, provenind din anterioara religie zoroastră, a străvechiului Mag Zartoșt / “Zarto-șt” = Gargo-șt / “Gargo Sfântul”; de fapt, monoteismul masculin a apărut ulterior străvechii credințe în Marea Mamă Ghirghe = Kirke / Circe, ceea ce era și natural: întâi a primat principiul matern / muieresc, apoi abia - ulterior după mult timp - apărând în divin principiul masculin monoteist promovat și de credincioșii Gherghi.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaowlh2d8962Gh4c7ZAZf-jP7i2nBjm0NE4fiXiXwFTQfHS_wQfi36prSYos2dOKqzPsqcPRj55yYt7hk0BZnYtvY-L47QZP2xEo6rpeLNIYhx-WItRm-cTAheSgjx9xiICTAM6ii9g1Qn/s1600/image281.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="307" data-original-width="220" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaowlh2d8962Gh4c7ZAZf-jP7i2nBjm0NE4fiXiXwFTQfHS_wQfi36prSYos2dOKqzPsqcPRj55yYt7hk0BZnYtvY-L47QZP2xEo6rpeLNIYhx-WItRm-cTAheSgjx9xiICTAM6ii9g1Qn/w287-h400/image281.jpg" width="287" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Îngerul Gavriil / Gabriel</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În legătură cu albastrul apelor curate, se poate remarca despre termenul Românesc pentru “năvod” / “nă-vod” - adică “plasa de pescuit” - că e “cercală” (prima plasă de pescuit din lume - datată cu radiocarbon ca veche de 10 milenii - s-a găsit în mlaştina din Kamennogorsk 60,57 lat. N, 29,08 long. E / în Karelia Rusă); e de știut despre Karjala / Karelia că e regiunea întinsă între Mările Baltică și Albă - în prezent împărțită de Rusia și de Finlanda - iar o schiță din 1984 de Dr. Jay Rubenstein a conectat mișcările umane din neoliticul Carpatic direct de</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Karjala / Karelia Epocii Bronzului (drumul spre N al celor din spațiul Carpatic în</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Karjala / Karelia fiind studiat și ilustrat elaborat inclusiv de către Dr. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Kaalevi Wiik 1932-2015</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">):</span></span><br />
<div style="font-weight: bold;">
<div class="separator" style="clear: both; font-family: architecture, serif; font-size: 20pt; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinaRn_aVqhEAXMNs27jkPBS4BkMUZpdwL6BcIzRK-o8EYI8rZQC-_RVXQYukC87QBsES3ZuM6lqnhl2UWv-SSGkLJLiGTIp44jAZJFF2j3oWtTlcnoK7nxqSQBCK64N3TToxGCMZikG7M1/s1600/ooooo.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="319" data-original-width="876" height="145" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinaRn_aVqhEAXMNs27jkPBS4BkMUZpdwL6BcIzRK-o8EYI8rZQC-_RVXQYukC87QBsES3ZuM6lqnhl2UWv-SSGkLJLiGTIp44jAZJFF2j3oWtTlcnoK7nxqSQBCK64N3TToxGCMZikG7M1/s400/ooooo.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">La stră-Români (corespunzător surselor etnografice), exista “Ştima apelor” - stăpâna mitică a apelor - care avea ca fiice “Fetele de apă” iar apoi, la vechii Români ca “vodă” era știut liderul suprem, cel care “vedea” cel mai bine / probabil termenul fiind rămas de la iscusitul mânuitor de năvod / “nă-vod”, respectiv “cercală” = mare pescar: îndeletnicirea primordială Atlantă - inclusiv în spațiul Românesc - în acel mediu acvatic bogat în ape și în pește a fost desigur pescuitul (exercitat și de Pelasgii Ghergi - utilizând “cercala” = “nă-vodul”, stimați ca nobili cârmuitori - Românește pentru regalitate folosindu-se “vodă” dar și termenul de “domn”, cu sorgintea în vechiul cuvânt Indo-European “danu” pentru “râu”, regăsit de exemplu și ca “don” la nobilul Iber / pe lângă Fluviile din Bazinul Pontic Dunăre, Don, etc., nume în uz și azi chiar așa); e interesant că inclusiv în “Ti-bet” / Tibet - cea mai înaltă regiune din lume - exista “Știma apelor” (topirea zăpezii de la înălțime era o mare sursă a apei scursă la Vale). Dr. Ion Ghinoiu în “Dicționarul de mitologie română” din 2013 a scris: “Știma apelor = reprezentare mitică feminină, stăpână a apelor, care se făcea văzută și simțită pe timp de noapte, sinonimă cu Vâlva apelor, prototipul Zeiței Mamă; Știma apelor ar fi o femeie albă și rece stând pe apă, cu piepții mari, înaltă ca statură, apărând și ca sirenă (jumătate om, jumătate pește) dar putând fi atât femeie, cât și bărbat”. În marele / îndepărtatul trecut, se acorda o excepţională importanţă descendenţei din una şi aceeaşi “mamă milostivă”, ce era cea care de fapt “asigura legitimitatea”; pe de altă parte, de la început se ştia că Zeul era făcut de ou iar omul era făcut de Zeu (e de reţinut că “zeul” este un termen provenit din proto Indo-Europeanul “ghel” pentru “sclipitor” iar în timp “L” frecvent s-a suprapus peste “R”, rădăcina fiind de fapt “Gher”, aceeaşi ca la “creaţie” sau “cer” dar şi prima silabă de la străvechiul nume GherGa, ceea ce literalmente pentru Gher-Ga ar da înţelesul de “Zeitatea Pământului” ori creatoarea / creatorul Pământului, căci Ga - în Epoca Pietrei - era Pământ, încă din acea Eră fiind atestat în Banat / “Ba-Anat” iar nu în “Anat-olia” / Anatolia, de către prima scriere din lume, faptul foarte important că Pământul era patronat de “Ghirghe” / Marea Zeiţă Mumă a Pământului: din multele confirmări ştiinţifice, iată aşadar pentru început 2 - una lingvistică prin onomastică şi una arheologică prin inscripţionare - despre multimilenarul nume Gherga). În 2015, Dr. Gabriela Macovei a afirmat despre cel mai vechi cuvânt din Română că ar fi “chiu” = “cucui” / “gugui” sau rotacizat “gurgui” (legat de străvechiul termen Ga pentru Pământ): însemna “ţâţă” dar şi “pisc” (cu sensul de “ţuguire” ducând chiar la îngâmfare / fudulie); azi “chiu” s-ar putea înţelege fie ca “strigăt” / “ţipăt”, fie ca “vârf” - drept locul pietros / stâncos cel mai înalt dintr-un anume areal al pământului - aşa ceva caracterizând ancestrala postură Montană stră-Română.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGvKjvLsmnw7FdQUZoPAsb60WoGllmNL4P_4Y9fDXE9Tez3tPYHGU8vI79zzCjLqg23zNJXHpdOHTRdO_Y2AWUae0mFQPHBzpO9DFrB2ejeYehdrZGqSFx6Kj4aIejgdU5RRHF8fBcUdSu/s1600/image288.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="404" data-original-width="646" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGvKjvLsmnw7FdQUZoPAsb60WoGllmNL4P_4Y9fDXE9Tez3tPYHGU8vI79zzCjLqg23zNJXHpdOHTRdO_Y2AWUae0mFQPHBzpO9DFrB2ejeYehdrZGqSFx6Kj4aIejgdU5RRHF8fBcUdSu/w400-h250/image288.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Scrierea neolitică</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Este de ştiut, după cum a studiat şi Dr. Radovaje Pesic din Serbia, despre cea mai veche scriere din lume descoperită până acum că a fost “Scriptul Dunărean”, aşa cum s-a relevat arheologic la Gherdap - în Defileul Dunării de la Porţile de Fier, ce era graniţa Imperiului Borean / Atlant - prin multe vestigii datând din mileniul VII î.C., adică din timpul primului Potop (apoi fiind scrierea din zona de pe Râul Mureş dintre Turdaş / judeţul Hunedoara </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">45,51 lat. N, 23,07 long. E</span><span lang="IT" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">şi Tărtăria / judeţul Alba </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">45,56 lat. N, 23,24 long. E, datată ca funcţională religios în cultura neolitică stră-Română, din mileniul VI î.C., respectiv cea folosită de plutaşi pe Râul Bistriţa - cu izvorul în Masivul Gârgalău din Munţii Rodnei - după cum de exemplu i-a studiat elementele din multe inscripții neolitice Dr. Dumitru Ioniţă în comuna Farcaşa 47,09 lat. N, 25,50 long. E / judeţul Neamţ, etc.); Gherdap pe Dunăre (cel mai lung defileu din Europa) se află între Râul Ti-miş / afluent pe stânga al Fluviului şi Râul Ti-moc / afluent pe dreapta al Fluviului: se poate reţine despre înţelesul Sanscrit al particulei “Ti” - cu care stră-Româna a avut numeroase afinităţi, azi Sanscrita mai fiind oficial utilizată în N Indiei / Bharata la granița cu China / Sina și cu Nepal, în restul Țării vorbindu-se altceva iar la N fiind “Ti-bet”, populat de Bautai, așa cum a scris în secolul IV generalul Ammianus Marcellinus - că a fost de “pilon” / “pol” (cele 2 Râuri importante încadrând Defileul Dunării Gherdap mărginind la S regiunea Banat - Timiş / “Ti-miş” şi Timok / “Ti-mok” - fiind ca stâlpii / pilonii Porţilor zise mai în urmă “de Fier”, mai înainte ţinând de Imperiul Atlant centrat pe Lacul Pont). O moștenire lingvistică - cu rădăcina anterioară Indo-Europenilor - apare conectată de “frate” zis “barat” în Bazinul Indului / fost Ghaggar (India autonumindu-se ca Bharat/a după vechiul termen Sanscrit Bharat al fondatorilor săi, așa cum a reliefat și antropoloaga Franceză Clementin Ohja în studiul “O țară, două nume” din 2014):</span></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGSrNwnPMWeq75NrVrZ__0isjF_THdc_PoXOCBB91pwzxm0QiQqSoyPgXHoWeJivF5YvebHs-u120l-41QQIgxChDHV_vZr1deQzNsEw6G3fZ66XXSYqSQIJZtLDS9fqleHUBPZNqDuwXm/s2048/image484.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1583" data-original-width="2048" height="309" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGSrNwnPMWeq75NrVrZ__0isjF_THdc_PoXOCBB91pwzxm0QiQqSoyPgXHoWeJivF5YvebHs-u120l-41QQIgxChDHV_vZr1deQzNsEw6G3fZ66XXSYqSQIJZtLDS9fqleHUBPZNqDuwXm/w400-h309/image484.png" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Scrierea exista în Atlantida - aşa după cum a consemnat Anticul filozof Platon - iar Vechea Civilizaţie Europeană a fost succesoarea directă a Imperiului Atlant: stră-Românii - populând plaiurile respective - fiind foarte conservatori, mult timp s-au ferit să scrie, considerând scrierea ca o formă de handicap a celor cu memoria mai redusă, nevoiţi să-şi ia notiţe (cu timpul, capacităţile creierelor umane s-au tot redus, scrierile căpătând amploare universală, în prezent o bună parte a creierelor umane rămânând fără utilizare concretă; de exemplu, în craniile umane, între creierul mic şi creierul mare se află glanda epifiză / pineală - responsabilă de ancestralele trăiri mistice - în legătură cu “al treilea ochi” / “oki”, având la vechii oameni importanţă acordată mult mai mult decât se bucură în prezent). Oamenii Homo Sapiens în EurAsia au întâlnit Neandertalii, din împerecherile lor rezultând Uriașii Cro Magnon; Neandertalii aveau creierele foarte mari (la ei nu erau diferențe între creierele mic și mare), ceea ce însemna că mult mai mulții lor neuroni le permiteau stări mentale pe care oamenii nu le-au avut nicicând: visele și amintirile Neandertalilor - inclusiv capacitățile lor de memorări - au fost foarte diferite de cele ale oamenilor Homo Sapiens (iar fantasticile trăiri ale Neandertalilor nu au putut fi decât observate de către Homo Sapiens, nu și experimentate, ci doar eventual imitate, ca de pildă prin stimulările epifizei ori prin drogări). În fond, apariția scrierii în Vechea Lume a șocat, căci a surprins: la început, aspecte religioase care până atunci nu erau necesar de reținut altfel decât mental - și poate transmise oral / verbal - au fost “înghețate” în scris (oamenii au simțit nevoia s-o facă, deoarece au observat că a sosit timpul prinderii anumitor elemente, care altfel s-ar fi pierdut; soluția la așa ceva a fost scrisul). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au consemnat: “În ciuda tuturor eforturilor făcute pentru a o înălţa la rangul de imagine a lui Dumnezeu, de tălmăcire a Cosmosului, sau chiar de a o diviniza, scrierea apare ca un substitut degradat al vorbirii. Istoria scrisului este veche de circa 6 milenii. Scrisul simbolizează o pierdere a prezenţei: scrisul apare când vorbirea se retrage. El constituie un efort de încapsulare a spiritului şi a inspiraţiei şi rămâne un fel de simbol al rostirii absente. Limbajul şi scrierea sunt 2 sisteme de semne diferite. Unica raţiune de a fi a celui de-al doilea este aceea de a-l reprezenta pe cel dintâi. Scrierea materializează revelaţia, retează legătura umană şi o înlocuieşte cu un univers de semne. Pentru a reactiva revelaţia, e nevoie de o prezenţă vorbitoare. În suflete nu se scrie cu un condei. Această valoare simbolică a scrierii, prin opoziţie cu limbajul, e ca o strădanie secundă şi periculoasă de reînsuşire simbolică a prezenţei”. Miracolul instalării la cârmuirea Atlanților a Pelasgilor Gherghi - sosiți în urmă cu peste 9 milenii din Asia Centrală în Europa Centrală - s-a datorat slăbiciunii vechilor autohtoni Atlanți (care deja utilizau scrierea pentru a-și fixa principalele teme), nou-veniții, adică “No-vații” / Novacii, fiind considerați novici în asemenea însușiri, deoarece fără a scrie reflectau pe de o parte străvechiul tip uman capabil de a reține tot iar pe de altă parte, prin prospețime reprezentau tipul uman ca model de lider necesar în fruntea celor afectați de scăderea energiilor; cei având multe energii erau considerați de atunci - ca și acum - drept oameni puternici. În legătură cu Ponticii = Indo-Europenii (de al căror Grai primordial - prin serioase cercetări, de către mulţi specialişti - s-a demonstrat că stră-Româna a fost strâns legată): ştiinţific se ştie că primii Pontici / Indo-Europeni au fost Kurgani = Gorgani iar tot ştiinţific se ştie că nu ei au fost primii Ghergani din lume, căci înaintea existenţei lor au fost precedaţi de mulţi Gherga, de-a lungul mai multor milenii chiar decât mileniile scurse de la Kurgani / Gorgani încoace; numirile lor de Gorgani / Kurgani - care în mileniul VI î.C. au domesticit caii (ţinându-i în gherghelii) şi din mileniul V î.C., după ce au descoperit roata, cu ajutorul carelor trase și de cai s-au tot răspândit în valuri prin Vechea Lume, ca “Indo-Europeni” - au fost la fel în diverse culturi, căci erau urmaşii aceluiaşi neam regal Ghergan din fruntea Imperiului Atlant, până la Potopul Pontic ce i-a adus sfârşitul dezastruos, în mileniul VII î.C. (dinaştii din neamul regal Ghergan al Atlanţilor au provenit dintre acei Gherghi care în mileniul VIII î.C. au suferit mutaţia genetică “N” din Pamir, datorită intensificării activităţii solare ce a provocat topirea ultimei glaciaţiuni, în paralel alte grupuri genetice masculine - ca “I” și “R” în Europa - intrând într-o extincție parțială / “sugrumare statistică” dovedită științific ca petrecută tot atunci).</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAe0ZlFum6WKw9thzZBwHnQAsmLIBNPDGhe1AyGG9arun3EK69HsViLDfhIJf8kn-EuVaDH8v06OgsMqu7gb-KMlDl7C7zaaFr6xsxJtqgFqip9hqK1HbkztpWQKUb_IvELbyFuDw4DxUE/s1600/image405.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1001" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAe0ZlFum6WKw9thzZBwHnQAsmLIBNPDGhe1AyGG9arun3EK69HsViLDfhIJf8kn-EuVaDH8v06OgsMqu7gb-KMlDl7C7zaaFr6xsxJtqgFqip9hqK1HbkztpWQKUb_IvELbyFuDw4DxUE/s400/image405.jpg" width="225" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Intensificarea activității solare acum 10 milenii a provocat în nodul Pamirului ultima mutație genetică bărbătească Gherga</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dr. Harald Haarmann a afirmat în 2007 despre ulterioara Kurganizare că “Indo-Europenii n-au înlocuit limbile locale, cu afiliere lingvistică diferită, ci au intrat într-un proces de fuziune cu ele, astfel încât produsele rezultate au avut elemente vechi şi noi; ulterior diluviului din mileniul VII î.C. - început prin apariţia Bosforului - au fost 2 tipuri de Indo-Europeni timpurii, anume agricultorii din S Pontic = Anatolia care au migrat spre V în Europa şi spre E în Iran-India, respectiv mai semnificativii păstori din N Pontic care au migrat spre V mai mult în Europa şi spre E în Asia Centrală: de altfel, în neolitic pentru fenomenul migrării - dintre succesorii paleoliticilor vânători-culegători - se pretau mai serios păstorii, care prin natura lor erau nomazi, decât agricultorii, care prin natura lor erau sedentari. Tranziţia de la stadiul din paleolitic de vânători la cel din neolitic de păstori n-a fost necesar să fi fost legat de domesticirea animalelor pe lângă agricultorii sedentari, apăruţi din foştii culegători; de pildă, în N EurAsiei a fost documentată trecerea de la vânarea renilor la creşterea renilor, fără nici un stadiu agricol. Conform cercetărilor arheologice, în Bazinul Pontic - excepţie Sudul său - păstoria a precedat clar agricultura. În spaţiul Ponto-Caspic, Kurganii (Indo-Europenii timpurii) au îmblânzit calul şi tot în acelaşi areal - prin folosirea roţii - a apărut căruţa / carul. Începând cu mileniul VI î.C., proto Indo-Europenii au interacţionat social (fără conflicte, având schimburi culturale şi împrumuturi lingvistice) cu proto Uralicii din N şi cu proto Caucazienii din S. Credinţa că mişcarea nomazilor a fost haotică e un mit; mişcările lor au fost strict organizate după numărul şi felul animalelor, după păşunile disponibile, etc. Începând cu mileniul V î.C., expansiunea Culturii Cucuteni - fundamentată agricol - spre răsărit a provocat ciocniri cu populaţiile stepelor, luptele dintre cele 2 părţi fiind demonstrate prin urmele arheologice”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiebWzXpSyiLRzD9QKkTL4tFjo84W1Bhhrtm6XMb4kis3AeizSKCFol9O6b88acsvYEn1ClHRa-8v-rTsV1HJOOGG-OxgU2lXdCsqc-dkZ77MO4ojgoNR5DgO_Vjz-924M3ars4eWmqNJYH/s1600/image290.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="500" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiebWzXpSyiLRzD9QKkTL4tFjo84W1Bhhrtm6XMb4kis3AeizSKCFol9O6b88acsvYEn1ClHRa-8v-rTsV1HJOOGG-OxgU2lXdCsqc-dkZ77MO4ojgoNR5DgO_Vjz-924M3ars4eWmqNJYH/w400-h400/image290.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După stadiul nomazilor vânători-culegători din Epoca Pietrei / paleolitic, înainte de sedentarii agricultori neolitici, cei mai dispuşi migrărilor - prin natura lor - desigur că au fost pescarii / plutaşii şi păstorii. Protejați de platoșe realizate din bucăți tari de piei - ca niște solzi, cusuți între ei - acei fruntași cutezând explorări deosebite ale tărâmurilor virgine arătau ca niște “balauri” / “dragoni”: în EurAsia, acei “Dragi An” avansau în fiecare an, cucerind noi orizonturi, pe măsura retragerii ghețurilor; ei se îndreptau de la răsărit spre apus, înaintând și de la miazăzi către miazănoapte (sensul general al mișcărilor Homo Sapiens fiind de la SE la NV, așa cum s-a dovedit arheologic - de exemplu, la sfârșitul glaciațiunii - din Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mică” în Europa Estică / Europa Centrală). Spre deosebire de războinicii luptând dezbrăcați pentru mobilitate mărită, platoșele tipice lor - cu solzi ca de balauri / dragoni, mai mari decât cei ai peștilor ori ai șerpilor - îi păzeau de răniri și îi fereau de friguri (cei purtând haine - fie acelea blănuri sau doar piei - fiind totuși superiori oamenilor goi, deopotrivă în afara încleștărilor dar și în bătălii); e semnificativ cuvântul șarpe / “șar-pe”, consolidat în vocabularul Român începând cu străvechiul dragon: “șar” = “rege” și “pe” = Sfânt, deci în primul înțeles, “Sfântul rege” era “dragonul”, adică “dragul An” (protejat de platoșa solzoasă a cârmuitorului, arătând ca un uriaș exemplar reptilian).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioyJ2H__jfl7wpvm8b4ANFXWiL18nfHVs6ZnNVynDxpuEdGJ0JRaUqeEv_4mqqKRzqTxlFJaltPXIcH7BHj6Liy_cOjcDZWJ0KDH9t9AxTajQOTmvNRSSRyGGc_QxdidHkH7J_UvAkjxOv/s1600/image292.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="300" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioyJ2H__jfl7wpvm8b4ANFXWiL18nfHVs6ZnNVynDxpuEdGJ0JRaUqeEv_4mqqKRzqTxlFJaltPXIcH7BHj6Liy_cOjcDZWJ0KDH9t9AxTajQOTmvNRSSRyGGc_QxdidHkH7J_UvAkjxOv/w400-h224/image292.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primii Pelasgi - aparținând genului uman Homo Sapiens, proveniți din Asia Centrală - procedau ca anteriorii Uriași “Cavaleri Glaciari” (Cro Magnon / Neandertal) care au stăpânit, la fel ca legendarii “Drag-Oni” = Dragoni sau Balauri = “Valauri” umedul Nord Arctic al EurAsiei, până la calota polară: într-acolo se îndreptau - în turme uriașe - animalele pe care ei le urmăreau deoarece urmau să le vâneze; despre străvechii Cavaleri e de știut că erau considerați ca “daimoni”, adică mediatori între om și divin, anume chiar ființe intermediare între oameni și Zei, respectiv drept Gini sau îngeri (în spațiul Românesc din Vechea Lume - reținut ca parte a Raiului - au fost atestați după diluviu la modul foarte concret SiGini / Sâgi = Sfinți Gini). După încheierea glaciaţiunii, revărsarea bruscă a săratului Ocean planetar peste dulcele Lac Pontic - cu oglinda aflată foarte jos, ducând prin extindere în final la formarea Mării Negre - a dislocat populaţiile de pe maluri, prin fluxul de refugiaţi din zona circum-Pontică explicându-se importantele schimbări neolitice = perioada pietrei şlefuite fiind cea a sfârşitului Epocii Pietrei (experienţa traumatică a diluviului Pontic ducând la răspândirea mitului Potopului iar Gorganii / Kurganii după ce au domesticit caii / ajungând să-i folosească în scopuri războinice, ţinându-i în “gherghelii”, în Nordul Pontic - după cum a scris inclusiv Dr. Michele Massa în 2016 la Institutul de Arheologie din Londra - au inventat roata / ca expresia circulară emblematică a însuşi numelui lor, călărind caii şi călătorind cu carele ajungând să introducă patriarhatul); din cauza Potopului întâmplat în mileniul VII î.C. în Bazinul Pontic, foştii Atlanţi Sudici preocupaţi de agricultură s-au mişcat în V spre Gherdap / Defileul Dunării iar foştii Atlanţi Nordici preocupaţi de păstorit s-au mişcat în E spre Stepa Ponto-Caspică, de unde apoi - în mileniile următoare - s-au manifestat drept Kurgani = Euro-Indieni / Indo-Europeni. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Amintirea Erei de Aur - anterioară dramaticului eveniment diluvian - a rămas paradisiacă (recent însă, mulţi oameni şi-au rezumat perspectiva diluviană la un concept penibil de simplist, prin reducerea la un Potop, în ciuda dovezilor / evidenţelor - documentare, arheologice, etc. - că Potopul nu a fost un eveniment la singular; încă din urmă cu milenii au fost autori credibili care au transmis explicit amintirile celor reale, respectiv că au fost Potopuri: anume, atestările au fost la plural, un exemplu fiind istoricul Antic Xenofon - discipol al filozofului Socrate - care a scris despre mai multe Potopuri, indicând despre cel dintâi Potop că a fost pe vremea lui “Ogyges cel Vechi” având coadă de dragon = “vechiul Ghighes”, după cum i-a scris numele la “zidirea lumii” în “Letopisețul Țării Moldovei” cronicarul Nicolae Costin / care a citit originalul scris în Greacă). Corespunzător “Lexiconului” realizat de Henry Liddell și Robert Scott, vechiul termen Grecesc “Ogygian” însemna “Primordial” / “Uriaș” (Carianul Antic Pausania 9:5 a și scris despre regele aborigen Ogyges în Balcanii Vechii Lumi, cu baza în Ogygia = Muntele Athos din Peninsula Khalki-diki / Macedonia, istoricul Antic Julius Africanul - născut în Ierusalim / Kanaan - considerând că acela a întemeiat inclusiv Eleusis iar post-diluvian, Sudul Balcanic a fost cârmuit de Barbarul Kekrops / Cecrops = Pelasgul Gargitios / întemeietorul Atenei, așa cum a scris geograful Antic Strabon VII 7:1, despre acela Diodor Sicul 1:29 afirmând că ar fi ajuns acolo de la Zau / Sais din guvernoratul Gharbia, cel mai mare al Egiptului, aflat în Delta Nilului); de altfel, la începutul Evului Mediu, Muntele Athos din Macedonia - al cărui nume provine din cuvântul Armân / Vlah “Ată” însemnând “Mamă” - era dominat de Vlahi (astfel cum au fost atestați documentar pe acel Munte Sacru - în secolul VIII, pe vremea iconoclastă - înaintea durării marilor Mănăstiri: așa ceva a atras ulterior și marile donații ale Valahilor pentru viața religioasă de acolo). Arealul Macedoniei / “Make-Doniei” era al “Marii Zeițe” - adică a divinității supreme, care a dominat Vechea Civilizație Europeană - iar la Marea Egee (adică a Marii Mame Gea), Masivul Athos din Macedonia efectiv era “Muntele Mumei”: la sfârșitul Epocii Pietrei - adică în perioada când au fost Potopurile - Marea Zeiță era suprema Mamă; de altfel, Makedonii / “Make-Donii” erau ca “Mari Domni” urmași ai celor din Eden (onomastic similari cu răsăritenii MasaGheți / Masivi Geți, respectiv Mari Geți sau Moși Geți, adică vechi Geți), fiind “Domnii Maicii” - respectiv Domnii Marii Mame, cea de demult - Macedonia ca tărâm făcând parte din casa Marii Zeițe Mamă, reprezentând chiar “Domul Maicii”. Un alt fenomen implicând duplicarea, datând din Epoca Pietrei, a fost transmiterea ideii creaţiei prin clonare, adeseori subliniată și prin existența unor avataruri documentate religios, istoric, etc., ceea ce explica nu doar facerea / geneza omului - ca având origine divină - ci justifica şi androginitatea primară (adică lipsa sexualităţii iniţiale) atât a făpturilor cereşti, cât şi a celor terestre / pământene: sexul pe de o parte nu era un atribut al îngerilor ori al Doamnei-zeu sau al lui Dumnezeu iar pe de altă parte nu era un atribut al primilor oameni (până când au gustat din cunoaştere); acel aspect străvechi - de netăgăduit / religios prin diverse credinţe ori ştiinţific prin diferite cercetări istorice, etc. - a fost reţinut de memoria omenirii parcurgând consecvent timpul, fiind ştiut până în prezent (persoanele castrate erau considerate neutre sexual - adică similare celor androgine - de pildă Uran a fost castrat de fiul Cron iar Cron a fost castrat de fiul Zeus, cei 2 Zei predecesori ai lui Zeus, anume bunicul şi tatăl, încheindu-şi fiecare propria generaţie divină aşa). De fapt, Uriașii Titani / Neandertal au fost “castrați” de către Uriașii Giganți / Cro Magnon, care - la rândul lor - au fost “castrați” de către Homo Sapiens. Oamenii Homo Sapiens au învins deoarece femeile lor erau roditoare cu toți; la Uriași, femeile Neandertal nu puteau fi însărcinate de bărbații Cro Magnon, nici femeile Cro Magnon nu puteau rămâne gravide cu Homo Sapiens. Iată de ce s-a fixat mitul dublei castrări, a taților de către fii: întâi Titanul / Tătânul Zeu Uran (pentru a nu se mai înmulți) a fost castrat de fiul său - Gigantul Zeu Cron - iar apoi acela a fost castrat de fiul său Zeus, pentru oameni = Zeul Zeilor. În plus, incompatibilitatea genetică masculină față de Uriașe a fost științific dovedită în laboratoarele genetice ale începutului mileniului III, ceea ce a confirmat “mitul castrării”: 2 surse foarte diferite - cea mitologică și cea genetică - au coincis privind același adevăr. Pe lângă așa ceva, fenomenul avatarurilor a început cu imitarea de către oameni a Uriașilor “Zmei” - ca Dragoni / Balauri - astfel fiind știuți primii Pelasgi Homo Sapiens care (profitând că au rămas singuri, după dispariția Giganților Cro Magnon și respectiv a Titanilor Neandertal) au instaurat pe Pământ cele dintâi dinastii regale; așa s-a consolidat și credința în puterea gemenilor: de altfel, privind simbolismul gemenilor, Vechiul Testament în “Facerea” - prima carte - a scris explicit că la început exista asemănarea dintre uman și divin, omul primordial existând biblic “după chipul și asemănarea noastră” / Dumne-Zeiască iar de pildă filozoful Antic Platon a notat despre cei dintâi cârmuitori Atlanți că erau gemeni (indicând chiar că au fost 5 perechi), etc. Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris în “Dicţionar de simboluri” din 1969 despre “altoire”, adică introducerea ramurii unei plante în ţesutul alteia, stabilind astfel un contact între ţesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însuşirile altoiului (procedurii i se mai zice şi “grefă”): “Ca modificare artificială a fecundării speciilor vegetale, altoirea / grefa a avut dintotdeauna un aspect ritual şi simbolic. În Orientul Apropiat se credea că altoirea nu reuşea decât cu condiţia ca ea să corespundă unei anumite conjuncţii între lună şi soare. În general, altoirea are o semnificaţie sexuală. Ea reprezintă o intervenţie în ordinea generării şi constituie o împreunare contra naturii. Toată problema altoirii ţine de puterea - şi de dreptul - omului de a contribui la modificarea regnului vegetal, ca şi de modurile şi limitele în care îşi exercită această putere şi acest drept. Ştiinţa şi practica medicală au extins altoiul / grefa şi la nivelul regnului animal, prin înlocuirea unui organ necrozat cu un organ viu, prin inseminarea artificială, prin transferul de celule fecunde de la un uter la altul, etc. Grefa necesită intervenţia umană, căci e în afara puterilor naturii neasistate de om: ea ar putea fi o accedere a omului la puterile demiurgice, limitându-se totuşi la modificările operate înlăuntrul aceleiaşi specii, căruia îi asigură continuitatea (la un anumit nivel al transformărilor unei specii în alta, manipulările genetice ar pune alte probleme şi ar îmbrăca un sens diferit)”. Autorii au continuat cu “androginia”, plecând şi de la ideea că prima fiinţă umană a fost androgină - după ispitirea de către Garzag = “șarpele încolăcit” - devenind Adam şi Eva (chiar dacă vechii Evrei au scris despre primul cuplu, aceia n-au fost Evrei, aşa cum n-au fost Evrei nici Gherghe-seii / Ghirga-şiţii din Galileea şi Înălţimile Golan - fapt care a fost consemnat și de Biblie - întâlniţi acolo ca indigeni / autohtoni de către vechii Evrei când au intrat în Canaan / azi Palestina şi Israel): “Potrivit viziunii escatologice a mântuirii, fiinţa redobândeşte o plenitudine - în care separarea sexelor se anulează - prin taina căsătoriei. Credinţa, universal afirmată, în unitatea originară pe care omul o recapătă post-mortem, e însoţită în majoritatea sistemelor cosmogonice de diferenţierea totală a sexelor în lumea aceasta. Pentru că - şi aici credinţele străvechi se întâlnesc cu cele mai actuale descoperiri ale biologiei - fiinţa umană nu se naşte niciodată complet polarizată din punct de vedere sexual. Faptul că omul e în acelaşi timp mascul şi femelă în trupul şi în principiile sale reprezintă o lege fundamentală a creaţiei. De aici decurge şi explicaţia cea mai răspândită pentru riturile de excizie şi circumcizie, care ar fi destinate integrării definitive a copilului în sexul său aparent, clitorisul fiind la femeie un fel de reminiscenţă a organului viril iar prepuţul bărbătesc - o reminiscenţă feminină. Orice opoziţie e destinată să fie anulată prin unirea cerescului cu terestrul, unire înfăptuită de către om. Arborele, avându-şi rădăcinile înfipte în pământ şi crengile înălţate spre cer, era îndeobşte socotit un simbol al raporturilor stabilite între pământ şi cer: în acest sens, avea caracterul unui centru, ceea ce-l făcea să fie sinonim cu Axa / Osia Lumii (figură axială, arborele reprezenta în mod firesc drumul ascensional străbătut între lumea vizibilului şi lumea invizibilului, la fel ca stâlpul şamanic din iurta siberiană, scara, coloana vertebrală a trupului omenesc, Copacul Cosmic, etc). Arborele a fost calea pe care se urcau sau se pogorau suveranii / mijlocitorii dintre Pământ şi Cer. Arborele Lumii avea drept sevă roua cerească iar fructele sale - păzite cu străşnicie - transmiteau nemurirea (ca de exemplu Merele de Aur din Grădina Hesperidelor ori Arborele Vieţii din Eden, etc). Arborele Vieţii a fost un simbol al fertilităţii, pe care s-a clădit - de-a lungul timpului - o întreagă magie: au fost analogii ale pomului fructifer fie cu femeia fertilă, fie cu bărbatul fecund (de exemplu, la populaţiile altaice şi turko-mongole din Siberia au fost întâlnite interpretări antropomorfice specifice ale arborilor); toate credinţele au arătat că - din punct de vedere sexual - simbolismul arborelui a fost ambivalent. Putem considera că Arborele Vieţii a fost la origine o imagine a androginului iniţial (în planul lumii fenomenale, arborele scorburos ori cel cu frunziş des unde se cuibăreau păsările şi care rodea periodic evoca imaginea arhetipală lunară a mamei fertile iar trunchiul înălţat spre cer, simbol eminamente solar de forţă, nu era altceva decât falusul). Cele 2 polarităţi se pot însuma, ajungând şi la o interpretare androgină sau hermafrodită”. Din relatarea biblică se poate remarca la cei ieșiți din Rai și acoperirea părților sexuale ale trupurilor, prin purtatul hainelor marcându-se evident trecerea de la androginie la viața sexuală. Sumerienii aveau pentru androgini termeni ca Galaturra și Kurgarra; după cum a scris în studiul din 1999 “Umbra din noi. Forța vitală subversivă” Dr. Verena Karst - profesoară de psihologie la Universitatea din Zurich / Elveția - “Zeul Enki al hăului și al apelor a plămădit din lut 2 ființe, Kurgarra și Galaturra, trimise cu ‘hrana vieții’ și cu ‘licoarea vieții’ în Infern. Pentru acele ‘ființe’ porțile nu constituiau un obstacol, ele se strecurau prin crăpăturile lor. ‘Ființele’ respective - Kurgarra și Galaturra - au fost instruite: nu aveau voie să mănânce nimic, nu aveau voie să bea nimic în lumea subpământeană iar drept răsplată să ceară bucata de carne neînsuflețită ce era Inana, pe care au acoperit-o cu ‘hrana vieții’, au stropit-o cu ‘licoarea vieții’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ea trezindu-se și ridicându-se în picioare: era regina lor și a plecat din acea lume”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În Biblie / Ioan 6:54 apare ce a spus Iisus: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (se poate observa că asemănarea între străvechiul mit Sumerian - din Mesopotamia - și Anticul mesaj al Fiului Domnului - din regiunea apuseană vecină Galileea - nu a fost întâmplătoare); taina împărtășirii din Trupul și Sângele Domnului - cea mai importantă la creștini - se pregătește prin post și prin spovedanie / mărturisirea păcatelor (așadar, taina împărtășirii a fost cunoscută de Ghergarii orientali din </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kurgal / Ghiengar = Mesopotamia, cu mult înainte)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKTi7d_kMPUS6hmbvuvG1KCCtaUVksfYpVOYvSYpcPRBGlfvUDbBbr7YGHdwv5J0cG8mi4p7BdGcBbCq7mCA3t8pbGDTYQDa9qv9eT1ByHcsvfi4FNaAhYXeFX7GM9dusXagPPEVUxleOU/s1600/image293.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="440" data-original-width="330" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKTi7d_kMPUS6hmbvuvG1KCCtaUVksfYpVOYvSYpcPRBGlfvUDbBbr7YGHdwv5J0cG8mi4p7BdGcBbCq7mCA3t8pbGDTYQDa9qv9eT1ByHcsvfi4FNaAhYXeFX7GM9dusXagPPEVUxleOU/w300-h400/image293.jpg" width="300" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Generalul Britanic James Forlong 1824-1904 a notat în “Râurile vieții”: “În Sanscrită, ‘Pal’ / ‘Pala’ = ‘protector’ / ‘protecție’; în vechime, gardurile de protecție erau ‘palisade’. Apollo / ‘A-Pollo’ era ‘lumina soarelui’; la Romani, pandantivele cu șerpi se numeau ‘Pali’ (în Roma, prima colină a fost cea ‘Pala-tină’). Șarpele și Cultul Phallic s-au aflat în legătură”. Despre Apollo, Anticii au consemnat că era Hiperboreu - adică din Nordul Vechii Lumi - o așezare considerată a lui fiind orașul Ardelean Apulum / “A-Pulum” = Alba Iulia, pe Râul Mureș / unul dintre cele mai importante în spațiul Românesc din Nordul Dunării, adică între Nistru și Tisa, având 789 km: toate acele ape curgătoare erau Carpatice, dintre ele Nistru fiind cea mai Estică iar Tisa fiind cea mai Vestică; ape curgătoare izvorând din Carpați mai sunt în Nord, ajungând până în Marea Baltică (Bazinele Pontic și Baltic sunt vecine, apele Carpaților fiind cele care le unesc).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkGkt5CQqgItb6X8qtoI0aewrb5nzK5D7_jrDN4hFHUXXpzK1OEm_oW-STJ6ablBPFSmoHN91Qzx94SKl3AloTLTFOpEb5KGAMwvg-vgeaY4NJC2HA88F0L-fuWDicbl9DCA8b52N-kGQm/s1600/33333.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="235" data-original-width="708" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkGkt5CQqgItb6X8qtoI0aewrb5nzK5D7_jrDN4hFHUXXpzK1OEm_oW-STJ6ablBPFSmoHN91Qzx94SKl3AloTLTFOpEb5KGAMwvg-vgeaY4NJC2HA88F0L-fuWDicbl9DCA8b52N-kGQm/s400/33333.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Apele Carpaților (între Mările Neagră și Baltică)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
</div>
<div style="font-weight: bold;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1922, cercetătorul Scoțian Ballantyne Hannay 1855-1931 a scris despre “Simbolismul sexual din religie”: “La hinduși, cele 2 sexe îl reprezentau pe Marele Zeu / ‘Maha-Deva’ (‘Pala’ / ‘Linga’ era penisul iar ‘Yoni’ / ‘Dovi’ era vulva). ‘Puranele’ s-au bazat pe Cultul Falic - însuși numele ‘Pur’ / ‘Pul’ avea echivalentul ‘El’ la vechii Evrei sau ‘Al’ oriental, ceea ce de fapt era de la Zeul Ra - iar ‘Ka’ a fost zeitatea ‘Puranelor’ (organul sexual masculin era la vechii Indieni ‘Pala’, la vechii Evrei ‘Phalim’, la vechii Greci ‘Phallos’, etc. - aproape toate limbile semnificative având denumiri apropiate - de pildă litera Greacă ‘Pi’ </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Π</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> redând prin spațiul feminin dintre cele 2 coloane reproduse grafic ‘Poarta vieții’ iar litera Greacă ‘Phi’ </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ϕ</span><span lang="RO" style="background: white; color: #252525; font-family: Arial, sans-serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">fiind considerată ‘phalică’, dând viață). La vechii Egipteni (unde ‘faraonul’ era ‘Phala-On’), hieroglifele din cartușele faraonilor au redat aspectul falic Ka, savanții hinduși recunoscând astfel aceeași zeitate ‘Puranică’. Fiindcă Isis, după ciopârțirea soțului ei Osar / Osiris - de către fratele lor Set - nu i-a mai găsit penisul, a făcut unul și l-a pus în chivot / arcă; Egiptul a fost țara arcelor, pretutindeni unde era un sacru falus fiind o arcă. Toate templele aveau arce (ceea ce a fost familiar profetului Moise și oamenilor lui); termeni ca ‘arca’ / ‘argha’ și ‘altar’ au fost legați, la fel și Arkule / Herakles. În ‘Facerea’ 1:2 apare că ‘Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor’; acel divin Duh era feminin: a fost ‘RK’ (respectiv consoanele de la ‘arcă’ iar vechii Evrei o numeau ‘Ruak’ / ‘Ruach’ pe Marea Mamă, ființă divină numai ‘Duh’ / ‘Spirit’). Io și Eva au derivat din numele divin Iahve / Iehova: Io / Ju a fost folosit și la Jupiter / Zeus iar Eva a fost prima femeie din lume; mereu apa - mediul umed / acvatic - a fost în asociere cu fecunditatea / fertilitatea feminină iar ungerea cu virilitatea masculină (sacrii pari / piloni - chiar și menhirii - au fost totdeauna unși cu ulei). Biblia abundă de falism = simbolism sexual; creștinismul s-a bazat pe Cultul Falic. La fel ca ghioaga lui Hercule, toiagul lui Moise a fost falic. În ‘Cartea judecătorilor’ 8:33 e scris că ‘fiii lui Israel au început iarăși a păcătui pe urma baalilor și și-au așezat ca dumnezeu pe Baal-Berit’: așadar, Iehova lor a fost cândva Ba-Al / Baal = Phallus (iar Berit însemna circumcis). Ultimul capitol din ‘Cartea lui Daniel’ - despre ‘Bel și Dragonul’, considerat apocrif - reda povestea babiloniană a Zeului Marduk, reluată frumos de creștini prin cea a Sf. Gheorghe, însă ridicol transformată de Evrei față de versiunea inițială; din cuneiformele tăblițelor se știe că între Marduk și Bel era coincidență iar Dragonul asociat cu el era de gen feminin, care se putea multiplica: pentru ca zeii să nu se teamă de puterea Dragonică, inclusiv de a-și dobândi ajutoare prin a face prunci, Zeul Bel / Marduk - dotat cu trident / așa cum probabil a fost cândva lancea Sf. Gheorghe - a reușit sechestrarea sa în Templul din Babilon, așa că ea nu se mai putea apropia de apele ce-i plăceau foarte mult (fie apele căzute din cer, fie cele de la suprafață în care să se scalde, fie apele subterane în care să se scufunde / astfel justificându-i-se aspectul solzos). În Extremul Orient până azi dragonii au rămas divini, ei fiind de fapt împrumutați din Tartar (după cum au notat vechii Greci. Biblia relatează în primul capitol ce a fost după prima zi a creației:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘6. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape! Şi a fost aşa.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">9. Şi a zis Dumnezeu: Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul! Şi a fost aşa. Și s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine’.”</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnO2PI-dlUY-enOV-BHvnwPX_9Aq20o7x2F1cyDFSShevKtczTNbm_613ygyWCD8UtVV9E9kqag_1r65yADQ-ohRgQmUrluDX0uQXuLedOH6vQxF_m6KaeIcyir6fXVkwTwmARrMBOmJ8R/s1600/image299.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="440" data-original-width="670" height="263" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnO2PI-dlUY-enOV-BHvnwPX_9Aq20o7x2F1cyDFSShevKtczTNbm_613ygyWCD8UtVV9E9kqag_1r65yADQ-ohRgQmUrluDX0uQXuLedOH6vQxF_m6KaeIcyir6fXVkwTwmARrMBOmJ8R/w400-h263/image299.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">“Apele au fost constant indicate de scrib drept primele gazde ale evenimentele; apele s-au strâns ca să se ivească pământul, în ele au mișunat primele vietăți, care întâi s-au înmulțit pentru ca să le umple iar abia în al doilea rând uscatul a găzduit restul: la început, apele au fost cele mai importante. Iove - ca și Marduk - a fost zeul special creator ca Geeurge făcând Cerul și Pământul (dar nu și apele, ce n-au fost menționate / așa fiind influența pe poveste a tribalilor Evrei din habitatul lor uscat, ignorând marea); apele primordiale erau cele ale inundațiilor iernii, anotimp când și Soarele e învăluit de către nori. Relatarea din ‘Facerea’ a prezentat starea devastată a pământului, așa că geneza / creația n-a fost din ‘nimic’, ci de fapt ‘o repunere în ordine’ (sensul cuvintelor - traduse corect - demonstrând asemenea înțeles). Dragonul era Iarna iar Bel / Marduk subjugând-o însemna de fapt că a forțat fertila Doamnă a Raiului să producă viață în mediul devastat; prima carte din Biblie n-a fost o literatură omogenă inspirată divin, ci s-a închegat ca o compilație de străvechi mituri (ceea ce le conferea suficientă autoritate) pentru a prezenta începuturile. Ca gen, se poate observa că ‘biserica’- având la bază ‘Kirk’ pentru ‘Poarta vieții’, denumirea derivând de la ‘Cultul Inelului’ = adică al străvechiului cerc de piatră ‘Chirchel’ - e totdeauna feminină și mereu are cel puțin un ‘turn’, ce întotdeauna e masculin: suntem copleșiți de o arhitectură subînțeleasă în gândirea umană. Arheologii au găsit o mulțime de falusuri - din toate materialele posibile - datând de milenii, peste tot în lume; au fost 2 sisteme de credințe: falusul dătător de viață și falusul solar, aducător de căldură primăvara, după iarna rece din Emisfera Nordică, cu celebrarea prin festival. Asirienii - numele țării lor Surya fiind la fel ca al Soarelui Indiei - au scris în cuneiforme pe tăblițele lor că Soarele și Falusul erau tată și fiu. Falusul era asemănat cu șarpele; în Ebraică - anume, limba în care a fost redactat Vechiul Testament - pentru echilibru se folosea termenul ‘peles’, adică același ca și cel pentru ‘falus’. Balanța justiției avea inițial agățate talerele pe penisul tatălui iar mult mai târziu, pe cornul taurului. ‘On’ - însemnând ‘cel puternic’ sau ‘cel viguros’ - a fost constantul termen eufonic pentru falus, atribut al Zeului Hermes; de exemplu, ‘piscul’ / vârful muntelui e denumire falică iar ‘palatul’ la început era sfântul loc unde se venera phalusul: rădăcina a fost ‘Pala’ / ‘Pela’, însemnând ‘Toiagul Domnului’ la vechii Egipteni ori ‘lucru minunat’ la vechii Evrei (care evitau orice referire directă la cele sfinte). În Persia, creația a fost sub semnul celui lucrând cu pământul, numit ‘Gee-urges’ / Geeurge iar Raiul a fost sub patronarea Doamnei Raiului numită ‘Grădină’, primul om fiind Adam, cel ‘Roșu’ (după cum i s-a zis celui care ara Grădina). În vechile limbi, ‘R’ și ‘L’ se interschimbau, căci în afara pronunțărilor pretențioase, ele sonorizau palatal similar (copiii sau unii oameni având dificultăți pentru asprul ‘R’, pronunțând în loc ‘L’). Așa că Ararat a ajuns Alalat iar prefixul Ala / El fiind divin, a fost utilizat de pildă la Allah / ‘Al-Lah’ (în ‘sacra arcă’ regăsindu-se atât masculinul Ra, cât și feminina Ka): în mod simbolic, Arca a dus o nouă viață pe Ararat. Focul - ‘Pyr’ la vechii Greci - de asemenea era în legătură cu Pala / Phala; după vechii Greci - care aveau paradele penisului numite ‘Phallika’ / ‘Phallophoria’ - la creștini ridicarea verticală a crucii ar aduce cu erecția falusului”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgqCQrT4ZN7ESfmSNfScKJck5ClWz4xZFZE4CPM4ILtT3vOb_JguT9wwjEGkGarlfIIJ8QnDpJ_qFFb3n5cXZQVsV4Jx23iO5hqFqmvViQ1rgBFjYnk1uT6JBUx0VrXlUBujCqLHI0EJ2L/s1600/image301.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="189" data-original-width="280" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgqCQrT4ZN7ESfmSNfScKJck5ClWz4xZFZE4CPM4ILtT3vOb_JguT9wwjEGkGarlfIIJ8QnDpJ_qFFb3n5cXZQVsV4Jx23iO5hqFqmvViQ1rgBFjYnk1uT6JBUx0VrXlUBujCqLHI0EJ2L/w400-h270/image301.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Viața eternă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Vechiul Egipt a fost plin de reprezentările Crucii Ankh / ‘An-Kh’, simbolul vieții eterne: aici, în stânga imaginii e reprodusă joncțiunea dintre ‘Linga’ / ‘Pala’ și ‘Yoni’ / ‘Dovi’, cu raze emise în jur ca de pe un sfânt cap; în dreapta imaginii e reprodusă unirea lor în simbolul suprem divin al Vechiului Egipt, Crucea Ankh. De pildă în Sicilia, însuși capitala Palermo are o denumire bi-sexuată, deopotrivă cuprinzând masculinul ‘Pala’ și feminina ‘Ma’. Nu întâmplător, în fiecare primăvară era Festivalul Fecundității în Vechea Lume iar Paștile și-au găsit locul atunci; de exemplu, în ‘Ieșirea’ 32:19 (‘el a văzut vițelul și jocurile’) hora împrejurul vițelului era un dans pur falic, în ‘Cartea judecătorilor’ 3:5-7 unde fetele Evreilor au fost date după feciorii Gherghesei ‘și au slujit baalilor și astartelor’ însemnau organele masculin și feminin, în ‘Cartea a treia a regilor’ 18:26 - ‘și săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră’ - a fost folosit cuvântul ‘pesach’, ce era un dans ‘phallic’ de Paști, etc.: de fapt, Baal și Iahve aveau aceeași identitate și același simbol falic. Vechilor Evrei (așa cum reiese din Vechiul Testament) li s-ar fi promis Țara Sfântă dintre Nil și Eufrat când necondiționat, când condiționat: ei au fost împinși mereu la lupte cu cei de acolo. Biblia e plină de simbolism și unii consideră explorarea din asemenea unghi a scrierii sale ca o blasfemie, ceea ce nu-i onest”. În mare vechime, la politeiștii păgâni / “Pă-Gâni”, adică la “Sfinții Pa ai Pământului Ga”, Balaurul / “Bal-Laurul” era puternicul Dragon / “Drag-On” - “Bala-Ur” fiind în rostirea orientală cu “B” în loc de “P” ceea ce era “Pala-Ur” = “Pala Uriașă” - iar Pulerul / “Pu-Lerul” a fost liderul suprem, “Sf. Ler” (“Pu” fiind prefixul sfințienei); se poate observa plasarea prefixului ori sufixului în funcție de vechimea termenului sau de regiunea unde era utilizat: de exemplu, biblicii “Gherghe-sei” (care trăiau în Canaan când au năvălit acolo vechii Evrei) literalmente erau “Sfinții Gherghe” căci în Românește așa apare sufixul oriental “sei”. La monoteiști, “cel uns” a fost Mesia - “Moșiach” în Ebraică - adică Dumnezeu, respectiv cel străvechi (termenul echivalent Românesc fiind “Moș”); încă din Epoca Pietrei, aristocrații / nobilii umblau unși: acela era deopotrivă atât semn rămas de la vânătorii paleolitici care aveau succes în consumul de grăsimi - ceea ce le conferea statut deosebit în societatea cu multe lipsuri - cât și protecție față de paraziți (cei unși trăind mai mult, în comparație cu semenii neunși), de pildă în Canaan înțelegându-se că Gherghe-seii = “Sfinții Gherghe” literalmente erau “unșii Gherghe”. Cultul Fecundității și Fertilității - care a dominat omenirea multe milenii prin relațiile sexuale - a consacrat printre ritualuri și ungerea cu uleiuri (ca parte a preludiilor în actele sexuale), fie la modul restrâns pe organele sexuale, fie la modul extins pe piele; în vechime (când nu existau medicamente), inclusiv cu scop curativ se foloseau pe locurile vătămate - ceea ce mărea speranța de viață - tot felul de unguente: uleiuri, unturi, etc. (unele foarte scumpe, accesibile doar liderilor). În Vechea Lume, mari frecvențe ale celor unși și-au avut atestări în Media / S Caspic, Misia / S Pontic, Moesia / S Dunării, etc.: cu genericul Mesia - asociat Moșilor - s-au întâlnit Magii din Regatul Mediei, Misii din Misia (“Moșia” Regatului Troiei), Moeșii din N Balcanic / de pe Valea Dunării, ș.a. În 2010, Dr. Alexandru Mihăilă a documentat că “rădăcina verbală ‘mșh’ însemnând ‘a unge’ e în aceeași categorie cu ‘mașiah’ și substantivul ‘qatil’, asociat în special cu profesii agricole, ritualul în sine nefiind specific vechiului Israel, în Egiptul vechi demnitarii fiind investiți prin ungere, sirienii și hitiții practicând ungerea regilor, etc. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">(cel mai vechi vestigiu din Canaan datează din mileniul VII î.C)”. Tot în 2010, Dr. Adela Kovacs a scris în studiul “Definirea spațiului sacru: între monumental și ritualic” că s-a stabilit “o serie de categorii tipologice pentru sanctuarele preistorice. Trei mari categorii au fost identificate: ‘sanctuarul-poartă’ (cu situarea la intrarea într-un spațiu bine conturat), ‘megaronul’ (o sală lungă cuprinzând în interior coloane și platforme de tipul băncilor destinate activității de oferire a ofrandelor) și cel tripartit (ce cuprindea 3 compartimente separate). Altarul a fost locul ridicat - sau masa - pe care se aduceau jertfe zeilor”. Procedeul Magic de protecție era stropirea cu apă sau ungerea cu ulei ori cu untură (începând cu “Era de Aur” = paleolitic, jertfele supreme au fost cele umane, înlocuite treptat cu cele animale; când jertfele erau arse, partea cea mai plăcută Zeilor se considera că era fumul grăsimii): cei unși erau legați de divin.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_H6O9BglayAh5Gm1yldEHxskmXSB5RnwrI9IvHEOqb7nI34F2vtmqISdR3vAHr-RawgmkTdNbXSaAdr2mBqE9ioBB9px4ZpgL-iK3RnzG8k0LipTGGhZVjUorV9i2Xk8Q-6bVXuzTL8IF/s1600/image303.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1600" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_H6O9BglayAh5Gm1yldEHxskmXSB5RnwrI9IvHEOqb7nI34F2vtmqISdR3vAHr-RawgmkTdNbXSaAdr2mBqE9ioBB9px4ZpgL-iK3RnzG8k0LipTGGhZVjUorV9i2Xk8Q-6bVXuzTL8IF/w400-h250/image303.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sunt de remarcat transcrierile în Engleză ale cercetătorului Britanic citat (Ballantyne Hannay despre “Simbolismul sexual din religie”) ca “Gee-Urge” / “Geeurge” pentru ceea ce în Română e “Gheorghe” - iar “Gurges” în Vechea Lume era “tornada” - ori ca “Pala” / “Pela” pentru ceea ce în Română e “Pula”, etc. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Avertisment: pentru cine ridică o sprânceană privind terminologia prezentului text, are simplu de revăzut subiectul acestei lucrări - care este despre “Originea Gherga” - ceea ce implică menționarea iar nu evitarea elementelor necesare prezentărilor (de altfel, în plan puternic emoțional - astfel asigurându-se dăinuirea - fără târzia pudoare, se poate lesne observa că Românii au o gamă bogată de înjurături cu tentă sexuală iar rădăcinile pentru așa ceva sunt chiar străvechi și nu au apărut nemotivat sau inocent, astfel că abia după explicarea motivelor acestei caracteristici culturale, oricine interesat de alte dimensiuni ar avea o platformă mai serioasă de start). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În geneza Crucii Egiptene “a vieții eterne” se poate vedea unirea organelor sexuale masculin și feminin, dintre “Pala” Zeului An (al eternității) și “Yoni” Zeiței Ka / Ga (a vieții), ceea ce a dus la apariția numelui său “An-Kh” / Ankh; în general, Crucea exista din preistorie, cea înălțată - aproape ca “T” - având sorginte sexuală iar cea echilibrată - cu brațele egale - provenind din 2 bumeranguri alăturate vârf la vârf ori din stilizarea Svasticii / Zvasticii (Crucea Solară / îmbârligată, a 2 seceri încrucișate): e de știut că în Vechea Lume nu doar Svastica a apărut în Europa, ci și bumerangul (cel mai vechi bumerang din lume - datând din urmă cu 30 de milenii, confecționat dintr-un colț de mamut - a fost găsit în Peștera Oblazowa 49,25 lat. N, 20,07 long. E din Carpații Poloniei). Președintele farmaciștilor Americani Otto Wall 1846-1922 în cartea “Venerarea sexului” a analizat falicitatea tridentului și observând că vechii Egipteni figurau “Tatăl” prin desenul organului sexual masculin, s-a ocupat inclusiv de reprezentarea alfabetică “T” ca stilizarea penisului încadrat de testicule (așa cum vedeau credincioșii); el a arătat că în Vechea Lume procrearea pruncului rezulta (astfel de pildă rămânând relicve cruciforme în cimitirele Anatoliei / Turcia) din îmbinarea parului cu inelul iar Sfânta Treime - a Tatălui, Mamei și Pruncului - era redată hieroglific în vechiul Egipt așa cum se poate vedea:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzLYd43qdlEpqZcz_Q_NAlSgtCU2neJR9uDqJged8eM3hJRN9AdnqvnhZLj10CGQk3KGMoK8DfNWVUFiOIrqzvHOLQkU929NUYqi3tdpD-FeVGy3dhh3GeANF0dowX0x7ncQELUkRphonT/s1600/ppppp.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="100" data-original-width="471" height="83" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzLYd43qdlEpqZcz_Q_NAlSgtCU2neJR9uDqJged8eM3hJRN9AdnqvnhZLj10CGQk3KGMoK8DfNWVUFiOIrqzvHOLQkU929NUYqi3tdpD-FeVGy3dhh3GeANF0dowX0x7ncQELUkRphonT/s400/ppppp.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Geneza” / “Facerea” = “prima carte a lui Moise” evident a cuprins evenimente dinaintea vieții profetului respectiv (personajul Moise a apărut numai din “cartea a doua a lui Moise” = “Ieșirea”); mediul umed al Grădinii paradisiace descris ca existent la începutul lumii nu era cel subtropical - uscat / arid - din Egipt / NE African ori din Canaan / “Țara Sfântă”, ci foarte bogat acvatic, unde a fost alt tărâm sacru (și primul în ordinea cronologică), anume: Raiul (ivit într-o zonă inițială acvatică / umedă, în flagrant contrast cu mediul de trai al vechilor Evrei, căci povestea nu era a lor, ci a fost preluată, fiind Okeanică / Atlantă). Privind abordarea vieţii divine și într-o altfel de modalitate, etimologia termenului “divin” însemnând “înzestrat cu însuşiri excepţionale” poate fi conectată atât de vulva Marii Mame - denumită “Dovi”, înțelegându-se prin ea literalmente “Doi-vii” / “Două vieți” - cât și de Sanscritul “dvija” însemnând “născut de 2 ori” (căci “dvi” = “dublu” iar “ja” = “naştere”); hinduşii considerau păsările ca dublu-născute: apărute întâi în ouă, apoi ca puii ieşiţi din găoace (numeau pasărea ca “dvija”). Tot “dvija” se folosea şi la desemnarea unui om special, anume brah-manul, ca “născut de 2 ori”: simpla naştere din părinţi nu era suficientă pentru a fi “dvija” (în pronunţie “divia”); încă o naştere era cea culturală (dobândită prin educaţie şi cunoaştere / cu concretizare încă din preistorie în a ştii “Vedele”), astfel că foarte mulţi doreau - ba chiar considerau că au obligaţia - să se nască pentru a doua oară, alimentând prin asemenea credinţă atât progresul, cât şi religia. De pildă, în mod Tradiţional, tânărul care se iniţia în mânuirea armelor şi devenea războinic era de atunci “dvija” (războinicii timpurii în general - indiferent de climă - luptau aproape goi, eventual cu scuturi ori coifuri dar de obicei fără armuri, căci protecțiile îi îngreunau la fugă ori în bătălii); la vechii Indieni, numai cei care erau “dvija” (brahmanii, războinicii, negustorii, ş.a.) puteau să practice în societate anumite rituri şi ritualuri. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În trecutul îndepărtat, persoanele “născute de 2 ori” erau foarte respectate. Prima naştere era fizică, a doua naştere era spirituală. Cei divini / “di-vini”, adică născuți de două ori, aveau două vieți, în Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Asta” și în Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cealaltă”, respectiv erau Nemuritori. Se poate remarca particularitatea numelui Gherga = Gher-Ga, că între puținele litere are o dublură (anume chiar a celei mai importante dintre litere, fiind prima în fiecare din cele 2 silabe ale sale): </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">G”. În acelaşi “Dicţionar de simboluri”, aceiaşi autori au scris şi despre “doi” şi Dionysos (în pronunţie “Dio-nusos”), inițial ca Zeu androgin: “Ne putem întreba dacă divinităţile schiloade (şchioape, chioare, etc.) nu erau cumva divinităţile ordinii impare - ordinea cea mai secretă, cea mai înfricoşătoare, cea mai transcendentă - de vreme ce, la scară umană, cuvântul ‘ordine’ se asociază întotdeauna cu ideea de paritate; acea ordine impară (un picior, un ochi, trei gorgone, etc.) ar simboliza o putere divină de temut, uzurpată şi deturnată de la adevărata-i menire. Căci lumea omului - lumea temporalităţii - era dominată de numărul 2 şi nu de 1, cifra atemporalului, a increatului, a lumii interzise a divinului (şchiopul, fiind asociat cu numărul 1, era un simbol al masculinităţii şi putea îmbrăca o semnificaţie falică iar în antiteză, sirena avea coada dublă). În cultura iraniană, regăsim cifra ‘doi’ legată de teme ca:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ziua şi noaptea prezentate ca 2 aspecte ale eternei reîntoarceri a timpului şi a mişcării cereşti<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">lumea de aici şi lumea cealaltă, simbolizate prin 2 locuinţe<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">viaţa pământească reprezentată printr-o locuinţă făcută din ţărână, care are 2 uşi, una pentru a intra şi alta pentru a ieşi, adică pentru a muri”</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINCYk6VOu7ErFokwmjVNkKXNaHQDDNnE9HKTSW3qD8yCoEJAua81RpMVS1sg7Y8QuiXDEZPYoCcAWBttSPRwtPsV3C18fpQbP92ZQZ7dp8q_R1wyRWwNo0X5GXFnM2sQpvCZZgSfqnwXa/s1600/image308.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="233" data-original-width="236" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINCYk6VOu7ErFokwmjVNkKXNaHQDDNnE9HKTSW3qD8yCoEJAua81RpMVS1sg7Y8QuiXDEZPYoCcAWBttSPRwtPsV3C18fpQbP92ZQZ7dp8q_R1wyRWwNo0X5GXFnM2sQpvCZZgSfqnwXa/w400-h395/image308.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">“O imagine dublă - 2 lei, 2 vulturi, etc. - mărea (prin multiplicare) valoarea simbolică a imaginii. Dionysos a fost divinitatea a cărei semnificaţie e simplificată în mod abuziv când este considerată numai ca simbol al entuziasmului şi al dorinţelor amoroase; complexitatea inepuizabilă a personajului Dionysos - tânărul divin sau zeul născut de 2 ori - e atestată de numărul mare de nume ce i-au fost date, dintre care, ce-i drept, primele (‘Cel care delirează’, ‘Fremătătorul’) trimit la strigătele tumultoase din timpul orgiilor. O tradiţie greacă menţiona că Zeus, după ce a înghiţit inima încă palpitândă a lui Zagreus, l-a zămislit pe Dionysos cu Semele: inima lui Zagreus regenerat l-a dat pe Dionysos. După ce a fost scos de Zeus din trupul matern mistuit de fulger, zeul a fost adăpostit până la naştere în coapsa tatălui său. Afabulaţia dublei naşteri a permis pe de o parte recuperarea fulgerului care la origine simboliza îmbrăţişarea cerului cu pământul iar pe de altă parte, evidenţierea situaţiei excepţionale a noului zeu descinzând din Zeus. Această dublă naştere - care însemna şi o dublă gestaţie - trimitea la schema iniţierii: naştere, moarte şi renaştere; coapsa lui Zeus - goală pe dinăuntru ca arborele scorburos - adăuga simbolic puterilor iniţiatice ale lui Dionysos forţa formidabilă care sălăşuia în coapsa tatălui zeilor. Dionysos a fost principiul şi stăpânul fecundităţii; de altfel, era denumit Phallen sau Phallenos şi procesiunea Phallos-ului ocupa un loc important în multe din sărbătorile sale. Speciile prolifice ale taurului şi ţapului au intervenit frecvent în legenda şi în cultul lui; ţapul şi taurul au fost victimele sale de predilecţie pentru sacrificii şi - într-o perioadă mai veche - în practica îmbucătăţirii, ce se termina printr-o comuniune sângeroasă. Dionysos a fost îndrăgostit de Caria, el a încercat să-i introducă pe oameni în lumea zeilor şi să-i transforme într-o seminţie divină”. (Iar în Caria - SV Anatoliei - cel mai mare așezământ religios, la capătul Căii Sacre Gherga, a fost Sanctuarul Gherga; acolo statuia colosală a Zeului Dionysos - având pe piept inscripția GHERGA - flanca intrarea dinspre orașul Valarima / Hilarima).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRgVeqVjUx0OKCKB4xmPsVeyz-Cjt1Ml9sC3TKsWbKLaQ9DJi1YQMA-V09k58FVeDXhNtF0GGNoHmiff-7f7xharSQwOVgfCmdcdpq70Cu8t1OEA_NxoOwyIqsweKi8H81PqHSr0O_vA1R/s1600/image428.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="207" data-original-width="566" height="146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRgVeqVjUx0OKCKB4xmPsVeyz-Cjt1Ml9sC3TKsWbKLaQ9DJi1YQMA-V09k58FVeDXhNtF0GGNoHmiff-7f7xharSQwOVgfCmdcdpq70Cu8t1OEA_NxoOwyIqsweKi8H81PqHSr0O_vA1R/s400/image428.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Procesiune Dionisiacă</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Istoricul Carian Herodot - deci localnic al regiunii - scria în secolul V î.C. că “arima” în înțeles Scit era “una”, ceea ce poate duce sensul etimologic pentru Valarima / “Val-arima” ca “Valul unic” (sau “Orașul unic”), căci “Val” putea deriva din străvechiul “Var” folosit pentru “oraș“, de pildă Varvarii / Barbarii fiind în Vechea Lume larg știuți ca locuind astfel, în mediu urban, mult mai mult decât în mediu rural. Istoricul Anatolian Grec Arrian în lucrarea “Indica” 1:9 - din secolul II - a scris că “de la Dionysos până la Alexandru Macedon au trecut 6042 de ani, Indienii afirmând că a fost cu 15 generații mai timpuriu decât Hercule” și că în Bazinul Ghaggar / Gargar din NV Gyagar / “Gya-Gar” - adică din NV Indiei - au fost 153 de regi: așadar, Zeul Dionysos era datat de acea sursă Antică în mileniul VII î.C., la 4 secole după Potopul Pontic (rezultând că “noul” Hercule a fost diluvian, la aproape 4 milenii după vechiul Hercule / așa cum a scris Diodor Sicul); trebuie știut că printre sacrificiile ce i se aduceau Zeului Dionysos figurau - în primul rând - jertfele umane (mai târziu înlocuite de flagelații). Se poate observa că în spațiul Românesc Nord-Dunărean, unde a existat Regatul Heraclizilor, Arianii AgaTârși / Sciți Iranieni - care în mileniul I î.C. au cârmuit în Moldova și Ardeal mai ales peste terase, “aga” însemnând “conducător” iar gruparea consoanelor “TRS” fiind cea de la terase = “Te-Ra-Se”, Grecii considerând ca “târș” cârja / sceptrul liderului - au fost mari adoratori ai Zeului Dionysos; istoricul Antic Herodot Karka a scris despre AgaTârși că procedau la fel ca Ghergarii - din V Caspic - cu Amazoanele: “au în devălmășie neveste, ca să fie frați cu toții și, înrudindu-se, să nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrăjmășie”. În 2013, cercetătorul Român Adrian Bucurescu a studiat la Zeul Dionys emblema (anume pasărea având în cioc Zvastica / “Zvas-tica” dedicată fraților gemeni mai mari ai săi) și epitetul folosit de Traci pentru el (anume Bassareus / “Bassa-reus”, literalmente însemnând “regele Bessilor”), afirmând: “Î</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">n limba tracică, BASSAREVS era unul dintre supranumele lui Dionysos, teonimul fiind atestat şi de lingvistul Gheorghe Guţu. Din BASSAR- româna a moştenit mai multe cuvinte, printre care </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">pasăre’, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">pajură’, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">biserică’, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">fecioară’, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">fecior’ şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">bujor’, sugerând şi măreţia şi puritatea şi frumuseţea (în germană corespunzând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">wasser’ = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">apă’), calităţi fireşti ale zeilor. De aceea, se poate afirma că păsările sunt simbolurile </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Celor Puri’ / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Celor Divini’, ale Zeiţei Supreme şi ale Celor 2 Fii ai Săi. Tot din BASSAREVS a provenit şi numele pur geto-dacic de Basarab, care a şi dat numele dinastiei medievale din Ţara Românească, precum şi herbul acestui stat (româneasca pajură), păstrată până astăzi în stema României. Cum - ca şi în latină - în limba tracă litera </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">V’ nota şi sunetul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">V’ şi sunetul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">U’, teonimul BASSAREUS poate fi o traducere pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Pasărea Măiastră</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">, suprafireasca făptură din mitofolclorul nostru (conform româneștilor pasăre / pajură și albanezului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">josh’ = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">a fascina’). Că Pasărea din stema Ţării Româneşti este divină o sugerează Crucea pe care o poartă în cioc, care, în vechime, după cum a arătat Nicolae Densuşianu, era Zvas-tica. De altfel, Zvaztica - 2 de Z - era simbolul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Celor 2 Zalmoxis</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">, Artemis și Apollon”. (Cei 2 Zei vechi - Artemida și Apollo - erau gemeni, fiind și primii, respectiv cei mai mari dintre pruncii lui Zeus, ea fiind conectată de ursoaică iar el de lup / de pildă în Anatolia Epocii Bronzului Hitiții, reprezentați de vulturul dublu, având pentru ursoaică termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">hartaga” = rădăcină onomastică la Artemis; pajura = pasăre răpitoare sau cea mai mare acvilă ori vultur, avea puteri miraculoase: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Dicționarul etimologic român” din 1966 a notat că termenul Românesc pare a fi conectat cu cel Rusesc </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">požratĭ”</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">a devora”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Rutenii - din N Românilor - numind rechinul ca<span style="background: white;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">pažera</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpSBW5a1EXLC_tsIl2A6nXAe6FUTEodYcGS1fyrPY9TE449LdBj1Ln22lrMTa75s8LK3SMIXpve1MOx1Og6dhib4-uK8T3_CiAGeLDWimL7C-mqfB3QDDOLOi2yow-77j4QJkm_uIXh2_b/s1600/image309.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="493" height="233" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpSBW5a1EXLC_tsIl2A6nXAe6FUTEodYcGS1fyrPY9TE449LdBj1Ln22lrMTa75s8LK3SMIXpve1MOx1Og6dhib4-uK8T3_CiAGeLDWimL7C-mqfB3QDDOLOi2yow-77j4QJkm_uIXh2_b/w400-h233/image309.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Valahii venerau Vulva (astfel îi ziceau Zânei Apelor, atestată de pildă ca diluviană la Gherdap / Porțile de Fier, din timpul primului Potop); e interesant că la vechii Anatolieni “walwa” (în Luwiană, respectiv în Lydiană) însemna leoaică: deseori felina era asociată Marii Zeițe (leii în spațiul Românesc au existat până la mijlocul mileniului I, conform “Dicționarului de mitologie română” din 2013 de Dr. Ion Ghinoiu). La Gherdap, în cel mai lung defileu din Europa, în Carpații Sudici, stră-Românii / Valahii fiind locuitorii urbelor “var” - adică Varahii / Valahii, literalmente însemnând “Orășenii”, populând primele așezări permanente denumite “var”, unde s-au polarizat în premieră continentală - a fost centrul Vechii Civilizații Europene, succesoarea imediată a Civilizației Atlante (pe de altă parte, prima Civilizație post-diluviană independentă din lume, apărută în Bazinul Ghaggar din Nordul Gyagar / Indiei - Țară autohton numită Bhărat - a fost populată de “barah-mani” / “varah-mani” = “Oamenii sufletului solar”, echivalența “V”/“B” fiind documentată lingvistic / ștințific în EurAsia, aceia până azi fiind știuți ca “brah-mani” / brahmini): despre cele 2 Civilizații sincrone ale EurAsiei - evidențiate imediat după primul Potop - Vechea Civilizație Europeană a fost în continuitatea firească, pe loc, a Civilizației Atlante (fiind doar o altă etapă a aceleia), pe când în Asia, Civilizația Indiană a pornit separat, acolo ivindu-se și aportul distinct al autohtonilor în amestec cu urmașii Atlanților alogeni în prima mare Civilizație post-diluviană independentă din lume, aceea începându-și dezvoltarea în Bazinul Ghaggar / al Fluviului cu cel mai mare debit din acel timp de pe glob, cauzat de topirea ghețarilor Himalaiei, cei mai mari Munți de pe planetă. Etimologic, “Hima-laia” = “casa zăpezii” în Sanscrită (căci</span><span style="font-family: "Palatino Linotype", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span lang="SA" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"><span style="color: windowtext; font-family: "Nirmala UI", sans-serif; text-decoration-line: none;">हिम</span></span><span lang="SA" style="background: white; color: #222222; font-family: Arial, sans-serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“hima” = “zăpadă” iar </span><span lang="SA" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"><span style="color: windowtext; font-family: "Nirmala UI", sans-serif; text-decoration-line: none;">आलय</span></span><span lang="SA" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“laya” = “casă”); e interesant că în zonă - ca de pildă în Cașmir - “ham” = “nea” (în Graiul Urdu): așa cum a scris în 2003 Anjum Shahbaz despre Râul Jhelhum, afluent al Râului Apaga / Chenab = cel mai Vestic dintre cele 5 ape curgătoare ale Punjabului, parte a Vedicului “Sistem al celor 7 Ape”, acela își avea denumirea din “ja” = “pur” și “ham” = “nea” (iar apa din neaua pură Jhelhum, cu izvorul în Cașmir, inițial se numea Sanscrit Vitasta, respectiv Hydaspes - de la străvechiul rege Viștaspa sau Hystaspes al Mezilor / Magilor - conform Anticului Lactanțiu în “Divinae Institutiones” 7:15). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În prezent, atât Cașmirul, cât și Punjabul, sunt împărțite de India și Paki-stan: cea mai mare parte a Cașmirului este în India iar cea mai mare parte a Punjabului este în Paki-stan. Așadar, în vechea Indie - Râul respectiv acum fiind în Paki-stan, Țară din NV Indiei, desprinsă în Epoca Modernă din vechea Indie - a fost atestată influența Medă / din SV Caspic (în “Gathe” - cele mai vechi texte zoroastre - ca de pildă “Yasna” 46:14, Viștaspa era aliatul profetului Zoroastru / notat și Zertoost); Media = Țara Magilor s-a aflat între Țara Ghergană / Hyrkania din S Caspic și Țara Ghergară / Albania din V Caspic: cei mai puternici dinaști Mezi au fost Gherghi. Denumirea Indiei - mult timp condusă de puternicii dinaști Garga - ca Bhărat / Bharat = Vharat pe de o parte reda Țara urbilor / așezărilor “var” populate de frații “vhar-mani” / “brah-mani” iar pe de altă parte “Bhă-rat” / “Bha-rat” era “Țara de Suflet” / “Țara Sufletului” (interpretând “Țara” în sens invers “rat” = “tar” și “Bhă” / “Bha” ca “Suflet”), o traducere apropiată fiind oferită de Dănilă Incze în “Dicționarul sanscrit-român” din 1995 pentru particula Sanscrită “bha” ca însemnând “luminoasă” / “strălucitoare”, ceea ce ar înfățișa India drept “Țara luminoasă”: în fond, se știe universal de strălucirea / lumina sufletului, astfel încât denumirea reflecta concret expresia energetică a tărâmului respectiv (iar denumirea Indiei ca “Barat” / “Varat” - cu sufixul “rat” - a rămas sugestivă); Dr. Ion Ghinoiu a definit în “Dicționarul de mitologie română” că aburul = “esența vitală care părăsește trupul la moartea omului, sinonim cu sufletul”. În 2006, cercetătorul Timocean Dimitrije Singulirovici în “Mica enciclopedie a zonei Djerdap și împrejurimilor” a scris (aflată în vecinătatea Sudică a României, zona Balcanică Timoceană = “Craina” / “Margina” are ca ax central Râul Timoc - granița dintre Serbia și Bulgaria - întinzându-se între Râul Morava Mare / Serbia la V și Râul Lom = fostul Almus / Bulgaria la E, în N fiind colectorul Fluviu Dunărea): “În primul rând, legenda ‘Vulvei’ - ‘Zâna Apelor’ - a fost (după spusele Valahilor), despre o creatură mitologică trăitoare printre stâncile de lângă ape, care venea și în munții din aceste părți; tânără și frumoasă, cu pletele lăsate pe umeri, pe spate și pe piept, purta rochie albă. Nu făcea nimănui rău dacă nu era supărată; dacă da, atunci putea și omorî. Trăia în Defileul Dunării, de unde ieșea când se stârnea furtuna. După ieșirea din hăul în care sălășuia, ea se ridica spre cer - până chiar sub nori - și lupta cu stihiile cerești pentru ca să potolească nenorocirea. Ea ferea oamenii - după cum zic agricultorii - de furtună, grindină, ploi torențiale și calamități. Pentru această Zeiță - pentru a-i spori și revigora forțele - se mai lasă și acum pe câmp un urcior cu lapte și un topor; dacă acelea sunt găsite de vreun trecător, el nu trebuie să le atingă dar mai ales nu trebuie să le ia”. Așezați în localitățile denumite “Var”, Valahii iubeau Vulva, fiindcă era Zâna Apelor lor - protectoare ca Marea Zeiță - Valahii știind-o desigur pe Vulva lor ca Muma lor (deopotrivă progenitoare și ocrotitoare): Vulva = organul sexual feminin iar în spațiul Rumânesc / Românesc practicantele Cultului Vulvei / “Vul-vei” erau “Val-ahe” / Valahe; Vulva = Marea Zeiță Mamă a Valahilor. La Gherdap - adică în Defileul Dunării / Porțile de Fier - dar și în regiunile vecine, populate majoritar de Români / Valahi, dovediți istoric în continuitate de la strămoșii lor acolo din Epoca Pietrei, Marea Zeiță Mamă a fost atestată arheologic, scriptic, onomastic dar și mitic chiar de atunci, din Epoca Pietrei, cu numele de Ghirghe / Kirke (reluată apoi și drept Circe / Kybela sau Sibila / “Si-Vira” pentru Sfânta protectoare / profetă a așezărilor Barbare / “Bar-Bare” de tip “var” sau “Si-Bila” = “Sfânta lui Baal”, ș.a.); despre continuitate ca fenomen se poate observa că n-a însemnat neschimbare: de-a lungul timpurilor, populațiile din aceleași perimetre au trecut prin diverse stadii culturale și Civilizaționale / de transformări și de dezvoltări.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYwQkG3bQcYFx1KQCsft237EtniVkOED89nfrxBvsPAT5O_Dz5zu_FS4KYGrapcxp56fdIy-DTypi9HcKiWl5A1eFKlDDmq3MxAJT3VsvxtKXHzhBhNRinw-MqRI8IAdjbFxBQg8GEO0Er/s1600/image311.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="380" data-original-width="318" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYwQkG3bQcYFx1KQCsft237EtniVkOED89nfrxBvsPAT5O_Dz5zu_FS4KYGrapcxp56fdIy-DTypi9HcKiWl5A1eFKlDDmq3MxAJT3VsvxtKXHzhBhNRinw-MqRI8IAdjbFxBQg8GEO0Er/w334-h400/image311.png" width="334" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“Zeul-greu”: “Zagreus” (la Tomis / Constanța)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Stră-Românii / Valahii l-au cunoscut și l-au venerat inclusiv pe “Zeul Greu” = “Za-Greu” / Zagreus ori “Zag-reus” (acela era zis de către Traci ca Bassareus / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bassa-reus”, egalat cu Zeul numit de vechii Greci ca Dionysos; autorul Antic Macrobiu/s 1:18 a scris că Tracii Besi aveau în Munții Rodopi un Templu circular unde interpretau flăcările marelui foc veșnic de acolo ca Oracol consacrat Zeului Dionysos / Bassaris, de la numele său fixându-se vechiul termen local pentru blana vulpii: Zeul purta - emblematic - piei de vulpi / mici mamifere roșcate, rude cu lupii). Se poate remarca divinizarea în N Tracilor - inclusiv în Bazinul Dunării inferioare - de către Sigini / Sâgi (anteriori sosirii din Asia a Geto-Dacilor) a vechiului Zag-reu: acela - după cum îi reda numele “Zag-reu” - se afla în fruntea Sâgilor, căci Zag-reus = regele Zag (Sâg / Sigin). Este de știut că în paralel cu Troianii care populau Vestul Anatoliei / Asiei “Mici” până la Strâmtoarea Dardanele, pe partea Balcanică / Europeană trăiau Tracii Besi / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Be-si” (literalmente ai </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">sufletului sfânt”, căci </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Be / Ba” = suflet iar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">si” era sufixul sfințeniei): Tracii Besi îl venerau mai ales pe Zeul Bassareus / Bassaris (care le patrona regii), cârmuitorii lor fiind știuți ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Ra-bi” însemnând </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“suflete solare”, căci “Ra” = Soare iar “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Be / Bi” = suflet</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">; deja dinaintea timpurilor Antice întinderea Tracilor Besi a fost între Marea Mediterană / Egee și Marea Neagră (numai pe partea Balcanică / Europeană, deoarece pe partea Anatolică / Asiatică erau Troianii), de la Strâmtoarea Dardanele, pe partea Vestică a Mării Albe / Marmaris până la Strâmtoarea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bos-for” / Bosfor unde străvechiul fort de la Cornul de Aur a fost numit după Besi până în Evul Mediu ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Biz-anț” / Bizanț. De fapt, în trecut partea Europeană a litoralului Pontic era considerat între Strâmtoarea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bos-for” / Bosfor - numită </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Kerch-el”, a Mării Marmara / Albă cu Marea Neagră - și Strâmtoarea Kerch = </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Bos-forul Crimeeii”, a Mării Negre cu Marea Karga / Azov (acolo era gura Fluviului Don, Valea sa fiind considerată până în Evul Mediu ca granița dintre Asia și Europa): pe acel tronson European Pontic (dintre Strâmtorile Kerch-el și Kerch - dubletele celor 2 Strâmtori fiind deopotrivă ca Bosfor și Kerch - adică între Strâmtorile Bosfor / Kerchel și Bosforul Crimeeii / Kerch, onomastici relevante dezvăluind aceeași sursă lingvistică) au fost de-a lungul vremurilor cunoscuți nu doar Tracii Besi și cetatea Byzantion, ci și așezământul religios de la Basarabi-Murfatlar în Dobrogea ori regiunea Basarabia (începând din Bugeac, zona dintre Fluviile Istru și Nistru), etc.; de pildă, dinaștii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Basa-rabi” / Basarabi au cârmuit cu succes Românii în Evul Mediu (la Tracii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Besi” se poate vedea și forma </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Vesi” - prin echivalarea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">B”/</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">V” - HiperBoreii având termenul “Vesi” ca acvatic, însemnând “Apă” / așa cum se regăsește inclusiv azi în vocabularele Eston și Finic).</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;"> Este de ştiut că Zagreus - Bassaris / Bassareus - însemna vânătorul ce prindea animale vii, în legătură cu termenul Ionian / V Anatolian “zagre” pentru “groapa de capturare a animalelor” (savantul Bănăţean Kerenyi Karoly l-a considerat pe Zagreus - fiul Zeiţei Mamă Perke, aşa cum îi era numele Trac - ca supravieţuitorul unui rit preistoric, alţi cercetători echivalându-l pe Zagreu cu Zalmoxe); unirea mamei cu fiul într-o nuntă sfântă - ca hierogamia de sorginte Tracă semnificând actul creaţiei - a influenţat de pildă în Balcani / “Baal-Kani” = teritoriul cârmuitorilor lui Baal şi ritualul Misteriilor din Eleusis, celebrarea făcându-se prin sacrificarea unui taur pe ţărâna simbolizând poala Marii Mame (“Eleu-sis” însemna “locul sosirii” grânelor în Europa “pentru întâia oară”, conform și Anticului Diodor Sicul în “Biblioteca istorică” 5:69). Carianul Odeon din Halicarnas (Bodrum azi, în Turcia) a afirmat că Thrake era fiică a Zeului Okeanos: eponima Traciei a fost zână Dunăreană (Tracia acum e împărțită de 3 republici - Bulgară, Elenă, Turcă - tot de câte 3 state fiind împărțite și Macedonia vecină ori regiunea Banat, zone foarte importante pentru Gherga); azi SV Traciei face parte din republica Elenă, Tracii nefiind Eleni sau Greci (similar, azi SE Macedoniei face parte din republica Elenă, Makedonii nefiind Eleni sau Greci). Marele vânător Zagreus - adică literalmente “Zeul-greu”, respectiv Zeul vechi - a patronat vânătorii care în marginea calotei polare aflată în retragere (la sfârşitul glaciaţiunii) prindeau numeroase exemplare de frunte ale faunei paleolitice; propagat mai ales de către Pelasgii Atlanţi sosiţi din centrul Asiei în centrul Europei în urmă cu peste 9 milenii şi de urmaşii acelora, mitul său a fost foarte puternic, alimentat atât prin repetata promisiune de întoarcere din expediţiile Nordice avute - ceea ce a dus la nostalgia eternei reîntoarceri, cu difuzia din Era de Aur până în prezent - cât şi prin succesul avut la prinderea animalelor vii (dintre care o parte au fost domesticite).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis00f7xHlGGsSpNJKX9PXYtJkKJzAQF37o5XkGKWQCwcD2YB6Jk94z8pi7NwTWxV0UGE-CAi93trTL1cMZPSQgvrjfC2kzS_Eaq1h0Dz7E90CeclqOkEb8GofqfYDvHpXUu63uJnndk4c8/s1600/wwwwww.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="318" data-original-width="720" height="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis00f7xHlGGsSpNJKX9PXYtJkKJzAQF37o5XkGKWQCwcD2YB6Jk94z8pi7NwTWxV0UGE-CAi93trTL1cMZPSQgvrjfC2kzS_Eaq1h0Dz7E90CeclqOkEb8GofqfYDvHpXUu63uJnndk4c8/s400/wwwwww.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Francezii Alain Gheerbrant şi Jean Chevalier au scris în “Dicţionar de simboluri” despre “re/întoarcere”: “Întreg simbolismul cosmic, toate demersurile spirituale, ca şi simbolurile ce le sunt comune - cum ar fi labirintul, mandala sau scara - marchează o reîntoarcere la centru, la origine, la Eden, o reintegrare a manifestării în principiul ce i-a dat naştere. Cum punctul cuprinde cercul, cercul se întoarce la punct. Omul primordial sau omul adevărat, reintegrat în starea paradisiacă, s-a întors de la circumferinţă la centru; or, centrul lumii, centrul Edenului, era punctul în care comunicau pământul şi cerul, de unde se pornea în dobândirea stărilor supraumane. Să reţinem şi un alt aspect: acela al ciclurilor temporale; aici găsim întoarcerea zilei şi dispariţia beznei, legate de miturile Aş-vinilor hinduşi, Isis şi Osiris, Artemis şi Apollo, ş.a., întoarcerea verii şi trecerea iernii, legate de simbolismul porţilor solstiţiale şi al lui Ianus, al alternanţei dintre Yin şi Yang, etc. (astfel e - dar în alt mod - şi întoarcerea din Iad). Reintegrarea în centru se exprimă prin spirala involutivă; caracterul chinezesc ‘hui’ - ce traduce această noţiune - avea, la origine, forma unei spirale. Yoga e o mişcare de întoarcere la izvoare - procesul invers manifestării - reintegrarea în centru a fiinţei; ceea ce se traduce prin ‘a merge împotriva curentului’ prin mişcarea regresivă: înghiţirea suflului, reţinerea spermei, împreunarea interioară dintre lună şi soare. Această întoarcere la starea de nediferenţiere, la embrion, la matrice, la vremurile de la început se exprimă şi în budism prin cunoaşterea vieţilor anterioare. Anamneza analitică e - şi ea - o întoarcere la izvoare. Tehnicile taoiste asociază Yoga şi simbolismul alchimic (mişcarea regresivă a suflului şi spermei e şi ea practicată în aceste tehnici): adevărata putere se întoarce, picătură cu picătură, la izvor. Suflul şi sperma se unesc aidoma focului şi apei - ca Yang şi Yin - şi produc embrionul nemuririi, care corespunde stării dinaintea despărţirii Cerului de Pământ. Întoarcerea la mamă, la matrice, adică la starea primordială de nediferenţiere, la umezeală, e ceea ce alchimia a desemnat prin disoluţie: noaptea şi moartea prealabile restaurării luminii şi noii naşteri. Un simbolism de acelaşi fel se regăseşte în ezoterismul islamic: calea spirituală e o cale regresivă, ea duce de la multiplicitate la unitate, de la periferie la centru. Toată gândirea ermetică - făcând abstracţie de diferenţele de conţinut - se bazează pe schema intelectuală a unităţii cosmice: ea se exprimă prin imaginea Unului - Întregul (forma lui circulară - simbol al lumii - e şi o aluzie la ‘principiul închiderii’ sau la secretul ermetic); el exprimă - pe lângă aceasta - veşnicia, concepută sub forma unei eterne întoarceri (ceea ce nu are nici sfârşit, nici început). Numai o concepţie liniară despre un timp limitat pentru fiecare fiinţă şi după a cărui trecere fiinţa dispare în neant îşi reprezintă moartea ca pe o călătorie fără întoarcere, de unde nimeni nu se mai întoarce niciodată şi care nu duce nicăieri. Aceasta înseamnă plasarea centrului vieţii, al cosmosului şi al creaţiei numai pe acest pământ şi numai în fiinţa particulară ce dispare. Lucrurile stau cu totul altfel în concepţiile ce admit o transcendenţă şi pentru care moartea e numai una dintre porţile prin care trece ciclul vieţii”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKLnmmxlWKridUemN_ztsYRNy8nd3a9m2g5BDydNymDNBj4gzMVSHaiuRwBq4APosh71u0SYyzdVE52T249yhXIH36DWPSJjV4YiAIzd7swX3t7FrHs9Si5Q8K1k02wSv-cDDdtv-TGbvm/s1600/image317.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="563" data-original-width="564" height="319" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKLnmmxlWKridUemN_ztsYRNy8nd3a9m2g5BDydNymDNBj4gzMVSHaiuRwBq4APosh71u0SYyzdVE52T249yhXIH36DWPSJjV4YiAIzd7swX3t7FrHs9Si5Q8K1k02wSv-cDDdtv-TGbvm/s320/image317.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="font-family: architecture, serif; font-size: 20pt;">
<span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt; font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt; text-indent: 0px;"><span lang="FR" style="font-size: 10pt;"><span lang="FR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt;"><span style="font-size: 13.3333px;"><br /></span></span></span></span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-9357402222355357712017-01-10T00:52:00.009-08:002020-12-15T01:11:07.932-08:0041. Gregori și Ghergari<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM1FbxV-KjWUskzeI64ND2IXe0ksijjXZXmTIxqhJPlOLyj9DKFuacxVercNgmreq4-nxNmJ7fXbA8-t0dgmXCsyUQLbjTwrfc1BRM2tyRhV7CmZwYeXaSUqTNJNWWg82lAewFSdSxl6Rw/s1600/image889.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM1FbxV-KjWUskzeI64ND2IXe0ksijjXZXmTIxqhJPlOLyj9DKFuacxVercNgmreq4-nxNmJ7fXbA8-t0dgmXCsyUQLbjTwrfc1BRM2tyRhV7CmZwYeXaSUqTNJNWWg82lAewFSdSxl6Rw/w400-h300/image889.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În paleolitic, purtatul penelor era ritualic; obiceiul a fost ancestral / străvechi, datând dinaintea ultimei glaciațiuni: dovada s-a dezvăluit când coloniștii Lumii Noi au întâlnit indigenii Americii, la care purtatul penelor era firesc / Tradițional (despărțirea strămoșilor lor de Siberieni a fost în urmă cu peste 12 milenii, când puntea de gheață peste Strâmtoarea Bering s-a topit și comunicarea atunci s-a întrerupt). Purtarea unor anumite pene - pe cap sau pe trunchi - genera la oameni unele câmpuri electrostatice deosebite, fapt remarcat de către Homo Sapiens din vechimea paleoliticului; fenomenul se asemăna celui electromagnetic al părului (de exemplu înfoiat la emoții puternice), oamenii - fie femei, fie bărbați - purtându-l lung și împletit în cozi în cazul podoabei capilare ori înnodat în cazul bărbii, pentru a reține mai multă energie: din mare vechime s-a observat că părul netăiat se purta similar cu ceea ce azi ar face antena, contactul cu natura bucurându-se de calitatea mărită a comunicării, pe măsura lungimii părului (armonia era de pildă brutal tulburată prin chelire ori scalpare, fenomen ce a existat până în Epoca Modernă, atât în Asia / Siberia, cât și în America). Lingvistic a fost dovedită echivalarea dintre Gregori / Grigori și Ghergari - ca și cea dintre străvechii Uriași Ghergași și urmașii Gherghi - ceea ce completează dovedirea aceleiași echivalări dintre îngerii Veghetori / Gardieni și Gherga (în planuri religioase ori culturale, etc.) din mai multe zone geografice ale Vechii Lumi; perioadele de referință au fost de la cele mai îndepărtate chiar și până la cele mai recente, o mulțime de elemente apropiind spațiul Indo-Iranian, Canaanul - unde texte ca pre-diluviana </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Carte a lui Enoh” sau </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui G/Hermes” i-a plasat pe Gregori / Grigori în Galileea și pe Înălțimile Golan - Caucazul (unde au trăit Gargarii / Ghergarii = partenerii Amazoanelor, atestați Antic de izvoarele istorie), Anatolia cu tărâmurile dintre Capadochia și Troia asociate limitei imperiale Atlante, entitatea Atlantă fiind centrată Pontic și cuprinzând în apusul său European spațiul Românesc / Carpato-Dunărean egalat cu fostul Rai = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Țara Sfântă”, în prezent România având cele mai semnificative grupări Ghergare / Gherga dar și de Grigori din lume: de altfel, în 2003 cercetătorul Român Adrian Bucurescu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlanții din Carpați” a scris că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Marea Neagră desparte 2 continente - Asia și Europa - ea fiind Marea Atlantă pomenită în dialogurile lui Platon iar Imperiul Atlant își avea centrul pe țărmul apusean al Mării Negre”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. (De altfel, se poate observa că Marea Neagră e prelungirea cea mai Estică în EurAsia a Oceanului Atlantic). </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio2UWrhVmdTQHI1ZVD2WweKxBeOZ5xVSLGTtTDLxgELe4m1OMVInk-0LAOYjH4YdKTnzFtUmFiygo4lWip6PoICx03pqo4hKOsIr1MRt2xKFe7Z83WNmFtYzZKXZwcUQvQ860PPDepHPmQ/s418/yyyyy.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="305" data-original-width="418" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio2UWrhVmdTQHI1ZVD2WweKxBeOZ5xVSLGTtTDLxgELe4m1OMVInk-0LAOYjH4YdKTnzFtUmFiygo4lWip6PoICx03pqo4hKOsIr1MRt2xKFe7Z83WNmFtYzZKXZwcUQvQ860PPDepHPmQ/w400-h291/yyyyy.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: times; font-size: medium;">Elefant sau balenă?</span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de remarcat că stră-Românii au fost strămoșii Atlanților și reciproc, stră-Românii i-au avut ca strămoși pe Atlanți; literalmente, Atlas / “At-Las” rezona cu “Jurat pe Ra” sau “Ieșit din Ra” (particula “At” era cea legată de “Jurat” sau “Afară” - din care de exemplu a derivat și sufixul “ot” de la preot / “pre-ot” însemnând “jurământ solemn”, respectiv cu ecouri actuale în cuvintele Engleze “oath” ori “out” - iar “Las” / “La” era, prin obișnuita translație “R”/“L”, de fapt “Ra/s” = “Zeul Soare”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiEKySXm5IgRC78F17yIJW4ImY_ZL76CKC9xiBqyQT-kZDPkAFO_Y-zgR0MkZvBq6Cadnqdf6wDOmTn5YSyfxlFhT4zKf58OMnMWK7BYtIkr8I4cvN91CNh_V6kBfDBLw3enw-85OVPx8i/s1600/image891.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiEKySXm5IgRC78F17yIJW4ImY_ZL76CKC9xiBqyQT-kZDPkAFO_Y-zgR0MkZvBq6Cadnqdf6wDOmTn5YSyfxlFhT4zKf58OMnMWK7BYtIkr8I4cvN91CNh_V6kBfDBLw3enw-85OVPx8i/w400-h250/image891.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Lucian Costi în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016 a scris: “Un morfem constructiv de rang primar e ‘od’, întrucât poate produce alte morfeme monosilabice, care devin la rândul lor rădăcini pentru noi cuvinte, prin simpla adăugare a unei consoane în fața sa, de pildă în ‘n-od’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, unde sensul este de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a strânge tare împreună</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> mai multe frânghii, sfori, ațe, fire sau </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">od-goane</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Când spunem ‘od-goanelor li se poate face n-od’ avem o propoziție care nu e un simplu joc de cuvinte, ci o retrasare a procedeului de construire arhaic de la ‘od’ la ‘n-od’. ‘N-od’ e un morfem secundar. Descoperim pe ‘knot’ din engleză, ‘nod-o’ în italiană, ‘noeud’ în franceză, ‘nod-us’ în latină că provin din străromână, pentru simplul motiv că numai acolo se poate observa modul de construcție din cărămizi simple, consoana ‘n’ și morfemul ‘od’, cu sensurile (+/-) ‘strânge tare’ / ‘destinde’. Exceptând engleza, unde regăsim pe ‘od’ sub forma ‘oath’, adică jurământ, ‘od’ nu există ca morfem separat în toate acele limbi. Similar cu ‘n-od’ avem ‘r-od’ unde ‘r’ e particula constructivă a vorbelor legate de familia soarelui, ‘r’ fiind consoana inițială a grupului de forma ‘r + vocală’, adică ‘ra’, ‘re’, ‘ro’, cu înțeles de strâns legat de soare, rodul fiind posibil numai în directă legătură ‘od’ cu prezența masivă a soarelui Ra, ‘va-ra’, nu iarna. Similar cu ‘n-od’, ‘r-odul’ e tot un morfem de rang secundar. Apoi îl avem pe ‘pl-od’, unde ‘pl-’ e morfemul pentru ‘umflare’ / ‘dezumflare’, ca în ‘plă-mân’. Un ‘plod’ e strâns legat (‘od’) de umflarea pântecelui matern (‘pl-’) pe durata gestației. Se poate data aglutinarea între ‘r-’ și ‘od’ ca fiind mai veche decât prima menționare scrisă a numelui insulei Rodos. Avem multe milenii! Morfemul primar ‘od’ a fost inventat de oamenii Civilizației Văii Dunării. Termenii respectivi au fost născociți în atelierul de creație lingvistică al strămoșilor românilor”. Îngerii / “În-Gerii”, inclusiv Veghetorii Gregori, au fost din Cer, luminat și încălzit de Ra iar Zeul Atlas / “At-Las” (“ieșit din Ra” / “jurat lui Ra”) cârmuia Raiul luminat și încălzit de Ra; străvechea particulă primară “od”/“ot” - existentă la “pod”, “nod”, “năvod”, “glod”, “rod”, etc. ori la “tot” / “Thot”, “preot”, “nepot”, “despot”, “patriot”, ș.a.m.d. - a apărut în prefixul Atlantic / “At-lan-tik”, unde “At” reflecta “Ot”/“Od”, denotând semnificația primordială (a ceea ce conta): Od-Ra = At-Las, care lumina / patrona arealul “Lan”, adică Stepa EurAsiei - cu denumirea străveche de Eden / Rai - sufixul “tika” redând emblematica “Zuas-tika” / Svastica, semnul celor văzute divin de “cel de-al treilea ochi” (echivalarea “R”/“L” reflectând “lu-mina”, ca esențială pentru “Ru-meni” = “oamenii lui Ra”). De altfel, cel mai Estic țărm la care ajung apele Atlante e cel Georgian, via Mările Mediterană și Neagră (fapt existent de la Potop încoace, adică de la începutul neoliticului / de când s-a deschis Strâmtoarea Bosfor); în legătură cu Raiul = Eden, din vocabularul Grec cuvântul Είδω “Eido” pentru ce s-a văzut e semnificativ, ca verbul Român “a vedea” ori în Sanscrită “Vede” (în conexiune și cu Grecescul Ιδέα “Idea” / în Română “Ideea”, la Indieni Sanscritele “Vede” cuprinzând cele știute, prin Marea Mamă Ida văzându-se “Atotștiutoarea”): profundul sens Indo-European provenea din Eden / Rai. VeGherea ÎnGerilor DinGer / “din Cer” a ajuns să se exercite și direct pe Pământ - printre oameni = “mâni” / “mani” - ceea ce a fost miraculos, așa apărând Magia / MaGia: Magii / MaGii au fost oameni care se inspirau divin, ca pruncii Cerului și Pământului / Gliei. Îngerii au fost tații Uriașilor iar mamele Uriașilor au fost primele Mage (știute oriental drept Chaldee, adică Gharghee): cele dintâi Mage Gharghee / Chaldee erau muierile divinilor Gregori / Grigori.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdbcMLTscs3eeSZRX840LjIltnYdwAmTo4qF6AFYGIDm0-K9-76-2UdvnfZsVseB4E5zcXxbpN7KoArvBjiUr5gTpB3DphC68UcHdUnTj7N98_WEHf6LyB-GcnsjhWtrtDMahzfrDSQB4Q/s1600/image893.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdbcMLTscs3eeSZRX840LjIltnYdwAmTo4qF6AFYGIDm0-K9-76-2UdvnfZsVseB4E5zcXxbpN7KoArvBjiUr5gTpB3DphC68UcHdUnTj7N98_WEHf6LyB-GcnsjhWtrtDMahzfrDSQB4Q/w400-h400/image893.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe lângă străvechile artefacte despre îngeri, începând cu Uriașii Veghetori Gregori / Grigori, au existat inclusiv texte - ca acelea de pildă din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh” / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cartea lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hermes”, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Corpus Hermeticum” sau din Vechiul Testament / Biblie - ori alte preocupări Antice despre ei; de exemplu, profesorul universitar de teologie Gheorghe Drăgulin din România a publicat - întemeiat pe o bogată bibliografie - o serie de studii susținând despre călugărul Dobrogean Dionisie </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Smeritul” = Dionisie </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“cel Mic” că a fost autorul în secolul V al lucrării “Ierarhia cerească”, principala lucrare mondială pe tema îngerilor (internațional atribuită autorului imaginat Dionisie “Pseudo-Areopagitul”).</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătoarea Britanică Hazel Raven a scris în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Totul despre îngeri” din 2006: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Îngerii acționează ca o punte de legătură între lumea fizică și cea spirituală, foarte mulți oameni vorbind despre ajutorul și călăuzirea primite de la acești mesageri remarcabili. Cuvântul ‘înger’ - în greacă ‘angelos’ - înseamnă ‘mesager’. Îngerii acționează ca o punte de legătură între cer și pământ, servind ca un canal de comunicare între lumea divină și lumea fizică materială. Ei sunt ființe eterne alcătuite din conștiință pură, nefiind limitați de restricțiile timpului și spațiului. Esența lor rămâne veșnic neschimbată: o energie beatifică veșnică ce emană direct din Divinitate. Fiecare înger este o formă concentrată de iubire divină, pe care o transmite mai departe în forma ei cea mai pură, fără nici o distorsiune. Oamenii îi percep pe îngeri în multe feluri diferite. Contactele cele mai impresionante cu aceștia sunt cele în care îngerii se manifestă în formă fizică de multe ori ca ființe înaripate. Cei mai mulți oameni sunt familiarizați cu îngerii datorită artei religioase, care îi prezintă ca pe niște ființe perfecte îmbrăcate cu robe ce flutură în jurul lor, cu părul lung, cu un nimb luminos în jurul capului și cu aripi. Lumina care îi înconjoară pe îngeri ar putea fi corpul lor astral sau aura lor. Vindecătorii și misticii vorbesc despre un câmp energetic subtil care îi înconjoară pe oameni. Aura umană este descrisă ca având mai multe nivele, dar la o examinare mai atentă se revelează a fi alcătuită din multe linii energetice, fiecare emanând în sus și către exterior din ‘coloana vertebrală spirituală’ centrală, care le face să semene cu penele (pentru conștiința umană aflată într-o stare mistică, energia angelică trebuie să pară enormă, și nu este exclus ca mintea umană să interpreteze această viziune). Cele mai vechi texte scrise păstrate care descriu ființe înaripate și mesageri ai zeilor provin din Sumeria, Egipt, Persia și India (Asia și Africa). Există o stelă (coloană din piatră) sumeriană pe care este gravată o ființă înaripată din cer turnând ‘apă vie’ în cupa regelui. Studiul îngerilor este cunoscut sub numele de ‘angelologie’. Biblia menționează frecvent îngerii dar fără să ofere foarte multe detalii despre ei și despre puterile lor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh’ ar conține cea mai veche listă cu nume ale îngerilor (din câte se cunosc). Una din cele mai vechi surse ale științei angelice e tradiția mistică evreiască numită ‘Cabala’. Autoritățile creștine nu încurajează foarte tare curiozitatea oamenilor legată de îngeri; Iisus nu a avut nici o problemă cu îngerii, însă Pavel a avertizat că nu se recomandă contactele cu îngerii. Islamul a avut dintotdeauna o tradiție angelică foarte puternică: a descris numeroși îngeri, inspirându-se (după toate aparențele) din zoroastrianism dar și de la babiloneni, asirieni ori chaldeeni”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg16iO3ZJW-UEwbyEHmpeDwAJI_mJqqpv9UeuG8k2DIQz-LQ0pD51CWw0Ua0LXmd9CL8PL-Mz4_uk7V_w1RjTiUhiK0QcFihgwn8IFdN5VbbITBYbRSglIpusr0qr3mJ1OKkd2f6cDsNNnI/s1600/image894.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg16iO3ZJW-UEwbyEHmpeDwAJI_mJqqpv9UeuG8k2DIQz-LQ0pD51CWw0Ua0LXmd9CL8PL-Mz4_uk7V_w1RjTiUhiK0QcFihgwn8IFdN5VbbITBYbRSglIpusr0qr3mJ1OKkd2f6cDsNNnI/w370-h400/image894.jpg" width="370" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Visele sunt o modalitate excelentă de lucru cu îngerii. În timpul somnului, spiritul călătorește în lumile astrale, pe frecvențe de vibrație mai înalte sau mai joase. Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre ne determină nivelul de conștiință. Dacă ne focalizăm asupra marilor virtuți pozitive, ne ridicăm automat frecvența de vibrație; în acest fel, nu numai că putem scăpa de coșmaruri, dar putem vizita sferele spirituale în care sălășuiesc arhanghelii. Fiecare arhanghel are un templu ‘ancorat’ în lumea eterică - ce corespunde lumii noastre fizice, în care trupul pe care îl avem servește drept vehicul pentru suflet - o lume influențată de rețeaua energetică a planetei Pământ. Este vorba de un sistem de linii energetice subtile, nu foarte diferit de cele geomagnetice. În mod normal, templele angelice - de lumină - sunt situate chiar în dreptul vârtejurilor ‘de putere’ de pe Pământ, în care se încrucișează numeroase linii geomagnetice, în munții înalți sau pe diferite insulițe, rămășițe ale unor insule mai mari sau ale unor foste mase continentale scufundate. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Multe dintre ele sunt situate în locurile sacre de pe Pământ. Misticii, inițiații și ‘maeștrii spirituali’ au folosit acele temple încă de la începutul civilizației; ele au fost create de ‘ierarhia spirituală’ - din care fac parte sufletele foarte elevate care supervizează evoluția umanității și sfinții - sub călăuzirea arhanghelilor. Fiecare din acele temple angelice are o consacrare diferită, respectiv funcții și scopuri care pot ajuta de-a lungul căii spirituale; această cale mai e cunoscută sub numele de ‘Scara de Lumină’ (ca în ‘Facerea’ 28:12) sau ‘Arborele Vieții’, ascensiunea pe nivelul conștiinței cosmice ori întoarcerea în Rai. Consacrarea spirituală a templelor depinde de ‘virtutea cosmică’ pe care o întruchipează arhanghelul respectiv; atunci când un căutător spiritual vizitează un templu în timpul unei meditații sau atunci când doarme, el este inspirat de virtutea cosmică respectivă. Fiecare ‘templu de lumină’ arată diferit de celelalte; unele seamănă cu piramidele din piatră, altele cu templele grecești sau cu alte construcții sacre de pe Pământ. Toate ‘templele de lumină’ sunt splendide; podelele lor susțin un altar central în care arde o flacără de culoarea aurei arhanghelului căruia îi este consacrat templul”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3ihi-LC1kWCx5_gXCGzVvXAYL6kzijvGDILRSmtGMhxcGz2jazWv50JYY3ar9biclbV9mp12F5fT1kUZnTCtyIWc3_yI53lSMhB3oZRbVjtv-dahXTKXo-H6g12V_eLr9rXTA5fLIhyphenhyphenS/s1600/image895.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3ihi-LC1kWCx5_gXCGzVvXAYL6kzijvGDILRSmtGMhxcGz2jazWv50JYY3ar9biclbV9mp12F5fT1kUZnTCtyIWc3_yI53lSMhB3oZRbVjtv-dahXTKXo-H6g12V_eLr9rXTA5fLIhyphenhyphenS/s400/image895.jpg" width="386" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca exemplu, autoarea Britanică a tratat </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">razele de transmutație ale celei de-a patra dimensiuni” în legătură cu arhanghelul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Melchi-sedec” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Mesagerul Domnului” (cârmuitorul Canaanit - demonstrat a fi fost regele Ghergheseu al Salemului / Ieru-Salimului, oraș în pronunție “Geru-Salem” - care l-a primit pe patriarhul Ibrahim / Avram = părintele Arabilor și Evreilor în “Țara Sfântă”): “Arhanghelul Melchisedec te ajută să îți dezvolți ‘Corpul de lumină’, parte integrantă a căutării iluminării. Se spune că oamenii care doresc să își ridice frecvența de vibrație prin diferite practici spirituale se angrenează în ‘Procesul Ascensiunii’. ‘Îngerii Razelor’ - printre care fiind arhanghelul Gavriil / Gabriel - direcționează forța vitală a lui Dumnezeu astfel încât aceasta să dezvolte sistemul fizic sau tridimensional al ‘chakrelor’. Celei de-a patra dimensiuni îi corespunde luciditatea: această nouă stare de conștiință ne ajută să ne identificăm adevărata natură, și nu doar să trăim ca ființe fizice care experimentează când și când trăiri spirituale. Pe măsură ce vom evolua din punct de vedere spiritual, trupul fizic și sistemul tridimensional al ‘chakrelor’ (inclusiv frecvențele corespondente) vor evolua la rândul lor, iar noi vom deveni ‘purtători de lumină’. (Un ‘purtător de lumină’ - adică persoana care lucrează cu lumina divină, contribuind la răspândirea acesteia pe Pământ - este o persoană conștientă că are o menire spirituală superioară). Acești oameni nu sunt deloc materialiști și sunt conștienți de lumea spirituală a îngerilor; ei încearcă să îi ajute pe ceilalți și mediul înconjurător prin folosirea energiei vindecătoare subtile. Purtătorii luminii sunt conștienți de faptul că tot ceea ce există este interconectat și că vindecarea de sine și conștiința de sine reprezintă căi către eliberarea spirituală personală, dar și a tuturor formelor de viață. Această evoluție spirituală către statutul de purtător al luminii generează o subțiere a ‘vălului’ care separă dimensiunile. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru a deveni plenar conștienți de dimensiunile superioare și pentru a ne activa ‘corpul de lumină’, trebuie să folosim razele de transmutație ale sistemului de ‘chakre’ din dimensiunea a patra. Melchisedec este îngerul care ne ajută și care supervizează acest proces. Meditația de ancorare a razelor chakrelor din dimensiunea a patra are ca scop să coboare razele de transmutație din dimensiunea a patra și să le ancoreze în trupul nostru fizic și în sistemul chakrelor. Arhanghelul Melchisedec a transmis umanității ‘Cheia Împărăției’, codificată în frecvențele luminii ce pătrunde în corpul uman. Această meditație ajută persoana să devină conștientă de dimensiunile superioare prin invocarea razelor de transmutație ale sistemului ‘chakrelor’ din dimensiunea a patra”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNGU9g_aP8nSpYXyglVZiDRKqK3wGIJDYaCOf43WEp8n78GkPErLh0BukmwZZMKRWbtzsw9xJVj1zoyot76C4grzSeO4Bz2EQL_S5H9YDY2ywKREdszdTnaXwUFFzUcJIPWlT_J0cfSx9P/s1600/image896.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNGU9g_aP8nSpYXyglVZiDRKqK3wGIJDYaCOf43WEp8n78GkPErLh0BukmwZZMKRWbtzsw9xJVj1zoyot76C4grzSeO4Bz2EQL_S5H9YDY2ywKREdszdTnaXwUFFzUcJIPWlT_J0cfSx9P/w320-h400/image896.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Primele înregistrări istorice ale ființelor înaripate provin de la zoroastrianism, una din cele mai vechi religii ale lumii. Profetul Zoroastru / Zaratustra (care a trăit în Iranul de astăzi) a reformat practicile religioase de acolo, multe dintre ele similare străvechii religii vedice din India de nord. Religia zoroastră e dualistă și vorbește despre 7 ființe care aveau statutul și funcția de îngeri ai binelui și de alte 7 ființe care acționau ca niște îngeri ai răului. Religia zoroastră a pus un mare accent pe alegerea morală și pe viața văzută ca un câmp de bătălie între forțele binelui și cele ale răului, reprezentate de Mazda și de antipodul său, satanicul Mainya. Este posibil ca cele 2 forțe opuse să fi derivat din distincția indo-iraniană între cele 2 tipuri de ființe spirituale: ‘alura’ și ‘daeva’. La zoroaștri, ‘daeva’ sunt considerați demoniaci iar ‘alura’ angelici. În plus, există mai mulți termeni abstracți considerați emanații sau aspecte ale lui Mazda. În literatura ulterioară, acestea sunt personificate ca un alai de arhangheli ai Domnului Înțelept. În Vechiul Testament, îngerii au jucat un rol important ca mesageri ai lui Dumnezeu. În Noul Testament, ei au fost prezenți la toate evenimentele majore din viața lui Iisus, acționând ca agenți ai lui Dumnezeu pe Pământ. De la Buna Vestire la Nașterea Domnului, la Învierea și Înălțarea la Cer a lui Iisus, pentru a sta la dreapta Tatălui, Biblia a menționat îngeri. În tradiția evreiască, conceptul a fost împrumutat de la vecinii babiloneni (pe când se aflau în exil la aceia); nu este exclus ca mulți dintre îngerii evreiești să fie babiloneni, într-o altă formă. Vechi basoreliefuri babilonene care prezintă ființe înaripate ce păzesc templele și alte construcții importante pot fi găsite astăzi în diferite muzee din întreaga lume. Una dintre cele mai bogate surse de angelologie este tradiția mistică evreiască numită ‘Cabala’. Aceasta nu se referă la o singură carte sau la un singur manuscris, ci mai degrabă la o colecție de texte sacre. Foarte importantă este ‘Cartea formării’, atribuită lui Melchisedec, regele-preot al Salemului (numit mai târziu Ierusalim / Ieru-Salim). Se crede că i-a fost transmisă printr-o revelație lui Avram, considerat părintele națiunii evreiești (Melchisedec nu a fost evreu). Aspectul mistic al ‘Cabalei’ este manifestarea feminină a lui Dumnezeu în om, cunoscută ca ‘Mireasa Domnului’ sau ‘Îngerul Eliberării’ (un aspect al său fiind inclus în Arborele Vieții), în tradiția creștină așa ceva fiind considerată aspectul feminin pierdut al lui Dumnezeu. După cum a explicat Sfântul Grigorie, îngerii sunt slujitorii tronului lui Dumnezeu la Curtea Celestă. Sfântul Ambrozie a spus: ‘Trebuie să ne rugăm la îngerii care ne-au fost dați ca gardieni personali’. La hinduși nu există referințe la îngeri, dar se vorbește de spirite care îndeplinesc funcții similare acestora. Gandharva au fost portretizați adeseori ca ființe înaripate, binecunoscute pentru talentul lor muzical și pentru puterea de a destrăma iluzia: slujeau ființele angelice ‘deva’ = ‘cei strălucitori’ , care îi ajutau pe oameni de-a lungul căii spirituale. Când regina l-a conceput pe Budah / Bu-Dah, a fost transportată în Himalaia de 4 îngeri păzitori / gardiani; a fost păzită de 4 îngeri cu săbii și la nașterea lui Budah au asistat 4 îngeri Maha-Brahma. Budiștii cred că îngerii sunt ‘ființe iluminate’ care au căpătat acces la starea de trezire spirituală a lui Buddah dar care au optat pentru a amâna intrarea în starea de Nirvana pentru a putea ajuta toate celelalte ființe să atingă iluminarea. În budismul tibetan, ființele celeste sunt numite ‘deva’ și apar adeseori în fața oamenilor sub forma unor emanații de lumină. Islamul are o ierarhie vastă de ‘malaika’ = ‘îngeri’, moștenind conceptul de la iudaism și de la creștinism. Credința în îngeri e considerată unul din pilonii credinței islamice. Îngerii credinței islamice sunt: cei 4 purtători ai Tronului lui Allah, heruvimii - care îl slăvesc în permanență pe Allah - cei 4 arhangheli (Gabriel / Jibril care i-a relevat Coranul lui Mahomed, prestatorul Mihail, îngerul morții Izrail - cel care separă sufletul omului de trup la moarte - și Israfil, îngerul judecății de apoi) și îngerii de importanță mai mică, anume îngerii păzitori. În islam, îngerul Gabriel / Jibril acționează ca mesager între Dumnezeu / Allah și om. Mahomed a afirmat că inima i-a fost purificată de îngerul Jibril; îngerul Jibril l-a călăuzit pe Mahomed de-a lungul diferitelor nivele ale Cerului, până când a ajuns la Tronul lui Allah / Dumnezeu și tot el l-a ajutat pe profetul Mahomed în timpul bătăliei din 624, spunându-i să atace triburile evreiești”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0RzZJkuk4KjT4U5z-tn2w6u674yt9vzP5tooPcmItCedi3-mhnlSfnYoG1WJMQqMnXnTSeTgzBgiILITBrsvSH2yy7AY2smwntP6HlgS7yVWpV6Po_gnkCjnU10G6KvjPfaKUSAGff0qQ/s1600/image898.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0RzZJkuk4KjT4U5z-tn2w6u674yt9vzP5tooPcmItCedi3-mhnlSfnYoG1WJMQqMnXnTSeTgzBgiILITBrsvSH2yy7AY2smwntP6HlgS7yVWpV6Po_gnkCjnU10G6KvjPfaKUSAGff0qQ/w400-h266/image898.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“În mitologia egipteană nu par să fi existat ființe angelice. A apărut însă phoenixul, simbolul nemuririi. Phoenixul reprezenta Soarele, care murea în fiecare seară și renăștea a doua zi dimineața. La sfârșitul ciclului său de viață, phoenixul își construia un rug din crenguțe de scorțișoară, le aprindea și ardea pe el; din cenușa rezultată se năștea un nou phoenix, care îmbălsăma cenușa veche într-un ou alcătuit din smirnă. La origini, phoenixul a fost un șoim sau o barză; el era asociat îndeaproape cu zeul-soare Amun-Ra. Deși egiptenii aveau numeroase zeități, puține dintre ele aveau aripi. Despre Isis se crede că și-a folosit aripile pentru a insufla viață în fratele-soțul ei mort Osiris și pentru a-l concepe pe Horus. Zeița Nut era portretizată cu aripi de vultur, acoperită cu stele. La vechii greci, zeița Nike și fiul ei Eros au fost prezentați în imagini angelice, din care s-au inspirat mai târziu imaginile culturale ale îngerilor”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnQZEPvXp_fo_dXq57ljHZHg6GUclwx91EWJnO2VJPTTnealqOzsmRXkzP84vvL8sdokuKR63EoPaOB-bTFRghKC_SoqjQud8Z2sKX1WpJwUUohOAqCiHOqlZyNcTlpay7he4UksE8L1G7/s1600/image900.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnQZEPvXp_fo_dXq57ljHZHg6GUclwx91EWJnO2VJPTTnealqOzsmRXkzP84vvL8sdokuKR63EoPaOB-bTFRghKC_SoqjQud8Z2sKX1WpJwUUohOAqCiHOqlZyNcTlpay7he4UksE8L1G7/w400-h400/image900.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Dacă dorim să rezonăm mai bine cu îngerii, este imperativ necesar să ne elevăm nivelul de conștiință. Atunci când lucrăm cu arhanghelul Gabriel / Gavriil, acesta ne învață să apelăm la îngeri prin invocații, ritualuri, meditații și vise. Unii oameni încearcă să îi înțeleagă pe îngeri prin intermediul logicii și rațiunii lor intelectuale. Corpul ceresc tutelat de Gabriel / Gavriil este Luna. Arhanghelul se folosește de această energie pasivă, intuitivă și feminină pentru a te ajuta să îți interpretezi visele și viziunile. Aceasta este maniera în care îi inspiră el pe oameni în timp ce dorm. (Încă de la începuturile istoriei, Luna a fost venerată ca simbol al călăuzirii; miturile afirmă că Luna are o influență profundă asupra tuturor ființelor vii: cu cât este mai plină, cu atât mai mare este influența ei asupra minții și asupra puterii psihice)”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitEyJGD3Ke9fs5gKAoQynSA2YGkDk3ZNmAfP9W1EGoeTbdraDb7xI_idaB6rPTwYx_iB39RWURjO6HXDvEhNyLCGJSdkOiWBD40neRIMRbawoHuiHeCRNN8OQyKn9zMwAQTnoJQeE-VpoP/s1600/image901.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitEyJGD3Ke9fs5gKAoQynSA2YGkDk3ZNmAfP9W1EGoeTbdraDb7xI_idaB6rPTwYx_iB39RWURjO6HXDvEhNyLCGJSdkOiWBD40neRIMRbawoHuiHeCRNN8OQyKn9zMwAQTnoJQeE-VpoP/w400-h400/image901.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dr. Doreen Virtue a scris despre “Miracolele arhanghelului Gabriel” / Gavriil în cartea din 2013 în care a studiat acest mare înger: “Numele lui Gabriel înseamnă ‘Puterea lui Dumnezeu’, fiind compus din ‘Geber’ = puternic și ‘El’ = Dumnezeu. Gabriel este cunoscut în primul rând ca ‘Îngerul Mesager’. Dat fiind că însuși cuvântul ‘înger’ înseamnă ‘mesagerul lui Dumnezeu’, Gabriel este considerat de regulă cel care îi supervizează pe toți mesagerii umani sau angelici. Prefixul ‘arh’ înseamnă ‘cel dintâi’ / ‘liderul’: de aceea, ‘arh-anghelul’ / arhanghelul Gabriel este considerat ‘cel dintâi mesager celest’ sau ‘liderul mesagerilor’; de fapt, el este primul nume de înger care apare în Biblie (în ‘Cartea lui Daniel’ 8:16). Gabriel este un înger important în 3 religii monoteiste: cea mozaică, cea creștină și cea islamică. Următoarea mențiune a arhanghelului Gabriel apare în ‘Evanghelia după Luca’, cea mai lungă din Evangheliile sinoptice (ce descriu aceleași povești biblice în maniere diferite, de unde și cuvântul ‘sinoptic’). Luca a fost singurul autor al unei Evanghelii care a făcut o referință directă la arhanghelul Gabriel (spunându-i pe nume). Îngerul Gabriel a profețit nașterea lui Ioan Botezătorul; 6 luni mai târziu, Gabriel i-a transmis un mesaj similar Mariei - ‘Vestea cea Bună’ - anunțând-o că-L va naște pe Iisus (dat fiind că tot arhanghelul Gabriel a fost cel care l-a ajutat pe profetul Daniel să interpreteze viziunea referitoare la viitorul Mesia, putem spune că îngerul a anunțat practic de 2 ori sosirea lui Iisus). La 6 secole după viața fizică a lui Iisus, profetul Mahomed a fost vizitat de arhanghelul Gabriel în timp ce medita într-o peșteră; Mahomed a continuat să primească revelații de la înger până la sfârșitul vieții: acele revelații au devenit scriptura islamului - Coranul - arhanghelul fiind numit Jibril (traducerea arabă a numelui Gabriel / Gavriil). Gabriel a fost descris de asemenea în ‘Cartea lui Enoh’ (canonică în Bisericile Ortodoxe Etiopiană și Eritreană), manuscrisele sale fiind găsite inclusiv la Marea Moartă: Enoh a fost strănepotul lui Adam și străbunicul lui Noe; el a fost dus la cer cu ajutorul arhanghelului Gabriel, văzându-i acolo pe îngeri și pe Dumnezeu (la sfârșitul vieții, Enoh a fost transformat în arhanghelul Metatron). În ‘Cartea lui Enoh’, arhanghelul Gabriel a fost însărcinat de Dumnezeu să îi izgonească pe SupraVeghetori (‘îngeri căzuți’ care se împerecheau cu femeile oamenilor, pentru a concepe copii) și pe păcătoșii din lume. ‘Cartea lui Enoh’ 20:7 l-a descris pe Gabriel ca ‘înger sfânt care veghea asupra Grădinii Edenului, asupra șerpilor și asupra heruvimilor’. Gabriel a jucat de asemenea un rol semnificativ în legendele evreiești care au dezvoltat poveștile biblice: potrivit lor, Gabriel a fost cel care l-a ajutat pe copilul Avram să rămână în viață și tot el l-a făcut pe copilul Moise să plângă pentru a atrage atenția fiicei faraonului, care apoi l-a adoptat. Gabriel este implicat în primul rând în anunțarea începuturilor decât a timpurilor din urmă. Există numeroase controverse și speculații legate de identitatea masculină sau feminină a lui Gabriel. Este acesta un înger masculin sau feminin? Manuscrisele de la Marea Moartă, Vechiul și Noul Testament și Coranul folosesc prenume masculine atunci când vorbesc de Gabriel dar nenumărate imagini îl prezintă în ipostază mai degrabă feminină (fața, trupul și hainele sale sunt feminine): îngerul poartă de regulă o robă lungă și are părul lung și cârlionțat. În ultimă instanță, îngerii nu au trupuri umane, și deci nici sex, dar au totuși personalități și roluri speciale care evocă masculinitatea sau feminitatea. Dat fiind că nu sunt ființe fizice, îngerii își pot schimba înfățișarea, adoptând forme prin care ne ajută să îi recunoaștem. Dat fiind că religia este predominant patriarhală, e posibil ca Gabriel să urmărească echilibrarea energiilor masculine și feminine, arătându-se într-o ipostază feminină celor care au nevoie de mângâierea și alinarea oferită în general de femei. La urma urmelor, Gabriel este îngerul cel mai strâns asociat cu ‘Regina Îngerilor’ = Fecioara Maria, considerată de mulți un ideal feminin arhetipal în comparație cu puterea supremă a Tatălui ceresc. Fiind asociat prin excelență cu Fecioara Maria, arhanghelul Gabriel împărtășește cu Ea echilibrul armonios între energia blândeții și cea a puterii. Gabriel este în egală măsură afectuos, bun, plin de compasiune și de blândețe (atribute mai degrabă feminine) și puternic, gata oricând să te ajute și să te motiveze (atribute mai degrabă masculine). Una peste alta, controversele legate de ‘sexul’ arhanghelului Gabriel dispar dacă ne focalizăm asupra ajutorului și vindecării pe care acest înger extraordinar de puternic ni le oferă tuturor”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZD6qZPisQG_qqYPiK4LnnKTpeEODeka4CgMbKxniW2uBu_msimBEWpsvuxoi_7-Sv0cx9nfJu_o6-WYVL4luyqEQS03BtQIyMXhZXQcrF_-RINzlxf7Di_etdLE5UnQZthPOcHqZ6jmC4/s1600/image903.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZD6qZPisQG_qqYPiK4LnnKTpeEODeka4CgMbKxniW2uBu_msimBEWpsvuxoi_7-Sv0cx9nfJu_o6-WYVL4luyqEQS03BtQIyMXhZXQcrF_-RINzlxf7Di_etdLE5UnQZthPOcHqZ6jmC4/w400-h285/image903.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Mulți oameni sunt vizitați de îngeri în timpul viselor lor, când mintea lor rațională și sceptică este adormită, iar sufletul lor este deschis în fața contactelor spirituale. Aceste vizite sunt extrem de vii și de realiste, prin comparație cu visele obișnuite. Oamenii care le experimentează și le amintesc detaliat chiar și peste ani, în timp ce visele obișnuite dispar de regulă din memorie în foarte scurt timp. După cele 2 anunțuri biblice referitoare la nașterile lui Ioan Botezătorul și Iisus Christos, arhanghelul Gabriel / Gavriil a fost asociat cu veștile legate de concepție: după celebrele anunțuri biblice din urmă cu 2 milenii, arhanghelul Gabriel continuă să le anunțe pe femeile din întreaga lume că vor rămâne însărcinate (uneori, el le vorbește despre sarcina lor curentă, iar alteori despre o sarcină viitoare); mesajele sale aduc întotdeauna bucurie membrilor familiei. Deși un neavizat ar putea crede că un înger atât de puternic precum Gabriel nu ia legătura decât cu sfinții, există nenumărate povești adevărate care arată că arhanghelul îi ajută în egală măsură pe părinții cu inima pură din întreaga lume; anunțurile sale referitoare la nașteri miraculoase au continuat până în zilele noastre. Pierderea unei sarcini reprezintă o criză extrem de dureroasă pentru mame și pentru restul familiei, care produce adeseori o suferință profundă; în astfel de cazuri, arhanghelul Gabriel poate fi invocat pentru a ajuta la vindecarea traumelor fizice și emoționale și pentru calmarea anxietății mamei. Uneori, viziunile se combină cu visele, astfel încât mamele îl pot vedea pe arhanghelul Gabriel atât în starea de veghe cât și în cea de vis; în acest fel, ele nu mai au nici o îndoială legată de autenticitatea mesajelor primite de la acesta. Foarte multe din anunțurile arhanghelului Gabriel implică meditația (adică practica liniștirii minții și a focalizării asupra voinței divine și mesajelor divine); pe măsură ce oamenii învață să își liniștească mintea, retrăgându-și simțurile de la lumea exterioară și detașându-se de dialogul interior, ei pot auzi mai bine vocea divină care le împărtășește mesajul ei. Nu este întotdeauna ușor să faci distincție între această voce și imaginația egoului sau a minții, dar la fel ca în cazul tuturor lucrurilor importante, acest lucru necesită practică. Arhanghelul Gabriel monitorizează sarcinile și le călăuzește fără greș pe mame, având grijă ca acestea și copiii lor să rămână sănătoși (dat fiind că Dumnezeu și îngerii Lui ne respectă întru totul liberul arbitru, ei nu ne impun niciodată cu forța această călăuzire; tot ce pot face ei este să ne-o ofere și să se roage să îi ascultăm și să facem ce ne transmit). Persoanele care ajută la nașterea copiilor interacționează la rândul lor cu îngerii! Dat fiind că rata infertilității și sterilității se află într-o creștere alarmantă, arhanghelul Gabriel îi poate ajuta pe cei care își doresc cu disperare un copil. După nașterea unui copil, arhanghelul Gabriel continuă să îi ajute familia; el nu îi ajută doar pe părinți în timpul concepției, sarcinii și nașterii, ci și pe copiii născuți, pe care îi îngrijește cu afecțiune alături de părinții acestora. Se spune că primele rugăciuni la care răspund ființele celeste sunt cele ale părinților în favoarea copiilor lor. Adevărul este că arhanghelul Gabriel poate și dorește să facă orice pentru a asigura sănătatea și bunăstarea familiei tale; tot ce trebuie să faci în această direcție este să soliciți ajutorul, iar apoi să asculți cu atenție ce ți se transmite sub forma sentimentelor, intuiției, ideilor inspirate și prin intermediul semnelor. La fel ca în cazul tuturor îngerilor, Gabriel nu face altceva decât să respecte voința lui Dumnezeu legată de noi. Arhanghelii știu cum să ne ajute în maniere care ne întrec toate așteptările. De aceea, este foarte important să le cerem ajutorul fără a le da însă instrucțiuni prea precise, căci soluțiile divine sunt întotdeauna infinit mai creative decât ale noastre, conducându-ne inevitabil la mai multă pace și armonie. În plus, ele reprezintă un câștig pentru toate părțile implicate. Dacă încercăm să le impunem propriile noastre idei limitate legate de ajutorul primit, riscăm să ratăm diferite mesaje angelice care ne indică o direcție neașteptată pentru noi”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheFzIM1Hm0F5fbeWem2Q8BN1CHz57Du7gt9jtyHByBGOaQ1QUGZ3WEsB3CJsufJVeuBuw4_-mzvjb8F1gmszJeqSaPdDiPEWaBL1nJPbkDhzQfnu8rzPUy1zr1JOKm7ErCmyxhf0-q15pG/s1600/image905.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheFzIM1Hm0F5fbeWem2Q8BN1CHz57Du7gt9jtyHByBGOaQ1QUGZ3WEsB3CJsufJVeuBuw4_-mzvjb8F1gmszJeqSaPdDiPEWaBL1nJPbkDhzQfnu8rzPUy1zr1JOKm7ErCmyxhf0-q15pG/w400-h400/image905.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">“Arhanghelul Gabriel este un înger plin de afecțiune, care asigură pacea mentală și fizică a copiilor (adulții sensibili îi pot simți prezența). La milenii după primele apariții ale arhanghelului Gabriel, oamenii moderni continuă să aibă întâlniri cu acest mesager atotputernic al lui Dumnezeu. Dacă ne aducem aminte că îngerii sunt ființe nelimitate care pot fi împreună cu diferiți oameni în același timp, nu trebuie să ne mirăm că ‘oamenii obișnuiți’ pot primi vizita lor; la urma urmelor, în ochii lui Dumnezeu cu toții suntem ieșiți din comun! Dr. Ian Stevenson de la Universitatea din Virginia a studiat mii de cazuri de ‘vizite angelice onirice’ în care oamenii au interacționat cu persoanele dragi decedate sau cu îngerii în timpul viselor lor; el a afirmat că principala caracteristică ce deosebește aceste vise de cele obișnuite este ‘caracterul lor foarte viu’. Vizitele angelice onirice se remarcă prin culori foarte vii, emoții extrem de intense și senzația de ‘realitate mai reală decât cea fizică’. Atunci când te trezești dintr-un astfel de vis, amintirea lui durează mai mult decât cea a unui vis obișnuit; pot trece chiar ani fără să uiți diferite detalii explicite ale visului. Foarte mulți oameni au avut viziuni ale arhanghelului Gabriel în care acesta le-a apărut într-o ipostază extrem de înaltă. Majoritatea arhanghelilor sunt mai înalți și mai puternici decât îngerii păzitori. Îngerii nu au trup fizic, așa că pot apărea în orice formă doresc; ei aleg întotdeauna forma care ne-ar putea reconforta cel mai tare. Arhanghelul Gabriel ne apare de multe ori într-o ipostază foarte înaltă pentru a ne conferi o senzație de protecție și de siguranță, similară celei pe care o simt copiii în preajma unui adult înalt și puternic; el este pe cât de puternic, pe atât de sensibil, ajutându-i pe toți cei care se află în prezența lui să se simtă senini și protejați”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiacbk-j5tFKCDvgqoXeYB6XyR1wmdrEomGhOLCNxJ1_-4UPVOz_DMVEvA6d4NPo6Ebz-3dWfRKTpoZ2p8kBA1wAxqKrmgJysnH6jQf2LDpiD3uKbnUOpw4hUMU_adDciNKnji_wZmGCY1Z/s1600/image906.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiacbk-j5tFKCDvgqoXeYB6XyR1wmdrEomGhOLCNxJ1_-4UPVOz_DMVEvA6d4NPo6Ebz-3dWfRKTpoZ2p8kBA1wAxqKrmgJysnH6jQf2LDpiD3uKbnUOpw4hUMU_adDciNKnji_wZmGCY1Z/w400-h400/image906.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">“Arhanghelul Gabriel ne reconfortează și ne umple de curaj și de tărie; el îi ajută și pe mesagerii umani: scriitorii! Toți îngerii sunt mesageri ai lui Dumnezeu, dar fiecare are o specializare diferită. Arhanghelul Gabriel este considerat a fi mesagerul suprem. Mesajele lui continuă să rezoneze în întreaga lume. Chiar și în zilele noastre, arhanghelul continuă să transmită informații importante prin intermediul oamenilor, îndeosebi al scriitorilor. În tradiția catolică, arhanghelul Gabriel este considerat sfântul patron al tuturor celor care lucrează în domeniul comunicațiilor de orice fel, cum ar fi jurnaliștii și scriitorii, dar și poștașii. Nu trebuie să fii însă catolic și nici măcar religios pentru a primi ajutorul acestui înger în cazul în care desfășori o activitate în domeniul comunicațiilor și transferului de informații, căci Gabriel este un înger mai presus de religii, care îi ajută pe toți mesagerii tereștri ai mesajelor angelice. Arhanghelul Gabriel îi ajută pe elevi și studenți cu tot ceea ce ține de scris; el îi ajută pe toți cei care îi solicită asistența, mai ales dacă această solicitare are legătură cu scrisul. Fiind mesagerul suprem, el consideră de datoria sa să îi ajute pe toți cei care doresc să transmită prin scrisul lor mesajul iubirii divine. Arhanghelul Gabriel poate întări legăturile dintre părinți și copii prin îmbunătățirea comunicării dintre ei; la urma urmelor, principala calitate a oricărui mesager este comunicarea clară. Privind comunicarea senină: de multe ori suntem invitați să ne comportăm la fel ca îngerii, interacționând în mod pașnic cu ceilalți oameni; în astfel de situații, arhanghelul Gabriel operează prin noi (uneori, îngerul ne inspiră să spunem anumite lucruri încât să faciliteze o împăcare). Arhanghelul Gabriel ne ajută să ne depășim nervozitatea și să ne articulăm clar gândurile ori de câte ori trebuie să comunicăm cu una sau mai multe persoane, la nivel personal sau într-o conjunctură; practic, el ne ajută în orice ipostază în care trebuie să vorbim în public. Angelologia / studiul îngerilor consideră că un ‘înger păzitor’ și un ‘arhanghel’ există pe frecvențe de vibrație diferite; arhanghelii sunt mai puternici și au o frecvență de vibrație mai înaltă decât îngerii păzitori: ei sunt considerați supraveghetori sau manageri ai îngerilor păzitori. Orice om are un înger păzitor dar nu toți oamenii au un arhanghel pe acest post; de aceea, atunci când spunem că un arhanghel acționează ca un înger păzitor al unei persoane, ne referim la faptul că el nu o părăsește niciodată. Arhanghelul Gabriel este agentul, managerul și antrenorul suprem al artiștilor care exprimă mesaje vindecătoare. Melodiile și versurile frumoase ale cântecelor pot eleva starea de spirit și pot inspira. De aceea, pare logic că arhanghelul Gabriel îi ajută pe cei care transmit o energie vindecătoare și mesaje pline de iubire prin intermediul muzicii lor”.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdRsbAuttuCOiIUa1oSI9UR6wF2upqfTsQNs8N4dI9YvrbgeKykHRNdusOCHKPEYyx7rbLlpQY3OcNm8fr3mDbwmD_TNFJdsID2pEPYIYnM0e_tkL4XLAxwoHl3dKt6pTwKq1QTiungT5M/s1600/image907.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdRsbAuttuCOiIUa1oSI9UR6wF2upqfTsQNs8N4dI9YvrbgeKykHRNdusOCHKPEYyx7rbLlpQY3OcNm8fr3mDbwmD_TNFJdsID2pEPYIYnM0e_tkL4XLAxwoHl3dKt6pTwKq1QTiungT5M/s400/image907.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1997, cercetătorul Britanic Andrew Collins a scris “Din cenușa îngerilor”, unde a prezentat câteva din aspectele studiate ale elementelor Civilizaționale extraordinar de avansate apărute imediat după glaciațiune, autorul considerându-le moșteniri ale străvechilor îngeri Veghetori Grigori: “Ce sunt îngerii, de unde vin și ce rol au avut în dezvoltarea religiei organizate? Încă din </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Pentateuh’ - primele 5 cărți ale Vechiului Testament - Biblia a notat apariții ale îngerilor la patriarhii corecți și la profeții vizionari. În apocrifa ‘Carte a lui Tobit’ au fost referințe - care nu erau de origini Evreiești - despre personaje radiante, clar străine, importate din vechiul Iran, însă nu numai: pe lângă zoroastrism, influența resimțită era a mai vechilor Magi - elita preoțească din Media = NV Iranului - care credeau în ‘Ahura’, însemnând ‘Strălucitorii’ (Magii s-au implicat profund în ritualurile zoroastre). Magia a ajutat stabilirea unei întregi ierarhii îngerești, care s-a regăsit de pildă în ‘Cartea lui Enoh’, ce a prezentat povestea a 2 sute de ‘Veghetori’ / Grigori rebeli, care au coborât de pe Masivul Hermon / Her-mon ca să se împreune cu muritoarele de la vale, astfel născându-se ‘Uriașii’. Acei îngeri și-au petrecut timpul cu femeile respective împărtășind secrete celor care aveau urechi să audă: mesagerii divini erau foarte avansați și au transferat unele cunoștințe celor mai puțin evoluați; însă Uriașii (progeniturile îngerilor-mesageri) au devenit periculoși față de oameni și atunci a intrat în scenă Enoh, care a încercat reconcilierea îngerilor ieșiți din Rai cu cei încă aflați acolo. Enoh a fost primul care a vizitat Raiul după părăsirea aceluia de către perechea primordială Adam și Eva iar familia strănepotului său Noe a fost ultima care a văzut Uriașii pre-diluvieni (pieriți la Potop). ‘Fiii Domnului’ din ‘Facerea’ erau îngerii din Rai (notați Ebraic ca ‘Ha-Elohim’): este evidentă legătura primei cărți din Vechiul Testament cu ‘Cartea lui Enoh’ / străbunicul lui Noe; Sf. Augustin a afirmat despre ‘Cartea lui Enoh’ că din cauza vechimii sale nu a putut fi inclusă în canonul scripturii! </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Fragmentele din ‘Cartea Uriașilor’ găsite printre Manuscrisele de la Marea Moartă au confirmat ‘Cartea lui Enoh’: ‘Veghetorii’ Grigori au fost tații Uriașilor; un alt text găsit printre Manuscrisele de la Marea Moartă a fost ‘Testamentul lui Amram’ (tatăl profetului Moise). În acela, bătrânul a scris că a avut viziunea a 2 îngeri purtând robe întunecate, unul fiind Melchisedec - regele dreptății - iar celălalt având ‘o figură de viperă’; îmi imaginez că așa ar arăta cineva aflat în deprivare senzorială (după un post prelungit - de hrană și apă - abuzat de droguri, etc.): fața ca a unei vipere ar fi alungită, cu obrajii proeminenți, buze subțiate, ochi Asiatici, ș.a.m.d. O altă referință importantă despre ‘Veghetori’ a fost notată în ‘Cartea lui Enoh’, când acela era întins și deodată la patul său au sosit 2 îngeri foarte înalți, penați purpuriu - îmbrăcămintea lor părea astfel - cu aripi mai strălucitoare decât aurul: aparența penelor pe care le purtau putea fi ca a robelor văzute de Amram la îngerii săi, care poate erau împănați întunecat cu pene negre ca ai corbilor sau vulturilor (desigur că se putea chiar induce confuzia ca robele împănate să fie considerate aripi, pentru aparența îngerească a ‘Veghetorilor’); de fapt, acelea erau veșmintele lor ceremoniale. Uzul formelor totemice - de păsări sau animale - a fost dintotdeauna domeniu șamanic: în multe culturi timpurii, se considera că păsările chiar făceau legătura dintre Lumea Asta și Lumea Cealaltă, de aceea fiind și reprezentate așa în arta religioasă străveche; ideea a apărut din zborul astral ce putea fi realizat cu aripile eterne - ca acelea ale unei păsări - ceea ce a inspirat aproape sigur portretizarea îngerilor cu aripi, ca mesageri divini. Pentru a consolida asemenea asocieri cu păsările alese de ei, șamanii se înveleau cu penele respective și petreceau lungi perioade observându-le fiecare mișcare, astfel încât să-și adopte pe o bază semi-permanentă o personalitate de genul respectiv; șamanismul totemic era mai mult sau mai puțin dependent de fauna existentă în arealul tribal sau cultural, principiile fiind universale, implicând zbor astral, iluminare divină, comunicare cu cei ‘de dincolo’, dobândirea de înțelepciune din altă lume, etc. Așadar, ‘Veghetorii’ / ‘Observatorii’ puteau fi înaripați, ca ‘oamenii-pasăre’? Răspunsul e aproape sigur pozitiv. Este evident că în literatura veche ca Manuscrisele de la Marea Moartă sau ‘Cartea lui Enoh’ erau redate tradiții complet diferite de ale Evreilor. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Legenda coborârii din cer a îngerilor provenea din Regatul Mediei - NV Iranului - și din actualul Azerbaidjan. Într-unul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă, ‘Genesis Apocryphon’ - cuprinzând un dialog al patriarhului Noe cu tatăl său - Paradisul a fost notat ‘Parwain’; e de știut că în vecinătatea Mediei, Muntele Sacru era ‘Parwan’ iar străvechiul termen Median ‘Parswana’ însemna ‘Hotar’ / ‘Frontieră’ (folosit pentru teritoriile și locuitorii de la granițele Mediei, ca Parsa din Sud sau Parsua din Vest). Prin urmare, Enoh - care ‘a trăit printre îngeri’ - se afla dincolo de Media? Poate în îndepărtata regiune Parsua din Vestul Mediei? </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De acolo veneau ‘Veghetorii’? De acolo au coborât pe câmpiile muritoarelor / pământenelor, cărora le-au relevat secrete paradisiace? În tradiția Iraniană, tărâmul Nemuritorilor - adică al zeilor conducători, tot foarte înalți ca îngerii Grigori și străluciți ca ei - numit ‘Airyana Vaejah’ / ‘Airyana Vaejo’, se afla localizat în Munții Mediei. Toate drumurile par să conducă la zona muntoasă Azeră, ce are la V Munții Taurus dintre Siria și Anatolia, în N Munții Armeniei iar în SE Munții Zagros (limita dintre Irak și Iran): anume, vastul areal Kurd; acolo a fost atestat în mileniul III î.C. - pe timpul dominației Sumeriene - că ‘Eden’ însemna ‘Stepă’ iar ‘Paradis’ era ‘loc îngrădit’ (Perșii au avut rădăcina ‘pairi’ pentru ‘împrejur’ și ‘daeza’ pentru ‘zid’). În Epoca Pietrei / neolitic, Sumerienii au fost preciși în afirmația că importantele lor cunoștințe proveneau de la Anunaki, adică de la urmașii Zeului Anu; ca sursă Civilizațională să fi fost ‘Observatorii’ / ‘Veghetorii’ din arealul Kurd? Arheologii nu au probleme în acceptarea zonei Kurde drept creuzetul Orientului Mijlociu; imediat după glaciațiune, în regiune au apărut cele mai timpurii elemente agricole, unelte din obsidian, ceramică primitivă, etc. Savantul Kurd Mehrdad Izady a afirmat: ‘Locuitorii arealului au trecut printr-o inexplicabilă etapă de creștere tehnologică accelerată, determinată de forțe neștiute încă; ei au depășit comunitățile înconjurătoare - care oricum pe atunci erau cele mai avansate din lume - și au trecut rapid de la stadiul de vânători-culegători la cel al unei economii dezvoltate’. Să fi fost ‘forțele neștiute’ ale Veghetorilor cele care au adus cunoașteri chiar din Rai? Dacă da, atunci ce evidențe științifice - de exemplu arheologice - ar susține asemenea ipoteză? Antropologii Ralph și Rose Solecki au găsit în Grota Șanidar de lângă Râul Zab o mare grămadă formată din oase numai ale vulturilor, despre care au sugerat că făceau parte din costumele ritualice folosite în scopuri ceremonioase și au conectat șamanismul vulturesc local cu cel ulterior Anatolian din Catal Hoyuk. S-ar putea ca acele rămășițe ritualice vulturești să aibă oarece legături cu ‘forțele neștiute’ care au declanșat neoliticul în areal? (‘Veghetorii’ purtau straturi de pene, ca ale vulturilor sau corbilor). Să fi fost ‘Veghetorii’ - acei ‘îngeri umani’ - imediat după glaciațiune în regiune? Yezidii din zona Kurdă a Irakului au în centrul credinței ‘îngerul-păun’ numit ‘Sanjaq’; savantul Kurd Mehrdad Izady a sugerat că de fapt idolii Sanjaq reprezentau păsări răpitoare, aparent venerate de pildă de șamanii din Șanidar (deci fiind vulturi). La Jarmo - pe Valea Zab - arheologii au datat metalurgia primitivă din mileniul VII î.C. / secolul LXVIII î.C.; în mileniul următor, locuitorii din zona Kurdă / Nordică au coborât în zona joasă a Mesopotamiei / Sudice, pe care au început s-o colonizeze. În Anatolia / Vestică, în apropiere de Catal Hoyuk a existat o așezare subterană străveche. Despre Zeița Iștar se știa că a coborât în subteran, unde a întâlnit ‘ființe acoperite cu pene, ca păsările’ (care erau din timpurile când cei din vechime = Moșii conduceau Pământul). Să fi fost în legătură cu șamanismul vulturesc al ‘Veghetorilor’ activi în răsăritul Anatoliei, în zona Kurdă? Dacă da, atunci de unde a apărut ciudatul șamanism vulturesc? Era indigen sau alogen? Corespunzător unei legende reținută de către vechii Evrei, Gentilii din zona Kurdă erau pruncii Ginilor, născuți de frumoasele indigene (astfel apărând Kurzii)”.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj681HRMq6IFvskbd059cJqSMREUJniOX7WVAiFGbjcgQaLc2Nv9p8So3yCbJMVRxo_9qOPyMiOU6oxzIbqUmSnR421O3g_tM6ncmwFeCoiz1UMrvfylpVuev3lL241OR_gvouxe8AvIlQT/s398/image1256.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="263" data-original-width="398" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj681HRMq6IFvskbd059cJqSMREUJniOX7WVAiFGbjcgQaLc2Nv9p8So3yCbJMVRxo_9qOPyMiOU6oxzIbqUmSnR421O3g_tM6ncmwFeCoiz1UMrvfylpVuev3lL241OR_gvouxe8AvIlQT/w400-h264/image1256.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Anatolienii în Vechea Lume <br />(conform arheologului Colin Renfrew)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">Încă și în prezent, Kurzii zic Dasini acelor Yazidiți pentru care există Cultul Îngerilor, denumit “Ya-zid” / “Yazdânism”, cu răspândire până în centrul Irakului și centrul Iranului (acolo - de exemplu - Yazd a rămas ca vestit centru zoroastru, baza credincioșilor Ghebri); focul veșnic al Soarelui e respectat de Yazidi/ți - putându-se remarca prefixul “Ya”, cu străvechiul înțeles pentru lumină - și rezonanța ziditoare Ya-Zidită / “Ya-Jidă” cu ecoul stră-Românesc al Uriașilor Jidovi (rămași în memoria colectivă ca luminații Vechii Lumi). În 2008, Dr. Mehrdad Izady de la Universitatea Harvard / SUA a scris: “Cultul Îngerilor e pre-islamic și e universal, credincioșii neavând dificultăți majore în asocierea zoroastră, creștină sau musulmană (ca de pildă prin venerarea lui Khidir de către musulmani, echivalat cu Sf. Ilie al creștinilor, prin Adunări ritualice); credincioșii Yezidi numesc avatarurile ca ‘Bâbâ’. Rădăcinile Cultului Îngerilor - care în timp a și dezvoltat mai multe ramuri - au fost bine documentate începând cu mileniul I î.C. În peșterile din Shanidar Zawi Chami au fost găsite oasele aripilor unor vulturi uriași de tip Grifon - dispăruți acum - folosite în ceremonii religioase în urmă cu aproape 11 milenii; aripile acelor păsări impresionante erau foarte mari - aveau în deschidere și 2 metri - fiind utilizate în practicile străvechi de gen Yezid din zona strămoșilor Kurzilor”. (Este de știut că în Peșterile Șanidar / Shanidar din zona Kurdă = Nordică a Irakului au fost deshumate multe rămășițe Neandertale împodobite cu flori, ca ritual funerar tipic, unele cranii de acolo fiind deformate artificial prin presare pentru alungire: așa ceva ar însemna despre cele mai timpurii practici de gen din Vechea Lume că au fost specifice altei specii, anume Neandertal iar nu oamenilor Homo Sapiens). Parcursul de la străvechii “Veghetori” Gregori la stră-Românii Ghergari s-a confirmat din strămoși / “stră-Moși” până acum prin tot felul de dovezi; arhanghelul Gabriel / Gavriil era ierarhic mult mai mare decât îngerii Gregori / Grigori (el fiind șef de îngeri): în secolul VII, episcopul ViziGot Isidor (unul dintre puținii Doctori ai Bisericii) a explicat în cartea sa “Etimologii” 7:5 că în chip special arhanghelii erau liderii îngerilor - cei mai înalți mesageri dintre toți, onorați și deoarece erau nominalizați - începând cu Gabriel / Gavriil, literalmente însemnând “Puterea Domnului”, care într-adevăr apărea întotdeauna unde forța divină trebuia înfățișată. “Letopisețul Cantacuzinesc” (așa-zisa prima cronică oficială a Țării Românești) a scris că înaintea Geto-Dacilor au existat puternicii Gabrisți: credincioși Ariani zoroaștri (din vechiul Iran, emancipați în spațiul stră-Român al luminaților Jidovi).</span></span><br /><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieaSnZ-VNs9ZMaMCcCMaHYn1UV4BEja8TuzxK6arcvaklRBTItopS9cizwnCUhZ-RQBOMFUdENH7Csa0xu7X7y-fz4wX4-Vyeh2oMQ9QVADx2-nYBHtlXn924o-h5jLfkMoSAcjDFXSLyO/s543/image1257.jpg"><img border="0" data-original-height="543" data-original-width="479" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieaSnZ-VNs9ZMaMCcCMaHYn1UV4BEja8TuzxK6arcvaklRBTItopS9cizwnCUhZ-RQBOMFUdENH7Csa0xu7X7y-fz4wX4-Vyeh2oMQ9QVADx2-nYBHtlXn924o-h5jLfkMoSAcjDFXSLyO/w353-h400/image1257.jpg" width="353" /></a></div><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">De altfel, “Gabrî” era termenul Iranian folosit pentru Magi (corespunzător “Enciclopediei Iraniene”) iar Țara Magilor a fost Mezia / Media, în NV Iranului (vecină cu Hyrkania / Ghergania, Mesopotamia, Anatolia și Albania Caucaziană / Țara Ghergarilor); ca “Ghebri” / “Ghebiri” - adică Yezdi / Parsi - au fost cunoscuți vechii Iranieni zoroaștri, întinși până în N Indiei, unde Dinastia Gărga a cârmuit Bazinul Ghaggar din neolitic / Epoca Pietrei până în Epoca Bronzului (când Fluviul Ghaggar a secat). Egalarea Grigore = Gherga - așa cum a documentat de exemplu Britanica Charlotte Yonge în mileniul II / secolul XIX - a putut fi urmărită de pildă și în mileniul I, de la ramificația nomenclaturală a Gherghilor / Grigori din Galia Anatoliană / Asiatică, în Galia Europeană (la începutul secolului IV, Sf. Grigore “Luminătorul” - din Asia “Mică” / acum Turcia - a creștinat prima Țară din lume, anume Armenia / în Caucaz iar nepotul său Grigore = Sf. Grigoris a început marcarea Bisericilor cu cruci în Daghe-stan / Albania Caucaziană = Țara Ghergarilor, ceea ce a fost altă premieră mondială; în secolul VI, la Vatican primul călugăr ajuns papă a fost Sf. Grigore “cel Mare”, care l-a avut ca dascăl pe Sf. Grigore din Tours / Franța și a fost prieten cu fratele mai mare al episcopului Got Isidor din Sevilla / Spania: acei creștini timpurii propagau învățăturile fraților / rudelor lor din Palestina / Galileea, regiunea populată de Sfinții Gherghe = Gherghe-sei, în sânul cărora în secolul I s-a manifestat Iisus / Fiul lui Dumnezeu).</span></span><br /></div></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWhCC8Db7T3Vc_FP4tlMWRyROvIaBlOiAoskABl66llOTQx3-IFX-mc6z8RCOsT7Tvp3d7qDhp72XKfizLPxjUfyfUWpGFT4pe9MKn8XizlhttqLw67QEz1TxB5D-fqoTc1W0OO3HIClUh/s1600/image909.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWhCC8Db7T3Vc_FP4tlMWRyROvIaBlOiAoskABl66llOTQx3-IFX-mc6z8RCOsT7Tvp3d7qDhp72XKfizLPxjUfyfUWpGFT4pe9MKn8XizlhttqLw67QEz1TxB5D-fqoTc1W0OO3HIClUh/w400-h220/image909.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Rădăcinile îngerilor “Veghetori” Gregori au fost atestate de către “Cartea patriarhului Enoh” ca pre-diluviene (nici nu contează prea tare dacă au fost dinaintea primului Potop / cel de după glaciațiune, de la încheierea paleoliticului sau dinaintea următorului Potop / cel biblic, de la încheierea neoliticului: e important că au fost localizate - în N Canaanului / Galileeii, pe Înălțimile Golan - și că datau din Epoca Pietrei, din timpul când în Munții Caucaz, aflați în vecinătatea Nordică, Amazoanele îi aveau acolo pe Gargari / Ghergari ca parteneri preferați; de altfel, Biblia a consemnat în “Facerea” că “fiii lui Dumnezeu” - anume, nimeni alții decât îngerii “Veghetori” Grigori, a căror apariție în Vechea Lume a fost cu mult înainte de Iisus - iubeau frumoasele localnice pământence, care așa au ajuns, inclusiv în Canaan, să nască “vestiții viteji din vechime” / adică din Epoca Pietrei). În perioada următoare - Epoca Bronzului - tot acolo, în N Canaanului, au trăit Gherghe-seii / Ghirga-șiții, dintre ei remarcându-se mari cârmuitori, ca regele “Melchi-sedec” = “Mesagerul Domnului” din Biblie (care l-a găzduit în Țara Sfântă din Cornul Abundenței pe patriarhul Ibrahim / Avram = strămoșul Arabilor și Evreilor), Ghergana “Nefertiti” considerată să fi fost cea mai frumoasă faraoană (corespunzător aprecierii Egiptenilor / Africanilor Vechii Lumi față de Asiatice), ș.a.; așa cum a scris învățatul Philon din Byblos / Liban - inclusiv pe baza lucrărilor preotului Fenician Sanchuni-Athon - divinul Sydyk / Sedec a fost progenitorul Cabirilor, Coribanților sau SamoTracilor / Insulari în Marea Egee, creditați ca inventatorii corăbiilor Marine (astfel cum a studiat în 1981 și profesorul universitar de istorie Albert Baumgarten din Israel): Sydyk a fost considerat descendent al nomazilor Uriași Magi iar în Vechea Lume era venerat oriental ca Zeul Dreptății / Justiției. În Epoca Fierului, unii regi ai Evreilor, din calculul egoist pentru putere dacă nu pentru frumusețea femeilor, au ajuns să se însoare cu prințese Gheșure iar spre exemplu în areal - începând cu Valea Gherg / azi “Wadi Qelt” - s-a manifestat îngerul Ilie (cu puterea de a deschide și de a închide Cerul); în apusul Anatolian a fost parțial durat în piatră Sanctuarul Gherga - cel mai mare așezământ religios din Regatul Cariei = Țara Gherghiților din SE Egeeii, oameni care de atunci până în Antichitate au colonizat masiv coastele Mărilor Mediterană și Neagră, deopotrivă la gurile Fluviilor Nil și Dunăre (urmași ai dinaștilor Gherga care i-au cârmuit pe strămoșii Geto-Daci iar apoi pe Românii Medievali sunt în Epoca Modernă printre Gherganii din Banat).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz6ZuX-yavLQNIrXy1sRgaKUziORoWGkrD5WgHG6rtGPdJGAwts4KR1VGTIBEndsrOGg4WyqPsdJDbxcmEErgHHTJkTcB0yrcBB_y4i-HLXiFZuVV8WojtsHB_5lRHQq8gQhXYOuXu7USe/s1600/image911.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="391" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz6ZuX-yavLQNIrXy1sRgaKUziORoWGkrD5WgHG6rtGPdJGAwts4KR1VGTIBEndsrOGg4WyqPsdJDbxcmEErgHHTJkTcB0yrcBB_y4i-HLXiFZuVV8WojtsHB_5lRHQq8gQhXYOuXu7USe/w400-h391/image911.jpg" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2005, Dr. Stella Nikula - de la Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria - a scris: “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerul este simbolul ordinii sacre din univers, al puterilor supraumane,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">indiferent că acestea sunt binevoitoare sau de temut. Este totodată și locul care</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">păzește secretele destinului uman. Fascinația oamenilor față de acesta i-a făcut</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ca să năzuiască să forțeze porțile acestui tărâm misterios. Prin reprezentările</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">despre cer poporul face însă și o distincție bine conturată între ‘cerul atmosferic’,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">necontrolat de ei, și ‘cerul religios’, unde sălășluiesc divinitățile și Dumnezeu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tatăl. Rugăciunea este un act magic prin care omul se poate ridica deasupra destinului,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cu ajutorul ei poate intra în legătură cu ființele de pe alt tărâm, în a căror</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">existență crede.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Îngerul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">este o ființă supranaturală care corespunde fie geniilor ocrotitoare,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fie curierilor divini de importanță secundară.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblie </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cunoaștem nenumărate întâmplări unde oamenii discută cu îngeri</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sosiți pe pământ în vreme de criză pentru a-i ajuta pe aceștia. Pentru că toți</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">suntem creațiile lui Dumnezeu și scopul Acestuia este ca să ne ajute prin toate</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">căile posibile, astfel că își trimite solii pentru ca aceștia să ne sară în ajutor. Îngerii sunt entități pur spirituale sau spirite înzestrate cu un corp eterat, aerian,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ființe minore față de Dumnezeu, care găsește greșeală în creația sa și de această</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dată, și majore față de oameni. Din timpurile cele mai străvechi aceste entități</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">au fost menționate sub diverse forme în textele Mesopotamiei ori din Ugarit, mai apoi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în cărțile sfinte, ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tora, Biblia </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sau </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Coranul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Denumirea de ‘înger’ vine din limba greacă și înseamnă ‘mesager’, adică</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">trimisul, delegatul prin care Dumnezeu spune sau face ceva. Din acesta străbate</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">către omul simplu o dragoste nemărginită și o liniște profundă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În sens mai larg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">el este un spirit ceresc fie sfânt, fie căzut. Este o ființă plină de strălucire, cu o</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">privire serioasă, purtând aripi. Lumina îngerilor simbolizează izvorul universal,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pe Dumnezeu, iar aripile lor libertatea și puterea. Aripile sunt acele atribute ale</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">îngerului care se pot cuceri cu prețul unei educații purificatoare. Îngerii sunt ființe asexuate, conform credințelor. Se crede că atunci când sunt</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">încă mici, sunt băieței, dar la maturitate nu mai fac parte din nici un sex. O</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">singură excepție este amintită: Sfântul Arhanghel Gavriil este considerat femeie.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Unii cercetători, pentru că, vă asigur, v-ar surprinde numărul mare al oamenilor</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de știință care studiază această temă, susțin că toți acei îngeri al căror nume se</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">termină în ‘el’, sunt purtători de caracteristici masculine iar cei al căror nume se</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">termină în ‘jah’ / ‘yah’ ar fi purtători de caracteristici feminine. Deci, după cum putem constata, fiecare înger are un nume, deși în Biblie sunt</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nominalizați doar foarte puțini. Textele apocrife și pseudoapocrife, cât și</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Talmudul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sau </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Midrașul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dau dovadă însă de o bogăție a acestui univers angelic.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fiecare înger are o personalitate, o sarcină bine conturată și sunt specializați</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">pe diferite domenii. Pot face parte și dintr-un cor ceresc, a cărui sarcină este</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">să cânte laude adresate lui Dumnezeu, ori pot alcătui armata Acestuia, curtea</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">și casa Sa, cât și Îi pot vesti ordinele sau să vegheze asupra lumii. În munca lui</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">neîncetată însă îngerul niciodată nu consumă nici o mâncare.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Între îngeri și muzică este o relație veche. Cântarea lor este de fapt o formă a</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cunoașterii, muzica fiind modelul de a fi al lumii. Rădăcinile credințelor legate de îngeri le putem găsi în unele rămășițe ale</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">animismului arhaic. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Animismul este o străveche concepție despre lume, conform</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">căreia aceasta ar fi populată de spirite și suflete, și că viața omului, capacitățile</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sale spirituale sunt dependente atât de forțe invizibile, cât și de un suflet.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aceste teze au fost preluate de către evrei atât în perioada robiei lor babiloniene</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din credințele despre spirite și demoni ai religiei mesopotamiene, cât și în</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">perioada dominației iraniene, din religia iraniană, de unde au fost preluate tezele</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">despre îngeri.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Creștinismul a asimilat la rândul său aceste credințe. În islam de asemenea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">există spirite bune și malefice. Ginii sunt, de fapt, îngeri de rang superior sau</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de unul mai mic. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Coranul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vorbește despre 4 îngeri nobili creați de Allah, dintre care Djibriil / Gibril e cel al</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">revelației și al soliei. În credințele despre îngeri sunt înglobate și gândiri arhetipale despre bine și</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rău, ei grupându-se în 2 categorii: îngeri buni și îngeri căzuți. (În ebraică</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cuvântul ‘malahim’ desemnează îngerul bun iar ‘ședim’ ființele dăunătoare). Trebuie însă să știți că prezența spiritelor malefice ori</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">binevoitoare este specifică multor religii apărute în antichitate.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Îngerii la început au trăit alături de Dumnezeu, cu timpul însă unii s-au răzvrătit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">împotriva Lui. Pedeapsa lor a devenit aceea ca să nu să poată abate de la decizia</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lor și ca să sufere toată viața lor. Există o știință care se ocupă de studierea acestor ființe, care se numește</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">angelologie. Unii cercetători au încercat și o clasificare a îngerilor. Cea mai</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">desăvârșită ierarhizare a îngerilor a fost elaborată de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pseudo Dionisie</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Areopagitul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în secolul V, care în opera sa </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ierarhie cerească, ierarhie</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">bisericească </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">îi grupează în cete. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arhanghelii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sunt îngeri de rang superior care supraveghează cum Îl cinstește</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lumea pe Dumnezeu. În majoritatea cazurilor ei aduc mesajele oamenilor. Sunt</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">totodată și cei mai cunoscuți, și cei care conduc munca mai multor îngeri.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arhanghelii au fost primii îngeri creați de Dumnezeu Tatăl. Numele </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfântului Arhanghel Gavriil </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vine din expresia ebraică ‘gabri’el’,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">care înseamnă ‘puterea lui Dumnezeu’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">El este vestitorul care a comunicat atât</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Elisabetei, cât și Sfintei Fecioare conceperea lui Ioan Botezătorul, respectiv a</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lui Iisus Cristos. Sfântul Arhanghel a fost cel care s-a arătat și lui Mahomed,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">căruia i-a dictat mai târziu </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Coranul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Fiind prezent și având un rol important în</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mai multe religii ale lumii, el este cunoscut sub mai multe denumiri, printre care și Djibriil, etc.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deseori este prezentat ca un cavaler care ține în mână un crin, simbolul unirii cerului și pământului, al comuniunii omului cu Dumnezeu.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gavriil este și stăpânul atotputernic al Grădinii Raiului, al șerpilor și al</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">heruvimilor.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Unii cercetători ai domeniului susțin că Sfântul Arhanghel Gavriil ar fi fost la</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">început conducătorul oștirilor cerești în lupta împotriva îngerilor căzuți, și că ar</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fi de fapt unicul înger de sex feminin. Îngerul bun este asexuat, pe când cel rău este legat de sexualitate, așa că, datorită legăturilor amoroase cu frumoasele femei pămîntene au fost alungați din cer, fenomen</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">atestat și în textele de la Marea Moartă. Acolo se amintește că îngerii (Veghetori)</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nu și-au îndeplinit îndatoririle când au fost trimiși pe Pământ, și au căzut în păcat</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cu femeile pământene, pe care mai apoi le-au învățat de toate, chiar și magia. Răzvrătirea îngerilor are ca model gigantomahia grecească și duce la alungarea</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Iad atât a celor răzvrătiți, cât și a uriașilor, adică a odraslelor hibride născute</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din cuplarea îngerilor cu femeile pământene, numiți în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblie </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘nephilimi’: cândva au trăit uriași pe acest pământ, lucru atestat atât de faptul că rasa Cro-Magnon, dispărută la un moment dat, a depășit statura medie a omului cu o</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">treime,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cât și de faptul că îngerii sunt foarte înalți.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În credințele românilor de asemenea putem găsi urme ale giganților în mitul</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">blajinilor, care trăiesc sub pământ, și sunt considerați primii oameni de pe acesta.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ei sunt urmașii lui Set, al treilea fiu al lui Adam și Eva și trăiesc o viață cuviincioasă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Un alt personaj înfricoșător al imperiului tenebru este Lilith, un demon feminin</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">deosebit de temut, menționat o singură dată și în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblie</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Merită să ne oprim o</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">clipă asupra persoanei ei. Ea face parte din ‘lilitu’, spirite femele din</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">demonologia babiloniană. Numele ei provine din expresia ebraică ‘laila’, care</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">înseamnă ‘noapte’.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Literatura religioasă ulterior i-a creat treptat o imagine care face din ea simbolul</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">feminității negative. Este o adevărată seducătoare, o făptură înaripată, cu păr</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">lung, care aspiră să fie egală cu bărbatul. Conform unor credințe Lilith ar fi fost</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">prima soție a lui Adam, și fiindcă a fost creată în aceleași condiții ca și acesta, se</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">credea egală cu el.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">O legendă ebraică spune însă că atunci când Adam a descoperit că fiecare</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">animal are o pereche, a devenit invidios și Dumnezeu i-a creat o soție. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Femeia</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fost făcută din noroi și murdărie, de aceea cei 2 nu se potriveau unul cu altul.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În locul ei a creat mai apoi Dumnezeu pe Eva, Lilith devenind soția lui Satan. Locul ei în ierarhia întunericului tocmai din această cauză este deosebit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de important.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lilith este și femeia sterilă care se leagă de lăuză și de noul născut, de aceea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oamenii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">se feresc de ea cu amulete legate de patul acestora. În anul 789 a avut loc un sinod ecumenic la Aachen, unde, cu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">excepția Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafael, s-a interzis amintirea pe</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nume a îngerilor, pentru a nu subestima prin aceasta firea dumnezeiască a lui</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iisus Cristos. Această decizie a fost întărită de către conferința episcopală de la</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fuldon din anul 1988, unde s-a stabilit că adorarea peste măsură a îngerilor</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">trebuie respinsă ca oricare altă superstiție de proveniență păgână.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În pofida acestora cred că nu ar trebui să uităm nici de ceea ce a spus cu</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">multă vreme în urmă Zoroastru:</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Religia este un lucru viu. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Nu puteți aștepta ca pe parcursul mileniilor să nu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">se schimbe</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2010, cercetătoarea Diana Popescu din România a scris: “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Arhanghelul Gavriil, al cărui nume poartă semnificația </span><span lang="IT" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Dumnezeu e puterea / tăria mea’, este unul din puținii îngeri presupuși a fi de sex feminin. Se spune că îngerul Gabriel este așezat la stânga lui Dumnezeu (partea stângă fiind una simbolic feminină), fiind conducătorul Heruvimilor (în ierarhia îngerilor, Heruvimii sunt intermediarii și îndeplinitorii poruncii lui Dumnezeu). Potrivit unor interpretări, Arhanghelul Gabriel pare a proveni, ca ființă divină, din Caldeea, dintr-o zeiță.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span style="background: white;">Deși conform tradiției, îngerii sunt lipsiți de sex sau androgini, în Biblie referințele despre ei sunt întotdeauna la genul masculin.</span> <span style="background: white;">Unii cercetători ai vechilor texte ebraice consideră că îngerul Gabriel este de fapt de gen feminin, menționând că în acele scrieri îngerii apar ca fiind atât de sex feminin, cât și masculin. Drept argument, se menționează faptul că încăperea găzduind chivotul legământului din templul de la Ierusalim era împodobită cu picturi ale unor îngeri de ambele sexe.</span> <span style="background: white;">Într-o altă interpretare, se spune ca </span><a href="http://www.diane.ro/2009/06/ingerii-stelelor.html" style="color: purple;" target="_blank"><span color="windowtext" style="background: white; text-decoration-line: none;">îngerul</span></a><span style="background: white;"> Gabriel nu a fost la origine așa cum este descris în tradiția iudeo-creștină. Numele său original ar fi ‘Gib-ra-il’, gardianul lui Adan sau Edin (grădina din Eden) în limba sumeriană zis și ‘Nin-il’. Gabriel este numit, de asemenea, ‘Gab’ and ‘Gab-r-il’.</span> <span style="background: white;">‘Gab’ însemna femeie gardian / păzitoare, conducătoare ori protectoare. În acest fel, s-ar putea explica de ce îngerul Gabriel este văzut drept un păzitor al Edenului. În străvechile texte sumeriene, </span></span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Gab-r’ era considerat conducătorul lui </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Adan’. În diferite limbi, ‘Adan’ însemna Edenul.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span style="background: white;">În tradiția sumeriană, îngerul Gabriel este mai mult decât un simplu gardian, întrucât era numit și ‘Nin-Ti’, adică, în traducere literală, ‘femeia vieții’.</span> <span style="background: white;">Pornind de aici, se interpretează că femininul înger Gabriel ar fi fost intermediarul dumnezeiesc al creării lui Adam. În limbile sumeriană și babiloniană, particula </span></span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Ti’ din numele de mai sus însemna </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">coasta’. Pornind de la această premiză, se consideră că Adam a fost creat din coasta îngerului feminin Gabriel, ‘femeia coastei’. Așadar, potrivit sumerienilor, bărbatul (Adam) a fost creat din femeie.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span style="background: white;">Deși aparent feminin ca natură, Gabriel este un înger de o mare putere. El a distrus orașele Sodoma și Gomora. Se spune că Gabriel a despărțit apele Mării Roșii, permițându-i astfel lui Moise și poporului său să scape din confruntarea cu armata egipteană.</span> <span style="background: white;">În multe din manifestările și atributele sale, Arhanghelul Gavriil apare, totuși, conectat cu aspectele feminine având legatură cu nașterea, copiii sau calitățile profetice ori vizionare atribuite îndeobște femeilor.</span> <span style="background: white;">Cunoscut drept îngerul Bunei Vestiri, Gabriel a fost cel care l-a anunțat pe Zaharia că soția lui, Elisabeta, îl va aduce pe lume pe Ioan Botezatorul și i-a adus Fecioarei Maria vestea că va da naștere lui Iisus. De asemeni, Gabriel este îngerul ocrotitor al nașterilor și călăuzitorul sufletelor nenăscute până în clipa sosirii lor pe lume. Se spune că el atinge partea de deasupra a buzelor sufletelor nenăscute și le îndeamnă la tăcere și păstrarea secretelor despre paradis.</span> <span style="background: white;">Simbolul îngerului Gabriel este crinul, el fiind asociat și cu Luna, întâmplător sau nu, o reprezentare a maternității, intuiției, profețiilor, visurilor și viziunilor. Gabriel este patronul moașelor, surorilor, doctorilor și a tuturor celor care dau ajutor în vremea gravidității și copilăriei, a bonelor, educatoarelor, învățătorilor, a tuturor mesagerilor și formelor de comunicație (inclusiv media).</span> <span style="background: white;">Nu în ultimul rând, trebuie menționat că în numeroase opere din pictura religioasă și laică, Gabriel este reprezentat sub forma unei ființe feminine sau androgine (de pildă, ‘Îngerul încarnat’ al lui Leonardo da Vinci). Mai mult decât atât, în credința islamică se spune că îngerul Gabriel a relevat învățăturile Coranului lui Mahomed și a trimis numeroase mesaje profeților, aducându-le la cunoștință sarcinile ce le aveau de îndeplinit. Îngerul Gabriel este considerat conducătorul celor 4 îngeri favoriți ai Domnului și o reprezentare a spiritului adevărului, în unele interpretări fiind văzut ca o personificare a Sfântului Duh”. Arhanghelul Gavriil / Gabriel așadar - corespunzător datelor din EurAsia Vechii Lumi - apare ca ecou puternic al Marii Zeițe Mamă Ghirghe = simbol al fecundității și fertilității (iar cultul de gen a fost în Vechea Lume extraordinar de popular, așa cum de pildă au rămas emblematice vestitele practici rituale din Caucaz ale Amazoanelor cu Ghergarii).</span></span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhucYJ7fr4oce8SiuPOxEKKcMcN4O1fKmFSRdcPXab88Hb1VjOje5jNyh-q0WUvEveU-fFzw-3P6NC57DlQYDKUZdeI32DZYzqzZAn498HloTG-u1pAfPeicm8gL2AxGbc3kEshRCDIDCVT/s633/image1262.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="633" data-original-width="440" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhucYJ7fr4oce8SiuPOxEKKcMcN4O1fKmFSRdcPXab88Hb1VjOje5jNyh-q0WUvEveU-fFzw-3P6NC57DlQYDKUZdeI32DZYzqzZAn498HloTG-u1pAfPeicm8gL2AxGbc3kEshRCDIDCVT/w278-h400/image1262.jpg" width="278" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Înger încarnat <br />(de Leonardo da Vinci)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="background: white;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-61710850064999720172017-01-08T06:25:00.018-08:002020-12-19T19:52:07.602-08:006. Obârșia Gherga (uuuuu)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRAT7uhzHyfZagZ-WIk3KfjHOq90nGsO4wU97HpceQC3yCA_1u1nB-N6023jZ34RP4kOENI8e8g3etollBa3ytMJKIaTJHsXievaPMRvtO2DClSPKOvyw9g34ytMVvH0MPxaJeoXzQWXtn/s1600/image633.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRAT7uhzHyfZagZ-WIk3KfjHOq90nGsO4wU97HpceQC3yCA_1u1nB-N6023jZ34RP4kOENI8e8g3etollBa3ytMJKIaTJHsXievaPMRvtO2DClSPKOvyw9g34ytMVvH0MPxaJeoXzQWXtn/w315-h400/image633.jpg" width="315" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În aceeaşi abordare pluridisciplinară despre ceea ce a fost în timpul care a precedat Epoca Bronzului - adică în timpul Epocii Pietrei - denumirea Râului Mureş / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mu-reş”, cel mai lung Râu din România, care pe ultima sa porţiune delimitează 2 regiuni (Crişana fiind la N de Mureş iar Banat la S de Mureş) şi curge în Râul Tisa / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ti-sa” ce delimitează la apus ambele regiuni, capătă semnificaţia ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mu-reş” = Râul Mumei / ori al Lunii Ma, sufixul “reş” putea fi apreciat ca al înţelepciunii “riş” ori simplu, ca “Râu”: astfel, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mu-reş” = Râul Lunii sau Râul Marii Mame / “Mumei”, ambele versiuni corespunzând credinţei în Marea Mumă (înţeleapta regină universală, inclusiv a Râurilor) care avea simbolul lunar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ma”, regiunea ei de suflet fiind la miazăzi de Mu-reş iar regiunea partenerului ei fiind la miazănoapte de Mu-reş; spre comparaţie, de exemplu importante Râuri în Moldova sunt denumite </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Si-ret” / Siret, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">P-rut” / Prut, etc. Dr. Mihai Vinereanu a explicat în “Dicţionar etimologic al limbii române” din 2009: “Faţă de proto indo-europeană, în Română vocala </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘a’ s-a închis la ‘o’ iar ‘o’, în unele cazuri, s-a închis chiar la ‘u’, aşa cum reiese dintr-o serie de hidronime româneşti (Mureş, Olt, Dunăre). Mureş - râu în centrul Transilvaniei care curge de la est la vest şi se varsă în Tisa - întâlnit la Herodot sub forma ‘Maris’, provine din proto indo-europeanul ‘morysio’ = ‘mlaştină’; Mureşul curge preponderent în zona de câmpie, cu inundaţii în perioada primăverii, ceea ce justifică numele acestui râu (proto indo-europeanul ‘o’ s-a deschis la ‘a’ în tracă dar în dacă a avut loc închiderea)”. Mai profund, Mureş (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Râul Mumei / Mamei”) poate a generat termenul proto Indo-European </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“morysio” pentru “mlaştină”; în trecut se credea - aşa cum </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ti-miş” / Timiş, cel mai mare Râu din Banat,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> curge în Dunăre - şi că “Ti-sa” / Tisa curgea în Mureş (confluenţa lor e la Seghedin = Szeged / fost Partiscum în colţul NV al Banatului), Mureş fiind considerat astfel mult mai lung, cuprinzând şi multe alte mlaştini pe cursul său, apoi clarificându-se: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Marele Mureş” - adică Tisa - îşi are izvorul în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Mara-Mureş” / Maramureş, fiind apă curgătoare cu mult mai mare decât Mureşul (de fapt, Tisa are lungimea cu 597 km mai mare decât Mureșul).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> În paralel, supradimensionarea statutului Zeiţei Anat a fost de la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">regină” la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">împărăteasă”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Zeița Anat din Banat a fost sora și soția Moșului Crăciun din Crișana, deasupra lor fiind Cerul / Gher iar între regiunile lor fiind Mureș / Râul Mumei lor, care era patroana Pământului Ga - hierogamia Cerului / Gher și Pământului Ga al regiunilor lor revelând Gher-Ga / Gherga - astfel apusul Carpatic până la Tisa / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ti-sa” devenind celebru areal European încă din timpul Titanilor prin cele 2 vecine regiuni, Banat și Crișana (în marele trecut dominat feminin, se știa de vestitul partener Nordic, numit Crăciun de Români - începând din Crișana / Vestul Carpaților - și numit Cronos în rest / până mult în Est, inclusiv în Anatolia, Vechea Lume fiind stăpânită de nemuritorul An și apoi de pruncii Anuna zămisliți de divina sa muiere): în Valea Marsyas / acum Cine din Caria - Krka = Ţara Sud-Vest Anatoliană a Gherghiţilor - loc unde se află Sanctuarul Gherga, legenda a fost că din competiţia dintre 2 instrumente muzicale, liră (ceteră / ghitară ori higheghe / vioară) şi fluier (nai / flaut dublu), etc., instrumentul cu coarde folosit de Zeul solar Apollo Gergithios a câştigat acolo în faţa instrumentului de suflat folosit de divinitatea lunară a înţelepciunii / cu întruchiparea într-un satir local. Se poate observa apropierea între nomenclaturile Râului Marsyas în Caria - pe Valea căruia funcționa Sanctuarul Gherga - a Râului Mureș ca limita Nordică a Banatului și numele satirului Anatolian Marsyas ori a Zeului Etrusc Mariș (al fecundității și fertilității), strămoșul Ausonilor. Cele mai vechi vestigii ale primilor Europeni sunt păstrate de peşterile din Crişana şi Banat / V Carpaţilor: de dovezile fizice foarte concrete - sub formele de oseminte, artă rupestră, etc. - nu se poate face abstracţie (iar acelea nu-s păreri / opinii, interpretări sau iluzii). </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Autorul este conştient că în mintea unora ar părea hazardată plasarea Moşului Crăciun sau a lui Cronos = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Moşul Timpului” în Carpaţi, mai precis în Vestul României = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Ţara Râurilor”, anume în Crişana</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (probabil - din rațiuni obscure - acela trebuind, în imaginația unora, să fie oriunde altundeva pe planetă şi în nici un caz în Vestul Român, căci așa ceva ar fi grozav de tulburător) iar catalogarea personajului Crăciun desigur să fie încadrată în cea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">fără de început” - egală cu a Domnului / problema fiind numai că Dumnezeu e singurul cu asemenea atribut - însă, serios socotind, în mod foarte pragmatic, existenţa conceptului de Crăciun a avut totuşi cândva un început şi de asemenea a avut și un loc originar, undeva pe glob apărând aşa ceva: nimic nu e din neant (iar cine are explicaţii mai savante, are desigur libertatea exprimării). De exemplu, în 2011 un eseu anonim pe Internet - scris în stilul Dr. Ion Ghinoiu - enunţa: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Cei pasionaţi probabil au auzit de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Cartea tibetană a morţilor’ ce descrie drumul parcurs de sufletele defuncţilor în lumea cealaltă sau probabil au auzit de ‘Cartea egipteană a morţilor’, o colecţie de texte dând indicaţii privind lumea cealaltă. Cum de n-am auzit de ‘Cartea românească a morţilor’? Foarte simplu, aceasta n-a cunoscut forma scrisă şi d-aia n-aţi auzit de ea. Pentru că în trecut se punea accent mai mare pe memorie decât pe scris; aceasta e caracteristica oricărei culturi tradiţionale solide, anume memoria şi nu textul scris! Iar a păstra ceva neşters, viu, în memorie, înseamnă a lega lumile între ele, lumi care independent de voinţa noastră se împletesc de-a lungul Coloanei Cerului ce le leagă ca osie a lumii! Ce am putea spune despre această ‘Carte a morţilor’ a tradiţiei româneşti? Ea este o creaţie de excepţie a spiritualităţii româneşti moştenită din generaţie în generaţie pe durată de milenii, de pe când strămoşii românilor se numeau pelasgi: cuprinde formule de iniţiere pentru marea călătorie de aici spre dincolo, un ‘dincolo’ care în fapt nu desparte ci leagă prin memorie, prin vieţuirea dincolo de moarte. Această ‘Carte românească a morţilor’ cuprinde cântecele funerare cântate în satele româneşti îndeobşte de către coruri feminine. Cântecele funerare, prin sonorităţile lor arhaice, descriu începutul unei noi vieţi, într-o nouă formă, subliniind trecerea ‘dintr-o lume într-altă lume’. Aceste cântece funerare nu aparţin categoriei bocetelor şi nu se găsesc în tradiţia altor popoare europene; ele prezintă uneori o zeiţă a morţii - deloc lugubră, purtând nume ca Măicuţa Bătrână / Mioriţa - în ipostaza păsării de pradă (corboaică, vultur) atestată şi în limbajul popular prin expresia ‘lua-l-ar gaia’. Ceea ce surprinde în aceste cântece ritualice e lipsa tărâmului suferinţelor de dincolo de moarte (iadul sau purgatoriul), absent cu desăvârşire din aceste creaţii ale tradiţiei româneşti, locul său fiind al unui peisaj edenic, al ‘vârstei de aur’, peste care stăpâni absoluţi erau Ghea şi Crăciun, cei 2 Zalmoxe în calitate de stăpâni ai ‘celeilalte lumi’. Deşi nescrisă vreodată, însă cântată la fiecare înmormântare ţărănească, ‘Cartea românească a morţilor’ a supravieţuit de-a lungul multor milenii, sigur din neolitic. De pildă, printre gugulanii din aşezările muntoase ale Banatului, cultul morţilor se păstrează ca în urmă cu mii de ani. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Când vine vorba despre Moş Crăciun - personajul central al sărbătorilor de iarnă - toată lumea ştie câte ceva. Muierile coc colaci (creciuni sau colindeţi) cu forme ciudate, cu care cinstesc cetele de urători ce le intră în bătătură cu Capra şi cu Turca, cu colinda, cu Căiuţii şi Ursul, cu Moşii. Este o perioadă a practicilor magice, plină de semnificaţii, când cerurile sunt deschise şi cei curaţi cu inima pot vedea şi cunoaşte cele de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘dincolo de lume’; în perioada aceasta până şi bineţe se dă altcumva decât în restul anului: dacă până acum se zice ‘Bună sara deie Dumnezău’, azi se salută cu ‘Bună sara lu Crăciun’ iar răspunsul ce vine instantaneu din partea gazdei e ‘Să trăieşti ficior bătrân’. Întrebând tradiţia românească despre Moş Crăciun aflăm lucruri deosebit de interesante şi surprinzătoare. El e ‘Bătrânul Crăciun’, ‘Regele românilor’, ‘Regele păstorilor’; şi ca să fim mai surprinşi aflăm: ‘Bătrânul Crăciun a domnit aici (în România) peste Uriaşi’. Tradiţia românească ne mai zice că ‘Moş Crăciun s-a născut înaintea tuturor sfinţilor’. În refrenele cântecelor rituale de Crăciun - colindele - mai aflăm ceva interesant: un nume la care savanţii se încurcă în explicaţii fără a binevoi să privească ce zice Măria Sa ţăranul român legat de asta. Este vorba de ‘Ler împărat’ care este tot una cu ‘Novac’ - strămoşul neamului Uriaşilor - ce la rândul lor au fost numiţi de către tradiţia românească ‘novaci’; iar ţăranul român - cel care cinsteşte în fiecare an cum se cuvine pe Crăciun Bătrânul - plasează patria Uriaşilor în ţinuturile de la Dunărea de jos. Ce-i cu epitetul de bătrân atribuit lui Moş Crăciun? În limba română, bătrân înseamnă tocmai moş. ‘Asta ştie oricine’ aţi zice; nu oricine ştie că zeul suprem Zalmoxe însemna tocmai ‘Zeul Moş’ (în varianta grecească Zalmoxis), nume pe care îl avea în calitate de strămoş al oamenilor. Istoricul Mnaseas din Patara Anatoliei afirma că geţii îl cinsteau pe Cronos sub numele Zalmoxe ori Cronos a fost preluat în mitologie sub numele de Saturn iar Saturn purta epitetul de ‘sennex’, adică tocmai ‘bătrân’! Novac pomenit de tradiţia română purta şi el epitetul de bătrân. Cronos / Saturn / Zalmoxe era în tradiţie regele vârstei de aur, eră marcată de îndestulare, când oamenii trăiau fericiţi şi lipsiţi de griji, cum ne spun imnurile vechi; ori, este de-a dreptul remarcabil faptul că unul dintre epitetele cu care era numit Moş Crăciun în tradiţia românească e tocmai acela de ‘Crăciun sătulul’. În fiecare seară de Ajun prin satele româneşti se aude ‘Ler, Doamne Ler’. Sintagma ‘Doamne’ s-a păstrat în Ţările Române până la sfârşitul Evului Mediu ca formulă de adresare către domnitorii românilor alături de ‘Măria Ta’, în fond şi în fapt având aceeaşi semnificaţie. Prin urmare, ‘Doamne’ poartă în sine sonorităţile majestăţii; or, Măria Sa Ler apare în basmele româneşti cu epitetul de împărat: iată cum se împletesc lumile împreună, în refrenele colindelor şi în realitatea istorică. Novac bătrânul trăia într-un palat alb, pe un munte înalt, şi era regele Uriaşilor; Ler împărat era ‘cel mai mare, el îi conduce pe toţi’, ‘locuieşte într-un palat aflat într-o peşteră’, ‘pe un munte mare’, ‘nimeni nu poate găsi acest munte, în afară de cel care place lui Ler împărat’. Mai este nevoie să spunem cine este acest Rege al regilor? O vom spune totuşi pentru cei care încă se întreabă: Ler desemna mantra Regelui Lumii, a regalităţii sacre, a lui Zalmoxe ca stăpân peste neamul zeilor şi al oamenilor. Să rezumăm: Bătrânul Crăciun e ‘Regele românilor’, identic cu Bătrânul Novac care domnea într-un ‘mare palat pe un munte înalt’, asemeni lui Ler împărat ‘conducătorul tuturor’. Mai există o latură a Regelui Lumii, implicând simbolismul dublu al lui Ianus. Bătrânul Crăciun era identic cu Bătrânul Novac, care în tradiţia românească avea un fiu, pe numea Iovea, care îi urma în palatul de pe muntele înalt. În mituri, legătura tată-fiu, soră-frate, nu reprezintă ceea ce reprezintă în realitatea fizică, ci doar aspecte ale unei divinităţi. Din această prismă, Iovea nu e decât aspectul reînnoit al lui Zalmoxe / Novac în calitatea de Regele Lumii. O să întrebaţi: ‘şi cam ce treabă au astea cu Moş Crăciun’? Au, căci Anul Nou - în tradiţia românească - se numeşte ‘fratele Crăciunului’ iar în ianuarie erau Calendele lui Ianus. Or - la rândul său - Ianus era identic cu Ion al românilor şi Iaon al grecilor. Pe de altă parte, însuşi simbolismul numelui ‘bătrânului Novac’ ne duce cu gândul la Ianus cel cu 2 feţe, una bătrână şi una tânără; aceasta pentru că Novac înseamnă ‘cel nou’, or contrastele de acest tip (vechi-nou, bătrân-tânăr) erau caracteristice atât lui Cronos / Saturn cât şi lui Zalmoxe / Ianus, căruia poporul român - printr-o alăturare de termeni fericită - i-a zis bătrânul-tânăr. Şi oare nu la solstiţiul de iarnă reînvie Soarele lungindu-se ziua din ce în ce mai mult? Şi nu tot atunci se nasc cerescul Apollo şi Soarele dreptăţii, ambii fiind fii ai Zeului Moş, strămoşul oamenilor, cel care a făcut omul după chipul şi asemănarea lui? Şi - într-adevăr, în unele legende româneşti - locul lui Novac este luat de Manea ori Zalmoxe, ca stăpân al Cerului mare ‘Cerus manus’. Iată-l pe Regele Lumii - Zalmoxe - strălucind în plenitudinea lui, acasă la el, pe pământurile pelasgo-româneşti, în ipostaza lui Moş Crăciun. Aceste semnificaţii nu mai sunt cunoscute în Europa, se pierd şi în lumea oraşului românesc, doar ţăranii le mai ştiu şi le respectă adevărata lor valoare. Iată pe cine cinstesc colindele tradiţionale şi ritualurile ursului, Caprei, Turcii, pluguşorului. Putem spune fără să greşim despre Moş Crăciun că e emblema principiului ce naşte şi renaşte din sine însuşi”. <span style="background: white;">Sunt firești întrebări de genul: Ce-i cu Crăciun la vechii Români sau Cronos la vechii Greci? Unde şi când a apărut? (Foarte sigur se ştie ceva invers, că nu în Atena sau în Bucureşti, etc. / oraşe ce nu existau la momentul apariţiei lui). Ce-i cu Gorganii / Kurganii puternic atestaţi în spaţiul Român din urmă cu 6-7 milenii ca primii Indo-Europeni din lume? (Foarte sigur este că au lăsat o mulţime de artefacte - dovezi fizice concrete ale lor - inclusiv prin marile morminte Gorgane). Ce-i cu Ghirghe la vechii Români sau Kirke / Circe la vechii Greci? (Marea Zeiţă a fost mult mai veche decât Gorganii; se ştie cert că în Epoca Pietrei - atât în spaţiul Român, cât şi în spaţiul Grec - ea era Marea Mamă / </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Doamna-zeu” dar nu e tot aşa de cert cum de s-a numit astfel, Bănăţeanul Gherga fiind şi azi un nume destul de aproape de aşa onomastică). Astfel, dintre multele exemple din lume, unul e oferit de Iisus / Fiul Domnului, născut - conform creştinilor - chiar de Crăciun, în fostul Canaan: în legătură cu El este regiunea Galileea - unde a locuit şi a propovăduit - şi un timp: începutul calendarului în uz azi (fie că este sau fie că nu este </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“convenabil”, </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">oricine - fără excepţie - a avut la apariție o locaţie şi un timp, aşa cum şi Crăciun împreună cu muierea sa Ghirghe = Circe au avut); de altfel, e de știut că religios au fost preluate de la păgâni apelativele creștine pentru preoți ca “părinți” (așa cum li se ziceau oficianților zoroaștri) ori pentru călugărițe ca “maici” (așa cum li se ziceau oficiantelor Marii Zeițe Mamă). Această lucrare cuprinde unele enunţuri ce pot bulversa: dacă marii savanţi (care - printr-o ilogică interpetare - poate că sunt tocmai mai mari savanţi datorită evitării unor subiecte </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">delicate”) nu au abordat încă anumite elemente, un Gherga şi-a asumat s-o facă, cu posibilele bucurii sau necazuri rezultând din aşa ceva; în orice caz, intenţiile autorului n-au fost motivate de inducerea unor emoţii negative, ci pozitive (dar sentimentele aparţin fiecărei persoane, armonia cu altcineva totdeauna întâlnind obstacole).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjncteW25XJwgDeT0yuE6aEb0GEU-r6Jza-DQgBZG7-wm25bH8SNgUBnoptb6-T04rpK2EMMi6Tns4AymVb3tjmVs2O7lyZn7NWHkApeKELzd6amvccbMl4keiVviGzJtbbkUbcG8ZFJN0d/s1600/image551.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="122" data-original-width="140" height="345" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjncteW25XJwgDeT0yuE6aEb0GEU-r6Jza-DQgBZG7-wm25bH8SNgUBnoptb6-T04rpK2EMMi6Tns4AymVb3tjmVs2O7lyZn7NWHkApeKELzd6amvccbMl4keiVviGzJtbbkUbcG8ZFJN0d/w400-h345/image551.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Banat</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Vecinii regionali, tot în sensul orar al geografiei, ca şi enumerarea alfabetică a Țărilor - România, Serbia şi Ungaria - ce împart Banatul, sunt: Crişana, Ardealul, Oltenia, Timocul, Valea Moravei, Srem (începând cu zona Belgradului), Bacica şi Sudul Panonic; academicianul A/Român Niculae Iorga în “Istoria Românilor pentru poporul Românesc” din 1926 a scris: “Păstorii Români au înaintat pe vremuri, cătând hrană mai grasă și îmbelșugată pentru oile lor, până în Moravia (unde și astăzi unele localități amintesc ființa lor pe acele locuri); în Munții Galiției, puncte înalte poartă nume curat Românești care arată că pe acolo au petrecut păstorii noștri, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">au băciuit’, cum am zice, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">baci Români’, ca și în Bacica de peste Tisa”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (vecina apuseană a Banatului - având Tisa în E, Dunărea în S și V - e regiunea Bacica, fostă parte a Daciei, acum împărțită de Serbia și Ungaria). C</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">a suprafaţă, Banatul este mai întins decât Țări ca Albania, Armenia, Bahrain, Burundi, Cipru, Irlanda, Israel, Kuweit, Liban, Luxemburg, Macedonia, Malta, Muntenegru, Palestina, Qatar, Singapore, Slovenia, Vatican, etc. ori decât entităţi ca Alsacia, Bucovina, Carintia, Cecenia, Crişana, Dobrogea, Flandra, Inguşeţia, Kosovo, Maramureş, Nagorno-Karabakh, Oaş, Oltenia, Palestina, Peloponez, Pomerania, Sicilia, Ţara Galilor, Tesalia, Timoc, Ţinutul Secuiesc, Valonia, etc. (Banatul istoric a fost măsurat în 1897 de Maghiari ca având 29370 kmp). Pentru aprecierea dimensiunilor Banat-Balcani: în km, distanţa traversării Banatului între confluenţa Mureşului cu Tisa / Seghedin din Ungaria şi Dunăre / Orşova din România este egală cu distanţa traversării Serbiei între Gherdap / Orşova şi Coşava / Kosovo (entitate regională învecinată cu Albania din S coastei Dalmate, dintre Eleni şi MunteNegreni, în onomastică termenul Turanic “koş” însemnând “berbec” referindu-se la mulţimea de animale păstorite acolo de Vlahi / Aromâni iar “kuş” fiind “pasăre”, înţelesul Slav pentru “kos” fixându-se ca “mierlă”); Serbia se învecinează cu Bulgaria şi Macedonia iar MunteNegru cu Bosnia şi Croaţia (în toate acele părţi - şi nu numai, ca şi în altele - istoric au fost înregistrate solide prezenţe Gherga). Crişana, Ardealul şi Oltenia / Bănia - regiunile Române vecine Banatului - de exemplu au fost marcate de asemenea cu numeroase prezenţe Gherga în timp; Bănăţeanul Gherga s-a manifestat neîntrerupt din preistorie până în prezent, acesta fiind subiectul principal al lucrării “Originea Gherga”, cu înfăţişarea sub formă de carte într-o “cheie” neobişnuită însă până acum publicului: la modul artistic, se poate considera că la fel cum autorul a ales subiectul şi subiectul l-a ales pe autor. În prezent, numele Gherga este consolidat Bănăţean, aflat atât în Banatul Românesc, cât şi în Banatul Sârbesc - aparţinând provinciei Voivodina / Serbia - cu purtători vorbitori mai mult de Română decât de Sârbă (până la primul război mondial, Banatul făcea parte din Austro-Ungaria); situaţia Banatului în timp a fost foarte dinamică, de exemplu: bunicul autorului s-a născut în Austro-Ungaria, tatăl autorului s-a născut în regatul România iar autorul s-a născut în republica România (familia nu s-a mutat, doar regimurile s-au schimbat). În prezentul text, etniile şi referirile la ele, cu excepţia unor citate, sunt cu majuscule, similar Bibliei Române dar şi scrierilor Slave, Germanice, etc., pentru vizibilitatea mai pregnantă a diferitelor neamuri - Româneşte aşa a fost dintotdeauna scrierea, până la ultimul război mondial - căci reducerile numai cu litere mici ale naţionalităţilor le banalizează identităţile; în mod sinonim, sunt şi direcţiile geografice iar referirile istorice cu “î.C.” semnifică “înainte de Christos” (o utilizare Latină pentru Hristos / Cristos, calendarul folosit curent - şi adoptat universal - începând cu naşterea lui Iisus): mileniile şi secolele sunt numai cu cifre Romane iar anii sunt numai cu cifre “Arabe”, cuvintele importante în legătură cu Gherga apărând îngroşate în ediţia ilustrată (criptografic marcând “Codul Gherga”) iar prescurtările “kmp” înseamnă “kilometri pătraţi”, “lat.” = latitudine, “long.” = longitudine, “Sf.” = Sfânt, “Dr.” = doctor în ştiinţe, “ş.a.” = şi alţii, “ş.a.m.d.” = şi aşa mai departe, “etc.” = “et caetera”, adică “şi celelalte”. Datorită diverselor contexte (trecutului, migraţiilor, etc.) există pe tot globul Gherga, însă concentraţia Gherga cea mai mare - din lume - este în SV României; documentând mărturii ale existenţei Gherga, e de remarcat prima menţiune Medievală explicită în regiune - conform lui Ioan Lotreanu, autorul Monografiei Banatului în 1935 - ca a preotului ortodox Ştefan Gherga, la Biserica</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sfântul Nicolae” din Lugoj 45,41 lat. N, 21,54 long. E / judeţul Timiş, scutit de către voivodul Transilvaniei de dările pentru casă şi vie în 1580 (a fost mitropolitul Ardealului în 1561-1562).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcUtOa6fLsrcieKtwRxmBS8MPQzwFWDsIpVa9kvoQF_1wdIS4cES1ztVgjbiK5TLggIA1aPZ0JsASkXV2QkBRqISftyOwmgTdJqCLh82ZXALSD8pYdPgOOJAN-KSL1LbAQAPckVKY-ZwpF/s1600/image553.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcUtOa6fLsrcieKtwRxmBS8MPQzwFWDsIpVa9kvoQF_1wdIS4cES1ztVgjbiK5TLggIA1aPZ0JsASkXV2QkBRqISftyOwmgTdJqCLh82ZXALSD8pYdPgOOJAN-KSL1LbAQAPckVKY-ZwpF/w400-h400/image553.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dacă s-ar compara actuala populație a lumii cu un sat având o sută de locuitori, atunci 57 ar fi Asiatici, 21 Europeni, 14 Americani și 8 Africani; ar fi 52 femei și 48 bărbați (30 albi, 70 altfel). A fost socotit şi totalul tuturor oamenilor Homo Sapiens care au existat vreodată: aproape o sută de miliarde. Trebuie ştiut că de-a lungul vremurilor, aşa după cum adunaţi pe parcursul timpului Românii au fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">circa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">un miliard iar “autohtonii” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherga </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">în Banat au fost întăriţi de “valuri” imigraţionale, de-a lungul istoriei - până în prezent - pe glob trăind nenumărate persoane numite </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> / în mare vechime, în unele zone proporţia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> a fost mult mai mare decât ulterior şi deseori referinţele au fost la plural, despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherghi (în comparație cu numărul Românilor e de remarcat la bărbații genetici ca Gherga că - purtând numele Gherga / din vremurile patriarhale sau nepurtând numele Gherga / din vremurile matriarhale - față de spațiul Românesc în Europa au fost, sunt și vor fi mai mulți bărbați genetic Gherga iar în Asia au fost, sunt și vor fi mai mulți bărbați genetic Gherga ca în Europa): volumul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> uman se poate aproape dubla, considerând atât linia masculină care de un timp încoace a propagat numele Gherga, cât şi linia feminină, ca de exemplu din trecutul îndepărtat Amazoanele curtezane devenite Ghergare, care la rândul lor au avut diverse ramuri în lume, etc. (primul antipapă, Sfântul Hipolit / creştin oriental în Roma, capitala Imperiului Roman, în “Cronica” pe care a realizat-o - de mare succes în Lumea Veche, începând de la apariţie - a scris că Ghergheşii, descendenţi imediaţi ai patriarhului Noe, au format o naţiune primordială, notarea despre “naţiunea Gherghee” fiind echivalentă popoarelor mari ale timpurilor cele mai îndepărtate, egale în statut, el menţionând în lista sa cu acelaşi rang vechii Indieni, Egipteni, Greci, ş.a.); toate indiciile, începând cu cele pre-diluviene, arată că Gherghi = Pelasgi / Hiperborei / Atlanţi, naţiunea post-diluviană indicată ca Gherghee de Sf. Ipolit fiind deja veche de multe milenii la timpul său - după cum au documentat arheologii - căci era formată din Ghergani / “Kurgani” = primii Indo-Europeni (strămoşii Hiperborei au fost cei din extremul Nordic al Lumii Vechi, care în timpul glaciaţiunii - când calota polară acoperea o bună parte din Nordul EurAsiei - erau cei de la latitudinea Pontică şi respectiv a României). Pe baza Syriacului Targum = Vechiul Testament din Nordul Canaanului, Anticul Sf. Hipolit / Ipolit 170-235 a scris (o traducere a fost publicată de Americanii Cleveland Coxe, Alexander Roberts și James Donaldson</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">în 1886) că pe când Noe făcea arca, tocmai femeia mezinului său Ham a anunțat venirea Potopului - căci apa crescută i-a inundat cuptorul în care cocea pita - iar Noe a vrut să-și omoare nora din acea cauză, deoarece el voia să dea vestea marelui diluviu biblic, însă Dumnezeu l-a oprit de la crimă; după Potop, când și-a revenit dintr-o beție strașnică, Noe l-a blestemat pe mezinul ei Canaan să fie robul cumnaților ei (care aceluia îi erau unchi, respectiv erau fiii Iafet și Sem ai lui Noe): mezinul Canaan a fost tatăl Sfântului Gherghe - notat biblic Ghergheseu / Gherghe-seu - și corespunzător Vechiului Testament, Canaan a fost blestemat de bunicul Noe să-și slujească inclusiv frații mai mari dar așa ceva nu s-a mai răsfrânt asupra generațiilor următoare (prima urmașă fiind cea a biblicului Ghergheseu). Acțiunea patriarhului Noe - după ce s-a ofensat atât pe femeia mezinului său Ham / care a vestit Potopul înaintea sa, cât și pe mezinul său Ham / care după Potop l-a văzut gol când era beat criță - a fost pe principiul regăsit oriental în Codul lui Hammurabi “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”: Noe s-a răzbunat pe mezinul lor - adică pe Canaan / fiul mai mic al lui Ham și al femeii lui - prin blestem (valabil doar la acela, nu și asupra urmașilor / căci altfel s-ar fi consemnat); de altfel, Semiții Evrei - după cum au consemnat tocmai ei în Vechiul Testament - i-au slujit chiar vreme lungă (timp de peste 4 secole) pe Hamiți, robind pentru faraonii Hamiți în Egipt, Țară Hamită. Se poate observa în “Facerea” - prima carte a lui Moise - 9:22 că a apărut “Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său” iar în “Levitic” - cartea a treia a lui Moise - 20:11 a apărut “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui său a descoperit”; poate că mama vitregă a lui Ham - adică femeia lui Noe de pe arcă, deoarece nu-i sigur că aceea a și fost mama mezinului Ham - după Potop, când Noe a fost beat criță, s-a culcat cu tânărul lui fecior: mențiunea biblică a “Leviticului” - despre cel ce se va culca cu femeia tatălui său iar nu cu propria mamă - nu a fost întâmplătoare (de altfel, în Vechea Lume potența sexuală a Ghergarilor dintre Ararat și Canaan în orgiile cu Amazoanele a impresionat profund, ecourile propagându-se pe larg, vreme îndelungată)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Diversitatea umană post-diluviană, 3 fii deosebiți având același tată Noe, putea proveni de la mame diferite (ceea ce înseamnă că - fie ca văduv, fie ca poligam - patriarhul a avut mai multe femei, de aceea mama Hamită fiind alta decât a fraților ori decât femeia lui Noe de pe arcă); la vremea redactării Vechiului Testament nu se cunoștea știința geneticii, anume că științific nu doar pe linie maternă, ci și pe linie masculină sunt diferențieri evidente: acele deosebiri genetice nu au avut timpul necesar să se diversifice - prin mutațiile necesare - imediat după Potopul biblic, care la sfârșitul mileniului IV î.C. a marcat deopotrivă încheierea Epocii Pietrei și debutul istoriei, confirmându-se astfel realitatea că vechile relatări comprimau de fapt elemente demult trecute (iar cu atât mai mult, cele fiind de la începutul istoriei - redând elemente preistorice - nu aveau repere pentru comparații critice). Conform evidenţelor, Ghergoii / Gherganii existau dinaintea diluviului / Potopului biblic, fiind în cârmuirea Atlantă a Raiului / în “Grădina Eden”, cea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cerească” (însă Gherganii / Ghergarii care la început au creat acel Imperiu Nordic Atlant erau diferiţi genetic faţă de ulteriorii Gherghi / adică faţă de profilul genetic Gherga de azi, din cauza mutaţiei genetică survenită la strămoșul direct Gherga al celor actuali); dat fiind numărul global mai mare de Gherghi decât de Români, e de înțeles că lucrarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Originea Gherga” explorează mai mult decât istoria Românilor. Dr. Zoe Petre 1940-2017 (al cărei tată, academicianul Emil Condurachi 1912-1987, a fost reponsabilul științific al șantierului arheologic Histria în perioada 1949-1970) când a descris colonizarea Dobrogei mileniului I î.C. s-a referit la “Gergithes”: Gherghiți (fiind o mențiune de specialitate în spațiul Român a străvechilor Gherga / atunci - de exemplu - era un timp anterior împăratului Burebista al Geto-Dacilor); e de ştiut că în mileniul I î.C., Carianii / Karianii - din Ţara Gherghiţilor / V Anatoliei, care la Sanctuarul Gherga aveau cel mai mare aşezământ religios - au colonizat Dobrogea masiv, cu miile (iar aşa ceva n-a rămas anonim, ci în regiunea V Pontică au lăsat urmele mândrelor cetăţi dar au dăinuit şi urmele oamenilor care le-au înfăptuit şi le-au folosit). În 2001, aceeași Dr. Zoe Petre - fostă decană a Facultății de Istorie din Universitatea București - a scris: “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Punctul de pornire al oricărui delir sistematic despre un trecut încărcat de glorii este, desigur, o enormă frustrare; cine încearcă să substituie mitologii exaltante unei evaluări critice cumpănite a trecutului le induce românilor o falsă conștiință națională și istorică”. Autorul lucrării </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Originea Gherga” - ținând cont pe cât posibil de multitudinea dovezilor extraordinare din spațiul Românesc - a fost atent la așa ceva (pe lângă că în anii 1997-1998 au fost colegi la Președinția României, dânsa în calitate de consilier pentru politică iar autorul în calitate de consilier pentru tineret): demersul multi-disciplinar îl depășește oricând pe cel mono-disciplinar iar ca atare abordările pluraliste implică și criticile aferente, ameliorând eventuale excese singulare (există cercetători așa de tare specializați încât nu se pot raporta decât la propriile nișe); îndeosebi în chestiunile mai delicate, opiniile multiunghiulare sunt oricând mai de valoare decât părerile unilaterale.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-uajpcN1vebIkqH8t7Pm3RS3t6TWMMMrdP8rEJsxqwcDDCfO1-5FljFXAUKZeZaYiu7z4IIRJGj6k6sFuPxBK4TakxgVfGrASZZ8c4K4g0GtDUhZC6uimC_HjIS1roigyjyccVltjQLkF/s1600/image555.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-uajpcN1vebIkqH8t7Pm3RS3t6TWMMMrdP8rEJsxqwcDDCfO1-5FljFXAUKZeZaYiu7z4IIRJGj6k6sFuPxBK4TakxgVfGrASZZ8c4K4g0GtDUhZC6uimC_HjIS1roigyjyccVltjQLkF/w400-h266/image555.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 2017, Cristina Hanț - profesoară de Română la Liceul German din Arad - a analizat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Latinitatea și dacismul”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cunoașterea originilor noastre reprezintă fără îndoială nu numai o datorie, ci și o înclinație firească a oricărui om. Trebuie să știm ce am fost pentru a ne defini ca popor și ca indivizi. Tăcerea izvoarelor scrise îngreunează acest proces și permite o serie de speculații. Este necesară o colaborare între specialiștii din diferite domenii pentru stabilirea adevărului și, mai mult, periodic, o reevaluare a descoperirilor anterioare prin cântărirea noilor descoperiri. S-a subliniat, de-a lungul timpului, această idee. Astfel, Victor Kernbach susținea că limba este materialul care ar trebui studiat pentru a stabili adevărata istorie a neamului nostru, ceea ce s-a petrecut la origini: ‘Unii specialiști s-au adresat cu mai multă încredere arheologiei, ca auxiliar principal al istoricului. Într-adevăr, acesta a fost totdeauna un auxiliar indispendabil; dar pietrele pot minți, căci, în ultimă analiză, arheologia este o știință a interpretării, în laboratorul căreia savantul nici măcar nu dispune de toate fragmentele necesare reconstituirii întregului. Și interpretarea etimologică a limbii poate amăgi, în special prin consonanțele întâmplătoare; totuși, cercetătorul poate dispune, dacă vrea, de toate elementele limbii investigate și ale limbilor în contact direct sau indirect’. Sextil Pușcariu sublinia aceeași complementaritate: ‘Linguistica poate să ofere istoricului un material preţios, dar nu trebuie să pretindă să rezolve problema, ea singură… istoricul trebuie mai întâi să întreprindă prin propriile sale mijloace reconstituirea perioadei vechi româneşti; lingvistul va avea să controleze, şi dacă e posibil să o întregească cu materialul său’. La fel, Ion C. Brătianu atrăgea atenția că istoria ne oferă puține date și, într-un asemenea context, lingvistica poate oferi mai mult. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Asemănarea dintre limba română și franceză, italiană, spaniolă etc. nu poate fi tăgăduită. Este evidentă. Este, cred, principalul motiv pentru care teoria latinității noastre s-a impus cu ușurință și a devenit loc comun. Specialiștii sunt, de asemenea, de acord că limba română are la bază substratul dacic, dar, când vine vorba de înregistrarea eventualelor cuvinte care au această origine, se sfiesc să le înregistreze în dicționare ca atare. Sintagma ‘etimologie necunoscută’ este preferată consemnării eventualei origini dacice. Intervine aici </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">un paradox: convenim că am păstrat de la daci foarte multe</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (port, obiceiuri, mituri, tradiții, mod de construcție a caselor, obiecte din gospodăria țărănească, superstiții, descântece magice etc.), </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">dar am uitat cuvintele care desemnează toate aceste realități</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Ne-am grăbit să învățăm limba cuceritorilor pentru că avea alt prestigiu, pentru că era superioară, pentru că era principalul mod de comunicare, pentru că numai și numai așa se putea realiza comerțul… Ceva e putred totuși în această teorie.<span style="background: white;"> </span>Cum este posibil să păstrezi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cu sfințenie</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> portul popular, dar să înlocuiești toate cuvintele care numesc elementele lui componente cu termeni preluați din alte limbi?<span style="background: white;"> </span>Cum este posibil să recurgi la descântece magice (se știe că acestea au caracter ezoteric și nu permit modificări) și să înlocuiești cuvintele care au putere asupra realității cu termeni sinonimi? Cum e posibil să păstrezi tradiții, înlocuind toate cuvintele legate de acestea? Cum e posibil să gătești în mod tradițional și să înlocuiești toate cuvintele care desemnează ingrediente, tipuri de mâncăruri etc.? Cum e posibil să prepari leacuri din plante, să transmiți urmașilor rețetele fără a păstra nici măcar un cuvânt ce face referire la denumirea tradițională a plantelor și a leacurilor? <span style="background: white;">Nu tăgăduiesc că limbile se pot influența unele pe altele. Neg însă posibilitatea ca influența să fie una categorică, să însemne desființarea unei limbi. Alții vor spune că limba latină era <em><span style="font-style: normal;">superioară</span></em><i> </i>celei dacice, că avea alt prestigiu, că învingătorii s-au impus. </span></span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">Mă îndoiesc că un neam de oameni </span></strong><em style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-style: normal; font-weight: normal;">drepți </span></em><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">și </span></strong><em style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-style: normal; font-weight: normal;">curajoși</span></em><strong style="font-family: Architecture, serif;"><i><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;"> </span></i></strong><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="background: white; font-weight: normal;">este supus într-un asemenea grad, încât să își uite limba.</span></strong><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Repet: au reușit să conserve obiceiuri, superstiții, ritualuri de vindecare, practici de confecționare a unor obiecte. Încă un aspect: am făcut referiri numai la nivelul vocabularului. Se știe că acesta este mai deschis schimbărilor. Cum explicăm celelalte aspecte: modificările realizate la nivel morfologic și sintactic? Dar la nivelul topicii? Se știe că aceste sfere sunt mult mai conservatoare și schimbările se realizează mult mai greu”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikFIPsiRS5yfPgkznCLc46zcXocxLTWwRVR-LRstRf8lI-t8SkGcLRrPCh9aLawAg6ccLvFdnVQZSmU6fPdIClV-GFqqiutmL9FeFWa2bhtNg7sWlFFW_LIVvcrY6yKPU7dxEx5iC1enRm/s1600/image556.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="375" data-original-width="500" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikFIPsiRS5yfPgkznCLc46zcXocxLTWwRVR-LRstRf8lI-t8SkGcLRrPCh9aLawAg6ccLvFdnVQZSmU6fPdIClV-GFqqiutmL9FeFWa2bhtNg7sWlFFW_LIVvcrY6yKPU7dxEx5iC1enRm/w400-h300/image556.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“La început” - în urmă cu multe milenii - curtezanele Amazoane erau Ghergane iar tot pe atunci, Gherganele au fost Amazoane curtezane (cele mai vechi reprezentări ale Amazoanelor le înfăţişează cu aceleaşi atribute apotropaice ca Gorgonele, uneori cu scuturi / “egide” din piele sau lemn, în formă de semilună, ştiute de Traci ca “pelta”, ale căror margini arătau astfel ca nişte coarne: unii au văzut în cavalcadele Amazoanelor - cu coamele spulberate de vânt - că semănau cu invazia unor Gorgone, cu şerpii învolburaţi în jurul capetelor, simbolismul intens fiind cel al feminităţii sălbatice, ucigaşe, asemeni Medusei / opinia de specialitate fiind că acei “şerpi” erau de fapt penisuri tăiate de la bărbaţii sacrificaţi, psihanalişti celebri - ca Evreul Sigmund Freud, ş.a. - examinând cu pasiune fenomenul, antropologul Român Matei Georgescu consemnând în 2003 că “Medusa a fost, într-un prim palier, mama falică, cea care a refuzat castrarea şi a devenit, la rândul ei, cea castratoare, pentru că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘a decapita’ = ‘a castra’; Gorgona Medusa era, prin efectul de siderare-aneantizare,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> figura esenţială a alterităţii - figura Morţii”). Conform Dr. Mihai Vinereanu în 2009, la Traco-Daci şi la stră-Români “motârcă” avea dublul sens de “penis” şi “şarpe”; cele 2 forme s-au diferenţiat fonetic după ce s-au diferenţiat semantic, ajungând la “năpârcă” pentru şarpe (în Latină “natrix” însemna atât şarpe, cât şi penis). La poetul Grec Hesiod, Gorgonele aveau epitetul de “Fatai” / fatale, care nu se puteau descrie (cu sensul de “misterioase”); la poetul Latin Ausonius, Graţiile - verişoarele Gorgonelor - aveau epitetul de “Fatae” (în vremurile străvechilor fete, ele declanşau orgiile pentru fertilitate, de unde şi verbul “a fute” explicit legat de ceea ce făceau fetele, păstrat fidel de Români, prin “a se crăci” / “crăcăna” - adică a-şi desface picioarele în lături - vocabularul Român păstrând astfel încă un verb caracteristic: acţiunea aducea fericirea, endorfinele eliberate în timpul sexului având efect analgezic, aşa că “durerea de cap” invocată câteodată de unele femei pentru respingerea sexului nefiind o scuză bună, ci chiar contrară calmării).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3exLXJZvSULxD89rOJMfsEtZa8pP0htMKO_d-2CSzUD1CCVyfMCNrxKFDhJ-QppMUzfIFKNBShzak7-C7bucodtlp72RhApzcXRgA4S_70t2ZhE3X9nLRmLT6sMhcMk-FT1qZibH5zQvO/s1600/1.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="260" data-original-width="540" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3exLXJZvSULxD89rOJMfsEtZa8pP0htMKO_d-2CSzUD1CCVyfMCNrxKFDhJ-QppMUzfIFKNBShzak7-C7bucodtlp72RhApzcXRgA4S_70t2ZhE3X9nLRmLT6sMhcMk-FT1qZibH5zQvO/s400/1.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small; font-weight: normal;">Zâne</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Este de ştiut că în Epoca Pietrei, termenul general folosit pentru femeie era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">zâna” iar termenul general folosit pentru bărbat era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“anu” (bărbatul Marii Mame - sub semnul Selenei / Sf. Luni = “Ma-sa” - a fost Manu); cu timpul, acele denumiri au rămas consacrate doar divinităţilor, femeia şi bărbatul primind alte numiri specifice, pe măsura şi a diversificării Graiurilor: de pildă, “anu” a devenit “manu” = “Ma-Anu”, bărbatul zânei care personaliza Selena / Luna “Ma” (Ma - sacra luminătoare nocturnă - “la început” / adică în paleolitic dădea prin ciclul său de 28 zile = 4 săptămâni măsura unui “an” / lunar, astfel consacrându-i-se denumirea de L’Una, adică Sf. Una - prefixul “El” / “Il” pentru sfinţenie păstrându-se “L” în vechea Română - ea / Luna fiind reprezentată pe Pământ de Zeiţa Anat, patroana zânelor iar “Selena” / “Se-Lena” fiind “Sf. Luna”). În cele mai timpurii accepțiuni, feminina “Ma”, adică Luna, a dus la “Ma-Ma”, adică Mama = cea mai dragă ființă iar masculinul “An” era utilizat pentru Magicul progenitor bărbat (împreună “Ma”-“An” au format “Man” = Om mult mai târziu): inițial, în vremurile poliandrice / matriarhale muierea Homo Sapiens - sub semnul Lunii, zisă “Ma” - prindea rod cu oricare bărbat zis generic “An” (fie Uriaș sau Homo Sapiens); abia în vremurile patriarhale oamenii “Man”, ca de pildă Ru-mânii, s-au emancipat ca adoratorii diurni ai Soarelui, zis “Ra”. Dr. Ion Ghinoiu în “Lumea de aici, lumea de dincolo” din 1999 a observat la Români: “Este interesant de reţinut că cele mai importante sărbători ale Calendarului Popular sunt nocturne, nu diurne; vechimea sărbătorilor nocturne se leagă de un străvechi cult lunar, de vremurile imemoriale când timpul se măsura - probabil - pe nopţi şi nu pe zile”. Faptul că pentru primul om s-a folosit cuvântul “Man” / “Manu” reiese din părinţii săi (Ma = Luna şi An = Timp), în legătură cu divina sa origine cerească; spre exemplu, Zeitatea Anatoliană a Lunii era “Ar-Ma” / Arma (Caucazienii Armeni - din vecinătatea răsăriteană Anatolică - nefiind străini de aşa ceva, Kerkaphos / fiul Soarelui avându-l ca fiu pe Or-menos / etnonimul Armenilor cu o Amazoană respectând Luna iar în Balcani, Armânii au prezervat Tradiţiile stră-Române, emblematic păstrate în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic). De pildă în Egeea mult ulterioară, Minos însemnând “Apărătorul” era titlul cel mai de vază al cârmuitorilor în lumea pre-Elenică (de unde şi formula de pecetluire a rugăciunilor cu “A-Min” / “amin”); unii psihologi au văzut în “Amin” aceleaşi pulsiuni arhetipale ca ale mantrei Aum şi ale sacrului An (“Aum-An”, efectiv însemnând “Omul An”). Târziul “Dio” a derivat din “Ghio” = “pământean”, respectiv “Zio” = “zeu” (cu manifestări şi diurne, adică de zi, nu doar nocturne, adică numai de noapte); e ştiut că zânele şi Zeii descindeau din Marea Zeiţă Mamă Ghe / Ga, astfel provenindu-le şi denumirile, lingviştii - ca de exemplu Dr. Fernand Robert în 1981, Dr. Adrian Poruciuc în 2013, ş.a. - demonstrând că forma cu “G” era cea mai veche, peste care a intervenit suprapunerea “Z”/“D” ori “K”, “Q”, “T”, etc. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">La începutul secolului XVIII, Dimitrie Cantemir / domnitorul Moldovei - care în 1710 referindu-se la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">cuvintele neaoșe venite din substrat” era convins că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“limba Moldovenilor ar fi o continuare firească a limbii Geto-Dacilor autohtoni” -</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> a scris: “Zâna = cuvânt pe care l-ai bănui că provine din numele Dianei; totuși, rareori sunt numite la singular, de cele mai multe ori folosindu-se pluralul Zânele, pentru niște fete frumoase care-și revarsă farmecul lor asupra altora”. Conform dicţionarelor, zâna era personajul feminin din mitologia Românească, întruchiparea mai ales a bunătăţii şi frumuseţii orbitoare, căreia i se atribuiau puteri supranaturale şi darul nemuririi, câteodată influenţând destinele celor întâlniţi; de exemplu, în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul de mitologie română” publicat în 2013 de către Dr. Ion Ghinoiu este enunţat că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Zânele - reprezentări mitice feminine ce apăreau noaptea - au fost sinonime cu Ursoaicele, Dânsele, Măiestrele, Puternicele, Vântoasele, ş.a.” Zânele - legate onomastic şi de Zeul An / ceresc, al timpului - erau fiicele aceluia cu Marea Mamă, patroana Pământului Ga: părinţii zânelor - Ga şi An - erau Zeii gemeni veneraţi în Epoca Pietrei ca puterile supreme din natură, după primul Potop divinizarea fiind preponderent îndreptată spre Mama Ga / Pământ iar după Potopul biblic divinizarea fiind preponderent îndreptată spre Tatăl An / Cer. Privind cele 2 Potopuri (semnificative inclusiv pentru stră-Români) petrecute după ultima glaciaţiune, oricine poate observa că din acelaşi vechi Egipt au plecat 2 versiuni diferite de Potop - datate cu câteva milenii între ele - cel cauzat terestru de cutremur, prin filozoful Platon / relatat în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dialoguri” despre cele aflate în Egipt şi cel cauzat cerestru de ploaie, prin profetul Moise / relatat în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Facerea” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">prima carte din Vechiul Testament, pe care profetul şi-a însuşit-o din Egipt când a declanşat exodul oamenilor săi; în ultimele 8,7 milenii au fost povești răspândite în lume despre Potopuri, cronologic întâi a celui catastrofal, determinat de acumularea apelor din calota polară topită iar apoi a celui biblic, determinat de ploaia puternică provocată de impactul unui corp ceresc / asteriod cu planeta: afectând mai multă lume și fiind mai recent - relatat și de Vechiul Testament / Biblie - cel de-al doilea Potop de după marele dezgheț a devenit mai cunoscut decât Potopul anterior (întâmplat imediat după dezgheţ, ce a fost mai violent decât Potopul biblic, însă petrecut mai demult, atunci afectând mai puțini oameni). Atât pruncii Anuna / fiii Zeului An, cât şi zânele / fiicele Zeului An, au avut deopotrivă atestare pre-diluviană (dinaintea primului Potop - cel care a scufundat Atlantida / tărâmul stăpânit de Anatolianul Atlas, primul dintre fiii Anuna ai Zeului An - eveniment care a fost impulsul iniţial pentru dezvoltarea culturală a Vechii Civilizaţii Europene, al cărei centru de putere a fost în spaţiul Român); rugăciunile erau îndreptate spre Marea Mamă Anat / Inana - Ka / Ga, ei zicându-i-se “Muș” - şi spre geamănul ei, “Moș” An: creatorul Soarelui Ra (prioritar spre Zeul An rugăciunile erau îndreptate mai înainte decât rugarea directă spre Soarele Ra). Se poate zări relativ ușor datarea omului “Man” ca pruncul de pe timpul cerului nocturn patronat de gemenii părinți “Muș” / Ea și “Moș” / El (creatorii Vechii Lumi), drept anterioară timpului cerului diurn patronat de divinul Soare Ra, marele luminator cu razele sale al cârmuitorilor “rși” / înțelepți, respectiv “rga” / regi; Raiul - existent în spațiul stră-Român - al Zeului Ra și Zeiței Ria / Rhea, a avut apoi semnificative ecouri prin divinii urmași “riși” și “raj” în Bazinul Ghaggar din NV Indiei sau ca dinaștii regali Sumerieni în Bazinele Tigrului și Eufratului din Mesopotamia, etc. (de unde au rămas și atestări scrise, foarte prețuite acum în studierea trecutului îndepărtat). An era mai important decât Ra, aşa după cum Ka / Ga era mai importantă decât fiica Rhea. Muș și Moș au fost termeni folosiți de stră-Români pentru a desemna divinitățile din Epoca Pietrei legate de Sfânta Lună “Ma”, astru nocturn mai dinamic decât astrul diurn (ulterior respectat ca Sfântul Soare “Ra”), denumirile “Ma-Sa” și “Sa-Ra” ducând de exemplu la fixarea printre Români a principalului luminător universal / cosmic ca “Soare” sau la scrierea prin cuneiforme de către Sumerieni a Marii Mame Inanna - al cărei tată după unele versiuni sau frate după alte versiuni era An - prin care ea era ca “Muș”, notată și ca “Din-Gîr” / adică literalmente “Din Cer”:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGJUyszxY9fxnXu8sNgnzoyDst2aE9NON73ASy1lBspRmuqLX2xd7HDXlI-0d4Mp00JESVr2Rd8XDvLWY-MaPhZPmDQ6U-wDj6CSd4y7oc3LKjm8EwBUeCJcIb1WUvRVyKr4wtnwwHAcc4/s1600/2.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="93" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGJUyszxY9fxnXu8sNgnzoyDst2aE9NON73ASy1lBspRmuqLX2xd7HDXlI-0d4Mp00JESVr2Rd8XDvLWY-MaPhZPmDQ6U-wDj6CSd4y7oc3LKjm8EwBUeCJcIb1WUvRVyKr4wtnwwHAcc4/s1600/2.jpg" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">În Sumer / areal inițial numit Kurgal, Zeul An / patronul panteonului avea reprezentarea cuneiformă similară înțelesului Domnului “Din Cer” / “Din-Gir” iar ca “Mes” erau slăvite poruncile divine (mesaje ale Zeilor către oameni) cu scop de civilizare, în Anatolia “Ma” însemnând - de exemplu în Frigia - “Mama Munteană”; mult mai târziu, Zeul suprem în lumea Turkă a fost Tengir / Tengri, rezonând același înțeles “Din Cer” = “Domnul” (în 2005, Kîrgîzul Dastan Sarygulov a afirmat că regii Sumerienilor erau știuți drept “Tengir”): în prezent, cea mai Estică limbă Turcică e Girgis = Kîrgîza ManCiuriei (zona extrem orientală a Asiei populată de Jurchen / după cum a scris cronicarul Chinez Wei Șu în secolul VI ori Ciorcia / după cum a scris exploratorul Venețian Marco Polo în secolul XIII sau Zorca / după cum a scris călugărul Venețian Mauro în secolul XV). De altfel, antropologul Englez Griffith Taylor 1880-1963, devenit academician Australian, a ilustrat străvechile zone de migrări ale omenirii (având central Kirghizii, așa cum se poate vedea):</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU9MXM6OgT1eu1cOIlIob0lnrGiYkUiSdYCpLkQSNWnu7_1D2-dM2wQr4_6OA43s2WyImASPbfawc_mQpvGvOzQJWGADjB9Q4mJ2Bv7wUQStWo3jkIvmQHOsmBqWGcnK_VAqd86j4Yb69i/s583/image935.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="413" data-original-width="583" height="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU9MXM6OgT1eu1cOIlIob0lnrGiYkUiSdYCpLkQSNWnu7_1D2-dM2wQr4_6OA43s2WyImASPbfawc_mQpvGvOzQJWGADjB9Q4mJ2Bv7wUQStWo3jkIvmQHOsmBqWGcnK_VAqd86j4Yb69i/w400-h284/image935.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Vechii Kirghizi au influențat omenirea <br />(Griffith Taylor, 1919)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa cum a studiat și Dr. Kelly Ross în 2017, vechiul termen oriental pentru “religie” era “din” - în Persană “den”, în Arabă “dîn”, etc. - ceea ce echivala “din cer” cu “religia cerească” (sau mai uman - ținând cont despre “cer” că era străvechea pronunție a Edenului / Raiului - “din cer” = “religia Raiului”); desigur că o asemenea apropiere identitară dintre Rai și Cer a conectat imaginea pământeană a Grădinii Paradisiace drept reflecția ordinii divine cerești în spațiul pământesc. Autorul Ion Drăgușanul în “Datina, Biblia Românilor” din 2005 a scris: “În mileniul VI î.C., echivalat cu 21 milenii lunare, în perioada de pionierat a omenirii - conform și lui Ion Micu din 1996 - cu ecouri în Sumer, au fost atestați frații AnSar = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Totul de Sus’ care au rămas pe loc, în Tărtăria (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așezarea aflată sub protecția mezinului’), un autentic eponim pentru miticul Tartaros, conform lui Hesiod în Teogonia, versurile 666-673 iar KiSar = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Totul de Jos’ posibil că a fost eponimul orașului Kis / azi Tall al-Uhameir din Irak, unde a fost urmat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Domnul preoților, cel care proclama transformarea în mod miraculos a lucurilor înconjurătoare adaptate de păstorul Cerului’; ipoteza este susținută și prin acel </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">răboj’ orizontal de la Kis, cu 6 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">crestături’ și un singur </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">D’ (Dingir = Zeu) alături de un punct ce pare a indica nordul ca origine a Zeului (interesant este că în India </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">răbojul’, ușor înclinat spre stânga, cu numai 4 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">crestături’ și un singur </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">D’ constituia grafemele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Da-șa’ pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">demon, barbar, necredincios’). </span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">Există o sumedenie de interpretări ale rădăcinilor toponimice sumeriene în spaţiul românesc, toate credibile şi - probabil - toate adevărate. Numai că la fel de adevărat este că, după fundamentarea noţiunii de ‘limbă sumeriană’, cu referire la populaţiile indo-europene, de către indianistul englez Jones Wiliam (1746-1794), toate popoarele europene s-au grăbit să-şi inventarieze lexicul şi să constate că aproximativ 90% dintre termenii onomastici şi topomastici provin din sumeriană, celelalte 10% având rădăcini sanscrite sau hitite. În fond, dacă tot vorbim despre un singur neam, care s-a diferenţiat prin efectul de ‘Turn Babel’ - naşterea limbilor din dialecte - patrimoniul rămâne unitar în toate aplicaţiile umane, inclusiv în mituri şi în tradiţii, adică în acele identităţi culturale care, graţie politeismului iniţial, au permis o lectură imaginativă analitică a naturii (așa cum a observat și Ovidiu în ‘Metamorfoze</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: TimesNewRoman;">)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. În 2009, Dr. Mihai Vinereanu a scris în “Dicționar etimologic la limbii române, pe baza cercetărilor de indo-europenistică” că în Sanscrită “mati” = “măsură”, în Albaneză “mot” = “timp” / “furtună”, în Lituaniană “metas” = “timp” / “an”, etc. (acele asemănări nefiind întâmplătoare, ci provenind din pre Indo-Europenele “me” = “a măsura ori “mitră” = “matrice” / “uter” și respectiv “mater” = “mamă”; despre Românescul “moș”, savantul a susținut că are “origine traco-dacă”). Iată așadar vechimi de milenii în versiunile Sanscrită, Sumeriană ori stră-Română a străvechilor termeni de “Muș” pentru Marea Zeiță și de “Moș” pentru Marele Zeu. Cu apariția în Bazinul Pontic la sfârşitul paleoliticului ca partenerele Atlante, “Ama-zoanele” / Amazoanele în neolitic erau din Caucaz până în N Africii, ultima ieşire de pe scena istoriei a lor - din toate zonele în care s-au răspândit - fiind documentar menţionată Antic că a fost în Carpaţi (de altfel, cronologic Carianul Arctinos din Milet - elev al Gherghinului Herodot / “părintele istoriei” după cum l-a numit Cicero - în “Etiopida”, Eschil în tragedia “Niobe” / care a consemnat că pe malurile Istrului, adică Dunării inferioare, trăiau Amazoane, poetul Verigiliu în “Eneida” şi alţii, au scris despre Amazoanele Trace). Spaţiul dintre Nistru şi Istru - spaţiul Român - era consacrat fertilităţii şi dragostei, onomastica principalelor Fluvii rezonând cu cea denumită Ister, respectiv Iştar / Zeiţa Sexualităţii dar şi a Războiului: Zeiţa, anterior numită Inana / “Muș”, respectiv “Doamna Raiului”, des apropiată de lună, venerată aşa şi în Sumeria / “Su-mer” - adică în spaţiul Mesopotam / “Meso-potam”, dintre Tigru şi Eufrat / Fluvii ce curg în Oceanul Indian, în Greacă “mesa” fiind “mijloc” iar “potamos” fiind “fluviu” - mai era echivalată cu Isis de către vechii Egipteni / în Bazinul Fluviului Nil din Africa curgând în Mediterana (fiind ca Afrodita / “Afro-Dita” - adică “Zeiţa Afro” din Bazinul Mediteranei - ştiută de către vechii Greci, însemnând Zeiţa Frumuseţii şi a Iubirii / numită Venus de către Romani, ş.a.); de altfel, Sumerienii utilizau același simbol pentru apă și spermă. Simbolul primordial al Zeiţei Raiului “Muș” = Inana - cea redenumită Iştar / Ister, numele său personalizând principalele ape curgătoare din spaţiul Românilor, Nistru şi Istru / Dunărea, celebrată la apogeu primăvara cu ouă vopsite de păsări / sărbătorirea Paştilor - era steaua cu 8 colţuri (o cruce rotită peste alta), spre deosebire de reprezentarea Soarelui, cuprinzând în cercul său o cruce încadrată de undele valurilor / după cum a studiat de pildă Dr. Ursula Seidl, arheoloagă Germană:</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVGmNjd3xYGJCXgUwz6TRrGBmcvuCd7ZUeThxSyDeSPvfMSoKG-lvm8Q4B-K9URHo7xI-pq6w5XyWdTGGotVe_xR8o-AZunJ7tTQfnlNmSunMyY6V8UmuTOQU1kYf8aDp1-XoqeHHsQz21/s1600/3.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="347" data-original-width="620" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVGmNjd3xYGJCXgUwz6TRrGBmcvuCd7ZUeThxSyDeSPvfMSoKG-lvm8Q4B-K9URHo7xI-pq6w5XyWdTGGotVe_xR8o-AZunJ7tTQfnlNmSunMyY6V8UmuTOQU1kYf8aDp1-XoqeHHsQz21/s400/3.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Selena / Luna - albă / argintie, luminând noaptea - era emblema negrei Muș / Inana, contrastul cromatic alb / negru al Lunii pe Cerul nocturn având puterea s-o evidenţieze mai pregnant pe Marea Mamă Muș = Inana a Pământului, al cărei unic satelit este; Soarele, constantul, neobositul şi majestuosul ei partener - auriu / roşiatic, luminând ziua - era emblema unică a strălucitorului / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitorului” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moș An, care anual de ziua ei (a Marii Mame) se afla pe cer exact la aceeaşi înălţime ca şi în anul precedent, bucurând-o: cosmologia - prin Selena şi Soare - i-a reflectat în mitologie pe divinii Muș și Moș, Inana / Anat şi An, soţie şi soţ, permanent în strânsă legătură (zorii omenirii au fost luminaţi de acele astre - aşa cum o fac şi acum - perechea lor regăsindu-se în fericita cununie dintre femeie şi bărbat, pentru a fi şi pe Pământ ca în Cer). Ca emblemă a Pământului, feminina Selenă se numea Ma iar ca emblemă a Cerului, masculinul Soare se numea Ra (Marea Mamă de pe Pământ era Ga iar Tatăl din Cer era Timpul An); împreunarea puternicilor Zei Ga şi An - simbolizaţi de măreţii aştri Ma şi Ra - a dus la credinţa supremă din Vechea Lume: Luna şi Anul, respectiv Selena şi Soarele - ambii cereşti - au fost veşnic în Magice conexiuni cu entităţile Ma şi Ga, a Oamenilor “Man” și a Gliei / Pământului, dualitatea lor fiind slăvită ca “Gher-Ga” = Cer / Gher și Pământ / Ga, adică sus și jos, de către vechii Gherghi (celebri, drept primii oameni din lume care au realizat conceptual aşa ceva, căpătându-şi re/numele astfel). Raiul, populat inclusiv de Gherghi, era luminat de Ra şi se afla sub patronajul Rheii, fiind cârmuit de fiul An - al ei şi al fratelui ei, Timpul / Kronos - care îl poseda, numit de aceea Poseid-On / Poseidon (părinţii lui An - Zeul care poseda Raiul - erau pruncii Cerului / Uran şi Pământului / Ga, pe linia paternă Tatăl Ur-An / Uran şi Fiul Kr-On / Cron fiind Unu = Anu / An, pe linia maternă Rhea, fiica / “clona” Mamei Ga, fiind Inana / Anat iar tărâmul stăpânit era Ed-En / Eden, mărginit în răsărit de Valea Ră / a Fluviului Volga şi în apus de Râul Rheii / DunăRea); e de observat că vechii Greci o numeau pe Rhea / Anat (sora / soţia lui Crăciun / Cr-On) şi ca Ananke, ştiută ca “protogenă” - adică Zeiţă primordială - patroana necesităţii şi inevitabilului, mama ursitoarelor, adică a fatalelor zâne urzind destinul / soarta:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKt0LzzunOAv1t8-wtuNtbWY_mqKHySj1QhXwBKwuWUIhyphenhyphenMw_Vlzr5NFyfoxW36_eSHDqDOZnd4vm408LIB-XGrSQEm8zdyyIInJSeQe9o96aM8QyEjEHJ0vo0_cHD4m-tDUOCaCjylpO-/s1600/image574.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="308" data-original-width="243" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKt0LzzunOAv1t8-wtuNtbWY_mqKHySj1QhXwBKwuWUIhyphenhyphenMw_Vlzr5NFyfoxW36_eSHDqDOZnd4vm408LIB-XGrSQEm8zdyyIInJSeQe9o96aM8QyEjEHJ0vo0_cHD4m-tDUOCaCjylpO-/w316-h400/image574.jpg" width="316" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Mama ursitoarelor</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">(Este de ştiut că altă versiune mitică l-a indicat ca bărbatul Zeiţei Rhea pe Polus / Koios - patronul Nordului - fratele mai mare al lui Crăciun / Kronos). Tracia Tradiţională - unde până în Antichitate sursele / izvoarele istorice au menționat prezențele Amazoanelor / ultimele dintre ele în timp existând, conform vechilor documente, în ceea ce azi e România - e acceptată ca străjuită la miazănoapte de Dunăre (nume pentru Fluviu folosit chiar aşa de Traci, conform lingvistului Român Sorin Paliga) şi Marea Neagră, la răsărit de Bosfor şi Marea Albă / Marmara, la miazăzi de Dardanele şi Marea Egee / Mediterană iar la apus de Macedonia şi Iliria / Dalmaţia; fosta Tracie - adică în general partea Nord-Estică a Peninsulei Balcanice - e împărțită azi de Români, Bulgari, Turci și Eleni (de fapt, izvoarele Antice nu specificau limita de miazănoapte a Traciei, anunțând-o doar ca fiind în Nordul Vechii Lumi). În urmă cu 4 milenii, primii Traci - cei istorici - au fost în zona evidenţiată din imaginea următoare, ca partenerii din partea Europeană ai Troianilor din partea Asiatică (Troianii au apărut cu aproape un mileniu înainte de Traci iar Geții în Europa - la Dunărea inferioară, azi împărțită de Bulgaria și România - au apărut cu aproape un mileniu după Traci):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh79h2KWEdbpzlq7Y9QQr0ScUiwMTVu-Aqv-dv9wpTlqr5tpdEHlNoamcbYJCIQX9NcJzfiNrwORzV5pOgzrNEvZsgeIQzUlbFwm_zh2tjE7fpeH1zjNjS58q2MmCklAH0P16ZMrabasLcj/s1600/image575.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="813" data-original-width="900" height="361" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh79h2KWEdbpzlq7Y9QQr0ScUiwMTVu-Aqv-dv9wpTlqr5tpdEHlNoamcbYJCIQX9NcJzfiNrwORzV5pOgzrNEvZsgeIQzUlbFwm_zh2tjE7fpeH1zjNjS58q2MmCklAH0P16ZMrabasLcj/w400-h361/image575.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lingvistul Britanic Joseph Wright în “Gramatica comparată a limbii Greceşti” din 1912 a demonstrat că Anatoliana Troas / Troia (după cum a fost scrisă de către Anatolianul Homer în “Iliada” 11:222 / epopee în Grai Grec Ionic) a generat termenul “Thrăku” (după cum a consemnat Anatolianul Herodot în “Istorii” 6:33 despre Tracia), cu sensul de “Ţinutul Troiei”, dat fiind că sufixul “aku” / “akos” însemna “aparţinând”. În 1981, Gheorghe Ivănescu - membru corespondent al Academiei Române - în “Gramatica comparată a limbilor indo-europene” a observat legăturile dintre Sanscritul “trayah”, termenul “trei” și “Tracia” (care a derivat din Troia); dată fiind învecinarea dintre Troia și Tracia, n-a fost întâmplător că limba Tracă era cea a Troiei (de altfel, în Războiul Troian, Tracii au luptat de partea Troianilor). Istoricul Român Constantin Daniel - în cartea “Misteriile lui Zalmoxis” pe care a scris-o la Galaţi în 1985 - a observat că Tros / Troia > Thrake / Tracia > Thrakes / Tracii şi s-a întrebat despre consecinţele rezultate din faptul că Tracii apăreau să fi fost iniţial asociaţi Troiei, cetate de la care şi-au derivat numele (relaţia dintre Traci şi Troia pare greu de respins, dat fiind că Ţara Traciei se afla în vecinătatea Regatului Troiei şi că locuitorii acelui Ținut, Tracii, au luptat alături de Troieni, ca vasali ori aliaţi ai lor: nu putea fi vorba doar de o coincidenţă şi astfel este cu neputinţă să se nege relaţia evidentă dintre denumirile “Troia” şi “Trac”); dânsul a mai susținut despre Cultul lui Zalmoxe / Salmoxis că a fost forma originară a Misteriilor ulterioare din Vechea Lume (de altfel, Anticul Alexandrin Hesychius a scris </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Σάλμοξις·</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ὁ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Κρόνος</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">καὶ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ὄρχησις</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">καὶ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ὠδῃ</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">́ “Salmoxis era Kronos și era cântăreț și era dansator”)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Tracii - mai vechi cu un mileniu decât vechii Greci ori decât vechii Eleni şi mult mai numeroşi decât vechii Greci sau decât vechii Eleni - au migrat în lume înaintea acelora şi au ajuns (prin urmaşi) mult mai departe decât au făcut-o apoi aceia; Kronos / Cronos - Zeul Timpului în Vechea Lume - s-a fixat cu numele de Crăciun la Români (iar filiația dintre Români și Traci a fost atestată): împrumutul Cronos din Crăciun a decurs ca atare. Majoritatea Carpaţilor - al căror cel mai înalt vârf este majestuosul Gherlah / Gerlach 49,10 lat. N, 20,07 long. E de 2654 metri altitudine, în Munţii Tatra / “Tat-Ra” din Slovacia - sunt populaţi de Români iar în Antichitate au fost populaţi de strămoşii Geto-Daci, parte a Tracilor (aflați în apusul Carpaților, Munții “Tat-Ra” / Tatra erau patronați de “Tata Ra”, Soarele care asfințea acolo); după cum a observat și Dr. Sorin Paliga în 2009 (lingvist de la Universitatea București) “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">detaliul care face din grupul slav ceh și slovac un grup aparte este accentul invariabil pe prima silabă, ca în limbile ugro‐finice”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Corespunzător unor cercetători, care au cochetat cu asemenea idei, în Antichitate din cauza atacului Romanilor - început în S Dunării - Geţii de acolo au murit şi Getele migrate peste Dunăre până departe au ajuns să se însoţească în N cu Balții / Balticii dând naştere Goţilor iar în Carpaţi, Dacii care n-au pierit datorită războiului au fost înrobiţi în timpul ocupaţiei şi Dacele s-au însoţit cu Romanii (care au fost bucuroase să se mărite cu ucigaşii soţilor lor, dând naştere entuziaste actualilor Români); ulterior, în spaţiul Carpatic / acum România, Ama-zoanele s-au însoţit cu Goţii (într-adevăr, ultimele consemnări ale Ama-zoanelor ca femeile Goţilor fiind făcute în “Istoria Augustă” şi în prima carte din “Istoria împotriva păgânilor”, de teologul Galician Orosius), Gotele s-au însoţit cu Hunii, Hunele s-au însoţit cu Valahii / Românii, ş.a.m.d.: de altfel, cărturarul din Evul Mediu Antonio Bonfini - istoric Italian la curtea regelui Matia Corvin - a scris că “desigur Geţii erau cei numiţi Valahi” (în 1458, el a scris că “Timișoara e un oraș plăcut, frumos, cu o cetate puternică, împodobit cu edificii alese și palate pompoase”). Atât Amazoanele, cât şi Gherganele, au existat din Epoca Pietrei; spre deosebire de Amazoane (dispărute în Antichitate), Gherganele - adică femeile Gherga propriu-zise - există şi azi.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgylo5T1bzWWJDnZnvON3qtJCkVPh25U4GCkHTTOPBU7oYwPgmlALPKUKJ6scDN7LLzhqkVoAEVGSZdaEJZBvZhPBSrkU7252LoVQ5DAUdcUtBXGUh1-kuL4ffUweEhewnMvi6gaCJLOAjx/s1600/image577.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="190" data-original-width="319" height="238" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgylo5T1bzWWJDnZnvON3qtJCkVPh25U4GCkHTTOPBU7oYwPgmlALPKUKJ6scDN7LLzhqkVoAEVGSZdaEJZBvZhPBSrkU7252LoVQ5DAUdcUtBXGUh1-kuL4ffUweEhewnMvi6gaCJLOAjx/w400-h238/image577.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Apariţia Marii Zeiţe Mamă</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Epoca Pietrei, brunetele Amazoane / “Ama-zoane” au fost zânele slujind îndeosebi Mama iar blondele Gorgone / Ghergane au slujit îndeosebi Tatăl (în general, fiicele seamănă taţilor, în cazul Gherganelor părul, ochii dar şi pielea deschise la culoare datorându-se Pelasgilor Ghergari, care le erau părinţi); de-a lungul timpului, Gargarii / Gherganii au fost partenerii Ama-zoanelor: tandemurile lor au traversat mileniile consolidându-se printre puternicii lumii de atunci, cârmuind nu numai religios, ci şi politic / inclusiv războinic când a fost necesar pentru stăpâniri, ei post-diluvian introducând elementele civilizaţionale Atlante mai ales înspre Sudul populat - rămânând ştiuţi ca Hiperborei / Atlanţi / Pelasgi - multiplele învăţături împărtăşite fiind dobândite de ei (atunci când n-au fost primite de la Zei / aşa după cum unele relatări străvechi au menţionat explicit) în N, în marginea asprei calote polare, sub imperiul, valabil şi în prezent, că “nevoia învaţă”. Anatolianul Antic Arrian (Grec din Nicomedia / Bitinia, contemporan cu Geto-Dacii) a scris despre faptul matriliniar / reminiscenţă a matriarhatului, că “Amazoanele - ca neam de muieri - îşi socotesc ascendenţa după mame”; ţinând cont că înainte de Greci, ne Indo-Europenii (şi Hitiţii dominând Anatolia) aveau apelativul “Ama” pentru “Mama” - după cum au observat savanţi ca Spaniolul Alonso del Real în 1967, Bavarezul Friedrich Cornelius în 1973, ş.a. - prin Amazoane / “Ama-zoane” se înţelegeau “zânele Mamei”, adică ale Zeiţei Mamă: marea divinitate a Epocii Pietrei. (Începând cu stră-Româna, vechea Română sau Româna Modernă ori cu proto Indo-Europeana, pre Indo-Europeana şi Indo-Europeana, în această lucrare - Originea Gherga - e acordată atenţie specifică de pildă şi celor care au utilizat vechea Greacă ca limbă vehiculară, conform obârşiilor lor, respectiv Greci Anatolieni, Eleni Balcanici ori alţii, din V Asiei, N Africii sau S Europei, căci considerările “la pachet” şi a altora din timpuri îndepărtate, ca vechii Indieni, Traci, ş.a., sunt prea simplificatoare, obturând nuanţele). De la începutul capitolului 6 din “Facerea” / Vechiul Testament se ştie că pre-diluvian omenirea era dominată de partea feminină (“Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice / Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit”). Din limba străveche, vechii Greci au păstrat terminaţia “-zana”, pe care au transcris-o “-zones”, echivalentă cu terminaţia “-genos” (regăsită şi Latin ca de pildă la “indigena” / “Indi-gena”); ele erau cu sâni generoşi - aşa după cum de exemplu a fost înfăţişată divina lor patroană Artemis / Artemida - rădăcina “maza” / “măza”, în Română “miez”, fiind a “pâinii”, Amazoanele / “A-mazoanele” însemnând de fapt şi cele care nu consumau pâine, având numele de “naan” în Asia Centrală, adică erau carnivore (se poate observa că în vechea Greacă “artos” = “ursoaică”, “arte” = “pur” iar “artamos” = “măcelară”): Traco-Ilir, “maz” însemna “bărbat”, aşa că în Amazoanele Balcanice pot fi astfel văzute şi muierile fără masculi / fără bărbaţi. Pe de altă parte, în secolul VII î.C. cârmuitorul Carian Themistagoras - care a condus colonia Poti din Câmpia Circeană a Georgiei / port la Pont, adică la Marea Neagră - afirma că Amazoanelor / “Ama-zoanelor” li s-a spus aşa deoarece purtau centuri de atârnat armele (în vechea Greacă, centurii / brâului i se zicea “zone”) iar mai mult, orientalul istoric Herodian, din timpul împăraţilor Gordian ai Romanilor, a interpretat Ama-zoanele ca femeile trăind împreună, prefixul “Ama” alăturat lui “zoon” căpătând înţelesul de “făpturi vii”; după cum a scris în “Paradoxul monoteismului” filozoful Francez Henry Corbin 1903-1978, “Oracolele Chaldeilor aveau genericul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zoni’ pentru toate numele sacre. Unii îngeri aveau apariţii somptuoase, încinşi cu brâuri de aur, de care se foloseau în mod liber, putându-le lepăda cu uşurinţă, pentru că erau fixaţi mai sus decât vizibilul Dumnezeu. În fruntea îngerilor era arhanghelul Gabriel / Gavriil - mesagerul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Eonilor de Lumină’ - care a salvat-o pe Ama Sibla / Sibila, sora patriarhului Enoh (Hermes / Idrîs), ameninţată de o forţă Satanică</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. Satan / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sat-An” putea fi o formă a lui Sat / Set - unchiul lui Horus - iar Hermes putea fi “moșul Her” = “Horus din vechime” (în “Istoria Magiei” din 1859, Francezul Louis Constant - cu pseudonimul Eliphas Levi - l-a indicat pe Satan foarte sugestiv, ca “umbra lui Dumnezeu”); </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">deoarece în scrierile vechi nu erau decât consoane - fără vocale - citirea fonetică a numelui Enoh foarte bine putea fi Anoh, Inih, Onuh, etc. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh” a fost scrisă de el însuşi - după cum a şi precizat, scrierea fiind la prima persoană - insistând despre cele relatate că nu erau viziuni, ci că a fost mereu perfect treaz; până azi Românii folosesc “sst” la păstrarea liniștii - ca o reminiscență a nenumirii divinului, căci nominalizarea atrăgea răul - păstrând la izgonirea câinilor răi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zât” iar a pisicilor rele </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">șiț”: asemenea termeni - “sst”, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zât”, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">șiț” - pot fi înrădăcinați în izgonirea răului Set / Sat (în opoziție față de Neandertalii atașați de întunericul protector - deranjați de ivirea zorilor - oamenii Homo Sapiens apreciau lumina Soarelui).</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix8CUSqm6FcU_07nNypoKt5ux-KSMVOvr0a2H7TwBkxluEtaIPtyS0niT7VlJVxNbW87fgfrSi3cihAckxJwZBzFOcxKZC7ZHWJdxXmxqqlVJMnPvgax2gM8WeaeEvSfBbOTo6Op1BL0ms/s426/image949.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="426" data-original-width="335" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix8CUSqm6FcU_07nNypoKt5ux-KSMVOvr0a2H7TwBkxluEtaIPtyS0niT7VlJVxNbW87fgfrSi3cihAckxJwZBzFOcxKZC7ZHWJdxXmxqqlVJMnPvgax2gM8WeaeEvSfBbOTo6Op1BL0ms/w315-h400/image949.jpg" width="315" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">Amazoană (imagine de pe un vas Antic)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Amazoanele au uimit Lumea Veche prin insistenţa cu care au conservat ancestrala egalitate dintre femei și bărbați / câteodată totuşi cu excese de partea lor, căci erau “zânele Mamei”. Partenerii favoriţi ai “zânelor Mamei” / Ama-zoanelor - conform consemnărilor Anticilor ca Strabon, Pliniu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”, ş.a. - constant au fost Ponticii / Caucazienii bărbaţi Ghergari / Gargari; pierzându-se etimologia din Epoca Pietrei, doar mult ulterior Amazoanele au fost interpretate (“A-mazoane” literar însemnând şi “fără mamele”) ca extremistele religioase ale autosacrificărilor prin tăierea sau arderea sânilor, inclusiv cu scopul războinic de a arunca suliţele ori a manipula celelalte arme (arcul, halebarda / toporul cu 2 tăişuri, sabia curbată / secera, etc.) şi e de observat că în istorie nici o reprezentare vizuală - picturală sau sculpturală - a Amazoanelor nu le-a înfăţişat mutilate. Lumea androgină era paşnică: în castitate trăiau cele care religios se abţineau sexual, cât şi castraţii, care nu se mai puteau reproduce; o paralelă poate fi observată la castori - cele mai mari rozătoare, construind baraje pe apele curgătoare - care atunci când sunt încolţiţi se autoemasculează cu dinţii tăioşi ca lamele, lăsându-şi partea tăiată pradă, pentru a scăpa: oamenii vechi au observat pacificele colonii de castori şi sub impulsul mimetismului natural au reprodus asemenea comunităţi, la nivel uman (justificând astfel şi practic fenomenul mutilării prin castrare). În 1852, profesorul Frederic Bergmann de la Universitatea din Strasbourg / Alsacia, prin mitologie comparată a studiat realităţile Amazoanelor, preotesele Marii Zeiţe - care cândva trăiau în comunităţi exclusiv feminine - observând că atât Cultul Indian al Zeiţei Kali cât şi Cultul Anatolian al Zeiţei Artemida erau orgiastice, incluzând şi sacrificii umane, de aceea Amazoanele fiind considerate “ucigaşe de bărbaţi” (Tradiţia Vestalelor era pe aceeaşi filieră, Romanii numindu-le “Amatae” după cuvântul Armean pentru Amazoane / “Amatae” cu înţelesul de “preaiubite”, dând naştere “amorului”, preotesele Vestale după mulți ani de slujire a Marii Zeițe Vesta putându-se cununa și întreține focul vetrei în căminul familial, atunci ele devenind “ne-veste”); din Tradiţia orgasmului procreator al fecundităţii a derivat cuplarea periodică pentru reproducere a acelor femei Amazoane cu vecinii bărbaţi Caucazieni Gargarei / Ghergari (după cum a rămas consemnat Antic, numele “Caucaz” - explicat de Romanul Pliniu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” în “Istoria naturii” 6:17 şi “Chorographia” 1:2 - derivând din “Graukha”, Kroukas / “Kroy-khasis”, literar a ajuns să însemne Munţi albi, cu nea, populaţi de “Cercetae”, după cum a scris şi Georgiano-Anatolianul Strabon în “Geografia” XI 2:1). Aşa cum a remarcat şi Dr. Ion Ghinoiu în “Zeii pastorali” din 2014, trebuie reţinut că: “În societăţile arhaice, cu cât o zeitate era mai adorată, cu atât mai mare era jertfa care i se aducea; la început, zeitatea era substituită printr-o persoană de vază - din conducere - sau pură (fecioară / copil)”. Despre Zeița Vetrei Hestia - zisă Vesta de către Romani - e de știut că a fost prima născută a lui Crăciun / Cronos cu Rhea: era sora mai mare a lui Zeus și își avea altare pretutindeni în Vechea Lume unde ardea focul sacru în cămine (fie acelea în Temple sau gospodării); înrudirile sale au fost în Asia - după cum a studiat în 1990 profesorul Gregory Nagy de la Universitatea Harvard - până în zoroastra Avesta, în mitologia Vedică (unde Ușa patrona zorii), în Hitită “hașa” fiind focul altarului, în Grai Ionic “eos” însemnând zori, etc. iar în Europa se poate observa apropierea dintre onomastica Estonă și Zeița Hestia, în anul 1216 Estonia, unde erau necesare focuri lung întreținute în vetre din cauza poziției Nordice / la Golful Finic al Mării Baltice, fiind notată ca Hestia de către cronicarul Danez Saxo din Insula Zealand = Vestul Baltic.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOc-kCrQUKTbVHrA1zy1P1er8bSJxPmEorY3PRAY5uN7ZEI00SlghMf20t5OhYPaKPZFPEkjI0YuDHN-gwzSH-9V4Z-gfgZzYWVgZeYzVEjgA_Glgap9nhh3Qf89Ld_gy8ia6lt4-jtwm/s1067/image950.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="800" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOc-kCrQUKTbVHrA1zy1P1er8bSJxPmEorY3PRAY5uN7ZEI00SlghMf20t5OhYPaKPZFPEkjI0YuDHN-gwzSH-9V4Z-gfgZzYWVgZeYzVEjgA_Glgap9nhh3Qf89Ld_gy8ia6lt4-jtwm/w300-h400/image950.jpg" width="300" /></a></div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Amazoanele - femeile la început egale cu bărbaţii - s-au emancipat religios şi războinic în numele Marii Zeiţe; având contractul de parteneriat sexual cu albii Caucazieni Gargarei / Ghergari, nu omorau bărbaţii, ci periodic / organizat se însoţeau cu ei, devenind nu doar soţiile Ghergare / Gherga dar şi mamele Ghergare / Gherga, cu timpul Amazoanele dispărând, rămânând doar Gherganele / Gorgonele (şi celelalte înrudite cu ele, Graţiile, Graiele, ş.a.) adorând Tatăl, după Potopul biblic manifestându-se ca muieri Kurgane - aşa după cum arheologic au fost dezvelite ca luptătoare Gurgane / Gorgone în nenumărate Gorgane - din neolitic / Epoca Pietrei până în Epoca Bronzului, apoi bărbaţii preluând predominant puterea, în societăţile devenite integral patriarhale / situaţie transmisă până în prezent, emancipările independente ale femeilor libere fiind doar sporadice acum. Ceea ce-i cert este că de-a lungul timpurilor, Ama-zoanele - fiicele / zânele Marii Mame - au fost femeile Ghergoilor / Gherganilor, asigurând înmulţirea neamului, fiind soţiile Gherga, dând naştere pruncilor Gherga, devenind mătuşile Gherga - respectiv bunicele Gherga - ş.a.m.d.</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiuqE-jo5pAcRmrOH3OL6Nsbz1RWxde6sT8fbQCYIYec_Ptru85KAi3QK8VsbyNI5IMQ8dAnfKf6n1R7qpsicmXvemz9er92yja4jjfPHGwH_YNKAAbKIAx28xyv94kzFjQvGLgzXT7mu4/s1600/image580.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="765" data-original-width="743" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiuqE-jo5pAcRmrOH3OL6Nsbz1RWxde6sT8fbQCYIYec_Ptru85KAi3QK8VsbyNI5IMQ8dAnfKf6n1R7qpsicmXvemz9er92yja4jjfPHGwH_YNKAAbKIAx28xyv94kzFjQvGLgzXT7mu4/w388-h400/image580.jpg" width="388" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Epoca Pietrei, acei Gherghi născuţi de Ama-zoane - pruncii Marii Mamei Ga a Pământului, reprezentată mereu împodobită / gătită iar apoi îmbrăcată aşa cum o făceau Magele, preotesele sale - adorau deopotrivă şi Cerul pe care strălucea / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucea” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">soarele Ra ce lumina diurn pământul şi se oglindea în apele Râurilor din Văi ori ale Mărilor pe malurile cărora ele şi ei trăiau. Faptul că Gherga cândva a format un mare popor nu putea să nu lase urme; toate dovezile vechi - şi nu aparenţele recente, multe poluate / bruiate de propagande naţionaliste - arată că Gherga a fost printre creatorii Civilizaţiei (similar, un Imperiu, chiar dacă foarte vechi, ca de pildă cel Atlant, nu putea să nu lase urme, căci toate probele de demult - şi nu interpetările mult mai recente pe scara istoriei - indică localizarea Atlantidei altundeva decât în Atlantic, spaţiu unde multe eforturi au fost irosite fără a fi găsită, însă o minimă atenţie relevă că nici o mărturie veche nu pomeneşte despre doar o Insulă, cea a capitalei, ci de un Imperiu având milioane de kmp): concluzia e că urmele la orice există din timpurile când au fost lăsate, contează doar să fie văzute.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghN9au3KGooYq9wiVV-zNYEhRhRpNmigNBmh8z2ewlmTh67l7edM6Skaq4OWPN38506M2zbMuE9CVXVhFbsoEdjxkk-n1ddhdI194IF0XzvUadD6T4Q3swre2M0EJv92UGHQW9UksBWiR_/s1600/image582.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><img border="0" data-original-height="662" data-original-width="759" height="348" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghN9au3KGooYq9wiVV-zNYEhRhRpNmigNBmh8z2ewlmTh67l7edM6Skaq4OWPN38506M2zbMuE9CVXVhFbsoEdjxkk-n1ddhdI194IF0XzvUadD6T4Q3swre2M0EJv92UGHQW9UksBWiR_/w400-h348/image582.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Gherdap a fost în centrul Românităţii primordiale</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Academicianul Petriceicu Haşdeu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">1838-1907 (din Hotin / acum Ucraina, care a studiat la Universitatea Harkov din Ucraina - pe atunci Imperiul Ţarist - și la începutul carierei scria în Rusă, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">considerat de unii drept cea mai mare personalitate a Culturii Române din toate timpurile) a reflectat: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dintre toate regiunile locuite astăzi de Români, la Nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în Ţinutul Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului Românesc - un cuib de unde se Romaniza treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> (Banatul se atinge cu Ţinutul Haţegului - parte a Ardealului, vecin cu Bănia / Oltenia - prin Bazinul Bistra al Ţinutului Gugulanilor: zonă cu pregnantă prezenţă Gherga; la Gugulani / “Gugu-Alani” se pot vedea “Alanii de la Gugu”, respectiv Anticii Caucazieni / Iranieni Alani stabiliţi în Banatul Montan, în jurul Sacrului Munte Gugu, la N de Gugulani - în Crişana - fiind Alanii Asi = “Aşii Pământului” ori Aszi / Iazygi iar la E de ei - în Bărăgan - fiind Roxolanii = “Alanii Roşii”). Este de ştiut că atunci când a scris savantul, dintre cele 2 regiuni menţionate, Bănia / Oltenia făcea parte din România, Bănatul / Banatul însă nu: aproape două treimi din Banat au intrat în componenţa României după “Marele Război” / primul război mondial; şi academicianul Niculae Iorga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">1871-1940 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">a observat mişcarea în timp a Românilor spre răsărit, dinspre Banat spre Basarabia iar academicianul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Alexandru Philippide</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> 1859-1933 a afirmat: “Bucovina, Moldova, Basarabia aparţin genetic şi istoric la teritoriul Banato-TransCarpatic; cercetarea Graiurilor Bucovinene constată prezenţa unor caracteristici arhaice, având concordanţă cu Graiurile din partea Nordică a Transilvaniei, Crişana şi Banat”. Vatra Românilor - câteodată cu trai ca-n Rai - s-a consolidat îndeosebi la N de Istru / Dunăre, între </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ti-sa” / Tisa (V) şi Tyras / Nistru (E); în Graiul Aromân (Makedo-Român) “a băna” = “a trăi”, conform şi Dr. Tache Papahagi în 1974, verbul fiind pre-Roman: era Trac (fiind folosit şi pentru “viaţă”, “vite”, etc., la Albanezi “banese” = “locuinţă”, la Perşi “ban” ajungând să fie utilizat pentru “stăpân” ori “casă” iar în răsăritul Perşilor pentru “casă” echivalentul popular uzitat era “Kherga” inclusiv pentru “iurtă”, azi în Afgani-stan cu acel nume - oficial Jirga = “Parlamentul” - numindu-se “Consiliul Înţelepţilor” / “Sfatul Bătrânilor”, ştiut ca organizare tipic Ariană). Academicianul Român Emil Petrovici (lingvist și folclorist) a susținut: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Nordul Macedoniei, Serbia, Vestul Bulgariei, Banatul, Oltenia, Vestul Transilvaniei reprezintă patria străveche a românilor, în care s-au format - la Nordul şi Sudul Dunării - limba şi poporul românesc”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7VsO2JCWzu6j8SXSvFcE-3C-iNgtwwQOBSUFoHGNhDcYx0uhXg9GvU360zGztyLDKnYW4h_SLS7CX2uJss42Bi_sOKA8PQMFC8wCa4B45gebJTQXromVY-O_LU0CdfM7y1HcuY8GOrcER/s1600/image584.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="449" data-original-width="440" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7VsO2JCWzu6j8SXSvFcE-3C-iNgtwwQOBSUFoHGNhDcYx0uhXg9GvU360zGztyLDKnYW4h_SLS7CX2uJss42Bi_sOKA8PQMFC8wCa4B45gebJTQXromVY-O_LU0CdfM7y1HcuY8GOrcER/w391-h400/image584.jpg" width="391" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Românitatea</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cercetătorul Bănăţean Simion Dănilă (din Belinţ / judeţul Timiş, a cărui soacră a fost Gherga) a scris - în 2012 - că “mişcările de populaţie s-au produs şi se produc în ambele sensuri, numai astfel putându-se explica unitatea poporului nostru. Istoricul Ştefan Ştefănescu a sintetizat admirabil: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Deplasările de populaţie în limitele aceleiaşi ţări, sezoniere sau definitive, impuse de mediul natural (între zone geografice complementare) sau de o anumită conjuctură social-politică, au jucat un rol important în repartizarea geografică cât mai proporţională a populaţiei, în sudarea legăturilor dintre regiuni, în asigurarea unităţii etnice statale. Menţionate în izvoare când grupurile erau mai mari, neînregistrate în cazul grupurilor mici, deplasările de populaţie dintr-o regiune în alta au avut o mare însemnătate şi în istoria României, ele contribuind la menţinerea şi la întărirea blocului etnic românesc, a unităţii organice a poporului nostru, constrâns de vicisitudini istorice să se dezvolte, o lungă perioadă de timp, în graniţe statale diferite’.” Este de remarcat că mereu Banatul şi Bănia au avut nuanţe de climat mai blânde decât restul regiunilor ce formează România. Acum, cea mai mare parte a regiunii Banatului e deţinută de România; în imaginea următoare cu galben este indicat Banatul Românesc (împărţit din 1968 de 5 judeţe: 3 parţial / Arad, Hunedoara şi Mehedinţi iar 2 integral / Caraş-Severin şi Timiş).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4d32fOKY0d7f2mVVVnxq48sqDGp2jPAeJ_G9W-Jw8bmfKFV_ojDa31bdfrCY7i0ESXKSA3mREwD8nKRMJxVnq6oJ1tPolTvSuG2lYya3gpJLzpeBXlrjCzhe8lE8WdnPBo3DDVzbqdszC/s1600/image586.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="348" data-original-width="500" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4d32fOKY0d7f2mVVVnxq48sqDGp2jPAeJ_G9W-Jw8bmfKFV_ojDa31bdfrCY7i0ESXKSA3mREwD8nKRMJxVnq6oJ1tPolTvSuG2lYya3gpJLzpeBXlrjCzhe8lE8WdnPBo3DDVzbqdszC/w400-h278/image586.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Banatul Românesc</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Grupului genetic Gherga i-au aparţinut lideri importanţi din mileniul I (ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">g/herțegul” Decebal / ultimul rege al Daco-Geţilor, Attila / împăratul Hunilor, regele Arda al Gepizilor, Rurik / primul rege al Ruşilor, Arpad / primul lider al Ungurilor) sau din mileniul II, ca primii voivozi Români (începând în secolul XI cu Bănățeanul Gheorghe, fondatorul Dinastiei Negru Vodă, titlul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mare Herțeg” fiind purtat de dinaștii respectivi până după întemeierea Țării Românești / Valahiei Medievale), ş.a.; despre Anticul rege = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“g/herțeg” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Decebal al Geto-Dacilor e de știut că a avut pe linie paternă rădăcini Anatoliene, bărbații din Dinastia Zuraz / Gurag a sa provenind din nobilul clan Gherga care în mileniul I î.C. a cârmuit colonizarea Carianilor în Dobrogea (dinaștii Geto-Dacilor de la gurile Dunării nu au fost înrudiți cu Elenii din Balcani, ci cu Grecii Anatolieni din coloniile de pe litoralul Vest Pontic). De altfel, despre relații strânse între cei din Orient / Asia, între care cel mai apropiat a fost spațiul Anatolian și cei din spațiul Românesc - începând cu cei din Dobrogea - au fost, pe lângă strămoșii regelui = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“g/herțegului” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Decebal al Geto-Dacilor mort în secolul II, coloniștii Cariani / din Țara Gherghiților stabiliți masiv începând din secolul VII î.C. în cetățile ridicate de ei pe țărmul V Pontic, atestările de exemplu ale unor învățați Anatolieni ca Hellanicos din Mitilene / Lesbos în secolul V î.C. ori ca geograful Strabon în secolul I, care au scris explicit despre legăturile puternice cu Geții ale matematicianului Pitagora - al cărui bogat tată era din Canaan, negustor în portul Qart / Tyre și a cărui mamă l-a născut în Samos, la gura Meandrului, etc.; pe atunci - în mileniul I î.C. - în Canaan trăiau Gherghesei / atestați inclusiv biblic, în Caria trăiau Gherghiți / atestați inclusiv arheologic, în spațiul Românesc trăiau Ghergani / atestați inclusiv genetic, ș.a.: contactele puternice dintre Greci și Geți au fost evidențiate în scris de către acei Antici - cu ecouri religioase, istorice ori de neam - așa că la regele = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“g/herțegul” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Decebal (conectat dinastic Gherga) negarea</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">rădăcinii Anatoliene ar trebui argumentată. Bărbații genetic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N” - astfel cum erau cei din familia regelui Decebal - au fost părinții fondatori ai Țării Românilor dar și ai Bulgariei, Rusiei, Ungariei, ș.a.; iar de remarcat ar fi că bărbații Gherga sunt genetic tocmai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">N”. Existenţa neamului Gherga a fost dovedită ca fiind dinaintea formării popoarelor Maghiar, Român ori Sârb ale Țărilor ce în prezent - la începutul mileniului III - împart Banatul: de exemplu, cu ascendenţa în împăratul Attila al Hunilor, Dinastia lui Arpad - care a întemeiat Ungaria - era din acelaşi grup genetic ca al lui Gherga; analizarea genetică a celor din Dinastia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Neagră” / a dinaștilor Negru Vodă - a întemeietorilor Ţării Româneşti - e deocamdată interzisă de Ministerul Culturii din România iar analiza genetică a celor din Dinastia Aromânului KaraGeorge (regală a Serbiei) este permisă dar încă n-a fost făcută publică. Privind ceilalți 2 vecini pe uscat ai Românilor - Bulgarii și Ucrainenii - e de remarcat că apariția lor Medievală de asemenea a fost legată de înrudiri Române (demonstrate atât istoric, cât și genetic): Bulgarii / Vulgarii au ajuns în Sudul Rumânilor din Bazinul Fluviului Volga iar Rutenii - Rusinii / Rusnacii - și-au avut începuturile conectate de Rumânii Nordici (așa cum Bulgarii / Sciții au ajuns vecini cu Rumânii pe Istru și Rusia Kieviană - ce a fost în Bazinul Niprului - a ajuns vecină pe Nistru cu Rumânii, înțelesul efectiv pentru Rușii timpurii fiind ca Riverani, la fel ca unii Rumâni / Români ancestrali); azi Rutenii sunt Ucraineni / însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Mărginași” iar Rușii au Bazinul Volgăi - al celui mai mare Fluviu European, Antic zis Ră / Rava, leagănul Bulgarilor - integral în Țara lor, cea mai întinsă de pe glob (în secolul VII a apărut Imperiul Scito-Vlah / Bulgaro-Armân - ce a ținut până în secolul XI - iar Rușii au apărut în secolul IX). În legătură cu vecinii, e de observat că azi România și Rusia au același hotar - maritim, pe apele Mării Negre - deci în afară de granițele cu Țările vecine de pe uscat, România are graniță și cu Rusia, pe apă:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzyTwmblY4XjGkxh4YSqa4IXv_TGqmd9SRzGJQL-4HfEGjNv31MrUvX68kAoRCYWz8viOy0B1WPNLYdZ0NwHlKeGyVbIJUrUx5V6H_kj7SG9XNp9morynK5m4-wQb8sJ93I2AgJ_AFgRBt/s1600/image829.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="563" data-original-width="455" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzyTwmblY4XjGkxh4YSqa4IXv_TGqmd9SRzGJQL-4HfEGjNv31MrUvX68kAoRCYWz8viOy0B1WPNLYdZ0NwHlKeGyVbIJUrUx5V6H_kj7SG9XNp9morynK5m4-wQb8sJ93I2AgJ_AFgRBt/w322-h400/image829.jpg" width="322" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">România și Rusia, vecine inclusiv în secolul XXI</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Finicii denumeau ca Rav cel mai mare Fluviu al Europei - ceea ce invers era Var - în prezent știut ca Volga (înlocuirea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">R” cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">L” nelipsind nici acolo); în Antichitate, geograful Ptolemeu - din Egipt - a notat Fluviul Volga ca Rha, ceea ce-i reconfirma măreția: a fost de fapt parte a străvechiului Rai acvatic = Grădina udă denumită Eden. Este de știut că la început, Finicii nu aveau - nici în vorbire, nici în alfabet - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">F”, ceea ce-i făcea pe cei de la finele Vechii Lumi (Antic notați ca Feni / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Phenni”) să fi fost inițial </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Eni”, desigur ca descendenți ai marelui An, concret ei corespunzând principalei trăsături de luntrași, folosind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">vene” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">barcă” / la vecinii Vestici Suedezi, termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">van” ajungând să însemne </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">prieten”: HiperBoreii Finici - ai căror bărbați sunt în majoritate genetică de tip Gherga - au fost mari navigatori ai Vechii Lumi, activi în largi părți ale Europei; până la ultimul război mondial, granița de Nord a României a fost cu Slovacia - unde Moravia era numită Wallachia până în Epoca Modernă - și cu Polonia, cârmuită în Evul Mediu de Dinastia Ghedimină / genetic Gherga. Interzicerea analizelor genetice ale înaintașilor există și în alte Țări, de exemplu recent arheologul Zahi Hawass - ministrul antichităților din Egipt - a oprit examinările genetice ale faraonilor. Tracii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sufletului Sfânt” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Be-Si”) au fost Tracii Besi iar cârmuitorii lor - oriental denumiți “rabi” - au rămas cunoscuți ca “Besi-rabi” / Basarabi; ținând cont că înțelesul stră-Român pentru “arab” era “negru” - după cum a observat inclusiv academicianul Petriceicu Hașdeu - “Bas-arab” = “Bas-negru”, adică Bes Nordic: Besii din Nordul Tracilor erau Bas-arabi, adică Besi “Negri” (în trecut, negrul a fost asociat direcției cardinale Nordice, o convenție cromatică pentru miazănoapte, zona fiind cea a Fericiților Hiperborei iar convențional culoarea neagră caracteriza tocmai bucuria).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> În mileniul I, Românii din S Dunării - Vlahii / Vlasii din Balcani - i-au avut ca principali șefi pe liderii Besi = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Basa-rabi”, însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Luminoșii cârmuitori” chiar prin contrast în negura Nordică (Dr. Ioan Russu - arheolog Român, profesor universitar - a documentat că “bos” = “luminos” iar “rabi” = “cârmuitor”): acei înaintaşi Besi au fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">originari din Tracia, o importantă cetate Besă acolo fiind și Byzantion, de veghe la Strâmtoarea Kherkhel = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Bos-for” / Bosfor - embrionul Antic al actualului oraș Istanbul, străjuind intrarea în Marea Neagră - iar Românii / Valahii din N Dunării i-au avut ca principali cârmuitori pe durii dinaști Dulo / Duras, respectiv Zuraz / Gurag, originari din Dobrogea, cetăți semnificative cu care au avut de a face pe malul Mării Negre fiind porturile Cariane de pe coasta V Pontică (Dinastia regală Geto-Dacă era numită Zuraz / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Zu-raz” în versiune Tracă - similar cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gu-rag” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">rege Get” sau cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Du-ras” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">rege Dac” - iar la începutul Medieval a ajuns denumită Dulo, ecou al vechiului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">D’oro” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De aur” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Aurit”, având ca reședințe mai importante fortul Dory / Doros în Peninsula Crimeea și cetatea Durostorum / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Duros-torum” pe malul Dobrogean al Dunării; Antica denumire devenită populară Duras - din care a derivat Medievala Dulo - rezona cu cea utilizată pentru lăncieri / sulițași, așa cum au fost știuți strămoșii Dunăreni Doriani, care anterior timpului Antic, în Epoca Fierului, au controlat zona de influență a Regatului Troian din Epoca Bronzului, când puternicii lor înaintași erau porecliți Heraclizi = Gherghiți ori ca un ecou Iranian fiind împăratul Darius, egalat cu Derzis, succesorul fondatorului Kuruș / Cyrus al Imperiului Perșilor); în secolul VII, Sf. Isidor - din Sevilla / Spania - a scris în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Etimologii” 13:21 despre Râul Iberic Douro (ce curge la granița dintre Spania și Portugalia, având gura în Atlantic la Porto / cel mai mare oraș Portughez după capitală) că își avea denumirea Dorică. Sorgintea maritimă / acvatică s-a manifestat de la începuturile Antice, atât printre liderii Besi / Vesi ai Vlasilor / Vlahilor din S, cât și printre liderii Duri / Dârji ai Valahilor din N; cu timpul, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Oamenii Mării” - și ai Strâmtorilor - au devenit Oamenii Văilor / Râpelor și ai trecătorilor, Vlahii / Valahii (adică Aromânii / Românii) de-a lungul Evului Mediu fiind știuți în general ca stăpânii acelora, atât în S Dunării / Balcani, cât și în N Dunării, adică în actualul spațiu Românesc, inclusiv Bănățean; un exemplu din Epoca Fierului - imediat după Războiul Troian care a încheiat Epoca Bronzului - a fost migrarea în Bazinul Egeeii a Heraclizilor / Dorianilor de la Dunăre, printre urmașii lor fiind durii corsari / pirații Cariani care au impresionat Vechea Lume (unii acceptă existența “Oamenilor Mării” - din Epoca Fierului - dar nu și existența “Oamenilor Valurilor”, adică a Valahilor). Expresia “Tot Banatu-i fruncea” - din Epoca Modernă - exprimă adevărul multimilenar al importanței esențiale a regiunii Banatului în spațiul Român, încă din Epoca Pietrei (când a fost deopotrivă leagănul mondial al scrierii - la Gherdap existând primele așezări permanente din Europa, unde s-a ivit în premieră mondială Scriptul Dunărean - iar apoi același areal fiind centrul Vechii Civilizații Europene), până recent, exemplul esențial fiind când Revoluția Română a anului 1989 a pornit din orașe Bănățene ca Timișoara, Buziaș, Lugoj, Caransebeș, Reșița, etc. și s-a răspândit din regiune în Țară, schimbând regimul României, din dictatură în democrație, adică depășind izolarea totalitară pentru “Casa Comună Europeană” / așa cum se exprima pe atunci; în Antichitate nu alții decât Dacii Bănățeni i-au bătut pe Romani în secolul I - ca de pildă la Tapae - iar la începutul secolului II legiunile Romane abia după anii de lupte a 2 războaie grele (din 101-102 și 105-106) au reușit să treacă de Dacii Bănățeni ca să cucerească inima Daciei, în vecinul Ținut al Hațegului / Gherțegului: înaintarea Romanilor prin alte regiuni Geto-Dace (ca Bănia / Oltenia) nu a întâmpinat o rezistență Daco-Getă la fel ca aceea din Banat iar pe de altă parte, regiuni apropiate - ca de pildă Crișana ori o bună parte a Ardealului, etc. - nici n-au fost ocupate de fapt vreodată de Romani. Termenul Bănățean de “hărțag” pentru “harță” - folosit și la încăierare ori la ceartă - a fost cel vechi legat de luptă / război iar liderul / cârmuitorul era “G/herțeg” = “şeful războinic” (denumirea de Gherțeg fiind de la numele Gherga); Romanii au atacat doar Regatul Geto-Dac al “g/herțegului” =</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">regelui Decebal, căci nu au îndrăznit să lupte și cu succesorii celorlalte Regate Geto-Dace desprinse din Imperiul împăratului Burebista (propaganda Romană a prezentat înfrângerea regelui = “g/herțegului”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Decebal ca victoria cea mai grozavă vreodată a Imperiului Roman dar Regatul Dac al regelui Decebal - pe structura căruia Romanii au constituit pentru 165 de ani provincia Nord-Dunăreană Dacia Traiană - a fost unul din cele 5 Regate ale Geților și Dacilor care s-au desprins din Imperiul împăratului Burebista, deci reprezenta o cincime din lumea Geto-Dacă, celalalte patru cincimi, însumând 80%, fiind libere / însă necooperante reciproc, rămase neunite administrativ dar utilizând aceeași veche limbă Geto-Dacă). Astfel se explică omogenitatea limbii Române în tot spațiul stră-Român, inclusiv în zonele - mult mai întinse, cu populație mult mai mare - unde nu au ajuns niciodată Romanii: Geto-Dacii utilizau aceeași limbă dinaintea venirii Romanilor în secolul II, așa că rezultatul Roman în mediul lingvistic după retragerea din secolul III de la Nordul Dunării a fost similar rezultatului Roman în mediul lingvistic din multe alte părți ale Imperiului Roman, adică nici o contribuție în mediul lingvistic (dovezile fiind că Africanii și Asiaticii ocupați de Romani și-au continuat după retragerea Romanilor vorbirile astfel cum știau dinaintea venirii Romanilor: de altfel, inclusiv Europenii Sudici - dintre Marea Neagră și Oceanul Atlantic - au făcut la fel, anume și-au continuat folosirile limbilor avute dinaintea Romanilor după eliberări, pe lângă acestea fiind de știut că în nici unul din cele 3 continente unde au fost Romanii nu a existat vreun program lingvistic al Imperiului Roman de alfabetizare Latină a popoarelor ocupate). În primul mileniu după căderea Imperiului Roman, nu altundeva decât în Banat au fost capitalele Imperiului Hun, Imperiului Avar / “A-Var” și Regatului Maghiar (la conexiunea Huno-Ungară a contat nu numai dimensiunea Vulgară / de pe Volga, ci și cea Valahă / din Banat, unde au existat respectivele capitale semnificative: ultima a Imperiului Hunilor și prima - după Dinastia Arpazilor - a Regatului Maghiar); pe de altă parte, o seamă de savanți Români oficial consideră că poporul Român s-a format nu altcândva decât în timpul stăpânirii “A-Vare” / Avare (anume în secolele VII-VIII, când capitala Imperiului Avar era în Banat): de altfel, “Cronica Monemvasia” = “Cronica Ivirilor” - a Mănăstirii Iberilor / Georgienilor de pe Muntele Athos - a consemnat că ivirea Avarilor în secolul VI a fost că erau încinși cu panglici și că purtau haine similare Hunilor (se poate observa rezonanța Avar = Iver / Iber, față de Asiatica Siberie = “S-Iberie” existând Europenele Iberii, atât Iberia Caucaziană - dintre Mările Caspică și Neagră - cât și Peninsula Iberică - dintre Marea Mediterană și Oceanul Atlantic - de la bogații Avari rămânând în vocabular și termenul de “avere”). Aportul covârșitor al Bănățenilor nu e de neglijat nici național / în geneza Românilor, nici universal / în lume. În timp, dezvoltarea Gherga - acum în Banat cu cea mai mare răspândire onomastică - apare complexă, cu migraţii câteodată consistente. Din cele mai vechi timpuri cunoscute, Gherga s-a răspândit din Africa în EurAsia, influenţele documentate apărând în Emisfera Nordică, de la Ecuator până după </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cercul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Arctic, de la Oceanul Indian până la Oceanul Atlantic, traseul principal Gherga - istoric şi geografic - fiind marcat pe o rută traversând Nordul Africii şi Orientul: o difuziune prodigioasă (de altfel, e de observat despre cea mai mare parte a omenirii că trăiește în Emisfera Nordică). În lucrarea “Originea Gherga” localizările respectă actuala împărţire administrativă a hărţii - poziţionările urmând coordonatele utilizate global - iar datările sunt conforme calendarului universal / acum creştin pe stil nou (Calendarul Popular e deschis de renaşterea divinităţii preistorice An - personificare a Soarelui - care poartă epitetul de Anul Nou, aşa cum Selena / “Se-Lena”, adică “Sfânta Lună” se numeşte în noaptea reapariţiei sale pe cer Luna Nouă). Începând din Epoca Pietrei, în Banat de-a lungul timpului s-au suprapus mai multe straturi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ghergane</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Pentru cursivitatea textului prezentei lucrări, nu sunt indicate mereu sursele documentare dar ele există - arhivistic, bibliografic, genetic, webografic, etc. - în sensul fundamentării fiecărei argumentaţii prin verificări încrucişate, cu exemplificări mai lărgite de pildă din vechile scrieri cu hieroglife, în Sanscrită, Greacă, etc., ori alte dovezi </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">(e de observat despre cei mai mulţi oameni că în mod trufaş refuză să-şi admită public necunoaşterile)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. În 1990, fizicianul American Stanton Friedman afirma: “Este necesar să avem o toleranţă faţă de ambiguitate, faţă de mistere şi să recunoaştem că există lucruri despre care nu ştim. Cu cât punem mai multe întrebări, cu atât mai multe nu cunoaştem, căci avem mai multe locuri unde să săpăm. Adevăratul savant recunoaşte acest lucru; el spune în faţa unui lucru sau aspect neobişnuit: </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘Ce ciudat, e diferit, trebuie studiat’. Falsul savant spune: ‘Nu-i normal, îl ignor’. Suntem neştiutori, suntem ridicoli, neprofesionişti. Şi chiar acesta e pontul: faptul că nu-s totdeauna explicaţii, nu înseamnă că-s imposibile. Progresul vine aproape invariabil din a face lucrurile altfel, într-o manieră neprevăzută. Marele om de ştiinţă Max Planck - fondatorul mecanicii cuantice, laureat Nobel - spunea odată: ‘Noile idei sunt acceptate nu din cauză că oponenţii lor le-ar adopta, ci pentru că oponenţii mor şi se ridică o nouă generaţie, care este familiarizată cu ele’. Aşa că pe mine mă neliniştesc profesioniştii care pun mândria mai presus de ştiinţă; ei nu pot să priceapă cum se întâmplă un lucru, deci acesta nu se poate şi cu asta gata. Asta nu e ştiinţă, ci e pseudo-ştiinţă”. Originea Gherga este o lucrare independentă - nu pentru a şoca sau a scandaliza - ci pentru a reaminti generaţiei actuale şi următoarelor cele ce se ştiau demult (însă n-au fost strânse “inginereşte” - cu acribie - până acum la un loc): datele principale despre originea Gherga; privind un pahar umplut pe jumătate, optimistul îl vede pe jumătate plin, pesimistul îl vede pe jumătate gol iar a treia opinie - a inginerului - este că de fapt vede ca nepotrivită dimensiunea paharului (e de observat că în Indo-Europeană “ a vedea” = “derk” iar “a înţelege” = “dergh”).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7Dw4veNuAeI2jWSwCwuwEIx320wpJxkXWnM_IXP7P46Tqbv9fYgY-mB6psvqUdC6PMLeZ26p-J14cwFrJYEx06AWWZ-tLM2dx_lntVExiSOvCv7W7pGftyPsEJWqbd3mmuXGAdQhHN8df/s1600/image588.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="510" data-original-width="510" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7Dw4veNuAeI2jWSwCwuwEIx320wpJxkXWnM_IXP7P46Tqbv9fYgY-mB6psvqUdC6PMLeZ26p-J14cwFrJYEx06AWWZ-tLM2dx_lntVExiSOvCv7W7pGftyPsEJWqbd3mmuXGAdQhHN8df/w400-h400/image588.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large; font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">O populaţie / un neam care nu-şi cunoaşte istoria e ca şi un copil care nu-şi cunoaşte părinţii. Scriitoarea Franceză Simone Weil 1909-1943 în “Înrădăcinarea” scria: “Ar fi în van să întoarcem spatele trecutului pentru a nu ne gândi decât la viitor. Viitorul nu ne aduce nimic, nu ne transmite nimic; noi suntem cei care, pentru a-l construi, trebuie să-i dăm totul, să ne dăm chiar viaţa. Dar pentru a da trebuie să ai şi n-avem altă viaţă, altă sevă, decât comorile moştenite de la trecut, digerate, asimilate şi recreate de noi. Din toate nevoile spiritului, nimic nu e mai vital decât trecutul”. Gherga - cuprinzând cumulat deopotrivă străvechile nume Ke / Ghe al spiritului şi Ka al vitalităţii / energiei sufletului, respectiv Ker / Gher al bătrânului Cer şi Ga al bătrânei Terre / Pământ - face parte din asemenea moştenire. Viitorul se alimentează din trecut; tot ceea ce e trăit azi vine de ieri, însă mulţi oameni nu trăiesc prezentul, ci l-au amanetat în favoarea viitorului (pe de o parte, e de observat că viitorul este al celor având urmaşi, nu al celor trăind dezastrul singurătăţii, deveniţi - neavând copii - liniile “moarte” ale filiaţiilor lor). Istoria cunoscută poate fi înfăţişată între Epocile Pietrei şi cea Modernă de-a lungul multor generaţii. Rudenia în Epoca Pietrei - când nu era definită numai prin consanguinitate - s-a aflat la apogeu, raporturile de rudenie funcţionând şi ca raporturi economice; apoi, modificarea structurii societăţii a schimbat şi relaţiile familiale, până la forma actuală. Ca obiceiuri şi locaţii, membrii aceleiaşi familii tot mai rar au trăit mereu sub acelaşi acoperiş: în vechime, chiar prin moştenire nescrisă, erau memorate generaţiile anterioare pe un interval temporal impresionant, însă în prezent acestea au ajuns doar la rezumatul cunoaşterii directe - pe câteva generaţii / de la bunici la nepoţi - pentru majoritatea oamenilor trecutul familiilor fiind în “beznă” (ceea ce - prin urmare - face atipică această lucrare, “Originea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">” / în plus, intenţionat reliefând şi situaţii ce au influenţat foarte mulţi oameni, pentru foarte mult timp; de altfel, cei mai mulţi oameni habar n-au despre înaintaşii lor - deoarece nu-i interesează - doar bucurându-se egoist că există, fiecare egocentric fiind “buricul lumii” ca reper în raportarea faţă de infinitul universal).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnE_fxao1qvY1gYKRsR5TrfuKG23ptZk8a8vvlntNTkA_EsQHta5nXHK31-VR41zxgZ4UefD4qywCKEni0BmZRLQvTQuHnfO9fnmYYIP-wZaHZ5twzGTkfJdtYjz0YXHmc9FV2i38yC0Rp/s1600/image590.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="551" data-original-width="800" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnE_fxao1qvY1gYKRsR5TrfuKG23ptZk8a8vvlntNTkA_EsQHta5nXHK31-VR41zxgZ4UefD4qywCKEni0BmZRLQvTQuHnfO9fnmYYIP-wZaHZ5twzGTkfJdtYjz0YXHmc9FV2i38yC0Rp/w400-h275/image590.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">De asemenea, această publicaţie - lucrarea “Originea Gherga” - poate părea “neobişnuită” / “stranie”, fiind în contrast flagrant cu realizările de gen (propune o altă abordare, prin altă grilă / anume, “cheia Gherga”): izvoarele lucrării nu-s doar simple istorice Tradiţionale, ci sunt şi izvoare neconsacrate decât recent - caracterizând deci timpurile cele mai noi ale Epocii Moderne - ca analiza ADN la Gherga, ca Internetul pentru opiniile necirculând “clasic”, etc. (recunoscute ca avantaje evidente actuale, faţă de trecut).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwjgeCHjHGsc9ojmQUR1pCaxa_sTv73OrV7289zInBBVknd1EmmZD_CGkVUvDP0cG4SPSBKiPNLuiPPiLYWKuTU0POs2X54GqWnD8yM2yuvCKeNUbk2CQ4hJmr6OJz-gPPe2Mf0_aD2-Ry/s1600/image592.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="405" data-original-width="411" height="394" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwjgeCHjHGsc9ojmQUR1pCaxa_sTv73OrV7289zInBBVknd1EmmZD_CGkVUvDP0cG4SPSBKiPNLuiPPiLYWKuTU0POs2X54GqWnD8yM2yuvCKeNUbk2CQ4hJmr6OJz-gPPe2Mf0_aD2-Ry/w400-h394/image592.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400;"><span style="font-size: large;">De exemplu, în 2013 - conform monitorizării Net Index de-a lungul a peste 2 ani - Timişoara avea cea mai mare viteză Internet din lume (locul 2 mondial era Hong Kong 22,16 lat. N, 114,09 long. E / China). Având acces la arhive şi marile biblioteci, tehnologia Modernă şi educaţia adecvată - inclusiv absolvirile celor mai bune Universități din România, cu completări internaționale de top pe toate continentele - având sprijinul familiei, a fost doar o chestiune de timp pentru autorul interesat în redactarea lucrării “Originea Gherga”: un efort privat (nici simplu și nici ieftin), depus însă cu plăcere. Trebuie ştiut că “Originea Gherga” public există numai pe Internet (doar în versiune digitală); lucrarea - prin extinderi anuale - nu are structura închegată pentru apariţia pe hârtie (chiar dacă deja aparenţa o arată aşa, ediţia literară - fără ilustrații - de exemplu putând fi formatul mai uşor de tipărit).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSkHuRJU5lsGYL-ZTxyGe2RwAO_yVwC-8aWpQmJinq85XIcMW4PgG7xCXeD4yaDpt3SD9RXeXJ2yFPB-6zdveUv9ih-LQBjS9T7gbkIQe4sraOVyXk4g_ME7t6wwdq188xM44md3qYnUHI/s1600/image595.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="197" data-original-width="275" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSkHuRJU5lsGYL-ZTxyGe2RwAO_yVwC-8aWpQmJinq85XIcMW4PgG7xCXeD4yaDpt3SD9RXeXJ2yFPB-6zdveUv9ih-LQBjS9T7gbkIQe4sraOVyXk4g_ME7t6wwdq188xM44md3qYnUHI/w400-h287/image595.gif" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În 1995, Dr. Traian Stănciulescu în “Miturile creaţiei” a explicat contextul logico-lingvistic al comunicării mitice şi puterea cuvântului mitic (chestiuni poate mai “aride”, însă necesare documentării Gherga / ca şi unele dintre alte extrase prezente în lucrare): “A stabili o relaţie, oricât de iraţională sau de ilogică ar părea acea relaţie raţiunii şi logicii actuale, a fost primul pas al civilizaţiei, baza primului sistem magic; altfel spus, rezonanţa psiho-fizică cu cosmosul / natura i-a permis ulterior omului să se întoarcă prin efecte de putere magică asupra cosmosului însuşi. O anume întâietate a codurilor / semnelor neverbale faţă de codul verbal / cuvinte poate fi argumentată prin faptul că ritualurile, dominate de limbajul neverbal, au fost anterioare magiilor - în care au intervenit şi elemente verbale - respectiv prin faptul că succesiunea ritual-magie-mit a relevat o creştere treptată a ponderii mecanismelor verbale şi o autonomizare a lor în raport cu codurile figurative premergătoare. În acea succesiune a avut loc trecerea de la limbajul reprezentativ interior (protolimbaj) la limbajul exterior, manifestat prin semne neverbale (gestuale, plastice, muzicale) în cazul ritualului, prin semne neverbale şi verbale (sincretismul expresiei) în cazul magiei, prin semne preponderent verbale în cazul mitului şi prin semne verbal-ritualice în cazul practicilor iniţiatice. Într-o formă sau alta, toate acele tipuri de semne au fost utilizate de omul arhaic cu un scop unic: acela de a genera anumite efecte de putere. Faptul că geneza codurilor simbolice trebuia legată mai întâi de un context utilitar rezulta dintr-o judecată firească: preocupările esenţiale ale omului protoarhaic erau de ordin existenţial-economic, legate de supravieţuire. Dificultăţile unei existenţe tot mai greu încercate de modificări cosmice / climatice au făcut ca acea grijă să dobândească o mare intensitate. În acele condiţii, apariţia codurilor semiotice - ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘întâmplare necesară’ supravieţuirii însăşi - a constituit premiza unui mod cu totul aparte de a se sustrage cauzalităţii directe, pentru a influenţa evenimentele de la distanţă: magia. Ritualul magic, urmărind o atare finalitate pragmatică, a angajat complet un sistem de semne deja constituit: gesturi devenite dansuri, imagini materializate în simboluri plastice, ritmuri devenite muzică. Primul sistem magic a devenit astfel şi primul sistem simbolic sincretic, a cărui finalitate se subordona unui impuls unic: voinţa de a trăi.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Printre reperele contextuale se cuvin consemnate:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ambianţa fizică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘misterioasă’ în care se desfăşura ritualul mitic, stimulat de întuneric, fum, flăcări, parfumuri, etc.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">monotonia stimulilor auditivi, incantaţia, repetiţia silabelor şi a cuvintelor de forţă, a secvenţelor muzicale, vocale sau instrumentale, dublate de efectele sonore naturale sau mimate artificial<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">monotonia stimulilor locomotori, generată de dans, de mişcările ritmice ale corpului, individuale sau de grup, etc.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">monotonia stimulilor vizuali generată de permanenta urmărire cu privirea a unui ‘obiect’ privilegiat, cel mai adesea reprezentat de iniţiatul însuşi<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">utilizarea unor substanţe psihotrope / halucinogene<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">relaxarea musculaturii, fie în urma epuizării fizice generate de suprasolicitarea mişcărilor ritualice, fie prin postura rugăciunii, meditaţiei, etc.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">liniştirea gândirii discursive după receptarea şi interiorizarea emoţională a conţinutului magic al mesajului mitic, etc.”</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz72tWGa9_-ELEUnoTOXEI21EgC-pzL2YDjIGDMxXZwfJCTinLg-0hDUXwOME74WFiau0bSF-U6naj08sJVf6OZkxhVYRVvDKSht39XWRP3q8mW-rgGNQR4Rmnv08l7Eh2mqzE1pd33cAY/s1600/image596.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="324" data-original-width="324" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgz72tWGa9_-ELEUnoTOXEI21EgC-pzL2YDjIGDMxXZwfJCTinLg-0hDUXwOME74WFiau0bSF-U6naj08sJVf6OZkxhVYRVvDKSht39XWRP3q8mW-rgGNQR4Rmnv08l7Eh2mqzE1pd33cAY/w400-h400/image596.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Efectul sinergetic al stimulării prin monotonie, alternând stările de frenezie cu cele de calm psiho-fizic, conducea la o restricţie a vigilenţei, având ca efect final o stare de hipnoză, de transă colectivă. În termenii neuro-semiologiei, acea transă elibera comportamentele protoarhaice dirijate de creierul primitiv, sediul impulsurilor emotive şi afective; orice boală sau afecţiune ce rezulta din conflictul dintre acea parte a creierului şi cortex (sediul logicii şi a limbajului), între comportamentul impulsiv şi raţiune, nu se mai manifesta. Altfel spus, prin manifestarea liberă a creierului primitiv, prezumtivele stări de dezechilibru psihic dispăreau, fiind înlocuite de un tonus psiho-fizic adecvat unei existenţe normale şi eficiente (printre altele, trebuie asociată şi acea finalitate practicilor mitico-ritualice arhaice). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Convingerea generală a primitivilor a fost că toată creaţia cosmică era considerată făcută în serviciul omului; reactualizată şi în împrejurări care nu aveau o legătură imediată cu viaţa religioasă - ca actul procreaţiei sau al încoronării, îmbărbătarea celor deznădăjduiţi, a bolnavilor sau bătrânilor ori împuternicirea războinicilor, etc. - cosmogonia procura modelul ori de câte ori era de făcut ceva, adesea ceva </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘însufleţit’ (de ordin biologic sau psihologic) dar şi ceva ‘neînsufleţit’ în aparenţă: o barcă, o casă, un stat, etc. Povestind istoria facerii lumii, omul spera de fapt să reactualizeze şi să controleze o frântură din forţa zeilor cosmocraţi. În fazele incipiente ale gândirii umane, realitatea cosmică - a zeilor inclusiv - era considerată a fi doar nevăzută, nu şi invizibilă. Resurse intuitive deosebite - poate extrasenzoriale - îi îngăduiau omului arhaic o atare convingere. Abia ulterior, prin dezvoltarea raţiunii în defavoarea intuiţiei, omul a început să nu mai ‘simtă’ direct realitatea cosmică, considerând-o nu numai invizibilă, ci şi incognoscibilă. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Contextul spaţio-temporal în care mitul cosmogonic era relatat se diferenţia de la un grup la altul, în funcţie de scopul urmărit. În raport cu acel scop, relatarea mitului poate fi urmărită în 2 împrejurări de referinţă. 1) Cosmogonia constituia contextul în care alte acţiuni erau desfăşurate: recitarea mitului cosmogonic constituia preambulul sărbătoririi oricărui început, de la naştere la încoronare, de la căsătorie la începutul unei bătălii, etc. La români, ceata oamenilor bătrâni şi buni se aduna întâi în centrul satului sub coroana unui brad considerat copac cosmic sau în jurul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘coloanei cerului’, ca substitut al aceluia: aşezaţi în horă, între răsăritul şi apusul soarelui, ei reaminteau / recitau mai întâi ‘legea naturală’ - rezultat al creaţiei cosmice - după care dictau ‘legea pământului’. 2) Relatarea cosmogoniei era prin ea însăşi generatoare de efecte. Precizarea şi respectarea cadrului spaţio-temporal special în care trebuia să aibă loc recitarea mitului (un anumit anotimp sau o anumită dată, o anumită oră, un anumit loc, etc.) era absolut indispensabilă nu pentru că el cerea condiţiile sacralităţii, ale umilinţei şi aberaţiei, ci pentru că asigura în concepţia primitivului eficienţa ritului, a mitului, a cultului, etc. O atare ‘eficienţă’ putea fi legată de un interes individual sau de unul colectiv, după cum putea fi urmărită în cazul unor împrejurări sau evenimente periodice (anuale, lunare, diurne, ale vieţii, etc.) ori ocazionale (boală, catastrofă, luptă, vânătoare, etc). Indiferent în ce context şi în ce scop s-ar fi utilizat motivul mitului cosmogonic, actualizarea lui se subordona anumitor reguli bine precizate şi imposibil de încălcat (de respectarea lor depindea însăşi obţinerea efectului urmărit). O primă condiţie impunea recitarea sau incantarea absolut exactă a textului mitic. Trei tipuri de procedee erau utilizate de iniţiatul care voia să declanşeze puterea magică a cuvântului. În primul rând, se cuvine menţionată utilizarea elementelor fonetice motivate aferente discursului mitic, constând în imitaţia sunetelor naturale (zgomotul furtunii, al tunetului, al valurilor sau ploii, etc.), prin a căror reproducere se urmărea generarea reală a acelor fenomene. Ritualul se desfăşura într-o stare emoţională cu totul aparte, asociată cu formularea expresă a dorinţei urmărite. Trebuie precizat că, în generarea efectelor mimetice de tip sonor erau folosite diverse mijloace artificiale, cum era de pildă toba şamanică, a cărei utilizare avea - pe lângă cea fizico-vibratorie - şi una simbolică. În al doilea rând, se sugera prin cuvinte motivate simbolic scopul urmărit (se menţionau, de pildă, toate simptomele secetei care se voia îndepărtată, descriindu-se apoi starea de fertilitate dorită). Magul construia discursul verbal pe aceeaşi schemă ca şi riturile, selectându-şi cuvintele după aceleaşi criterii mimetico-simbolice ca şi substanţele magice. În al treilea rând, fiecare incantaţie mitică cuprindea un element care nu putea fi explicit prezent în rit: referinţa la tradiţie, la evenimentele primordiale ale naşterii lumii, ale contactului dintre zei şi oameni, evenimente în urma cărora şi oamenii au fost înzestraţi cu puteri magice. Magicul apărea astfel nu ca o forţă a naturii, a cosmosului fizic, ci ca una strict umană (manifestată în primul rând prin voce, ca expresie exterioară a psiho-mentalului), putând să influenţeze, însă, condiţia cosmică a lumii. O impresionantă cultură mnemonică s-a dezvoltat, ca urmare, în preajma mitului. Cuprinzând cunoştinţe, date, precepte ‘revelate’ de divinitate - care nu trebuiau deci modificate câtuşi de puţin - transmiterea verbală prin intermediul unui soi de telepatie comunitară, într-o consonanţă a sufletului şi a conştiinţei formulate doar în vorbire a atins performanţe greu de crezut. Spre exemplu, iniţiaţii indieni erau capabili să recite pe dinafară toate miile de cântece ale ‘Rig Vedei’. Tradiţia sunetului, a cuvântului ca ‘semn al creaţiei prime’, a fost valorificată astfel mitic la nivelul comunitar al culturii arhaice. Câteva elemente pot fi considerate ca determinante pentru acel gen de cultură:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">facultăţi deosebite ale memoriei, manifestate pe fondul probabil al unor atribute psiho-fiziologice excepţionale, care erau antrenate prin practici mnemotehnice pierdute, în mare măsură, de-a lungul timpului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">formularea unor constrângeri în procesul iniţierii, însoţite de pedepse aspre în cazul încălcării lor (de pildă, dacă un brahman greşea un singur cuvânt în modularea unui verb, risca intrarea în infern)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">natura aparte a limbajului arhaic, puternic motivat, în care legătura dintre sunet, suflare şi fonem era imanentă (sanscrita, bunăoară, numită ‘limba zeilor’, asocia acele 3 momente consecutive cu tripla lume cosmică - pământ, atmosferă, cer - pe de o parte şi cu cele 3 stadii ale percepţiei - fizică, emotivă, mentală - pe de altă parte)”</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT04XXbZbZn0HjnXB7gH3gxdeSspzq9BZ6RFdROmsJA_dHes4XoR1c-O4ifcTBE7Snii-uqIQoblAQCk1sid-ubxjc4y5C0JBmYppayeShv9vzVkVrApQZb7OjV6PyHZQLq6dJvjpPOgYu/s1600/image598.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="358" data-original-width="358" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT04XXbZbZn0HjnXB7gH3gxdeSspzq9BZ6RFdROmsJA_dHes4XoR1c-O4ifcTBE7Snii-uqIQoblAQCk1sid-ubxjc4y5C0JBmYppayeShv9vzVkVrApQZb7OjV6PyHZQLq6dJvjpPOgYu/w400-h400/image598.png" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Valorificarea efectelor de putere ale acelor resurse ale limbajului mitic au constituit una din principalele preocupări ale retoricii arhaice. Mitul se rostea solemn, cu voce tare, distinctă iar nu îngânată; acelei practici incantorii-declamative i se asocia o alta, repetiţia, având acelaşi rol magic: rolul ei consta în chemarea insistentă a unui anumit lucru sau fapt, prin concentrarea întregii atenţii numai asupra lui (era unul din mijloacele cele mai puternice ce îl ajutau pe descântător să se rupă de lumea reală şi să se identifice cu lumea magică). Funcţia de putere a mitului cosmogonic nu se valida atât în plan fizic, cât în plan transfizic (metafizic / metapsihic); căci, prin reactualizarea mitului în modalităţi specifice, se crea o stare de rezonanţă fizico-psihică de mare forţă şi eficienţă pentru controlul unor evenimente de utilitate imediată, cuprinse în universul măsurii umane. Pe fondul acelei stări, menite să reitereze o parte din forţa cosmică a începuturilor, omul arhaic ar fi putut controla prin rezonanţă evenimente de rutină, cum ar fi de pildă succesul la vânătoare sau victoria în luptă, în cooperarea cu semenii, etc. Vorbind despre forţa cosmică, nu trebuie ignorat că este cunoscută existenţa acelei cosmice ‘energii X’, care a îmbrăcat numeroase tipuri şi căreia i s-au asociat o mulţime de nume, începând de la ‘mana’ până la ‘bio-energie’. Această misterioasă energie radiantă ar putea fi receptată şi amplificată la nivelul câmpului psihic individual sau colectiv, devenind astfel responsabilă pentru generarea unor aparte efecte de putere. În declanşarea obiectivă a unor asemenea efecte, factorul subiectiv al autosugestiei juca cu siguranţă un rol fundamental; astfel, convingerea în reuşita unei anume acţiuni îi asigura omului primitiv un surplus de forţă psihică care îl conducea - în mare măsură - la împlinirea scopului propus. Apariţia religiei pe fundamentul culturii mitice a impus - ca urmare a unei drastice experienţe de viaţă - cosmogonia compensatorie, bazată pe ideologizarea credinţei, în consens cu postulatul: ‘Precum în Cer, aşa şi pe Pământ’. Forţa de sugestie a acelui model mitic a fost transmisă tot mai mult pe cale culturală şi prin educaţie religioasă, modalităţi ce au angajat cu precădere dimensiunea gnoseologică a povestirii mitice. Odată înţeleasă şi acceptată (sau impusă), o atare ‘ideologie mitică’ a asociat şi ritualurile adecvate: formele serviciului religios aferent; acelea au încercat să se substituie efectelor arhaice ale ritualurilor magice, din care s-au păstrat doar germeni de trăiri experienţiale. Primitivul îşi închipuia, de obicei, că legătura dintre lume şi persoana sau lucrul denumit cu ajutorul acesteia nu era numai o asociaţie arbitrară şi ideală, ci o legătură reală şi esenţială, care unea numele cu persoana în aşa fel încât magia putea fi exercitată asupra unui om cu tot atâta uşurinţă prin numele său, ca şi prin părul aceluia ori prin orice parte materială a persoanei sale. Legătura dintre un lucru şi nume era atât de puternică încât tot ce nu avea nume nu exista cu adevărat. Cunoaşterea prin nume a fost, deci, cea dintâi raportare explicită a omului la lume”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuD5dbGKeN9Zz9ALAxzE59T4rGF12Q-UHgxVbxlhoFFWsN4Esk0fZIHJKbBAtWIabTpnZtc5VBxF1EIPCXlQ9QiUbqy08J6XNnydCXvqCMQn_kVw9SLp8lIBGag3Rd2I4bnPo65Yj0HMyl/s1600/image600.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="763" data-original-width="763" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuD5dbGKeN9Zz9ALAxzE59T4rGF12Q-UHgxVbxlhoFFWsN4Esk0fZIHJKbBAtWIabTpnZtc5VBxF1EIPCXlQ9QiUbqy08J6XNnydCXvqCMQn_kVw9SLp8lIBGag3Rd2I4bnPo65Yj0HMyl/w400-h400/image600.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">În </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">Dicţionar de simboluri” stă scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">“Se credea că pletele păstrau relaţii intime cu omul chiar după separarea lor de trup. Ele îi simbolizau proprietăţile, concentrându-i spiritual virtuţile, fiind unite de aceea prin legături de simpatie: de unde cultul moaştelor sfinţilor - mai ales al şuviţelor de păr - presupunând nu numai un act de venerare, ci şi o dorinţă de participare la virtuţile lor proprii (de unde, în multe familii, obiceiul de a păstra şuviţe de păr şi primii dinţi de lapte ai copilului); asemenea practici însemnau mai mult decât perpetuarea unei amintiri, ele relevând o voinţă de a face să supravieţuiască starea persoanei care purta acel păr. Vârsta virilităţii era aceea la care era lăsat părul să crească. Tăierea părului corespundea nu numai cu un sacrificiu, dar şi cu o capitulare: renunţarea - voită sau impusă - la virtuţi şi prerogative, într-un cuvânt, la propria personalitate. Tunsoarea şi pieptănătura au fost întotdeauna un element determinant nu numai al personalităţii, dar şi al funcţiei sociale sau spirituale. Purtarea părului despletit sau răsfirat pe umeri, ca atitudine rituală, e chiar şi azi semn de doliu; odinioară - semnificaţia fiind aceeaşi - era un semn de supunere. Anumiţi Nemuritori purtau părul despletit, anumite dansuri rituale antice se săvârşeau de asemenea cu părul despletit; aşa îl purtau şi vracii în timpul oficierii ritualurilor lor. S-ar părea că era vorba - în general - de o renunţare la limitările şi convenţiile destinului individual, ale vieţii obişnuite şi ale ordinii sociale. În iconografia hindusă, părul despletit era cel mai adesea o caracteristică a divinităţilor înfricoşătoare dar şi a gorgonelor din mitologia greacă. Pletele dispuse în jurul capului erau - de asemenea - o imagine a razelor solare. Ele participau - mai general - la relaţiile cu Cerul: moţul divinităţilor hinduse apărea drept semn al raporturilor efective sau potenţiale cu domeniul suprauman, semnul depăşirii individualităţii şi al ieşirii din cosmos. Părul era o legătură, ceea ce făcea din el unul dintre simbolurile magice de apropiere, ba chiar de identificare. Foarte des, pletele regilor, ale preoţilor şi ale altor persoane au făcut obiectul unui tabu şi nu puteau fi tăiate. Vechii egipteni îşi lăsau părul să crească cât timp călătoreau. În gândirea simbolică, pletele au fost de asemenea puse în legătură cu iarba - păr al pământului - şi deci cu vegetaţia. Creşterea lor era comparată, la popoarele agrare, cu cea a plantelor hrănitoare, de unde importanţa şi grija pe care popoarele zise </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">primitive’ o arătau părului. Ideea de creştere era legată de cea de ascensiune: cerul revărsa ploile fertilizatoare care făceau să se înalţe spre el plantele pământului şi astfel, părul s-a aflat frecvent asociat cu penele, trimise de oameni ca soli zeilor uranieni. Pletele fiind una dintre principalele arme ale femeii, faptul că erau arătate sau ascunse, înnodate sau despletite, era adesea socotit un semn al disponibilităţii ori al reţinerii de care dădea ea dovadă. Noţiunea de provocare senzuală, legată de părul femeilor, a stat de asemenea la originea tradiţiei creştine după care femeile nu au voie să intre în biserici cu capetele descoperite: ar însemna să pretindă o libertate nu numai de drept, dar şi de moravuri. În pieptănătură sau în diferitele acoperăminte pentru cap s-a regăsit întreaga simbolistică a părului. Oamenii au purtat păr lung sau scurt, bucle, cozi sau plete, acoperite sau descoperite, în funcţie de diferite ceremonii sau perioade ale vieţii; într-un cuvânt, au existat tot soiul de pieptănături. Dacă atât bărbatul, cât şi femeia au acordat pieptănăturii o asemenea importanţă, aceea s-a datorat faptului că ea reprezenta un mod de a vrăji, de a stăpâni sau de a folosi forţa vitală conţinută în păr. Pieptănătura a fost un mijloc de apropiere de axul sau centrul vieţii. Şuviţa lungă, buclată, pe care o purtau copiii egipteni pe tâmpla dreaptă a devenit până la urmă însăşi hieroglifa cuvântului copil iar capul ras al preoţilor egipteni, ca reacţie împotriva excesivei fantezii a pieptănăturilor, era un semn de supunere şi de fidelitate faţă de tradiţie. A purta o pieptănătură anume însemna a afirma o diferenţă, a dobândi o funcţie, a alege o cale. O pieptănătură de ceremonie se distingea de celelalte şi tindea să dea celui sau celei care o purta o putere magică, similară întrucâtva unei coroane sau diademe; după forma sa ascuţită, pătrată, rotunjită, înaltă sau aplatizată, pieptănătura ori acoperământul pentru cap simboliza acordul cu pământul, elanul spre cer sau acumularea asupra unei persoane a puterilor cereşti, fiind una dintre imaginile personalităţii profunde. Artemis, protectoarea Efesului, zeitate poliadă, avea o pieptănătură ca un edicul circular, împrejmuit de turnuri. Părul Cibelei, zeitate a pământului, era şi el aranjat ca o coroană, precum crenelurile unei fortăreţe, deoarece Artemis ar fi fost prima </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal; text-indent: 0px;">‘care a dat turnuri oraşelor din Frigia’ (după cum a afirmat Ovidiu în ‘Faste’ 4:220); Vergiliu (în ‘Eneida’ 6:785) a prezentat-o: ‘cu cununa-i de turnuri prin frigice târguri’. În vechiul Egipt, fidelii lui Isis erau raşi în cap; în semn de doliu, grecii din timpul arhaic îşi tăiau părul, romanii - dimpotrivă - îl lăsau să crească”. Este interesant că la bărbații Gherga des se încinge urechea dreaptă, ceea ce poate proveni din concentrarea atenției (emisfera dreaptă a creierului e orientată spre așa ceva); în Vechea Lume, portul părului peste tâmpla dreaptă era mai mult decât o modă.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><div style="text-indent: 0px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb8cwifokT_Gxo2RdxclPqgTwMD2Dcdv8PdZRhOoU25eLY3Bp_p6OjAxAsjn9h0CVEONarNBrgz8c7fqU-NRpPQSwgT4Q3ptMzOSlSlsM3gPY6ybUFTAyWZd-acGaXym1TBtbMgVcOTGr9/s217/image976.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="153" data-original-width="217" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb8cwifokT_Gxo2RdxclPqgTwMD2Dcdv8PdZRhOoU25eLY3Bp_p6OjAxAsjn9h0CVEONarNBrgz8c7fqU-NRpPQSwgT4Q3ptMzOSlSlsM3gPY6ybUFTAyWZd-acGaXym1TBtbMgVcOTGr9/w400-h282/image976.png" width="400" /></a></div><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fizicianul Român Teodor Săndulescu a declarat în 2010: “<span style="background: white;">Părul menţine legătura cu câmpul biologic al subiectului de la care a fost tăiat, chiar dacă e dus la mare distanţă de trupul de origine.</span></span><span face="Arial, sans-serif" lang="RO"> </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Am reuşit să stabilesc că există o legătură energetică şi informaţională stabilă între firul de păr şi organismul de la care a fost recoltat, ca într-un fel de oglindă. La om însă, spre deosebire de animale, firul de păr prezintă pulsiuni energetice chiar şi după decesul organismului. Asta înseamnă că există o formă de energie care rămâne intactă după moartea noastră biologică. Acest lucru mă încurajează să presupun că sintagma viaţă după moarte se referă la ceva real”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Așadar, practica ancestrală a păstrării părului lung ca facilitând mai buna conexiune în comunicări a căpătat atenția științifică în Epoca Modernă, căci faptul s-a verificat, în plus cercetătorul Român demonstrând că pulsiunile energetice ale părului uman se păstrează un timp, atât după tăierea părului, cât și după moartea trupului. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2014, cercetătorul Român George Bianu a scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Firele de păr sunt extensii ale sistemului nervos, ce se pot vedea corect ca nervi exteriorizaţi, un tip de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">antene’ care transmit mari cantităţi de informaţii importante trunchiului cerebral, sistemului limbic şi cortexului. Inclusiv părul facial la bărbaţi oferă o autostradă de informaţii care ajung la creier, părul emiţând - de asemenea - energia emisă de creier în mediul exterior. Acest lucru se vede în fotografia Kirlian, atunci când o persoană e pozată cu părul lung şi apoi repozată după ce părul a fost tăiat: cu părul tăiat, primirea şi trimiterea de transmisii din/spre mediu sunt mult limitate. Acest lucru duce la amorţeală. Tăierea părului este un factor ce contribuie la necunoaşterea / neperceperea stresului de mediu în ecosistemele locale; este - de asemenea - un factor ce contribuie la insensibilitate în relaţiile de toate tipurile (inclusiv la frustrare sexuală). Povestea evreului Samson din Biblie conţine un adevăr codificat, care ne spune despre filistina Dalila că i-a tăiat părul, el pierzându-şi puterile şi fiind înfrânt. Testele moderne cu cercetaşi militari - efectuate de armata americană în Vietnam cu talentaţi recruţi dintre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pieile roşii’, dotaţi cu abilităţi deosebite pentru urmăriri, furişări pe teren accidentat, etc. - au pus împreună câte 2 oameni, unul cu păr lung şi unul tuns scurt; de fiecare dată, cel cu păr lung atingea scorul mai ridicat, căci intuia când inamicul efectua un atac - urmându-şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">al şaselea simţ’ - putea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘citi’ semne subtile, avea acces la informaţii extrasenzoriale, etc. (însă cel tuns militar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> nu mai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘simţea’ duşmanul).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Omul e singura creatură la care părul creşte mai lung pe cap; părul e un dar uimitor, ce poate ajuta ridicarea forţei de viaţă, crescând vitalitatea şi liniştea. Cu mult timp în urmă, oamenii multor culturi nu-şi tăiau părul, considerându-l parte din fiinţa lor întreagă. Când oamenii erau cuceriţi, părul le era tăiat ca semn recunoscut al sclaviei, ca modalitate de a scădea puterea celor înrobiţi. Oasele frunţii sunt poroase şi pot transmite lumina spre glanda pineală (ce influenţează tiroida, hormonii sexuali şi activitatea creierului, mediul său favorit fiind în întuneric); când Ghenghis Han a cucerit China, a cerut tuturor femeilor din ţară să-şi taie bretonul ce le acoperea fruntea, tocmai pentru acest proces, ca să le menţină timide şi mai uşor de controlat. Când părul de pe cap e lăsat să ajungă la lungimea sa completă / matură, atunci fosforul, calciul şi vitamina D sunt toate produse, intră în fluidul limfatic şi chiar în lichidul cefalorahidian, eficientizând memoria, ducând la o mai mare energie fizică, la rezistenţă îmbunătăţită şi la răbdare. Dacă alegi să-ţi tai părul, nu pierzi numai acel plus de energie şi hrană, ci trupul tău trebuie apoi să ofere o cantitate mai mare de energie vitală şi de nutrienţi pentru a continua re-creşterea părului lipsă. Firele de păr sunt antene care adună şi transmit energia solară către lobii frontali, spre acea parte a creierului folosită pentru meditaţie şi vizualizare; aceste antene acţionează în calitate de conductori pentru a aduce cantităţi mai mari de energie subtilă / cosmică (e nevoie de circa 3 ani pentru formarea de noi antene la capetele firelor de păr). Când oamenii permit părului să crească, ei spun bun-venit maturităţii, responsabilităţii de a fi complet dezvoltaţi şi total puternici. Părul nu este acolo din greşeală; el are un scop bine definit, pe care cei sfinţi îl descoperă iar despre care alţi oameni râd”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din mare vechime se ştia că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“mana” permitea producerea unor efecte situate dincolo de puterile omeneşti obişnuite, dincolo de procesele naturale obişnuite: preoteasa / preotul, vrăjitoarea / vrăjitorul, formula rituală, etc., posedau “mana”; omul “primitiv” acorda cuvântului putere Magică - care pentru el era o realitate - în sensul că pronunţând numele unui lucru credea că intra în stăpânirea acelui lucru iar nepronunţând de exemplu numele unei primejdii, că scăpa de ea (de altfel, în procesul comunicării majoritar e limbajul trupului - nu Graiul - iar atunci când cuvintele contrazic mesajele neverbale, oamenii au tendinţa de a prefera limbajul neverbal).</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiLJzvHAzgzH1nVdeEZOUDUuhqWgWvxYcy2ZjMQe5qofc8V4kHQK0GhWaovDRtxQq2VcJFYwtHWkuuG-vvIYiVwtQoE-Xta7rc-v_vN5zF7GLmnGpSZun_BYMq9OcQuhp1UVaD2lKMAAEa/s1600/image602.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="660" data-original-width="397" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiLJzvHAzgzH1nVdeEZOUDUuhqWgWvxYcy2ZjMQe5qofc8V4kHQK0GhWaovDRtxQq2VcJFYwtHWkuuG-vvIYiVwtQoE-Xta7rc-v_vN5zF7GLmnGpSZun_BYMq9OcQuhp1UVaD2lKMAAEa/w240-h400/image602.jpg" width="240" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În 2010, Dr. Peter Fischer de la Universitatea din Graz 47,04 lat. N, 15,26 long. E (cel mai mare oraş din Austria - după capitala Viena - denumirea Germană de Graz derivând din “Gard” / prin palatinizarea vechiului nume pentru “aşezare”, aflat la poalele Munților “Dach-stein” = denumire sugestivă, însemnând “Acoperișul de piatră” dar și “Piatra Dacă”, știindu-se încă din Antichitate că Dacii erau Montani, preferând înălțimile Munților, ei fiind răspândiți în Bazinul Dunării până acolo) a studiat “efectul strămoşilor”, în sensul că persoanele care se gândesc la strămoşii lor îşi sporesc considerabil şansele de reuşită în viaţă, efectul manifestându-se şi în cazul persoanelor care îşi cunosc istoria familiei şi astfel au o identitate şi o încredere în sine mai dezvoltate, ceea ce le sporesc performanţele. Se poate observa că “oraş” / “uraş” în vechea Română - conform filologilor specialişti în paleolingvistică, la Sumerieni “uras” având sensul de auroră / zori - e un cuvânt semnificând importanta aşezare a Uriaşilor din vechime, rădăcina sa proto Indo-Europeană fiind Ur, cel care a fost primul Zeu An, adică “Ur-An” / Uran (ceresc Montan / Muntean, tatăl timpului “Cr-On” / Cron, numit de pre-Români “Cărci-Un” / Cărciun sau “Crăci-Un” / Crăciun: Gherga-An); de altfel “oara” - ca de exemplu la “Timiş-oara” - pentru cetatea oraşului, provine tot din aceeaşi rădăcină. (În 2014, cercetătoarea Română Cotana Prună a enunţat: “On era stâlpul de lumină, expresia multiplă a zânei energiilor graiului cosmic ce se exprima prin rolul cultic al bâtelor, regăsit şi la căluşari şi în dansul prin care se bătea pământul, trimiterea fiind la cârja marilor preotese, preluată şi de preoţii zalmoxieni”). Primul oraş - atestat de filozoful Platon drept cel mai vechi din lume - a fost circulara capitală Atlantă (cu menţionare doar documentară / până acum, fără atestare arheologică), modelul său regăsindu-se atât la oraşele din Cornul Abundenţei / vecinul imperial Sudic, cât şi continuat de urbele Vechii Civilizaţii Europene; abia mult ulterior, formele urbanistice circulare au fost treptat înlocuite de către formele urbane paralelipipedice: astfel pot fi și recunoscute structurile habitatelor umane, întâi rotunde / cerești, apoi pătrate / pământești (printre opiniile specialiștilor - ca de exemplu a cercetătorului Canadian Polat Kaya în 2006 - străvechea arhitectură circulară din Europa Centrală reproducea pentru locuințe, Temple, etc. forma rotundă a Tradiționalei Yurte / Gher = cortul nomazilor din Stepa Asiei Centrale).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc9ynw7pbvZD79q4rEyvzlcINc6H0Mr6vK7hfrt7cIdN-UtxF7t7UIcWSsZ49zeA9ubOn3xXIJp_-OoMu46DaofEmRld45FesIopFJsuHoY0fDQgow9_Re286tfghzw5cCI-jtWSRGiyNv/s1600/image604.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1060" data-original-width="1600" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc9ynw7pbvZD79q4rEyvzlcINc6H0Mr6vK7hfrt7cIdN-UtxF7t7UIcWSsZ49zeA9ubOn3xXIJp_-OoMu46DaofEmRld45FesIopFJsuHoY0fDQgow9_Re286tfghzw5cCI-jtWSRGiyNv/w400-h264/image604.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Iurta = Gher</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">În “Nostalgia originilor”, Dr. Mircea Eliade a notat: “În studiul britanicului Robert Marett asupra religiei preanimiste, stadiul prim al religiei n-a fost o credinţă universală în sufletele lucrurilor, ci un sentiment de teroare şi uimire suscitat de confruntarea cu o putere impersonală: mana; filozoful francez Lucien Bruhl susţinea că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">primitivii’ erau angajaţi într-o participare mistică cu lumea înconjurătoare - o mentalitate prelogică - dovada inconştientului colectiv, după cum credea elveţianul Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice. Termenul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘iniţiere’ - în sens general - denota un ansamblu de rituri şi de instrucţiuni orale, al căror scop era să producă o modificare radicală în statutul social al persoanei iniţiate. La capătul încercărilor sale, novicele apărea ca o fiinţă total transformată: el devenea un ‘altul’. În general, au existat 3 categorii sau tipuri de iniţiere. O categorie de iniţiere era tipul ce se caracteriza prin vocaţia mistică. La nivelul religiilor primitive, vocaţia era cea a şamanului. Un aspect specific al acestei categorii era importanţa experienţei personale; elementul extatic era foarte important în experienţa şamanică. O altă categorie cuprindea ritualurile colective a căror funcţie era să efectueze tranziţia de la adolescenţă la starea adultă (ritualuri de pubertate, iniţieri tribale sau iniţieri într-o grupă de vârstă). În fine, o altă categorie includea ritualurile de intrare într-o confrerie sau societate secretă. Acele societăţi închise erau rezervate unuia dintre sexe şi erau extrem de geloase în ceea ce privea secretele lor. Totuşi, în Orientul Apropiat şi lumea veche mediterană misterele erau accesibile pentru ambele sexe. Iniţierile în sensul tradiţional al cuvântului au dispărut de mult din Europa. Dar simbolurile şi scenariile iniţiatice au supravieţuit la nivelul inconştientului, în special în vise şi în universurile imaginare</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">”. Este de observat distincţia existenţei ca în tabelul următor:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCweD3XUvpCwlzawYnirxhhSY-a8UjRozcIn0TDkFpKGvFgCaqvmZ3m75_GnHuhhYL0osHPlolsWawv1gtkvYbPgx4NUA49KG54F2djn_Uhguc3H8Ev57PYg0ShhGPTgTcSuYTeRRD0hcw/s1600/4.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="78" data-original-width="384" height="81" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCweD3XUvpCwlzawYnirxhhSY-a8UjRozcIn0TDkFpKGvFgCaqvmZ3m75_GnHuhhYL0osHPlolsWawv1gtkvYbPgx4NUA49KG54F2djn_Uhguc3H8Ev57PYg0ShhGPTgTcSuYTeRRD0hcw/w400-h81/4.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">Tripartiţia omului în trup, minte şi suflet e re/cunoscută şi azi, fiind studiate relaţiile dintre minte / spirit şi suflet (legături existente - dintre toate vieţuitoarele - doar la Homo Sapiens) sau dintre suflet ori spirit şi corp / trup. Toate vieţuitoarele au suflet, în plus oamenii având şi spirit; structura tripartită umană - prin trup, suflet şi raţiune / spirit - a facilitat poziţionarea oamenilor în vârful piramidei trofice a planetei, credinţa generală fiind că toate sufletele aparţin Pământului, doar spiritele ridicându-se la Cer. Oamenii din cele mai vechi timpuri şi-au considerat existenţa sub formă tridimensională, conceptualizându-şi trupul cu sinele legat de inimă şi spiritul legat de creier (inima - primul dintre toate organele formate în embrion - e cam cât pumnul iar creierul e cam a cincizecea parte din trup / şi greutatea trupului e de circa 50 de ori mai mare decât a creierului). Prin confuzie, unii au efectuat rocada între suflet şi spirit (ajungând să considere invers - sufletul găzduit de creier şi spiritul găzduit de inimă) ori şi-au simplificat bipolar existenţa, ca împărţirea în două: partea materială / vizibilă (a trupului) şi partea imaterială / invizibilă (a sufletului / spiritului). Cea mai radicală reducere s-a manifestat la unii prin viziunea existenţei doar fizice (sau deseori religios fiind apelat doar sufletul din inimă, nu şi raţiunea / spiritul din creier ori o interpretare filozofică considerând trupul doar ca suport al creierului).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHfUDIE0bUeNb4s3dKVM_ukr36iYueBpZRTEzJsnbEqS0amQR9R-4HceN2V00WD9zmNJ6GCrNqf9j_dwpl-I1fCh4YwZKPZCFWJLZY2DRFC0aU8kjWjsPaAEtY0R3dQACW3Rbot-ugNcBb/s1600/image608.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="379" data-original-width="800" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHfUDIE0bUeNb4s3dKVM_ukr36iYueBpZRTEzJsnbEqS0amQR9R-4HceN2V00WD9zmNJ6GCrNqf9j_dwpl-I1fCh4YwZKPZCFWJLZY2DRFC0aU8kjWjsPaAEtY0R3dQACW3Rbot-ugNcBb/w400-h189/image608.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="text-indent: 0px;"><span lang="IT" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Anatolia</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">În secolul V î.C., profesorul Anatolian de filozofie Anaxagoras / “An-Ax-Agora” (însemnând “Șeful Adunării”) a enunţat: “Spiritul este infinit şi de sine stătător; el nu-i amestecat cu nimic, el există singur şi separat. Căci el este cel mai subtil dintre toate lucrurile şi cel mai pur; el posedă cunoaşterea deplină despre orice lucru şi are cea mai mare putere. Şi toate câte au suflet - fie mari, fie mici - peste toate stăpâneşte spiritul”. Anatolia era tărâm al Marii Mame Anat (al cărei soţ a fost An); de altfel, Anat şi An erau Zei gemeni. BaAnat / “Ba-Anat” - cu masiva mlaștină din șesul său - era regiunea sufletistei Zeiţe Anat din Vestul / apusul ariei ei de răspândire EurAsiatică (Ba era suflet): onomastica denotă inclusiv parcursul ei, născută în Anatolia şi dispărută în Banat, unde i s-a dus sufletul (“anatema” - jertfa anuală pusă pe altar, ce încărcată cu blesteme era destinată nimicirii pentru a potoli mânia divină - a derivat de la Anat/h; din cauză că blestemul era considerat atac psihic, apărarea sau vindecarea se făcea prin rugăciuni ori prin post, aşa ceva păstrându-se în practicile religioase până în prezent). Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” a explicat termenul “jertfă = ceea ce se aduce ca dar divinităţii, sacrificiu, victimă: proveninenţa e radicalul pre indo-european ‘gert’ = ‘a proslăvi’, apropiat de pre indo-europeanul ‘gheu’ = ‘a face libaţii’; sanscritele ‘juhoti’ = ‘a turna ceva pe foc’ (ca formă de libaţie), ‘juhute’ = ‘a jertfi’, ‘hotar’ = ‘preot’, ‘hotra’ = ‘jertfă’ ori traca ‘zetraia’ = ‘jertfă’ / pronunţată prin metateză ‘jertaia’ provin dintr-un mai vechi ‘gheutr’ din care au derivat formele indo-europene. Forma românească ‘jertfă’ este apropiată ca formă nu numai cu forma tracică, dar şi cu formele nominale din sanscrită, avestică, greacă, precum şi cu formele baltice”. (Este de remarcat că termenul Grec pentru vasul de libație era “phiale” iar Latin era “patera”). Pe harta următoare se poate observa că Bazinul Baltic (Românii ziceau băltoacei şi “gâldău”) începe de la poalele Nordice ale Carpaţilor:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8tQhMaPVJmnvRhNmeDI5OPjFUNWwl4fP5pAX5PFVnIHhwnXdx_Nlne_3OeWuRDr9zS4RNbHoyWiioCsNbU2o46U6140VOhB0QnGJ88agt5v6ZnyS3JQYOdHQjM0rzT5FDwvMGFwAWdPM/s1600/image610.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="347" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8tQhMaPVJmnvRhNmeDI5OPjFUNWwl4fP5pAX5PFVnIHhwnXdx_Nlne_3OeWuRDr9zS4RNbHoyWiioCsNbU2o46U6140VOhB0QnGJ88agt5v6ZnyS3JQYOdHQjM0rzT5FDwvMGFwAWdPM/w308-h400/image610.jpg" width="308" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Bazinul Baltic</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">După cum a observat în “Origini” istoricul George Cadar din Maramureş, interpretarea numelui Maramureş în Sanscrită ca “Ţinutul de dincolo de morţi”, adică dincolo de cei duşi / răposaţi - care erau cândva în Ardeal / în “Grădina Maicii” - denotă şi pentru acea regiune Hiperboree acelaşi concept ca la apuseana “Ba-Anat” / Banat, unde s-a dus sufletul Marii Mame, ambele fiind regiuni “dincolo” de cea Ardeleană / “Ara-deal” = regiunea dealurilor arate (cu care de altfel se învecinează). În prezent, unele regiuni Românești nici nu aparțin României (Timocul, Pocuția, Basarabia, TransNistria) iar unele regiuni Românești sunt împărțite de România cu alte state (Banatul, Crișana, Maramureșul, Bucovina, Dobrogea):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-weight: bold; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyPsEPuftbMd6PJ9oO_t1SqYdYwYrhZ0tGkdd-yNDVXrsGt6jodZjC7_USRYgUJgnK6EudkSIB138zepoLyAZf-EQuP7KmAz9qZL1JXQzUFoLjues5NMT1IF0z7RLvnbqrLWagHOwCzEU4/s1600/image611.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="241" data-original-width="330" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyPsEPuftbMd6PJ9oO_t1SqYdYwYrhZ0tGkdd-yNDVXrsGt6jodZjC7_USRYgUJgnK6EudkSIB138zepoLyAZf-EQuP7KmAz9qZL1JXQzUFoLjues5NMT1IF0z7RLvnbqrLWagHOwCzEU4/w400-h291/image611.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Situația actuală</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Cercetătoarea Americană Barbara Walker a scris: “Ştiută de vechii Greci ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">forţa vieţii’, în textele din Ugarit / Siria a rămas consemnat că Anat era fertilizată prin sânge uman (nu cu material seminal): cultul ei neolitic provenea din timpul când paternitatea nu era cunoscută iar sângele era singura substanţă considerată că putea transmite viaţa. Anat purta penisuri tăiate de la victime, atârnate la şorţul său ceremonial din piele de capră - numit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘egida’ - aspect regăsit la pieptarele preoteselor N Africane sau în simbolistica ‘şerpilor’ purtaţi pe cap de Gorgona</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">” (în SE Europei). Războinica Anat avea ritualurile nocturne - sub semnul Lunii - iar protecţia ei milenară (ştiută şi ca Inana / Lilith, ş.a.) a fost esenţială în vegherea trecerii răposaţilor spre “Cealaltă Lume”; Lilith se poate înțelege ca să fi fost versiunea onomastică ulterioară a “Ri-ris” = “Regina Raiului” (“Ri” fiind silaba pentru Rai iar “ris” fiind silaba regală): echivalarea “R”/“L” a fost o realitate lingvistică în Vechea Lume. La început, nu au fost 2 bărbați - ci numai Adam - dar au fost 2 femei: Lilu / Lilith (care s-a dovedit infertilă, ei despărțindu-se) și fertila Eva, care a născut oameni / Homo Sapiens. Se poate observa - din textul religios al “Facerii”, prima carte a Vechiului Testament - că Eva avea același soi de trup ca Adam (ea concret ivindu-se din coasta lui), pe când despre Lilu a rămas consemnat, în afara Bibliei / care în Isaia 34:14 a echivalat-o cu “năluca nopții”, Sumerienii știind-o ca Gallu, vechii Greci zicându-i Gello și numind-o Karkhous, că exista în paralel cu Adam, ceea ce ulterior a confirmat știința: femeia Neandertal nu putea avea prunci cu Homo Sapiens, din cauza incompatibilității genetice (din punctul de vedere al bărbaților - fie Neandertal, fie Homo Sapiens - nu au existat probleme, ei fiind compatibili genetic cu partenerele corespunzătoare lor iar în plus, s-a dovedit fertilitatea femeii Homo Sapiens cu oricare, ceea ce însă nu era valabil la femeia Neandertal, care nu putea face copii decât cu un bărbat Neandertal); problema a apărut - și s-a relevat ca tragică - din cauza extincției foștilor bărbați Neandertal (e de știut că la Sumerieni “galla” / “gallu” erau organele sexuale, ceea ce ar justifica etimologic Galileea ca o regiune renumită în sens sexual).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-weight: bold; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7JAcZKgg6RNrTsXR0pu6TRpFK1dOKgnxqQR6591PEzvwsbcW9psOoxnRWiZvTcm1IKKcgYR0VhIUPga5ivOv4GfgYAAhHkIC5fmUzoybwTGU6KQFpnOBZfWkT1Kc9qcK4lVF699LnCBNL/s1600/image613.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="400" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7JAcZKgg6RNrTsXR0pu6TRpFK1dOKgnxqQR6591PEzvwsbcW9psOoxnRWiZvTcm1IKKcgYR0VhIUPga5ivOv4GfgYAAhHkIC5fmUzoybwTGU6KQFpnOBZfWkT1Kc9qcK4lVF699LnCBNL/w400-h400/image613.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant în “Dicţionar de simboluri” au scris: “În tradiţia cabalistică, Lilith ar fi numele femeii create înainte de Eva, odată cu Adam, nu din coasta bărbatului, ci şi ea direct din ţărână. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘Suntem amândoi egali - îi spuse ea lui Adam - pentru că provenim din ţărână. Şi s-au certat amândoi iar Lilith, mânioasă, a rostit numele lui Dumnezeu, apoi a fugit, apucând calea diavolească’. Lilith ar fi fost prima Evă: ‘Cain şi Abel şi-au disputat-o, fiind creată independentă de Adam şi deci nefiindu-le rudă’. (Unii au văzut astfel caracterul androgin al primului om şi incestul primelor cupluri). Lilith a devenit duşmanca Evei, instigând la amoruri nelegitime şi tulburând traiul conjugal. Lăcaşul ei a fost stabilit în adâncurile mării şi - prin mustrări foarte aspre - s-a încercat menţinerea ei acolo, pentru ca să nu stingherească viaţa bărbaţilor şi a femeilor pe pământ. Ca femeie îndepărtată sau abandonată de dragul alteia, Lilith a reprezentat ura îndreptată împotriva familiei, împotriva cuplurilor şi împotriva copiilor. Lilith n-a putut să se integreze în cadrul existenţei umane, al relaţiilor dintre persoane şi celor comunitare; a fost zvârlită în prăpastie, pe fundul oceanului, unde n-a încetat să fie chinuită de o pervertire a dorinţei, care a îndepărtat-o de la o participare la normele convieţuirii. Lilith a fost o făptură faunească nocturnă care a dat naştere creaturilor fantomatice ale pustiului, nimfa vampirică a curiozităţii, care îşi punea sau îşi lepăda ochii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> după cum dorea, dând odraslelor oamenilor laptele veninos al viselor (a fost comparată cu luna neagră, cu umbra inconştientului, cu pulsiunile obscure, devoratoare de nou-născuţi, devorată fiind ea însăşi de gelozie). Privind lumile (Lumea asta, Lumea cealaltă, Lumea de dincolo): domeniul misterios unde se duc toţi oamenii după moarte e </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea de dincolo’. Diferă de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea cealaltă’, ce nu e </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘Lumea de dincolo’, ci una care stă alături de a noastră sau adeseori o dublează, în sensul că aceia care locuiesc în ea pot intra sau ieşi de acolo liber. Pot chiar să-i invite pe muritori acolo, în vreme ce din ‘Lumea de dincolo’ nu se înapoiază nimeni. ‘Lumea de dincolo’ e uneori localizată, ca o lume subterană rea. Prin definiţie, ‘Lumea cealaltă’ aparţine zeilor, în opoziţie cu lumea oamenilor care trăiesc pe pământ, aceştia din urmă ducându-se în ‘Lumea de dincolo’. Ea e liberă de contingenţele timpului şi ale dimensiunii. Familiarii săi sunt nemuritori şi se pot afla oriunde, oricând”. Așadar, din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea Asta”, sufletele şi spiritele morţilor întâi trec în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea Cealaltă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> - unde se despart - pentru a ajunge apoi definitiv în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea de Dincolo</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">, de unde nu se mai întorc, sufletele atașându-se Pământului iar spiritele înălțându-se la Cer; privind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Lumea Cealaltă” - cu rol de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">antecameră”, ca și cum ar fi partea cealaltă a unei oglinzi - sunt cercetări concluzionând aspecte ca de exemplu despre unele suflete care se reîncarnează ori despre unele spirite adunate într-un nor informaţional etern, etc. În legătură cu primordiala Lilith / Lilu, de pildă vocabularul Românesc a reținut termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">lulea” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">“amețeală” (ca de exemplu “îndrăgostit lulea” pentru “amorezat”, “cu capul lulea” pentru “zăpăcit”, “îmbătat lulea”, ș.a.m.d.); ea era “de belea”: așa cum a notat în 2020 academicianul Liviu Pendefunda “în Eden, înțeleptul șarpe a fost considerat de mulți autori ca întruparea lui Lilith” (femeia ancestrală, care ca Neandertală / zmeoaică era concret dragonică). În privința primilor frați din lume - Cain și Abel - pomeniți ca interesați de Lilu / Lilith (spre deosebire de tatăl lor Adam), se poate observa că biblic s-a ivit relatat fratricidul = prima consecință a păcatului perechii primordiale: Cain / primul născut al primei perechi de oameni, Adam și Eva, a ajuns să-l ucidă pe fratele mai mic Abel, fapt rezonând în Misteriul Cabiric al Vechii Lumi (iar Cabirii Mumei Cybela - credincioșii Marii Zeițe, care efectiv erau “cu baba”, respectiv erau ai cunoscutei Cybaba / Kybaba - au fost inițial numiți Karkinoi); la vechii Români de exemplu ecouri semnificative populare de gen - al străvechiului fratricid - au fost prin Miorița și prin Călușari (baladă și dans celebre, înrădăcinate ancestral).</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp2Jb6he2GpRt5uhO939wgTVf8jaURIB11WmX5yISuMlaiN8G4UCCZSJ-2HRglXF_yPlHC-C96nCzeg8WNCfSc7bT0YumoT39VX7s0oqPWVxqQ4WZv_PH7R8o1hVAlZgPzeJ18GgUmyZo/s1600/image002.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp2Jb6he2GpRt5uhO939wgTVf8jaURIB11WmX5yISuMlaiN8G4UCCZSJ-2HRglXF_yPlHC-C96nCzeg8WNCfSc7bT0YumoT39VX7s0oqPWVxqQ4WZv_PH7R8o1hVAlZgPzeJ18GgUmyZo/s400/image002.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Anat</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1994, cercetătorul Român Florin Gheorghiţă a observat despre “Suflet şi Spirit”: “Prinşi de obişnuinţele zilnice ale modului nostru de viaţă, folosim adeseori cuvinte al căror conţinut nu ne este suficient de clar, cu toate că unele dintre acestea se referă chiar la noţiuni fundamentale. Un bun exemplu în acest sens, de altfel foarte sugestiv, se referă la cuvintele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘suflet’ şi ‘spirit’. De fapt, ce este ‘sufletul’? Dacă există, cum arată el oare? Şi ‘spiritul’, este ceva diferit? Există şi acesta? Dacă da, din ce mai este şi el făcut? În mod curent, vorbim despre un suflet bun, un suflet de aur, sau invers, de un suflet rău - spunându-i chiar suflet de câine (oare şi câinele are suflet?) De multe ori avem ceva pe suflet şi adesea spunem că ‘ne doare sufletul’; alergăm după cineva ‘cu sufletul la gură’, sau până ‘ne iese sufletul’. Există persoane cu suflet evlavios, tot astfel cum există şi cu suflet drăcesc. Aceste expresii - ca şi altele asemănătoare - sunt probabil foarte vechi în exprimarea obişnuită şi au desigur o bază ideatică proprie fiecărui sens folosit; dar cum ar putea fi aceasta şi - la urma urmei - ce ştiau mai mult strămoşii noştri care le-au ‘inventat’, faţă de ceea ce ştim noi astăzi? Şi totuşi, ei ştiau ‘ceva’ mai bine decât noi. Apreciat în întreaga lume pentru exegeza sa, Mircea Eliade a relevat în mod repetat, prin documentatele sale scrieri, un fapt istoric deosebit de important, recunoscut ca atare de arheologi şi de specialiştii trecutului omenirii: începând să facă morminte pentru cei decedaţi, încă în urmă cu 70 de milenii, oamenii de atunci au demonstrat că ei credeau în existenţa sufletului şi a ‘lumii de dincolo’, ca realităţi fundamentale. Problema este deci cu mult mai amplă şi totuşi, în şcoli şi în facultăţi nu se predă nimic despre existenţa, structura şi funcţionalitatea sufletului. A fost acesta doar o fantezie a populaţiilor neinstruite din preistorie şi din antichitate sau de fapt este o realitate care a tot fost ascunsă? Când este vorba despre ‘spirit’, situaţia interpretativă a acestui cuvânt este şi mai confuză. Deşi gândul ne duce în primul rând la o anumită calitate a intelectului nostru - deci la un produs al creierului nostru - atunci când spunem un om de spirit, un spirit larg, un spirit tăios, un spirit înţelept, cuvântul respectiv este folosit încă în multe sensuri. Vorbim despre Sfântul Spirit / Sfântul Duh; ne exprimăm însă şi despre spiritul legii, tot aşa cum pomenim şi despre spiritele morţilor - mergând până la regretabilul spiritism. Din când în când menţionăm şi un spirit revoluţionar, sau ne referim la spiritul păcii. Dintre noţiunile exprimate - care au încă multe variante - care ar fi de fapt noţiunea de bază ce ar trebui să o respectăm ca atare? În fapt, cunoaşterea modernă fiind fundamentată pe concepţii materialiste, au fost eliminate din cercetările şi consideraţiile sale tot ceea ce nu a putut fi investigat prin simţurile uzuale, prin deducţia matematică şi - respectiv - prin aparaturile de laborator disponibile; drept urmare, s-a preferat mereu să se nege pur şi simplu, sau să se ocolească la maxim complexa problemă a existenţei sufletului şi a spiritului. Totuşi, omenirea cunoştea din timpuri foarte vechi ‘ceva’ foarte serios şi foarte profund în legătură cu aceste noţiuni şi despre realitatea lor. Cunoaşterea respectivă, provenind din timpuri şi surse neştiute, s-a separat însă pe 2 căi distincte: pe de o parte, în baza credinţei în existenţa reală a sufletului s-au edificat religiile care au evoluat sub forma diferitelor culte, oferind însă maselor doar o porţiune redusă din acel ‘ceva’; pe de altă parte, atât ecleziarhii religiilor cât şi aşa-zişii iniţiaţi au păstrat şi au transmis numai unor grupuri mereu restrânse - în condiţiile unui secret pe care astăzi îl considerăm vinovat - cea mai mare cantitate de cunoaşteri obţinute din vremuri ancestrale. Dar de fapt, la ce se refereau acele tezaure de ‘înţelepciune ascunsă’, tăinuite de-a lungul mileniilor şi respinse cu înverşunare de neştiutori până în veacul nostru? A venit totuşi vremea ca acestea să fie aflate de toată lumea şi în zilele noastre se spune că difuzarea lor ar trebui efectuată chiar în mod alert. Schematic, una dintre cunoaşterile de bază - care se referă la însăşi problema sufletului şi a spiritului - apare acum ca fiind suficient de simplă şi accesibilă oricui: fiinţa omenească nu este în fapt numai trupul din carne şi oase condus de un creier, aşa cum ne vedem cu ochii noştri; în realitate, ea este o asociere dintr-o entitate cosmică invizibilă şi nesesizabilă cu simţurile noastre obişnuite, entitate care este adevărata purtătoare a conştiinţei, a voinţei capabile să gândească şi să impună realizări şi - respectiv - a memoriei. Neputând acţiona însă în mod direct asupra structurilor materiei obişnuite din care este constituit trupul nostru, entitatea ‘superioară’ din noi are ca intermediar un corp energetic, care vitalizează şi transmite dirijările funcţionale acestui admirabil instrument realizator ce constituie corpul propriu. Întrucât trupul din materie densă are o durată de existenţă foarte redusă, entităţile cosmice îşi continuă existenţa în cadrul altor planuri, până când vor fi capabile să revină în planul din care au plecat cândva - în Raiul mult visat. Toate aceste entităţi cosmice, de pretutindeni, trebuie să se supună unor legi fundamentale care guvernează întregul Univers văzut şi nevăzut, ce este creaţia unei inteligenţe supreme şi atotputernice - numită de oameni Divinitate. Natura este triplă: există o natură vizibilă, obiectivă; există însă şi o natură invizibilă, permanentă şi activă, ca o reproducere a celei vizibile. Deasupra acestor 2 naturi există spiritul - sursa tuturor forţelor - care este unic, etern şi indestructibil; cele 2 naturi inferioare se transformă permanent, pe când cea de a treia, superioară, nu se schimbă deloc. Omul de asemenea este triplu: el are trupul său fizic, obiectiv; mai are şi corpul său astral (sufletul) care este adevăratul om şi care vitalizează trupul. Acestea 2 sunt stăpânite şi iluminate de un al treilea, suveranul, spiritul nemuritor. Când omul adevărat reuşeşte să se cufunde în cel de al treilea corp, el devine o entitate nemuritoare. Omul are în el nu doar corespondenţa colectivă a tuturor lucrurilor, dar el conţine în integritatea sa şi forţa cosmică însăşi. Pe lângă distincţia evidentă între trup şi suflet mai există ceva stabil: este elementul spiritual, ale cărui caracteristici sunt sacrificiul, iubirea, abnegaţia şi toate virtuţile superioare care îl disting în mod esenţial pe om de animal”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiidFlaBlYUrpMZyjIhS0CJ41oRM_3X_qhUq9qNBzFGEQvOYofTjhEgepsIaTf9jiTfHvEpbl6lwnESWfFLMq3kI25DdIX4DG8IPuFcq44pVaoXal6BRiFEjCqXC4L-pmbQqh0Nuf1pCy8/s1600/image417.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiidFlaBlYUrpMZyjIhS0CJ41oRM_3X_qhUq9qNBzFGEQvOYofTjhEgepsIaTf9jiTfHvEpbl6lwnESWfFLMq3kI25DdIX4DG8IPuFcq44pVaoXal6BRiFEjCqXC4L-pmbQqh0Nuf1pCy8/w400-h320/image417.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Tripartiţia umană</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, Sacra Treime creştină redă străvechea tripartiţie corporală prin Dumnezeu, Sf. Duh / Har şi Iisus - ca îmbinarea celor 3 - Dumnezeu dând suflare de viaţă dar fiind şi spiritul cuvântului, Sfântul Duh prin harul / duhul dat de om cu ultima suflare din viaţă fiind suflet dar teologic ştiut şi ca spirit iar Iisus întrupându-se reprezentând deopotrivă spiritul şi sufletul; concepţiile biologică, filozofică şi religioasă s-au întrunit prin asemenea expresie trilaterală, luminând milenar omenirea (Lumile de asemenea fiind 3 de fapt, anume “de Dincolo”, “Șeea” / “Cealaltă” și “Asta” / “de Aici”: ultima lume - cea materială a trupului - e cea mai cunoscută de oameni, pe când celelalte Lumi, fiind ale sufletului și spiritului, au rămas greu de descifrat, deoarece una e materială cu semn opus și una e imaterială). Filozoful Francez Henri Bergson 1859-1941 a scris: “Formele cele mai înalte de viaţă sunt reprezentate de societăţile bazate pe instinct la animale şi pe inteligenţă la oameni. Noi suntem tot ce am trăit, simţit, voit, de la naşterea - ba chiar de la conceperea noastră - şi suntem tot ce am moştenit de la strămoşi. Conştiinţa nu lasă să pătrundă în câmpul ei decât ceea ce este util pentru momentul prezent; de aceea, noi gândim numai cu o mică parte din trecut. Dar trecutul pe care îl purtăm în inconştient pururi cu noi influenţează surd, însă eficace toate dorinţele, gândurile, voinţele, acţiunile noastre; de aceea, noi nu putem trăi de 2 ori acelaşi moment. Astfel, fiecare clipă a vieţii noastre este totodată unică şi imprevizibilă, este totdeauna nouă, este creaţie: un moment original al unei istorii nu mai puţin originale. Elanul vital ce străbate universul s-a ramificat în regnul vegetal, cel animal şi cel uman; ca şi instinctul, inteligenţa este un instrument pentru acţiune. Instinctul este orientat spre viaţa inconştientă, precum inteligenţa spre conştiinţă. Inteligenţa este cunoştinţa unei forme, instinctul implică pe aceea a unei materii. Sunt lucruri pe care inteligenţa singură este capabilă să le caute dar pe care - prin ea însăşi - nu le va găsi niciodată; pe aceste lucruri numai instinctul le-ar putea găsi, însă el nu le va căuta niciodată”. Sociologul Evreu Emile Durkheim a analizat animismul (gândirea omului arhaic din stadiul prereligios timpuriu, factorul creator al mitologiilor şi al superstiţiilor, prin care natura era locuită de zâne şi Zei): “Ideea de suflet a fost sugerată omului din neputinţa de a-şi explica viaţa sa dublă, în stare de veghe şi de somn. Într-adevăr, pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘sălbatic’ (termen nepotrivit, ca şi cel de ‘primitiv’) reprezentările din timpul stării de veghe şi a celei de somn aveau aceeaşi valoare: dacă visa că a fost într-o zonă îndepărtată, credea că a fost într-adevăr acolo; dar n-ar fi putut pleca decât dacă în el existau 2 fiinţe: trupul, culcat pe pământ şi care se trezeşte în aceeaşi poziţie, şi cealaltă fiinţă, care - în acelaşi timp - s-a deplasat în spaţiu. Tot aşa, dacă în somn s-a văzut discutând cu cineva, a conchis că şi acela care l-a vizitat era alcătuit din 2 fiinţe: una care dormea şi una care s-a manifestat pe calea visului. Din aşa experienţe s-a degajat încetul cu încetul ideea că în fiecare există un dublu, un alt ‘eu’, care - în condiţii determinate - are posibilitatea să părăsească organismul în care sălăşuieşte şi să hoinărească departe. Acest ‘dublu’ reproduce firesc toate trăsăturile esenţiale ale fiinţei ce-i foloseşte drept înveliş dar - în acelaşi timp - se deosebeşte prin mai multe însuşiri specifice: e mai mobil (de vreme ce poate parcurge într-o clipă distanţe enorme) şi mai fluid, căci pentru a ieşi din trup trebuie să poată să treacă prin orificii / nas, gură, etc.; ‘dublul’ este dintr-o substanţă mult mai subtilă şi mai eterică decât tot ceea ce e cunoscut pe cale empirică. Dublul este sufletul. După moarte, sufletul poate face oricând ceea ce altădată putea face doar noaptea (în somn). Dar sufletul nu este spirit. Pentru o inteligenţă rudimentară, moartea nu diferă de un leşin mai îndelungat sau de un somn prelungit, căci ea are toate trăsăturile lor; şi ea pare să separe sufletul de trup - precum somnul - numai că, în acel caz, trupul nu mai revine la viaţă, ceea ce a condus la ideea unei separări fără o limită de timp determinată. Mai mult, la trupul odată distrus, separarea e cu adevărat definitivă; apar astfel spirite detaşate de organismele oamenilor, străbătând spaţiul în deplină libertate. Numărul lor crescând în timp, se formează astfel în jurul celor vii o populaţie de spirite; puterea acelora crescând prin tot ce li se atribuia (închipuindu-se că puteau determina un spor de vitalitate ori să provoace dezordini de tot felul), n-a existat întâmplare care să nu poată fi pusă pe seama lor: au reprezentat un adevărat arsenal de cauze oricând disponibile, care nu lăsau mintea în căutare de explicaţii (inspirau sau tulburau oamenii, nu exista boală ce să nu poată fi explicată prin asemenea influenţă, etc). Astfel oamenii au devenit prizonierii forţelor spirituale create chiar de ei, după propriile imagini; căci dacă spiritele distribuiau sănătatea sau boala, binefacerile sau necazurile, era mai înţelept să le mulţumească pentru bunăvoinţă sau să le liniştească când erau iritate: aşa se explică ofrandele, sacrificiile, rugăciunile, într-un cuvânt tot aparatul de practici religioase. De aceea, primul cult pe care l-a cunoscut umanitatea a fost Cultul Morţilor, al Strămoşilor; astfel, primele rituri au fost mortuare, primele sacrificii au fost ofrandele destinate nevoilor defuncţilor”. Cult deriva din Gurg; în legătură cu somnul - bun pentru întreţinerea vieţii, văzut de unii ca exerciţiu pentru moarte - Românii îl au pe legendarul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moş Ene care umblă pe la gene</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, faimos ca aducător de vise bune prin presărarea prafului de somn, respectiv a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nisipului Magic” pe ochi: prin denumirea de Moş Ene - patronul viselor / Zeul Visurilor - e redat personajul deopotrivă ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moş” adică vechi / din trecutul îndepărtat şi ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ene” drept “An/u”, cel mai vechi Zeu tutelar al Cosmosului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În secolul XIX, academicianul Român Petriceicu Haşdeu susţinea că elementele fantastice din basme îşi aveau originile în visele oamenilor; el a pornit de la ideea dublei existenţe a fiinţei umane, anume cea a vegherii şi cea a visului: viziunea sa a fost că omul primitiv nu făcea distincţia între starea de veghe şi starea de vis (întrucât oricare populaţie credea în vise, crezând şi în basme).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9lqv8i6TuLky6NBJ7uTZmY4QmvF4ZxIkOPaoyT-AHFgPUkhFE5rUhhoDjp5trjtrE6ysqb013CP7ih736-qHlr-hlsYB-Cgr_Q0T4BB8RQwdgFwfClfDK-05IfTvYgjlNYEJTf-cU2So/s1600/image419.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9lqv8i6TuLky6NBJ7uTZmY4QmvF4ZxIkOPaoyT-AHFgPUkhFE5rUhhoDjp5trjtrE6ysqb013CP7ih736-qHlr-hlsYB-Cgr_Q0T4BB8RQwdgFwfClfDK-05IfTvYgjlNYEJTf-cU2So/w327-h400/image419.png" width="327" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În “Originea omului” / 1994, paleoantropologul Britanic Richard Leakey a afirmat (începând cu referirea la Neandertalii care trăiau în N Vechii Lumi, în preajma fostei calote polare, ferindu-se de soare şi îndeosebi activând în peşteri / grote ori noaptea, motivul glaciar împreună cu motivul nocturn şi de grotă provocându-le deschiderea culorilor pielii, părului şi ochilor, scurtarea părului de pe trup fiind vitală răcirii temperaturii interne, permiţând funcţionarea creierului voluminos): “Ca o adaptare evidentă la climatul rece, etajul mijlociu al feţei omului de Neandertal a devenit extrem de pregnant, rezultând căi nazale mari în care aerul glacial putea fi încălzit şi umezeala degajată din respiraţie condensată; acea configuraţie putea să fi afectat forma bazei craniului. Oamenii Homo Sapiens sunt capabili să emită o gamă largă de sunete pentru că laringele este situat jos, în gât, creând astfel o cameră de rezonanţă mare - faringele - deasupra coardelor vocale; faringele extins reprezintă cheia producerii vorbirii complet articulate. La toate mamiferele - cu excepţia omului - laringele este situat sus în gât, ceea ce permite animalului să respire şi să înghită în acelaşi timp; poziţia joasă a laringelui permite omului să producă o gamă mai mare de sunete dar să nu înghită şi să respire în acelaşi timp: la oameni se manifestă ciudata posibilitate de a se îneca. Copiii nou-născuţi au laringele situat în partea superioară a gâtului - ca şi mamiferele - şi pot respira şi înghiţi simultan, aşa cum sunt nevoiţi să facă în timpul alăptatului; după înţărcare, laringele începe să coboare, ajungând la poziţia finală odată cu începutul adolescenţei. În timp, repertoriul de bază al vechilor sunete simiene - asemănătoare probabil gâfâiturilor, strigătelor şi mormăielilor maimuţelor - se va fi dezvoltat şi expresia lor va fi devenit mai structurată. Limba - aşa cum e cunoscută azi - a apărut ca un produs al necesităţii de vânătoare şi cules (sau aşa s-ar părea; există şi alte ipoteze cu privire la evoluţia limbii). Centrul vorbirii este lângă tâmpla stângă, în emisfera mai dezvoltată a creierului, ce comandă partea dreaptă a trupului. Deoarece inteligenţa socială umană, folosirea uneltei şi a vorbirii depind de creşterea cantitativă a volumului creierului şi de capacităţile lui de prelucrare şi de asociere a informaţiilor, nimeni nu s-ar putea ivi dintr-o dată desăvârşit. Mai degrabă - la fel ca volumul creierului - fiecare dintre capacităţile intelectuale trebuie să fi evoluat treptat; mai mult decât atât, deoarece aceste capacităţi sunt interdependente, nici una dintre ele nu ar fi putut atinge nivelul actual de complexitate în izolare. Limba modelează cu siguranţă elemente ale gândirii într-un fel în care o minte mută nu poate modela”. Se ştie că natura nu face nimic inutil iar faptul că oamenii Homo Sapiens au cea mai mare parte a creierului neutilizată nu e decât un “handicap” cu care au rămas după dispariţia înaintaşilor Neandertali (despre care savanţii Epocii Moderne - examinând numeroase cranii Neandertal - au concluzionat că deoarece aveau creierul mai dezvoltat nu comunicau prin mijloacele ulterioare consacrate de Homo Sapiens ca vorbitul în Graiuri, fixarea vizuală prin imagini ori scris, etc., ci în special prin muzică şi vise, ei având şi condiţia fizică mai bună, inclusiv auz îmbunătăţit ori vedere nocturnă, deschizând în peşteri / Grote primele locaşuri de Cult din lume, ş.a.m.d.); de altfel, cercetătorii Moderni au observat că de la maturitate spre bătrâneţe, activităţile celor 2 emisfere ale creierului uman se coordonează tot mai mult, ceea ce ar aduce aşa-zisa “înţelepciune” atribuită vârstnicilor (aparte de volumul cunoștințelor acumulate în viață), cei din Vechea Lume - la unii bebeluși, prin presările craniilor ca să le alungească - încercând atingerea abilităților de așa gen mai devreme: spre deosebire de Homo Sapiens, la Neandertali mai activă era emisfera controlând partea stângă a trupului, anume cea dreaptă a creierului (responsabilă cu creativitatea, curiozitatea, intuitivitatea, etc).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDFKVg6L94KQLDY5PSQINjP182IuP9IB1pQ-l8pa4xFhK31u3BJBs9O53-jI9hiD6asdUsXmOUxWV8PChZwo3a7WS0MQVDUOoSna4JR_oPVUNlGw4C0RDw98VTYllqRufDGWiCETyyZ4hs/s1600/image866.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="416" data-original-width="800" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDFKVg6L94KQLDY5PSQINjP182IuP9IB1pQ-l8pa4xFhK31u3BJBs9O53-jI9hiD6asdUsXmOUxWV8PChZwo3a7WS0MQVDUOoSna4JR_oPVUNlGw4C0RDw98VTYllqRufDGWiCETyyZ4hs/w400-h207/image866.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Neanderthal și Homo Sapiens</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2015, academicianul Român Bălăceanu Stolnici - antropolog şi neurolog - a afirmat: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mentalul este atât de complicat, încât tot ce a putut să facă ştiinţa până acum a fost doar să-l descrie, însă nu şi să-l explice pe de-a-ntregul. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Nu înţelegem foarte bine ce se întâmplă în acest plan. Ştiinţa nu poate explica toate lucrurile acestea. Singura ‘teorie’ care poate explica este cea spirituală, transcendentală. Creierul, cu toate formaţiunile lui, la nivel macro şi microcelular, nu reprezintă decât o imensă interfaţă care permite spiritualităţii umane să se manifeste în lumea materială. E un model neacceptat de ştiinţele exacte, care nu pot să-şi permită să umble cu noţiuni ca ‘supranaturalul’. Eu cred că este în creier un centru care să permită să ajungi la un fel de ‘întrezărire’ a lumii spirituale, pe care nu o putem cunoaşte încă pe de-a-ntregul, atâta vreme cât ne folosim doar o mică parte din capacitatea creierului nostru şi, ca urmare, conştiinţa noastră este limitată. De aici şi dorinţa omului de a-şi extinde conştiinţa, ca să perceapă mai mult, mai intens, din ceea ce îl înconjoară, ca să aibă parte de noi senzaţii necunoscute. Dar eu nu sunt de acord cu această extindere artificială, chimică, a conştiinţei, prin folosirea de substanţe halucinogene, ci cred că ea trebuie să vină dintr-un exerciţiu spiritual intens”. (Se poate observa că în prezent singurul guvern din lume ce are un minister dedicat special sănătății mentale este cel Britanic; iar în 2 Țări Asiatice - Bhutan și Emiratele Arabe Unite - există preocupări guvernamentale specifice altfel, concretizate prin ministere ale fericirii).<span style="background: rgb(252, 253, 253);"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neandertalii au constituit prima rasă umană mai deschisă la culoarea pielii, părului şi ochilor, ceea ce în combinaţie mai ales cu negresele Homo Sapiens a condus la reuşita metisării umane, abilităţile “paranormale” la unii Homo Sapiens fiind doar vagi ecouri ale capacităţilor Neandertale (după extincţia Neandertal, interese pentru revitalizări de gen s-au manifestat constant printre Homo Sapiens, de la practici străvechi “stranii”, până la studiile cât se poate de științifice ale cercetătorilor actuali, însă acum doar un procent foarte mic din existenții Homo Sapiens mai moștenesc unele gene Neandertale); deosebirile dintre oamenii Homo Sapiens, ca matinali sau nocturni (unii mai activi dimineața, alții mai activi seara) ar depinde de proporția moștenirii Neandertale: astfel s-ar explica adrenalina unora la răsărit și pacea de la asfințit (stările altora fiind chiar opuse - somnoroși dimineața și activi seara - în funcție de gradul moștenirii genetice Neandertale). În legendele Româneşti nu întâmplător s-au păstrat şi referinţele la zmei - făpturi neobişnuite din timpuri îndepărtate, care răpeau frumoasele oamenilor - ce erau capabili şi prin faptul că puteau simţi de la mare distanţă “mirosul de om” (specia Homo Sapiens clar se evidenţia, inclusiv olfactiv): de pildă la vecinii Ucraineni ai Românilor, cel mai semnificativ personaj reţinut de legende a fost </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">змій Горинич</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zmeul Gorynch”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Se poate face o paralelă cu felul în care erau văzuţi Neandertalii (şi hibrizii / corciturile lor) de către oamenii Homo Sapiens; cu aşa “cheie”, cei pre-diluvian denumiţi de Homo Sapiens în răsărit ca “îngeri” şi în apus ca “zmei” devin şi mai interesanţi: etimologic “Dragii Ani” / “dragonii” sau “zmeii” / “smeii” prin denumirea lor - occidentală pe baza celor 2 particule “za” / “sa” şi “Ma” - reproduceau tocmai Sacra Lună, adorată de nocturnii Neandertali, în societăţile matriarhale sau poliandre masculinii Neandertali nocturni fiind apreciaţi şi ca “Zeii Maii” (în opoziţie cu diurnii Homo Sapiens, venerând Soarele - frumosul foc de pe Cer - Făt-frumos “rupt din Soare” fiind constantul erou în antiteză la rându-i cu zmeii / dragonii, unii din aceia provenind şi de pe “celălalt tărâm”). În Vechea Lume pre-diluviană, întunecatele - dar mai călduroasele, față de temperaturile extreme glaciare din exterior - Grote / peșteri erau considerate părți din Gargar / Tartar: locuri unde se adunau Uriașii - Cro Magnon / Neandertal - care dominau timpurile, pentru a slăvi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Celălalt Tărâm” (ori peșterile / Grotele erau religios considerate chiar “Porți” spre “Lumea Cealaltă”). Percepția energetică - radiată de corpurile cerești, respectiv deopotrivă de Pământ și de astre - era diferită la Uriași față de cea a oamenilor / Homo Sapiens; mediul umed / acvatic al cavernelor / peșterilor în exterior era egalat sau chiar întrecut pe malurile bălților / Lacurilor ori în mlaștini / Delte, unde străvechii oameni - culegători și vânători nomazi - preferau să înnopteze (în număr tot mai apreciabil după ce activitatea solară s-a majorat, calota polară Nordică a EurAsiei începând să se retragă în vremurile pre-diluviene / dinaintea Potopului Pontic): valoarea religioasă a unor asemenea locuri a ajuns în EurAsia așa de slăvită după dispariția ultimilor Uriași, adică a Giganților Cro Magnon (când Homo Sapiens a rămas singura specie umană), încât o structură - a oamenilor Homo Sapiens - ca Imperiul Atlant s-a putut consolida cu teritorii definite, cu granițe fixe, cu capitală stabilă / pe o Insulă, etc. În asemenea spații ude, șerpii de apă / dragonii erau o prezență obișnuită îndeosebi pentru pescarii Pelasgi (cei care navigau pentru prinderea peștilor, aflați în cantități abundente mai ales în rețelele de ape dulci), astfel încât prezențele reptiliene au ajuns să facă parte din folclor - în luptele pentru cele mai bune locuri - echivalând legendele cu luptele pentru cele mai bune locuri avute de oameni cu străvechii Uriași, respectiv cu nocturnii “zmei” din timpurile îndepărtate; deoarece mișcările oamenilor au fost - în preajma Potopului Pontic - în general dinspre SE spre NV / respectiv dinspre răsărit către apus, zona din care au venit a fost botezată ca Asia: era tărâmul consacrat al dragonilor. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dragoni”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vechii Iranieni aveau termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Azi” iar vechii Indieni foloseau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ahi”; pentru “Devotat” (în Prea-Înaltul) se utiliza termenul Sanscrit “Dasa”, care în funcție de context putea însemna și opusul, adică “Duș-man” / “Demon”: unii savanți au observat legăturile lingvistică și geografică cu etnonimul pentru indigenii Dahi din Asia Centrală (dar și cu “Deva”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Divini”).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionar de simboluri”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În doctrina hindusă, Dragonul - identificat cu Principiul sau cu Argi / Agni - era cel care producea Soma: băutura vieţii fără de moarte; în apus, el păzea Grădinile Hesperidelor. Hesperidele - fiice ale lui Atlas şi Hesperis - trăiau în grădini cu mere de aur, la intrare stând de pază un zmeu / dragon. Herakles a biruit dragonul: mitul evocă existenţa unui Rai - obiect al dorinţelor omeneşti - şi a posibilităţii de a deveni nemuritor (mărul de aur). Zmeul / Dragonul întruchipa groaznicele dificultăţi întâmpinate în drumul spre Rai iar Herakles, eroul care a învins acele obstacole: avem de-a face - în ansamblu - cu unul dintre simbolurile luptei omului de a ajunge la acea spiritualizare care-i va asigura nemurirea. Atlas - spune legenda - l-a învăţat pe Herakles astronomia. Dragonul a dat numele unei constelaţii iar Herakles a fost identificat cu soarele. Chiar dacă simbolismul său acvatic rămâne evident capital, dacă Dragonii trăiesc în apă şi fac să ţâşnească izvoare, dacă Regele-Dragon e al faimoşilor Naga, Dragonul era mai ales legat de producerea ploii şi a tunetului, manifestări ale activităţii cereşti. Unind pământul cu apa, el era simbolul ploii cereşti care fecunda pământul. Dansurile Dragonului permiteau obţinerea ploii, ceea ce era o binefacere cerească. Prin urmare, Dragonul era un semn de bun augur, apariţia sa fiind o consfinţire a domniilor fericite. Apariţia Dragonului corespundea primăverii, răsăritului, verdelui: Dragonul se înălţa la cer în momentul echinocţiului de primăvară şi se afunda în abis la echinocţiul de toamnă”. Filozoful Vasile Lovinescu în </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Interpretarea ezoterică a unor basme românești” a scris: “Apariția Găinușei, a Pleiadelor la Zenit, în funcția de Pol Ceresc (pentru că se afla în prelungirea Arborelui Lumii) semnifica începutul Erei Atlante, luând locul altei constelații - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lebăda’ - ca pasăre a lui Apollo Hiperboreul sau mai degrabă una din cele 3 constelații supreme polare: Carul Mare, Carul Mic și Dragonul median între ele. Se știe că datele astronomiei moderne confirmă tradiția că acum câteva milenii Polul Ceresc se afla în Dragon intermediar între cele 2 Urse, așa că - într-adevăr - Carul Mare și Carul Mic formau talgerele unei Balanțe al cărei ax era Dragonul însuși”. Constelația Balaurului / Dragonului a fost tipică pentru cerul Nordului îndepărtat iar pentru Pământ, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Alfa </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Draconis” - aparținându-i - a fost Steaua Polară în perioada / riguros exactă 3942-1793 î.C. (datorită precesiei echinocțiilor, peste circa 19 milenii va fi din nou Steaua Polară): se poate observa că în perioada trecută a fost datat Potopul biblic (calculat în 3123 î.C).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLOoiDXo4khdNu85D045_A6CX0QTPOVDzaGXMF0IzPKCX0Ch97WHeUp3xCD-nRHeZQMFINdUobWqXyScJzdpsaxKFCB3LjuetGlyHAzdlK6WdS43F3c47VaaeYBJVK-cXsOOPM8Ng8uKY/s1600/image002.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLOoiDXo4khdNu85D045_A6CX0QTPOVDzaGXMF0IzPKCX0Ch97WHeUp3xCD-nRHeZQMFINdUobWqXyScJzdpsaxKFCB3LjuetGlyHAzdlK6WdS43F3c47VaaeYBJVK-cXsOOPM8Ng8uKY/s400/image002.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Constelația Dragonului / Balaurului</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Vedicii - în neoliticul Gyagar / Indiei a fost atestat primul astronom din lume, pe nume Garga - au definit Rahu și Ketu ca perechea “nodurilor” opuse de pe orbita Lunii în care e traversată ecliptica, traiectoria Soarelui pe cer (traiectoria Lunii se intersectează cu ecliptica de 2 ori pe an; punctul în care ea traversează ecliptica din Emisfera cerească Nordică spre cea Sudică e “nodul descendent” iar cel în care traversează Emisfera cerească Sudică spre cea Nordică e “nodul ascendent”):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3zVbFSFhd1TvKiWmR7BS_5KRRz5aGYQhBSMWSqJTacFO647oY2yEGCOEaH_kedhUf0QHSu-mE4h5DNVYZzoefoGYjM_4UkNmWvnH4tf2mttVwnbi-G61Ab6Qh73JB4_0RdVQ2Li3hGU7k/s1600/image713.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="476" data-original-width="815" height="233" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3zVbFSFhd1TvKiWmR7BS_5KRRz5aGYQhBSMWSqJTacFO647oY2yEGCOEaH_kedhUf0QHSu-mE4h5DNVYZzoefoGYjM_4UkNmWvnH4tf2mttVwnbi-G61Ab6Qh73JB4_0RdVQ2Li3hGU7k/w400-h233/image713.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Intervalul de timp ce separă 2 treceri ale Lunii prin același “nod” al orbitei sale se numește “revoluție draconică” (în Latină, “Draco” desemna Dragonul = reptila mitică închipuită ca având capul în nodul Nordic și coada în nodul Sudic, hindușii zicând capului Nordic Rahu și cozii Sudice Ketu); după cum a observat și Iezuitul Flamand Francois Noel 1651-1729, simbolismul Dragonului Ceresc - popular în străvechea EurAsie - îl arăta devorând Luna (evocând astfel eclipsa de Lună):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKMoPZIzY8qoM1tcLjtD2qXxmiHz-mvoWOuAc-XbQWvmL4WpwRvO546MTG7RhFEKTjsriYVJhyp-8ci0meMAMvxEAeqwSTkaDC3KTOjKUK563QEMSHgn9wZXA-OGuGswB5hpuTXbp9XUvb/s1600/image715.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="689" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKMoPZIzY8qoM1tcLjtD2qXxmiHz-mvoWOuAc-XbQWvmL4WpwRvO546MTG7RhFEKTjsriYVJhyp-8ci0meMAMvxEAeqwSTkaDC3KTOjKUK563QEMSHgn9wZXA-OGuGswB5hpuTXbp9XUvb/w400-h202/image715.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Reprezentări Rahu-Ketu (granit cu lazurit) prin cobrele Naga împletite în India</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conceptul șarpelui mușcându-și coada / răspândit în Vechea Lume ori a Dragonului mitic - de veghe pe orbita Lunii - s-a prezervat puternic inclusiv în mitologia Saami (populația cea mai Nordică în Europa = “Hiper-Boree”, ai căror bărbați în majoritate sunt din același grup genetic cu Gherga); savanții au conectat denumirea Saami cu termenul Leton “zeme” pentru “teritoriu”, literalmente astfel ei însemnând “pământeni” = “Oamenii Pământului” iar unii cercetători - Români dar și străini - au insistat pe denumirea vechiului Zeu al Gheților / Geților (cunoscuți ca “Oamenii Pământului”) Zalmoxe drept Zamolxe, în același sens de stăpân suprem al Pământului: indiferent de abordarea onomastică, Zalmoxe / Zamolxe a fost Zeu domnind din Cer (iar așa ceva îl apropia deopotrivă de marii luminători, nocturna Selenă având “nodul Nordic” Rahu și diurnul Soare, denumit în mare vechime Ra). Tot după cum vieţuitoarele se împart în nocturne şi diurne, oamenii s-au împărţit în nocturni / de tip Neandertal şi diurni / de tip Homo Sapiens (oamenii de tip Cro Magnon au făcut tranziţia între ei); triplul comportament (fizic, emoţional, intelectual) s-a sincronizat în bioritmuri diferite, în funcţie de tipurile umane - Neandertal, Cro Magnon, Homo Sapiens - în cauză, cu ciclicitate de noapte, de seară ori de zori şi de zi. Zânele - fiicele Zeului An - fascinau deopotrivă oamenii şi zmeii (care sistematic răpeau muieri, pentru procreare): aşa ceva a fost demonstrat prin cercetările ştiinţifice de la începutul mileniului III ca verosimil, probându-se prin studiile genetice compatibilităţile tuturor bărbaţilor Neandertal, Cro Magnon și Homo Sapiens cu femeile Homo Sapiens (niciodată invers, adică femeile Neandertal și Cro Magnon nu au fost compatibile genetic cu bărbații Homo Sapiens, astfel încât farmecele zânelor nu puteau avea efecte reciproce decât cu oamenii Homo Sapiens - ceea ce a şi rămas în relatările despre legendarele împreunări dintre Ama-zoane şi Ghergoi / Ghergari - deci zânele nu aparţineau Neandertal / Cro Magnon, aşa cum erau zmeii; de altfel, străvechile poveşti nici n-au reţinut ceva despre prunci ai omului / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fătului-Frumos” cu vreo zmeoaică). Ielele - cele rele - se pare că erau femei Cro Magnon / Neandertal (dacă nu, atunci erau femei Homo Sapiens în timpul menstruației): întâlnirile lor cu bărbații Homo Sapiens n-au reușit fertil concret nicicând. În miturile Române, smeul / zmeul (dar şi partenera sa Tradiţională smeoaica / zmeoaica) era făptura - uneori având o fantastică descriere - ce poseda puteri extraordinare; printre altele, denumirea de zmeu / “s-meu” se asocia cu “menirea” / “urzirea”: atribut vecin cu “vrăjirea” (la Traci “min” fiind “a meni”). În 2011, Alina Boboescu de la Facultatea de Ştiinţe Umaniste a Universităţii din Lund 55,42 lat. N, 13,12 long. E / Suedia a scris: “Zmeii sunt ființe care seamănă cu oamenii. Sunt uriași cu o coadă solzoasă, umblă pe cai năzdrăvani și pot avea mai multe inimi. Ei vorbesc ca oamenii, locuiesc în palate, au neveste și copii. Zmeul este o ființă infernală, ce trăiește pe tărâmul celălalt și dorește să se împerecheze cu o fată de om. A fost comparat astfel cu zeii eleni care aveau soții muritoare, deosebirea fiind că Zmeul este fragil și muritor. Zmeul este dotat cu o mare putere de intimidare însă nu dă dovadă de inteligență. Este gladiator, tiran sângeros, care devine încurcat în fața unei operații intelectuale. Zmeii sunt organizaţi după model uman, având o adevărată viaţă de familie în gospodării aşezate. Aceste așezări sunt dobândite prin furt şi se supun unei ierarhii: există un tartore şi nişte Zmei mai mici. Familia poate avea și o latură feminină, reprezentată de Zmeoaica cea bătrână. Ei dețin mari forţe fizice dar limitate. Au un dezvoltat simţ olfactiv. Se apără de oameni prin metamorfoză. Nu doresc să aibă concurență la cucerirea fetelor și din această cauză elimină preventiv concurenții. Zmeii sunt fricoși. În afară de trăsături negative, Zmeii mai posedă și unele caracteristici pozitive. Ei pot fi loiali, prin faptul că acceptă lupta dreaptă. Se poartă cu atenție cu fetele răpite și speră să le câștige dragostea. Zmeul este un personaj fantastic al folclorului dar și al mitologiei românești. Acesta a fost comparat cu balauri sau cu vârcolaci. Poate apărea pe cer și scuipa foc. Zmeul dorește să se însoare cu fete tinere, pe care le răpește, însă este apoi înfrânt de un prinţ. În anumite basme, acesta fură ceva de mare valoare, cum ar fi soarele în basmul Greuceanu. El trăiește pe partea cealaltă a lumii, în Regatul Întunecat. Având puteri supranaturale și destructive, Zmeul poate să zboare sau să se transforme în alte creaturi. Cu toate acestea, prințul reușește să îl învingă prin curaj și istețime. Zmeul din basmele românești este comparat - după unele interpretări - cu Uriașul sau căpcăunul din mitologiile Europei occidentale, pentru că și aceia răpesc tinere care apoi le devin soții în Regatele lor de pe lumea cealaltă. Prințul din basme ucide Zmeul la final și se căsătorește el cu tânăra pe care o eliberează din Regatul Zmeului. La fel ca și Uriașul din alte poveşti, Zmeul - după ce umblă prin ținuturile lumești - se întoarce acasă, în Regatul său, deoarece simte că un om este acolo pentru a-i pregăti ceva rău. Lingvistul Dr. Sorin Paliga consideră că termenul românesc Zmeu provine dintr-o formă veche împrumutată din limba dacă. În multe basme, Zmeii - la fel ca vârcolacii sau balaurii - au înghițit Soarele, Luna și stelele. Ei sunt astfel considerați ca fiind demoni ai magiei meteorologice. Zmeul este comparat și cu Zburătorul din diferite mitologii. Originea acestui demon este aflată în reprezentările populare, care se referă la căderea îngerilor. În aceste legende se spune că după căderea acelora, unii au rămas în cer, spânzurați. În afară de aceste stele, legenda spune că mai sunt pe cer și alte spirite malefice, stelele călătoare. Acestea reprezintă Zmei și balauri pe care Dumnezeu i-a pedepsit să rătăcească pe sus, prin pustiu. Aceștia însă caută mereu să se apropie de pământ pentru a-i vrăji pe oameni. Concluzii: Zmeii sunt personaje de basm care seamănă cu oamenii la înfățișare, limbaj, așezări. Diferența constă în faptul că ei sunt ființe demonice, ce trăiesc pe tărâmul celălalt, cu corpuri uriaşe și puteri magice. Zmeii sunt creaturi care perturbă echilibrul în narațiuni, fiind considerați personaje negative. Aceştia au și o urmă de bunătate în ei, reprezentată prin faptul că se poartă frumos cu tinerele răpite; de asemenea, acceptă lupta dreaptă. Zmeii sunt: răpitori, hoți, fricoși, violenți, impunători prin statură, luptători, nu sunt inteligenți și au puteri fantastice”. (Inteligenţa lor era altfel structurată decât cea a lui Homo Sapiens, fiind firească frica lor ca sentiment iar răpirea o practicau fiind obişnuiţi să ia din natură ceea ce-şi doreau; toate caracteristicile zmeilor îi apropiau de Neandertal / Cro Magnon - asemănători dar şi deosebiţi de Homo Sapiens - exact în astfel de parametri ca şi cei reţinuţi de poveştile Românilor: la vecinii Românilor - Ucraineni, Bulgari, Sârbi şi Unguri - basmele cu zmei nu prea abundă, deoarece toţi sunt mai noi stabiliţi în istorie lângă Români, anume aceia s-au aşezat în jurul Românilor doar din Evul Mediu iar ceea ce au relatat ca mai vechi / de demult fiind însă de “împrumut”, nu din cunoaştere directă, ca strămoșii Românilor). “Zmeura” - cuvânt Trac însemnând “fructul Pământului” - se baza pe Indo-Europeanul “ghem” pentru “pământean”: termenul de “zmeură” era conectat de “zmeu”. “Căpcăun” - însemnând “cap dublu” - de asemenea era o caracteristică zmeiască, referinţa fiind elocventă atât faţă de capul Neandertal mai mare decât al lui Homo Sapiens, cât şi faţă de existenţa celor 2 creiere, la Neandertal sensibil egale în mărime (spre deosebire de omul Homo Sapiens, cu creierul mic şi cu creierul mare): aşa ceva impresiona într-atât încât să se reţină în timp, de fapt cele 2 creiere aproape egale reflectând armonia de pereche aşa cum sunt atâtea părţi ale trupului în tandem, cu vizibilitate directă ori nu (2 ochi, 2 urechi, 2 nări, 2 mâini, 2 sâni, 2 picioare, 2 plămâni, 2 rinichi, etc.), Homo Sapiens prin aspectul cerebral diferit faţă de Neandertal fiind - într-o comparaţie forţată - ca şi cineva cu un picior mai scurt şi cu un picior mai lung, oamenii aplicând etichetarea de “căpcăuni” puternicilor Uriaşi trăind izolaţi în natură, care le răpeau dintre frumoasele nobile; poveştile Româneşti despre “căpcăuni” şi “încăpăţânaţi” n-au reţinut multe detalii, ceea ce e explicabil prin trecerea unui timp aşa lung de la vremurile lor (Neandertalii - căpcăunii cu 2 creiere - erau parcă “născuţi de 2 ori”, adică “dvija” = divini, ceea ce era de respectat, fiind statutul Zeiesc spre care tindeau oamenii Homo Sapiens, căci dintotdeauna ei şi-au dat seama de “handicapul” avut şi în asemenea privinţă). Neandertalii - cu capetele / căpățânile mai mari ca Homo Sapiens - erau “căpoși” / “căpcăuni”. Zmeii - foştii Neandertali şi Cro Magnon - datorită structurii preferau înfruntarea oamenilor Homo Sapiens “în luptă dreaptă” (după cum a rămas în basmele Româneşti), pe lângă acea sintagmă fixându-se şi expresia “a se lupta ca un zmeu” = “a se lupta vitejeşte”; “handicapurile” Homo Sapiens - fie în capacitate mentală, fie în capacitate fizică - facil puteau fi depăşite prin viclenii, de aceea confruntările “drepte” rămânând de poveste când erau câştigate de către “Feţii-Frumoşi” (adică de oamenii Homo Sapiens), ca într-adevăr mari bravuri. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Totuși, dispariția mai puternicilor bărbați Neandertal - care luptau mai mult solitar - s-a întâmplat în final să fie îndeosebi datorită bărbaților Homo Sapiens (nevoiți să se grupeze pentru a-și apăra femeile - ceea ce nu a fost cazul în tabăra opusă, căci femeile Neandertale nu puteau prinde rod cu bărbații Homo Sapiens - așa că până la urmă bărbații Homo Sapiens s-au solidarizat pentru lupte, înfruntându-i coalizat și exterminându-i pe bărbații Neandertal, ceea ce a atras în consecință și dispariția neînsămânțatelor femei Neandertal).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYYhWc7eeU0A7bNuB-9O2iDKd1f9cZd3uunXwtdJJpZOZI6bDoRbciOBYLe8TZvqr21A1x-k0l_goPeKVclkSZBE1Z_-cr1kiVx54rPZYW4TFKgt2EaXJocOTZCreszIPsfmcjXrXd5zs/s1600/image425.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYYhWc7eeU0A7bNuB-9O2iDKd1f9cZd3uunXwtdJJpZOZI6bDoRbciOBYLe8TZvqr21A1x-k0l_goPeKVclkSZBE1Z_-cr1kiVx54rPZYW4TFKgt2EaXJocOTZCreszIPsfmcjXrXd5zs/w400-h400/image425.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academicianul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Alexandru Philippide</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> în “Originea Românilor” a enunţat: “Schimbările fonetice sunt determinate de schimbări în forma organelor articulatorii sau în deprinderile (obişnuinţele, habitudinile, aptitudinile) articulatorii înnăscute ale colectivităţii lingvistice respective şi constituie o adaptare a părţii materiale a limbii - a aspectului ei sonor, deci a sistemului fonetic - la organele articulatorii. Obişnuinţele articulatorii dau naştere articulaţiilor celor mai fireşti pentru organele articulatorii”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biologii argumentează că în general atât trupul, cât şi inima ori creierul oamenilor nu s-au schimbat fundamental aproape deloc în ultima sută de milenii; iar pentru viitorul previzibil nu există nici un indiciu că s-ar putea aştepta nişte schimbări majore (totuşi, ceea ce încă n-a fost explicat ştiinţific - ci doar religios - este viteza enorm mai mare a dezvoltării umane faţă de viteza dezvoltării restului naturii: pe planetă nu mai există creaturi la un nivel apropiat oamenilor iar savanţii n-au găsit până acum “veriga lipsă” a legăturii oamenilor cu celelalte fiinţe, o deosebire majoră mai fiind şi că oamenii sunt singurii cuvântători dintre toate viețuitoarele). Desigur că înaintea limbajului articulat / structurat cu cuvinte, oamenii comunicau prin Graiuri onomatopeice - semănând cu mârâielile, şoaptele, ţipetele, etc. - căci nu erau muţi (abilitățile lingvistice au existat de foarte mult timp la strămoșii umani, căci asta face o mare deosebire între toate viețuitoarele globului și om = singura ființă cuvântătoare); gâtlejurilor şi corzilor vocale le-au luat mult timp până au ajuns să doteze oamenii aşa ca acum. Neandertalii au fost mari cântăreți vocali, căci generoasele lor cavități bucale, capacitățile respiratorii mărite față de Homo Sapiens și controlările mentale au permis Neandertalilor intonări armonice neatinse de Homo Sapiens, rivalizând până și cu trilurile păsărilor cântătoare; capacitatea de abstractizare aprofundându-se odată cu dorința ridicării performanțelor sonore a dus la inventarea primelor instrumente muzicale, oamenii compensând relativ cu ajutorul lor anumite game. Graiurile ivite - sintetizând prin puține cuvinte aspecte complexe - au caracterizat comunicările corciturilor Neandertalilor cu Homo Sapiens (așa-numiții Cro Magnon) iar apoi au fost firești la toți oamenii, astfel dezvoltându-se limbile. O geneză similară a avut-o și reprezentarea vizuală / grafică abstractă până la exprimarea prin scriere, ivită tocmai pentru compensarea relativă a diminuării posibilităților de memorări: creierele Uriașilor Neandertali / Titani = “Tătâni” și Cro Magnon / Giganți = “prunci” erau mai mari decât ale oamenilor Homo Sapiens, combinațiile lor neuronale facilitând posibilități neatinse de cele ale creierelor Homo Sapiens (oameni care și de aceea s-au organizat social în grupuri, spre a atinge înțelepciunea); astfel au fost câteva elemente esențiale pentru omenire, tipice strălucitei Ere primordiale (zisă “de Aur”). Se poate imagina evoluţia comunicării umane transferată pe durata unei zile (24 de ore): momentul de pornire, ora 0, este datat cu 36 de milenii în urmă, la intrarea organizată a Homo Sapiens în Europa, când se crede - convenţional, printre primii care au sugerat respectivul timp fiind în 1951 antropologul Britanic Kenneth Oakley - că a apărut limbajul structurat ca mijloc de comunicare (dar divin - după cum au susţinut toate culturile străvechi - limbajul uman deosebindu-se de cel al animalelor deoarece permite formularea gândirii simbolice, oamenii având gena vorbirii FOX P2 / ce lipseşte vieţuitoarelor ne-umane; primele dialoguri efective au avut loc între cele mai recente 3 specii umane, Neandertal, Cro Magnon şi Homo Sapiens, pe baza capacităţii de abstractizare - inclusiv a imaginaţiei foarte elaborată, ce diferenţiază oamenii de celelalte ființe - apărută, conform atât geneticienilor cât şi istoricilor, în urmă cu 50 de milenii). O scurtă redare a progreselor oferă următoarea imagine: ora 3 noaptea - nici un progres; ora 6 dimineaţa - nu se constată nici o schimbare. La ora 8 dimineaţa începe prima revoluţie în comunicare: este descoperită pictura rupestră. Privind în continuare dezvoltarea comunicaţională se constată: ora 12 / amiaza - nimic nou, peşterile sunt pictate în continuare. Ora 18 - aceeaşi imagine: în peşteri activează artiştii. Ora 19 - se “mişcă” ceva în sectorul comunicării: în spaţiul Românilor apare (în premieră mondială) scrisul / abstract. Ora 20: vechii Egipteni adoptă scrisul / hieroglific. Ora 20:40 - Sumerienii utilizează scrisul / cuneiform. Ora 21:28 - se dezvoltă alfabetul. Ora 22:06 - perioada când a trăit Homer / “Ho-mer” (primul mare poet European / cu toate că era Anatolian). Imperiul Roman a durat între 22:38 şi 23:01. Abia la 23:38, la Mainz / Germania a început următoarea revoluţie în comunicare - Johannes Gutenberg (1398-1468) a tipărit Biblia.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmVTP-a1PyM4gUkTsgY8asmweAdpYscYEiNRoKK673zbyq0uSFirkTM61aI-KrnLIoP_3QzVc-YFvLIX2HnrQ-QZsH79SX80MYAQZkeTlvMCnx4S8zO2aKAXesX1sSXxrE9iNv8zXiL90/s1600/image427.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmVTP-a1PyM4gUkTsgY8asmweAdpYscYEiNRoKK673zbyq0uSFirkTM61aI-KrnLIoP_3QzVc-YFvLIX2HnrQ-QZsH79SX80MYAQZkeTlvMCnx4S8zO2aKAXesX1sSXxrE9iNv8zXiL90/w400-h400/image427.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De atunci, invenţiile s-au succedat tot mai repede: 23:53 - presa tipografică pe aburi, 23:54 - telegraful, 23:55 - telefonul. Din acel moment a început explozia comunicaţională: 23:57 - filmul cu sunet, 23:58 - televiziunea în culori, 23:59 - primul satelit artificial. Ultimele secunde: comunicaţiile şi computerele converg. Cu alte cuvinte: Civilizaţia îl dotează pe om cu o tehnică prin care puterea şi activitatea sa se măresc considerabil, în timp ce natura sa fundamentală (biologică) nu s-a schimbat. De exemplu, autorul acestei lucrări face parte din prima generaţie </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> care a beneficiat de electricitate acasă de la naştere (poate că viaţa omenirii fără electricitate - ce a pătruns aproape peste tot - este acum greu de imaginat: în această lucrare referirile sunt tocmai la aşa timpuri - la asemenea condiţii, mult diferite față de cele din prezent - în trecut fiind evident valorificate energiile din natură, însă sub alte forme); de altfel, autorul e pe Lumea Asta din vremuri când nu era Internet pe planetă, telefonia era doar prin cabluri, transportul feroviar era cu locomotive pe aburi, în România nu exista televiziune în culori, etc.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinFe6L3hj1oKnMixXauTXXL0G0cRtWO5yASFK0ZPVjdmrLumvSnexV3n10ywPJfvFjlWM1jjXcPNZhi_HdntGmqvLVDrK9AI3XTxuSVXW_WhVx6V1OFkQRbv3Pe-pHZRcL1GUzDioG3Cw/s1600/image429.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="332" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinFe6L3hj1oKnMixXauTXXL0G0cRtWO5yASFK0ZPVjdmrLumvSnexV3n10ywPJfvFjlWM1jjXcPNZhi_HdntGmqvLVDrK9AI3XTxuSVXW_WhVx6V1OFkQRbv3Pe-pHZRcL1GUzDioG3Cw/w400-h332/image429.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Apariţia limbajului - ca reper utilizat în expunere - a fost mecanismul de declanşare culturală, fiind principala activitate ce a implicat crearea şi manipularea de simboluri; creierul uman încă determină modul de prelucrare al sentimentelor şi gândurilor, prin procese intuitive ce definesc intelectul uman / oamenii de ştiinţă deocamdată nu cunosc modul prin care semnalele electro-chimice din creier dau naştere conştiinţei (în istoria omenirii, pionierii conştiinţei au fost şamanii), căci invenţia limbajului a fost doar catalizatorul inovaţiilor oferite de gândirea umană într-o acceleraţie tot mai mărită, modificarea distinctă a ritmului de schimbare fiind caracteristica intervenţiei omului Modern: Homo Sapiens (creierul uman continuă să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice timp de</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> circa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">37 de ore după moarte). Aportul părinţilor - formând perechea masculino-feminină indispensabilă concepţiei - este că tatăl contribuie cu spiritul iar mama contribuie cu sufletul (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e de observat că la oameni cea mai mică dintre celule e spermatozoidul şi cea mai mare dintre celule e ovulul); </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ambii părinţi au deopotrivă spirit şi suflet, însă participarea lor la facere e împărţită, pentru oul / embrionul naşterii bărbatul facilitând întâlnirea spiritului uman cu sufletul uman facilitat de femeie (e de remarcat că dintre toate vieţuitoarele, doar oamenii sunt capabili de sex stând faţă în faţă). În gama cromatică asociatei mamei şi tatălui, împreună cu cea a corpului pruncului (respectiv femininul purpuriu / roşu, masculinul turcoaz / albastru şi albul oaselor trupului), amestecul a dat la extremele spiritului şi sufletului nuanţele de la violet la roz; lumina paternă se evidenţia în întunericul matern, relaţia lor fiind de necesitate reciprocă, pentru punerea în valoare a ambilor faţă de terţa formă: progenitura, rodul dragostei lor. Spiritul aparţine Cerului iar sufletul aparţine Pământului, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“cununia” lor în trupul omului dând viaţă corpului uman (prin “corpul vital” / biocâmpul - “dublul” persoanei, format de îmbinarea energiei sufletului şi forţei spiritului - mai mare decât trupul fizic, văzut dintotdeauna de cei </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fermecați” / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vrăjiți”, care au dobândit vederea spirituală, aflaţi sub hipnoză, etc., din 1939 vizibil uşor prin fotografierea descoperită de soţii Armeni Kirlian), după moarte spiritul şi sufletul părăsind trupul fizic, întorcându-se în “Lumea Cealaltă”, fiecare pe drumul său: spiritul înălţându-se la Cer iar sufletul rămânând ataşat Gliei (unii presupunând migrarea sufletelor în alte vieţuitoare, însă fără perechile lor spirituale neputând produce visatele reîncarnări în alte trupuri); diversitatea umană este aşa de mare încât până acum n-au existat 2 oameni la fel (mai mult, prin distrugerea trupului, “dublul” persoanei nu-i poate supravieţui, căci n-are ce reprezenta / pe Pământ sufletul fără spirit fiind ca în Cer spiritul fără suflet). La noul-născut, mama aduce sufletul iar tata aduce spiritul, “cununia” lor (respectiv cuantumul posibilelor combinaţii suflet-spirit) depinzând de a treia parte, cea materială a trupului; datorită tripletei suflet-spirit-trup (condiţionate reciproc), corpul fiecăruia este unic - chiar şi la gemenii monozigoți fiind diferit, inclusiv biologic - oamenii în plus faţă de alte vieţuitoare având raţiune. “Cheia” este suportul genetic, care permanent permite date noi dar şi păstrează datele acumulate, în timpul vieţii continuitatea trupului fizic păstrându-se cu toate că la circa fiecare 7 ani conţinutul său este complet regenerat cu material biologic nou (aşa după cum a fost probat ştiinţific, prin înnoirea tuturor celulelor trupului): din mare vechime, se ştia că oamenii cu mult spirit erau Genii şi oamenii cu mult suflet erau Mani (Genii erau apropiaţii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> iar Manii erau apropiaţii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Pământului); moartea însă este ereditară, la momentul decesului fiind separarea spiritului de suflet, trupul rămânând astfel fără viaţă. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Evidenţele din Siberia - documentate de savanţi din Rusia, România, ş.a. - sunt că primii şamani din lume erau Gherga; în plus, similar cum vechii Români aveau termenul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gorgoane” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">spirite”, antropologul Rus Serghei Shirokogorov 1887-1939 afirma că şi în timpul său spiritele şamanilor Tunguşi / Siberieni se numeau Jerga iar în America Centrală, de exemplu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zona fantomelor” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">duhurilor” Real de Catorce 23,41 lat. N, 100,53 long. V din Mexic - unde încă sunt activi şamanii Guachichil / Huichol - din legendă e ştiut spiritul protector al minerilor argintari ca El Jergas (provenienţa nativilor Americani a fost dovedită ca fiind Siberiană, prin migrarea petrecută în timpul retragerii calotei glaciare din Emisfera Nordică). Este de ştiut că ochiul - organ al percepţiei vizuale - a fost considerat aproape universal simbolul percepţiei intelectuale, hinduşii numind ochiul frontal ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“al treilea ochi” iar eschimoşii desemnând şamanul cu expresia “cel care are ochi” (la eskimoși / “e-schi-moși” - oamenii extrem Nordici ai EurAsiei, în Vechea Lume aceia fiind știuți ca HiperBorei - se poate remarca apropierea de înțelesul ca “moșii schiurilor”, onomastică rezonând Scit; populația indigenă Nord Americană e Innuită, onomastică rezonând cu ancestralul An).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoria ideilor şi credinţelor religioase”, Dr. Mircea Eliade a observat: “Chiar înaintea limbajului articulat, vocea omenească era capabilă să transmită informaţii, ordine sau dorinţe, şi, de asemenea, să suscite un întreg univers prin exploziile sale sonore, prin inovaţiile sale fonice. Este destul să ne gândim la creaţiile fabuloase, paramitologice şi parapoetice dar şi iconografice, ocazionate de exerciţiile preliminare ale şamanilor pregătindu-şi călătoria lor extatică sau de repetiţia în timpul anumitor meditaţii Yoga, implicând în acelaşi timp ritmul respiraţiei şi vizualizarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">silabelor mistice’. Pe măsura perfecţionării sale, limbajul îşi mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul pronunţat declanşa o forţă, dificil - dacă nu imposibil - de anulat; credinţe similare supravieţuiesc încă în numeroase culturi primitive şi populare”. (Şamanul era intermediarul mesajelor dintre Lumi - </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta” şi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” - dintre oameni şi Zei). Dat fiind acest context, se poate remarca - la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vorbitorii oricărei limbi sau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Grai</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - că rostirea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gher-ga” e puternică; este de observat că faza primitivă a limbajului a fost predominant simbolică (înţelesul simplu Gher-Ga fiind Cer-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Glie</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">), ulterior trecându-se de la natural la convenţional, hierogamia Cer-Glie = Gher-Ga încheind celelalte ipostaze Gherga: destinul Gherga s-a datorat şi amprentei numelui. În 2010, cercetătoarea Nataşa Galche a scris despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Misterele şamanilor siberieni”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Tainicii Munţi Altai formează un tărâm mistic, unde domnesc puterea şi energia pură a pământului; un tărâm cu puteri miraculoase. Siberia este un ţinut fascinant, al contrastelor uimitoare: stepa şi zonele deşertice, taigaua şi tundra, vaste regiuni muntoase, locuite doar de animale sălbatice; energiile fantastice ale zonei le poţi simţi în foşnetul frunzelor, în adierea vântului, în liniştea stepelor caucaziene, în şopotul fluviilor siberiene. Dar cea mai potrivită întruchipare a fluidului energetic este dansul ritualic al şamanilor care trăiesc într-o puternică armonie cu natura. Şamanul mijloceşte transferul de energie dinspre natură spre cel care are nevoie. Munţii Altai - în sine - reprezintă acel vindecător. Unul dintre elementele fundamentale ale filosofiei şamanice îl reprezintă comuniunea cu forţele naturii. Şamanismul este sistemul de credinţe al nativilor din Altai. Siberia este o sursă de înţelepciune străveche, în care ritualurile şamanice mistice s-au păstrat cu fidelitate, în timp. Şamanismul siberian datează de peste 40 de milenii şi este o adevărată tradiţie spirituală, o sursă de fericire şi iubire. Iniţial, şamanii erau numai vracii din Altai; cu trecerea timpului însă - şi odată cu dezvoltarea puterilor uimitoare ale acestei tradiţii - şamanismul s-a răspândit în toate colţurile lumii. Astăzi, întâlnim forme variate de şamanism atât în Laponia, cât şi în Africa, ş.a.m.d. Existenţa şamanică este bazată pe conectarea individuală la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">spiritele cosmice’. Şamanii îi ajută pe cei neiniţiaţi să-şi deschidă căi de comunicare cu acest nivel al cunoaşterii. Se poate afirma că şamanismul siberian, deşi ancestral, reprezintă ultima treaptă de explorat a spiritualităţii moderne. Şamanul - sau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Kam’, cum este numit în Altai - intră în contact cu spiritele şi zeii într-o stare modificată a conştiinţei de sine. Slujitorii acestui cult sunt mesageri între lumea reală şi lumea subtilă, intră în comuniune cu spiritele naturii, vindecă boli, prezic, etc. Astfel, practicile şamanice demonstrează o mare diversitate. În cultura şamanică din Altai, muzica şi incantaţiile imită sunetele din natură, parcă în încercarea de a realiza o cât mai perfectă armonie cu universul. Se spune că, indiferent unde s-ar afla şamanii, folosesc plante care stimulează capacităţile telepatice. În toate tradiţiile şamanice - fie din Siberia sau din Africa - intrarea în transă şi întreaga călătorie a şamanului este ghidată de tobe lovite într-un ritm susţinut, şi de dansul însoţitor. Există câteva elemente obligatorii pentru a ajunge şaman. De obicei, puterile şamanului sunt considerate un dar ereditar, ce se transmite din generaţie în generaţie, fiind necesară existenţa unui strămoş care a practicat şamanismul. Se spune că şamanul trebuie să fie ‘însemnat’ de către divinitate. El are un semn distinct din naştere (de exemplu 6 degete, etc.), o particularitate care îl face diferit fizic faţă de ceilalţi oameni. Şamanul trebuie să fie capabil să comunice cu spiritele şi să-şi trimită sufletul în locuri diferite din Univers. Prin dansul său în jurul focului, prin bătaia tobei sale, şamanul poate induce celor care asistă o stare hipnotică. Testele din laborator au dovedit că bătaia tobei poate provoca schimbări în sistemul nervos central al omului; un şaman îşi bate toba cu o frecvenţă între 4 şi 7 bătăi pe secundă: acest ritm coincide cu frecvenţa impulsurilor electrice produse de creierul uman (undele celebrale - conduse de jocul tobei - şi dansul în jurul focului, induc visele şi halucinaţiile din starea de hipnoză sau transă). Şamanul - prin trăirea intensă a muzicii sale - ajunge în câteva minute într-o stare de transă (la aceeaşi profunzime se poate ajunge prin meditaţie adâncă după câteva ore). Până de curând, antropologii au privit aptitudinile şamanilor doar ca pe o curiozitate, o manifestare a superstiţiei populare; eficienţa ritualului său nu părea să prezinte vreun interes. Abia în ultimul timp, cercetătorii fenomenului şi-au dat seama că magia şamanică nu e o legendă, ci funcţionează efectiv. Este limpede că în spatele straniilor ritualuri, compuse din sacrificii de animale, transe şi cântece foarte ritmate, se ascunde o ştiinţă străveche a tehnicilor prin care pot fi obţinute efecte magice. Studiile recente au demonstrat că în timpul procesului de vindecare al unui bolnav, creierul şamanului şi creierul pacientului încep să lucreze în acelaşi ritm şi că - prin intermediul sinergiei - atât starea psihică a bolnavului, cât şi sistemul său imunitar se pot îmbunătăţi! Prin asemenea experimente s-a demonstrat că şamanismul nu este doar o credinţă primitivă, ci este o realitate ştiinţifică!”</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3IM0xVnkIgTHDCJR3C75z09xoNbcHhf9yxCTgwOZp4FwSMWocHzgNlplfNheVNZAYSlyrtN7gfuWQBd5t8kj_7I5XjmVCUfUR46FgSeBeGDLCoDv1gbir6m3A4Bp-to4pOeJMj0VPS90/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3IM0xVnkIgTHDCJR3C75z09xoNbcHhf9yxCTgwOZp4FwSMWocHzgNlplfNheVNZAYSlyrtN7gfuWQBd5t8kj_7I5XjmVCUfUR46FgSeBeGDLCoDv1gbir6m3A4Bp-to4pOeJMj0VPS90/s400/image002.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conform şi învățatului Elveţian Daniel LeClerc 1625-1728, care a realizat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria medicinii”, fiul lui Noe, biblicul Ham - bunicul lui Ghergheseu / după cum a scris Vechiul Testament în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” - echivalat şi cu biblicul patriarh Eno / Enoh însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Început” iar în vechime ca Tată / Titan, în Egiptul vechi, adică în Pitah = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţara Pitei” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţara Pâinii”, după cum îşi avea iniţial numele vechiul Egipt, Ptah fiind Zeul Focului, ca Thot, numit Tăt de Etiopienii vechi, Hermes de Grecii vechi, Mercur de Romani (argintului viu, adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mercurului”, singurului metal lichid, Armânii îi ziceau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ghearghiru”, după cum apare şi în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul armânesc-românesc” editat de Dr. Tache Papahagi în 1963 iar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">planetei sale - cea mai apropiată de Soare şi cu cea mai rapidă rotaţie în jurul aceluia - îi erau asociate păsările cu cântec limpede şi muzical, alunul, etc.), apoi identificat ca Idrîs de musulmani, ş.a.m.d., avea rolul de a face fiecare lucru să vibreze </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“inspirându-se din denumirea cea mai favorabilă şi din faptul că ea acţiona conform acelui nume”, după cum apare în capitolul 15 al lucrării “Kore Kosmou” adică “Virginitatea cosmosului” / “Pupila lumii”; proto Indo-Europeanul “Tît” pentru “căldură” / “foc” în vechea Greacă a dus la “Tîto” pentru Titan, “Titân” în Greaca veche fiind un corp cosmic / un fel de cometă iar “a încălzi” / “a arde” avea rădăcina proto Indo-Europeană “Gher”, Zeiţa Artemida având de pildă epitetul Trac “Gherme-titha”, însemnând “cu ţâţele calde”, “titha” fiind “ţâţe” / “sâni”, popular Românii utilizând printre termenii frecvenţi din familie - masculin dar şi muieresc - atât “tată”, cât şi “ţaţă”. Intonând “Imnul înnoirii”, Hermes anunţa: “Îl voi cânta pe creatorul universului, cel care a statornicit pământul şi a suspendat cerul, a poruncit apei dulci să iasă din Ocean şi să se răspândească pe pământul locuit şi cel nelocuit, pentru crearea şi hrana oamenilor. Iată ce strigă omul că-ţi aparţine, prin foc, prin aer, prin pământ, prin suflare, prin creaturile tale”. (De străvechii Gherghi / Gurgi erau legate şi cuvinte ca “a curge”, “în jur”, “a jura”, “dulci”, etc). În “preistorie” (perioada convenţional botezată aşa în lipsa existenţei scrierii / consemnările fiind tipice timpurilor botezate ca “istorice”, însă alte dovezi - ce nu-s “scrise” dar se pot “auzi” din Graiuri ori “vedea” în urme, inclusiv arheologice - abundă pentru “preistorie”), Cultul Soarelui Ra era foarte răspândit pe Pământul Ga: invocarea Soarelui Ra şi pământului Ga se făcea prin strigăte - ca să fie auzite de îndepărtatele şi totodată de măreţele entităţi Ra şi Ga - de unde verbele “a răgi” şi “a răguşi” / cu “răguşeală”, etc., procesul respectiv fiind “ruga”, cu “rug” de spini sau “rug” de foc (apoi apărând tot ceea ce ţine de “regal”, ca “regat”, “rege”, “regină”, ori “glorie” / glo-ria, “gură” / gu-ra, ş.a.), cuvinte evident formate din combinarea Ra-Ga; “gălăgia” (consonantic G-L-G) s-a suprapus peste rădăcina G-R-G a Gherghilor. Cei care rugau Gea prin răgete erau “Gea-ragi” / Gearagi, ştiuţi Româneşte ca Gealaţi: Uriaşii vechii credinţe în Marea Mumă a Pământului Ga dar şi în Tatăl Ceresc Ra, vestiţi viteji, pomeniţi şi în miturile diluviene; unele elemente ale Cultului Soarelui, ca Graiul şi compoziţiile sale, ca Nedeile în Munţi, ca săgetarea norilor, ca dansurile Căluşarilor, ca inscripţionările deosebite / aparte din grote, de pe locuinţe, haine ori tatuaje sau colaci, etc., n-au mai fost în practicile obişnuite ale altor popoare din lume, ceea ce denotă originalitatea şi primordialitatea Ra-mană (a paleoliticilor din spaţiul de acum al României = “Oamenii Raiului”) iar asemenea aspecte nu-s de neglijat, ci de considerat, ca foarte importante în “citirea” marelui / îndepărtatului trecut.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtZ5hp30WPmBXusN7DULecJY8uJls-eOGbB4DvSp1lMckO7nOQ1ax5z8qbWVDMZ2rU8BoLx_p0z9CnnVeSlC44kPJq3cd31H3ArTKlJl6C_8eITp29quY5muTAznzYiPHWagGXRwLrv4Y/s1600/image437.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="235" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtZ5hp30WPmBXusN7DULecJY8uJls-eOGbB4DvSp1lMckO7nOQ1ax5z8qbWVDMZ2rU8BoLx_p0z9CnnVeSlC44kPJq3cd31H3ArTKlJl6C_8eITp29quY5muTAznzYiPHWagGXRwLrv4Y/w400-h235/image437.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dr. Traian Stănciulescu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Miturile creaţiei” a scris despre evoluţia limbajului simbolic: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Se cuvine ca o exegeză minuţioasă asupra genezei cuvântului să cuprindă şi răspunsul la întrebarea: este cuvântul originar de natură individuală sau socială? Altfel spus, este el rezultatul unui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘homo nomenclator’ sau ‘erou civilizator’ care ar fi dăruit omului de rând cuvântul spre folosinţă ori dimpotrivă este cuvântul rezultatul unui îndelungat efort colectiv, în care individul creator de cuvinte şi-a estompat până la pierdere locul privilegiat? În istoria acestei interogaţii s-au formulat argumente atât pentru un punct de vedere, cât şi pentru altul. Cuvântul originar este în egală măsură rezultatul unui act individual care se socializează şi al unui act social care se individualizează. Fondul primitiv de cuvinte (numele de obiecte, fenomene sau procese) s-a născut pe calea mimetismului în diferitele sale variante. Formele simbolice ale limbajului non-verbal, mai întâi, şi ale celui verbal, mai apoi, s-au dezvoltat pe fondul deja existent al unei conştiinţe colective semnificatoare. Psihograma cuvântului prim era deja o realitate constituită la nivelul grupului. Mecanismul imitaţiei a fost angajat decisiv în procesul socializării cuvântului-simbol. Reproducerea imitativă a substratului sonor / semnificant a devenit un exerciţiu practic cu efecte tot mai evidente la nivelul grupului prin repetiţie, prin extinderea comunicării la scara unor grupuri umane tot mai largi şi în spaţii geografice tot mai ample - în paralel cu creşterea eficienţei sale - şi prin estomparea la nivelul grupului a semnificaţiilor originare în acelaşi timp cu dobândirea unor accepţiuni conotative asociate aceloraşi semnificanţi sonori (dacă pentru un anume individ cuvântul ‘cer’ era asociat cu luminozitatea şi căldura soarelui - generându-i o stare de destindere şi linişte sufletească - altuia îi amintea atotputernicia furtunii şi deci reacţia de temere, de nelinişte în faţa naturii cosmice, a necunoscutului): mecanismul a fost de resemnificare a cuvântului faţă de referenţialele sale, de care s-a folosit simbolismul cosmogonic / mitic, astfel explicându-se natura conotativă a limbajului simbolic arhaic. Cu privire la dialectica natural-convenţional: limbajul predominant simbolic / motivat din perioada arhaică s-a transformat într-un limbaj predominant semiotic / nemotivat (transformare concret dovedită de constatarea că în limbile arhaice procentajul cuvintelor intrinsec motivate - onomatopeice, interjective - şi al celor cu simbolism fonetic a fost mult mai mare decât cel prezent în limbile moderne. Cu privire la dialectica individual-social: cuvântul a ajuns în procesul interacţiunii simbolice prin interacţiunea de conţinut (respectiv prin confruntarea conţinutului expresiilor verbale vehiculate cu imaginile mentale pre-existente, generate de realităţi, şi aducerea lor treptată la numitorul comun) şi prin interacţiunea de formă (rezultând din găsirea expresiei sonore adecvate unei realităţi anume şi din adaptarea semnificantului sonor la particularităţile morfo-fiziologice ale membrilor colectivităţii), cele 2 modalităţi de rafinare a cuvântului fiind complementare, forma lui finală fiind media acelor prefaceri de natură sincronică. În această ultimă alternativă, semiotică, în care semnificaţia prefigurează semnificantul - respectiv conţinutul prefigurează forma - s-a conturat nevoia regăsirii începuturilor prin formularea credinţei potrivit căreia: La început a fost ‘Cuvântul’. Creaţia cosmică prin cuplarea de tip sexual a asociat 2 principii cosmice generatoare: un principiu feminin, reprezentând în esenţă matricea receptoare, substratul-semnificant pentru un principiu masculin fecundator (conţinut informaţional-semnificat). În această interpretare, s-au realizat corespondenţele semiotice dintre masculin şi semnificat pe de o parte, respectiv feminin şi semnificant pe de altă parte. Practic, printr-o atare hierogamie cosmică a avut loc fenomenul de geneză al ‘semnului cosmic’, ca diadă semnificant-semnificat ce a îmbrăcat numeroase forme particulare, de la cele ale zeităţilor secunde născute în urma acelei împrejurări, până la apariţia structurilor cosmice fundamentale ale lumii (stele, lună, soare, etc). Principiile genitoare ale lumii s-au manifestat sub forma cuplajului concret definit (cazul perechii Cer-Tată / Pământ-Mamă), cu regăsirea în motivul androginismului cosmic, în care ‘semnul cosmogenetic’ pare deja constituit ca unitate paradoxală a masculinului cu femininul, a semnificatului cu semnificantul”. (În lume au mai existat şi alte tipuri de creaţie - din ou, de tip sacrificial, Magică, etc. - însă acelea au fost colaterale, Gherga / Gher-Ga fiind o creaţie sexuală / erotică, apărând din dragoste / iubire; de altfel, proto Indo-Europeana </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">kăr” a fost rădăcina pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“drag” iar mult mai târziu a fost o legătură între “Drag” și “Trac” - după cum a observat și cercetătorul Român Adrian Bucurescu - în sensul că “Dragae” era înțelesul Antic pentru “atrăgător”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">). Despre om, ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“beneficiar al cosmogenezei”, Dr. Traian Stănciulescu - preşedintele Societăţii Române de Semiotică - a mai enunţat: “Apariţia fiinţei umane a asociat demersului creator o conotaţie pragmatică: aceea a modelării prin voinţă şi putere divină a unui nou tip de receptor, aparent neangajat în creaţie, dar făcând parte din ea. Corespunzător tipurilor de antropogonii mitice, omul apare ca un semn, ca un rezultat al proiectului divin. În calitate de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">‘semn’, omul poate fi definit prin câteva raporturi instituite între semnificant şi semnificat. Geneza de tip biologic regăseşte, în esenţă, corespondenţa dintre principiul activ / masculin (cu semnificaţia genetică a lichidului seminal, cuprinzând semnificatul fiinţei ce urmează a se naşte) şi principiul pasiv / feminin, substratul receptor, semnificant absolut indispensabil naşterii ‘semnului’ care este omul. Naşterea din ovoid a omului presupune regăsirea aceleiaşi ‘dualităţi semnificative’ în cuplajul dintre un principiu entropic nestructurat, semnificant / substrat de tip ‘albuş’, cu un principiu ordonator, negentropic, de tip ‘gălbenuş’. Antropogonia prin metamorfoză desfăşoară, în ultimă instanţă, principiul rezonanţei universale, al holografiei care face ca partea să se dezvolte în consens cu întregul. Aşa cum prin informaţia / semnificaţia ADN-ului orice fărâmă din trupul unei fiinţe îi păstrează mai mult sau mai puţin fidel imaginea, aşa şi omul născut din trup de zeu va reproduce ‘chipul’ aceluia, printr-un grad anume de asemănare. Creaţia magică a omului, prin intermediul cuvântului generator se manifestă sub semnul aceluiaşi principiu. Cuvântul ‘magic’ posedă un conţinut informaţional (semnificat) care este transferat prin rezonanţa propriului substrat (semnificant energetic) unui substrat exterior (semnificant substanţial). În perspectivă cosmogenetică, omul a apărut ca ‘semn al creaţiei divine’: ‘ceva’ care suplinea ‘altceva’ (voinţa de exterioritate a divinităţii) şi avea semnificaţie pentru ‘cineva’ (divinitate mai întâi, omul însuşi mai apoi). Dobândirea conştiinţei de sine, prin resemnificarea propriei geneze, l-a transformat pe om în demiurgul unei deveniri tinzând mereu spre sacralizare, prin asemenea resemnificare orice creaţie umană urmărind modelul exemplar al creaţiei cosmice: astfel, creaţia umană a devenit semn al creaţiei divine, pe care a suplinit-o în faţa conştiinţei profane. Originea sintagmei simbolico-figurative de tipul Cer / Tată - Pământ / Mamă se află fie în experienţa comună, obişnuită, fie în cea imaginativ-creatoare, în cea onirică sau paranormală, individuală sau transindividuală, în experienţa insolită, neobişnuită, a întâlnirii omului cu ‘semenii întru raţiune’ aparţinând unor ignorate lumi cosmice”. Cer-Pământ = Gher-Ga a făcut ca Gherga să se înscrie în acel scenariu ancestral, străbătând viguros mileniile. Este de remarcat că străvechea rădăcină Sanscrită şi Indo-Europeană </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Bhă” - pentru ceea ce însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Lumină”, respectiv </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Cuvânt” - a rămas ca prefixul numirii atât pentru Bănat / Banat, cât şi pentru Gyagar (India): Bhărat; iar aşa după cum a anunţat de exemplu Biblia, “la început era Cuvântul” (Platon enunţând că la început a fost ideea, toţi Anticii venerând şi lumina), în Sanscrită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">(</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">San-scrită” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Sfânta scriere”) </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“bhanati” fiind “a vorbi”, în Armeană “ban” rămânând cu înţelesul de “cuvânt”, etc. Reluând cu aşa “cheie” / “metodă” ceea ce era “la început”, n-ar fi doar teritoriile denumite Bhănat / Bănat şi Bhărat / India - succesoarele imediate ale diluvianului Imperiu Borean / Atlant, devenite centrele primelor Civilizaţii post-diluviene, la apus şi la răsărit de Cornul Abundenţei / cealaltă Civilizaţie diluviană - ci şi semnificaţiile lor ca locuri de “suflet”, căci dintru începuturi sufletul a fost numit “Ba” (cu înţeles de “sclipire”): în mare vechime, “coarnele” substituiau “razele” (prin “corn” fiind de înţeles “rază”, utilizarea substitutului de “corn” fiind - de-a lungul timpului şi în diverse culturi - în variate contexte); de exemplu, sub forma Sanscrită Bhautta era ceea ce autohtonii aveau mai simplu ca Bod pentru Ti-bet (prefixul “Ti” - Chinez “Po” - însemna “înalt”). Nu este deloc de neglijat echivalența orientală </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“B” pentru “P”: de pildă, ceea ce era “Pa” în Vechea Europă / adică în apusul Vechii Lumi a ajuns “Ba” în răsăritul Vechii Lumi. Sufletul Soarelui “Pa-Ra” a ajuns simbolizat prin organul sexual masculin “Pu-La” (suprapunerea “R”/“L” fiind de asemenea considerată), concret în Vechea Lume </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“pula” - venerată prin Cultul Phalic - reprezentând purul suflet solar: se ridica, strălucea / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“stră-lucea” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">când era la culme și se calma, în mod similar cu traseul Soarelui Ra pe Cer (ce zilnic răsare în zori, strălucește / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">stră-lucește” la culme și apune)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">; pe de altă parte, stropitul cu apă - cu mană sau rouă - de altfel, ploaia fiind dintotdeauna apreciată pentru roadele ce urmau după ea, simboliza stropirea cu spermă / dintotdeauna apreciată pentru fertilizarea ce urma după ea. “Ba-Nat” / “Ba-Anat” era atât sufletul Zeiței A/Nat, cât și regiunea sfintei A/Nat (“Pa-Nat” / “Pa-Anat”) iar “Bhă-Rat” egala în pronunție orientală tipică “Phă-Rat”, anume “Sacrul Regat”, Țara înaltului Soare, binecuvântata Indie aflându-se la poalele celor mai înalți Munți din lume, acolo unde răsărea Ra, fiind tărâmul Zeului Ra.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Ulterioara cultură hindusă din Bhărat / India - cu începutul dezvoltării în Bazinul Indului / locul Civilizației Ghaggar, Fluviul avându-şi izvorul în Munţii Karakoram - a reprodus onomastic, pentru Inzi, prin “In-Du” pe Zeul (“Za” / “Da”) “An”, devenit acolo “In”: din Epoca Pietrei, trecerea de la Anu’ Vechi la Anu’ Nou a fost sistematic marcată în “Ba-Anat” / Baanat, similar fiind şi în Bhărat / “Bhă-Rat”, la început numai în N Indian, mereu în luna Martie (inclusiv în prezent, oficial Anul Nou Indian e cel corespunzător calendarului hindus, în Martie iar în Baanat / Banat - şi în general în spaţiul Român - Tradiţia Anului Nou celebrat la Mărţişor a fost abandonată abia în Epoca Modernă, amintirea rămânându-i în colinde / folclor şi în istorie, învierea naturii primăvara prin apariţia unui An Nou în locul celui vechi regăsindu-se în străvechea temă şamanică Siberiană a învierii, atestată mult anterior de pildă decât timpul când a scris Biblia despre înviere); conform savantului Român Petru Caraman 1898-1980, de la început rolul colindătorilor era de mesageri ai fericirii, dânsul văzând Sud-Estul Europei ca pe o “zonă culturală unitară” unde se manifestau credinţe religioase de sorginte paleolitică, cu referire particulară la datina colindatului, ce avea “trăsături comune la popoarele cele mai diverse de pe spaţiul imens pe care s-a întins tipul oriental al ei, adică de la Marea Egee şi din regiunile pontice până la Baltica şi la Marea Albă în direcţia sud-nord iar de la Adriatica şi munţii Boemiei spre Ural şi chiar dincolo, în direcţia vest-est”. Despre “Sfânta zi a Învierii”, Emil Gherga - secretarul de redacție al revistei “Banatul” - a scris în primăvara anului 1926: “În viața noastră încărcată cu multe griji mari și mărunte, am ajuns iarăși în anotimpul cel mai frumos și cel mai poetic. Zilele cumplite ale iernii au trecut, nelăsând nici o urmă. Pământul acoperit încă ieri cu zăpadă s-a liberat de această povară silnică pentru ca să ni se prezinte ochilor noștri obosiți deja de înfățișarea monotonă a iernii în îmbrăcămintea sa cea nouă. Cerul, cel până acum întunecat și nepătruns, din cauza norilor ce-l împresurau, se înseninează, lăsând să pătrundă o dulce rază de lumină spre pământul dezghețat, pe care apoi să-l îmbrățișeze ca pe un bun și iubit amic pe care nu l-a văzut demult. Totul e nou, totul e vesel. Totul se bucură de această regăsire, de această reînviere a soarelui, care prin puterea sa a redat nouă viață câmpurilor, făcându-le haine noi și frumoase dând astfel tuturor lucrurilor un aspect sărbătoresc. E primăvară. E primăvara primenirii. E primăvara învierii. În timpul acestei redeșteptări a naturei se ține cel mai frumos praznic creștinesc, praznicul învierii a Domnului Vieții, praznicul învierii noastre. Negura deasă ce ne învăluia sufletele dispare în fața acestei lumini atotputernice. Ghiața rece a nepăsării ce ținuse în ghiarele sale inimile noastre, se topește. Întreaga noastră ființă cuprinsă de dragostea de sine, se încălzește de o iubire nouă, care dă naștere la dorinți necunoscute până acum. Totul se bucură, totul se înveselește în noi, căci e ziua primenirei noastre sufletești. Să ne iubim în această zi, să ne privim sincer în ochi față în față, să ne iertăm greșelile din trecut și să ne regăsim în noi înșine unii pe alții și astfel să reînviem spre o nouă viață mai curată. Patimile furtunoase dătătoare de dureri să se potolească, căci e ziua păcii! Nimic să nu turbure armonia inimelor iar deasupra noastră în văzduhul luminos să plutească atmosfera împăcării, căci a sosit Sfânta zi a Învierii”. Dr. Haluk Berkmen (profesor universitar din Istanbul / Turcia) a scris: “Pentru oamenii din vechime, soarele era mare divinitate. Soarele era sfânta putere de după orizont: ziua lumina şi încălzea, fiind simbolul creatorului vieţii; după ce apunea, animalele sălbatice ieşeau la vânătoare. Prin urmare, soarele simboliza viaţa, bunătatea şi protecţia, prezenţa sa fiind confortabilă, îndepărtând temerile oamenilor timpurii. Orice creatură care se bucura de soare era apreciată ca având puteri mistice. Păsări ca vulturul sau animale precum capra erau astfel de vieţuitoare sacre. De asemenea, munţii - formaţiuni naturale luminate şi încălzite cel dintâi după răsăritul soarelui - erau de asemenea iubiţi. Oamenii credeau că puterea caprei se afla în coarnele sale: cu cât erau mai lungi - şi prin urmare mai răsucite - cu atât conţineau mai multă putere (erau considerate semne de forţă şi de energie specială). Toate animalele încornorate au ajuns să fie considerate sacre iar străvechii lideri au început să poarte coarne ornamentale pentru a arăta că erau puternici, că erau încarnările divinităţii solare pe pământ şi puteau demonstra legăturile mistice (prin ritualuri şi dansuri, în jurul focurilor - deoarece acelea aveau caracteristicile de forţă solare, prin intensităţile arderilor lor - focurile ajungând astfel şi ele sacre). În EurAsia a fost prima slăvire solară din Vechea Lume (după cum o demonstrează petroglifele)”. La hinduşi şi Sumerieni, coarnele de taur aveau caracter lunar; coarnele de berbec aveau caracter solar.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNn0tGlma_d5-BFUGYrxIjrFr1Vi98Di-ys3jFyuYBirJMjlWzeZCzzu-Jf3TZ7Xc4pJrJjd_WzK_49z3Z0XpNSVwJx0iNRf_A9zZ6FST0LJJtV14-8cu899toZ9pgwYkpOexHcP-1gPg/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="102" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNn0tGlma_d5-BFUGYrxIjrFr1Vi98Di-ys3jFyuYBirJMjlWzeZCzzu-Jf3TZ7Xc4pJrJjd_WzK_49z3Z0XpNSVwJx0iNRf_A9zZ6FST0LJJtV14-8cu899toZ9pgwYkpOexHcP-1gPg/s400/image002.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În arealul Carpato-Dunăreano-Pontic n-ar fi deloc “deplasată” fuziunea dintre străvechile denumiri pentru cereasca forţă spirituală “Ma” şi strălucirea “Gher”, în “Ma-Gher”, înţelesul pentru forţa Ma a lui Garghe fiind Ma-Garghe = Marte (rădăcina regăsindu-se la moarte, Mărţişor, Martin, Marte, Martie, etc. după ce inițial a fost pentru lună “Ma-sa”, adică literalmente “sfânta forță spirituală” Ma a Selenei), lingvistic “T” fiind dovedit că a acoperit “G”. În cartea “Din istoria formelor de cultură arhaică”, publicată în 1973 de savantul A/Român Gheorghe Muşu, e scris: “În raza tipului general al zeităţilor anului şi vegetaţiei, cum şi a reprezentanţilor acestora, apare mai întâi figura zeului Marte, zeu al vegetaţiei la origini, devenit apoi zeu al războiului, evoluţie sau bipolaritate pe care am văzut-o la traci şi o găsim de asemenea la fosta comunitate italo-celtă. El lua înfăţişarea cuvenită unui zeu al vegetaţiei la sfârşitul anului vechi şi începutul celui nou, care - în vremea veche - era situat în luna ce-i poartă numele. Astfel, în fiecare an, în martie, pe străzile Romei era dus în procesiune un om îmbrăcat în piei, era lovit cu lungi nuiele şi alungat din cetate; el era numit </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">bătrânul Marte’ şi din moment ce respectiva ceremonie avea loc în ajunul primei luni pline a vechiului an roman (ce începea la 1 martie), omul îmbrăcat în piei trebuia să înfăţişeze pe Marte din anul trecut, care era alungat la începutul noului an. Or, Marte era la origini un zeu al vegetaţiei, nu al războiului. Lui Marte îi adresau ţăranii romani rugăciunile pentru sporul grâului şi al viilor, al pomilor roditori şi al păduricilor; pe deasupra - pentru ocrotirea turmelor - fermierii îi aduceau sacrificii lui Marte sub numele său: de Marte al pădurii </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Mars Silvanus’.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Numele lui Marte, din fondul egeean, îl arată ca un Kouros, ca </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Tânărul’, cel plin de vigoare, cum era şi zeul războiului Ares ‘Ma-mertos’ (‘descendent’ din Marte); Marte personifica pregnant notele şi înfăţişările atribuite tânărului ca zeu al războiului, succesiunea pentru funcţia de ‘rege al dumbrăvii’ fiind prin luptă şi omor: titlul său de rege al pădurii indica în mod clar caracterul silvestru al zeităţii pe care o servea şi - deoarece putea fi atacat doar de acela care ar fi smuls creanga unui anumit copac consacrat - se putea spune că propria sa viaţă era legată de cea a copacului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. În studiul “Din mitologia tracilor” publicat în 1982 de acelaşi savant A/Român Gheorghe Muşu, stă scris: “Marte, la origini divinitate a vegetaţiei noi din primăvară, care de aceea da şi numele lunii respective - cea dintâi - se relevează ca atare şi prin numirea sa, cu înţelesul corespunzător, </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tânărul’, trecând apoi şi în ipostazierea de la capătul opus, al vegetaţiei pierite în iarnă - ca </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Bătrânul Marte’ - alungat ritual la începutul noului ciclu, din primăvară; din stadiul primar, cu cele 2 faze ‘ortodoxe’ de la ‘capătul de jos şi de sus’ al istoriei sacre a zeităţii s-a ridicat apoi acea zeitate a războiului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. De altfel, la Gherdap - pe malul Bănăţean, regiune posibil asimilată şi ca “Lumea Cealaltă” - au rămas reprezentările cultice ale morţii, Grec având numele de Thanatos / în stranie rezonanţă mai ales cu “Bhanatos”, cu echivalenţa Orcus / Horkos şi care Latin se numea Mors (părinţii săi erau Noaptea şi Întunericul, fratele său era Hypnos / Somnus iar surorile sale erau Kerele, patronând morţile violente); în 1913, academicianul Român Vasile Pârvan a descris înfăţişarea sa Antică din Zernesium / Orşova: “Geniul morţii - sau cu numele propriu Thanatos - e ca de obicei cu picioarele încrucişate, sprijinindu-se în somn (ochii îi sunt închişi) pe o torţă mare plecată cu flacăra spre pământ”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdOoUHEG_xc5lg0bLapF9fCoWFBJbqXCnnsrdd1t2vO5xzmHinmI_M4R3AzPUistZFb7rSjhxaxQ1stmsYGQsGOK5FoAtLzOCdMIK8g8dKaj-PNWvbT98RhSy0YebB09t2EIDX4moSAFM/s1600/image445.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdOoUHEG_xc5lg0bLapF9fCoWFBJbqXCnnsrdd1t2vO5xzmHinmI_M4R3AzPUistZFb7rSjhxaxQ1stmsYGQsGOK5FoAtLzOCdMIK8g8dKaj-PNWvbT98RhSy0YebB09t2EIDX4moSAFM/w193-h400/image445.jpg" width="193" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Thanat în Banat</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La începutul secolului VI î.C., poetul Stesichorus din “Grecia Magna” / Sudul Italiei le numea pe Kere ca Gherghine / Telkine (Eustațiu le-a identificat de sorginte Curetă din Creta / Aeria iar Sf. Isidor - din Sudul Spaniei - în “Etimologii” 14:16 a scris despre Aeria / Creta că era denumită astfel după un Curet: în fruntea Curetă a fost legendarul rege Gargo, un semi-zeu; în Vechea Lume, Gargo = Gargo-ris / Gargoris era știut ca primul rege căruia i s-a putut atribui producerea mierii). În “Inteligenţa materiei” din 2009, Dr. Dumitru Dulcan a enunţat: “Eros şi Thanatos, sexualitatea şi moartea. Iată 2 termeni aproape antonimici. Foarte probabil, condiţiile de mediu au cerut pentru supravieţuire indivizi mai adaptaţi, capabili de răspunsuri noi în faţa vieţii. Astfel de indivizi nu puteau să apară decât din 2 surse ereditare diferite. Şi atunci a apărut sexualitatea şi - odată cu ea - moartea. Moartea a fost preţul plătit pentru sexualitate. Iată de ce - simbolic vorbind - Eros şi Thanatos au fost creaţi odată, de ce plăcerea nu poate exclude durerea, de ce spectacolul lumii la care asistăm astăzi nu ar fi fost posibil fără ca Adam şi Eva să părăsească raiul nemuririi. 2 indivizi diferiţi ca zestre genetică vor genera pe un al treilea, care nu va mai fi identic cu părinţii săi. Împlinindu-şi <span class="bbtext">‘</span>visul’, trec în nefiinţă. De acum lumea, cu diversitatea de forme care îi conferă măreţia, ineditul şi atracţia, îşi va lua zborul. Omul însuşi - ca una din formele acestei lumi - îşi datorează existenţa acestui <span class="bbtext">‘păcat originar’, ca să folosim expresia atât de mult comentată. Inversând datele problemei, putem să raţionăm şi altfel. Dacă prin moarte s-a ajuns la evoluţie şi prin ea la om, atunci se poate spune că la baza vieţii noastre ca fiinţe evoluate, la baza civilizaţiei, culturii şi gândirii stă fenomenul morţii. Naşterea şi moartea devin cei 2 poli între care pendulează întreaga noastră biologie. Ambii poli devin sursă de creaţie. În afirmaţia şi negaţia lor este încrustată toată existenţa lumii vii. </span></span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Cu excepţia gândirii umane care încoronează opera evoluţiei pe Terra, sexualitatea ne apare ca fenomenul cel mai frapant din universul viu. Dacă găsim că este normal ca în acelaşi organism 2 funcţii diferite să fie coordonate în vederea împlinirii unui singur scop, în sexualitate ne apar 2 organisme separate care trebuie să coopereze în vederea unui scop unic. Ce mister le cheamă? Oricât ni s-ar părea de suficientă explicaţia instinctelor, trebuie să recunoaştem subtilitatea înţelepciunii pusă de natură în ele. Nici un instinct nu dezlănţuie atâtea forţe, nu se foloseşte de o recuzită aşa bogată în manifestări şi nu rămâne atât de orb în faţa raţiunii. O incursiune sumară în istoria sexualităţii lasă impresia că natura a făcut risipă de materie creând o aşa de mare diversitate de vehicule pentru organele de reproducere când - fiziologic vorbind - nu era nevoie decât de un testicul şi un ovar. Aceste 2 organe conţin în sine toată magia lumii, atrasă fără încetare de misterul actului erotic. </span></span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Ele sunt expresia polarităţii sublimate prin plusul şi minusul care definesc materia în univers. De la particula elementară din adâncul materiei şi până la organismele vii, pe căile neumblate ale galaxiilor sau în corola diafană a florilor, pretutindeni plusul îşi caută minusul întreţinând mişcarea, existenţa, viaţa. Pentru acest motiv, sexualitatea conţine adunate în sine toate contrarietăţile lumii: mister şi amăgire, măreţie şi slăbiciune, pasivitate şi pasiune, atracţie şi repulsie, facere şi desfacere, într-un cuvânt întreaga tramă a creaţiei. </span></span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">De aceea, sexualitatea rămâne funcţia în care biologia a investit cel mai mare capital şi a creat cele mai neaşteptate forme de manifestare. Satisfacerea instinctelor oferă omului o gratificaţie, dar nici unul nu angajează o trăire psihică de o asemenea complexitate şi profunzime. Omul este singura fiinţă care depăşeşte rolul pur biologic al sexualităţii, pentru că el este singura fiinţă capabilă să creeze în afara esteticii naturale o estetică a sa, proprie. Îşi transfigurează în tot ceea ce înseamnă artă, bucuria dragostei, care pentru om devine o emanaţie înnobilată, a actului procreativ şi nu o simplă funcţie de reproducere. Valenţele sale fizice sunt transformate în valenţe afective cu adânci implicaţii psihologice. Erosul devine pentru om împlinire, sete de unitate, de desăvârşire, de infinit, de sens, de supremă exaltare. De aceea prin dragoste sunt puse în acţiune toate resorturile omeneşti, de aceea o astfel de trăire ne angajează atât de mult fiinţa, transmiţând fiorii săi până în ultima noastră celulă. Ca orice act fiziologic, şi actul erotic se desfăşoară în baza unui ‘program’, a cărui declanşare necesită o serie de semnale. Aici natura n-a făcut economie nici de mijloace, nici de inteligenţă. Aria stimulilor erotici la om este mult mai extinsă decât la alte vieţuitoare, pentru că în erotismul uman este adânc implicată sfera sa afectiv-voliţională. Aici rolul de a atrage îl are femeia. De aceea, ea este mult mai înzestrată cu ‘semnale erotice’ decât bărbatul. Există fireşte o gamă largă de nuanţări, de la bărbatul cel mai ‘Marte’ până la femeia cea mai ‘Venus’, care - în ciuda faptului că se caută - numai arareori se găsesc în limitele idealului hrănit în adâncurile subconştientului. Acceptăm ca pe o axiomă ideea că naşterea şi moartea se înscriu în ordinea naturală a lucrurilor. Şi totuşi de ce moartea? De ce într-o lume care este infinită ca întindere tot ceea ce există are o durată finită?</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Onomastici străvechi ca Anat și Thanat ori toponimii ca Banat și Anatolia, ş.a. - folosite şi în prezent, la începutul mileniului III - nu înseamnă că-s recente istoric, denumirile desigur fixându-se datorită folosirilor îndelungate, milenare (de exemplu, presupunerile de gen nefiind frânate prin atestări doar Medievale - ca aceea pentru Banat din mileniul I, când în Banat fixarea cuvântului a fost de prima scriere din lume în mileniul VI î.C., cu elemente precursoare Atlante în mileniul VII î.C. la Gherdap - şi nici de lipsa vreunor atestări explicite directe despre Banat din preistorie, ci alimentate prin deduceri, de circumstanţele contextuale, mai mult sau mai puţin indirecte, ș.a.m.d.): denumirea Banat n-a apărut brusc doar în Evul Mediu - când a fost larg consemnată - ci aşa ceva îşi avea fundamentul mult mai vechi (similar cum s-au conservat o mulţime de toponimii străvechi chiar în Banat ori în jurul său iar tocmai cu numele regiunii să nu se petreacă la fel, ar putea părea chiar ciudat, aparte de context). Așa cum Râul Timiș curge în Fluviul Dunărea și în urmă cu milenii Râul Tamos curgea în Fluviul Po-Tamos; confluența lor este în Banat (fosta regiune de suflet a Mamei Anat, partenera Tatălui An, la întâlnirea celor 2 ape curgătoare până la sfârșitul secolului XVII fiind cetatea Gradiscea), areal unde era celebrată logodna patronilor Zei cu Mărţişoare: o particularitate existentă în lume nu altundeva decât doar pe Valea Dunării inferioare (Mărţişoare există şi acum de 1 Martie, dată când în vechime se sărbătoarea Anul Nou, anume festivitatea logodirii Marii Mame cu Tatăl An, cununia lor fiind marcată în 21 Martie - la echinocţiul de primăvară - când ziua egalează noaptea). Dr. Ion Ghinoiu a scris în 1999 (cu referire şi la obiceiurile Ţinutului Almăjului din Banat - străbătut de Nera, Râu paralel cu Timişul, izvorând din Munţii Semenic / cândva sub dominare șamanică şi curgând în Dunăre - numele de “Al-măj“ / “Al-moş” reproducând particula de sfinţenie “Al” şi pe cea de vechime “moş”, zona ca atare fiind a “Sfântului moş”): “Sensul vechi al cuvântului <span class="bbtext">‘</span>nuntă’ era cel de împerechere în vederea procreerii. Este posibil ca actul nupţial petrecut în văzul tuturor să fi fost preluat, într-un târziu, de substitute divine, paralel cu dezvoltarea sentimentului de pudicitate. Bătutul parului pentru întemeierea adăpostului, ca de altfel şi primele invenţii tehnologice (aprinderea focului prin frecarea lemnelor, semănatul cu parul, zdrobitul seminţelor cu maiul în piuă, etc.) îşi au originea la limita dintre natură şi cultură, în reflexologia şi mişcarea de dute-vino a actului sexual. Structura ceremonialului nupţial aminteşte de o posibilă iniţiere sexuală a tinerilor de către naşi, reprezentanţi ai strămoşilor în linie paternă, practică atestată până târziu la unele societăţi arhaice. Nunta - denumire înrudită cu naşii, nu cu mirii - dezbrăcarea mărului împodobit de către naş, obiceiul atestat în Ţinutul Almăjului ca mireasa să nu doarmă în prima noapte cu mirele, folclorul erotic, în special strigăturile de nuntă referitoare la naş şi fină, la naşă şi fin, precum şi strigăturile aluzive la cumetrii şi zicalele populare (<span class="bbtext">‘</span>Naşul vede întâi p... miresei’, <span class="bbtext">‘Înaintea ginerelui trece naşul’, ‘O dată vede naşul p… finei’) ridică problema controversată a iniţierii finilor de către naşi în vederea procreerii.</span> Instituţia năşiei ne trimite dincolo de semnificaţia creştină a termenului - unde Biserica îi consideră pe naşi părinţi spirituali ai finilor - la bărbatul cel mai în vârstă, la <span class="bbtext">‘tatăl’ sau strămoşul neamului, la conducătorul care îşi manifesta (direct sau prin diferite substitute) rolul fecundator al femeilor. Consecinţele creatoare ale actului nupţial se ţin lanţ: întemeiază la nuntă un adăpost geomorf, ‘casa copilului’ locuită de Omul-Ou în viaţa intrauterină (pre-existenţa) şi la naştere un adăpost antropomorf, trupul / Omul-trestie în viaţa extrauterină (existenţa). Alaiul mirelui în drum spre mireasă e asemuit cu vânătoarea rituală, specifică şi altor ceremonii de aflare a locului favorabil pentru adăpost. Foarte interesant este obiceiul consemnat în unele sate ardelene de a pune la poarta miresei, într-o prăjină înaltă, o oală cu cenuşă ce trebuia spartă de mire prin aruncarea băţului; în sudul ţării, prăjina a fost înlocuită cu un stâlp din vârful căruia mirele - dovedind bărbăţie şi cutezanţă - trebuia să coboare colacul. Oala umplută cu cenuşă din vârful prăjinii era substitutul fiarei a cărei moarte violentă întemeia un nou ciclu uman, aşa cum moartea măştii Turcii / Cerbului la Crăciun întemeia un nou ciclu calendaristic. </span></span><span class="bbtext" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Anul de o duzină de luni şi veacul de om de câteva decenii erau personificări ale timpului. Oala - substitut al fiarei - trebuia cu orice preţ omorâtă / spartă de împărat sau de suita sa, după care alaiul nupţial al mirelui era lăsat să pătrundă în spaţiul sacru de întemeiere, curtea miresei. Acolo, în spaţiul matrilocal, amintire a societăţii neolitice matriarhale, nu în spaţiul patrilocal al societăţii patriarhale indo-europene, se desfăşurau cele mai interesante acte magice de întemeiere a casei copilului, numite - generic - ‘cererea miresei’ în interiorul Carpaţilor şi ‘colăcăria’ în exteriorul Carpaţilor (consacrarea divină a mirilor şi iniţierea lor sexuală prin împerecherea substitutelor sacre).</span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Pot fi formulate</span><span lang="RO" style="font-family: Architecture, serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">2 ipoteze: dacă spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost neîntrerupt locuit, atunci cultura populară ar trebui să confirme prin analogii sau să infirme prin lipsa lor descoperirile arheologice referitoare la viaţa religioasă a vechilor europeni în general şi la credinţa în Zeiţa Pasăre neolitică în special; dacă asocierea imaginii universului cu oul era numitorul comun al mitologiilor lumii, este de presupus că vieţuitoarea care se naşte din ou şi crează ea însăşi oul - pasărea - să fi reprezentat marea divinitate a vechilor europeni, cea care dădea şi lua viaţa, aşa cum în folclorul românesc barza, pasăre de baltă, aducea pe înţelesul oricui, prunci la naştere iar gaia, pasăre de pradă, îşi revendica pe înţelesul oricui, morţii. Spre deosebire de zeii civilizaţiei clasice greco-romane care încă din Antichitate au intrat într-un proces de disoluţie, zeii civilizaţiei carpatice continuă să-şi facă apariţia în peisajul românesc: ei au zile de celebrare în calendarul popular, sunt invocaţi să dezlege ploile (Paparuda, Caloianul), li se jertfesc animale (porcul la Crăciun, mielul la Sângiorz), să afle ursita (Maica Precesta), ş.a.; substitutele lor zoomorfe (Căluşul, Capra, Cerbul, Turca) se nasc, se desfată şi mor, împreună cu timpul cu care se confundă, asistate de anturajele lor divine - cete de fecioare sau de feciori - la marile sărbători sezoniere. Oamenii le admiră nu numai frumuseţea şi dansul lor fără egal, ci şi glasul imitat de diferite instrumente preistorice: toaca de lemn, buhaiul la Crăciun, surla la Paşti, ş.a. Dar ceea ce surprinde cu adevărat pe cercetător este păstrarea amintirii Zeiţei Pasăre neolitice - Gaia - de la care pornesc arborii genealogici ai mai multor zei şi mitologii indo-europene”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHOjbtSqU7dUbH0iHB-IJdzw0a0gNH0vKcHZGiUJgCueLwxWMfqp4EWU0P-7A4AQFeFwwbqXyYL3Q3YZrjFKFevOkbGoFHYfD9wVkTTO5KEIfU4jtQGt22XPbC_ZfuMHGxl2-e5pcSuag/s1600/image447.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHOjbtSqU7dUbH0iHB-IJdzw0a0gNH0vKcHZGiUJgCueLwxWMfqp4EWU0P-7A4AQFeFwwbqXyYL3Q3YZrjFKFevOkbGoFHYfD9wVkTTO5KEIfU4jtQGt22XPbC_ZfuMHGxl2-e5pcSuag/w400-h396/image447.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ta-mos” / “Ga-mos” era “bătrâna Ga” (în vechea Greacă, prin “Gamos” era numită şi “nunta”): cu timpul, “G” s-a schimbat în “T”, prefixul “po” a dus la “tamos” / “gamos”, fiind vechea particulă a sfinţeniei (“din moşi” / adică din timpul străvechi al moşilor); înţelesul Grec de “Râu” pentru “potamos” era astfel conectat Sacrei Ga din vechime, fiind utilizat pentru apa curgătoare ce o uda. “Okeanos potamos” folosit pentru Dunăre preciza că era şi “Fluviul lui Okean” / Zeul apelor dulci; “potamoi” era de pildă şi Scamandru / Meandrul Negru, Râul izvorând în Gargarus - explorat temeinic în anul 1801 de către Dr. David Clarke - la gura căruia a fost Troia (unde cercetătorul German Paul Schliemann - un nepot al celui care i-a descoperit citadela - ar fi afirmat în 1912 că erau păstrate unele relicve Atlante) iar Phrygienii / Frigienii foloseau Matoas pentru Dunăre. Pe malul răsăritean al Dardanelelor - Strâmtoare lungă de 61 km și lată de 1-6 km, prin care apa curge în ambele direcții, curentul de la suprafață fiind dinspre Marmara spre Mediterana iar curentul adânc, mai rece și mai sărat, fiind invers - începe Anatolia, marea Peninsulă a fiului lui An, Atlas (de unde și onomastica “An-Atlas” / “An-Atolia”) pentru ceea ce e știută ca “Asia Mică”; la sfârșitul paleoliticului (în Epoca Pietrei) a fost tărâm Atlant - al Zeului Atlas / “A-Tlas” - iar apoi, în perioada succesoare a Epocii Pietrei, anume în Epoca Bronzului, acolo a fost Troas / Troia, un Regat prosper maritim, foarte avansat pentru timpul său, presupus ca succesor al maritimei stăpâniri Atlante: așadar, nu doar onomastic a existat asemănarea dintre “A-Tlas” și ”Troas” - prin rotacizarea frecvent practicată în vechime, pe baza echivalenței consonantice “L”/“R”, protetica vocală “A” fiind obișnuit folosită în areal - ci și contextual, transmițându-se din timpuri străvechi multe similitudini Atlante în Troia (asemănări transmise acolo la fel ca și cele neolitice în Bazinul Dunării / Bazinul celui mai apropiat Fluviu). Despre rotacizare - fenomen tipic rârăiților Pelasgi, așa cum au constatat paleo-lingviștii - se poate observa că unii Români, care la vârste mici ar zice “ael culat” la “aer curat”, ajung practic pe măsura exersării practice în timpul creșterii să-și corecteze pronunția pentru redarea cuvintelor originale; e de remarcat că inclusiv în prezent orientalii extremi - printre care majoritari sunt Chinezii - au dificultăți în pronunțarea “R”, în loc rostind “L”, astfel încât la ei Gherga ar fi Ghelga: în EurAsia inclusiv azi calchierea “L” peste “R” este răsăriteană iar fenomenul invers, adică rotacismul - anume “R” peste “L” - este frecvent apusean. În regiunea mărginită la apus de Râul “Ti-sa” / Tisa ce curge în Dunăre / Po-Tamos, Râul “Ti-miş” / Timiş - cel mai lung al Banatului - poate fi văzut ca apropiat de Ta-mos / Ga-mos (ca al “bătrânei Ga”, a cărei regiune de suflet o străbate), curgând în Po-Tamos / Dunăre, sacrul Fluviu al vechii Ga; corespunzător </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului etimologic toponimic” din 1980 al Maghiarului Kiss Lajos, la venirea Slavilor în Banat, Timiş / “Ti-miş” se numea Tamiş / “Ta-miş” - o denumire nu prea îndepărtată de “Ta-mos” / Tamos - Ungurii apoi, când au venit, numindu-l Temes / “Te-mes” (anterior, Romanii au preluat pentru Bazinul Timiş termenul Trac de Tibis / “Ti-bis”, ce însă era folosit pentru “loc mlăştinos”). Etimologia regiunii “Ba-Anat” / Banat - ca şi a Anatoliei - poate fi legată foarte bine de consoarta Zeului An, în Orientul Apropiat ea păstrându-şi numele Anat până în Antichitate: timp de multe milenii, Marea Zeiţă a fost adorată aproape pretutindeni în Vechea Lume; religia Marii Mame Anat a fost atestată ca foarte puternică în Anatolia - marea Peninsulă dintre Pont şi Mediterana patronată de Marea Zeiţă Mamă / pe lângă artefacte, inclusiv denumirea fiind elocventă - dar şi în Bhănat / Banat, regiune care poate să fi fost cea de suflet (“Bhă”/“Ba”) al lui Anat = “Ba-Anat” / Baanat. Cuvântul - adică lumina sau porunca Marii Mame - a fost scris pentru întâia dată în lume în Bhănat, regiunea sufletului Zeiţei Anat (adică în “Ba-Anat” / Banaat = Banat), la apus de Anatolia / “Anat-olia”; s-ar putea observa - la “Anat-olia” - că “Olia” / “Olga” a fost diminutivul pentru Helga / Gherga (cu atestare în multe limbi vechi, la unele în uz până azi). Este poate relevantă şi o menţiune din “Cartea lui Enoh” 69:12 (patriarhul pre-diluvian echivalat de savanţi cu Hermes, care a descris amănunţit legăturile sale cu îngerii - inclusiv călătoria în cer împreună cu ei - în mod mult mai amplu decât a făcut-o apoi literatura biblică despre îngeri): “Din acel moment, nu m-am dus în mijlocul pruncilor oamenilor, însă m-am aşezat între 2 spirite, între Nord şi Vest, unde îngerii primiseră corzi să măsoare locul rezervat drepţilor şi aleşilor”; e de remarcat că în vechiul Egipt, pentru “prunc” se folosea termenul “kherd”. Locul sacru - Raiul unde creşteau copacii drepţilor - a fost menţionat de călătorul Eno - Enoh / Hermes - ca situat “în zona apuseană, la marginea lumii, unde începea Cerul” (ţinând cont de provenienţa sa orientală - perspectiva descrisă de Enoh / Hermes înţelegându-se dinspre zona dintre Phiaro / Nil şi Phrat / Eufrat - primul loc ce se încadra la “apus” era Potamos / Dunărea, a cărei Vale într-adevăr era la marginea Vechii Lumi, locație “unde începea Cerul”, Banat în susul Dunării / la Nord de Gherdap putând fi “locul rezervat drepţilor şi aleşilor” măsurat de îngeri, ca fiind cel de suflet / “Ba” al divinei Anat = “Ba-Anat” / Banat). Despre prezențele pre-diluvienilor cheru-vimi / îngeri Grigori = Gregori ori despre arhanghelul Gavriil / Gabriel sau despre alte apariții timpurii documentate de Gherghi cerești, sunt necesare de considerat că au fost cert anterioare Potopului biblic (din mileniul IV î.C.): atestările au fost din Epoca Pietrei, sigure din neolitic / Era de Argint - cele mai vechi mențiuni însă coborând din paleolitic / Era de Aur, adică precedând și primul Potop / cel de la sfârșitul glaciațiunii - ceea ce se corelează cu existența Raiului în paleolitic (adică în Era de Aur, după cum se știe larg universal). Schiţa următoare - realizată în 2010 de cercetătorii Neus Isern şi Joaquim Fort de la Universitatea Catalană din Girona 41,59 lat. N, 2,49 long. E - prezintă valul migraţional SE-NV din Europa la sfârşitul Epocii Pietrei:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyNpS0tyG-PZqN1VQPItQYjz-mBL19isXlztzkTmsp2I7Y7Zk_dvtcz6yyLU_1GRIRvfBaSr_kvWm-pf_Owi4-OdmOhWySYgq5AysBGWfnDdxcdr5vhB9S1fvF48iNXulCkvHG-q4uP-0/s1600/image449.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyNpS0tyG-PZqN1VQPItQYjz-mBL19isXlztzkTmsp2I7Y7Zk_dvtcz6yyLU_1GRIRvfBaSr_kvWm-pf_Owi4-OdmOhWySYgq5AysBGWfnDdxcdr5vhB9S1fvF48iNXulCkvHG-q4uP-0/w400-h301/image449.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, spre NV - locul unde a ajuns Hermes / Enoh prin excursul descris - era şi direcţia principală de migrare a oamenilor, din Orientul Epocii Pietrei (aflat în SE): opţiunile celor din Cornul Abundenţei / Semiluna Fertilă au fost sistematice pentru Raiul Nordic, al Hiperboreilor / populat de călătorii = nomazii Pelasgi, în ceea ce a fost Europeanul Imperiu Atlant (după cum - de altfel - este și larg documentat). Nu se știe în ce limbaj pre-diluvian a fost realizată inițial “Cartea lui Enoh” - ori “Cartea lui Hermes” / adică scrisă de “G/Her-moș” - se cunosc doar copiile Antice (se știe că Eno / An - “moș Ene” sau Anu’ la stră-Români dar și la Sumerieni - era “moșul Cerului” = cea mai mare divinitate a panteonului); mormonii consideră că fratele pre-diluvianului Enoh a fost Ghilga (notat Gilgah, pronunțat “<span style="background: white;">Gĭl´gä”)</span>. Un termen oriental utilizat în Vechea Lume - inclus și în lucrarea “Originea Gherga” - pentru “umbre” / “Uriași” a fost “Rephaim”; în arealul Raiului - actuala Românie - au fost localizați Munții “Riphaei”, străbătuți de Dunăre (Fluviul străpunge Carpații la Gherdap - în S Banatului - acolo râpele defileului impresionând): vechii Greci - ca Gherghinul Anatolian Hesiod în “Teogonia” - localizau Infernul, plin de “umbrele” celor ajunși cu pluta / piroga pe Lumea “Cealaltă” / Lumea “de Dincolo”, lângă Okean (iar Dunărea era echivalată cu Okeanos). Privind Infernul - plasat în subteran de către vechii Greci, cu intrări prin întunericul peșterilor dintre Muntele Olimp și Munții Carpați - s-a ajuns la împărțirea în Gargar / Tartar = Lumea “Cealaltă” și în Lumea “de Dincolo”, o parte a interiorului Pământului de unde nu se mai întoarcea nimeni, patronată de fratele geamăn al Zeiței Glauca, Horkos / Hades, zis “Plut-On” / Pluton (însemnând “Plutașul”): amândoi gemenii - Glauca și Horkos - erau pruncii lui Crăciun (Cronos în Greacă); plecarea unui mort din Lumea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta” se făcea plutind cu barca pilotată de Charon = luntrașul / vâslașul Infernului (la nenumărați oameni fiind necesare multe plute / pirogi, de la “a pluti” derivând și cuvântul “flota”). Se poate observa că după Războiul Troian, Caria a fost principala destinație a Dorianilor din Bazinul Dunării inferioare: “Întoarcerea Heraclizilor” - documentată atât de către autorii Antici, cât și de către arheologii Moderni - în Caria = “Țara Gherghiților” a avut finalitatea cea mai remarcabilă (de exemplu, stilul arhitectural Doric - înaintea celui Ionic și celui Corintic - așa a apărut); de aceea apar influențe stră-Române în Graiul Grec vechi (pe lângă faptul că și mulți Anatolieni au întreținut relații cu cei din Bazinul Dunării inferioare timpi îndelungați, atât înainte, cât și după Războiul Troian). Este de știut că Zeus - care era fratele mai mic al Zeului Pluton, adică al lui Hades / “Ha-des” = “Zeul Hău” - avea epitetul “Horkios”, fiindcă era patronul jurămintelor și îi pedepsea pe mincinoși (epitetul “Horkios” al lui Zeus era pe lângă cel referitor la patronarea agricolă <span style="background: white;">Ζεύς Γεωργός = Zeus </span>“<span style="background: white;">Gheorgos”); de exemplu, Anticul geograf Anatolian Pausania 5:24 - Carian originar din Bazinul Meandrului, de lângă Sanctuarul Gherga - a scris: </span>“<span style="background: white;">Pentru cei nedrepți,</span> statuia lui Zeus din Sala de Consiliu <span style="background: white;">a Sanctuarului Olimpia e cea mai înfricoșătoare dintre toate. El e numit Horkios și are câte un fulger în fiecare mână”</span>. Epitetul “<span style="background: white;">Gheorgos” la Greci avea înțelesul de </span>“<span style="background: white;">Fertilizator” - </span>“Gospodar” / “<span style="background: white;">Grădinar” - și era al lui Zeus la sfârșit de an, când se sărbătoreau recoltele strânse pentru iernare (celebrarea era fixată în </span>“<span style="background: white;">Maimakterion”, luna din calendarul Grec corespunzând lui decembrie - ce preceda cele 2 luni de iarnă ale lui Anax / Poseidon - având echivalentul în calendarul lunar Celt ca </span>“<span style="background: white;">Gort”). </span>În Canaan au existat înalții Refaimi, menționați de Vechiul Testament împreună cu Ghergheseii ca fiind acolo anteriori Evreilor, chiar înrudiți cu Uriașii Nefilimi (aceia de altfel fiind numiți Ghergasi sau Evreiește ca Anak, însemnând Uriași); textele biblice - ca de pildă Isaia 14:9, Iov 26:5, etc. - au notat “umbrele” răposaților ca “Rephaim” (răposații putând foarte bine fi atât în râpele “Riphaei” - chiar lângă Gherganii din Banat / Baanat - cât și în Ținutul Argob din Canaan, unde au fost localizați Refaimii, lângă Gheșuriții / Ghergheseii care aveau forturi acolo). Pe de altă parte, de pildă la limita Nordică a Canaanului / Chatti - “Țara Kheti” - de exemplu în Ugarit / Syria, port la Marea Mediterană, sora şi iubita Marelui Zeu Ba’al era Anat: virgina ştiută din adâncă vechime ca “progenitoarea oamenilor”, mare războinică (în Canaan, Anat fiind - conform şi profesorului Jon Day de la Universitatea Britanică Oxford în 2002 - tocmai soţia lui Iahve / Dumnezeu). În Mesopotamia / iniţial numită Ghiengar, cultul ei era răspândit ca soţia lui Anu iar în capitala Gherganiei / din Sudul Caspic, “Doamna Apelor” Anahit - Zeiţa Anat alintat fiind astfel numită acolo, la fel ca şi în Caucaz / la stră-Români fiind atestat cu rădăcini neolitice înruditul termen “înot” cu Anat - avea la un moment dat cel mai grozav sanctuar din lume (după cum a scris - printre alţii - inclusiv Polybius, în secolul II î.C). Zoroaștrii - care aveau principala liturghie “Yasna” în zori - ofereau ritualic rouă / apă zicând că era mai bună ca focul, ceremonia fiind “apae zaothra”, însoțită de recitări durând peste o oră: apei sfințite îi ziceau “apas” (în Sanscrita Vedică denumirea era identică), consacrând-o divinității Apas / Aban, alintată Anahita = Anat. “Ba-Anat” / Baanat ca “Sufletul Anat” pentru Bhănat / Banat era adecvat ca numele regiunii, unde Marea Mamă a fost venerată la superlativ în Epoca Pietrei: Sanctuarul Marii Zeiţe Mamă de la Parţa / judeţul Timiş - de pe malul drept al Râului Timiș din Banat - e cel mai vechi din Europa iar la Gherdap / Porţile de Fier, urmele arheologice ale divinizării sale au rămas chiar ca anterioare; se pare că Banat / “Ba-Anat” era regiunea de suflet a Zeiței Anat. La Români, verbul a “bea” a apărut ca acţiunea stingerii setei sufleteşti (cu derivare din denumirea Ba); mai degrabă decât doar simplul “suflet”, în “Ba” era cuprinsă forţa psihică a fiinţei umane, supravieţuind morţii. În “Dicţionar de simboluri” stă scris: “Contemplarea scheletului de către şamani era un fel de întoarcere la starea primordială prin despuierea de elementele perisabile ale trupului. Folosirea în Tibet şi India a oaselor omeneşti pentru confecţionarea de arme divine sau de instrumente muzicale nu era străină de aceste consideraţii: asceză, depăşire a noţiunilor de viaţă şi de moarte, accedere la nemurire. La popoarele de vânători, cultul craniilor a fost o caracteristică (partea cea mai puţin perisabilă a trupului fiind alcătuită din oase, acelea exprimau materializarea vieţii şi deci reproducerea speciilor). Turco-mongolii din Altai, ca şi ugro-finicii, au respectat întotdeauna scheletul vânatului, adesea reconstituindu-l după ce au mâncat carnea, evitând cu grijă să spargă oasele. Laponii erau încredinţaţi că un urs ale cărui oase au fost păstrate cu grijă învie şi poate fi doborât din nou; în Laponia - ca şi în Siberia - etnografii au consemnat numeroase mărturii despre înmormântarea unor urşi sau expunerea unor schelete reconstituite; riturile funerare îndeplinite erau similare cu cele respectate în cazul oamenilor. Tunguşii reconstituiau scheletul ursului pe o estradă, îndreptându-l spre vest - în direcţia ţării morţilor - exact în felul în care se proceda pentru un om. Încetul cu încetul, în taiga, acele onoruri acordate scheletului în întregimea sa au fost rezervate numai craniului animalului vânat. Astfel, karagaşii atârnau craniul într-un copac şi nu-i mâncau creierul ca să nu fie nevoiţi să spargă oasele; karghinzii, kalaii, sagaii, ş.a. respectau nişte ritualuri asemănătoare. Craniul expus dobândea şi o calitate magică: se credea că trecătorul care saluta craniul era ferit de orice rău pricinuit de alţi urşi. Iakuţii şi tunguşii, înapoindu-se de la vânătoarea de urşi, duceau apoi oasele animalului îndărăt în pădure, pentru a le expune sub forma unui schelet reconstituit, cu excepţia craniului, pe care îl atârnau în apropiere de locuinţa lor, ca semn al victoriei; şi iuracii pădurari plasau acel craniu pe un copac în apropierea drumului dar strângeau celelalte oase pentru a le înmormânta sau a le scufunda în apă. Respectarea oaselor - a căror înapoiere la natură asigura continuitatea speciilor - a fost atestată de anumite datini din domeniul vânătorii sau al pescuitului. La laponi, primele capturi de peşte se făceau fără să se rupă un singur os; adică se desprindea carnea peştelui cu atâta îndemânare, încât oasele nu se spărgeau (acelea se readuceau în acelaşi loc unde a fost prins peştele). În riturile de vânătoare ale siberienilor, oasele erau indispensabile pentru învierea animalelor; când oasele nu erau în mod integral restituite naturii - asemeni oaselor de peşte la laponi - ele erau arse. Datina urmată era pentru ca animalul să se ducă la cer sublimat, purificat prin foc. Cerul fiind receptaculul originar al vieţii, ciclul acesteia nu era rupt nici în acel caz şi în complexul simbolic dn care provin asemenea obiceiuri rezidă poate originea mitului păsării Phoenix care - la egipteni - reprezenta tocmai sufletul; pasărea fabuloasă era de altminteri considerată ca purpurie, culoare a forţei vitale, după cum o atestă şi numele său ce provine din feniciană (or, se ştie că fenicienii au descoperit purpura). Obiceiul constând în a le oferi zeilor oasele unui animal sacrificat acoperite de grăsime a fost atestat şi în antichitatea greacă; acele oase erau arse pe altare cu scopul ca animalul să ajungă la cer, pentru a fi regenerat. După o credinţă caucaziană, vânatul urmărit de vânători trebuia să fie ucis şi mâncat prima dată la curtea zeului vânătorii; slugile depuneau oasele animalelor mâncate în pieile acelora ca să învie (şi ca oamenii - la rândul lor - să le poată mânca): atunci când un os se spărgea, el era înlocuit printr-un beţigaş / băţ. Osiris a fost zeu egiptean - mai întâi zeu agrar - simbolizând puterea inepuizabilă a vegetaţiei; identificat mai apoi cu Soarele, în faza sa nocturnă, el simboliza continuitatea naşterilor şi renaşterilor. Osiris a fost activitatea vitală universală, fie terestră, fie cerească. Sub forma vizibilă a unui zeu, el cobora în lumea morţilor pentru a le permite regenerarea şi în final învierea în slava osirică, deoarece orice mort dezvinovăţit era un germene al vieţii în profunzimile cosmosului, la fel ca bobul de grâu în profunzimile pământului. Osiris a devenit zeul cultivator. El a ocupat un loc important în religiile cu misterii, ca zeu mort şi înviat. În iconografia egipteană, el a fost cel mai adesea reprezentat ca un zeu suveran, cu cele 3 atribute ale sale: sceptrul, biciul şi toiagul de viaţă lungă. După moartea sa, Osiris a plutit pe apele Nilului şi a fost sfârtecat; ulterior, Isis a strâns laolaltă toate bucăţile, cu excepţia uneia - penisul - pe care-l înghiţise un peşte. Acest amănunt, în genere neglijat de interpretările mitului, se dovedeşte a fi de cea mai mare importanţă. Un text religios din vechiul Egipt l-a făcut pe Osiris întemeietorul agriculturii în valea Nilului. Germinarea plantelor e legată de descompunere, precum o viaţă nouă de o prealabilă nimicire. Peştele care a înghiţit penisul a fost şi el considerat iniţiatorul / conducătorul spre o viaţă nouă. A apărut astfel ideea inconştientă că un cadavru e ca un penis castrat sau care şi-a pierdut fluidul seminal, aidoma unei sămânţe uscate. Libaţiile funerare îl ajutau să-şi regăsească fluidul vital pe lumea cealaltă, la fel cum sămânţa umezită renaşte în pământ sub forma unei plante. Moartea apărea drept castrarea finală a vieţii dar şi condiţia care făcea posibilă o altă viaţă”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf72gjdSEfSanioOjhO44n1XUQBUuihdwxNRJUIg1Ns1UyDKIozAd7eR1vZSYQGSYIChnj0w3UDgvKMtHxV6NxEDCM9H362bNAIXZM3QCxOJKpD_yah9ThKTy7J1KzXdEb0BPbd4DTb3Pt/s1600/image653.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="749" data-original-width="745" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf72gjdSEfSanioOjhO44n1XUQBUuihdwxNRJUIg1Ns1UyDKIozAd7eR1vZSYQGSYIChnj0w3UDgvKMtHxV6NxEDCM9H362bNAIXZM3QCxOJKpD_yah9ThKTy7J1KzXdEb0BPbd4DTb3Pt/w398-h400/image653.png" width="398" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primul descântec din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea Egipteană a morţilor” (“pentru dusul încolo şi încoace în lumea morţilor”) era: “O, tu, cel care atragi sufletele perfecte în casa lui Osiris, fă ca şi sufletul perfect al mortului să fie atras în casa lui Osiris; fie ca el să audă aşa cum auzi tu, fie ca el să vadă aşa cum vezi tu, fie ca el să stea în picioare aşa cum stai tu, fie ca el să stea jos aşa cum stai tu”. Literalmente, Osiris = “Osi-ris” însemna “Osi regele”, adică “regele oaselor”, respectiv “regele morţilor”, cu indicația înțeleasă a originii sale ca Asiatic = “regele Asiei” (e de știut că Anatolia a fost denumită și “Asia” / apoi, “MicroAsia” / “Asia Mică”); acum ca Asia e știut cel mai mare continent, însă la început prin Asia se înțelegea întinderea dintre Siberia și Anatolia, partea Asiatică fiind delimitată de Europa prin Valea Donului. Hăcuit de fratele Set, setos de putere, în mod șamanic, “Osi-ris” - “regele Asiei” / “regele oaselor” - a înviat prin efortul Magic al surorii şi soţiei sale Isis / “Is-Is” = “Străvechea” / “Asiatica”, act săvârşit în timpul incantaţiei rostite de Zeul Thoth / Hermes, care purta caduceul / kerykeionul (anume, creanga Magică împodobită / corcodită cu ghirlande de flori sau cu panglici, simbolizând mărețul Arbore al Vieții): “K/Her-mes” - adică “moşul Kher” - efectiv era bunic Gherga, tradus şi ca divinul Cer = Kher din vechime, respectiv “Kher-moșul” (“Kher-mes” / “Her-mes”), anume “bătrânul” / “cel vechi” din Cer, adică văzduh = “văz-duh”. De exemplu, arheologul Raymond Weill </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">1874-1950 / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Evreu din Franța a susținut proveniența mitului Zeului Osiris din Byblos / Liban - Vestul Asiei - știută drept cetatea “Viului Ra”, aparținând Vechiului Egipt încă din timpul primei dinastii (primul faraon a fost din prima capitală a Egiptului unificat, anume: orașul Gherga pe Nil, lângă care - la Abydos / A-Vydos, unde se vedeau multe - a fost principalul centru cultic al Zeului Osiris); de altfel, originea Asiatică / Est Mediteraneană a Zeului Osiris a fost susținută și de către Dr. Wolfgang Helck 1914-1993, profesor de istorie la Universitatea din Hamburg / Germania, care i-a studiat proveniența din Syria (de fapt - după cum a studiat academicianul Scoțian James George Frazer 1854-1941 - mitul Zeilor Osiris și Isis își avea echivalența Greacă prin Zeii Cronos și Rhea, din V Anatoliei / Asiei “Mici” dar și din E Europei, astfel cum a remarcat însuși Anticul Plutarh). Parcursul pe uscat dintre Bazinele Dunării și Nilului - leagăne Civilizaționale ale Vechii Lumi / Civilizația Dunăreană precedând Civilizația Egipteană - se poate observa din România / Bulgaria via Turcia, Siria, Liban și Israel / Palestina în Egipt. Atât Cronos / Crăciun, cât și Osiris / “Osi-ris” au fost mutilați sexual, femeile lor - fiind în același timp surorile lor - supraviețuindu-le; însă - din cauza vechimii mitice - au apărut aspecte de genul că vechii Egipteni îl știau pe fratele Set al aceluia ca autorul mutilării, pe când Romanii l-au echivalat pe Zeul Set / Saturn cu Cronos. În 2015, cercetătoarea Basarabeană Lidia Codreanca a scris în “Lumea antică”: “Saturn era cunoscut la greci cu numele de Kronos, ca simbol al timpului ce înghițea totul. Acea zeitate era reprezentată ca un om bătrân și slăbănog, cu barbă albă, lungă - semn de maturitate și experiență consumată - și cu 4 aripi, simbolizând scurgerea timpului. Într-o mână ținea o coasă cu care tăia totul iar în cealaltă o clepsidră (un ceas cu nisip). Numele lui Saturn însemna ‘Semănătură’.” În neoliticul din N Dunării - în cadrul Civilizației Dunărene a puternicului Imperiu Dunărean, ale cărei influențe au fost dovedite că au ajuns apoi până în N Africii / Egipt - corelația dintre Crăciun / Cronos și Zagreus / Osiris a fost marcată prin atribuirea patronajului său asupra Brazdei lui Iorgu / Novac (denumită “Asa” / “Axa” = megalitul cel mai uriaș din lume - lucru faraonic dinaintea atestării faraonilor apărut spre sfârșitul Imperiului Dunărean, la momentul împărțirii - delimitându-se astfel Cultura Cucuteni de cultura sa), Osiris fiind de la început știut drept civilizator Asiatic, vechile consemnări notându-i influența până în Bazinul Ghaggar din N Indiei. Egiptologul Galez Gwyn Griffiths 1911-2004 (care a studiat “Originile lui Osiris și ale cultului său”) a analizat inclusiv dimensiunea acvatică a Zeului, regăsită de pildă și în revărsările periodice ale Nilului: “Osiris a fost un zeu agrar, care murea odată cu recoltarea anuală dar după ce era îngropat cu semințele, învia în fiecare primăvară; cele mai timpurii mărturii l-au asociat pe Osiris cu apa inundației umezind solul și vegetația”. În imaginea următoare se poate vedea amuleta Egipteană din aur - găsită în Saqqara / la 20 km de Platoul Ghiza al marilor piramide - a sufletului “Ba“ (acelaşi simbol exista şi în Kurgal / Sumeria, etc.):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhzFIaFGYb6Mrhcfp5fMU3t6Rf_vMpYjK9cdtoJYLs1jUy4RT41GsfoLBXOLGbEAxiU0m0_YlgGLkkWuWnsGb5a0OYUMX3GAmUQLQM-fiXvNkJGsVbTk-PTAeMzpRr183ayxFEV3_sZpk/s1600/image451.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhzFIaFGYb6Mrhcfp5fMU3t6Rf_vMpYjK9cdtoJYLs1jUy4RT41GsfoLBXOLGbEAxiU0m0_YlgGLkkWuWnsGb5a0OYUMX3GAmUQLQM-fiXvNkJGsVbTk-PTAeMzpRr183ayxFEV3_sZpk/w400-h260/image451.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sufletul Ba (amuletă din aur)</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Aurul - folosit şi la realizarea amuletei sufletului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“Ba“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> - a fost primul metal nobil exploatat din istorie, culegerea şi prelucrarea sa concretă petrecându-se pentru întâia dată în lume nu altundeva decât tocmai în Banat (corespunzător tuturor datelor arheologice). Relaţia dintre Gherga - tip uman preponderent Bănăţean inclusiv acum - şi aur poate fi observată în legătură cu străvechiul filon lingvistic pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">strălucitor” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“stră-lucitor”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">. Sanscritul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“ghar” însemna “a străluci” - “ghrîta” = “strălucitor”, “gharma” = “lumina solară”, etc. - Osetul / Georgianul cuvânt “gharin” era “auriu” iar “aur” în Suomi / Finică = “kulta”, Laponă = “golle”, în Gotă = “gulth”, ş.a.m.d. (se poate observa apropierea onomastică dintre Lapi / Laponi și Alpi / Albi iar limbile vechi Germanice practicau “galta” pentru ceea ce azi e “gold” şi cele Slave “zalta” = “zlato”), Turanicii pierzând guturala iniţială, la ei pentru “aur” rămânând “alt” / un exemplu de gen din România fiind Olt: “Râul de aur” / “strălucit”, alb şi galben - din aceeaşi familie lingvistică - redând aspectul respectiv (Anatolia şi Atlas fiind anagrame, Altai ca regiune Muntoasă sau Alta ca afluent al Niprului aparţinând aceleiaşi familii lingvistice ca Lacul Oltina din Dobrogea ori Altus = Olt; de altfel, mai mulţi cercetători proto-cronişti Români au apropiat denumirile Olteană şi Atlantă, prin relaţia etimologică a aplicării “Olteniei” peste “Atlantida”, dinspre răsărit - faţă de Vechea Civilizaţie Europeană / continuatoarea Civilizaţiei Atlante, având baza în Banat - geografic înşirându-se reciproc şi exemplificator la E una de alta Altai, Anatolia şi Oltenia). Ghergoii / Gherganii deseori au avut atributul de “străluciţi” - ca aurul - iar bogăţia lor chiar s-a măsurat prin aur, din timpuri foarte vechi (e totuşi de ştiut că aurul din lume e aşa de rar, încât tot aurul strâns pe glob până acum ar încăpea într-un incredibil cub cu latura de numai 20 metri).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2Ujq4fU5y1VjtzKlwsdMpyiTOWM5yybiHMefZtyROycH-bvQvpiTrScwrsEin6S_VbydHYAEWSE1zdC9HXG934gT7K1hfRwvnQEaQUNv7y9WhmSWVwiRIGlyB9vRnoogoFpjc9HJkaLs/s1600/image453.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="366" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2Ujq4fU5y1VjtzKlwsdMpyiTOWM5yybiHMefZtyROycH-bvQvpiTrScwrsEin6S_VbydHYAEWSE1zdC9HXG934gT7K1hfRwvnQEaQUNv7y9WhmSWVwiRIGlyB9vRnoogoFpjc9HJkaLs/w400-h366/image453.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Nordul Asiei = Siberia</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Era în Antichitate - sfârşitul mileniului I î.C. - când, la începutul celui de-al patrulea volum din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca istorică”, Diodor (de pe cea mai mare Insulă a Mediteranei, din centrul acelei Mări) a enunţat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ştim foarte bine că scriitorii care întocmesc - adunând de la unii şi de la alţii - lucrări privind vechile legende au multe scăderi în descrierile lor. Căci, mai întâi, este foarte greu să cercetezi şi să înfăţişezi întâmplări din vremuri foarte îndepărtate. Pe de altă parte, cititorii se uită cu dispreţ la scrierile istorice ce nu pot înşirui faptele pe temeiul unei cronologii neîndoielnice. Mai mult decât atât: istorisirea se face nespus de anevoioasă din pricina prea mulţilor şi prea diferiţilor eroi, semizei şi oameni vestiţi, a căror genealogie trebuie stabilită. Dar cea mai mare greutate de care se lovesc istoricii, uimind cel mai mult, e - pare-se - faptul că oamenii care descriu isprăvi din vremurile vechi şi alcătuiesc lucrări de mitologie nu se înţeleg câtuşi de puţin între ei. Şi iată, aşadar, de ce istoricii de vază - printre cei mai noi - n-au vrut să se ocupe de povestirea vechilor mituri, având în vedere greutăţile pe care le întâmpină. De aceea au încercat să descrie întâmplări din vremuri mai noi. Ephoros din Cyme, ucenicul lui Isocrate, s-a încumetat</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> să scrie o istorie universală, unde însă trecea peste legendele străvechi. Lucrarea şi-a început-o cu Întoarcerea Heraclizilor” (adică a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dorianilor”, întâmplată după Războiul Troian: Heraclizii / Dorianii au apărut imediat după Războiul Troian, din N Balcanic, corespunzător şi Dr. Mihai Vinereanu în 2009 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dorianii au emigrat de la Dunăre prin secolul XII î.C.”, năvălind mai ales în Balcani iar la Dunăre - în locul lor - s-au aşezat Daco-Geţii sosiţi din Anatolia</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; de pildă, la lucrarea respectivă Antică - e de ţinut cont că majoritatea scrierilor vechi reflectau viziunile finanţatorilor, ele neivindu-se din vreun elan </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gratuit”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“patriot” ori “democrat”, ca unele scrieri din prezent</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - comanda realizării a fost din cauza dezinteresului Elen faţă de istoria veche, deoarece tabăra opusă strămoşilor Ahei era Troada / Troia iar înainte, existenţa Balcanică Ahee a fost scurtă / Aheii, strămoşii Elenilor, anterior Războiului Troian sosind din Egipt iar înfrângerea Troadei / Troiei era demnă ca reper pentru debutul istoriei formale Elene, odată cu distrugerea Troiei Ghergarilor / Gherghiţilor încheindu-se Epoca Bronzului). Regatul Heraclizilor a existat în Epoca Bronzului, cu capitala Gherghina (acum suburbia Barboşi a oraşului Galaţi), avându-şi extinderea în răsăritul spaţiului Românesc - aliat Regatului Troiei - taxând turmele plecate din Carpaţi la iernat spre S / în Peninsula Balcanică sau spre E / în Peninsula Crimeea ori mai departe spre Caucaz şi respectiv taxând întoarcerea turmelor primăvara; cârmuitorii Heraclizi - din aceeaşi Dinastie Ghergară care la începutul mileniului III î.C. a întemeiat Troia şi a dat regii Troiei în toată Epoca Bronzului - gospodăreau intersectarea sacrelor Căi ale lui Hercule marcate cu beţe ori pietre falice din Moldova / inclusiv Basarabia (în anterioara perioadă, parte a Culturii Cucuteni, desprinsă din Cultura Vincea / Vinci centrată în Banat), din Muntenia şi din Dobrogea (continuând Culturile Hamangia şi Gumelniţa, unde apoi s-au găsit artefacte similare cu cele dinastice regale Troiane), toate acele culturi neolitice sfârşindu-se la sosirea primilor Indo-Europeni, adică a Gorganilor / Kurganilor, pe drumurile existente comercializându-se masiv nu doar animale, ci şi aur, chihlimbar, grâne, sare, vin, etc.: drumarii aceia - care erau atât Gardianii / străjerii trecătorilor Carpaţilor, cât şi paznicii / Veghetorii vadurilor Dunării inferioare - au fost Heraclizii / Dorianii care la începutul Epocii Fierului au năvălit spre S şi E, în Peninsulele Balcanică şi Anatolică, pentru a înlocui căzuta influenţă a metropolei Troiei (grav afectată de atacul Aheilor şi de inconsistenţa ajutorului Hitiţilor), Diodor din Sicilia 7:11 notând că după căderea Troiei, supremaţia în Marea Egee n-a fost a Elenilor tocmai apăruţi pe scena istoriei, ci a Tracilor existenţi de la mijlocul Epocii Bronzului. Culturile neolitice din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic (în ordine cronologică, de la Grocka / Vincea - care obișnuia să-și picteze construcțiile vinete întâi, apoi cu roșu / ocru - la Gumelniţa) au început în interiorul Carpaţilor iar apoi au fost în exteriorul Carpaţilor: după Potop, teama de dezastrul din Pont care a încheiat paleoliticul a făcut ca Vechea Civilizaţie Europeană să înceapă la distanță sigură de Marea Neagră, anume în sus pe Dunăre, la Gherdap / în Banat (acolo fiind Munți); puternicul Imperiu Dunărean s-a ivit în neolitic pe axa Văii Dunării, în Bazinul Dunărean, cu centrul în Banat, la Defileul Fluviului ce străpunge Carpații Sudici. În continuarea mişcării generale din Epoca Pietrei - de la E la V / adică din Anatolia în Balcani - a fost şi cea din Epoca Bronzului; după Războiul Troian (anume, în Epoca Fierului), mişcarea generală a ajuns şi opusă - de la V la E / adică din Balcani în Anatolia - ca aceea Doriană / Dorică, ştiută ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întoarcerea Heraclizilor”: fără vreun sprijin arheologic, multe aserţiuni diversioniste din Epoca Modernă voit induc confuzia că Dacizarea / Tracizarea a fost şi înainte de Războiul Troian - respectiv în Epoca Bronzului - la fel ca pe direcţiile ulterioare de la N spre S ori de la V spre E, chipurile pe atunci din România spre Turcia, etc. (cică un lung şir de roiri ale Dacilor spre Țările calde ar fi sfârşit cu mişcarea Doriană ca exemplu de delimitare, după care, până în prezent, datele istorice fiind tot mai precise, nici n-au mai permis manipulări foarte grosolane).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWw6YZs77rqw_x8-h38y2GD47Rk3ubKzxdFy1V7jgZeBtZj3SkDGIavn5NEgb8XBEbErP1i1mxUSThQMXq3Uw0VgBMjlC_fJcAPs6FpCFg804s3clq-L0tcPv11pqHMuVsrDdIPe0NqfI/s1600/image455.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWw6YZs77rqw_x8-h38y2GD47Rk3ubKzxdFy1V7jgZeBtZj3SkDGIavn5NEgb8XBEbErP1i1mxUSThQMXq3Uw0VgBMjlC_fJcAPs6FpCFg804s3clq-L0tcPv11pqHMuVsrDdIPe0NqfI/s400/image455.gif" width="319" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Cultura Gumelnița</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Este de ştiut - conform şi Dr. Mihai Vinereanu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Dicţionarul etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” din 2009 că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“gospodar e un termen pre-Latin, însemnând ‘harnic’ / ‘domn’; în limbile slave ‘gospodar’ înseamnă şi ‘prinţ român’, ceea ce este un indiciu că acest termen provine din limba română. Românul ‘gospodar’ provine din pre indo-europeanul ‘ghosti-poti’ (‘ghosti’ = ‘oaspete’ şi ‘poti’ = ‘stăpân’), identic cu ‘gos-pot’, plus derivativul ‘-ar’, foarte frecvent în limba română: pre indo-europeanul ‘ghosti-poti’ care mai târziu, în traco-dacă, a fost sufixat cu ‘-ar’, a fost împrumutat de slavi din stră-română”. (În prezent de pildă, Românul “domn” e Spaniolul “don”). “Gos-podarul” iniţial literalmente însemna “podarul Gheii”, cel care realiza legătura cu Gaia / “Gos” = Doamna Pământului prin casa sa (adică gospodăria sa): era stăpânul cu puterea de a găzdui - atât pe cei din familia sa, cât şi pe oaspeţi / respectiv pe străini - deoarece prin ceea ce a făcut şi-a realizat podul / puntea de legătură cu Marea Zeiţă Mamă; încă din timpul Vechii Civilizaţii Europene - datând din neolitic şi centrată în România - stră-Românii s-au dovedit mari gospodari. Dovada că în Vechea Lume strămoşii Românilor au fost mari gospodari rezidă chiar din faptul că după pre-diluviana Civilizaţie Atlantă - care a creat Raiul în acelaşi areal - post-diluviana Civilizaţie Europeană s-a dezvoltat tocmai în spaţiul Român, ca o continuare imediată a acelei Civilizaţii precedente / cea dinaintea Potopului Pontic, ambele premiere continentale civilizaţionale fiind organizate de nimeni altcineva decât de către stră-Români (iar nu de către Elenii din Peninsula Balcanică / inexistenţi pe atunci ori de către Romanii din Peninsula Italică / inexistenţi pe atunci sau de către alţii / la fel de inexistenţi pe atunci):</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwlDY01j2fNZJg2CQQeOAFw5aGEA7Ign7mGKPMGGQ2b_gOI7xfp8VwSiDdTVnrmPDpNgDEJgl6HTI0G4WkEkBP0CnEkJ6tb4-Q3y-G0wP1PR_fBGViw21uV1hH-kgpeSEdEpL-vzadjWM/s1600/image456.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="241" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwlDY01j2fNZJg2CQQeOAFw5aGEA7Ign7mGKPMGGQ2b_gOI7xfp8VwSiDdTVnrmPDpNgDEJgl6HTI0G4WkEkBP0CnEkJ6tb4-Q3y-G0wP1PR_fBGViw21uV1hH-kgpeSEdEpL-vzadjWM/w400-h241/image456.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Epoca Pietrei / neolitic: Civilizaţia în Vechea Europă</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoricul Antic Diodor din Sicilia 1:23 a afirmat despre ce preluări au mai fost în trecut: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Elenii au pretins că sunt ai lor eroii şi zeii cei mai vestiţi ai Egiptenilor” (realitatea a fost că Panteonul Elen în stadiul de cultură şi organizare social-politică dintr-o bună parte a timpului de la apariţia pe scena istoriei a Elenilor n-a putut produce divinităţi - fie şi de rang minor - aşa că pe ansamblu “a împrumutat”, de la vecinii Nordici / inclusiv din spaţiul Dunăreano-Carpato-Pontic, de la Esticii Anatolieni şi de la Sudicii Egipteni)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Este de remarcat (conform şi scriitorului Antic Lactanţiu, născut în Cirta 36,22 lat. N, 6,36 long. E / Algeria, fosta capitală a Regatului Berber </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numidia” / adică statul nomazilor) că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Roşiana” Sibila din Anatolia - faimoasa profetă Gherghită a Vechii Lumi, Sibila fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfânta Ida” - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">trăise înaintea războiului cel mare dintre Europa şi Asia şi profeţise căderea Troiei”; în secolul VII, Sf. Isidor - din Sevilla / Spania - a scris în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Etimologii” 9:2 (după ce a confirmat denumirea Numidiei ca datorată populației sale nomade) că Maurii și-au dobândit onomastica din Grecul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mavros” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">negru” vehiculat de nomazii Mezi / Magi ajunși pe acolo, în N Africii, după ce au plecat din armata lui Hercule. În Războiul Troian nu au luptat nici Greci, nici Eleni, ci strămoşii lor, Troiani şi Ahei (Grecii ori Elenii n-au existat în timpul Războiului Troian; ei au apărut ulterior în istorie, aşa că orice referinţe postume la prezenţele Grecilor / Elenilor în luptele pentru Troia sunt eronate: acolo / în Troia şi atunci / în timpul Războiului Troian au fost luptele dintre strămoşii lor). Pretenţia prezenţei la Troia a Elenilor - etnie / naţiune care pe atunci nu exista - seamănă cu pretenţia pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţara Sacră” a Evreilor, când sclavii Evrei (contemporani Războiului Troian) au fugit din Egipt în ceea ce pe atunci era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţara Sacră” a celor dinaintea lor, încă de pe timpul de când Evreii nici nu existau: sclavii Evrei s-au stabilit în ceea ce era Ţara Sacră a altora şi au pretins-o ca a lor (din moment ce s-au aşezat acolo, adăpostindu-se de urmăritorii Egipteni); poate părea straniu, însă e dovedit - atât istoric cât şi lingvistic - că Elenii au fost printre ultimii din Lumea Veche care au învăţat Greaca (limba Greacă a apărut în V Anatolic şi treptat - cu timpul - a fost preluată în S Balcanic). Arheologul Cipriot Stephanos Vogazianos a și consemnat în 1994 că Tradiția a reținut despre Heraclizi / Doriani că aveau printre ei Gherghiți Tesalieni (nominalizare importantă în studiul Gherga); de altfel, legendarul eponim al Dorianilor a fost </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Δῶρος Duros / Doros, probabil fondatorul longevivei Dinastii Duras, care până la începutul Medieval - deci vreme de circa 2 milenii - a avut importanți dinaști în acea parte a Vechii Lumi, între Marea Egee și NV Pontic (Dorienii erau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“<span style="background: white;">Dăruiții”, putându-se observa că Românescul </span>“<span style="background: white;">dar” e Grecescul </span>“<span style="background: white;">doron”).</span></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKFUWcIm9SDArtNY2sVCbpR6GuF-sU_yIxn34DOLjq62Cmj7b3xta4AlWvCBLeA_sXnUvTA2cBxqMvTCnYuOzfne2H-UOxPVxaV5RQuG3yXtIL2HBYCf5WXCXauqlE5mMVsPmN-NvgYUY/s1600/image458.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="335" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKFUWcIm9SDArtNY2sVCbpR6GuF-sU_yIxn34DOLjq62Cmj7b3xta4AlWvCBLeA_sXnUvTA2cBxqMvTCnYuOzfne2H-UOxPVxaV5RQuG3yXtIL2HBYCf5WXCXauqlE5mMVsPmN-NvgYUY/w400-h335/image458.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Egeea între Anatolia și Balcani</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca exemplu de veche înţelepciune şi corectitudine, e relevant ce a scris </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre cei dintâi oameni şi despre felul de viaţă din vremurile străvechi” în secolul I î.C. acelaşi Diodor din Sicilia 1:8 (care era din Agira 37,39 lat. N, 14,31 long. E - centrul Siciliei - frecventând locul sacru Gherghenti / Girgenti de pe coasta Sudică a Insulei şi utilizând portul Girgenti / azi Agrigento): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iată cele ce ni s-au spus privitor la obârşia lumii. Se pretinde că cei dintâi oameni trăiau o viaţă fără de nici o rânduială, aidoma vieţii dobitoacelor. Porneau care încotro să culeagă ierburile de care vor fi avut nevoie, cum şi roadele copacilor sălbatici. Atacaţi de fiare, ei şi-au dat seama că binele lor era să se ajute între dânşii. Strângându-se laolaltă - de frică - au început a-şi cunoaşte firile şi, pe încetul, s-au deprins unii cu alţii. La început glasul le era nedesluşit: ei nu puteau rosti tot gândul lor! Cu vremea însă, acele sunete pe care le scoteau au ajuns articulate şi, fiindcă ei au aflat pentru fiecare lucru un simbol, izbutiră să înfăţişeze cele ce cugetau. Cum oamenii locuiau pretutindeni în lumea care este astăzi locuită, nu au vorbit cu toţii aceeaşi limbă. Fiecare aşezare omenească şi-a statornicit, cum a putut, graiul său. Şi iată prin urmare pentru ce au luat naştere feluritele limbi de care se folosesc oamenii, iar din acele întâi grupări omeneşti s-au alcătuit tot felul de seminţii. Întâii oameni duceau o viaţă cât se poate de anevoioasă, pentru că nu fuseseră în stare a descoperi încă lucrurile de folos vieţii: erau goi, nu ştiau ce e un adăpost, încă nu se deprinseseră cu focul şi nici măcar nu le trecuse prin gând că putea să existe şi o hrană gătită. Ei nu se gândeau că ar putea culege fructele sălbatice, pe care să le pună de o parte, pentru vremea rea. Şi, astfel, mureau mulţi în timpul iernii, din pricina frigului şi a lipsei de hrană. Încetul cu încetul, s-au deprins a-şi afla un adăpost iarna, prin peşteri, şi să pună de o parte fructele ce se pot păstra. După ce cunoscură focul şi multe lucruri în ajutorul lor, treptat ei descoperiră şi meşteşugurile, şi tot ce-ar fi putut s-ajute vieţii oamenilor trăind laolaltă. Ca să vorbim pe scurt, nevoia, ea însăşi, a fost învăţătoarea omului. Ea a deprins această vietate înzestrată de fire a-şi folosi, pentru orice lucru de trebuinţă, mâinile, graiul şi agerimea minţii. Despre felul cum s-au ivit întâii oameni şi despre cel mai vechi fel de viaţă al lor, să ne mărginim la cele înfăţişate până aici, pentru că, în opera noastră, trebuie să căutăm cuvenita măsură”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO3nE4fvQuDTtvR5gIk4asFTMF30918TIiAmGGk90Tr7Y1ChJby933qNmBllqErIlHuMLCjY_GsV8b6AVmb0cLJNQSKqCRWIarmMdxYMb9FwyebWbvod3PQ0jx4hcdo2j_iBF8XU9I2Ew/s1600/image460.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="381" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO3nE4fvQuDTtvR5gIk4asFTMF30918TIiAmGGk90Tr7Y1ChJby933qNmBllqErIlHuMLCjY_GsV8b6AVmb0cLJNQSKqCRWIarmMdxYMb9FwyebWbvod3PQ0jx4hcdo2j_iBF8XU9I2Ew/w400-h381/image460.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savanţii au demonstrat ceea ce “Cartea Cărţilor” - Biblia, cartea cea mai răspândită din lume - a consemnat în Săptămâna Facerii, alegoric fiecărei zile Dumnezeieşti corespunzându-i, exact în aceeaşi ordine, câte o Eră geologică şi că în urmă cu 50 de milenii, populaţia umană de pe tot globul s-ar fi putut grupa pe un stadion de fotbal (conform analizei ADN, atunci la Gherga a fost prima mutaţie genetică şi de atunci a apărut capacitatea de abstractizare la oameni - ceea ce nu există la alte vieţuitoare - tot de atunci tipul uman mereu înmulţindu-se, supravieţuirea datorându-se rapidei instaurări în vârful piramidei trofice). “Originea omului și selecția sexuală” de geologul Britanic Charles Darwin a făcut carieră încă de la publicarea sa în secolul XIX; “Originea Gherga” din secolul XXI şi “Originea omului” sunt asemănătoare doar în privinţa adaptabilităţii la evenimente şi se deosebesc prin faptul că Gherga a şi contribuit la crearea unora iar golurile rămase apoi prin lipsa Gherga a dus în unele perioade şi în unele locuri la dificultăţi (plajele temporale fiind şi diferite, această lucrare referindu-se doar la perioada cea mai recentă). Clemence Royer 1830-1902 (cea care în 1862 a tradus în Franceză “Originea speciilor” a masonului Charles Darwin) a susţinut în 1879: “Celţii, Latinii şi Germanii au venit din Estul Europei iar tradiţiile Arianilor din Asia îi arată venind tot de acolo; trebuie să le căutăm leagănul comun la Dunărea inferioară, în acea Tracie Pelasgă a cărei limbă o ignorăm”. Gherga nu este o specie umană şi această lucrare nu e un tratat de “Ghergologie” (aşa ceva nu există), ci o incursiune la originea numelui şi neamului Gherga; ca într-un “muzeu” Gherga, sunt expuse texte, imagini, documente, curiozităţi, pachete audio, video, etc. - cumva grupate cronologic şi teritorial - în măsura prezentului format: cunoaşterea - căreia îi este opusă ignoranţa - e o putere foarte mare (ceea ce dă o oarecare atractivitate lucrării este faptul că secţiunile sale / unele tronsoane pot fi reasamblate şi altfel - în alte moduri - în funcţie de alte criterii decât cele propuse aici, de asemenea ele fiind şi potenţiale surse pentru eventuale dezvoltări). În dimensiunea temporală, e urmată scurgerea firească a vremurilor; în dimensiunea geografică, grupajul e axat oarecum pe Bazinele apelor semnificative în “povestea” Gherga, cu referiri de exemplu în Asia la fostul Ghargar / acum doar Ind şi Gange din N Indiei sau Ghigra / Tigru şi Puratu / Eufrat din fosta Mesopotamie, în Europa la “Ră” / Volga şi “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rheii” / Dunăre, în N Africii la Nil şi Niger, etc. Prin profunzimea sa - mai ales istorică şi genetică - “Originea Gherga” deocamdată e inedită pe glob.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidfXPwTew_jUw7syokTBP7zS-EwFtsNTOIZpXsrMIRJ_AgOXnWVwD9TsiWU7XxfPAvzIdFlfYSBuBMlA3Esm1_TCh_9StH5mEmRNuDAoZi3GH6TDWCcML2zqE-Xfy1RoYeNEgfjbAN_Fs/s1600/image462.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidfXPwTew_jUw7syokTBP7zS-EwFtsNTOIZpXsrMIRJ_AgOXnWVwD9TsiWU7XxfPAvzIdFlfYSBuBMlA3Esm1_TCh_9StH5mEmRNuDAoZi3GH6TDWCcML2zqE-Xfy1RoYeNEgfjbAN_Fs/w400-h300/image462.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Eugen Gherga şi Şerban Gherga</span></em></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Originea Gherga” este o lucrare de filogenie umană, cu elemente de antropologie, etnografie / etnologie, etc.; nu este despre filiaţia Gherga, ci despre “fenomenul” Gherga, fără pretenţia de a închega o sorginte fabuloasă din patrimoniul umanităţii (de pildă, în 2010 - în timpul pregătirii lansării acestei lucrări - arhitectul Şerban Gherga din Timişoara şi-a exprimat opinia că mai atractivă decât geneza poate ar fi genealogia: oamenii dintotdeauna au fost mai apropiați nu de filogenie, ci de genealogii și de monografii). Probabil utilă comparaţiei, o exemplificare (mai apropiată de genealogie decât de filogenie / discipline înrudite) ar fi realizarea publicistului Englez </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">David Hughes 1930-2005: “Cronicile Britanice”; autorul, adept al concepţiei despre timpurile neconsemnate în scris că miturile conţin “un sâmbure de adevăr” - consolidată şi în lumea ştiinţifică Modernă după descoperirea Troadei / Troiei - riguros a explorat istoric trecutul, atent inclusiv la mitologie. Nici o lucrare de genealogie însă nu a ajuns la o sută de generații dar o lucrare de filogenie ajunge să acopere sute sau mii de generații: mult mai multe elemente nescrise Tradiţional constituie preistoria, pe lângă mitologie fiind arheologia ori genetica, etc., scrisul doar completând ulterior; de pildă, această lucrare de filogenie e scrisă pentru completarea studiilor despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga (autorul și tratând ca veridice de exemplu zmeii, Feții-Frumoși, Amazoanele sau Atlantida, Războiul Troian ori pe Iisus).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRyblx5qSnVqUTsUZ997d4qq3MIyE9Lu6MlFRiY3zJBg8pYQGd4BzoBbHjRRgqRS1-Bivo80nkiHAwJDNQRF0BC7cTdwFKRJFaYSfMsbCrt9aKUMAIzOQMd_vjkZDSXaZXck3PM5eR_lg/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="163" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRyblx5qSnVqUTsUZ997d4qq3MIyE9Lu6MlFRiY3zJBg8pYQGd4BzoBbHjRRgqRS1-Bivo80nkiHAwJDNQRF0BC7cTdwFKRJFaYSfMsbCrt9aKUMAIzOQMd_vjkZDSXaZXck3PM5eR_lg/w400-h163/image002.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mai mulţi doctori în ştiinţe au apreciat “Originea Gherga ca “academică, peste nivelul unei lucrări de doctorat” (totuși, cele înfățișate au fost în realitate mult mai complexe / mult mai complicate decât prezentările relativ succinte, subiectul în esență fiind extraordinar de amplu). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Actualul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> material - cu autor calificat în sociologie / știință a omenirii şi în geologie / știință a naturii (în plus, atestat internaţional ca formator intercultural), nu “calibrat” în filologie sau arheologie / deci specializat mai mult pentru timpurile precedând clasica istorie - se doreşte cât mai apropiat de realitate, mai ales că în general nu contrazice versiunile oficial acceptate, ci le completează, prezentând ori explicând uneori chestiuni mai puţin cunoscute, unele în premieră; de altfel, ținând cont că oamenii din țărână sunt și în țărână se întorc, luând în considerare că încă din Epoca Pietrei era venerată Marea Zeiță Mamă a Pământului, etc. un specialist geolog format în studiul pământului - din care face parte țărâna - ar fi chiar potrivit studiilor de profunzime (din mare vechime), pe lângă alte persoane cu preocupări convergente, ca preoții privind aspectele mistice / religioase, arheologii sau istoricii privind artefactele, geneticienii privind elementele de geneză, ș.a.m.d.: într-adevăr, abordarea naturală a geologului e de la Facerea Lumii până în prezent, pe când cea a arheologului, respectiv cea a istoricului, e pe timp mai redus (pe perioadă mai recentă, intervalul temporal - suprapus / comun - fiind maxim de la facerea omului până în prezent iar perioada clasică a istoriei doar de la apariția scrisului încoace).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDnzXi5J8k9hx5QpOKVzgJGhk_yAYh9enM5rdZJHmSWlAQcr72dWCHIGOoJfPoH3jMEhKQCyuCh5F0ym8sRf4GB29GgpsV-Gc_6I8Fm5lUSQ_-xig_w_PU0pj52PZszBXEwEfaJ_5d-m0V/s1600/image764.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="542" data-original-width="547" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDnzXi5J8k9hx5QpOKVzgJGhk_yAYh9enM5rdZJHmSWlAQcr72dWCHIGOoJfPoH3jMEhKQCyuCh5F0ym8sRf4GB29GgpsV-Gc_6I8Fm5lUSQ_-xig_w_PU0pj52PZszBXEwEfaJ_5d-m0V/w400-h396/image764.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">La unele formulări din “Originea Gherga” (poate mai neclare, ca de exemplu în cazul anumitor apropieri, când la prima impresie ar putea părea exagerate), oricine - înaintea vreunei reacţii hormonale de respingere - s-ar putea întreba: Dar dacă e aşa? Ori - în altă manieră / opusă - se poate verifica: De unde se știe că nu e așa? Sau: Cum de se știe că nu e așa? Etc. (Criticarea “negativă” e chiar distructivă iar criticarea “pozitivă” e constructivă atunci când pe lângă considerarea efortului de a închega și a reda datele ce par dificil de parcurs ori de înțeles s-ar explora puțin și resorturile cauzale: altfel exprimat, receptorul bulversat înainte de a demola ce nu poate realiza - dacă ar fi emițător - ar putea verifica de ce este așa; oricine poate începe cu un bilanț simplu, anume prin compararea numărului de informații / de date considerate pozitive cu numărul de date / de informații considerate negative). Ca exemplu despre ce poate face mintea omului, în imaginea următoare la prima impresie farfuriile ar părea că sunt majoritatea cu gura în jos; însă cine găsește între ele una întoarsă invers, le vede pe toate întoarse:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-254l_MOeklT8mnp57Ifnu2a_QnfWZup9HoEi7kmHAgvLgdBYlpQnZ177wXJ4iTmXoSQxyCV3iCKTcmgFs9nXo5eAAUntfcaN6siv1Cx4h1QzIIXa3q3m-isbmB2EHP7qcHaZjUqnMiLb/s1600/image925.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="743" data-original-width="1034" height="286" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-254l_MOeklT8mnp57Ifnu2a_QnfWZup9HoEi7kmHAgvLgdBYlpQnZ177wXJ4iTmXoSQxyCV3iCKTcmgFs9nXo5eAAUntfcaN6siv1Cx4h1QzIIXa3q3m-isbmB2EHP7qcHaZjUqnMiLb/w400-h286/image925.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fără minime duble verificări - din viziune “pozitivă” și din viziune “negativă” / adică de acceptare și respectiv refuzare - parcă n-ar fi împlinită explorarea adevărului; iluziile în mod egal pot fi ale autorului ca și ale oricui altcuiva: ascunderea capului în nisip - ca struțul - ori după perdeaua anonimatului, nu-s atitudini sănătoase în explorarea adevărului (desigur că asemenea aserțiuni nu-s valabile la incurabilii care “știu” adevărul înainte de a-l fi căutat). Este de observat că oriunde şi oricând, arheologii şi filologii sunt printre primii sprijinitori ai mobilităţilor / oponente continuităţilor; exemple evidente sunt nu numai grupările “Indo-Europene” (larga clasificare cuprinzându-i în plan lingvistic dar și etnic pe oamenii post-diluvieni dintre India şi Europa), ci şi dicţionarele naționale confirmând - poate în mod “supărător” - mobilităţile abordate şi în această lucrare. Aceleaşi categorii de specialişti - arheologii şi filologii - însă sprijină şi tot felul de continuităţi, concluziile fiind că realităţile de fapt constau dintr-o serie de “împletiri” ale continuităţilor şi mobilităţilor, nicicând şi niciunde neputând fi doar una dintre extreme: totdeauna, “adevărul e pe la mijloc” (la fel cum apele curgând se strâng mereu pe firul mijlociu al unui Râu); un exemplu e contrastul susţinut public şi ferm de mulţi savanţi Români, care afirmă continuitatea poporului Român din Antichitate, însă cu limba consolidată doar Medieval - adică în etapa istorică posterioară - limbă “diferită” / chipurile cu foarte multe împrumuturi de la vecinii veniţi ulterior, respectiv “nouă” faţă de vorbirea Antică, pe care însă aceiaşi savanţi admit că le-a rămas necunoscută, paradoxul unei așa logici fiind compararea cu ceva neştiut, prin aserţiunea că era altceva (căci dacă Graiul Antic a rămas neştiut, cum de Graiul Medieval era “nou”?) specialiştii respectivi “sărind” un aspect esenţial, anume că oriunde şi oricând, un Grai înainte de a fi scris, a fost vorbit. De pildă - privind cele enunțate - umanistul Laurențiu Toppeltinus din Mediaș / județul Sibiu a scris în “Origines et occasus Transsylvanorum” din 1667 că “între Daci și Romani nu era mare osebire, fiind înrudiți prin limbă”; în Antichitate, a fi fost cineva Roman nu însemna ca fiind neapărat din Roma ori de lângă Roma, ci mai degrabă era condiția de cetățean Roman, anume cetățean al Imperiului Roman. Astfel s-a întâmplat că majoritatea Romanilor în viața lor de fapt nici măcar nu au văzut orașul Roma (pe atunci nu se făcea turism); de aceea, pare ciudată aserțiunea că Dacia a fost colonizată masiv de Romanii capitalei imperiale - nativi vorbind Latina pură - astfel încât datorită acelora au rămas elemente Latine în limba Română (iar în Imperiul întins pe 3 continente acțiunea Latină ar fi creat limba denumită Română doar în Dacia, cu multă pasiune): nu a dovedit nimeni că provincia Dacia a fost aglomerată de cei din capitala Romei - în perioada maximei intervenții Romane în N Dunării, de la cucerirea din 106, până la abandonarea din 275, Romanii grupându-se urban iar Dacii trăind rural - dar mulți susțin aberația că așa s-au ivit limba Română și poporul Român (o altă anomalie de explicat ar mai fi realitatea de atunci, anume a Romanilor pestriți care i-ar fi influențat decisiv pe Dacii omogeni). O altă situație paradoxală e din zona religiei asociată credinței creștine - care a fost acceptată din Orientul Apropiat inclusiv în spațiul Românesc - fără însă ca în general să fie acceptată ideea vreunei migrări din acel areal altfel decât din partea păsărilor migratoare: de pildă, oamenii nu ar fi ajuns din Orientul Apropiat în România (doar primul apostol, Sf. Andrei - pescar din Galileea - ar fi putut ajunge în Dobrogea) dar alții - nici înainte, nici după - nu; de altfel, în România Modernă toate minoritățile etnice și religioase “Tradiționale” au provenit ulterior Canaanitului / Galileeanului Andrei - cele mai mari numeric provenind din Asia - iar originile lor nu-s ocultate (dar nici nu-s bine cunoscute de larga majoritate). Adevărul e mai provocator decât orice ficţiune (împăratul Napoleon Bonaparte 1769-1821 al Francezilor comenta că “adevărul nu este nici pe jumătate atât de important comparativ cu ce cred oamenii că e adevărat”, căci îngrijorător de mulţi oameni îşi închipuie că “ştiu” istorie - ignorând copios probele evidente existente - trăind de fapt o iluzie a cunoaşterii); lucrarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” urmează linia firească a timpului - din trecut spre prezent - începând (mai elaborat, deoarece se referă la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">naşterea” Gherga) cu vremuri din urmă cu 3-4 sute de generaţii, ce câteodată erau la fel de sofisticate ca acum. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopedia Britannica” defineşte filogenia ca “istoria unor specii, mai ales în ceea ce priveşte descendenţa acestora şi relaţiile cu alte grupuri; deoarece dovada unor astfel de relaţii este aproape întotdeauna incompletă, majoritatea teoriilor filogenetice sunt bazate pe dovezi indirecte şi speculaţii” (dintr-o anumită perspectivă, “realitatea e ruina unui basm”). Unele postulate lingvistice enunţă că un nume propriu provine din limba şi cultura în care are o semnificaţie ca substantiv comun, adjectiv sau verb ori că numenclatura locurilor supravieţuieşte dispariţiei unei culturi; împreună îndeosebi cu elementele genetice şi istorice, e de ştiut că relatarea Gherga din această ediţie a lucrării “Originea Gherga” este mai generoasă în date decât ediţiile precedente (explicându-se pe sine mai detaliat în unele aspecte şi cumulând unele amănunţiri suplimentare, pentru fixarea unor aspecte din cele prezentate anterior). O imagine de ansamblu, pe continente şi Ere convenţionale, marchează principalele prezenţe Gherga post-diluviene - ca persoane, în timp şi cu locaţii - aşa după cum se poate observa în tabelul următor (reflectând în Emisfera Nordică mişcarea Gherga în istorie urmărind în general traseul solar, de la răsărit spre apus):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFNwS7HieOGmsWwnSvxpHg7_SfpCSxXX4ENoRj1i9JfyAlWPdf3mAvIiWNSsEYIt-c-laCBdMdt-O2KZPL36fyTvRV8jjX61Fkbs_UR2uca3_poJP3EcyUzaI9pbV5ufaJkjg_oH72NY8/s1600/image470.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFNwS7HieOGmsWwnSvxpHg7_SfpCSxXX4ENoRj1i9JfyAlWPdf3mAvIiWNSsEYIt-c-laCBdMdt-O2KZPL36fyTvRV8jjX61Fkbs_UR2uca3_poJP3EcyUzaI9pbV5ufaJkjg_oH72NY8/w400-h178/image470.png" width="400" /></a></div>
<ul></ul>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Împărţirea pe perioade în lume n-a fost la fel pretutindeni (datorită diverselor situaţii); convenţional, se pot considera:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Paleoliticul / “Era de Aur” până în secolul LXVIII î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Neoliticul / “Era de Argint” între secolul LXVII î.C. şi secolul XXXII î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Epoca Bronzului între secolul XXXI î.C. şi secolul XIII î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Epoca Fierului între secolul XII î.C. şi secolul VII î.C.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Antichitatea între secolul VI î.C. şi secolul V<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Evul Mediu între secolul VI şi secolul XVII<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Epoca Modernă din secolul XVIII, până acum</span></span></p></div>
</div>
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">
</span></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMeAtGlOzxMdOyIugQrj1f3UQ2dSFG7key3_jhMAylCtOQHVhLQ1G_gMcLdKMsq2KcZ_1Fsi_BuQPtBKxSqirKZe7l7QKmfokWcaEmprkKuMeh3pvhTAQppqsxQRx_-JCNypqZlhbY6AQ/s1600/image472.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMeAtGlOzxMdOyIugQrj1f3UQ2dSFG7key3_jhMAylCtOQHVhLQ1G_gMcLdKMsq2KcZ_1Fsi_BuQPtBKxSqirKZe7l7QKmfokWcaEmprkKuMeh3pvhTAQppqsxQRx_-JCNypqZlhbY6AQ/s400/image472.png" width="376" /></a></span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="color: black; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0in; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Reţeaua” Gherga în timp a avut ramificaţii în diverse părţi ale lumii; ramurile Gherga de-a lungul vremurilor au fost uneori contemporane şi cu legături între ele (unii urmaşi ai acelor Gherga există în prezent); acoperirea reţelară Gherga câteodată în zone îndepărtate de filonul principal poate părea surprinzătoare, explicaţia fiind că de-a lungul vremurilor mulţi Gherga s-au răspândit pe vaste distanţe, din cauza cerinţelor: din motiv religios (preoţimea Gherga - formată din preotese şi preoţi - a fost foarte solicitată, începând cu Epoca Pietrei), deoarece îndemânările vechilor Gherga ca meşteşugari - pescari, navigatori, negustori, păstori, etc. - ca talentaţi artişti sau ca războinici puternici erau foarte apreciate / chiar de “legendă”, ca lideri politici, ş.a., ajungând şi etnonimul unor naţiuni ori eponimul unor aşezări, teritorii sau Țări. “Originea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">” este prima introspectivă Gherga mai amplă realizată vreodată, ca recuperarea unei istorii pierdute / sau “ţinută sub obroc”, după cum expresiv afirma în 2011 istoricul A/Român Neagu Djuvara despre informaţia nerelevată în mod obişnuit, cenzurările sau manipulările fiind metehne de milenii, putând părea - de pildă - unora “încremeniţi” în şabloane ca absurdă sau ca o forţare de tip “haiducie”, “violare”, “masacrare” ori alte etichetări de gen față de istoria standardizată / clasică, fiind făcută “altfel”, pe o cale nebătătorită până în prezent de cercetările convenţionale (ca de exemplu, utilizând completările reciproce ale recentelor date genetice cu vechile date istorice); e ca un “audit intern”, un rezumat al unor date mai importante (cu mult loc pentru contribuţii ulterioare - nu subiectiv, ci obiectiv / nu narcisist ori cu gelozie, ci nepărtinitor, fără emoţii), dimensiunile restrânse fiind intenţionat păstrate în comparaţie cu generozitatea tematicii, în scopul uşurării accesibilităţii - nu pe posibilităţile adevărului istoric, ci pe covârşitoarele (prin importanţa lor) şi numeroasele (prin numărul lor) certitudini: multe dovezi probate atât direct, cât şi indirect, fără iluzii de grandoare că ar fi “prea mult”, date fiind numărul mare al oamenilor, vastul spaţiu pe care au trăit şi imensul interval de timp abordat, pluralităţii opiniilor, etc., la o observare atentă - din contră - putând fi “prea puţin” (e de remarcat că “Originea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, acest produs din Banat, prin caracterul său - abordare, amplitudine, etc. - pe glob constituie un început şi în domeniul documentării istorice a evidenţei genetice). Lucrarea “Originea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">” are şi un rol educativ, de a explica unele aspecte, distorsionate de timp ori de anumite interese. Împăratul Napoleon Bonaparte al Francezilor spunea odată că “în timp ce gloria e trecătoare, anonimitatea este în schimb eternă” (în acea reflecţie, meritul adevărat nu era ascuns de uitare, cât de “mareea” trivialităţii: “confiscaţi - cum sunt mulţi - de chestiuni personale, se întâmplă să treacă pe lângă opere excepţionale, fără să le vadă” afirma filozoful Român Mircea Eliade / ori - în alt registru - o “armă” a neputinţei fiind zeflemeaua; ridiculizarea ori discreditarea aparţin îndeosebi scepticilor bădărani - deranjați din cauza unor reconstituiri de pildă, care nu agrează decât ceea ce a fost validat sau “dovedit” de altcineva decât de autor - ceea ce contravine chiar progresului, prin blocarea noutăţilor în cunoaştere, inclusiv în ştiinţe). De altfel, cugetătorul contemporan Octav Bibere a enunţat: “Mediocrii sunt uşor de identificat; ei nu admiră, nu aprobă, nu încurajează, ci doar neagă, refuză şi contestă”. Pe de altă parte - mai nuanțată - poate unii acceptă anumite fragmente din Originea Gherga dar nu-s de acord cu alte părți iar despre unele aserțiuni n-au deloc opinii. Această lucrare nu respectă neapărat canoanele religioase sau tiparele istorice consacrate (chipurile “corecte politic”, îndeosebi la nivel naţional - indiferent de Țară - deseori amprentate şovin), ci urmăreşte în timp “Reţeaua” Gherga pe teren, fiind o creaţie pe alocuri bucolică, având chiar şi unele divagaţii în cazul anumitor elemente; o atenționare - valabilă de exemplu către miile de profesori de istorie din România - este că prezenta lucrare depășește cu mult amorţita programă școlară din Țară (atingând şi câteva “intoxicări” istorice, unele curent cotate cu rang de “tabu”, intenţia autorului fiind de a contribui - prin unele lămuriri - asupra anumitor aspecte mai controversate ale trecutului: pe de o parte, există studii academice despre doar unele părți din Originea Gherga iar pe de altă parte, Originea Gherga poate fi inspirațională pentru alte studii academice). O problemă actuală a unora cu povestea Gherga ar putea fi că e internațională / atingând mai mult decât dimensiunea personală: dezvăluie anumite legături transnaționale, descrie unele situații în premieră mondială, etc., însă nu aparține total național cuiva, ceea ce ar debusola oarece utilizatori, neobișnuiți cu așa abordare. Materialul în versiunea originală este realizat în Română, limba considerată de autor drept cea mai potrivită pentru valorizarea înțelesurilor (mai eficace decât Greaca ori Italiana sau Rusa ori Germana, respectiv Franceza ori Engleza, etc., căci - cunoscând proprietăţile cuvintelor Române - se poate vedea cel mai facil apropierea de străvechile semnificaţii ale termenilor şi conceptelor, Româna în marea sa parte fiind real mult mai veche decât e datată formal); cei din alte culturi își pot traduce textul cu mijloace proprii, lucrarea fiind afișată integral pe Internet (ghinionul lor însă - la prima lectură - începând cu puterea de percepere a nuanţelor / în Română mai facil de prins decât în mai recentele limbi Europene). În plus, prin parcurgerea materialului se poate remarca că unele sinteze din conţinut nu s-au regăsit până acum altundeva (fiind contribuţii orginale ale autorului); o particularitate a lucrării “Originea Gherga” este că deseori face implicitul explicit (căci în lume rar se consemnează ceea ce este presupus ca foarte “cunoscut”, în plus - pentru înţelegere - nivelul intelectual al fiecăruia fiind diferit / ne-existând persoane identice, ci doar asemănătoare), cu interpretări câteodată specifice subiectului Gherga, cu simbolismul aferent: între actualii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> și acei </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> existenţi de milenii - menţionaţi istoric, dovediţi și genetic - sunt legături descendente concrete, nu numai simple onomastice (prin lucrare fiind înfăţişate nu neapărat “modelele standard” / “șabloanele” - ci faptele - fiind şi menţionaţi tot felul de Gherghi, Gheorghi, Grigori, ş.a. din multe locații și vremuri, în conexiuni mai mult sau mai puțin evidente cu Gherga). Zicala Românească “unde-s mulți, puterea crește” s-ar potrivi la cercetarea tip Gherga dacă s-ar mai alătura și alții conștientizând că depășirea interesului individual pentru cel mai larg de grup aduce beneficii mai semnificative, lipsa organizării însă nu numai la Români, ci și la alții, văzându-se evident de pildă deopotrivă atât la starea precară a cimitirelor = nerespectarea trecutului, cât și în nivelul de trai prezent, etc. (căci “atomizarea” energiei pe persoană în detrimentul energiei colective este pe agenda obișnuită - orientată spre viitor - iar așa ceva e discutabil privind concret raportul general dintre deficit și câștig). În arta cunoașterii, sunt de observat inclusiv apucăturile multora care în general pretind că “înțeleg” evidențe - când de fapt sunt frecvent departe de adevăr, câteodată lipsindu-le chiar repere de bază - ori pur şi simplu devin incapabili să admită că greșesc, atunci când “omenește” se întâmplă (venindu-le enorm de greu să accepte că nu-s singuri pe planetă, de parcă persistând în eroare ar avea ceva de câștigat / iar în cazuri prea “vocale” putând chiar și polariza adepți, în anturaje efemere).</span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-size: large;">
</span></span></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixxvCVsBS93zdxh5XzV8bvSGarI7pGVnqjVXp-PSLSPQNbPJ8hRLyw8kC5K5ijP6Va5s92b9e6viw9KdQG2wIvJpfnedHN986kBeHdZUBsXpIivdE4P0fE79Z2lTqxP1wZ8tAQ4Io_U7Y/s1600/image474.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixxvCVsBS93zdxh5XzV8bvSGarI7pGVnqjVXp-PSLSPQNbPJ8hRLyw8kC5K5ijP6Va5s92b9e6viw9KdQG2wIvJpfnedHN986kBeHdZUBsXpIivdE4P0fE79Z2lTqxP1wZ8tAQ4Io_U7Y/w400-h300/image474.jpg" width="400" /></a></span></span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="color: black; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0in; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În acest compendiu etiologic, deseori abordările sunt şi trans-etnice, în concepţie inter-disciplinară; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e adevărat că lucrarea cumulează tot soiul de perspective (cam pe toate gusturile - atât pentru cei tratând-o de “sus”, cât şi pentru cei tratând-o de “jos” - uneori cu mari salturi, pentru corelaţii, unele asocieri, în lipsa unor explicaţii mai bune, putând părea surprinzătoare, ca interpretări creative), însă scopul e tocmai de revelare a acestora, fiind legate de Gherga: o colecţie de evidenţe ce necesită explicaţii - în ciuda faptului de exemplu că nu e nevoie de mii de comete ca să fie dovedită existenţa uneia ori pentru demonstrarea existenţei vieţii în Univers nu este necesară găsirea ei pe mii de planete, ci doar pe una - căci nimic nu e întâmplător şi paradoxurile nu trebuie evitate (după ce în secolul IV î.C. pluralitatea lumilor în Univers a fost enunţată de filozoful Metrodor din Insula Chios sub forma 44:51 “ar fi absurd să nu aşezi decât o lume în spaţiul infinit, ca şi cum ai crede că este un singur spic într-un lan”, Iisus a afirmat, aşa cum a consemnat </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Evanghelia după Ioan” 14 “2. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. 3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”, ceea ce însemna că în Cer = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Casa Tatălui” au fost anunţate de către Iisus - Fiul Cerescului Tată - ca posibile mai multe destinaţii). Este de reflectat şi asupra faptului că astfel cum unele particule de praf pe un ecran pot bruia vizibilitatea, anumite apariţii inexplicate pe cer pot fi chiar “ferestre” spre alte dimensiuni - din categoria fenomenelor - şi nu neapărat obiecte fizice zburătoare, ceea ce “complică” înţelegerea lor; deseori investigatorii - ca detectivii - probează fapte importante bazându-se pe aspecte “insignifiante” (pentru perspectiva criminală / “scăpate” atenţiei altcuiva), însă dovedite ca decisive: dacă de pildă în justiţie asemenea abordări şi-au arătat eficacitatea, atunci şi în alte domenii - ca de exemplu în istorie - detaliile ajută întregul. De exemplu, câteodată în situaţii deosebite o amprentă sau un fir de păr găsite de investigatori la locul unei fapte pot soluţiona cazul complet opus aparenţelor, ceea ce e valabil şi în cercetarea trecutului mai îndepărtat: un artefact / document găsit acolo unde “n-ar fi trebuit să fie” poate duce la o altă interpretare decât cea câteodată preferată (aşa ceva - când un detaliu, fie şi insignifiant, completează întregul - ajută cunoaşterea realităţii, mult mai importantă decât ignorarea sa); în studierea trecutului nu se pretează “democraţia” dovezilor - fiind fără “dictatura majorităţii” probelor - căci un singur element iniţial necuprins în tabloul general îi poate complet schimba înţelesul atunci când ajunge just încadrat (de exemplu, cu toate că oamenii singuri niciodată nu s-au putut ridica în văzduh, a fost de ajuns demonstrarea primelor ridicări în aer - cu ajutorul aparatelor - pentru convingerea despre posibilitatea zborului omenirii, chiar dacă nu toţi oamenii s-au implicat în aşa ceva).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRDf8ELbBaBeN4tj0c3-5qafg7wNtozUo2rA-AZgt7r_6_JZQmjDpnmw3asa4K3AATs4noTMJ8vB2_NnSdEkLS7tsxFPa0EUAjSnHow6IqdAmmW_08MuDO-xLey0iDvNejiJTI0VK-E0E/s1600/image476.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRDf8ELbBaBeN4tj0c3-5qafg7wNtozUo2rA-AZgt7r_6_JZQmjDpnmw3asa4K3AATs4noTMJ8vB2_NnSdEkLS7tsxFPa0EUAjSnHow6IqdAmmW_08MuDO-xLey0iDvNejiJTI0VK-E0E/w400-h400/image476.jpg" width="400" /></a></span></span></span></span></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Originea Gherga” referinţele au fost, pe cât posibil, făcute cu raportarea la sursele ştiinţifice, istorice ori culturale cele mai apropiate de evenimentele în cauză, pe de o parte sursele fiind cele lăsate de tot felul de vechi preoţi, vechi astronomi, vechi cronicari, vechi istorici, vechi geografi, vechi artişti, ş.a. (despre care - pe bună dreptate, căci alţii nu-s - fac mare caz actualii savanţi) iar pe de altă parte expertizele, acolo unde s-au impus, au fost - pe cât s-a putut - ale somităţilor de nivelul academicienilor, doctorilor în ştiinţe, etc. / considerați de societate, prin titlurile avute, ca de relativă autoritate: majoritatea expunerilor despre Gherga sunt ale terţilor iar contribuţia autorului lucrării, pe lângă numeroasele idei proprii, fiind mai mult în legături cu înfăţişările lor în secţiunile relevante (în lucrare uneori există citate mai lungi - intenţionate - pentru a oferi posibilitatea directă celor care au scris să-şi exprime munca, fiind cei mai competenţi s-o facă); cine crede că această lucrare e o adunătură de aberaţii / baliverne - ca o colecție de aspecte de la periferia sferei consacrată dogmatic ca “oficială” - n-are decât să se întoarcă la “realitatea” sa (în unele părţi ale lucrării, deoarece referirile sunt la sursa comună Gherga, anumite teme revin, pentru a consolida coerenţa). În general, în legătură cu majoritatea covârșitoare a surselor stră/vechi, autorul prezentei lucrări a acceptat 2 argumente esențiale în ceea ce le privește, anume ca fiind de la început adevărate - neconsiderându-le falsuri, până la dovedirea inversă - și ca având desigur informații valabile (cu cât mai apropiate de subiect, cu atât mai concludente), respingând ideile că nu ar fi autentice ori că nu ar fi corecte: unii cercetători câteodată abordează ciudat anumite subiecte, fie ignorând dovezile existente, fie invalidându-le atunci când nu le confirmă vreo teză, găsindu-le chiar ca eronate (chipurile știind mai bine în Epoca Modernă ce a fost decât însuși contemporanii timpurilor trecute, câteodată ajungând să-i contrazică brutal); abordarea cu seriozitate presupune acordarea prezumției de seriozitate stră/vechilor surse iar nu năpustirea spre contestarea lor, considerându-le greșite sau neglijarea lor - dacă artefactele sunt luate în considerare - ori alte suspicionări de așa tip. În legătură cu referinţele concrete despre Gherga: indiferent de afirmaţiile vechi sau recente, cei care le combat trebuie - în mod necesar, pentru a fi credibili - să depăşească talia emitenţilor; iar cum până acum nu s-au găsit asemenea combatanţi (de anvergură mai mare), respectivele afirmaţii iniţiale - până la proba contrarie - sunt de preluat ca adevărate / oricum, altele semnificative nici nu-s. Ca şi câinii care după ce-şi rup lanţul ştiu ce să facă (alţii - cu lanţul rupt - rămânând încurcaţi), aşa şi unii oameni pot parcurge integral lucrarea, alţii nefiind însă în stare să-şi depăşească barierele cu care au fost învăţaţi. Ţinând cont de spusa filozofului Aristocles - poreclit “Plat-On” / “Platon”, adică “Spaţiosul” / “Nemărginitul” - din secolul IV î.C. că “înţelepţii vorbesc fiindcă au ceva de spus iar proştii pentru că trebuie să spună ceva”, de învăţătura lui Iisus Hristos / Christos din secolul I despre căutarea adevărului ce aduce libertatea ori de înţelepciunea etnologului şi sociologului Francez Georges Balandier din secolul XX că “a arăta nu înseamnă a informa iar a vedea nu înseamnă a afla” / o străveche zicală Românească fiind “mulţi văd, puţini pricep” (unii nepermițându-și confortul de a parcurge integral lucrarea sau unora fiindu-le chiar dificil să citească ori să înţeleagă prezentul material ce poate frapa - chiar ca provocare mentală / deopotrivă prin aspect şi conţinut - mulţi experţi fiind din păcate limitaţi la calificările numai de multiplicatori ai cercetărilor altora), orice observaţii, recenzii, dezvoltări sau adăugări - utile unei alte editări, căci e foarte mult spaţiu pentru participare / povestea fiind unică, originală, fără început şi fără sfârşit, căci poate fi de oriunde şi oricând reluată ori adâncită de către oricine - sunt binevenite pe adresa autorului </span><a href="mailto:Eugen.Gherga@gmail.com" style="color: purple; font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO">Eugen.Gherga@gmail.com</span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">: lucrarea - fiind o premieră mondială / nimeni n-a mai văzut până acum, “la un loc”, aşa ceva, de parcă ar fi mai multe cărţi laolaltă - poate suscita dezbateri fecunde (dar poate și provoca uimire / uluire ori poate lăsa şi cercetătorii de mărunţişuri fără replică); deja de la lansare, amploarea lucrării Originea Gherga a impus printre cititori deopotrivă sentimente ca teamă, respect, invidie, etc. Atenţia utilizatorilor / cititorilor trebuie mărită în sensul că interiorul unui capitol în general nu redă totul despre tema anunţată în titlul capitolului respectiv, ci pentru completări alte elemente sunt eventual de găsit în conţinutul restului lucrării ori prin surse externe: aşteptările superficiale de genul epuizării unor idei pot fi înşelate de dimensiunile inspiraţională, emoțională, documentară, etc. Subiectul lucrării - Originea Gherga - putea fi realizat nu de Gherga, ci de oricine, însă totuşi Gherga a făcut-o, ca reper cui vrea să dezvolte şi povestea altui neam (ca “Originea Popescu”, “Originea Ionescu”, etc., numele respective fiind indicate doar ca foarte populare printre Români, putând fi oricine de pe planetă), de asemenea lucrarea “Originea Gherga” constituind şi un pachet de resurse pentru posibilele îndreptări ale unor “deviaţionişti”, la care praful de pe glob a ajuns mai important decât globul. Grădina e așa de mare, încât cuprinde și “cunoscători” autosuficienți / erijați ca deosebiți - lângă care n-ar avea loc alții - de fapt suferinzi de handicapul incapacității recunoașterii publice a propriilor limitări; o recomandare a autorului faţă de oricine abordează “Originea Gherga” e ca mai întâi să se asigure că nu se află pe piedestalul prejudecăţilor (pe de o parte, o cocoţare de asemenea gen ar bruia recepţionarea celor prezentate în lucrare iar pe cealaltă parte, datele oferite probabil nepotrivindu-se posibilităţilor de înţelegere): filozoful American William James 1842-1910 a afirmat că “mulţi oameni cred că gândesc, când de fapt ei nu fac decât să-şi rearanjeze prejudecăţile”. La foarte mulţi, problemele serioase apar începând cu propriile genealogii, pe care nu şi le pot aprofunda mai mult decât pe ultimul secol doar, adică în dimensiuni extraordinar de modeste (iar majoritatea nu e pasionată / curioasă să-şi depăşească respectiva neputinţă, eventual pretinzând altora să i se alinieze şi chiar să nu îndrăznească să exploreze cumva mai departe).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0TsjX4TjkehtFXllsrA-bSune-1OA2TSIU2Mz7vlCBA8i9n9QUuQZdBeruLZLR-x2YAn8KXA7oF72RzgEl30MSoyR73b2wVkhAymYBRAMXzI6CufqfzzYkxKqK3fo12Ka3OKnoRgT4IIM/s1600/image773.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="633" data-original-width="712" height="355" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0TsjX4TjkehtFXllsrA-bSune-1OA2TSIU2Mz7vlCBA8i9n9QUuQZdBeruLZLR-x2YAn8KXA7oF72RzgEl30MSoyR73b2wVkhAymYBRAMXzI6CufqfzzYkxKqK3fo12Ka3OKnoRgT4IIM/w400-h355/image773.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deoarece destui sunt specializați în a observa mai degrabă ceea ce e greşit în ceva, autorul aşteaptă cu interes orice ecou argumentat despre ce nu e adevărat în cele expuse, fiind deschis opiniilor oricui despre ceea ce e eronat în material (poate că e deranjant pentru unii posedând “adevăruri” puternice - câteodată autodeclarați “proprietari” ai istoriei, studiul pluridisciplinar fiind retezat prin păreri simpliste de tipul că “istoria să fie scrisă numai de istorici” / ceea ce seamănă ideilor despre tractoare ca să fie făcute numai de către tractoriști ori avioanele să fie construite doar de către piloți, etc. - aflaţi în postura egocentrică probabil încercată meschin de gelozie sau datorită unor alte motive de explorat împreună); pe de altă parte, de exemplu e de ținut cont și că mulți muzicieni extraordinari nu au ajuns astfel deoarece au absolvit vreo școală de muzică, ceea ce s-a dovedit valabil și la sculptori grozavi - care nu au făcut vreo școală de arte plastice în domeniu - nici pictori sau desenatori talentați (necalificați prin vreo formare profesională), etc. Într-un inventar aşa larg de date ca acela înfăţişat de “Originea Gherga” - lucrare înrădăcinată mai profund decât în istorie, anume cu seva fiind în preistorie - se poate strecura vreo eroare, a cărei semnalare autorul n-o poate decât saluta cu mulţumiri, căci scopul e apropierea de adevăr; în lucrare - pentru eliminarea unor “bâjbâieli” - există multe certitudini dar şi incertitudini, ce necesită clarificări (academicianul A/Român Lucian Blaga numind aşa ceva “cunoaştere luciferică”): ar fi interesantă vreo scriere împotriva lucrării Originea Gherga, cât de cât concret argumentată, până mai e autorul în viaţă. Există oameni pentru care o eroare găsită într-o teorie anulează întreaga idee; conform acelei logici absurde - redată de spusa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“dacă o dovadă din carte nu e autentică, atunci se presupune că totul e fals” - ar putea fi aruncate la gunoi toate manualele şcolare sau de altă natură (toate cărţile ştiinţifice) pentru că timpul a arătat despre multe lucruri considerate sacrosante pe vremuri că de fapt erau neadevărate: greşelile oricând pot fi îndreptate.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMrEj3nb9IFUJ75QiUYJauP0CPkSh3gpZ569MOtNO48JvhaJZZ_XTRz4JcBqqLalEijXrl9nO3PI5tSv-v4t3NjS6yrAnZZNmknP-y-Fwr-T0gO4QmD-LCJxJ_W8_3Qg_kdnA1hD1mpIc/s1600/image477.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMrEj3nb9IFUJ75QiUYJauP0CPkSh3gpZ569MOtNO48JvhaJZZ_XTRz4JcBqqLalEijXrl9nO3PI5tSv-v4t3NjS6yrAnZZNmknP-y-Fwr-T0gO4QmD-LCJxJ_W8_3Qg_kdnA1hD1mpIc/w257-h400/image477.png" width="257" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Stema Timișoarei</span></em></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga este un proiect tratând domenii mai rar abordate ori chiar inedite. Reacţiile faţă de prima ediţie din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” au fost în majoritate pozitive, câteodată cu aprecieri mai comentate faţă de amploarea sa, cu sentimente amestecate (că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“iniţial pare o nebunie”, că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">o lucrare impresionantă”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">toată admirația pentru complexele informații prezentate, cu o largă bază documentară”, o lucrare captivantă - ca de aventuri - că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“inspiră”, că e o “superbă documentaţie”, că oferă “la liber” informaţii valoroase, că “e o minunată lucrare”, că e “o carte plină de surprize şi care ne poate face mult bine la toţi românii dacă o vom populariza şi asimila în bagajul nostru de cunoştinţe”, că “e mai tare decât Codul lui da Vinci sau Harry Potter”, “o fantasmagorie simpatică”, că “egalează opera Densuşianu”, etc. / într-adevăr, oferta informativă din “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e serioasă, presupunând reacţii corespunzătoare din partea utilizatorilor)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; negative au fost câteva observaţii despre lungimile unor paragrafe, dificultatea fiind uneori de urmărire a subiectului transversal / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">firului roşu”, etc. (o dificultate poate fi copleşirea datorită avalanşei de informaţii - însă au fost utilizate doar o parte dintre cele adunate - concluzia fiind că totuşi se observă ceea ce era necesar de demonstrat). Recenziile unor distribuitori de cărţi pe Internet au exprimat consideraţii despre lucrare ca: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Originea Gherga este o carte perfectă, este frumoasă şi când vei avea timpul necesar nu ezita să o citeşti, deoarece este o carte bună şi nu o pierdere de vreme cu cititul ei. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Putem spune cu certitudine că Originea Gherga este o carte excelentă - o poţi citi acum online, gratis. Oricare ar fi visul tau, citeşte Originea Gherga - poate fi un liant de la visul tău către un vis împlinit. Ştiai că Originea Gherga este o carte care pune ideile autorului în valoare şi care te îmbie să citeşti sau să înveţi tainele dezvăluite de autor? Este mai uşor să visezi decât să citeşti şi e mult mai uşor să citeşti decât să scrii, de aceea munca pentru o carte cum este Originea Gherga poate dura câteva luni, de ce nu şi ani iar citirea ei mult mai puţin. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga este o carte care trebuie citită şi care nu ar trebui să lipsească din cultura generală a fiecăruia. Numai citind putem învăţa iar cartea Originea Gherga este o resursă excelentă pentru cei care vor să-şi îmbogăţească cultura generală. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cei care au citit cartea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga au aflat părerea autorului despre subiectul tratat în această carte. Cartea Originea Gherga poate fi considerată o resursă educaţională excelentă şi poate fi folosită pentru lecturare şi învăţare. Descoperă cartea Originea Gherga şi informaţiile utile pe care aceasta le conţine. Delectează-te citind cartea Originea Gherga şi nu vei regreta că ai făcut acest pas. Timpul este aşa preţios, încât nu-l mai pierde şi citeşte Originea Gherga”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjIq4rUUcxKNgnV99Fs0VNNm33cf9Ip92Tvk_g5w5o5YxPqm4ZoR4DYqqyghoIvjBox6k76mVNtllnKaFA4Gb-PNQRou74jtLfU1oCy0T4i6L73347oMPiZ-SNxpG3q6ueVdzxtZ5FYHo/s1600/image479.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjIq4rUUcxKNgnV99Fs0VNNm33cf9Ip92Tvk_g5w5o5YxPqm4ZoR4DYqqyghoIvjBox6k76mVNtllnKaFA4Gb-PNQRou74jtLfU1oCy0T4i6L73347oMPiZ-SNxpG3q6ueVdzxtZ5FYHo/s400/image479.jpg" width="400" /></a></span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="color: black; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0in; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;">Printre avantajele lecturării lucrării “Originea Gherga” ar fi şi împlinirea curiozităţii (calitate regăsită doar la unele persoane) despre modul abordării unui asemenea subiect deosebit, cu componentă educativă; din fericire, pe planetă dintotdeauna au scris mai puţini decât potenţialii cititori (invers ar fi fost deprimant), însă - din nefericire - ar putea fi printre oamenii neinteresaţi chiar unii Gherga: dacă nu toţi Gherga au parcurs lucrarea, atunci parcă n-ar conta nici cuantumul altor cititori (dar statisticile digitale automate de pe Internet înregistrează numeroşi vizitatori unici - alţii decât Gherga şi în total mult mai mulţi decât Gherga - de pe tot globul). <span lang="RO">Curând după afişarea pe Internet a lucrării (la mijlocul lunii August 2011 a fost sub formă de carte şi la sfârşitul lunii Septembrie 2011 a fost ca blog), contorizările au înregistrat mii de vizite pe blog şi sute de descărcări integrale ale cărţii: cei mai mulţi cititori au fost din România, Statele Unite ale Americii, Germania, Rusia, etc.; printre cele mai accesate părți ale lucrării - deja după mai mulți ani de la apariție - se evidențiază (în ordinea popularităţii statistice) </span><span lang="RO">“Obârşia Gherga”, “Gherga și Gheții”, “Sângele Gherga” “Geneza Gherga”, ș.a.m.d. iar expresiile cele mai căutate pe Internet în “Originea Gherga” au fost “infinitul”, “ghicitul în palmă”, “Hitiţii”, “Şcoala din Milet”, etc. </span><span lang="RO">Această ediţie este actualizată la nivelul anului curent, urmând şi opiniile unor licenţiaţi de specialitate (în istorie / ca Dan Nicolaescu din Timişoara, ca Dr. Oana Gavriliuc din Timişoara, care - cronologic - au făcut şi primele aprecieri despre aspectele calitative şi cantitative ale lucrării </span><span lang="RO">“</span><span lang="RO">Originea Gherga”), ş.a.; printre remarcile imediat după lansare au fost:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">28 IX 2011 Dr. Gabriela Grosseck, conferenţiară la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Universitatea de Vest din Timişoara: </span><span lang="RO">“Susţin Originea Gherga”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">28 IX 2011 Eeva Lehtinen, Suomi / Finlanda: </span><span lang="RO">“Acum trebuie să învăţ Româna, ar fi grozav s-o înţeleg”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">28 IX 2011 Duşan Baiski, administratorul Enciclopediei Banatului </span><span lang="RO">“</span><span lang="RO">Banaterra”: </span><span lang="RO">“Felicitări pentru lucrare!”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">29 IX 2011 Romina Matei, preşedinta </span><span lang="RO">“</span><span lang="RO">Youth Express Network”: “Foarte tare - felicitări! Am aruncat un ochi pe text şi informaţie şi e super!”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">30 IX 2011 Dr. Oana Neştian, coordonatoare de proiecte, </span>“<span lang="RO">Institutul Intercultural Timişoara”: </span><span lang="RO">“Sunt incitată să citesc tot”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">2 X 2011 Dr. Mariana Brandl-Gherga, profesoară la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Vest din Timişoara: “Vă felicit pentru această trudă nobilă. Cu stimă”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">3 X 2011 Stelian Toza, preşedintele Armânilor din Banat: </span><span lang="RO">“Superb. Fac reclamă pe Forumul Mondial Armân”</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">ş.a.m.d. (unii apărând în textul lucrării)</span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMT86nt-JysiJ4qm3NW7Ghf4FWkZXYi7oMe2A5DMDucvYTqZHFDXLswx86vvns4sK96X-ASur9zdAdsWc8O0o2UStfXVl-_6ME5pwU3vMDgzgfbx9KJGqBOGHb-an3zQuCZVX5LwLOmOx8/s250/image1072.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="250" data-original-width="250" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMT86nt-JysiJ4qm3NW7Ghf4FWkZXYi7oMe2A5DMDucvYTqZHFDXLswx86vvns4sK96X-ASur9zdAdsWc8O0o2UStfXVl-_6ME5pwU3vMDgzgfbx9KJGqBOGHb-an3zQuCZVX5LwLOmOx8/w400-h400/image1072.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">Academicianul Liviu Pendefunda în revista </span><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">Contact Internațional” nr. 191-193 din 2020 s-a exprimat elogios: </span><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">“</span><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">Am citit cu reală plăcere primele capitole ale acestei lucrări, pentru ca apoi să petrec nopți întregi citind și recitind miile de pagini care parcă nu se mai sfârșesc relatând despre lumea noastră într’un stil alert, ușor de lecturat și chiar de asimilat. Un necunoscător ar beneficia de pe urma colosalei informații pe care o poate accede din această monumentală lucrare comparabilă cu ceea ce au scris Pârvan, Densușianu, Eliade și … realizând o sinteză remarcabilă din bibliografia lumii, studiată în amănunt de autor. </span><span lang="FR" style="text-indent: 0px;">M’am decis cu greu să public fragmente (cu ce să încep?, ce ar putea fi mai ușor de asimilat?, ce să expun interesului cititorului pentru a nu’l plictisi pe novice și a’l satisface plenar pe inițiat?). Cei interesați pot accesa </span><span style="text-indent: 0px;"><a href="http://origineagherga.blogspot.com/" style="color: purple;"><span lang="FR">http://origineagherga.blogspot.com</span></a></span><span lang="FR" style="text-indent: 0px;">, astfel devansând selecțiile pe care revista noastră le va publica în paginile sale, fiind onorați să evidențiem importanța bibliografică a acestei ample lucrări semnate de Aureliu Eugen Florentin Gherga, născut în Timișoara pe 9 iulie 1962, un exemplu remarcabil de cărturar</span><span lang="FR" style="text-indent: 0px;"> </span><span lang="FR" style="text-indent: 0px;">erudit”.</span><span lang="FR" style="text-indent: 0px;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: 0px;">În imaginea următoare este captura contorului blogului în Octombrie 2011 (prima lună de funcţionare pe Internet):</span></span><span lang="RO"><br /></span></span><p></p></div></div></div></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV3r0qOSvc_Ncoazo72qbSG-pwHs2LWir9yO2jiPgadpSROD0gx5JWfHLahylG5zXXsi_588RefhWKn3_mCsLVXRtSBOmrnCGi9reEYztaQcHrgAUfeXrR8BkUHZHamVlr6p4MGuvD9MA/s1600/image480.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV3r0qOSvc_Ncoazo72qbSG-pwHs2LWir9yO2jiPgadpSROD0gx5JWfHLahylG5zXXsi_588RefhWKn3_mCsLVXRtSBOmrnCGi9reEYztaQcHrgAUfeXrR8BkUHZHamVlr6p4MGuvD9MA/w400-h181/image480.png" width="400" /></a></span></span></span></span></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
</span></span></span>
</span></span></span><br />
<div class="MsoBodyTextIndent" style="color: black; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0in; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În timp, unele părţi din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” au devenit resurse ca de exemplu la Universitatea de stat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu / reşedinţa judeţului Gorj în 2016 pentru doctoratul lui Iulian Jerca, la Institutul Patrimoniului Cultural din Chișinău / capitala republicii Moldova în 2019 pentru studiul despre horă al doctorandei Svetlana Talpă, la Universitatea creștină </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dimitrie Cantemir” din București / capitala României în 2020 pentru studiul Dr. Mădălina Antonescu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Civilizația frumoaselor” ori au fost preluate de unele domenii Internet, ca de exemplu “Aplahanda”, “Arta”, “Banaterra”, “Civilizații dispărute”, “Contact Internațional”, “Cotele Dunării”, “Dacia Antică” “Dacia Modernă”, “Enigmatic History”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Eparhia Ortodoxă Română din Ungaria”, “Euzicasa”, “Expresia ideii”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Extazul şamanic”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Family Tree”,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> “Harta comorii”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Independenţa”, “Institutul Intercultural Timișoara”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Iniada”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kamistad”, “Lingvistica sentimentală”, “Locate my name”, “Mica grădină”, “Pagini de istorie”, “Răcari”, “România - o ţară minunată”, “Roznepliki”, “Rufon”, “Sfatul Bătrânilor”, “Ţara Românească”, “Tartaria tablets”, “Timoc Press”, “Univers strategic”, “WikiMapia”, “WikiWorldBook”, “Yumpu”, etc.; inclusiv ediţia Română din 2012 “Who Is Who” - realizată şi pe hârtie - face reclamă blogului, la fel şi cartea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Armâni şi Megleniţi din Banatul Timişan” din 2014 a cercetătorului Român Dinu Barbu, cartea din 2014 </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Religia nemuririi” a fostului deputat Român Costel Popescu, cartea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Mileniul de întuneric” din 2015 a cercetătorului Marius Fincă / preşedintele </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asociaţiei Culturale Române” din Canada, cartea din 2019 “Parohia Icloda - contribuții monografice” a preotului Eugen Babescu, ș.a. De la apariţia lucrării “Originea Gherga” şi până în prezent, conţinutul său în forma integrală de carte s-a bucurat de găzduire pe domeniile Internet ale unora din cele mai mari biblioteci virtuale din lume </span><a href="http://www.academia.edu/" style="color: purple; font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO">www.academia.edu</span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, <a href="http://www.researchgate.net/" style="color: purple;">www.researchgate.net</a>, </span><a href="http://www.scribd.com/" style="color: purple; font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO">www.scribd.com</span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, etc.</span></span><br /><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3swhncsL54GgCOcVCz_53Cj5q-oB7BL7wILrI1NosJEolUvyQHEfnRH40CXKGJIfMdy7iOm0xQp6hfynt7HNjgsHsjN13hOT2wZ4YQaDQrkShzHQC6RDiyW6vLg5g53tpmo3jVHpAyjs6/s1351/image1075.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="643" data-original-width="1351" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3swhncsL54GgCOcVCz_53Cj5q-oB7BL7wILrI1NosJEolUvyQHEfnRH40CXKGJIfMdy7iOm0xQp6hfynt7HNjgsHsjN13hOT2wZ4YQaDQrkShzHQC6RDiyW6vLg5g53tpmo3jVHpAyjs6/w400-h190/image1075.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Blogul </i><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="PT-BR">“</span>Originea Gherga” anul trecut</i></span></td></tr></tbody></table><br /><span lang="RO"><br /></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
</span></span></span></span></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
</span></span></span></span></span></span>
<br />
<div class="MsoBodyTextIndent" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: "Times New Roman", serif; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; margin: 0in 0in 0pt; orphans: 2; text-align: justify; text-indent: 0in; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;">
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
</span></span></span>
</span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></span></span></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">
</span></span></span></span></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">
</span></span></span></span></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></span></span></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">
</span><br />
</span></span></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></span>
<br />
<div>
</div>
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">
</span></span></span></div>
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">
</span></span></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;"><br /></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span lang="PT-BR" style="text-align: justify;">
</span></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"><br /></span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-85164138845458911062016-01-17T03:16:00.004-08:002020-12-16T08:10:20.712-08:00194. Gherghii / Gurghii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMUNlCTQUI97vclE2X1Zie7S8QymX0TLu9783qQoipcFF8tOWFs0cNwWFomf7OlIn-UUqtdg6y6il5t-5Rz8K8nPgh12JMsn8eriQYIsMkU6RqissE8NkTfUzVx0-m81uJl9D-yWqZHLY/s1600/image309.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMUNlCTQUI97vclE2X1Zie7S8QymX0TLu9783qQoipcFF8tOWFs0cNwWFomf7OlIn-UUqtdg6y6il5t-5Rz8K8nPgh12JMsn8eriQYIsMkU6RqissE8NkTfUzVx0-m81uJl9D-yWqZHLY/w400-h185/image309.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal">
<i><span lang="EN-AU"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Leagănul Turanic</span><span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După Războiul Troian, dinaștii Gherghi / Gurghii regali au fost numiţi S/Parga de către Iranienii AgaTârşi sau Gurag - Zuraz ori Duras - de către Geto-Daci; totemul lor era lupesc, numit Gorg la Caspica = Marea Gorgană (în N căreia erau Mari Geţi, în E căreia erau Dakhi, în S căreia erau Hyrkani / Ghergani iar în V căreia erau Daghi), astfel răspândindu-se şi emblematicul lor generic “Gherg” / “Gurg”, inclusiv în Epoca Fierului. Gherghii / Gurghii şi Turkii aveau onomastica apropiată deoarece au împărtăşit aceeaşi geneză, începând cu Jaţii iar apoi Gutii / Guţii din Asia Centrală, via Anticii Gheti / Geţi - şi respectiv Goţi - la Ghuni / Huni, Medieval formând o mare populaţie “Turkă”, aflată printre Turani (înaintaşii Turkmenilor şi Turcilor actuali). Parcursul de la Geţi - urmaşi Guţi - a fost întâi sub forma Khunilor / Hunilor (notaţi şi Cuni iar apoi Cumani), dintre care s-au ridicat Turkii: liantul lor a fost constituit din Gherghi / Gurghi - în perioade diferite şi în locaţii diverse - ceea ce a fost posibil tocmai şi numai deoarece cârmuitorii erau dinastic GuRag / ZuRaz (adică </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Đerđa</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = Gherga). În Asia Centrală “Gurghii” însemnau “lupii” iar mitul lupesc a fost deopotrivă cel întemeietor Ghet / Dakh dar şi Turk; Gorgăn / Ghergania - adică Ţara Gurghilor - era în N Iranului, la NE având Turkmenia iar la NV având Turcia (ambele Țări Turce învecinându-se cu Iran). Este interesant că Turcia - a cărei denumire e legată de culoarea turcoaz (albastru deschis) foarte apreciată din mare vechime de către Troiani, Turanici şi alţii / căci a fost şi a lui Krişna din N Indiei, care a fost botezat şi învăţat de Marele Preot Gărga - are steagul dominat de roşu, în schimb albastrul regăsindu-se dominant acum pe steagul Țării vecine, republica Elenă; motivele stabilirilor culorilor steagurilor din Epoca Modernă ale celor 2 Țări vecine au fost în secolul XIX primul rege al Elenilor şi în secolul XX primul preşedinte al Turcilor, tot aceia fixând şi capitalele, în localităţile ce pe atunci aveau câte aproximativ 3 mii de locuitori, Atena şi Ankara.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUsAV-_qj7_FJxesfiajN5tSsnIT3_QAaVovihhN9xnDplKp6WU9LfbxQBH87AbQnTWkEoADk1iIbzQ1BJDxBDH8Dik-Z6CNRXKHVYSxNLW9GoQSYs40wMXJ1KwYoQM6ie3z_pI4VEhYOj/s756/aaaaaaa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="262" data-original-width="756" height="139" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUsAV-_qj7_FJxesfiajN5tSsnIT3_QAaVovihhN9xnDplKp6WU9LfbxQBH87AbQnTWkEoADk1iIbzQ1BJDxBDH8Dik-Z6CNRXKHVYSxNLW9GoQSYs40wMXJ1KwYoQM6ie3z_pI4VEhYOj/w400-h139/aaaaaaa.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="EN-AU"><span style="font-size: medium;">Atena și Ankara în secolul XIX</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În mare vechime, turcoazul era văzut drept azuriul rezultat în urma refracţiei soarelui (care şi în alte părţi era numit </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ra </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Re</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">) în “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / apele curgătoare; apele stătătoare - bălţi, Lacuri, etc. - erau “ghioluri”: “ochii” Gheii / Pământului. De la credincioşii / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">man” = Oamenii de pe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - care îl venerau pe</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Ra</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - au apărut </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ru</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">mânii, ulterior deveniţi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ro</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">mani şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ro</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">mâni iar de la “dagh” pentru înălţimi / munţi a rezultat şi titulatura Dacă (de pildă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ka</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-Pa-Dokia / Capadochia era regiunea cu înălţimi - Dokia - a “energiei supreme a sufletului”: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ka</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = energia sufletului, Pa = suprem); Daghii din Daghe-stan erau din Ţara </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergarilor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (cu elocvente toponimii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi azi). În 2012, istoricul Român George Cadar a enunțat: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Poporul nostru își are originea în zona ce se întindea imediat după ultima mare glaciațiune în actualul teritoriu al țării noastre, puțin în Nordul Crimeeii, în zonele Podișului Anatolian și Peninsulei Balcanice, în perioada când Marea Neagră nu era decât un lac. Diluviul a făcut ca acel vechi imperiu sacru al păstorilor noștri să se împrăștie și să se disipe până a ajuns să se întindă în apropierea Tibetului, Nepalului, Cașmirului Indian sau Pakistanului, de-a lungul Afganistanului, până în Kârghistan și Daghestan, căci însuși denumirea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">dachistanilor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ însemna în limba bătrână ‘dacii de stâncă’ sau ‘dacii de piatră’.”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDKm9JrUkEo5WJx1AWsH_i9L96SqaHcWFm0mc_Ni4GgAAJ_ZJD1zNy6FYYhe2BNI5usntE9WmEqVfaXAMfQqIQ5aUN84LIHfPCe9Lf0R6keqrZeqMGZ_ZGKpruykzlgM0OqGN7agbYk0I/s1600/image311.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDKm9JrUkEo5WJx1AWsH_i9L96SqaHcWFm0mc_Ni4GgAAJ_ZJD1zNy6FYYhe2BNI5usntE9WmEqVfaXAMfQqIQ5aUN84LIHfPCe9Lf0R6keqrZeqMGZ_ZGKpruykzlgM0OqGN7agbYk0I/w400-h250/image311.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Prea puţini cercetători au studiat transformările din Jaţi / Guţi în Gheţi / Goţi iar apoi mai ales ale MasaGeţilor = Marilor Gheţi în Chuni (proto-Turki / “Gok-Turci” = Turci Cereşti / Albaştri - adică răsăriteni, conform culorilor convenționale din Marea Stepă a EurAsiei - conduşi în Altai de Tunguşii Aisin / Aşina), deveniţi Cumani; Asena - după cum a notat şi Cronica Chineză “Zhou” în volumul 50 din anul 636 - a fost lupoaica sacră ce l-a hrănit pe pruncul care a devenit primul cârmuitor Turk (“Asena = Kurt” conform şi Dr. Şahin Filiz - profesor la Universitatea din Antalya / Turcia - în 2009 iar “Kurt” literalmente era “Gurg”). Clanul Aşena / Achina (al aristocraţilor Stepelor, după cum a studiat şi istoricul Karelian</span><span class="apple-converted-space" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="EN-AU" style="background: white;"> </span></span><span lang="EN-AU" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Lev Gumilev</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) stăpânea începând cu secolul V tărâmurile foştilor MasaGeţi din Provincia Xinjiang / NV Chinei, folosind alfabetul din Transoxania / Sogdia, de inspiraţie Aramaică; iar sugestiv e că Sciții / Bulgarii şi apoi Cumanii au sosit în Europa Estică exact din acel areal - avându-i ca şefi pe “Gurghi = Aseni” - în secolul XII fraţii Asen (Asan / Auson) din Balcani / S Dunării fondând Imperiul Aromâno-Bulgar cu sprijinul Cumano-Român din N Dunării: desigur că aceste afirmaţii nu convin cercetătorilor înţepeniţi doar în ideea “roirilor” Românilor, adică emigrărilor Românilor de-a lungul timpurilor din propriul spaţiu spre alte zări, obtuzi în faţa dovezilor / evidenţelor că numere mari (poate inconfortabile) de oameni de-a lungul timpurilor au sosit în spaţiul Român.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy1vidIHfP0pyF6ZWBJueOWGxfA6fdePY4az6t9D-0Pn5xr2_2pZ3vxE6ZLo8ywIBxkIEqunosDnO8cTZR8TPysSI-O33b2A8dhIWcEk8IRvTqNmyq_KNsrtgVMEN1fOS0EUDwSCP4vbDh/s1600/image702.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: medium;"><img border="0" data-original-height="83" data-original-width="125" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy1vidIHfP0pyF6ZWBJueOWGxfA6fdePY4az6t9D-0Pn5xr2_2pZ3vxE6ZLo8ywIBxkIEqunosDnO8cTZR8TPysSI-O33b2A8dhIWcEk8IRvTqNmyq_KNsrtgVMEN1fOS0EUDwSCP4vbDh/s1600/image702.png" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="EN-AU"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Steagul dinaștilor Aseni care au cârmuit Imperiul Româno-Bulgar</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Turkmenii, Turcii, ş.a. există şi azi, restul făcând istorie iar acum sunt numai urmaşi de-ai lor, de diverse naţionalităţi (posibil că în prezent deranjează - politic ori altfel - legăturile Iranienilor cu Geţii, ale Geţilor cu Hunii ori ale Hunilor cu Turcii dar şi cu Bulgarii, cu Ruşii, cu Ucrainenii ori cu Ungurii / toţi apropiaţi de Români, începând cu dimensiunea geografică).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLSbOCkqqrWy16fsKq0u97ZK6DuAHysvntnajbAOpDBCiG_LprawtV83aPt_Lsr_IByHvBYpErX3w-iAPb-Qv23-Ev2EOrcfAOeBSzmicRIo_BKz0d1IoCLT8B0m4drAIWiLsNdLOTa7Y/s1600/image312.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLSbOCkqqrWy16fsKq0u97ZK6DuAHysvntnajbAOpDBCiG_LprawtV83aPt_Lsr_IByHvBYpErX3w-iAPb-Qv23-Ev2EOrcfAOeBSzmicRIo_BKz0d1IoCLT8B0m4drAIWiLsNdLOTa7Y/s400/image312.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal">
<i><span lang="EN-AU"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Migrări Bulgare</span><span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="EN-AU"><span style="font-size: large;">Despre Huni = Phuni ca Turco-foni s-a ştiut dintotdeauna (în vechea Turcă, termenul “Turk” a dobândit înţelesul de “puternic”); în mileniul I î.C., printre strămoşii Hunilor se poate observa existenţa notată de Chinezi din secolul IV î.C. ca “Hsiung-nu” / “Xiongnu” - Chinezii având pronunţia “Ghiuăn” / “Kiăn” = Kun - K/Hunii din Asia fiind individualizaţi în Nordul Siberian al Marilor Geţi de către Chinezi imediat după decesul împăratului Alexandru “cel Mare” și împărțirea Imperiului Makedon, prin Tratatul cu ei din 318 î.C. iar ulterior secolului IV î.C., după peste un secol, la sfârşitul secolului III î.C., acei proto-Huni unindu-se şi cu alţii având profil similar (astfel - de cealaltă parte - ajungându-se la ideea construirii Marelui Zid Chinezesc): acei Huni timpurii s-au emancipat - căci până atunci plăteau tribut Marilor Geţi - şi i-au atacat pe Tochariani în secolul II î.C., ajungând să se stabilească în Bazinul Volgăi în secolul I î.C. (e foarte posibil ca împăratul Burebista al Geţilor Europeni să se fi bazat şi pe forţa lor răsăriteană când şi-a creat Imperiul). Este interesant că termenul Mongolilor pentru “lup” e “chono”, ceea ce apropie Chunii / Hunii de înțelesul lupesc, figură emblematică și în Europa Antică (la Geto-Daci, Romani, ș.a.): ca o apropiere asemănătoare, Românii au cuvântul “câini” pentru descendenții domestici ai lupilor iar câinii de pază sunt “dulăi” (foarte puternicul clan Dulo a condus în Evul Mediu timpuriu destinele multora din răsăritul European, trasând nucleele unora dintre statele actuale). În secolul I, istoricul Roman Pliniu “cel Bătrân” i-a notat pe Huni ca “Phuni”, nume apropiat de “Phini” = Finici, adică actualii Finlandezi din Finlanda (Yakuţii / “Ya-Kuții” aveau pentru Hun termenul de Kurykan / Guligan - o derivare din Gurghi / Gurgan pentru Gurigan - Românii prin “găligan” înţelegând “om foarte înalt”: așa cuvânt - pentru cei înalți - rezona cu Marii / Masivii Geți). Romanii au plătit tribut în secolul I Geto-Dacilor Europeni ca să nu fie atacaţi / până la împăratul Traian iar în secolul II - după înfrângerea regelui Decebal - cel care a urmat împăratului Traian, anume împăratul Roman Hadrian, în spaţiul actual Român a plătit tribut Roxolanilor / “Rox-Alanilor” din Bărăgan şi Aszilor / Iazygilor din răsăritul Panonic (acele populaţii - la fel ca aceea a Hunilor - erau răsăritene, mai precis Iraniene; de exemplu, “Luminoșii Sâgi” / “Ia-Sygii” = Iazigii / Iazygii din E Panoniei de fapt au fost zoroaştrii Yazdi / Yezdi din Iran: Ghebrii orientali au ajuns şi în Europa, ca Alani apuseni). “Cronica Chineză a ultimului Han” a consemnat că în secolul I Alanii se aflau între Lacul Aral şi Marea Caspică (ei înaintând apoi mult spre apus, numele lor provenind de la ceea ce Chinezii în secolul IV î.C. înțelegeau și au scris ca “Lan” = “Stepă”, formând unul dintre cele mai importante triburi cârmuitoare Hune / MasaGete): privind marile migrări, Antichitatea n-a fost o Eră de excepţie (migrări serioase au fost pe scară largă atât anterior, cât şi ulterior). Milioanele de bărbaţi din Turcia de acum aparţinând grupului genetic Gherga (acelaşi ordin numeric fiind şi în Finlanda) reprezintă tot atâtea dovezi de prezenţe umane deloc întâmplătoare - ci masive - care confirmă provenienţa lor de “Turki” şi respectiv de “Gurghi” = Gherghi ca descendenţi pe filierele masculine enunţate; se poate observa în spaţiul Român - cu periodicitatea de circa 2 secole - că au fost unele evenimente importante:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul I - apariţia populaţiilor Iraniene de “Rox-Alani” = “Alani Roşii” în Estul spaţiului Român şi de “Gugu-Alani”, împreună cu Aşii Asiei, respectiv Asii Pământului “Aszi / Iazygi” în Vestul spaţiului Român; tot atunci, Romanii Pomponius Mela şi Pliniu “cel Bătrân” au scris despre populaţia Turcae / Tyrcae din N Mării Karga / Azov (spre sfârşitul acelui mileniu, între Mările Neagră şi Baltică au apărut Ruşii, ai căror dinaşti au fost din grupul genetic masculin Gherga la fel ca şi la cei din spaţiul Român ori din vecini)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul III - după retragerea Romanilor la Sud de Dunăre, a fost respectarea reciprocă dintre C/Huni şi Geţi / Goţi (luptători contra Romanilor); pe atunci, Geţii şi Hunii erau vecini în N Pontic, neavând interese să se lupte între ei (pe atunci, creștinismul nu era oficial nici unde în Vechea Lume)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul V - apariţia proto-Bulgarilor (înrudiţi cu Hunii); începând cu anul 480, Vulgarii - chemaţi de bizantini - au luptat contra OstroGoţilor, adică împotriva nobililor Goți / Geți răsăriteni (care au câştigat, respingându-i pe Vulgari / Bulgari)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul VII - năvala Bulgarilor / Vulgarilor din N Dunării în S Dunării; în 680, au constituit împreună cu Vlahii / Aromânii Imperiul Bulgaro-Armân (Vulgaro-Vlah)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul IX - năvala Ungurilor (înrudiţi cu Hunii) în Panonia; în 896, aceia au început a se lupta cu Valahii / Românii<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul XI - apariţia Cumanilor (Turanici, aşa fiind anterior lor şi Hunii); în 1070, Cumanii sosiţi dinspre E au trecut Nistrul, începând a se instala în teritoriile Românilor<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="EN-AU">secolul XIII - invazia Mongolilor; în 1241-1242 aceia au devastat spaţiul Român<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span class="GramE"><span lang="FR">apoi</span></span><span lang="FR"> intruziunile a tot felul de alţi Turanici (ca Tătarii, otomanii, ş.a.)</span></span></p></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieptLxOYXfDaUtkzqs01kRBF7BBNMfqAKiWy5cmxCgFZQclsMa2zRfvLTNzIOUqYwYyC_-dGbWmXFtY4d4O8q0PdHKcQdiNkJhcfZ9En7G_rVw7H3nMX8-EaReRXVNaF273z3IPp4lC8o/s1600/image314.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="165" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieptLxOYXfDaUtkzqs01kRBF7BBNMfqAKiWy5cmxCgFZQclsMa2zRfvLTNzIOUqYwYyC_-dGbWmXFtY4d4O8q0PdHKcQdiNkJhcfZ9En7G_rVw7H3nMX8-EaReRXVNaF273z3IPp4lC8o/w400-h165/image314.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal">
<i><span lang="EN-AU"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Populaţii Turce</span><span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 12pt;"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Este de remarcat că termenul “Turanic” e folosit pentru tipul uman “Pontic” / “Caucazian” de Siberian Sudic (echivalat ca “Turcic” de către antropologul Britanic Cort Haddon 1855-1940 - Medieval regăsindu-se inclusiv în elita otomană - şi populând mai ales zona Altai, conform antropologului German Egon Eickstedt 1892-1965). În istorie, au fost multe populaţii Turanice, printre cele mai recente numărându-se / alfabetic: Avarii, Bulgarii, Cumanii, Hunii, Kazahii, Khazarii, Kyrgyzii, Pecenegii, Tadjikii, Tătarii, Uigurii, Ungurii, Uzbekii, Yakuţii, ş.a., aria lor principală de întindere fiind între Afgani-stan şi Ucraina (în 2010, geneticienii Eric Crubezy, Sylvain Amory, Christine Keyser, ş.a. au afirmat că “Yakuţii - sau Sakha - contrastează cu ceilalţi Siberieni, atât prin ocupaţii, cât şi prin Grai: provin de la Baikal şi s-au amestecat cu Tunguşii, astfel găsindu-i Ruşii Medievali când au intrat în contact”); divina băutură “Sake” - lichior de orez - şi-a primit denumirea astfel, transmisă prin Bazinul Fluviului Galben (lung de 5464 km, curgând din Tibet în Oceanul Pacific). Atlasul Vidal Lablanche din Franța anului 1898 a înfățișat partea apuseană a Imperiului Țarist (atunci Khirghizii trăind la răsărit de Volga inferioară):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzThk5LoP8eFj2J45b7z0OBq8I2j1CW9eyf-SO-uoXstaitKkBP3STsDmat9-mhV3xMI1bCwpp5ygo9vWInqNqvhO4kFDO2zVC3eaznipxM3SrKwVplPPmDxC8tQsdYJVzlOGPFSMSns5T/s1600/image599.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="950" data-original-width="768" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzThk5LoP8eFj2J45b7z0OBq8I2j1CW9eyf-SO-uoXstaitKkBP3STsDmat9-mhV3xMI1bCwpp5ygo9vWInqNqvhO4kFDO2zVC3eaznipxM3SrKwVplPPmDxC8tQsdYJVzlOGPFSMSns5T/w322-h400/image599.jpg" width="322" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Antropoloaga Poloneză Maria Czaplicka 1884-1921, care a predat la Universitatea Britanică Oxford, a afirmat despre “Kirghi” (adică despre “Gherghi” / “Gurghi”): “Milioanele de Kirghi </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Siberieni’, organizaţi în hoarde, au migrat între Jungaria / Asia și Volga / Europa; ei erau adevăraţii Turanici, înrudiţi mai ales cu Turcii şi Cazacii. Strămoşii Kirghi (din prima jumătate a mileniului I) au fost agricultori şi în funcţie de locurile unde au ajuns s-au numit Kirghi </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Negri’, Kirghi </span><span class="bbtext" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Munteni’, ş.a.; Medieval s-au amestecat cu Altaicii, cu Cumanii şi mulţi alţii, deoarece au fost strict exogami: fetele lor erau libere să se iniţieze sexual în clan dar măritişul obligatoriu se petrecea în afara clanului”. (Jungaria - locul atins de acei vechi Kirghi, la E de Jurasan, în marginea occidentală a actualei Chine - este locul cel mai îndepărtat de oceane din lume, cu supranumele de “polul inaccesibilităţii”: se află între Munţii Altai / N şi Munţii Cereşti / S; e de ştiut că Europenii Antici le ziceau răsăritenilor Asiatici ca Oamenii Sacrului Soare “Syri” / Sirieni, folosind până în Extremul Orient pentru China numele de Serica, acelor locuitori spunându-le Seri / “Se-Ri”). În prezent, “Kurgi-stan” / “Gurghi-stan” (după cum a notat şi geograful Scoţian Tobias Smollett 1721-1777 ca fiind “mărginită la N de Circasia, în E de Daghe-stan, în S de Armenia şi în V de Marea Neagră, cuprinzând cele mai mari părţi din vechile Colchis, Iberia şi Albania, locuită de Gurghi”) e Georgia, anume Țara Caucaziană din E Pontic iar Kîrghi-stan e Kirghizia, Țara din Asia Centrală având în E China, în S Tadjiki-stan, în V Uzbeki-stan și în N Kazah-stan / Casah-stan; fosta Gherganie - plasată între ele, în S Caspic - acum e redusă la Provincia Gorgăn din Iran. După cum a studiat în 2004 şi istoricul German Martin </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Schottky, ultimii Huni din istorie - care au rezistat organizat - au fost aşa-zişii “Huni Iranieni” în Sudul Afgan (Arabii le-au zis “Hayătela”): savantul a scris despre ei că “au fost ‘Huni Albi’, diferiţi şi separaţi faţă de Hunii nomazi - după cum a consemnat Procopius în lucrarea ‘Despre războaie’ 1:3 din anul 551 - deosebiţi la înfăţişare şi ca stil de viaţă, urmaşii lor devenind lideri Iranieni” (după sfârşitul Imperiului Săsan, adică după anul 651).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuYPQf7Bfg92Y_pH0X_i-vIY32hgSmypK6-FCaIXjvoNl8AU6iWb_I1dvBxZE9mMv3YllsAMkvP_xHxcmxareAob4A7JYwEk81ZKI0xaLFBJ1Yp4LOG3vuLMFGFtNeaMbVdENmaLhR47E/s1600/image316.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuYPQf7Bfg92Y_pH0X_i-vIY32hgSmypK6-FCaIXjvoNl8AU6iWb_I1dvBxZE9mMv3YllsAMkvP_xHxcmxareAob4A7JYwEk81ZKI0xaLFBJ1Yp4LOG3vuLMFGFtNeaMbVdENmaLhR47E/w400-h300/image316.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<i><span lang="EN-AU"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Adăposturi MasaGete</span></span></i><i><span lang="PT-BR" style="font-size: 12pt; mso-ansi-language: PT-BR;"><o:p></o:p></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-29416926805588743052015-01-11T03:21:00.002-08:002020-12-14T23:51:53.713-08:00171. Gherga şi Ginii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUSFbzS5xQwg4Kg-SyxqL2dhicJBnbz0wPsB-mlNXorwZsxsrCVdwZyrcuUdASb-XvnAzohqsMKn0snCTquf2nZBcy7XQ6rXkqHr45XXnyHlYmSxfskYuDnfa69IvyG4OSY3IZMWjzV7s/s1600/image023.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUSFbzS5xQwg4Kg-SyxqL2dhicJBnbz0wPsB-mlNXorwZsxsrCVdwZyrcuUdASb-XvnAzohqsMKn0snCTquf2nZBcy7XQ6rXkqHr45XXnyHlYmSxfskYuDnfa69IvyG4OSY3IZMWjzV7s/w206-h400/image023.png" width="206" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asamblând Ga şi An, în Română “a gini” a rămas - conform dicţionarelor - “cu etimologie necunoscută”; sensul verbului este de “a observa” sau “a vedea” / “a zări” (cu înţelesul de “a cerceta” / “a dibui”). Este interesant că pentru “Uriaș” la Sârbo-Croați se folosește termenul “</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">džin” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“gin” iar la Turci “dev”. Se poate reţine un element foarte important: în trecut, toate numele aveau semnificaţii (însemnau ceva); numele nu erau “după ureche” - date ca să sune cumva mimetic - ci prioritar contau prin ceea ce reprezentau. Sfinții Gini / Siginnii nu-s o creaţie a actualului autor Gherga, ci o realitate a Gherganiei Epocii Bronzului / Țară aflată la E de Media (denumirea aceea fiind legată de Medius, fiul prinţesei Georgiane Medeea dar putând fi înțeleasă și ca “de mijloc”, aflată între răsăriteana Hyrkanie / Gherganie și apuseana Albanie Caucaziană / Țara Ghergarilor); Media fiind în miezul / mijlocul acelora poate fi înțeleasă și comparând conceptul cu vecina Mesopotamie - dintre Fluviile Tigru și Eufrat - zona din miezul / mijlocul acelor mari ape curgătoare dar denumirea fiind și simplu despre masivele / puternicele Fluvii (căci la “Meso-potamos”, “Meso” ar fi și “Masiv” - “Mari” / “Puternici” - la fel ca la “MasaGeți” / “MesaGeți” = “Masivi Geți” / “Mari Geți”, folosindu-se termenul Grec μέσος “Mesos” însemnând “Medie” iar Perșii denumind-o “Măda”, legăturile dintre Media și Mesopotamia devenind nu doar de vecinătate, ci și onomastice, astfel reieșind din analizele lingviștilor Wojciech Skalmowski 1933-2008, Jan Tavernier în 2007, ș.a.): de altfel - în Asia Centrală - Geții “Masivi” ori Geții “din Mijloc” = MasaGeții au fost între Dahii de lângă China și Gesii din Anatolia / Asia “Mică” (asemănarea dintre Gin și Get poate fi ca apropierea dintre Duh și Dah). Este interesant că la răsărit, în Siberia, cu denumirea Sakha a fost ştiută populaţia Yakută / “Ya-Kută” - având cel mai mare procent genetic masculin Gherga din lume, “Ya-Kuții” putând fi înțeleși ca “Luminații Guți”, pe baza luminoasă “iYi” și nominală “Guți” - iar la apus, în Europa, a fost ştiută populaţia denumită Sâgă (încă dinaintea Geto-Dacilor). SâGii / SiGinii erau sedentari iar unde se aşezau n-o făceau pe terenuri vide, ci în cele străbătute de PelaSgii / “Pela-sgii” predecesori lor ca nomazi, faimoşi de milenii prin pelerinajele sexualo-religioase (marcate prin Cultul Falic).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjOa-BX94ANTzrEJP5kZcsvOtxRXXnXjMRurM-_N1bYqwG_Rw7v6DvOmhZ8xJKtWEoTBnD0e0fQTgUppNNbuSEbE3hlTJmewG4HwaCFH_6LUqHlyMJl_wGbqTduO893DI1h_DOxrr1bfY/s1600/image033.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjOa-BX94ANTzrEJP5kZcsvOtxRXXnXjMRurM-_N1bYqwG_Rw7v6DvOmhZ8xJKtWEoTBnD0e0fQTgUppNNbuSEbE3hlTJmewG4HwaCFH_6LUqHlyMJl_wGbqTduO893DI1h_DOxrr1bfY/w400-h398/image033.png" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"></span></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Mesopotamia mileniului III î.C., cu logograma Sumeriană “SA.GAZ” erau notaţi cei ştiuţi în Orientul Mijlociu / Apropiat şi ca Habiri (ulterior de către vechii Greci drept Cabeiri), etc.: erau Amorei / Amoriţi (urmaşi ai lui Amoreu, frate cu Gherghe-seu, după cum se cunosc denumirile biblice, notate aşa de către vechii Evrei), veri nu doar cu Gherghe-seii, ci şi cu Guţii din areal; Sa.Gaz / Sa.Kas erau înrudiţi îndeaproape cu Kasiţii / Kuşanii răsăriteni (din Asia Centrală), respectiv cu Kas.Ka / Ges.Ka apuseni (Gesii din Anatolia), ei fiind Sfinţii Gliei / Pământului Ga. Nu poate fi exclusă nici populația Insulei Chios = Sacâz / “Sa-Câz” populată de Lelegi (conform geografului Anatolian Strabon XIV 1:3), din fața coastei Ionice - între Caria și Troia - poate angrenați în Epoca Bronzului pe Valea Dunării inferioare în Regatul Heraclizilor cu capitala la Barboși = Gherghina / Galați: acolo SiGinii / Sâgii erau patronați de Zagreu / Zag-reu = regele Zag (vechiul Zeul Zag-reus a fost asimilat ca progenitorul noului Zeu Dio-nysos). În mileniul II î.C., înaintea Războiului Troian şi al invaziei Canaanului de către vechii Evrei, Egiptenii faraonici le ziceau Apiru - în Epoca Bronzului, Sa.Gaz / Amoreii mereu fiind contra lor - iar Kheti / Hitiţii la un moment dat au mediat un Tratat între Regatul Carche-miş (din N Siriei) şi Regatul Barga (din V Siriei / cu capitala la Qatna 34,50 lat. N, 36,51 long. E, în Bazinul Orontes); în Orientul Apropiat de atunci, Amoreii / Amoriţii mai erau ştiuţi şi ca Amurru / Martu, credincioşii lui Martu, fiul lui An (zis Kur.Za Gan, cel de pe Muntele strălucitor). În Ugarit, termenul pentru lazurit era SÎG.ZA.GIN, termen ce a fost folosit - în chip daltonist - atât pentru culoarea sa turcoaz, cât și pentru purpuriu: ambele culori erau regale și de aceea erau la fel denumite; în 2013, Dr. Alexander Herda a scris că “încă din Epoca Bronzului, divinul și regalitatea au fost asociate cu purpuriul; lâna Cariană - vopsită în purpuriu cu extrasul din melcii de pe coastă - a avut o lungă tradiție, despre așa ceva notând Homer, Aristotel, ș.a., anume Caria a fost foarte bogată în producția culorii respective, de exemplu împăratul Roman Nero dispunând control strict al aceleia, din Milet”.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2BPDy1easorQc3EL7J6zVBqyE-K-xWY254C0xyqKoToHQwjvkwrrs338-gm3WNK_EYb5oJ5zMolt6m84ZEgbS_L8LDAwAGI1OcVGFt-UU9phO8OeOME4zLQ5f099Zr3ZtSHw5-CBb9Ao/s1600/image025.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="103" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2BPDy1easorQc3EL7J6zVBqyE-K-xWY254C0xyqKoToHQwjvkwrrs338-gm3WNK_EYb5oJ5zMolt6m84ZEgbS_L8LDAwAGI1OcVGFt-UU9phO8OeOME4zLQ5f099Zr3ZtSHw5-CBb9Ao/s1600/image025.png" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Mileniul III î.C.</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Importantele colonizări din Epoca Bronzului în Bazinul Dunării inferioare ale Caucazienilor de lângă Caspica ori ale vecinilor apuseni Anatolieni ai acelora a jenat mulţi cercetători Români, care au preferat să le acorde slabe atenţii ori chiar să le oculteze (îndeosebi fiindcă au premers Geto-Dacilor, ajunşi în Bazinul Dunării inferioare ulterior - în Epoca Fierului - tot din acele părţi, ceea ce de asemenea n-a corespuns gustului unor “patrioţi” Români, opuşi vreunei imigrări vechi şi doar adepţi ale unor continuităţi şi autohtonii integrale sedentare, absurde în contextul acelor timpuri ale Marilor Migrări, constant atestate pretutindeni în lume, spaţiul Bazinului Dunării inferioare chipurile fiind ca un areal de excepţie în acel cadru general, concesia maximă admisă a respectivei propagande eventual admiţând ca mişcare umană de masă doar “roirea” prin “exportarea” / plecarea Dunărenilor în migraţie, nicicum însă “importarea” / sosirea oamenilor atraşi de nivelul traiului, mai ales de cel din Bazinul Dunării inferioare, pe atunci mai bun decât pe multe alte meleaguri); specialiștii însă n-au mai putut oculta legăturile Antice cu Sciții, Dobrogea fiind chiar “Sciția Mică” (iar Sciții făceau parte dintre nomazii răsăriteni, ai EurAsiei). Ţara Magilor era Media, la V de Ghergania iar Ginii (Siginnii = Sf. Gini) au provenit de acolo; în lume, primii Magi - dar şi Gini - au fost Ghergani (strămoșii lor erau știuți ca Genii) iar Pela-Sâgii = Pela-Sgii au fost potenţii colonişti ai Europei aflată în apusul lor, în urmă cu multe milenii. Prințesa Medeea era din Kolkha / Colchis = Georgia / Țara Amazoanelor, loc unde geograful Anatolian-Georgian Strabon XI 2:1 a localizat Zygii și Cercetae (aceia plasați de către istoricul Pliniu “cel Bătrân” - în “Chorographia” 1:12 - între Amazoane și Hiperborei). Dr. William Smith 1813-1893 a scris în “Dicționarul geografiei Greco-Romane” că Zygii erau păstori nomazi (ei locuiau regiunea Caucaziană Zyx din Nordul Muntelui Elbrus (cel mai înalt din Europa): la V erau Cerchezii / Circasii, la N erau Sarmații, la E erau Avarii iar la S erau Sanni / Chani; urmașii Caucazieni / Georgieni Sanni îl adoră și acum ca patron spiritual pe șamanicul / pre-creștinul Sfânt </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Gëræg /</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Jgëræg - cunoscut creștin ca Sf. Gheorghe - după cum a studiat inclusiv Dr. Michael Berman, în 2009.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLzxcfy0yh8CY_v_7ypLQbFTaAog-ncOy1Ei__S_jC6mr8oZeHJsN1olwGCbIarIh29nB2a9oaFkx7HClh84Zy4AvVT8JgtgXF5-p9EAEAbxDEBexKAUR-s75JLjh7S47QrqfIhEfE3gS4/s1600/image085.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="554" data-original-width="450" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLzxcfy0yh8CY_v_7ypLQbFTaAog-ncOy1Ei__S_jC6mr8oZeHJsN1olwGCbIarIh29nB2a9oaFkx7HClh84Zy4AvVT8JgtgXF5-p9EAEAbxDEBexKAUR-s75JLjh7S47QrqfIhEfE3gS4/w324-h400/image085.png" width="324" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sanni / Georgieni</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În mileniul II î.C., înaintea Războiului Troian, Sf. Gini din Ghergania - via Kolkis / Georgia - au ajuns peste Pont (adică peste Marea Neagră) pe Istru / adică pe Dunăre la Gherdap / Porţile de Fier; apoi, la sfârşitul acelui mileniu II î.C., după Războiul Troian, Geţii s-au aşezat la Istru iar Dacii în Carpaţi (sosiţi la Istru / Dunărea inferioară după Sigini, Gesii / Geţii s-au aşezat la Dunărea de Jos, la Fluviu fiind Siginii în amonte şi Geţii în avale). În mileniul I î.C., în spaţiul Românesc au apărut din V Anatoliei Troianii şi Carianii în Dobrogea iar - tot din V Anatoliei - Gherganii Agatârşi / Aga-târşi (“cârmuitorii cu toiege” / “cârje”, plecați din Ghergania / Iran, via Bitinia), au ajuns în Moldova şi Ardeal: în mileniul I î.C. - la sfârşitul Epocii Fierului - AgaTârşii erau instalaţi exact în perimetrul Regatului Heraclizilor, în locul Dorianilor care au plecat de acolo cu câteva secole mai înainte, la începutul Epocii Fierului; interesul AgaTârşilor sosiţi la sfârşitul Epocii Fierului s-a accentuat în Ardeal / interiorul Carpaţilor - mai mult decât în Moldova / exteriorul Carpaţilor - şi datorită apariţiei Sciţilor dinspre răsărit, în fruntea acelora totuşi ei ajungând ca lideri (alogeni, acceptaţi). Autorul Roman Valerius Flaccus 6:135 i-a numit pe “Aga-Thyres” ca “Thyrsa-Getae”, adică “Geţi cu thyrs” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herbul = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">emblema Zeului Dionis: cârjă / toiag lung, împodobit cu frunze de viţă-de-vie); conform cercetărilor (Georg Niebuhr, Wilhelm Tomașek, Pauly Wissowa, Ion Crişan, ş.a.) “AgaTârşii - pe limba lor - se vor fi chemat întotdeauna Daci” (proveneau dintre Dagii Caucazului). Aşadar, pe vremea când în Egiptul faraonic vechii Evrei erau sclavi şi n-aveau încă religia lor monoteistă mozaică, în spaţiul Românilor / Rumânilor (Ra-manilor / Oamenii soarelui Ra, Râ-mânilor / Oamenii Râurilor) s-au stabilit Magi de la răsărit: spaţiul era sacru - făcând parte din fostul Rai - iar cei ajunşi în el din Ghergania Caspică s-au aşezat (în intenţiile lor) pentru totdeauna; iniţial, au urmărit Cerga / Lâna de Aur (furată de argonauţii Ahei), aducându-şi cu ei caii buni pentru tracţiunea căruţelor, hainele “vesele” / viu colorate, obiceiurile, etc. Scopul pentru care au venit şi l-au îndeplinit parţial; nu au reuşit să-i prindă pe hoţi (chiar dacă s-au răspândit între Fluviul Istru şi Peninsula Istria) dar au prosperat timp îndelungat prin comercializarea bunurilor locale: aur, arme, miere, vin, etc. În memoria publică au rămas cunoscuţi ca Sfinţi Gini / Siginni; după un mileniu şi un sfert de la stabilirea lor între Mările Neagră şi Mediterană, la Betleem / în Canaan - fosta Ţară Sacră a Ghergheilor - şi-au făcut apariţia alţi Magi de la răsărit (adică tot de lângă Ghergania / S Caspic): vestea naşterii lui Iisus i-a determinat să ducă daruri scumpe Familiei Sfinte (cu aşa ajutor - împreună cu spirit şi suflet divin - apărând ceea ce acum e cea mai mare religie din lume, a creştinilor). Gherganii au fost deschizători de drumuri în religie, negoţ, etc.: au rezolvat multe dintre nevoile - spirituale sau materiale - ale celor care au avut de a face cu ei. Prin “Gin” şi azi se înţelege spiritul superior omului dar inferior îngerului, mesager între supranatural şi om, deseori văzut ca “fantomă” / “stafie” (e de observat că în mileniul III î.C. tatăl lui Ghilga-meş a fost indicat ca “fantomă” / “duh” de “Lista Sumeriană a regilor”); Vechiul Testament a relatat că la sfârşitul mileniului II î.C. în Canaan primul rege Evreu a solicitat o vrăjitoare - Ghergană - pentru a întâlni ginul / fantoma profetului său decedat. Coranul / Al-Koranul scrie că ginii erau genii - creaturi divine dinaintea oamenilor - care se puteau îndrăgosti de oameni (acei oameni devenind astfel “posedaţi”): ginii / geniile nu erau adânciţi în contemplaţie divină precum îngerii, nici revoltaţi împotriva divinului precum demonii (folcloric au fost prezenţi în multe părţi ale lumii, conform “Dicţionarului Larousse” din 1997 ca relicve ale străvechiului Cult Agrar practicat între S Caspic şi N Canaanului, adică exact în arealul tradiţional al Magilor Gherga). Ginii / Geniile au fost cei care în Caucaz au produs - în premieră mondială - “ghin” / adică vin, atât alb, cât şi roşu, vechii Armeni folosind denumirea pentru vin de “gini”: Gin / Geniu provenea din construcţia Ga + An, împreunând puterea Pământului Gheia şi puterea Cerului An (Chinezii numesc Gin-seng planta lăudată în Bazinul Ghaggar de “Atharva-Veda” - cartea Vedică a formulelor Magice - pentru capacitatea de a da “forţa taurului” bătrânilor şi tinerilor iar acum prin băutura gin se ştie rachiul de cereale). Printr-un păgân “gentil” dintotdeauna se înţelegea omul curtenitor, drăguţ, galant, gingaş (aşa derivând şi “gentilom” / “gentleman”); de pildă, pentru vechii Evrei, Gherghe-seii din Galileea-Golan erau gentilici: aceiaşi au fost fixaţi de către vechii Indieni, Romani, ş.a. ca întemeietori de gotre / ginţi (conceptul de ginere derivând similar) iar CartaGina / Carta-gina şi Imperiul său au fost fondate de geniile Feniciene / Pune Gherga. Geniile erau cei apropiaţi Cerului An, având spiritualitate deosebită (pământenii Mani fiind oamenii sufletişti).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH_mwdtXm5WCdDCejrxYKEMqgvxM_-0EfLVK0KAROLjzmpUF9jTeWgCXvqro28u7QPNAAse8Va44YUMRJupHXx9x-gD1M5Pj-ZttCC2ZSbvUOcKfJaF3-gytaX3gOW0UBnKlZ0sGX72nU/s1600/image027.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="246" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH_mwdtXm5WCdDCejrxYKEMqgvxM_-0EfLVK0KAROLjzmpUF9jTeWgCXvqro28u7QPNAAse8Va44YUMRJupHXx9x-gD1M5Pj-ZttCC2ZSbvUOcKfJaF3-gytaX3gOW0UBnKlZ0sGX72nU/w400-h246/image027.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gini</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ginii erau pruncii Mamei pământene Ga şi Tatălui ceresc An; cârmuitorii lor / cu atribut regal (adică prinţii dintre ei) erau supranumiţi Sfinţi Gini: Sigini. Ginii - mai ales oriental - erau Magic conectaţi puterii străvechilor Magi iar Țara acelora era Media din V Gherganiei, la Marea Caspică (vecina în apus a Mediei / Țării Mezilor / Magilor fiind Caucaziana Albanie a Ghergarilor): Ginii erau Magi, “SiGinii” fiind Sfinţi Gini, adică Genii. De acolo au fost şi acei “SiGarti” / “Si-Garti”: Sfinţii Garghi, Gardienii Munţilor Zagros (din Iran, “botezătorii” lanţului Muntos străjuind Platoul Iranian de la răsărit), care şi-au răspândit onomastica inclusiv ulterior printre SiGini / “Si-Gini”, adică Sfinţii Gini dintre Mezi. În mileniul II î.C., înaintea Războiului Troian, după Cerga / Lâna de Aur furată din Caucaz de argonauţii Balcanici - conform mărturiilor Antice - urmărirea a fost realizată de Mezi şi Georgieni, pe Valea Dunării până la Adriatica. Cronologic şi geografic (în timp şi în spaţiu) se poate urmări etnologic şi onomastic Media-Misia-Moesia: S Caspic - S Pontic - S Dunării, ca parcursul istoric (în timp) şi cardinal (de la răsărit spre apus), al acelor Magi / Gini Gherga plecaţi efectiv, fizic într-o migrare din care nu s-au mai întors; e foarte posibilă răspândirea Sfinţilor Gini / Sigynni dintre Magii Gherganiei nu numai în Ardeal - ca de pildă şi printre strămoşii Secuilor - sau la Marea Mediterană şi pe coasta Troiană ca negustorii Sikili, pe coasta Canaanită ca Siculi ori în cea mai mare Insulă a aceleia, Sicilia (se poate observa că așa cum cândva Elenii au ajuns să se Grecizeze, similar Secuii au ajuns să se Maghiarizeze, fenomenul respectiv de “convertire identitară” fiind asemănător). În 2014, Dr. Nelu Zugravu - de la Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi - a afirmat că “denumirea de Moesia provine de la moesi (în greacă Moisoi, latin Moesae): grup de triburi tracice nord-balcanice care ocupau regiunea Timoc; cu timpul, s-au amestecat cu geţii, mult mai activi din punct de vedere politic. Despre integrarea Dobrogei în provincia Moesia, nu există nici un izvor istoric explicit cu privire la acest eveniment, istoricul Alexandru Suceveanu considerând că ţinutul respectiv a fost încorporat provinciei foarte probabil în jurul anului 74”. Faimoasele legi tribale (“proprii” şi “scrise” după cum a consemnat Iordanes) ce cârmuiau autohtonii din Bazinul Dunării inferioare, numite Belagine / Pelasge - din fosta Pelasgie / Pelasghia - erau de fapt SiGine, translaţia Pelaskia-Valachia fiind bănuită de filologi ca Dr. Pachia Tatomirescu din Timişoara, cu egalitatea între Pelasgime şi Valahime, după cum a studiat în lucrarea din 2012 “La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa (monografia unui cuvânt pelasg-valah)”, în vechea Română de pildă gresiei zicându-i-se sâgă (cuvânt Pelasg - folosit şi ca “gărăsiă”, în Albaneză “gărăsa”, etc. - în legătură cu Sâgii / Siginii):</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz6PK3aPv2VNv7L4OdHXEVNhT7TaVhltsp0DQEgIxWv9FQHStO3BQDh8zAR2m8QegB-Xuangcx88gorKPMzPprcTOMGVMeaLDJzxRUkVS9L_26OX0KXmCU3M2SvsGEnXNV7xoAhXzwxPk/s1600/image029.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz6PK3aPv2VNv7L4OdHXEVNhT7TaVhltsp0DQEgIxWv9FQHStO3BQDh8zAR2m8QegB-Xuangcx88gorKPMzPprcTOMGVMeaLDJzxRUkVS9L_26OX0KXmCU3M2SvsGEnXNV7xoAhXzwxPk/w400-h201/image029.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cu statut de cuvânt multimilenar în limba pelasgă-valahă, Sigin desemna neamul / seminţia, locuitorii ariei sâgilor din Carpaţii Meridionali şi Munţii Dinarici, până în vecinătatea ţărmului Veneţiei, mai exact spus, pelasgi locuitori-extractori-prelucrători de metale din sâgi şi - totodată - producători de lănci speciale ce le purtau numele (adică sighine). În 1896, Lazăr Şăineanu în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul universal al limbii Române’ a scris: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Siginii au format populaţiunea primitivă a Banatului şi a Sudului Ardealului, cari fură mai târziu asimilaţi de Daci; Şag, Seghedin, Sighet, Sîghiu / Sibiu, Sighin / Cibin, Sighişoara, etc., însemnau locuri cu sâgi (respectiv cu multe lespezi de gresie)’. Ptolemeu în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia’ din secolul II a înregistrat provincia Sigynia în SV Daciei, provincie rebotezată Greceşte Iliria şi Latin Dalmaţia”. O descompunere a denumirii Sarmisegetusa = “Sarmi-Sege-tusa” ar indica locul Sâgilor dinspre Sarmi / Sarmați, terminația “tusa” - aceeași ca la capitala Hattusa / “Hat-tusa” a Imperiului Khet / Hitit - fiind dintr-o familie și cu Tisa, înțelesul Indo-European (conform și cercetătoarei Jouna Pyysalo din Finlanda) fiind de “plăcut”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIPeMcNDHqUvtoJqRuIZBxcTatJfNh1Rj0rDkwkZkfZfxhohvyTN7CH3q1HhKLR8fGCrpadY0QiKRrbez0OtXpIuHj0swYfEzx338T0s_8gZolGnAd7NS7RqVLkTTk3r3Z22iPHVcBDOJG/s1600/image091.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="599" data-original-width="659" height="363" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIPeMcNDHqUvtoJqRuIZBxcTatJfNh1Rj0rDkwkZkfZfxhohvyTN7CH3q1HhKLR8fGCrpadY0QiKRrbez0OtXpIuHj0swYfEzx338T0s_8gZolGnAd7NS7RqVLkTTk3r3Z22iPHVcBDOJG/w400-h363/image091.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">În Antichitate, Sarmații = </span></i><span lang="RO">“<i>Magii Soarelui” erau pe Valea Tisei</i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În 1924, Dr. Laurence Waddell a identificat Sâgi în Imperiul Hitit; așadar, dinaintea Războiului Troian, Sâgii au existat atât în Anatolia, cât și în ceea ce e acum România. Este de remarcat că imediat după Războiul Troian, Vest Anatolianul fondator al Regatului Ilir / Dalmat şi-a avut Curtea la gura Râului Kerka şi e de observat că în vechea Europă pumnalul curbat era ştiut ca “sica” - folosit îndeosebi de cei purtând părul cu moț pe o parte a capului, în nodul denumit “sikha” - iar Românii încă folosesc denumiri apropiate pentru diverse lucruri de gen, ca secure, săgeată, etc. (apropiate sonor de ce aveau cândva Sâgii); e de ştiut că după Războiul Troian, cei din Insula Lesbos au întemeiat lângă distrusa cetate a Troiei aşezarea Sigeon. Înaintea Războiului Troian din secolul XIII î.C., în urmărirea Cergii / Lânii de Aur, Siginii / Sfinţii Gini (Magi din Ghergania) au fost printre cei ajunşi la Gherdap, împreună cu unii din Georgia; după 8 secole, istoricul Anatolian Herodot Karka a notat că Siginnii - îmbrăcaţi ca Mezii, adică Magii din Hyrkania / Ghergania - erau răspândiţi din N Dunării până la coasta Balcanică a Mării Adriatice (după Războiul Troian, la SE de Sigini s-au stabilit Anatolieni Gesi, la E de ei Caucazieni Dagi iar la NE de ei Iranieni Agatârşi / proveniţi din Ghergania, via Anatolia). Savanții au evidențiat multe legături străvechi între ceea ce azi e Turcia, Troia, Tracia, Transilvania, ș.a.: inclusiv vechiul lor Zeu Zagreus a rămas mărturie pentru așa ceva, prin ulteriorul avatar Dionis = Zeul orgiilor ajutate de ghin / vin. Cercetătorii Români din secolul XX - ca Hadrian Daicoviciu, Henri Stahl, Liviu Ştefănescu, Constantin Daniel, ş.a. - au admis că la AgaTârşi / Daci şi la Geţi a existat dintotdeauna orânduirea tributală sau Asiatică (nu cea sclavagistă): un mod de producţie sclavagist - deci unul în care numărul sclavilor ar fi fost mare - era incompatibil cu societatea în care toţi se socoteau fraţi; organizarea Geto-Dacă - mulată pe cea anterioară din Epoca Bronzului, a predecesorilor - n-a fost sclavagistă, ci tributală / Asiatică, de tipul despoţiilor Asiatice (modul de producţie fiind Asiatic / devălmaş, aşa cum s-a conservat în spaţiul Român până în Epoca Modernă).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9x_AhYVg6B8KdtGNKHw6vYkO1vgwgFjNn1apSd1zDoCaYvuuYzGRMJBBsbG9zS_jTfbSPWoLJxaaGDEEx036GE1yeSVBNMzvZM3Cjs6rc9ewS6gZUXfIUEU-5J9ujCPvPPjGtIrWaqFI/s1600/image031.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9x_AhYVg6B8KdtGNKHw6vYkO1vgwgFjNn1apSd1zDoCaYvuuYzGRMJBBsbG9zS_jTfbSPWoLJxaaGDEEx036GE1yeSVBNMzvZM3Cjs6rc9ewS6gZUXfIUEU-5J9ujCPvPPjGtIrWaqFI/w326-h400/image031.jpg" width="326" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Mezi</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoricul Carian Herodot - din Bazinul Egeeii / Mediteranei - a cercetat Lumea Veche (savantul din secolul V î.C. chiar trăind în ea) şi a scris bazându-se pe Carianii săi din Bazinul Nilului despre Egipteni, bazându-se pe Carianii săi din Bazinul Mesopotam despre Perşi / Iranieni, bazându-se pe Carianii săi din Bazinul Pontic despre cei din Bazinul Dunării, ş.a.: pe litoralul Mării Negre, Carianul Herodot a fost în coloniile Cariane Histria, Olbia, etc. / cârmuite de Gherghiţi. Siginii nu erau simpli “Sigi”, deoarece Zeul An era foarte important la ei, puterea respectivă reflectându-se prin sufix; din aceeaşi raţiune - a Zeului An - Sciţii / “Saka” nu erau “Sciţiani”, căci pentru ei mai importantă era Zeiţa Ka / Ga (aşa cum mult anterior lor au fost oamenii pământului Ga din Bazinul Dunării): e de remarcat că în Vechea Lume “sikha” era “nodul suav” al părului, tipic purtat pe o parte ca “moț”. În 2013, Dr. George Trohani - de la </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeul Naţional de Istorie” al României - a scris: “Scriitorii antici Hesiod, Simonides din Keos, Hekataios din Milet, Sofocle, Herodot şi Tucidide au fost printre primii care au făcut referiri, în secolele VIII-V î.C., la situaţia geopolitică de la nord de Munţii Balcani şi din zona Dunării de Jos. Ei au menţionat pentru prima dată numele de Getai, Istros, Ordessos, etc. Pe baza acestora - dar şi a săpăturilor arheologice - s-a stabilit că zona Dunării de Jos era locuită, în secolele VIII-III î.C., de ramura de nord a neamurilor tracice, denumite geţi şi daci, sau cu termenul livresc de geto-daci. Geografic, aria de răspândire a geto-dacilor cuprindea spaţiul cuprins între Munţii Balcani la sud, Marea Neagră şi Nistru la est, Carpaţii nordici la nord și Dunărea mijlocie la vest. În acel timp, pe litoralul vestic al Pontului Euxin fiinţau emporii greceşti, locuite în special de miletani: Orgame sau Argamum (Capul Dolojman, Jurilovca), Odessos / Varna, Tomis / Constanţa, Callatis / Mangalia - de către Heraclea Pontică / din Bitinia - Histria, Tyras (la vărsarea Nistrului în Marea Neagră); dar tot în acea perioadă, zona nord-pontică - prin urmare, cea aflată imediat la est de teritoriul locuit de către traci - făcea parte din spaţiul aparţinând culturii scitice, un alt termen ce este socotit în ultima vreme, de către o parte a istoricilor, ca fiind tot livresc, convenţional. În anul 514 î.C. (data exactă este controversată, 519 î.C. sau 513 î.C. după alţii) a avut loc expediţia lui Darius, împăratul perşilor, împotriva sciţilor. Singurii care i s-au opus au fost geţii din părţile Dobrogei. Expediţii armate dinspre sud spre nord au devenit tot mai insistente în a doua jumătate a secolului IV î.C., în perioada domniei lui Filip II (359-336 î.C.), conducătorul regatului macedonean. Astfel, în anul 341 î.C Filip II s-a oprit undeva în sudul Dobrogei, în timpul unei expediţii întreprinsă prin acele locuri; 2 ani mai târziu, în 339 î.C., a avut loc conflictul între regele scit Ateas şi un anonim ‘rex Istrianorum’, conducătorul geţilor din partea de nord a Dobrogei, din părţile Istrului / Dunării. După moartea celor 2 regi, Dobrogea a fost ocupată de Filip II, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că această regiune - dacă nu în întregime, atunci cel puţin nordul său - nu făcea parte din regatul tracilor de sud (ce se întindea în Bulgaria de azi). Despre geţii nord-dunăreni s-a vorbit în mod clar doar atunci când s-au făcut referiri la expediţia lui Alexandru cel Mare din 335 î.C., când în campania contra tribalilor, acela a trecut Dunărea şi a pus pe fugă o armată getică, în final incendiindu-le şi cetatea; după acea demonstraţie de forţă - ce a durat o zi - Alexandru s-a retras la sud de Dunăre (faptele întâi au fost relatate de generalul Ptolemaios, însoţitorul lui Alexandru). Din cele menţionate, e de reţinut că geţii nord-dunăreni au opus oastei macedonene 10 mii de pedestraşi şi 4 mii de călăreţi. Un alt episod în care au fost amintiţi geţii nord-dunăreni a fost apoi, când Zopyrion - un general al lui Alexandru cel Mare - a murit cu toată oastea sa de 30 mii de oameni (evenimentul s-a produs - cu mare probabilitate - în zona dintre Prut şi Nistru). În faţa pericolelor, comunităţile getice adoptau variate soluţii - în funcţie de raportul forţelor - de la rezistenţa în cadrul unor fortificaţii impresionante, până la convieţuire. Abandonarea unor fortificaţii - prin secolul III î.C. - s-ar fi putut datora, pe lângă distrugerile intenţionate din timpul luptelor de către agresori sau prin incendieri, şi unor cauze de uzură morală, datorate scurgerii timpului, deoarece principalele materiale de construcţie erau perisabile sau dezintegrabile: lemn, pământ; iar cele care aveau ziduri, s-au prăbuşit din lipsa liantului”. După cum a studiat savantul Român Gabriel Gheorghe sursele Romane anterioare războaielor acelora cu Geto-Dacii din spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, generalul Iuliu Cezar, împăratul Octavian Augustus, poetul Vergiliu în “Georgicele”, ș.a. din secolul I î.C. au consemnat că întinderea la Vest a Geto-Dacilor era până la Dunărea mijlocie (Tisa - împreună cu Bazinul aferent - fiind o apă curgătoare interioară spațiului lor); tot până în secolul I î.C. au mai scris despre așa ceva inclusiv orientalii Nicolau / Nicolae din Damasc și geograful Anatolian Strabon: nici unul dintre cei 5 autori Antici nominalizați nu a menționat granița din Panonia a Geto-Dacilor cu Romanii pe Tisa, ci pe Dunărea mijlocie (azi miezul Ungariei).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikTEy2-BlTH9cLK6VM4yX0-hvOwvP_PnrUbvBGRkGPPCH2oNbsLoGBfl-L1QFFQoMF9F7E2bpUwBUQAD3_WtvL3tSsqlIDSmRE5c83ZWN7ltXVCOP7LVO2l2xUPsfpCEKBPIWZGcR8HLf8/s1600/image083.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="401" data-original-width="400" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikTEy2-BlTH9cLK6VM4yX0-hvOwvP_PnrUbvBGRkGPPCH2oNbsLoGBfl-L1QFFQoMF9F7E2bpUwBUQAD3_WtvL3tSsqlIDSmRE5c83ZWN7ltXVCOP7LVO2l2xUPsfpCEKBPIWZGcR8HLf8/w398-h400/image083.jpg" width="398" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În vechiul spaţiu Român s-au folosit intensiv lemnele mulţilor copaci din codrii imenşi, de exemplu în spaţiul vechiului Egipt (cu lipsuri serioase de codri / copaci) folosindu-se dintotdeauna cele aflate la îndemână: pietrele / mult mai trainice în timp decât lemnele, bogăţiile ornamentale în vechile culturi fiind însă similare (ba uneori, susceptibile de a fi fost mai elaborate artistic cele realizate în lemn, material mai moale / mai “prietenos” decât piatra); conservarea temeinică prin pietrele din Bazinul Nilului reprezenta o altă dimensiune - în paralel - a măreţiilor Civilizaţiilor anterioare ori contemporane vechiului Egipt, ca de pildă folosind preponderent lutul în Bazinul Mesopotamian sau preponderent lemnul în Bazinul Dunării (materiale mult mai friabile, aspecte care însă în timp au dus la dinamici mai mari ale acelor Civilizaţii, în comparaţie cu “încorsetata” veche Civilizaţie Egipteană, încă de la sfârşitul Epocii Pietrei dar apoi şi la începutul Epocii Bronzului - în preajma celui de-al doilea Potop / cel biblic - Dunărenii şi Sumerienii influenţând puternic mediile lor înconjurătoare, respectiv Estul Europei ori Orientul Mijlociu). Ținând cont de străvechile echivalențe între Graiuri și de caracterul nomad - chiar migrator la mari distanțe - al celor care interferau / fie doar pentru negoț, astfel cum au procedat unii Pelasgi, se pot remarca apropierile nomenclaturale dintre luntrașii Finici care navigau pe apele continentale ale EurAsiei Nordice cu bărcile zise “vene” (“F” cu “V” fiind compatibile) și migratorii Gini pe malurile apelor zise “danu” (“G” cu “T”/“D” fiind compatibile); în Vechea Lume, cei care străbăteau pentru comerț cu pirogile “vene” apele “danu” erau Finnii, pentru a se întâlni cu Ginnii de pe malurile acelora: de pildă, spațiul stră-Român - al Bazinului Dunării inferioare - a fost o zonă a acelor interferențe (dar și Bazinul Pontic ori Bazinul Mesopotam, unde de exemplu era apreciat electrumul / chihlimbarul Baltic), etc. Este de observat că în secolul V î.C. Herodot Karka în “Istorii” 5:6 a scris despre Geţi că “a ara este pentru ei tot ce poate fi mai înjositor, dar a trăi din pradă socotesc ei că este îndeletnicirea cea mai nobilă”; academicianul Alexandru Xenopol a comentat: “se vede deci că Geţii practicau puţin agricultura şi că trăiau ca popoarele nomade, mai mult din prădăciunile vecinilor”. (La fel ca predecesorii lor în Bazinul Dunării, Anticii Geţi nu erau consecvenţi şederii îndelungate într-un areal, ci migrau, însă odată aşezaţi se îndeletniceau cu agricultura. Despre secolul următor - IV î.C., când Alexandru Macedon a trecut Dunărea în Oltenia pentru a pedepsi Geţii din N Fluviului care îi ajutau pe Tribalii din S Fluviului - a consemnat Anatolianul Arrianus Xenofon, care a descris şi el expediţia, sub forma că noaptea militarii Macedoni au trecut Fluviul cu monoxile / bărci ale localnicilor făcute din trunchiuri de copac “căci era foarte mare belşug de astfel de bărci, întrucât riveranii se foloseau de ele pentru pescuit şi când mergeau unii la alţii în sus pe fluviu iar nu mai puţin, foarte adesea, pentru prădăciuni; la ziuă, a luat-o prin semănături, poruncind pedestrimii să înainteze către ţinuturile nelucrate, culcând grâul cu suliţele aplecate”. Iată aşadar consemnări din Antichitate despre mişcările Geţilor pentru jafuri, pescuit dar şi terenurile lor, atât nelucrate, cât şi lucrate).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyrjnHeWg2goc6VIcMFc-q4cvFcAAo656FOZYdXeFMW6tnRaindEgM3_CtgeoIa99wYssG5gLCCADQwtVTutFRVIQhpWFUFGjOyeP9vjLnUlOXACpugXYEd_DtQjjC5laAqHMkLAKTNLXe/s1600/image097.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1234" data-original-width="1600" height="307" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyrjnHeWg2goc6VIcMFc-q4cvFcAAo656FOZYdXeFMW6tnRaindEgM3_CtgeoIa99wYssG5gLCCADQwtVTutFRVIQhpWFUFGjOyeP9vjLnUlOXACpugXYEd_DtQjjC5laAqHMkLAKTNLXe/w400-h307/image097.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Hartă din 1867 despre începutul mileniului I: <br />Ia-Sygii / Iazigii între Tisa și Dunăre</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În “Istoria Românilor” din 1888, academicianul Alexandru Xenopol a scris că “în timpurile mai vechi, Dacii şi Geţii ocupau regiunile de la Sudul Dunărei şi anume: Geţii câmpia dintre Hemus şi Istru iar Dacii împrejurimile Rodopului; trebuie admise numaidecât următoarele migraţiuni ale Dacilor. Mai întâi respinşi de Macedoneni, ei au trecut Dunărea împreună cu Geţii şi s-au oprit în Muntenia peste Iazigi, Dacii grămădindu-se în Transilvania şi Banatul Timişoarei; identitatea demonstrată a naţionalităţii Gete şi Dace, ambele de rasă Tracă, cere acea origine a lor comună la Sudul Dunărei. Fără îndoială că Agatârşii aşezaţi în Transilvania au fost copleşiţi de Daci când aceia - alungaţi de Iazigi - au ocupat regiunea muntoasă a Carpaţilor şi contopirea lor va fi fost cu atât mai uşoară cu cât nu-i despărţia o mare deosebire de neam”. Pe de o parte, Geniile - manifestate prin Gini - acumulau puterile Zeiţei Gea şi Zeului An, cârmuitorii lor fiind Sfinţi, adică Sigini; pe de altă parte, ajungând în secolul I să trăiască între Tisa și Dunăre, literalmente Sarmații Iasigi / Ia-Sygi = “Sygi luminoși” (ei s-au mutat din N Pontic în centrul Panonic, din apusul Munților Caucaz în apusul Munților Carpați: ținând cont de traseul avut și de echivalența Tracă “Z”=“D”, luminoasa denumire locală de “Ia-Zygi” - la destinație, în vecinătatea Vestică a Dacilor - putea reda înrădăcinarea lor din “A-Dâgi” / Vestul Caucazian ori din Dagi / Estul Caucazian). În mileniul I î.C., e interesant ce a scris Carianul Herodot în “Istorii” 5:9, că “Nimeni nu poate spune cu certitudine ce fel de oameni vor fi locuind la Nord de regiunea Tracă; se crede că dincolo de Istru se întinde un pământ pustiu şi nemărginit. Singurii oameni despre care am putut afla că trăiesc la Nord de Istru sunt un neam cu numele de Sigini, îmbrăcaţi în haine Medice. Caii lor se zice a fi pletoşi peste tot, având păr lung până la 5 degete, mici, cârni şi neputincioşi pentru călărie dar foarte iuţi la tras, din care cauză Siginii umblă în căruţe. Acest neam e răspândit până în regiunea Eneţilor, care locuiesc lângă Adriatica. Ei pretind că ar fi de origine Medică; dar în ce mod nu pot să-mi dau seama, însă într-un răstimp îndelungat totul este cu putinţă. Ligurii, care locuiesc lângă Marsilia, dau numele de Sigini negustorilor cu amănuntul iar Ciprianii numesc aşa lăncile”. Ligurii erau foştii Etrusci / Trusci din Toscania - inclusiv Insula Corsica - capitala lor fiind Genova, Romanul Pliniu 3:5 notând că pe Coasta de Azur (zona “Regio Deciatum” în timpul său) un oraş important al lor era Nisa / fostă Nicaea 43,42 lat. N, 7,15 long. E la gura Râului Var/us iar Ciprianii erau Ciprioţii: cei din Insula Cipru; se poate observa apropierea dintre onomasticile Ligură și Luviană / Anatoliană, prin echivalența “G”-“V” practicată în Vestul Europei (de altfel, Anticul istoric Pliniu “cel Bătrân” 3:17 - dar și alți vechi autori, ca Romanul Liviu - au nominalizat acolo străvechii locuitori Laevi).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq8hq2HLStoF-gymaqUdFlUaP7-iK52cDn1HbdVqzuurNuUk4qfvRu8mMcIJrJQMtjNpCLgUjK3_IXjyDa-4HLKQSeIoWA8W13C9DgsAylLrvq5buYGxqSiXy0m3wuIs3DEI7x0OpnOdg/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="53" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq8hq2HLStoF-gymaqUdFlUaP7-iK52cDn1HbdVqzuurNuUk4qfvRu8mMcIJrJQMtjNpCLgUjK3_IXjyDa-4HLKQSeIoWA8W13C9DgsAylLrvq5buYGxqSiXy0m3wuIs3DEI7x0OpnOdg/s1600/image002.png" width="400" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savantul Petriceicu Haşdeu în secolul XIX - în “Istoria critică a Românilor” - a cercetat Siginii: “În timpul lui Herodot comerţul aurului înavuţea pe malul Nordic al Dunării nu numai pe Agatârşi, dar şi pe vecinii lor din Temeşiana, care se pare a fi jucat atunci un rol de samsari între dânşii şi popoare mai obscure din centrul Europei. Relatarea lui Herodot despre Siginni era de provenienţă Tracă; aceasta apare din următoarele consideraţiuni fundamentale: Herodot a băgat-o la începutul cărţii a cincea, consacrată unei descrieri monografice a Traciei iar pentru a arăta de la cine anume căpătase toate cele relative la Siginni, el a trecut imediat la o altă naraţiune cu cuvintele </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mai spun Tracii’; dar Tracia la Herodot era o vorbă foarte vagă, sub care se cuprindeau o grămadă de alte popoare, aparţinând toate unei colosale ginţi, pe care el o numea cea mai numeroasă în toată Europa. Unghiul meridional dintre Pont şi Dunăre îl ocupau Geţii, cu care singuri (dintre toate naţiunile Trace) se învecinau Sciţii; numai Geţii fiind limitrofi cu Sciţii, întreaga Dunăre Sudică până la punctul revărsării Oltului intra în teritoriul Get. Acea ramură Tracă de la care s-a informat Herodot despre Siginni nu era a Geţilor, deoarece aceia se învecinau numai cu Sciţii şi cel mult cu o fracţiune a teritoriului Agatârşilor; prin urmare, cată s-o aşezăm mai spre apus de dânşii - cam în Serbia actuală - şi astfel avem în faţă pe Siginni, anume în Temeşiana de astăzi. Dramaturgul Sofocle - scriitor contemporan lui Herodot - a confirmat această interpretaţiune; într-un pasaj - conservat de Strabon XIII 1:53 - el zicea că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Troianul Atenor şi Eneţii fugiră în Tracia iar de acolo la Marea Adriatică’. Confruntaţi acum ambele indicaţiuni topografice: dincolo de Dunăre vedem în Sofocle Tracia ajungând până la Ţara Eneţilor de lângă Marea Adriatică; dincoace de Dunăre vedem în Herodot Siginnia ajungând iarăşi până la Ţara Eneţilor de lângă Marea Adriatică. Una dincolo, cealaltă dincoace de Dunăre, ambele puse faţă în faţă într-o poziţiune paralelă; conformitatea este perfectă, arătând totodată că în timpul lui Herodot şi Sofocle - adică cu vreo 5 secole înainte de Crist - Italia era considerată ca preapropiată de cataractele Istrului. În fapt, Siginnia corespundea numai cu Temeşiana şi Tracia numai cu malul opus al Serbiei, nu mai departe decât atâta. Aici totuşi nu se încheie analiza; s-o urmărim până la capăt. Într-un alt pasaj, Herodot dă indirect până şi numele special al acelei Tracii: ‘Câmpia Tribalică’ (deşi în restul operei sale nu se găseşte nici o menţiune despre poporul Trac al Tribalilor); ‘Câmpia Tribalică’ - după cum a descris-o - se afla dincolo de Dunăre, ocupând teritoriul dintre fluviu şi acea parte a Iliriei unde locuiau Eneţii (‘Istorii’ 4:49). Tot acolo găsim pe Tribali cu 4 secole mai încoace în ‘Geografia’ lui Strabon, care îi arată învecinaţi spre N cu Istru, spre E cu Geţii şi spre V cu Ilirii (în secolul precedent față de Strabon, Tribalii erau numiţi ‘Inzi din India’ de către Apollodor din Atena iar anterior cu încă un secol, Argonautica lui Apolloniu din Rodos i-a pus pe Graukeni alături de Siginni; ei nu încăpeau aiurea, ci Apolloniu îi numea Graukeni pe Agatârşii lui Herodot iar Pliniu cel Bătrân 6:19 notând Graukenii lui Apolloniu ca Groucasus, însemnând Caucazieni). Carpaţii erau numiţi Caucaz de către Apolloniu din Rodos: lectura sună ‘Caulica’ - unul din numele cele mai vechi ale Caucazului Asiatic - de acolo fiind însuşi numele Colchilor; Hecateu - scriitor anterior chiar lui Herodot - spunea că părţile cele mai înalte ale creştetului Caucazian se chemau ‘Kulika’ (Carpaţii sub numele de Caucaz au mai fost şi la Ptolemeu, Ammian Marcellin, Gotul Jornandes, ş.a., ca nume al Carpaţilor, Caucaz fiind la noi anterior dominaţiunii Dace). Aşadar, relatarea despre Siginni Herodot o datora numai naţiunii Trace a Tribalilor, aşezaţi atunci pe ţărmul Sudic al Dunării, spre apus de Geţi (în Serbia de astăzi). Suntem însă departe de a ne închipui că ‘părintele istoriei’ ar fi cercetat vreodată personalmente regiunea Tracă pe care o numea a Tribalilor. Comercianţii din toată Peninsula Balcanică vizitau la gurile Dunării colonia Cariană Istria şi nu aiurea decât acolo trebuie să fi căpătat Herodot de la Tribali noţiunile despre Siginni, întocmai precum în Olbia - o altă colonie Cariană la Pont / Marea Neagră - el s-a informat despre restul popoarelor din acea direcţiune; Istria şi Olbia, un stabiliment Grec la marginea Traciei şi un stabiliment Grec la marginea Sciţiei - ambele în neîncetate contacte comerciale cu toate neamurile din zona Nord-Vestică a Pontului - erau localităţile cele mai nimerite pentru a procura istoricului Grec perspectiva lumii Barbare de jur-împrejur. Întrebuinţez într-adins cuvântul ‘perspectivă’ căci numai el explică natura spuselor lui Herodot, care era totdeauna atât de precis când povestea ceea ce se apropia de Istria sau de Olbia dar devenea treptat tot mai confuz în proporţia depărtării razei sale de observaţiune de la acele 2 centre. Siginnii locuiau în Temeşiana, învecinaţi la S cu Tribalii şi la E cu Agatârşii, astfel că de cei dintâi îi despărţea Dunărea şi de ceilalţi Carpaţii iar spre V teritoriul lor mergea până la Iliri. Deşi nu atât de desfătaţi - nu ca Agatârşii - Siginnii se distingeau totuşi prin avuţia veştmintelor, căci purtau haine Medice şi Herodot spune el însuşi într-un alt pasaj (7:61) că luxoasa îmbrăcăminte Persiană de fapt imita pe cea Meză: tiare, tunici mânecate de variate culori, etc. Caii Siginnilor - mici, pletoşi şi cârni - nu puteau servi la călărie dar prin iuţeală erau de minune la ham, ceea ce făcea ca stăpânii lor să tot umble în căruţe. Aceste 2 amănunte despre Siginni - abundenţa şi cărăuşia - dau deja o vagă imagine a unor comis-voiajori, chiar dacă vechiul scoliast al lui Herodot nu s-ar grăbi a adăuga că numele lor se poate lua în înţelesul de ‘neguţători’. Marsilia e departe de Temeşiana dar nu mai departe decât e Armenia de România. Până în secolul XVI, strămoşii noştri numeau ‘Armeni’ pe toţi neguţătorii; în Transilvania, până astăzi se ia adesea în acelaşi simţ cuvântul ‘Greci’. Pentru ca numele Siginnilor să fi devenit sinonim cu ‘neguţători’ tocmai la Marsilia, mărfaşii lor trebuiau în realitate să fi ajuns până la Pirinei. Ca unii ce locuiau în Temeşiana, adică dincolo de cataracte, Siginnii aveau nu numai cai şi căruţe, ci încă porţiunea Dunării cea mai liberă de orice piedici, în lungul căreia vasele şi în Evul Mediu se urcau fără nici o dificultate cu mărfuri orientale până în centrul Bavariei. Una din trăsăturile caracteristice ale spiritului mercantil din toţi timpii este de a ascunde după putinţă pieţele de care profită egoistul comerciant prin exportaţiune sau importaţiune. Cartagina şi Elada în Antichitate, Veneţia şi Genova în Evul Mediu, au practicat-o într-un mod sistematic iar în miniatură până astăzi fiecare negustor tăinuieşte de ceilalţi fabricile şi depozitele de unde îşi aduce marfă mai bună şi mai ieftină; această tactică rezultă din acea regulă mercantilă vulgară: ‘după ce te-ai suit la înălţime, cată a respinge cu piciorul scara, pentru ca nu cumva să se urce alţii după tine’ (deja Hesiod spusese că ‘olarul invidiază pe olar şi zidarul pe zidar’). Pe când căluşeii cei cu păr de 5 degete alergau în fugă mare cu căruţe încărcate până la Iliri sau duceau frumosul aur Carpatic Celţilor, pe când Dunărea spuma sub vâslele speculantului plutaş, Siginnii asigurau totodată pe vecinii Tribali cum că în susul fluviului nu locuieşte nici o fiinţă omenească; de la dânşii, prin intermediul Tracilor, au trecut la Herodot cuvintele despre nelocuirea ţărmului Danubian Nordic (căci din alte fântâni - ‘Istorii’ 2:31 - Herodot auzise, din contra, că de la izvor şi până la Pont întreaga Dunăre curgea tot prin ţări locuite). ‘Părintele istoriei’ nu s-a contrazis - după cum s-ar putea crede la prima vedere - ci numai a reprodus nişte aserţiuni diferite din diverse sorginţi, pe care e datoare a le discerne această analiză critică. Nu aurul singur înavuţia pe Agatârşi şi pe samsarii Siginni; mai era o altă ramură comercială foarte productivă. După ce a descris traiul Siginnilor, Herodot a urmat mai departe: ‘Mai zic Tracii că peste Dunăre sunt atâtea albine, încât nu e chip a străbate mai încolo; acei ce o spun nu mi se par a avea dreptate, căci se ştie că aceste insecte nu suferă frigul şi eu cred mai curând că din cauza frigului sunt nelocuite părţile Nordului (acestea sunt cele ce se povestesc)’. ‘Peste Dunăre nu încapi de albine!’ ziceau lui Herodot Tracii din ‘Câmpia Tribalică’, care ocupau malul Danubian Sârbesc opus Olteniei şi Temeşianei, locuind în vecinătatea Agatârşilor şi a Siginnilor. Părintelui istoriei nu-i venea la socoteală a da crezare acelei aserţiuni, încât el ne-ar fi lăsat şi pe noi în dubiu, de n-am avea dinaintea ochilor realitatea cea vie, însoţită şi de mărturia altui scriitor tot din timpul lui Herodot. Astăzi, apicultura Română este într-o tristă decadenţă. Decanul agronomiei naţionale, venerabilul amic Ion Ionescu, are tot dreptul în a zice: ‘Nu ştim cum au putut să lase Românii din mâna lor creşterea albinelor şi să ajungă a cumpăra ceară din străinătate; de la ridicarea Turcilor din ţară s-au stricat mierăriile şi de atunci n-au mai ieşit negustorii care să strângă miere şi să stimuleze pe cultivatori a o produce şi a căuta de ţinerea albinelor’. Nu aşa a fost în vremile mai dinainte. Secolul trecut, ceara era principalul articol de exportaţiune al Ţării Româneşti; calitatea îi era foarte frumoasă şi cantitatea imensă. Tot atunci, Raguzanul care a fost primul consul al Imperiului Austriei în Ţara Românească, zicea despre ceara noastră că ‘este fără îndoială cea mai frumoasă şi cea mai căutată în toată Europa, încât albinele trebuie considerate ca unele din cele mai preţioase şi mai bogate produse ale ţării’. Mulţumită lui Grigore Tocilescu, din statistica apicolă rezultă că districtele Române cele mai avute în stupi sunt până astăzi Vlaşca şi Dol-Giul / Doljul, ambele la Dunăre, adică tocmai acolo unde în zilele lui Herodot ‘nu încăpeai de albine’. Naturalistul Elian scria în secolul III (având în mână un autor Grec anonim mult mai vechi): ‘Scriitorul meu merită cea mai deplină încredere, căci el cunoştea lucrurile din propria experienţă, nu după nesigure poveşti ca Herodot; la Sciţi - Nordul Deltei - frigul e nesupărăcios pentru albine, întrucât ei întrebuinţează nu miere străină, ci locală, ba o şi exportă, vânzând faguri Misilor’. (Misia se numea generic tot litoralul Dunărean al Traciei încă din timpul lui Homer / cu alte cuvinte, era vorba despre porţiunea de la Pont până la Olt). Considerând firea albinelor - cărora natura le-a menit locurile silvestre şi munţii înfloriţi totodată - cuibul de predilecţiune al acestor muncitoare insecte în Ţara Românească trebuia să fi fost cu preferinţă creştetul Carpatin al Olteniei, mai apărat de viscolul Nordului şi mai expus spre Sud; până azi, Mehedinţenii - fruntaşii vechiului Banat al Severinului - poartă drept emblemă în marca lor districtuală albina. Pe când Sciţii exportau faguri peste Dunăre la Geţi, Agatârşii prin mijlocirea Siginnilor aveau deschisă o piaţă mult mai vastă şi mai sigură, aprovizionând cu miere şi ceară toată Europa Centrală, deşi Tribalilor le spuneau din mercantilism că acolo nu locuia nimeni; Aristotel - numai cu un secol mai nou - a completat relatarea lui Herodot, zicând că Agatârşii aveau ‘legi în versuri’. (Erudiţiunea Modernă, după cum pe Sciţi a încercat a-i face Finici, tot astfel pe Agatârşi i-a identificat uneori cu Mongolii iar pe bieţii Siginni nu s-a temut a-i preface în strămoşi ai Ţiganilor). În naraţiunea Herodotiană despre imposibilitatea de a locui în susul ţărmului Nordic al Dunării de răul albinelor, pe lângă elementul curat apicol limpezit anterior, cată să se mai deosebească pe o linie secundară un alt ingredient: Temeşiana este bântuită periodic de un fel de tăuni, care vara şi toamna se răspândesc de la Gherdap căzând pe animale, distrugând adesea turme întregi şi torturând chiar pe oameni; Românii din Temeşiana povestesc cu spaimă că acele viespi s-au născut dintr-un cap de balaur pe care-l tăiase Sfântul Georgiu şi l-a aruncat într-o peşteră (numai prin venin de reptilă ei îşi pot explica o înţepătură atât de otrăvitoare). Herodot în relatarea despre regiunea Danubiană va fi înţelegând prin albine pe acei teribili tăuni; trebuie să se zică mai corect că mulţimea albinelor Olteniei şi mulţimea viespilor Temeşianei au fost confundate într-o îngrozitoare mulţime de către învecinaţii Tribali, conduşi la aceea prin asemănarea de aspect între albină şi viespe, întocmai după cum ţăranul Temeşian din zilele noastre confundă tăunul cu balaurul din cauza asemănării în puterea veninului: în ambele identificări se manifestă o procedură analoagă a imaginaţiunii poporane. Determinând hotarele Sciţiei, Herodot 4:100 zice: ‘Începând de la Istru, sunt întâi Agatârşii’; aşadar, un capăt al Agatârşilor era pus pe Dunăre. În traducere pe o hartă, apare următoarea figură:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQ9DOxQKTEmiDxAzJvnJZeY0KXAHZX59xtpCk3FD7nYbROJDwdgPtcqxys0pjLoddwVK7u8MMKA3QJsYqKFRLu9mrQR6CMFdcKmWpiLRxa9qKdNVfZJrTIfN5y5U6GtyuFD5pl_J_MyQM/s1600/image037.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="168" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQ9DOxQKTEmiDxAzJvnJZeY0KXAHZX59xtpCk3FD7nYbROJDwdgPtcqxys0pjLoddwVK7u8MMKA3QJsYqKFRLu9mrQR6CMFdcKmWpiLRxa9qKdNVfZJrTIfN5y5U6GtyuFD5pl_J_MyQM/w400-h168/image037.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ephoros / Efor - din Anatoliana Cume - istoric şi geograf Grec posterior lui Herodot abia cu un secol, zicea: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Dacă treci Istrul, primii locuitori sunt Carpizii - cei din Carpaţi - apoi Plugarii’. Carpaţii lovindu-se cu Dunărea în Oltenia, este învederat că prin ‘Carpizi’ Efor înţelegea pe Agatârşii lui Herodot; epitetul de ‘Carpizi’ dat Agatârşilor de către Efor este foarte remarcabil, nu numai ca cea dintâi menţiune nominală a Carpaţilor, dar încă şi ca cea mai veche formă a numelui topic: ‘Munteni’. Nedepinzând de chestiunea originii naţionale, acest epitet a trecut ca moştenire de la Agatârşi către succesorii lor teritoriali Daci, a căror ramură tot din Ţara Românească se zicea Carpi. (Carpat însemna munte nu numai la Agatârşi şi Daci, ci încă se pare că a avut acelaşi înţeles în diverse limbi primordiale - despărţite una de alta prin origine şi spaţiu - căci vedem la 2 capete opuse ale Europei muntoasa Insulă Greacă cunoscută deja lui Homer sub numele de Karpatos şi Munţii Carpetani în Spania; în vechea limbă Retică, exista aceeaşi temă ‘kar’ în înţelesul de ‘deal’; tot aici se referă Sanscritul ‘kâra’ cu semnificaţiunea de munte acoperit de nea, Armeneşte ‘char’ pentru ‘piatră’ şi ‘charag’ pentru ‘stâncă’, etc). Ambele popoare de secole învecinate - Siginnii şi Agatârşii - au fost constrânse de Daci a înainta spre Nordul Europei, nicidecum nu s-au întors în Asia”. Similar cu piticii locali întâlniţi de străvechii Saami / Finici care alături de Agatârşi au colonizat Scoţia, Romanul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturii” a scris că “Plugarii” - adică Gheorgoii legaţi de colonia Cariană Olbia, după cum i-a notat istoricul Herodot Karka 4:18 “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Σκύθαι γεωργοί”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- când au ocupat Dobrogea (ce de atunci s-a numit Sciţia “Mică”) au întâlnit populaţia pitică autohtonă: “În latura unde fluviul Istru se varsă în Marea Neagră, Tracia posedă cele mai frumoase urbi: Istropolea Milesianilor - adică Histria - Tomis, Callatis (oarecând mai fiind şi altele, înghiţite de pământ); toată această regiune au ocupat-o Sciţii chemaţi Plugari (în oraşul lor Gerania se zice a fi existat ginta Pigmeilor - pe care Barbarii Traci o numeau Cattuzos - şi cred că o goniseră de acolo cocorii / stârcii)”. Cattuzos - care însemna “omuleţ” - era din acelaşi trunchi lingvistic cu Armeanul “kotak”, Grecul “pithakos”, etc. / în Română = “pitic”: agricultorii Gheorgoi ajunşi din N Deltei Dunării în Dobrogea erau şi fizic Uriaşi faţă de indigenii pitici (în general, pe de o parte dacă tipologiile biologice ale părinţilor sunt foarte diferite, atunci pruncii au staturi mari iar pe de altă parte, sorgintea Nordică a unor oameni le forțează statura mică, pentru a păstra căldura mai bine); în Dobrogea, în acelaşi mileniu I î.C., trăiau şi Geţi / veniţi dinspre S - din Anatolia, via Tracia - regiunea fiind de întâlnire în primul rând ale populaţiilor N şi S Pontice (de altfel, în limbajul de specialitate s-a instaurat “nanismul” pentru anomalia creșterii insuficiente, în Greaca nouă “nanos” fiind “pitic”, în oglindită simetrie - ca un împrumut nomenclatural - cu ceea ce cândva era “nun” pentru prunc Uriaș). Lingvistul Oset / Georgian Vaso Abaev a studiat în 1981 termenul de Gheorgoi atribuit acelor “plugari” Pontici, afirmând că era echivalentul cuvântului Scit “Gauwarga” pentru “văcari” (istoricul Herodot Karca - ştiut Rus ca Gherodot “геродот” - utilizând de fapt Grecul Gheorgos, folosit în general la agricultori, pentru acei păstori nomazi). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Georgiano-Anatolianul Strabon a afirmat în cartea a noua din “Geografia</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">că Siginnii / Sigynnii erau Caucazieni. Signii / Sigunii constituiau o populaţie plasată şi de academicianul Român Vasile Pârvan la V de Olt şi în Banat, locuind inclusiv în Bazinul Savei, până în regiunea Veneţiei de azi (o denumire elocventă pe Dunăre ar fi Siggidun / Singidun, Dr. Pachia Tatomirescu din capitala Banatului consemnând: “Pe temelii de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘murus dacicus’ - cu grosimea de 3 metri - din sâgi s-a ridicat Siggidun în antichitate, devenind prin vremuri Belgrad, oraşul de pe alb-gălbuiul mal de sâgă al Dunării, azi capitala Serbiei”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); unii cercetători i-au legat pe Ţigani de Si-Gini / Siguni, ca un “trib pierdut” de Evrei, îmbrăcaţi ca Mezii / Gherganii printre care ar fi fost deportaţi cândva (ceea ce ar plasa Ţiganii / Romii la fondarea republicii Romane - din care s-a născut Imperiul Roman - căci la sfârşitul secolului VI î.C., unii Geţi şi unii SiGini plecaţi de la Istru din cauza atacului Perşilor au determinat la Roma sfârşitul Regatului Tarquin, apoi acolo instalându-se în secolul V î.C. Latina ca limbă oficială / inspirată din vechi Graiuri Anatoliano-Balcanice, aşa după cum de pildă a remarcat şi savantul Ceh Bedrich Hrozny, cel care în premieră mondială a descifrat Hitita). Este de știut că în mileniul I î.C. influența Mezilor / Magilor (al căror Imperiu de exemplu în secolele VII-VI î.C. cuprindea inclusiv Hyrkania / Ghergania în E și Capa-Dokia / Capadocia în V) a fost uriașă, transmisă mai ales din Asia Centrală până în Europa Centrală; după ce în mileniul II î.C. o mare formațiune imperială a lor s-a făcut cunoscută ca Mitanni - vecină în Canaan cu Egiptul, de acolo fiind de pildă frumoasa faraoană Nefertiti, care a avut ca zestre “Tezaurul Gargar”, corespunzător surselor documentare din Epoca Bronzului - Mezii au ajutat și Imperiul Persan (succesor al Imperiului lor), în armata căruia erau, conform istoricului Herodot 8:113 în secolul V î.C., “la fel de mulți ca Perșii, însă nu la fel de viteji” iar un exemplu despre ei, consemnat biblic, a fost inclusiv prezența Magilor în Canaan la nașterea lui Iisus, la începutul mileniului I / în secolul I.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRoEFSZDTmgYblGzYEZVg7CGN4lBLLB1JIeMfm2peXFzi5qcY_dkl5ftgk7EnrsyzH_gdGJZayTPEsqukAilnQoEjGe4jIxk-V3l_Ux8KJf8otNQKTD_GPQs8Ezb-SUHtBchAOp-_EBBDq/s1600/image002.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="102" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRoEFSZDTmgYblGzYEZVg7CGN4lBLLB1JIeMfm2peXFzi5qcY_dkl5ftgk7EnrsyzH_gdGJZayTPEsqukAilnQoEjGe4jIxk-V3l_Ux8KJf8otNQKTD_GPQs8Ezb-SUHtBchAOp-_EBBDq/s400/image002.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Imperiul Mezilor / Magilor (secolele VII-VI î.C.)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În timpul lui Iisus, poetul Roman Ovidiu, exilat la începutul secolului I în colonia Cariană Tomis, a scris în “Ponticele” că în Nordul Mării Negre pe timpul său trăiau Colchi / Gorghi - adică Georgieni - şi Geţi iar aceia au fost îmbrăcaţi cu pantaloni, conform “Tristia” 4:6, ceea ce clar era împrumut vestimentar Hyrkan / Med de către Geţi, căci moda Europeană nu era aşa; deoarece Carpaţii erau numiţi de Romani “Caucaz”, unii cercetători Români au presupus că acei “Colchi” - menţionaţi de marele învăţat Roman, foarte corect în toate relatările - erau de fapt Munteni “Carpizi”, adică locuitori ai Carpaţilor (dar rămânând dubletele toponimice paradoxale din Caucaz şi Carpaţi - existente cu aceleaşi denumiri în ambele lanţuri Muntoase - ceea ce indică evidente legături între cele 2 maluri opuse peste Pont, reieşind că una din părţi a colonizat-o în mod necesar pe cealaltă, fie Colchii pe Carpizi, fie Carpizii pe Colchi: mărturiile Antice nu sunt însă decât despre un sens, din Caucaz în Carpaţi). Savantul Român Nicolae Densuşianu a observat numeroasele toponimii similare cu cele Georgiene mai ales în jur de Gherdap şi pe coasta Dalmată (corespunzând tocmai ariei de influenţă SiGină); în “Dacia preistorică” a mai scris: “Pe lângă titlul onorific de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tatăl’, ce-l avea Saturn (Cronos / Gargaros) în religiunea timpurilor ante-Elene, ca personificarea divinităţii supreme a Cerului şi Pământului, unul din epitetele sale cele mai poporale la toate triburile Pelasge - din Sudul şi din Nordul Istrului - a fost acela de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘moş’; acel epitet îl desemna ca om muritor, ca autorul ideal al vieţii lor naţionale, morale şi politice, ca trupina genealogică - ‘principium generis’ - a vechilor dinastii şi familii nobiliare Pelasge (Troianii îşi reduceau originea lor la Zeul-moş / conform lui Vergiliu în ‘Eneida’ 7:220; Varro 3:1 numea pe agricultorii Italiei singurele rămăşiţe din neamul lui Saturn). Regele Latin - primind pe ambasadorii lui Enea - le-a adresat următoarele cuvinte (Vergiliu în ‘Eneida’ 7:205): ‘Nu fugiţi de ospitalitatea noastră, nu ignoraţi pe Latini, gintea lui Saturn, oameni drepţi, nu prin pedepse, nici prin legi, care de bună-voie, prin înclinaţiunea lor, mai păstrează şi astăzi cu sfinţenie instituţiunile strămoşeşti rămase de la Zeul cel bătrân / moş’. Acelaşi titlu de ‘Zeu-moş’ îl avea Cron / Saturn şi la Daci. Istoricul Mnaseas din Patrae - care trăise în secolul III î.C. - spunea că Geţii îl adorau pe Saturn, pe care ei îl numeau Zalmoxis (tot asemenea a scris Diogene Laerţiu 8, că Geţii îl numeau pe Saturn Zalmoxis). Forma de Zalmoxis - ce se prezintă la Herodot, Porfiriu, Eschil, Platon, Suidas, ş.a. - este recunoscută în ştiinţă ca cea mai corectă. După vechile uzuri ale religiunii saturnice, numirea de Zalmoxis nu putea fi altceva decât un simplu epitet hieratic al lui Saturn, un atribut cu acelaşi înţeles de ‘senex’ pe care îl avea Saturn la triburile Pelasge. Din punct de vedere al etimologiei şi al sensului, cuvântul Zal-mox-is în limba Dacilor nu însemna altceva decât Zeul-moş (finalul ‘-is’ reprezenta - ca şi în alte cazuri analoage - numai un simplu sufix Grecesc). De fapt, limba Geţilor şi a Dacilor avea un caracter proto-Latin; ea forma numai un ram sau un dialect particular rustic al limbii Pelasge. Lucian - unul din cei mai interesanţi scriitori ai vechimii, distins prin spiritul şi erudiţiunea sa - îl numea pe Zalmoxis ‘zeu părintesc’ sau ‘strămoşesc’; la Herodot, Zalmoxis era ‘zeu indigen’. În preistorie, fondatorii statelor erau obiectul unui cult particular respectuos. Regele întemeietor al statului - şi colonizator al ţinuturilor nelocuite - era considerat ca un proto-părinte comun, ca un ‘moş’ sau ‘lar’ / ‘ler’ public, pentru toate generaţiunile următoare (cuvântul ‘lar’ / ‘lares’ exprima la început aceeaşi noţiune cu ‘man’ / ‘manes’: titlu de onoare şi de demnitate al regilor; în colindele Române, ‘lariu păcurariu’ e sinonim cu ‘baciu păcurariu’). ‘Zal’ în limba Dacilor - după sens şi formă - se prezintă ca identic cu termenul de ‘zeu’ sau ‘zeul’ în limba Română iar ‘mox’ este cuvântul nostru ‘moş’ (‘moesius’); numele de Zal-mox-is (atât de misterios în literatura istorică Modernă) aparţine astfel dialectului primitiv Pelasg din Dacia: era numai un simplu titlu de onoare şi de respect al supremei divinităţi, aceeaşi expresiune combinată, ca şi Zeul-moş în limba Română, numai forma - sub care s-a transmis de autorii Greceşti - fiind alterată. Ca zeu al cerului şi al înălţimilor, Zeul-moş al Daciei îşi avea altarele, monumentele şi sacrificiile sale anuale prin munţi; el reprezenta divinitatea cea mare a ţării, sub a cărui tutelă specială se afla pasul Gherdap / Porţilor de Fier: a fost una din instituţiunile religioase ale timpurilor Pelasge, ca sanctuarele şi simulacrele sale să domine la strâmtorile munţilor, care serveau de porţi naturale ale ţinuturilor. Diferite dealuri şi vârfuri de munţi de pe teritoriul ţării noastre mai poartă astăzi numirile semnificative de ‘Moş’, ‘Vârful Moşului’, ‘Piscul Moşului’, etc.: reminiscenţe obscure că odată aceste înălţimi au fost consacrate cultului marelui reprezentant al religiunii şi civilizaţiunii preistorice. ‘După cum ne spun autorii’ - zicea Varro 5:42 - ‘pe locul unde se află Colina Capitol a fost în vechime aşezarea numită Saturnia, din care mai există 3 resturi vechi, un Templu al lui Saturn în strâmtorile munţilor, tot acolo o poartă - numită mai înainte Saturnia - şi în fine o poartă din dosul Templului lui Saturn’.” (Romanii la începutul lor - adică după Războiul Troian, care a tulburat profund Lumea Veche - au preluat de fapt cele ce dominau timpurile).</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp4QghsmJJcaB_LAU4U7fb0ogAtg9ycpg4QasthAO0-7jLoYdxdvjZVc3XkJV0qXAgvwW1pgS11kccohebmebLoyjCk_PDEOa-c3Ydr-jVM-dvRA6-mM2jO5YRfR_oF2NfP7rnCzNy24w/s1600/image051.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp4QghsmJJcaB_LAU4U7fb0ogAtg9ycpg4QasthAO0-7jLoYdxdvjZVc3XkJV0qXAgvwW1pgS11kccohebmebLoyjCk_PDEOa-c3Ydr-jVM-dvRA6-mM2jO5YRfR_oF2NfP7rnCzNy24w/w400-h285/image051.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoNormal">
<i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Migrarea Faliscă (roşie) şi Doriană (albastră)</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">La Dunărea inferioară, după urmărirea Cergii / Lânii de Aur (de către unii SiGini / Sfinţi Gini dintre Magii Gherganiei, Mediei şi Gargarii Georgiei) de la sfârşitul Epocii Bronzului, adică înaintea Războiului Troian, s-a întâmplat ceva asemănător: ulterior Războiului Troian, datorită demantelării Imperiului Khet / Hitit, din aceleaşi “rezervoare” Gherga şi pe aceeaşi direcţie, a fost încă o migrare, a unor Ghergari din Albania Caucaziană împreună cu Gherghi din Capadochia şi Ghargoi din Pont: atunci - în Epoca Fierului - pe urmele înaintaşilor lor care au ajuns s-o ducă foarte bine pentru acele vremuri, în Bazinul Dunării s-au fixat istoric Geto-Dacii (avându-şi apogeul în Antichitate). De la Media se trag toponime ca Mehedinţi, Mehadia, etc. (realitatea Antică a fost - de atunci atestată - că efectiv mulți oameni din Media / Nordul actualului Iran au ajuns în Sudul actualei Românii); în arealul Gherdap / Porţilor de Fier, inclusiv despre celebrul erou Hercule - care avea ca unul din locurile ce-i plăceau Băile Herculane din Banat / acum județul Caraș-Severin - se ştia că era din Media, după cum au consemnat Romanii în inscripţia de fondare a staţiunii: Mezii din Media erau Magii din Ţara Magilor, respectiv Gherganii din Ghergania, printre aceia fiind şi Sfinţii Gini / Geniile care s-au numărat între strămoşii Guţilor / Geţilor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSeqEAcxcNxBLmkE53HIgQRltZjnx6Gxio44ITRb7Jfyo4DxcC5DHWNAgxWxbiimYxnpd40_76I4Zshq16zoVo5zORSS_La0mQutcrqyzVVbs8G1NpU0U5uNyiyfowacIx2asaaH7XJAw/s1600/image039.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSeqEAcxcNxBLmkE53HIgQRltZjnx6Gxio44ITRb7Jfyo4DxcC5DHWNAgxWxbiimYxnpd40_76I4Zshq16zoVo5zORSS_La0mQutcrqyzVVbs8G1NpU0U5uNyiyfowacIx2asaaH7XJAw/w400-h270/image039.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Tracii după Războiul Troian</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sacii au format o populaţie Geto-Dacă, cu localizare de pildă în Ardeal la Miercurea Sibiului 45,53 lat. N, 23,46 long. E / județul Sibiu sau Blaj 46,10 lat. N, 23,54 long. E / judeţul Alba ori de către academicianul Român Vasile Pârvan pe malul Dobrogean al Dunării la Sacidava / Saci-dava 44,14 lat. N, 27,59 long. E (lângă actualul sat Dunăreni din comuna Aliman, judeţul Constanţa); de exemplu, Sacii au fost menţionaţi de către Aurelius Victor (care din 361 era guvernatorul Panoniei). Sacii au fost ştiuţi ca mari băutori de Haoma (catalogaţi ca Mleccha de către “MahaBhărata</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - împreună cu Yavanii / Ionianii şi Barbarii - iar Grec numiţi Amyrgioi), cu leagănul în apropierea Bactriei: local zişi Hauma-Varga / Humarga, ei au fost aliaţi Perşilor începând cu Cyrus “cel Mare”, primul împărat (conform arheologului Shapour Shahbazi 1942-2006, mulţi nobili Iranieni dar şi Cariani au fost Amorges, inclusiv Dinastia Keriga din Lycia). În 1968, cercetătorul Rus Igor Piankov a scris: “Iniţial, Sacii au trăit în Valea Fergana, la poalele Nordice ale Pamirului; erau îndeaproape înrudiţi cu Kaspianii (indigeni în Hindu Kuş - Himalaia, întinşi în Kaşmir, Gilgit şi Coridorul Wakhan). La început, Sacii au fost şi în Munţii Alai / Alay sau pe uriaşa Vale Alai / Alay, inclusiv la izvoarele Fluviilor Oksos / Amu-Darya şi Jaxartes / Syr-Darya (cu denumirea Gulcha), până în Kaşgar / Bazinul Tarîm. Limba Sacilor a fost Pamiriană”. În 2005, cercetătorul Iranian <span style="background: white;">Guive Mirfendereski</span> a afirmat - în “Cercul de Studii Iraniene” al Universităţii din Londra / Marea Britanie - că Sacii “Hauma-Vargă” (băutori de Soma) erau Mari Geţi / MasaGeţi: “Sacii s-au stabilit printre Mezi şi au purtat căciulile înalte ale Magilor. Sacii ştiau - aşa cum a notat istoricul Herodot 4:5 pentru Sciţi - că primul lor rege a fost Zeul Targhi, născut pe Nipru. Ei trăiau pe litoralul Est Caspic - între Hyrkania şi Chorasmia - fiind ceea ce Herodot a notat ca MasaGeţi (el n-a scris despre Sacii Hauma-Vargă); în schimb, Herodot 7:64 a consemnat că o parte din armata Perşilor era formată din cei de pe câmpiile Amyrgium, adică din Saci. Inscripţiile Perşilor şi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoriile’ lui Herodot au arătat că Sacii şi MasaGeţii erau aceiaşi, locuind zona dintre Marea Caspică şi Lacul Aral, ce era udată în Sud de Râul Gorgan iar în Nord de Fluviile Oxus şi Jaxartes (Amu Darya şi Syr Darya), toate cândva curgând în Marea Caspică, ceea ce făcea din acea câmpie Nordică o uriaşă reţea acvatică, relativ aproape de inima Iranului. Herodot 1:201 a pus egalitatea rasială între Saci / Saka şi Marii Geţi / MasaGeţi, care locuiau în aceleaşi părţi şi aveau chiar laptele plasat cultural central: Herodot 1:216 a scris că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘principala băutură a MasaGeţilor e </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">laptele’ iar la Saci, laptele a fost important în pregătirea capitalei băuturi Homa, care - conform Avestei / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Yasna’ 10:13 - era amestecată cu lapte; pentru Herodot, transcrierea Homa-Saka a fost (prin renunţarea la prefix) </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Masaka’, adică MasaGet. Despre Sacii din şesul răsăritean Caspic au rămas hieroglife pe o stelă în Suez şi pe o statuie în Susa (foarte asemănătoare):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW2cN9amovFsy5CwscvlnOfBalJZhWhnZVE0NvTpAgRdmdcmYKAOGJmx6gT5A3p-6RkMiZgkjorhDZMcEZOvdfjTfJDW5qU9MbLz2lf_Yj6WS_lt83a9oa-68PjfUjGa_T7IPzPkoMud0/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="85" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW2cN9amovFsy5CwscvlnOfBalJZhWhnZVE0NvTpAgRdmdcmYKAOGJmx6gT5A3p-6RkMiZgkjorhDZMcEZOvdfjTfJDW5qU9MbLz2lf_Yj6WS_lt83a9oa-68PjfUjGa_T7IPzPkoMud0/s400/image002.png" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Limba Sacă era mai apropiată de cea religioasă din Avesta decât de limba Persană; capitala Hyrkaniei la începutul Imperiului Persan a fost Zadra-Karta, pe scurt Sa-Karta, unde </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sa’ era </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">păşune’ iar </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Karta’ însemna izvorul din care au apărut cei notaţi Sa-Ka, adică Sacii”. Ţăranii Greci numeau “Kikeon” băutura psihoactivă rezultată dintr-un amestec de vin cu mac şi ciuperca parazită a secarei (folosită inclusiv de Circe, care îndulcea amestecul respectiv cu miere); secara în Graiul Aghul din Daghe-stan e “gargar” iar în Bască orzul e “garagar”: ambele cereale - secara şi orzul - au fost folosite încă din zorii agriculturii. Este de ştiut (după cum a reliefat şi academicianul Armean Suren Eremian 1908-1992) că Munţii Asiei Centrale formau complexul Montan Imeon, menționat de pildă în secolul V de istoricul Moise din Koren, în secolul VII de geograful Anania din Gyumri - cel mai mare oraş din Armenia după capitala Erevan - şi de mulţi alţii; Imeon - găzduind cele mai bogate zăcăminte de lazurit din Vechea Lume - avea în cele 4 zări: la N Munţii Alay, la E Munţii Celeşti, la S Munţii Pamir, la V Munţii Hindu Kuş (în exterior - corespunzător lor - fiind Chorasmia, China, India şi Aria). Principalele populaţii din Imeon au fost Marii Geţii / MasaGeţii şi Sciții / Bulgarii plecaţi de acolo după Războiul Troian, conform Dr. Petar Dobrev (acolo fiind cândva tărâmul Balharei - literalmente al Valhalei, prin echivalenţele “B”/“V” şi “R”/“L” - conform consemnărilor lui Moise din Koren, Agahtias din Myrina / Eolia, Theofilact Simo-catta / adică “Motanul”, Anania din Gyumri, ş.a.); de altfel, în secolul V î.C. Anatolianul Herodot Karka a scris în “Istorii” 1:215 că MesaGeţii / MasaGeţii “se luptă atât călare, cât şi pe jos - căci sunt meşteri în amândouă felurile de luptă - sunt buni arcaşi, buni aruncători cu suliţa şi poartă de obicei sagaris” / adică toporul cu 2 tăişuri. În secolul VI, generalul bizantin Procopiu din Cezareea în “Istoria războaielor” 3:11 a scris că “MasaGeţii acum sunt numiţi Huni” iar în acelaşi secol învăţatul Sirian Evagrie - ajutorul patriarhului Grigore al Antiochiei - în “Istoria bisericii” 3:2 a consemnat că “în Tracia când au năvălit Hunii, mai demult ştiuţi ca Marii Geţi, ei au trecut Istrul / Dunărea fără piedici”; în secolul VII, savantul Anania 610-685 din provincia Armeană Şirak - cu capitala Gyumri 40,47 lat. N, 43,50 long. E - a afirmat în “Geografia universală” că în jurul Carpaţilor şi la Dunăre trăia pe atunci poporul Balac = Valach (continuatorul direct al poporului Get / Trac Nordic): o asemenea consemnare a fost printre mărturiile cele mai timpurii Medievale despre Valahii din N Dunării (pe atunci, împotriva Imperiului Bizantin se coagula Imperiul Bulgaro-Armân / Scito-Valah).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfMIm6pC7w61iYp0jzb-E44hvDyW8E0d1RTxKjtDFeahDaJEdD2d8O92fiekulenU5-btGvWa296PUkBlxjGt44-fJUd9zgTXabzrpbEambibzD2CM4CerZoWn9hLzSx1k_EhZP9s5uAI/s1600/image044.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfMIm6pC7w61iYp0jzb-E44hvDyW8E0d1RTxKjtDFeahDaJEdD2d8O92fiekulenU5-btGvWa296PUkBlxjGt44-fJUd9zgTXabzrpbEambibzD2CM4CerZoWn9hLzSx1k_EhZP9s5uAI/w400-h312/image044.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Poarta Sacidavei <br />(schiţă din 1977, de arheologul Constantin Scorpan)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe malul Dobrogean al Dunării, lângă Saci-dava a fost Suci-dava; Sucii au fost Geţi cunoscuţi în Balcani ca Gardienii Trecătorii “Porta Trajani” / Sulu Derbend din Munţii Haemus, “defileu ce separa Tracia de Dacia”, după cum a notat Sirianul Antic Ammianus Marcellinus în “Istoria Romană” (Sucii regăsindu-se şi în locuri depărtate ca în Capadochia / Anatolia ori în Bazinul Oder / Europa Centrală), pe Dunăre ei fiind în 2 cetăți Sucidava / “Suci-dava”: una în amonte - în vatra oraşului Corabia / judeţul Olt - şi una în avale, la Kala Gherghi / Kale Gherghe 44,09 lat. N, 27,32 long. E, de strajă celui mai mare vad de trecere a Fluviului în timpurile vechi (acum satul Izvoarele, în comuna Lipniţa / judeţul Constanţa). Cercetătorul Român Petre Diaconu a scris în “Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos” / 1995: “La 18 km aval de comuna Ostrov, în locul numit Kale Gherghe, situat pe malul drept al Dunării, se află ruinele unei cetăţi impresionante prin monumentalitatea zidurilor. Aici nu s-au întreprins încă investigaţii sistematice, din punct de vedere arheologic. Cu toate acestea, vremea şi oamenii au scos din malurile prăbuşite o sumă de documente arheologice, unice prin conţinutul şi semnificaţia lor. La Kale Gherghe se întâlnesc la tot pasul urme ale dacilor din secolul VI î.C. La est de Kale Gherghe începea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">graniţa’ dintre Moesia şi Scythia Minor. Cetatea de la Kale Gherghe se numea în timpul roman Sucidava. Prin urmare, ea purta acelaşi nume pe care-l avea şi cetatea romană din Oltenia construită în vestul oraşului Corabia. În zilele noastre, cetatea de la Kale Gherghe este acoperită de o pădure de stejari, sângeri, corni, aluni şi alţi arbori caracteristici florei dobrogene”. De-a lungul întregii Antichităţi, Geţii Suci din Suci-dava Dobrogeană - de pe malul Fluviului Dunărea / adică din Kale Gherghe - şi coloniştii Cariani (de pe malul Dobrogean al Mării Negre), cârmuiți de dinaştii Gherga, au întreţinut relaţii strânse, de exemplu ceramica găsită arheologic confirmând solid aceasta, până în secolul IV, inclusiv; în 1984, în punctul Curgani din Suci-dava Dobrogei a fost găsit un tezaur din 17 piese orientale de argint, datate de cercetătorii Români Traian Cliante şi Adrian Rădulescu ca de secol IV. De altfel apoi - după jumătate de mileniu, în secolul IX - patriarhul Fotie al Constantinopolului (prieten bun cu Gheorghe, arhivarul Catedralei </span><strong style="font-family: Tahoma, sans-serif;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">“</span></strong><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sf. Sofia” / pe atunci cea mai mare Biserică din lume) a scris că Ţara lui Zalmoxe era a MasaGeţilor: a Marilor Geţi EurAsiatici; Fotie se pare că era din N Pontic, căci împăratul bizantin, supărându-se pe el, i-a zis furios “mutră de Khazar” (a murit în Armenia).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMcvHygVpn-T3Ota4heLlL68KEbYVX_1-1VK_8RSyV_K9p1r_JpFKqYieGnoUcDHYbO_u3PzbrpQDWkUWQshcOcfM5eX7uME22xp1zdUMZPBo5Dfyud_BKfIFHriD4Wlg451WCTLs5Rx4/s1600/image046.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="131" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMcvHygVpn-T3Ota4heLlL68KEbYVX_1-1VK_8RSyV_K9p1r_JpFKqYieGnoUcDHYbO_u3PzbrpQDWkUWQshcOcfM5eX7uME22xp1zdUMZPBo5Dfyud_BKfIFHriD4Wlg451WCTLs5Rx4/w400-h131/image046.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Suci-dave</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Pontica” din 1985, cercetătorul Român Petre Alexandrescu a scris: “Histria îşi datora existenţa în special fluviului, care mărginea o parte din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">chora’ oraşului. Divinitatea Istrului apare şi pe unele monede, cu un delfin (mamifer marin şi nu fluvial), care amintea că pe teritoriul Histriei fluviul Istru se vărsa în mare. Peştele din Deltă şi din lagunele vecine a reprezentat una din resursele principale de-a lungul întregii istorii a cetăţii. În scrisorile guvernatorilor romani din secolul I se specifica chiar că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘aproape singurul venit al oraşului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e cel de pe urma peştelui sărat’ (Laberius Maximus, în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Horothesia’). Sturionii constituiau atunci varietatea cea mai apreciată care putea fi prinsă la vărsarea marilor fluvii ale Pontului Euxin (conform lui Herodot 4:53). Peştele pontic, mult apreciat de greci, era una din mărfurile cel mai bine vândute, odată ce era supus unor operaţii de conservare prin sare. Geologul Marcian Bleahu a presupus că prepararea se făcea în preajma lacului sărat Nuntaşi, aflat la 4 km vest de Histria. Dunărea a servit ca poartă de intrare către interiorul continental, locuit de triburile trace ale geţilor. Histrienii au urcat cursul Dunării şi a afluenţilor în căutarea unor parteneri de schimb. Ei se aflau în primul rând în interiorul Dobrogei dar şi de o parte şi alta a malurilor Dunării inferioare, la vadurile de trecere către ţinuturile din nordul fluviului. Amplasarea partenerilor mai îndepărtaţi se conturează acum mai bine graţie descoperirilor recente: ei se situau în ţinutul subcarpatic al Olteniei şi pe platoul moldovenesc (dovezile fiind harta introducerii tehnicii greceşti a olăritului la roată din secolul VI î.C. - marcând o concentrare pe căile de pătrundere de-a lungul cursului Dunării - penetraţia importurilor ceramice din secolele VI-V î.C., răspândirea monedelor histriene din secolele V-IV î.C., etc.); o cale diferită de penetraţie a fost cea maritimă, de-a lungul litoralului marin, până la gura Niprului, unde zona de influenţă a Histriei se întretăia cu aceea a Olbiei. Partenerii principali au rămas totdeauna geţii, în special cei din imediata apropiere a </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘moşiei’ oraşului. Instalarea însăşi a coloniştilor în acel loc a trebuit să ţină seama de factorul principal politic al ţinutului. Prima instalare a histrienilor în punctul care a devenit cetatea, cât şi aşezările rurale din teritoriul luat în stăpânire, erau nefortificate; aceste elemente, la care se asociază descoperiri dintr-o perioadă de timp imediat ulterioară actului fundării, ne-au făcut să presupunem instalarea histrienilor în locuri neocupate anterior de geţi şi luarea contractuală în stăpânire a pământului. Coloniştii care au întemeiat Histria, ca şi alţii din acelaşi curent milezian, au adus cu ei o anumită tactică în raport cu populaţiile în mijlocul cărora s-au aşezat, dictată de propria lor experienţă politică desfăşurată în metropolă şi în celelalte oraşe greceşti de pe coasta anatoliană. Contactul grecilor asiatici cu populaţiile şi formaţiile politice vecine, receptarea obiceiurilor, cultelor şi manierei lor de viaţă, reflectate în tradiţia mitică şi în supleţea raporturilor politice şi diplomatice, au dat o anumită ‘amprentă’ grupurilor de colonişti milezieni în relaţiile lor cu indigenii şi disponibilitatea către înţelegeri paşnice, mai degrabă decât spre luarea cu forţa în stăpânire a ţinuturilor colonizate”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUyiLhu6whX2BYNlXHhSzErCkQaIPWJnz4J7MKQVhWPBNrMa_TfFvVRcwoJABqXZ5gM5UXY9XL56DQuZ-reReqJ3KbWnXe1bElYWruKWkqlAl9IWs2qXHLR7jHHf0EggojD5pMimi61BQ/s1600/image048.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUyiLhu6whX2BYNlXHhSzErCkQaIPWJnz4J7MKQVhWPBNrMa_TfFvVRcwoJABqXZ5gM5UXY9XL56DQuZ-reReqJ3KbWnXe1bElYWruKWkqlAl9IWs2qXHLR7jHHf0EggojD5pMimi61BQ/w400-h240/image048.jpg" width="400" /></a></div>
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt; text-indent: 48px;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt; text-indent: 0px;"><span lang="RO" style="font-size: 10pt; text-indent: 48px;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></div>
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-81446177480418945782015-01-09T00:47:00.003-08:002020-12-12T02:52:27.919-08:00105. Gherghi şi Ghirăghi<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF78DDFlpp7Pvh117oB6_fqkZtEgVdIx3Z6f9MHVWcV0RHFIQGislpNOaiczmXHqmBV9FJt6ly71Lr0yuhNxBasn8Ppny9TlLoCFCEkulZApm2W3YN5svEvmWJXQlI2Yl7gzNM9Io7uzM/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF78DDFlpp7Pvh117oB6_fqkZtEgVdIx3Z6f9MHVWcV0RHFIQGislpNOaiczmXHqmBV9FJt6ly71Lr0yuhNxBasn8Ppny9TlLoCFCEkulZApm2W3YN5svEvmWJXQlI2Yl7gzNM9Io7uzM/s400/image002.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Primii locuitori ai Himalaiei au fost cei cu genericul de Ghirăghi sau Kirăti - reproducând Ghirăg / Gherga - parte a oamenilor numiţi sugestiv: “Rai”. Antropologii au documentat că au ajuns acolo din Bazinul Fluviului Galben, care izvorăşte din Munţii Kunlun / pentru Chinezi însemnând “Munţii Capului” (dintre Pamirul populat de Gherghi / Ghalcha şi Tibet, locul unde a apărut evantaiul, ce a inspirat vălul din portul Gherga - cu cârpe în Carpaţi - numit Khirqa în vechiul Egipt, acum Burqa la musulmane); sosirea Ghirăg / Kirăt în Himalaia a fost apreciată de cercetători că s-a întâmplat în urmă cu 10 milenii. Caracterizaţi ca “inimioşi”, Ghirăghii - ştiuţi şi drept cei din populaţia Rai - erau asociaţi cu leii, în ale căror piei umblau îmbrăcaţi. Teritoriul lor - întins de-a lungul întregului lanţ Himalaia, al celor mai înalţi Munţi de pe glob - a fost notat Antic “Kirradia” (de pildă de geograful Ptolemeu din Anticul Egipt); azi, urmaşii sunt mai ales în Valea Kathmandu, în care e capitala Nepalului. Spre deosebire de credinţele celorlalţi Nepalezi, religia Ghirăg / Kirăt s-a bazat serios pe animism, pe şamanism şi pe Cultul Strămoşilor, păstrându-şi practicile în festivaluri specifice (dintre ei lipsind brahmanii, fiind consideraţi doar ca luptători - uneori ca războinici “degradaţi” / “decăzuţi” - foarte fioroşi în bătălii: nemiloşi, lipsiţi de etică militară). De-a lungul vremurilor, Regatele lor au fost îndeosebi la sursele apelor sacre izvorând din Himalaia, ca de exemplu ei fiind Gardienii Sacrului Masiv Meru / Kailaş: Muntele Fericirii.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0F2orWUG_pTBSDLjTRU6W8KerzKkkl9ab-Tocqb2Ysu5pVN6QgXMr3P9gqbt7J-pO6vwsykd1VLOPROxcVIiJBCz-RAQZ7oawPSyeZZ6NPEmrs9BM63TTW1miLlKlDG6Whg_NdOVpbUMO/s1600/image043.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="630" data-original-width="640" height="393" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0F2orWUG_pTBSDLjTRU6W8KerzKkkl9ab-Tocqb2Ysu5pVN6QgXMr3P9gqbt7J-pO6vwsykd1VLOPROxcVIiJBCz-RAQZ7oawPSyeZZ6NPEmrs9BM63TTW1miLlKlDG6Whg_NdOVpbUMO/w400-h393/image043.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Perspectiva Himalaiei din S Indiei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În filozofia lor, credincioşii Ghirăghi / Kirăti n-aveau idoli, considerând divinul supranatural, de nevăzut şi de neatins, însă puterea divină putea fi simţită. “Yajur Veda” - una dintre cele 4 cărţi Vedice / cea a formulelor pentru sacrificii - i-a prezentat pe “Kirata” / Ghiraga ca din timpurile dinaintea existenţei oricărei scrieri, ei fiind vânătorii şi Muntenii chipeşi ai Himalaiei. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Maha-Bhărata” 12:206 - importanta Epopee mitologică Sanscrită - a descris populaţia Ghirăg / Kirăt ca “Mleccha” Nord Indiană, adică formată din Uriaşi mesageri îngereşti (între care erau şi străvechii Ghalcha / Gherghi din Pamir); conform </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">MahaBhăratei” 2:51, Kairaţii / Ghirăghii erau foarte bogaţi, primind tribut de la toţi din jur. În 2008, studiul religiei Ghirăg / Kirăt de către Bhim Subba Limbu din Nepal a enunţat: “Statutul femeilor în vechime - înainte de perioada vedică şi în timpul aceleia - a fost foarte înalt; cele mai apreciate femei erau numite ‘Gargi’. În societate, fără participarea feminină religia n-ar fi supravieţuit; femeile au fost sprijinitoarele valorilor şi normelor religioase iar credinţa Kirăt afirmă că religia sa a fost generată de o mare femeie. Hinduşii au început să considere femeile impure în timpul menstruaţiei; apoi, din perspectivă religioasă, statutul femeilor a devenit tot mai inferior. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numele Kirat nu este geografic, al nici unei caste sau <span class="GramE">neam;</span> Kirat e civilizaţie, credinţă, stil de viaţă. De fapt, numele Kirăt este deformat, Kiryat regăsindu-se de pildă la aşezările din Canaan (‘Kereţii’ fiind acolo locuitorii). Conform legendelor, Kirăt e în legătură cu Muntele Kailaş, cu primii crescători ai viermilor de mătase Kereta, ş.a. În perioada ariană, se ştia că Valea Kirgram era sursa Kirăt. Mulţi s-au preocupat de originea Kirăt - sau Rai - care a format populaţia primordială a Nepalului, făcând istoria pentru <span class="GramE">milenii;</span> ultimii regi Kirăt au domnit în centrul Nepalului până la începutul mileniului I”. (În Nepal, stăpânirea Ghirăg / Kirăt a fost înlocuită de cea Gurkă).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicXVxAMy9GP59qAsRvfy8aGjf-GIWJl93aj5KVrWb0k3hxNNNnvRrmtTT1oRjGiSplkARn2fDD0MQF1UGiyf3_OUU3oODhByEi9E4lEBj7HYSkNPYp8gvsHmfV26qfGNkMvuYq88x47l0/s1600/image031.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicXVxAMy9GP59qAsRvfy8aGjf-GIWJl93aj5KVrWb0k3hxNNNnvRrmtTT1oRjGiSplkARn2fDD0MQF1UGiyf3_OUU3oODhByEi9E4lEBj7HYSkNPYp8gvsHmfV26qfGNkMvuYq88x47l0/w400-h356/image031.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span class="GramE" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13px; text-align: justify; text-indent: 48px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-88964146395663286702015-01-07T23:06:00.003-08:002020-12-09T23:57:57.396-08:0061. Sfinţii Gardieni<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LMpOeB2YZKu8M-w8_rUxLchSjQcSBdphyWfe6J0hs9-JiFyf47nG3YphPt0fRcw-Bo-NxCgJadnhRjdM_Se3uMKhC_McC-1Z05oiibe-mjL8FIPSiThZvAuGoJSA6F43kosrt9Cgrq4/s1600/image066.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LMpOeB2YZKu8M-w8_rUxLchSjQcSBdphyWfe6J0hs9-JiFyf47nG3YphPt0fRcw-Bo-NxCgJadnhRjdM_Se3uMKhC_McC-1Z05oiibe-mjL8FIPSiThZvAuGoJSA6F43kosrt9Cgrq4/w400-h400/image066.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Printre pruncii / prinţii Marelui Zeu An erau Sfinţii Gardieni - adică Gherganii divinizaţi pentru ceea ce făceau - care îşi vegheau / păzeau Ţările Sacre, fiind şi mesagerii veştilor (bune sau rele) dintre exterior şi interior, observând lumile atât profană cât şi sacră, permiţându-şi chiar să facă prognoze / sub forma oracolelor; posturile în care se aflau le permiteau (datorită schimburilor de informaţii) cunoaşteri aprofundate / mai extinse decât ale altora, le favorizau îmbogăţiri datorită negoţului şi totodată puterea controlării zonelor de influenţă - prin organizarea dar şi stăpânirea acelora - exercitându-şi nobilitatea inclusiv cu atribut regal, religios ori războinic atunci când era necesar. Despre purtătorii mesajelor = mesageri, e de ştiut că în areal era folosit termenul Sumerian de Sagi pentru crainici, profeţi cu graţie divină: ei au fost consideraţi şi Genii sau Gini, au fost cuneiform scrişi în mileniul III î.C. de exemplu ca Sa.Gaz - Sfinţii Gliei / Pământului Ga - sau de pildă dinaintea Geţilor în mileniul II î.C. în Banat (conform consemnărilor istorice) au fost ştiuţi şi ca Sâgi / SiGini, ş.a.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3M_o0SUT51xNQI4XIpKztyw6HF7gCVxr2K3rWab_G9UThFoVmYzawVD-JbpQuubpk_j55FQgs190aQ5-an491pMlmXco75KSkDXR2Ph-INjWXIKfiG77ElroHkKgC_wjWYOHvAAa3ogw/s1600/image068.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3M_o0SUT51xNQI4XIpKztyw6HF7gCVxr2K3rWab_G9UThFoVmYzawVD-JbpQuubpk_j55FQgs190aQ5-an491pMlmXco75KSkDXR2Ph-INjWXIKfiG77ElroHkKgC_wjWYOHvAAa3ogw/w400-h398/image068.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Munţii Zagros <br />(fotografie din satelit)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“Lista regilor Sumerieni” a împărţit regii Sumeriei / Mesopotamiei în 2 părţi: cei care au domnit înainte de Potop şi cei care au domnit după, consemnând că “după Potop, au venit la domnie regii popoarelor din munţi”. La răsărit de Mesopotamia, lanţul Munţilor Zagros se întinde în Irak şi Iran - între Marea Caspică şi Golful Persic - rezultând din încreţirea scoarţei datorită întâlnirii plăcilor tectonice ale Arabiei şi EurAsiei. Înălţimea maximă de 4548 metri altitudine a Munţilor Zagros este atinsă în Vârful Zard Kuh 32,21 lat. N, 50,04 long. E din Iran (“Kuh” la vechii Perşi, ş.a., însemna “Munte”); denumirea Munţilor Zagros provine de la Sfinţii Garghi / notaţi în vechime “SaGarti”: primii stăpâni. Locuirea Munţilor Zagros a fost de la sfârşitul mileniului VIII î.C., aşa după cum de exemplu a relevat arheologia în Jarmo 35,32 lat. N, 44,57 long. E din zona Kurdă (la răsărit de Kirkuk / Irak); Civilizarea arealului a urmat Culturii Zarziane (numită astfel după Grota Zarzi din Kurdi-stan), a vânătorilor-culegători - atunci fiind introduse acolo arcul cu săgeţi şi câinele - apoi Muntenii din Zagros domesticind în premieră mondială caprinele.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE-Rtvc3wGbvyd6MlKbwADHEAGrPEYgsNnK2fFlYqTSbx5XkXQizmR9n8fIJ_SaKk63PYE6IP16BBO8_XpRJ6_W0RbW3doh8vGfdBWWZ1N3hoWHHFAIQxoXt_ZExNo_rAhIoDxaAIH86w/s1600/image070.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE-Rtvc3wGbvyd6MlKbwADHEAGrPEYgsNnK2fFlYqTSbx5XkXQizmR9n8fIJ_SaKk63PYE6IP16BBO8_XpRJ6_W0RbW3doh8vGfdBWWZ1N3hoWHHFAIQxoXt_ZExNo_rAhIoDxaAIH86w/w398-h400/image070.jpg" width="398" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sa-Gart</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfinţenia Gherga a fost remarcată şi consemnată post-diluvian îndeosebi în mai multe zone ale EurAsiei, prezenţele de gen fiind în Bazinul Pontic, fiind ca îngerii Gregori, fiind ca “îngeraşii” din Bazinul Ghaggar din NV Indiei, fiind ca Sfinţii Gherghe / “Gherghe-seii” din N Canaanului, fiind ca Magii SiGini = Sfinţii Gini / Genii la Gherdap (migraţi acolo dinaintea Războiului Troian - din Media / Ghergania - urmărind Cerga / Lâna de Aur), ş.a. Magii nu erau profeţi: ei nu preziceau viitorul, ci doar interpretau voinţa curentă a Zeilor. Sagartii / Sa-Gartianii (notaţi Babilonian “Sa-Gar-Ta” / Sa-Garta, în vechea Persană fiind reţinuţi ca “Aşa-Kartia”, în Greaca veche </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Σαγαρτιοι</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = “SaGartioi”, etc.) erau Sfinţii “Sa” + “Garti” / “Garghi”: Gardienii Platoului Iranian (de la care Munţii Zagros şi-au primit numele); Sfinţii Garghi / “Sa-Garti” au populat zona din cele mai vechi timpuri (în secolul VIII î.C., împăratul Sargon II referindu-se la ei ca ZiKirta / ZeKertu şi ZiKurti). În secolul V î.C., Anatolianul Herodot Karka în “Istorii” 1:101, 1:125, 7:67 a notat că Perşii erau înrudiţi cu acei păcurari / păstori nomazi, care se distingeau prin utilizarea principalei lor arme - arcanul / lasoul - ca nimeni altcineva, purtau haine colorate strălucitor şi cizme până la genunchi (în secolul VI î.C., Sfinţii Garghi / SaGarti din Munţii Zagros au fost aliaţi cu Mezii din Ghergania pentru împăratul Cyrus </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”, primul împărat al Perşilor); din Egipt, geograful Antic Ptolemeu 6:2 i-a localizat pe Sa-Garţi în Media / Ghergania iar cronicarul Ştefan din Bizanţ i-a plasat în Peninsula Sagartia de la Marea Caspică. De exemplu, în “Istorii” 7:85, Carianul / Anatolianul Herodot a scris că împăratul Darius al Perșilor avea o cavalerie formată din 8 mii de călăreți SaGârți, care - nepurtând armuri pentru a fi comozi în folosirea lasourilor - doborau adversarii prin prinderea călăreților deopotrivă cu caii, după care îi ucideau. În prezent, clanurile Kurde Zangana şi Chigini se pretind descendentele Sfinţilor Garti / Gardieni, întinşi cândva între Lacul Van din Caucaz - ştiut până în Antichitate ca “Marea Argeş” - şi coasta Godar / Makran la Oceanul Indian (unde până în Epoca Modernă a domnit Dinastia Gichk: acea regiune a fost numită Grec Gedrosia iar în acea zonă Sud-Estică - acum în Paki-stan - localnicii se autonumesc Maka). În perimetrul dintre S Caspic (Ghergania / NV Iranului), Canaan (Palestina / Israel), Regatul Garga-miş (Valea Eufratului / N Mesopotamiei, adică NV Siriei / SE Turciei) şi Albania Caucaziană (Azerbaidjan / Daghe-stan), prin străvechii îngeri Gregori ori sacrii Gardieni SaGarti pe de o parte, respectiv prin sacrii pământeni SaGaz sau Sfinţii Gini SiGini pe de altă parte, se pot recunoaşte strămoşii Gherga ai Magilor - Ghargheilor / Chaldeilor - cârmuitorii strămoşilor Guţilor din Asia Centrală (din care au apărut Gheţii în EurAsia iar apoi Goţii în Europa); Gutii / Guţii n-au fost un trib, ci au format o populaţie - o uniune, făcând parte din Cultura Ghergară Caucaziană Kura-Arax, ei manifestându-se în Mesopotamia deodată cu încetarea influenței Yamna în Europa / după cum a observat în 2016 academicianul Ucrainean Iurii Mosenkis - în mileniul III î.C. fiind de obicei sub cârmuirea câte unui lider numit Yarga (“Yargan” însemnând “Judecător”, așa cum a studiat şi orientalistul Englez Gerard Clauson 1891-1974: în vechea Turcă - unde o denumire ca “Guzi” / “Oguz” s-a regăsit Medieval - termenul derivat din cel Gut pentru cârmuitor a fost “Tirigan”, urmele Gute ajungând în mileniul II î.C. până în Bazinul Tarîm iar apoi, în mileniul I î.C., având în Asia Centrală genericul MasaGet). În “Civilizația sumeriană” din 1983, istoricul Român Constantin Daniel a scris că Guții erau denumiți de cei din Mesopotamia ca “balauri ai munților” = “dragoni” și că “nici astăzi nu se cunoaște precis apartenența etnică a gutilor; se pare că vorbeau o limbă de tip caucazian (dominația gutilor este indicată în listele de regi sumeriene, prin numele a 21 de regi ale căror denumiri nu pot fi atribuite unei grupe de limbi cunoscute iar sumerienii afirmau că soțiile acelor năvălitori erau mari meștere în magie neagră)”. În imaginea următoare se vede o procesiune a nomazilor pe Zard Kuh - cel mai înalt vârf al Munţilor Zagros - zona sa constituind la sfârşitul Epocii Pietrei baza Gută:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZn4nh8ESimqqc3ci5zadAWKqvCy_Mu38w_4vX1pxL_plhoqBecDYCoh84RylZ59MXhYHqCVkL2FW5DSScgQBwg2jAPNyp9tIxJdMtBfs-7BHoNaPiKMfkQs8Jk2Qx2CAGF-bb_SpcgNU/s1600/image072.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="378" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZn4nh8ESimqqc3ci5zadAWKqvCy_Mu38w_4vX1pxL_plhoqBecDYCoh84RylZ59MXhYHqCVkL2FW5DSScgQBwg2jAPNyp9tIxJdMtBfs-7BHoNaPiKMfkQs8Jk2Qx2CAGF-bb_SpcgNU/w400-h378/image072.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Orientalistul Suedez Henrik Nyberg în 1923 a afirmat că numele de Gorani / Kurzii Sudici, din NV Iranului şi N Irakului, deriva de la cel folosit pentru Zeul Binelui Ahura Mazda: Stăpânul Suprem. Academicianul Britanic Neil MacKenzie 1926-2001 a studiat limba vorbită de Gorăni / Gurani (adică de Muntenii Avromani, din Munţii Avroman), afirmând: “Cel mai arhaic grai vorbit de Gorăni era Dialectul Avroman, cu legături fonetice caracteristice centrului Iranului, în deosebire faţă de Kurdă (care desigur că de-a lungul timpului a influenţat mult)”. Originea Gorănilor - ca şi a Kurzilor - e presupusă a fi Caspică, mulţi afirmând că-s urmaşii Mezilor; în trecut, au avut renumele de mari războinici iar în prezent, majoritatea lor e formată din agricultori.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7zxEbuBAZ4vIP4so3o_5vsgFffOFgXpfyUk04WZMcbjkYlM-Ylo8BylL5lhOywqVCaF1WOHFPrHbiA10OjzdxEKa9TQoIKdREcT6xo8leVr8o2CMzQpYDMVqIN5rIWdA1urN7qzHgwX8/s1600/image074.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7zxEbuBAZ4vIP4so3o_5vsgFffOFgXpfyUk04WZMcbjkYlM-Ylo8BylL5lhOywqVCaF1WOHFPrHbiA10OjzdxEKa9TQoIKdREcT6xo8leVr8o2CMzQpYDMVqIN5rIWdA1urN7qzHgwX8/w400-h298/image074.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea Gurană</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><br /></div></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-39448700061160710082015-01-03T02:13:00.006-08:002020-12-06T08:00:38.687-08:0011. Filogenia şi protocronia (yyyyy)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div style="text-align: center;">
<span style="color: red; font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><b>(datorită lungimii, aici continuă Filogenia și protocronia)</b></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO" style="text-indent: 0in;"><br /><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1803, teologul Anglican George Stanley în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dizertaţie despre Misteriile Cabirilor” a scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Conform Carianului Pherekydes, Zeus i-a dăruit mamei lui Hercule cupa în formă de arcă numită </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Carchesium’; tradiţia relatată Antic reproducea de fapt istoria diluviană, căci Hercule era zeul solar al arcei - numele Hercule provenind din Arcă - cu care a fost identic Noe. La hinduşi, emblema Zeiţei Mamă Durga era Argha încadrată de Yoni, însufleţită de Penisul / Linga Zeului Şiva / Maha-Deva - biblic echivalat cu Ham - în forma de navă pe care vechii Greci o ştiau ca Argo; Etruscii reproduceau Yoni prin Juno, hinduşii numeau discipolii Marii Mame ca Yoniani - aceiaşi cu Ionianii din V Anatoliei, numiți Yauna de către Iranieni / Perși - etc. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(de altfel, Ionianii erau deopotrivă celebri prin Misteriile Orgiilor şi Cultului Falic extraordinar ce-l aveau, Anatolia fiind plină de falusuri ridicate în memoria Potopului). Ceea ce hinduşii aveau ca Argha şi Elenii ca Argo, în Caucaz era simbolizat de Medeea (se poate observa metamorfoza, în sensul feminităţii la ‘Me-Dea’ / Medeea, respectiv la Şiva în sensul masculinităţii Maha-Deva) şi se poate înţelege afirmaţia despre Colchii apropiaţi bizantinului Tzetzes - Georgian după mamă - că aceia erau Indo-Sciţi; Argonauţii au scăpat de urmăritori pe Marea Neagră datorită Me-Deii”. (În legături cu Arca de la Potop sunt de remarcat: Argha pe malurile Indiene era vasul sacru pentru libații - vasele pentru libații fiind Karkesii la vechii Greci - Argo în Marea Neagră a fost vasul legendar pentru navigat, etc.; unirea dintre Yoni și Lingam era cea unică a celor 2 genuri - feminin și masculin - dintre spațiul pasiv și timpul activ, din care a provenit viața). Filozoful William </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Drummond</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- din clanul fondat în Scoția secolului XI de bastardul Arpadian George / primul dinast Negru Vodă al Românilor - a scris în 1810: “Ştim de la Varro că Juno semnifica Luna; Strabon ne-a informat despre Cureţi că le celebrau anual pe Juno şi Leto / Latona pe Muntele Solmissus / Sol-missus (la poalele căruia era Efes iar în apropiere avea aşezarea Cybellia). De unde venea numele Juno - Iona în Lydia - sau Iana (respectiv Diana)? În Efes, Artemida / Diana era împodobită cu ghirlande de flori - la fel fiind şi Isis în Egipt - mereu asociată cu Sfinxul; între Anatolia şi Egipt - via Fenicia - au fost mari legături. Aşa după cum în zonă preoţii lui Dionis au învăţat Cultul Cybelei, în apropiere fiind Muntele Corycus, pe Muntele Mimas din Lydia - un loc indicat de poeţii Antici ca al Uriaşilor rebeli - preotesele vinului erau Mimallone, care le-au iniţiat în orgii şi pe femeile Trace / Makedone, după cum au scris Plutarh, Eustaţiu, ş.a. (Fenicienii notau ‘Uriaşii focului’ ca ‘Mi-mas’): cele supranumite Mimallone cunoşteau Misteriile Orfice şi le-au instruit pe Edonele din Munţii Haemus / Balcani, devenite faimoase apoi în lume pentru excesele lor (la Efes, conducătoarele orgiilor pentru Cybela purtau ‘târşuri’ / cârje ceremoniale, Lydienele - conform şi Carianului Dionisie din Halicarnas - fiind strămoaşele Etruscilor / E-Truscilor). Conform lui Herodot, Jocurile Ludice şi reprezentările scenice au fost inventate în Lydia. Riturile Lydiene prin Etrusci au ajuns şi la Romani, Zeul Janus la ei fiind Asiaticul Ion - notat Iavan în secolul I de Evreul Iosif Flaviu - adică apelativul Anatolian al lui Apollo / Soarele (după cum au scris Euripide, Macrobiu, ş.a.), ‘Echion’ fiind şi partenerul Fenicianului Cadmus; Ion, Iao, Io = rădăcina Latinului Ianus, Iovis, căci Ion - acelaşi cu Ianus - provenea din On, simbol solar pe 3 continente (regăsit în Creta, Egipt, Fenicia, Babilon, etc)”. Însă Ianus / cu echivalentul Românesc Ioan - aşa cum a studiat Dr. Ion Culianu / de origine Aromână - “totalizând caracterele solar-lunare (masculin-feminin) era androgin” (Ianus / Yanus - adică “strălucitul An”, numele rezultând din alăturarea prefixului “I” al strălucirii și cel al Zeului An - avea natură dublă, redată prin chip dublu, sceptrul său fiind bifurcat, în formă de “Y”); despre Cadmos / “Cad-mos” - din Canaan, care avea ca simbol Sfinxul = Sacra leoaică, sora sa fiind Europa - e de ştiut că avea înţelesul de “cârmuitor”, “împodobit” sau “corcodit”, o variantă fiind şi Cosmos, adică universul ordonat, strălucitor prin curăţia sa (Cad-moș, adică moșul Cad, prin stilul invers - procedeu uzual în Vechea Lume - efectiv se vede ca moș Dac). Au fost cercetători care l-au echivalat pe apuseanul Ianus cu orientalul Iahve; cheile lui Ianus / An deschideau uşile solstiţiale, permiţând accesul la fazele ascendentă şi descendentă ale ciclului anual (cele 2 feţe ale sale erau întoarse una spre pământ şi cealaltă spre cer). “Dicţionarul de simboluri” a consemnat: “Simbolismul solstiţiilor reţine atenţia pentru că nu coincide cu caracterul general al anotimpurilor corespunzătoare. Într-adevăr, solstiţiul de iarnă deschide faza ascendentă a ciclului anual iar solstiţiul de vară, pe cea descendentă: de unde simbolismul porţilor solstiţiale, reprezentate de cele 2 feţe ale lui Ianus. Este uşor de constatat că poarta hibernală permite păşirea în faza luminoasă a ciclului iar poarta estivală, în faza sa de întunecime. În mod asemănător, în tradiţia hindusă, solstiţiul de iarnă deschidea ‘calea zeilor’ iar solstiţiul de vară ‘calea strămoşilor’, corespunzând - bineînţeles - porţilor zeilor şi ale oamenilor”. În Epoca Pietrei, întregul Univers - Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta” şi Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă”, cea văzută şi cea nevăzută - era sub stăpânirea Marii Zeiţe Ga / divinitatea supremă: ea patrona peste Pământ / Gos şi peste Cer / Cos (ceea ce - fiind din mare vechime - a dus la denumirea de “Cos-mos”); femeile dar şi bărbaţii din marele trecut care aveau însemnătate purtau sufixul vremurilor îndepărtate “mos”, “mis”, “meş”, etc. (după cum au fost nume ca Arte-mis, Ghilga-meş, ş.a). Pare relevant că Româna încă utilizează apelativele moşeşti la cei bătrâni ori la înaintaşi = “stră-moşi” (ceea ce în limbile Europene - toate mai recente - nu mai apar decât cu alţi termeni / înlocuitori ai celor străvechi); pe de altă parte, Româneasca “moaşă” în Georgiană e “meda”, în Greacă e “maia”, etc. Se pot observa apropierile dintre denumirea Sanscrită “linga” pentru “penis” și verbul Român “a linge” - în Latină “lingere” - datorate adorației manifestată prin Cultul Fertilităţii / de exemplu, cuvântul Ebraic pentru “bărbat” e “zachar”; de altfel, vechii Evrei, Romanii, ș.a. își întăreau spusele - de pildă când își lăsau moștenirile, etc. - jurând cu mâna pe testicule / de unde a și provenit cuvântul “testament”: în Lumea Veche, Cultul Falic - pe largi arealuri şi pe timp îndelungat - a fost foarte puternic (“puritanismul” / pudoarea a intervenit doar mult ulterior în timpurile istorice, pentru “lepădarea” de trecutul orgiastic, de pildă în satele Româneşti - până în Epoca Modernă - străvechile apucături păgâne determinând ca în general toată lumea să fie înrudită cu toată lumea).</span></span></span></div></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDU1ZU_HmrCFfWMgCD5kUCqxuni2HRjCSokUVzeTizp5Fgo1x0thra31yPpWCRa-Ei8sG13BHpCnMvGbcgy8YzPslGbaH4rjMyUyIfmR9VvlSRabb0-Ii2MJavgkfYydmO6AQcIot8PzA/s1600/image438.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="252" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDU1ZU_HmrCFfWMgCD5kUCqxuni2HRjCSokUVzeTizp5Fgo1x0thra31yPpWCRa-Ei8sG13BHpCnMvGbcgy8YzPslGbaH4rjMyUyIfmR9VvlSRabb0-Ii2MJavgkfYydmO6AQcIot8PzA/w400-h252/image438.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Francez Fernand Robert în “Religia greacă” din 1981 a scris: “Scena amoroasă dintre Zeus şi Hera pe Gargaros, în Masivul Muntos al Idei din Troada - aşa cum ne-o prezintă cântul 14 din ‘Iliada’ - transpunere, adaptată la trama epopeii, a unei tradiţii locale proprii Sanctuarului din Samos, dă o strălucire magnifică unei teme căreia îi cunoaştem mai multe variante. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Metamorfozele în păsări erau un procedeu drag lui Zeus pentru a seduce zeiţe sau muritoare. S-a putut cu uşurinţă demonstra că fantezia neruşinată a sculptorilor a multiplicat intermediarii între ‘phallos’ şi pasăre, trecând prin falusul prevăzut cu aripi. Pelasgii adoratori ai phallosului i-au creat lui Zeus o imagine pe gustul lor”. În răsăritul Mării Egee, Insula Samos / “Sa-mos” - adică Insula “Sf. Moş” / Sumerienii folosind “Șamu” pentru Cer - e la gura Râului Meandru, în largul Ţării Gherghiţilor - Karia / Caria - din V Anatoliei (unde cel mai apropiat oraş de marele Sanctuar Gherga a fost în Antichitate Alabanda, întemeiat de fiul lui Car, eponimul zonei şi etnonimul locuitorilor): în hieroglife şi cuneiforme - primele scrieri din areal - Karia a fost consonantic notată KRK / acelaşi schelet onomastic ca GRG (Templul Gherga - din piatră, vechi de milenii - mai există şi azi, vizitabil acolo, acum fiind partea SV a Turciei); în înțeles străvechi, dacă Sumerienii aveau “Șamu” pentru Cer, atunci Regatul Carian - având Samos în fața țărmului - poate fi considerat Ceresc, cârmuit de către Cereștii Gherghiți. Cea mai timpurie relatare despre Sami, primii locuitori ai Insulei Samos, provine din poemul localnicului Aspius - contemporan în secolul VI î.C. cu localnicul Pitagora - care a afirmat despre Zeul Poseidon / Anax că a avut un fiu numit “An-Ka-ios” / Ankaios, care a fost şi primul rege al Lelegilor, instalat acolo împreună cu femeia sa Samia / fiica lui Meandru = Mândrului şi cu anturajul lor (în vecina Insulă Chios, legenda întemeierii era similară, acolo fondatorul fiind amintit ca Ion / An); conform istoricului Herodot Karka 1:171 - în secolul V î.C. - prin Lelegi se înţelegea o veche denumire a Cereștilor Cariani / Gherghiţi din V Anatoliei iar privind localităţile Magnesia şi Antiohia de pe Râul Meandru / Mândru, în secolul II î.C. Insula Cerescului Sfânt Moş “Sa-mos” / Samos a emis 2 decrete (câte unul pentru fiecare oraş), anunţând rudenia lor, ca descinzând din aceeaşi străveche familie.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbBSMvvefyYEwdvUfXf27yuM1i7cw4s5cqH2gR55k-D0tcR7TzIDYICdK-qy1MNvCPb0pz1IBRSE-xS1N8DSfGOhs6E3XzWLoQlGQW7agjUCkGVmAL3RoASuV3LpS0rWwFxJNubgGxc4/s1600/image440.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbBSMvvefyYEwdvUfXf27yuM1i7cw4s5cqH2gR55k-D0tcR7TzIDYICdK-qy1MNvCPb0pz1IBRSE-xS1N8DSfGOhs6E3XzWLoQlGQW7agjUCkGVmAL3RoASuV3LpS0rWwFxJNubgGxc4/w338-h400/image440.jpg" width="338" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Simbolistica păgână (începând din Epoca Pietrei) ridica linga / penisul în poziția supremă - cu sau fără vulvă, contra-partida sa, împreună reprezentând mai ales divina ființă androgină numită Argha / Ghargha - emblemele falice / erecte dominând societățile aproape pretutindeni; mai multe penisuri împreună însă semnifica castrare. În Română s-au fixat verbe vechi ale acţiunilor conectate (de pildă, un verb atestat Traco-Dac pentru “a linge” a fost “a licăi), ca - încă în uz - “a pupa” / “pu-pa”, “a linge” / “lin-ge”, “a suge” / “su-ge”, etc.; de altfel, în spaţiul Român în Epoca Bronzului a fost atestată existenţa Sigină, cu legături între Sfinţii Gini din Ghergania / Media - Ţara Magilor - în acel areal Caspic de pildă populaţia Sa.Gaz în mileniul III î.C. (strămoşii SaGarti / Sf. Gardieni, ai Guţilor Sumerieni, respectiv ai Geţilor, ş.a.) fiind a celor care la început au fost bine primiţi, în IndoEuropeană “gos” fiind “oaspete”, înţelegându-se prin “Sa-Gaz” = “Sfinţi oaspeţi”, aşa cum “goşti” în Banat înseamnă la fel / de pildă “guest” acum în Engleză, apoi ei devenind sfinte gazde după cum a rămas consemnat istoric, de exemplu la Amazoanele de la poalele Caucazului dezvoltându-se aşa “sacra prostituţie”, când localnicele pământene se împreunau şi cu străinii / văzuţi ca vizitatori divini: ritul era moştenit Pelasg (oglindirea dintre goști și gazde reflectând ambele sensuri - atât a Sfinților oaspeți / “goștii” = “goş-tii”, cât și a divinilor stăpâni sau a stăpânelor divine / “gazde” = “gaz-de” - împreunările sexuale având loc totdeauna pe jos, pe sacrul Pământ Ga, nu în interioarele colibelor ori corturilor sau în paturile din odăi, ci în iarba din grădini, fiind foarte importantă unirea sub cer). “Dicţionarul universal al limbei române” din 1929 a definit “poala” ca “spaţiul dintre pântece şi genunchi” (când şade o persoană ţinând de pildă pe cineva astfel) iar “Dicţionarul explicativ al limbii române” din 2009 a enunţat că expresia “a duce pe cineva în poală” însemna “a proteja” / “a ocroti”; ţinând cont că înţelesul pentru “poală” a fost şi de “sân” (corespunzător “Dicţionarului limbii româneşti” din 1939, “Dicţionarului etimologic roman” din 1966, etc.), legătura “poalei” cu părţile intime ale gazdei ocrotitoare au ajuns foarte apropiate, datorându-se aceleiaşi generări. În 1875, cercetătorul Englez Thomas Inman a scris că “se poate remarca: denumirea Yoni era masculină și denumirea Linga era feminină; în marele trecut, ambele organe genitale au fost embleme sfinte (cam așa cum e crucea azi pentru creștini). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Unirea lor producea energie - puterea generatoare naturală - astfel provenind sursa vieții (la fel cum se observa că era de la soare / cer și pământ)”. “Enciclopedia lumii hinduse” din 1992 - editată de Răm Garg - descrie: “Argha = simbolul special al Zeiţei Durga / Părvatî, ca o cupă din mijlocul căreia răsare virilul organ Lingam, marginea fiind numită Yoni. Argha de la hinduşi e aceeaşi cu ceea ce vechii Greci au numit Argo. Hinduşii dăruiesc Argha miresei: e un vas în formă de navă, utilizat la nuntă pentru libaţii iar apoi se foloseşte la păstrat parfum sau apă sfinţită”. (În Sanscrită, “lingam” însemna şi “corn”). “Cyclopaedia” Galezului Abraham Reese 1743-1825 a prezentat: “În Argha se pune o floare - cu numele Sanscrit ‘p’hulla’ - având sensul mistic al unirii puterilor, prin libaţii; ideea că ‘p’hulla’ a dus la Grecul ‘phalus’ (ori Latinul ‘bulla’) corespunde puternic, în sensul că Şiva - partenerul Zeiţei Durga - avea ca simbol tridentul, la fel ca Poseidon / Neptun, obiect Sanscrit numit Trifula / Triphala, indicând trifurcaţia, la fel ca şi cei 3 ochi. În timpul Potopului, puterile generatoare - feminină şi masculină - au prezervat umanitatea, reprezentarea fiind dată de Argha, prin elementele sale, Yoni şi Linga; similar ca în vechea Indie - unde erecţia lui Şiva / Maha-Deva era reprezentată prin Argha - în vechiul Egipt, Osiris era purtat în Arcă de oamenii săi”. În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris: “Termenul ‘lingam’ înseamnă ‘semn’. Rădăcina acestui cuvânt e aceeaşi cu ‘langala’ = ‘plug’, rădăcina desemnând atât hârleţul, cât şi falusul. Lingamul a fost deci falus şi simbolul procreaţiei. Lingamul era semnul izvorului vieţii. Numai dualitatea cu ‘Yoni’ - care simboliza organul genital feminin - îi permitea trecerea de la principiu la manifestare. Yoni = matricea era altarul / cuva care înconjura lingamul. Fertilizarea pământului se exprima în mod ideal prin lingamurile naturale - existând prin ele însele - pietre înălţate în vârful munţilor. Lingamul - simbol central - era şi un simbol axial; în Yoga, unirea dintre lingam şi yoni dă naştere cunoaşterii”. Arca a fost cunoscută în străvechiul Egipt. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marile monumente din N Egiptului - la distanţă geografică relativ scurtă / apropiată faţă de locaţia fostei Atlantide - sunt acolo orientate nu faţă de timpul presupus de mulţi ca al realizării lor, ci faţă de cerul mijlocului mileniului XI î.C. (după cum a reieşit din reconstituirile astronomice computerizate, atât pentru Marea Sfântă / Sfinx, cât şi pentru cea mai mare piramidă din lume, singura ce mai există dintre </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">minunile” Vechii Lumi - ele fiind pe Platoul Ghiza / Gizeh din Egipt - aşa după cum se poate vedea în imaginile următoare); privirea Marii Sfinte / Sfinxului era spre Constelaţia Leului (aşa cum îşi avea poziţia pe cerul mileniului XI î.C. din Emisfera Nordică, sub constelaţia Ursa Mare şi constelaţia zisă Lupărie de Români = Leul Mic), mărturiile culese din Egipt de Europeni Mediterani - ca Platon ori Diodor Sicul - indicând tot mileniul XI î.C. ca acela de referinţă iar eroziunea pluvială a Marii Sfinte / Sfinxului în arida sa locaţie, unde ploile sunt reduse de milenii, conducând către o concluzie similară, spre aceaşi mileniu XI î.C. de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">la început”: 3 abordări diferite - astronomică, istorică şi geologică - completează abordarea circumstanţială, despre contextul raţional al vechimii de fapt Atlante, că şi-a avut debutul imperial în mileniul XI î.C.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEq06ZsFzWPoS57uXGf-jQm2bQXE73a5J98rnIiwnQqb_YMqwBSyg6i9A1FsYeImWjUW6ESUfYmewGnfCvEpJQGB3fzvbt2jyvi7jkJrl58tRB_gFd0IabmWeYooaqD4pbbjOQN-YBJ9s/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEq06ZsFzWPoS57uXGf-jQm2bQXE73a5J98rnIiwnQqb_YMqwBSyg6i9A1FsYeImWjUW6ESUfYmewGnfCvEpJQGB3fzvbt2jyvi7jkJrl58tRB_gFd0IabmWeYooaqD4pbbjOQN-YBJ9s/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Înaintea citaților Antici Europeni Mediterani, în secolul V î.C. Anatolianul Herodot Karka în “Istorii” 2:143 a consemnat ce a aflat în capitala Egiptului de atunci, Teba (nume ce-şi avea corespondentul EurAsiatic Deva / Dava - din “diva”, adică “sacrul suflet” DiBa / DaBa - după cum au studiat lingviştii, echivalenţele “T”/“D” şi “B”/“V” fiind temeinic demonstrate, o versiune similară pentru TeBa fiind şi Ghe-Ba = “Sufletul Pământului”), că “de la domnia zeilor au trecut 345 de generaţii”, ceea ce - conform aritmeticii lui, bazată pe considerarea a circa 3 generaţii / secol - ar fi însemnat mileniul XII î.C., adică exact cel de la începutul Holocenului, ultima parte a Cuaternarului = cea mai recentă perioadă geologică; mai interesant e că istoricul Herodot a scris despre acele generaţii din Egiptul pre-dinastic ca fiind ştiute nominal drept “Piromis” / “Piro-mis” (literalmente ale “moşilor soarelui sacru” / “bătrânilor focului”, însemnând - după cum a notat - ale “oamenilor onorabili”): cu reprezentările în interiorul Templului din Teba ca nişte coloşi din lemn, erau vechii cârmuitori de pe Valea inferioară a Nilului, ca ramură Pelasgo-Arimă similară celei a vechilor cârmuitori de pe Valea inferioară a Dunării. Arabii numesc piramidele “Haram” - adică monumente Arime - în România construcţiile mari străvechi fiind ştiute ca ale Uriaşilor Pelasgi / Arimi; de altfel, “Enciclopedia orașului Târgoviște” (publicată în 2012 de către Primăria Târgoviște) a scris despre Imperiul Arimilor / Pelasgilor că era sub cârmuirea Tergastai = “Terga-stai” - însemnând “Casa Împărătească” - “care și-ar fi avut așezarea exact pe locul Târgoviștei actuale”, Terga rezonând cu Gherga iar “stai” fiind locul unde stătea Gherga, respectiv “casa”, ceea ce echivala numele Gherga cu calitatea sa, de “împărat” / “rege”: Dr. George Coandă - istoric din familia academicianului A/Român Henri Coandă, numele Condu fiind frecvent la Aromânii din Crușova / Macedonia - fondator al Universității Valahia din Târgoviște, susține puternic și public această ipoteză (că Imperiul Pelasg și-a avut cândva capitala la Târgoviște, cârmuit de Uriașul Terga = împăratul Gherga). Istoricul Anatolian Herodot Karka explicit a scris “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">πίρωμιν</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ἐκ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">πιρώμιος</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, adică “Piromis după Piromos” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Piro-mis după Piro-mos”: neîntrerupt, acei vechi cârmuitori ai Egiptului au condus timp de 345 generaţii, de la “domnia zeilor” până la el (acelaşi şir de statuete - “Piro-mis” / “Piro-mos” - fiecare realizată de câte un Mare Preot la timpul său, a fost văzut în Templul din Teba înainte de</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">către Carianul Hecateu din Milet și de către Carianul Herodot din Halicarnas); ţinând cont de contextul de atunci, aproximativ ultimul sfert dintre acele reprezentări - cele mai recente - erau ale faraonilor.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dicţionarul de simboluri” stă scris: “Templul este o reflectare a lumii divine. Arhitectura sa e aidoma reprezentării pe care o au oamenii despre divin: efervescenţă a vieţii în templul hindus, măsură în templele greceşti, înţelepciune şi dragoste în templele creştine, legământul dintre pământ şi cer în moschee, etc. Templele sunt replici pământeşti ale arhetipurilor cereşti, ca şi imagini cosmice; teologia şi cosmologia devin astfel solidare în mintea oamenilor, ca în lucrările lor închinate zeilor. ‘Templum’ însemna - la origine - porţiunea de cer pe care augurul roman o delimita cu ajutorul beţişorului său şi înlăuntrul căreia urmărea fie fenomenele naturale, fie zborul păsărilor; acest termen a ajuns să desemneze locul sau edificiul sacru în care se practica observarea cerului. Tot astfel, cuvântul grecesc ‘temenos’, care vine din acelaşi radical indo-european ‘tem’ (a tăia, a delimita, a împărţi), desemna locul rezervat zeilor, incinta sacră dimprejurul unui sanctuar şi care era un loc inviolabil. Rezumat al macrocosmosului, templul este o imagine şi a microcosmosului: el e deopotrivă lumea şi omul”. Este de remarcat despre prima perioadă a Egiptului că a fost Pelasgă, atât din perspectivă etnică, cât şi religioasă. Pentru aşa ceva stau mărturie atât vechile tradiţii, cât şi descoperirile arheologice, relevând că înaintea Egiptului faraonic a existat Egiptul Pelasg. Primii cârmuitori ai Egiptului predinastic / pre-faraonic au fost zeii iar singurii dintre cei străvechi având epitetul de “divini” au fost Pelasgii. Egiptenii credeau despre ei că erau cei mai vechi oameni din lume, asemeni Pelasgilor (după cum a scris şi istoricul Diodor din Sicilia). Tot caracter Pelasg avea şi religia vechilor Egipteni: ei credeau în părinţii primordiali Cer şi Pământ, adică în cei 2 Zalmoxe / “Zal-moxe” = “Zei-moşi” (e de ştiut că “Lexicograful Suida” din capitala Imperiului Bizantin a consemnat despre Zalmoxe că era şi numele supremei divinităţi feminine - adică se folosea şi pentru Marea Mamă Ghea - pe lângă puterea creatoare a Cerului ca forţă luminoasă / strălucitoare, Cultul Pelasg adorând şi puterea productivă a Pământului Ga); în vechiul Egipt genurile asociate Cerului şi Gliei au fost inverse faţă de cele adorate în vechea Europă. În “Cartea Egipteană a morţilor” se face amintire de “Țara cea divină şi fericită de la miazănoapte, situată lângă râul mare şi sacru, unde s-au născut zeii”: aşa ceva faţă de Egipt corespunde spre Nord tocmai cu spaţiul actualei Românii, având Valea Dunării, fiind parte a Imperiului Atlant / Borean = Raiul, adică spațiul unde erau Zeii. Vechii Egipteni aveau aceeaşi credinţă în nemurire ca Hiperboreii (iar întreitul stâlp ceresc = Coloana Cerului figura printre ornamentele lor, Obeliscurile fiind “stâlpi de priponire solari”). Vechii Egipteni numeau “Lumea Cealaltă” ca “Neteru Khert” (desigur aşa pronunţând “Gherg”), popular zicându-i “Tuat” / “Duat”, adică un “tot” al “duetului” format împreună de către Cer şi de către Glie: în “Ţara Zeilor Muntelui” era “Marea Casă a celor Doi” (Cerul şi Pământul, adică cei 2 Zalmoxe / “gemeni divini”, aşa cum mai erau ştiuţi); Duatul era conceput ca un cerc divin, în apropiere având un mare Râu cu multe braţe şi Munţi cu trecători (inclusiv “Cartea lui Enoh” - dedicată Erei pre-diluviene - a descris aşa “Ţara Zeilor”), asemenea caracteristici corespunzând la N de Egipt numai spaţiului Carpato-Dunăreano-Pontic. În secolul III, Kilikianul Diogene Laertius a notat că Egiptenii posedau însemnări despre 373 de eclipse solare şi 832 de eclipse lunare iar calculele astronomice de control au arătat că acelea cuprindeau o perioadă de 10 milenii: un timp al începutului observării sistematice a cerului anterior - cu puţin - celui notat de Platon. În imaginile următoare se pot vedea cele 2 specii de lei “Panthera leo” ce existau pe atunci în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic, acum dispărute - de peşteră “spelaea” / în extincţie la Potop şi Asiatică “persica” / înfrânată până în Antichitate - leoaicele lor fiind emblematice timp de milenii ca însoţitoarele favorite ale Marii Mame a Pământului Ga / Ghirghe:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4rElas2Y6CFnJaFGxciq87nqdVubgtg9gs8xwOimPtCDFOAsy_EtuXoyEMCYwOlvCL6r6Uws4wSyF4vmyoDpt0AvGs3Z5Nr6FSjLGZaA7JRRFguJb8sBFKFyLM50vquDvfGqVMRWvEF0/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4rElas2Y6CFnJaFGxciq87nqdVubgtg9gs8xwOimPtCDFOAsy_EtuXoyEMCYwOlvCL6r6Uws4wSyF4vmyoDpt0AvGs3Z5Nr6FSjLGZaA7JRRFguJb8sBFKFyLM50vquDvfGqVMRWvEF0/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Legile” 3:677, Platon a scris că anterior lui cu un </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">myriad” de ani (adică 10 milenii) au fost o mulţime de inundaţii: într-adevăr, atunci - în mileniul XI î.C. - se încheia ultima glaciaţiune a planetei, aşadar consemnarea sa a fost precisă. Probabilitatea întemeierii Atlantidei la mijlocul mileniului XI î.C. nu e o presupunere </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">abruptă”, ci pe de o parte poate fi legată simetric de mileniul scurs între înfiinţarea primelor aşezări în Peninsula Anatoliană, respectiv în Peninsula Hemului / Balcani (la mijlocul mileniului X î.C.) şi înfiinţarea primei aşezări în Hem / Egipt (la mijlocul mileniului IX î.C.), tot un mileniu putând fi pe lângă acel mileniu şi durata anterioară, marcând începutul civilizaţional întemeiat de cuplul Clitoris-Poseidon iar pe de altă parte poate fi legată de reperele astronomice ale Constelaţiilor Leului şi Orion - celebrate prin cele mai mari monumente ale Egiptului - ca fiind ale </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“începutului”; se poate observa că partea leonină era reprezentată prin Sfinx = cea mai mare statuie megalitică din lume și e de remarcat că Orion era considerat inima Universului iar “Hema” însemna “sânge” (provenind din “incandescent” / “cald”). Cu alte argumente - căci sunt foarte multe în acest sens - etnograful Român Adrian Bucurescu a ajuns la concluzii similare: fabuloasa Atlantida s-a scufundat în Marea Neagră iar în cinstea ei vechii Egipteni au realizat la Ghiza / Gizeh - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lângă care a fost aşezarea On / Heliopolis, oraşul lui Ra - Marea Sfântă / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfinxul, cea mai mare statuie din lume, a leoaicei privind spre Constelaţia Leo aşa cum era pe cerul mijlocului mileniului XI î.C. (e de observat că Horus, Hermes, Helios, ș.a. făceau parte din aceeași familie cerească). Constelaţiei Orion îi era asociat Osiris, Zeul “Lumii Celelalte”; pe lângă apropierea dintre Orion și Uran, e de observat că țăranii Banatului sunt tradițional numiți “paori” / “pa-ori” (“pa” fiind “Sfinți” iar “ori” fiind “Solari”), putându-se înțelege în denumire străvechiul lor statut de “Sfinți Solari”. Orion / “Ori-On” era ştiut de Sumerieni / Ghiengar ca mesagerul / curierul dintre Cer şi Pământ - fiind păcurarul / păstorul lui Anu, Zeul Cerului - iar vechii Greci, printre care şi Gherghinul Hesiod / anterior lui Platon, au indicat că Gigantul Orion era fiul Euryalei / Gorgonei mijlocii, nepoată a lui Pontus, cu Poseidon (vechii Evrei îl numeau Ghibor pe Orion): numele Sumerian al lui Orion - ştiut ca “lumina Raiului” - era Uru-Anna iar vechii Greci au notat că Uriaşul vânător Orion (de străvechi origini Egeene, nepotul Zeului Poseidon) a fost pruncul Gorgonei mijlocii, Uriaşul “Ori-On” / Orion apărându-le ca acela care trecea Strâmtorile şi Marea prin vad; pe baza papirusurilor din secolul III î.C. ale poetului Elen Euphorion, cercetători ca arheologul Canadian Peter Oleson, Britanicul Robert Graves 1895-1985, ş.a. au presupus legătura dintre Orion şi “urină” ca fiind de la străvechiul ritual de fertilitate instituit de marele vânător / păstor, prin care se credea că sperma sau urina taurului colectată într-o hârcă (tigvă / țeastă) de taur şi îngropată pentru 10 lunaţii - durata unei sarcini umane, de circa 9 luni solare - transfera practicanţilor apreciatele însușiri ale sale. În “Lumini din depărtări”, savantul A/Român Gheorghe Muşu a notat: “Despre Orion, fără vreo relaţie cu fondul indoeuropean, se poate vedea că în hatită era ‘ureş’, în hitită era ‘uri’, în luvită ‘ura’, etc. Reprezentarea lui Orion era ca Uriaş care aducea pe umeri primăvara - asemenea lui Hercule - reprezentare ce evidenţia atât forţa colosală a respectivilor, cât şi ‘slăbiciunea’ anotimpului frumos la începuturile sale, adus de peste mări şi ţări”. De pe Marea Mediterană, intrarea în Delta Nilului se făcea obligatoriu pe la Karba / numele vechi Egiptean (Tarichea / numele menţionat de istoricul Anatolian Herodot sau Heracleum / numele menţionat de geograful Anatolian Strabon): port acum scufundat, în care se afla Templul lui Hercule (pe uscat, lângă el, împăratul Makedon Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” a întemeiat Alexandria, acum cel mai mare oraş al Egiptului după capitala Cairo).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6BInKnrUXFuNh6s9-1mBWsQigzUF2kKTHxwhh3ZyY37io9HCKlN-QaNqAu1Mab8L35r3EpQv_nncrd2EgNkuHfbneAwxrZlzQv-afKIiUfZ1khtUHsKH4RTEUnvFvOcS1EskGf2mZSqM/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="128" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6BInKnrUXFuNh6s9-1mBWsQigzUF2kKTHxwhh3ZyY37io9HCKlN-QaNqAu1Mab8L35r3EpQv_nncrd2EgNkuHfbneAwxrZlzQv-afKIiUfZ1khtUHsKH4RTEUnvFvOcS1EskGf2mZSqM/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2006, Dr. Harald Haarmann - savant German stabilit în Finlanda - a scris: “Măsurătorile geologice la Lacul Aral şi Marea Caspică au relevat că acelea în mileniul X î.C. au fost puternic alimentate de topirea calotei polare, tot atunci crescând marile lacuri din N Europei - Onega, Ladoga, etc. - pe locul actualei Mări Negre fiind Lacul Pontic, puţin afectat de acel prim aflux. Atunci în N Pontic s-a format stepa E Europeană; populaţiile, în amestec cele din Ural cu cele pre-IndoEuropene, nu vânau animalele mari - ca mamuţii sau rinocerii lânoşi - dar nici nu se avântau în deşii codri sau pe râurile mici, preferând habitatul pe lângă fluvii (la S de Anatolia s-a instaurat un climat arid iar la N de Anatolia climatul era blând, ceea ce a determinat mari migraţii din V Asiei în E Europei, Bazinul Dunării inferioare fiind una dintre destinaţiile preferate). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Înaintea Potopului, existau legături strânse între Mesopotamia şi Europa, aşa după cum reiese din cercetările comparative arheologice şi culturale despre Epoca Pietrei; Potopul a fragmentat fosta arie de convergenţă, în timp efectele accentuându-se prin caracteristicile dobândite oriental, respectiv European. Nu toate miturile diluviene din Mesopotamia se referă la o mare catastrofă, unele fiind despre inundaţii locale; în V Asiei şi în SE Europei însă s-au păstrat mituri diluviene despre distrugerea ‘Vechii Lumi’. Se pare că dezastrul natural a fost în mileniul VII î.C., afectând riveranii Mării Negre; nu e surprinzător că mitologia Potopului este cea mai extinsă la populaţiile din regiunea Pontică (în contrast, miturile altor populaţii se referă la cele mai mari catastrofe ca distrugerile recoltelor, eventual la schimbări climatice, etc). În jurul Mării Negre, datorită experienţelor traumatizante ale catastrofei, impactul şocant s-a regăsit în dezechilibrările emoţionale şi în activităţile mentale ale oamenilor afectaţi, cauzând reacţii complexe asupra corpurilor lor (atât sufleteşti, cât şi spirituale): o colaborare între componentele de bază ale acelui complex asigura supravieţuirea (pe fondul spusei că ‘orice mă provoacă, mă face mai puternic’), în timp ce un răspuns haotic conducea la decesul cultural şi chiar personal. Se poate presupune că urmările Potopului au fost variate, între colapsul psihic şi stimularea productivă pentru condiţii mai sigure de trai: în orizontul cultural post-diluvian se pot observa întăririle prin lucrul colectiv de întemeiere a aşezărilor, adoptarea stilului agrar de trai, introducerea de tehnici inovatoare, etc.; de pildă, metalurgia şi scrierea au apărut în Europa mai devreme decât în Asia, însă cronologia nu e atât de importantă, cât relaţiile reţelei culturale cu era pre-diluviană şi transformările experimentate post-diluvian, căci civilizaţiile nu apar din vid: o civilizaţie rezultă din transformarea unei reţele culturale existente într-una cu caracteristici mai avansate şi proprietăţi mai eficiente. Ansamblul instituţiilor noi depinde de extinderea şi diversificarea dorită, creşterea unora depinzând de nivelul social, cultural sau economic urmărit, ceea ce înseamnă că ele nu erau necesare anterior (de pildă, metalurgia şi scrierea au devenit foarte valoroase, dezvoltându-se într-o societate agrară Europeană). Cuprul - prim metal prelucrat, ca şi aurul - avea denumirea în rădăcina ne-IndoEuropeană ‘khalkos’, derivată din rădăcina (de asemenea ne-IndoEuropeană) ‘khalke’ pentru culoarea purpurie; scrierea era ideografică - la fel fiind şi apoi în N Indiei - fundamentată religios şi nu economic (după cum mult ulterior a fost în Mesopotamia). Stereotipul de ‘Lumea Veche’ şi-a confirmat statutul European şi s-a instalat astfel în lume; la modul global, arheologii şi istoricii culturali care nu includ în paradigmă Vechea Civilizaţie Europeană şi Civilizaţia din N Indiei - ca protagonistele ce îmbracă Mesopotamia şi Egiptul - sunt mărginiţi, limitaţi în deficienţa de a aborda doar ‘modelele standard’ ale respectării Mesopotamiei şi Egiptului (ulterioare în timpul istoric): de exemplu, puterea Europeană post-diluviană s-a evidenţiat prin egalitatea genurilor feminin şi masculin iar puterea hindusă - tot post-diluviană - s-a evidenţiat prin egalitatea economică rurală cu cea urbană (egalităţi ce de la ele nu s-au mai întâlnit în lume), simbolurile religioase Europene fiind ultima oară regăsite în Troia timpurie şi Ugarit iar cele economice hinduse în Sumeria. Memoria colectivă - ce lucrează ca motorul identificării culturale - este în orice mediu o acumulare continuă (dovedită ca genetic codată) şi nu e liniară, procesul transmiterii şi al transformării fiind aleator; multe ecouri ale celor care au fost s-au propagat de-a lungul mileniilor, post-diluvian începând cu arealul circum-Pontic”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht1Jc_XHEonwTWb7O07-cfD80bDHvBP0XNcmclKPJpzsUV3F9jZ4ONfj0Tqc_hmVElfSY1MnTk72ouiM983mdqkVCEdHF_XMWFbuDoqRlA6WU343kYLXyWq8eWZqoVWmiqnezoST9v8qBl/s1600/gggggggg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="291" data-original-width="648" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht1Jc_XHEonwTWb7O07-cfD80bDHvBP0XNcmclKPJpzsUV3F9jZ4ONfj0Tqc_hmVElfSY1MnTk72ouiM983mdqkVCEdHF_XMWFbuDoqRlA6WU343kYLXyWq8eWZqoVWmiqnezoST9v8qBl/s400/gggggggg.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Imaginile următoare redau o colibă consolidată cu oase de mamut - din timpul ultimei glaciaţiuni - de la Mezihirich / Mezhi-rich 49,38 lat. N, 31,24 long. E, în regiunea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cherkasî </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">din Ucraina (cucerită de Homo Sapiens de la Cro Magnon):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizBMjhHpCNzoj5yr4hMlX38TQyzld_Yo-RwlyLwF3CZedXhADkXkuPE6HssrAipdvexS8u1eF46padt96_gWvgt3CZrLq0LeQ09_S0WUEPitCEybcudQ_oug2Qrg3K1n3zt9E8W1tv7Gw/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="131" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizBMjhHpCNzoj5yr4hMlX38TQyzld_Yo-RwlyLwF3CZedXhADkXkuPE6HssrAipdvexS8u1eF46padt96_gWvgt3CZrLq0LeQ09_S0WUEPitCEybcudQ_oug2Qrg3K1n3zt9E8W1tv7Gw/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primul nume al Mării Negre - formată pe locul Lacului Pontic - a provenit de la numele primului dintre cei 3 Zei acvatici (Pontus, Oceanus, Poseidon): de la Pontus Gargarus. Denumiri Ghergare s-au păstrat în întregul areal circum-Pontic, în toponimie relevante fiind Anatoliana regiune Pontus - numită Antic Garghia / Khaldia - şi Caucaziana Gorghis / Kholkis (din Georgia), vecine: constituiau zona dintre Caucaz şi Anatolia care era populată de “zânele Marii Mame” / adică de Ama-zoane şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergari</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Pentru migratorii din Asia Centrală ajunşi acolo, marele Lac cu apă dulce de la poale - controlat de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergari </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">- era “Pontus”: “Puntea” către “Lumea Cealaltă” - adică spre însoritul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - întins pe zona dulcilor ape din Nord, unde era “Ținutul Dănelor” = “Eden”, de la răsărit la apus fiind curgătoarele paleo-ape / “Dăne”, ale Fluviului </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ră </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">(adică ale </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rheii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - respectiv Gorga / Volga - cea mai mare apă curgătoare din Europa), Don = “Fluviul”, Danaper / “Dana-per” adică “Fiul Fluviului”, respectiv Dnieper / Nipru, Danaster / ”Danas-ter” adică “Fluviul Terei / Pământului”, respectiv Dniester / Nistru şi Dănu-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rhea</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Dunărea = “Fluviul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rheii”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">; e de ştiut că pre-diluvian, Niprul, Nistrul şi Istrul / Dunărea au constituit împreună o deltă uriaşă în N Lacului Pontic (pe actuala platformă Nordică a Mării Negre, Dobrogea şi Crimeea pe atunci fiind unite), Insula Şerpilor / Dragonilor fiind un rest din vechiul mal al Fluviului Dunărea / Istru, la locul unde primea Nistrul, apoi ea - cea mai notabilă Insulă din Marea Neagră - fiind reţinută de folclorul Ucrainean ca “Ostrovul Zmeilor”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvFEVj2_-pKiozWgSGpwC7mvD2Az7IFxTeem68GqRb6plqa11fnFGnz4mYfwR_mRA_OzJ_SEpgkXtvpbRMiNMb6ELMdpTHvj0fr7Tm7nKaEWcIvX1VBaG3VJWInOgxivQpGH2sJ6W9mVM/s1600/image624.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvFEVj2_-pKiozWgSGpwC7mvD2Az7IFxTeem68GqRb6plqa11fnFGnz4mYfwR_mRA_OzJ_SEpgkXtvpbRMiNMb6ELMdpTHvj0fr7Tm7nKaEWcIvX1VBaG3VJWInOgxivQpGH2sJ6W9mVM/w400-h217/image624.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1936, profesorul Gheorghe Năstase de la Facultatea de Geografie din Iaşi / România a descris îndeaproape Văile submerse ale Dunării / Istrului, Nistrului şi Niprului, arătând foarte clar că Lacul Pontic avea nivelul cu peste 100 metri mai jos decât Marea Neagră actuală, înaintea inundării (a peste 100 de mii kmp din N său) având ţărmul apusean la circa 100 km spre E; în 2008, cercetătorul Român Sergiu Haimovici în “Transgresiunea Mării Negre din neoliticul timpuriu” a revenit la o observație anterioară cu 3 decenii: “În 1978, Alexandra Bolomey şi-a pus întrebarea de ce în Dobrogea a lipsit cu totul Cultura Criş - răspândită în restul României - iar în Dobrogea neoliticul a început doar cu Cultura Hamangia din neoliticul terminal. Este posibil ca ‘potopul’ din Marea Neagră să fie răspunzător de această absenţă”. (Îngroziţi de Potopul Pontic, Atlanţii au trecut Carpaţii, în Ardeal, Banat şi Crişana / stabilindu-şi centrul de putere la Gherdap). Pre-diluvian, pe malul Sud Pontic, adică N Anatolian - din Gorghis / Kolkis până la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Garga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-nele / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dardanele</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, Strâmtoare ce era una din “Porţile </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Raiului”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / anume cea principală - </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergarii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi partenerele Ama-zoane / fiicele Marii Mame, vegheau intrarea în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, toți împreună fiind ştiuţi drept</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gardieni</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Apelativul de “pontifi” pentru mesagerii dintre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi Pământ, aşa cum ulterior au perpetuat înţelesul în lume împăraţii şi înaltul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cler</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, provenea de la nobilii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergari</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gregori</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Pontici, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gardienii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> care vegheau / observau (îşi păzeau </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Raiul</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, posesia / proprietatea lor): erau “îngerii” / “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cheru</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-vimii” </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> care făceau legătura (constituiau şi facilitau “puntea”) dintre Cher / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Glie</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Ga - după cum se reflectă atât din nume, cât şi din semnificaţii - ajutând comunicarea între Civilizaţiile diluviene “gemene”, cea Sudică a Cornului Abundenţei patronată de Marea Mamă ale cărei brunete Hamite iubeau culoarea roşie / purpurie şi cea Nordică a Imperiului Atlant patronată de Zeul Timpului şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ai cărui blonzi Hiperborei iubeau culoarea albastră / turcoaz; e de observat despre culoarea purpurie / roșie - numită “khalkhe” / “garghe” în vechea Greacă - că o reda pe cea a extremității penisului, care era “pură” (considerare derivată din Cultul Falic - larg răspândit cu mult dinaintea vechilor Greci, încă din paleolitic - vulva dezvăluind aceeași culoare, vascularizările puternice relevând de fapt esența vieții, anume sângele). În 1885, istoricul literar Român Dem Teodorescu a publicat o colindă “de flăcău” despre “vânătorul de însurătoare”, voinic care a sărit în mare, a trecut-o în 3 zile, apoi a ieşit “neapătat” pe malul celălalt; îndată ce a dat ochii cu “Grădina Raiului” - unde “la umbra merilor” era în toi “hora zânelor” - după ce a dat “bună ziua” numai o zână i-a răspuns, anume cea care de fapt l-a ales de mire (e de ştiut că Tunguşii evitau să calce pe umbrele altora iar Yakuţii / “Ya-Kuții” interziceau copiilor să se joace cu ele). Dr. Adrian Poruciuc a comentat în 2013: “Elemente precum hora zânelor şi raiul de peste mare ne îndreaptă spre un substrat mai arhaic al folclorului românesc, anume unul dominat nu de viteji călăreţi (dintre cei care reprezentau mai ales tradiţii patriarhal-androcentrice indoeuropene), ci de fecioare măiestre, reprezentante ale imaginarului preistoric specific zonei denumite astăzi, de către tot mai mulţi specialişti, ‘Vechea Europă’.” (Potopul Pontic s-a întâmplat înaintea domesticirii cailor, fapt petrecut pe malurile Pontice; post-diluviana Civilizaţie a Vechii Europe n-a apărut din senin, ci era continuatoarea celei diluviene a Imperiului Atlant din răsăritul Europei, care îşi avea la Potop baza Pontică: după Potopul Pontic, Vechea Europă şi-a avut baza la Gherdap, în Defileul Dunării de la Porţile de Fier, prudent aflată la distanță de relativ periculoasa Mare Neagră).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2VyoP4VIsiaE227xZQID8MEZjVM0aJ8n2ghiWDSBnIyuomWjtQQLr83vfy7mqBf9dYNU8uHLbHOVL-cQfJmpQDzGq5v_5ncA8gds3LuGynKSZYshevKndubx1Edygs36xyw6vIytSdcA/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2VyoP4VIsiaE227xZQID8MEZjVM0aJ8n2ghiWDSBnIyuomWjtQQLr83vfy7mqBf9dYNU8uHLbHOVL-cQfJmpQDzGq5v_5ncA8gds3LuGynKSZYshevKndubx1Edygs36xyw6vIytSdcA/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Annuna / “An-nuna” erau prinţii “nun” ai Zeului An, derivaţia regală de “prinţ” = “nun” provenind din “prunc”; “dă-nu” însemna “Sfânt prunc”, căci “dă” era particula divină pentru “ză” / “Zeu” ori “Sfânt” iar particula “nu” deriva din “nun” pentru “prunc” / “prinţ”: Râul / apa curgătoare “dănu” era pruncul divinei Rhea (lingviştii, printre care şi Românii Marian Ciucă, Margareta Sfirschi ş.a., au demonstrat că în vechime deseori “G” era acoperit prin alofonul lui “N”, de tipul consoanei sonore nazală velară, astfel încât literalmente “Nun” era de fapt “Gug” / “Nuna” = “Guga” / “Gâgă”, An-nuna - pruncii lui An - fiind prinţii Guga sau Gâgă / Ghighi, copiii lui An). La Români “nuni” / “nănaşi” au rămas să fie “naşii de la nuntă” (în Sanscrită “nana” = “mama”, în vechea Greacă “nanna” = “mătuşă” iar “nonnos” = “bunic”, în Albaneză “nane” = “mamă” iar “nun” = “naş”, etc.; academicianul Român Petriceicu Haşdeu în “Istoria critică” a arătat că sufixul “-aş” era de origine Tracă). De altfel, conform </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului etimologic roman” din 1966, “goghe” la Români e “copil” / “prunc” (ca termen dovedit Trac, sub forma “gogă” însemna “fantomă” / “stafie”); o preocupare de gen a avut mai pe larg în 1893 academicianul Român Petriceicu Haşdeu (nepot al Vlahului Tadeu Hâjdeu 1769-1835 din S Polonez), care a scris: “Egalităţile ‘ghi’ = ‘bi’ şi ‘ki’ = ‘pi’ (ca ‘ghine’ pentru ‘bine’, ‘corghi’ pentru ‘corbi’, ‘cerghi’ pentru ‘cerbi’ sau ‘luki’ pentru ‘lupi’, ‘kicior’ pentru ‘picior’, ‘okinci’ pentru ‘opinci’, ‘kiatra’ pentru ‘piatra’, etc.) erau la Români un fonetism străin graiului bărbătesc, caracterizând în specie graiul femeiesc, aşa că bărbaţii cari rostiau astfel erau porecliţi cu despreţ ‘feciori de babă’. Nimic mai femeiesc ca noţiunile de ‘piept’ şi ‘pieptene’ în lupta cea seculară între fonetismul bărbătesc şi cel femeiesc (‘ki’ arătându-se aproape pretutindenea mai forte decât ‘ghi’) iar vorbele isolate ‘kiept’ şi ‘kieptene’ au izbutit a se furişa până şi la Istriano-Români. De aici rezultă că: 1) guturalizarea labialelor există în toate dialectele, cel Daco-Român, cel Macedo-Român şi chiar cel Istriano-Român; 2) ea este foarte veche, deoarece se urcă mai sus de formarea acestor dialecte, a căror despărţire nici într-un caz n-a putut fi mai nouă de secolul X; 3) în toate aceste dialecte ea se înfăţişează ca un element de tot femeiesc, persistând chiar acolo unde nu s-a putut încuiba în restul graiului; 4) oriunde s-a introdus la noi şi s-a propagat acest element de tot femeiesc, el a întâmpinat o crâncenă rezistenţă din partea elementului cel bărbătesc al conservării labialelor. Dar cum oare să se explice o asemenea dezbinare lingvistică între cele 2 sexuri în sânul unei singure naţiuni? Pretutindenea unde o naţionalitate s-a născut prin cucerire, elementul cuceritor cel bărbătesc vorbia la început o limbă cu totul alta decât elementul cucerit cel femeiesc. Dintre copiii născuţi din căsătoriile bilingve, băieţii se dezlipeau mai curând, sustrăgându-se astfel înrâuririi mumelor, pe când fetele, rămânând totdeauna sub această înrâurire, conservau cu stăruinţă tradiţiunea graiului femeiesc, pe care veacurile o puteau şterge numai treptat-treptat, aşa că la urma urmelor - după ce se plăsmuise deja din amestec o singură limbă pentru bărbaţi şi pentru femei - trebuia totuşi să mai treacă mult timp până să dispară orice deosebire fonetică. Dintr-o cauză analoagă la Eschimoşii din Groenlanda numai femeile schimbă pe ‘k’ în ‘ng’ şi pe ‘t’ în ‘n’. La Români, elementul cuceritor fiind Latinii iar elementul cucerit sau femeiesc fiind Dacii, fenomenul lingvistic ‘ghi’ = ‘bi’, ‘ki’ = ‘pi’ întrucât este femeiesc, nu poate fi decât o rămăşiţă Dacă, nicidecum Latină. Dacii rosteau ‘ghi’, ‘ki’ iar Latinii ‘bi’, ‘pi’. Aplicarea Dacilor - sau mai bine zicând a Tracilor în general - de a guturaliza dinaintea lui ‘i’ poate ea singură să dezlege o enigmă din Heschyus; acel culegător în Greacă a adus pluralul ‘serghi’ în loc de Latinul ‘cervi’ / ‘cerbi’, întocmai ca la Români în ‘cerghi’: el nu spune de unde a luat-o dar nefiind nici Grecească, nici Italică, este învederat că acea glosă nu putea fi decât Tracă”. Pe de altă parte, Românii (dar şi Bulgarii, Albanezii, ş.a.) folosesc “nană” ca “termen de respect cu care se adresează la ţară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă” - conform </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului explicativ al limbii române” din 1998 - la bărbaţi fiind “nene”; de pildă, Suomi / Finicii folosesc şi acum “nainen” pentru “femeie”. În 1999, inclusiv cercetătorul Danez Jens Elmegard - în studierea lingvistică comparativă dintre Indo-Europeană şi Eschimosă - a evidenţiat că pentru “guozd” şi “penis” se foloseau “gulgu” / “kulku”, totul în vechea legătură cu focul. Pentru Marea Neagră, primul nume - de la “patronul” Pontus </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gargarus</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, din prima generaţie divină - s-a păstrat până în Antichitate, începând cu Lacul Pontic (dacă după a doua generaţie divină s-a introdus Oceanus, după a treia generaţie divină posesoare a </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Raiului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> s-a practicat denumirea Atlantă, de la Atlas = primul născut al Zeului Anax / Poseidon), ultima denumire, de “Neagră”, provenind atât din faptul că era “Nordică” faţă de botezători, cât şi de la culoarea sa întunecată pe timp de furtună; e de observat că în Latină, “furtuna” / “furtunos” era “Gurges” (ce însemna şi “vârtej”, respectiv “mare”).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD8wdA9eljFypmUOYsqbXrDaKOvuvm2b5lo5Oyigs38fZKOtUkkpWr2owE_U8sNsmngKV8KJqH5sAPjX1FLn4CIvvFTyg8fn7-YHFr-3vZt03JVZZi_qYvNo0KB4b25MgC6npFUAvUEOw/s1600/image462.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="302" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD8wdA9eljFypmUOYsqbXrDaKOvuvm2b5lo5Oyigs38fZKOtUkkpWr2owE_U8sNsmngKV8KJqH5sAPjX1FLn4CIvvFTyg8fn7-YHFr-3vZt03JVZZi_qYvNo0KB4b25MgC6npFUAvUEOw/w400-h302/image462.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gurges: roata furtunii</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În natură, uriaşele spirale de aer cald ridicate în vârtej ca o pâlnie prin interiorul cărora coboară aerul rece sunt grozavele tornade, considerate încă din mare vechime ca exprimând puterea divină; imensa lor forţă a fost respectată în dimensiuni religioase din trecutul îndepărtat. Trecerea aerului polar peste Sudicele ape încălzite provoacă asemenea fenomene de rotaţie rapidă - însoţite de descărcări electrice şi de sunete grave, ca mugetele - ducând apoi la ploi torenţiale. În timpul încălzirii globale ce a condus la încheierea ultimei glaciaţiuni, în marginea calotei polare Nordice aflată în procesul topirii s-au manifestat tornade în mod regulat, foarte frecvent, pentru timp îndelungat şi cu intensităţi diverse, ceea ce s-a fixat în amintirile rămase, prin suprema venerare - ajunsă inclusiv personalizată - a spiralei (cea a furtunii fiind mai însemnată decât cea a focului), a fulgerelor, a intensităţii audio de tip “muget”, a debitului revărsat prin ploaie, etc.; ca atare, străvechiul vocabular religios a păstrat nu doar “Gurges” pentru “roata furtunii”, ci şi vârtejul tornadei ca emblematic pentru Gherga, respectiv concepţia religioasă despre Gherga a contemporanilor ca făcând posibile asemenea manifestări, prin puterea deosebită derivată din cununia Cerului cu Pământul, deopotrivă definind familia Ghergară a Zeilor şi familiile credincioşilor Gherghi / Ghergoi corespunzători (mai ales în timpurile din urmă cu circa 10-8 milenii când - în conjunctura sfârşitului glaciaţiunii - asemenea fenomene se petreceau curent în Bazinul Pontic şi la poalele Carpaţilor, îndeosebi la N de Dunăre: de altfel, cea dintâi denumire post-Potop a Mării Negre a fost de “Pont Axein”, adică “ne-ospitalieră”, arealul fiind celebru din cauza deselor furtuni, ce cu timpul s-au tot redus, traversarea însă rămânând tradiţional recomandată totuşi numai pe timp senin). Marea Neagră nu îşi avea denumirea de “neospitalieră” din cauza vreunui inconfort minor al riveranilor săi (în marele trecut, riveranii altor Mări nu şi le-au numit negativ), ceea ce îndreptăţeşte atenţia de gen asupra sa, îndeosebi fiindcă străvechile mărturii au indicat că etimologia sa se datora climei: vântul / aerul dintotdeauna a fost unul dintre elementele principale ale vieţii, la fel ca apa sau argila (lutul / pământul).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5Z5Lg4aWCKd7PZGFn16QFTFGCPFFvLSQIVqNAqjMZ-jQvGQOcD6S7OPLm51RooezHHZ8rWvKsljyuJjJAyM2heMT2m91pvmcUjoOkkgoezpfGC3Xt-d1uWhGpTyB0oYLlI6Qiov_fOs0/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5Z5Lg4aWCKd7PZGFn16QFTFGCPFFvLSQIVqNAqjMZ-jQvGQOcD6S7OPLm51RooezHHZ8rWvKsljyuJjJAyM2heMT2m91pvmcUjoOkkgoezpfGC3Xt-d1uWhGpTyB0oYLlI6Qiov_fOs0/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savantul Nicolae Densuşianu - membru corespondent al Academiei Române din 1878, ales pe când preşedintele Academiei Române era Ion Ghica iar secretarul Academiei Române era Petriceicu Haşdeu - în “Dacia preistorică” a studiat “Originea numelui ‘Pontos’ pentru Marea Neagră”: “Tradiţiunea despre podul Soarelui la Marea Neagră, ori pe Dunăre, după cum ne spun legendele Române, ascunde în sine, incontestabil, oarecari elemente istorice. Vechile legende Greceşti amintiau de asemenea că Soarele avea o barcă de aur (Pherekydis 33, Apollodori 1:5) cu care dânsul se întorcea în timpul nopţii pe Ocean - Dunăre şi Marea Neagră - iarăşi la reşedinţa sa. Aceeaşi tradiţiune o aveau şi Egiptenii; după credinţele acelora, barca Soarelui se afla pe râul divin numit Nun / Dunăre. La Romani, cel mai înalt ministru al cultului religios se numia ‘pontifex’, adică ‘făcătoriul de poduri’ şi într-adevăr, după cum spuneau Varro şi Plutarh (‘Numa’ 9) în atribuţiunile vechilor Pontifici Romani mai era construirea şi restaurarea podurilor; numirea de ‘pontifex’ se baza aşadar pe oarecari tradiţiuni şi uzuri Antice ale preoţimei Latine. De fapt, vechia religiune a Latinilor era Apolinică: Ianus ca divinitate reprezenta Cultul Soarelui (Romanul Macrobiu în ‘Saturnalia’ 1:7 a scris că Ianus a fost cel dintâi care a ridicat altare lui Saturn - ca unui zeu / cu toate că din vechime se ştia că a fost muritor - şi a dispus ca Grecul numit Cronos patronând timpul să fie considerat ca înaltă autoritate religioasă, căci a fost începătorul unui mod de viaţă mai bun); tot asemenea şi sărbătorile numite ‘Latinae feriae’, care se ţineau în fiecare an la Alba Longa, ne prezintă întru totul acelaşi caracter al ritului şi instituţiunilor Apolinice, ca şi praznicele Hyperboreilor / Pelasgilor de la Istru, ca şi festivităţile cele mari comune ale Pelasgilor insulari la Delos. În particular, tradiţiunea Română despre podul construit de Soare la Marea Neagră, ori pe Dunăre, ne prezintă o lumină neaşteptată cu privire la originea numirii Pontos dată Mării Negre în timpurile ante-Elene. Grecii numiau cu deosebire Marea Neagră Pontos. Însă pentru ce - şi care era sensul fundamental al acestui cuvânt - nici un autor nu ne-a putut spune. De fapt însă această numire de ‘Pontos’ dată Mării Negre devenise învechită încă în timpurile lui Homer şi Hesiod. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În literatura istorică Modernă s-a exprimat de unii scriitori părerea că probabil numirea de Pontos se reduce la un cuvânt arhaic de ‘pons’ (punte sau pod), ce ar fi existat în timpurile preistorice la strâmtorile dintre Asia Mică şi Europa. Din punct de vedere istoric, însă nu la ‘pons’, ci la ‘ponto’ (‘onis’) se reduce originea acestei numiri arhaice. În limba cea veche a populaţiunilor de origine Pelasgă, cari se extindeau de la Marea Neagră până la Oceanul Atlantic, cuvântul ‘ponto’ mai avea încă în era Romană însemnarea de ‘luntre’ sau ‘pod umblătoriu pe râuri’. Podul Soarelui de la Marea Neagră - ori de pe Dunăre - de care ne face amintire legendele Române, care apare în tradiţiunile Greceşti ca o barcă pe Oceanul din Nordul Traciei iar în legendele Egiptene ca o barcă pe Râul Nun, se numia aşadar ‘ponto’ încă în primul period al dominaţiunei Pelasge la Marea Neagră şi Dunăre. În acea eră depărată preistorică, comunicaţiunea pe Marea Neagră, ori pe Istrul de Jos, ni se înfăţişează astfel ca un privilegiu particular al Templului lui Apollo Hyperboreul din insula de la gurile Dunării iar Hercule, după cum ne spun legendele Greceşti, voind să vină din ţinuturile Sud-Vestice ale Asiei la Hyperborei, a trecut peste mare cu barca Soarelui (Apollodori 2:5). Partea de jos a Dunării de lângă Deltă (Eri-dan) mai purta încă numele geografic de Pad-os (Diodori 5:23), adică ‘Pod’; iar Iordanes - care probabil a fost născut în Mesia - ne spune că Thamiris, regina Geţilor, după o luptă ce o avuse cu regele Cyr, a trecut în Sciţia Mică / Dobrogea şi în locul numit ‘Podul Mesiei’ (‘Pons Moesiae’) a numit oraşul unde era şi adorată. Împrejurarea că numirea de Pontos s-a dat nu numai Mării Negre dar şi la o parte din ţărmurile de Nord-Est ai Asiei Mici, pe unde se făcea comunicarea peste mare între părţile de sus ale Eufratului şi Sciţia, confirmă pe deplin că originea acestui termen geografic de Pontos se reduce la numele ce s-a dat în vechimea preistorică staţiunilor de unde se făcea îmbarcarea cu luntrile numite ‘ponto’.” (Este de ştiut că un termen vechi în Română pentru barcă - navă / mai rar corabie - era “naie” / termen apropiat de “nou” dar şi de “Noe”).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ_Fs-CqdexH-rHq_9r1192w4N6TuiMZioAgYUkefknLPWiuIyBUaYaQR2ktyK_ZI2vmRwSJ2572RZ0jRsfQrvoq8kx_cWqRk46KvM39W0bOL4vTnOmgbciYY-letjw4q2gQmH1t5l_3I/s1600/image464.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="386" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ_Fs-CqdexH-rHq_9r1192w4N6TuiMZioAgYUkefknLPWiuIyBUaYaQR2ktyK_ZI2vmRwSJ2572RZ0jRsfQrvoq8kx_cWqRk46KvM39W0bOL4vTnOmgbciYY-letjw4q2gQmH1t5l_3I/w400-h386/image464.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zona Egee în timpul glaciaţiunii</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre Anax / Poseidon - pe lângă că a fost Zeul apelor sărate / era fiul Titanilor fraţi Rhea şi Timp / Cronos, copiii Cerului şi ai Gaii - din aceleaşi relatări ale lui Platon se ştie că a întemeiat Atlantida, ca locul unde să trăiască împreună cu muritoarea Grigo / Clito pe care în fine şi-a ales-o ca soţie, de la ea (Clito-regina fiind Clito-ris) derivând denumirea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">clitoris” / organul erectil al vulvei, provocând plăceri; ea nu era androgină / asexuată aşa cum era atributul divin, deci fără cruda excizie - adică extirparea clitorisului - practicată religios oriental încă şi azi (de exemplu, în Indonezia - cea mai mare Țară musulmană din lume - şi în prezent este oficială): în credinţa practicanţilor, clitorisul e caracterul masculin al femeii, de unde originea exciziei (care, suprimând ambivalenţa naturală, constituie o confirmare a feminităţii).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgATJsJlz6tafAdSnXZcf12gp6Ummvnr7ddApkOMxFzRXp51Ha3Dw9pemb5sQi58OEMy848HbGsYkPXwhSna6HZwe_hKiS8ebdy6gwM9_WwDLWe9_9KiXRXD49GdP7DpflPgM9Cngramxw/s1600/image634.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgATJsJlz6tafAdSnXZcf12gp6Ummvnr7ddApkOMxFzRXp51Ha3Dw9pemb5sQi58OEMy848HbGsYkPXwhSna6HZwe_hKiS8ebdy6gwM9_WwDLWe9_9KiXRXD49GdP7DpflPgM9Cngramxw/w400-h250/image634.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Mutilarea genitală feminină în prezent</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat că vulva - partea externă a organului genital feminin - în argou Român are sinonime ca gaură, găoază, păsărică, puţă, târtiţă, ţurcă, etc. (în Latina veche era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">volva” - în Sanscrită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“ulva” era uterul iar pântecele ca “garbhe” - rădăcina Indo-Europeană fiind “wel” pentru “învârtire” / “spiralare”, aceeaşi ca şi pentru solarul “helix”: de la mişcarea produsă în timpul actului sexual; rotirea - respectiv cercul - provenea din străvechiul Kerka iar Svasticii, simbolisticii rotitoare, emblematică și pentru Gherga, i se zicea vârtelniţă). În mare vechime, stră-Românii / Valahii - după cum le-a rămas numele, în armonie şi cu Indo-Europeanul / Kurganul “wel” - nu erau preocupaţi doar de procreare, ci şi de zvârlit masiv bumerangul = armă Gherga, la vânători sau în lupte, după cum au rămas în arealul lor cele mai vechi urme arheologice din Europa (completate inclusiv prin inscripţionările simbolicelor Svastici şi spirale).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjW9biFtk2KfMoBDdT9WakI8kk9OTJB6XEA9D-ReDoOwnaoGws3S4Tiz7PSpnf3RIMAM0xdfpz9S8lpNofizr1usFiAEJZ2Titxo2N363muElRJ31Hu2iY6fKkTqHVYiwXoh6mtA1d1gw/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjW9biFtk2KfMoBDdT9WakI8kk9OTJB6XEA9D-ReDoOwnaoGws3S4Tiz7PSpnf3RIMAM0xdfpz9S8lpNofizr1usFiAEJZ2Titxo2N363muElRJ31Hu2iY6fKkTqHVYiwXoh6mtA1d1gw/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În proto Indo-Europeană (conform dicţionarului lingvistului Julius Pokorny din 1959), pentru “vulvă” se folosea “pizdă” - exact aşa fiind şi în limba Română actuală - iar pentru “penis” se folosea şi “guozd”; a rămas consemnat istoric că “gazdele” Amazoanelor erau Ghergarii: nu ei mergeau peste ele, ci ele îi căutau - pentru procreare - anual primăvara, în cadrul ritualului de fecunditate / fertilitate (Amazoanele erau găzduite de Ghergari / Gargari în orgii îndelungate - până se asigurau că erau gravide - în sezonul sexual primăvăratic, ce ţinea un timp total de 2 luni, între sărbătorile reținute de Români ca Dragobete / cea a dragostei și a Sfântului Gheorghe / cea a deschiderii Anului Pastoral).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilhyphenhyphen2LXCk_dzAufx5PKcHbUXU-IYykmV0w0QAqaHpzQvI_wKlb-nIS0AVNJ_PGk50xBLKp-qvqDCRGJfHF0jav6KMsuFzOaQfxGSWyMeSWIWv2tYsHudDhT-D8vL0AJnEe1OT9t37p-sU/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilhyphenhyphen2LXCk_dzAufx5PKcHbUXU-IYykmV0w0QAqaHpzQvI_wKlb-nIS0AVNJ_PGk50xBLKp-qvqDCRGJfHF0jav6KMsuFzOaQfxGSWyMeSWIWv2tYsHudDhT-D8vL0AJnEe1OT9t37p-sU/s400/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Străvechile Amazoane trăgeau entuziaste în devălmășie la străvechii Ghergari (“guozdi” / “pulalăi” în jargon Român), care entuziaști le “găzduiau” - mărturiile Antice incontestabile despre asemenea Tradiţii străvechi impresionând inclusiv Lumea Veche - iar acelea nu aveau alţi protagonişti decât pe faimoşii Gherghi cu care se împreunau zânele Marii Mame / Amazoanele (iubitoarele dragilor gazde Gherga din vârful Munţilor - de pe piscuri - apropiaţi de divinul Cer); una dintre sursele proverbialei ospitalităţi Româneşti poate fi dedusă şi din găzduirea interesată sexual, înrădăcinată în acele vremuri străvechi (în plus, ritualul primirii cu “pâine şi sare” - în cinstea Zeiţei Frumuseţii - a fost atestat la Carianii = Gherghiţii Anatolieni care în Antichitate au colonizat Dobrogea, inclusiv azi fiind foarte popular printre Români: în Vechea Lume, la concepția copiilor a fost observată reglarea pH-ului părinților, încurajându-se de pildă consumul de alimente sărate pentru a avea băiat sau consumul de pește pentru a avea fată). De altfel, dicţionarele Româneşti descriu “gazda” - în raport cu oaspeţii săi - ca “stăpân” (cel care posedă / care domină) iar corespunzător “Dicţionarului explicativ al limbii române”, prin “gazdă” se înţelege şi “bogătan”, “Dicţionarul de argou al limbii române” din 2007 indicând “gazda” chiar ca persoana proprietară de bordel. Conform - de exemplu - “Dicţionarului explicativ al limbii române” din 2009, “zânei” i se zicea popular “vâlvă” (acelaşi termen - foarte apropiat de “vulvă” = “pizdă” - se mai folosea pentru “vrăjitoare” dar şi la “Mag”, “Geniu” sau “duh”); “vâlva” a fost considerată fiinţă Magică, cu ea fiind în legătură și “zarva”: din așa ceva a derivat fala / faima. În 2013, Dr. Ion Ghinoiu - profesor universitar, secretarul ştiinţific al “Institutului de Etnografie şi Folclor” din Bucureşti al Academiei Române - a explicat: “Vâlva era prototip al Zeiţei Mamă, însumând atribuţiile mai multor reprezentări mitice din Panteonul românesc. Ca duh al Pământului, Vâlva era prezentă pretutindeni, în tot şi în toate: Vâlva Zilelor, Vâlva Apelor, Vâlva Băilor în caverne, Vâlva Pădurii în codri, Vâlva Lupilor, etc.; avea înfăţişare de femeie frumoasă (cu stele în ochi) sau de pasăre, ş.a”. Pelerinajele Pelasge (religioaso-sexuale) au dus și la echivalarea vechii denumiri Grecești “Pelasgos” / “Pelas-Gos” pentru Pelasgi cu ceea ce literar ar avea înțelesul neaoș de “pularăii / pulalăii pământencelor”, străvechile obiceiuri de ospitalitate ducând deopotrivă la dăruirea sexuală față de străini - inclusiv la “prostituția sacră” față de pelerinii / “pele-rinii” Pelasgi, adică “pulalăii solari”, ai Zeului Ra - cât și la vizitele Amazoanelor pentru orgii la Ghergarii recunoscuți ca Pelasgi (de altfel, vechii Greci au şi păstrat </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“phule” / </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">φυλή</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="IT">pentru “rase” / “clanuri”, de pildă în Dobrogea mileniului I î.C. ca “phyle” / “phylai” fiind ştiuţi acolo coloniştii V Anatolieni din Ţara Gherghiţilor = Caria, coloniile lor fiind denumite “poleis” / </span></span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">πόλεις</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; în Bască - cea mai veche limbă ne Indo-Europeană / adică ne Kurgană din Europa - pentru “penis” încă se foloseşte termenul popular “berga” / considerat de Dr. Harald Haarmann în studiul despre etnogeneza Bască din 1998 ca “împrumut Românic”): pe lângă calendarele cu momentele de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dezlegări” și cu perioadele de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">post”, ulterioara instituționalizare pe lângă așezămintele religioase a derivatelor unor practici din cadrul Cultului Fecundității și Fertilității au dus - cu ecouri până în prezent - la necesitatea celibatului unei părți a clerului, la abstinența sexuală a unei părți din personal, etc. O incursiune în termenii Europeni pentru organul sexual masculin (“pulă” în Română) redă cuvinte ca: Armeanul “plor”, Finicul / Suomi “kalu”, Albanezul “kar”, Grecul “pouli”, Catalanul “polla”, etc.; la Hitiți - formând populația Khetă din Anatolia mileniului II î.C. - termenul “pulla” se folosea pentru “fiu” / “prunc”. Pelasgii nu “vrăjeau”, ci “pălă-vrăjeau” = pălăvrăgeau, iscusinţa lor oratorică - în timpurile când cuvântul dat era mai important decât cuvântul scris / acum e pe dos, în prezent scrisul contând în locul discursului - remarcându-se din timpuri străvechi, elocinţa discursivă fiind apreciată ca atare (mai ales de către sexul opus, contribuind inclusiv şi astfel la împlinirea actului pro-creării semenilor / “harul îngeresc” fiind considerat suprem). În Greaca veche, “phylon” semnifica “rasă” (la plural folosindu-se şi “phyla”), “philos” = “iubit” / acum doar “prieten”, “phileo” = “dragoste”, etc. iar ca “phyloi” au ajuns să fie înţelese asocierile tribale, cum au fost în Anatolia de pildă “amestecaţii” din Pamphylia / “Pam-pylia” - cu capitala Perga, fiind zona învecinată cu cea a Pisidiei / cu consoanele “p”, “s” și “d” - ambele între Lycia şi Cylicia; la vechii Greci, prin “polus” / </span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="background: white; font-weight: normal;">πολύς</span></strong><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="IT">- acum “poli” - se înţelegea “mult”, la fel ca în Sanscrită “puru” (în Latină a ajuns “plus”): la Români, “polul” - în legătură şi cu “polar”, etc. - desemnează regiunea din extremitatea unei axe (în conexiune cu Grecul “polos” pentru “par” / “stâlp”). Despre Cilix - etnonimul Cilicilor din Khilikka / Kilikya - e de ştiut că era frate cu Phoenix, Cadmos, Europa, Thasus / eponimul Insulei Tasos, ş.a.; ei au fost nepoţii Zeului Anax = Poseidon, căci erau născuţi de către nora aceluia, fiica lui Nilus / patronul Fluviului Nil (se poate observa că Insula Tasos se afla la întâlnirea a 3 zone, anume zona Sudică Egeeană - a Insulelor dintre Peninsulele Anatolică și Balcanică - cu zonele Nordice continentale Europene, cea răsăriteană Trakă și cea apuseană Makedonă). O incursiune în termenii Europeni pentru organul sexual feminin (“pizdă” în Română, cu consoanele “p”, “z” și “d”) redă cuvinte ca: “pizda” în Rusă, “pyzda” în Ucraineană, “pidhi” în Albaneză, etc. Cercetătorul Dan Alexe în “Lingvistica aşa cum n-aţi învăţat-o la şcoală: de unde vine ‘pizda’?” din 2013, a enunţat: “Forma primitivă poate fi reconstituită drept ‘(e)pi-sed’: a se aşeza (sed-) - epi- (pe ceva, jos). ‘Piz-do’…unde rădăcina ‘sed-’ devine ‘zd-’ în compoziţie cu prefix. O formaţie paralelă este ‘niz-do’, ‘nest’, ‘nidus’, respectiv ‘cuibul’, numele compus al căsuţei păsării, de la ‘ni-’ ce indică mişcare în jos şi acelaşi ‘sed-’ = a se aşeza; la fel: ‘piz-do’, a se aşeza făcând presiune, a se trânti greoi. </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Niz-do’ = ‘nest’, ‘nidus’, cuib…‘(e)pi-zdo’ = curul, cel pe care te aşezi. Verbul exista în sanscrita arhaică: ‘pidayati’ (derivat de la ‘pisd-’), adică a se aşeza greu pe ceva / cineva; a presa, şi în grecul arhaic cu acelaşi sens ‘piezdo’ (mă aşez greu pe ceva). Că sensul iniţial era cel de fund, cur, partea din spate, e confirmat de faptul că în latină, potrivit fonetismului ei propriu, ‘pizd-’ a dat ‘pedere’, a trage vânturi, aşa cum ‘nizd-’ / cuib a dat ‘nidus’.” În vechea Egipteană, pentru vulvă era termenul “şed”; la vechii Egipteni, Zeul Bes - reprezentat mereu gol - era ocrotitorul familiei / gospodăriei iar în Tracia Antică, luminoșii Besi / Pesi își venerau etnonimul Bes: acum în Anatolia vecină se vorbește Turca, pentru care “baș” înseamnă “cap”. Este interesant că în limbile Românice pentru “sărut” există cuvintele Românesc “bezea”, Italian “bacio”, Spaniol “beso”, Portughez “beijo” şi Francez “baiser” sau că (prin sinonimia “S”-“Z”-“J”) “bijuteria” Română e Franceza “bijou”, ş.a.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijmq67dZFZyvvEY-hMQ2SX0vOtcJ-0qrFqO9li9U4Y4ol5ex-aG4C9t8V24gp2wRdsSUEjpHAABFkaapjs7Uz46NroWe7pjOeFCUIQ8_IANJGwynlU3fKCPtsOoLEBl3NLhQd7CdnomfE/s1600/image644.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="342" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijmq67dZFZyvvEY-hMQ2SX0vOtcJ-0qrFqO9li9U4Y4ol5ex-aG4C9t8V24gp2wRdsSUEjpHAABFkaapjs7Uz46NroWe7pjOeFCUIQ8_IANJGwynlU3fKCPtsOoLEBl3NLhQd7CdnomfE/s400/image644.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Barza la Bes</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Din mare vechime - din Epoca Pietrei, inclusiv pe teritoriul actualei Românii - se practica în modul cel mai firesc Cultul Falic, uneori chiar mai intens decât cel al vulvei: penisul era simbolul energiei şi potenţialului divin (în Antichitate, Romanii aveau amulete de gen, denumite “bulla” - căci la mulţi din aceia, ca şi la Arabi, le era dificilă pronunţia “P” şi de aceea foloseau “B” - Românii păstrând cuvântul corect, Spaniolii având termenul “polla” dar şi “verga”; de altfel, în spaţiul Românesc acel cult era practicat cu mult înaintea existenţei Romanilor şi Imperiului Roman, în imaginea următoare putându-se vedea falusuri de la sfârşitul Epocii Pietrei, din Cultura Cucuteni / cu originile în Cultura Turdaş-Vincea).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSZhVG9aT-eHNL94NStQos86H8Rmq11cJm_YIDX-vPCdYILA8rwah6Z8E_-5JFF3GDr2YibSE3w2l_JDV0HTVWg5ak5BbEgJ33N5mHMUausgFiHdJwMqUm-PkODkt7zBmWbYrdfeLQdgs/s1600/image474.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSZhVG9aT-eHNL94NStQos86H8Rmq11cJm_YIDX-vPCdYILA8rwah6Z8E_-5JFF3GDr2YibSE3w2l_JDV0HTVWg5ak5BbEgJ33N5mHMUausgFiHdJwMqUm-PkODkt7zBmWbYrdfeLQdgs/w400-h266/image474.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“Pu-Ra” / “Su-Ra”</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de ştiut despre “cucută” - planta întrebuinţată ca medicament, însă în exces fiind otrăvitoare - că provine din radicalul Indo-European “gwenă”, acelaşi ca la “zână” (de unde şi denumirea de “cocote” a femeilor de moravuri uşoare = “curve”); în Cultura Cucuteni - desprinsă din Cultura Turdaș-Vincea centrată în triunghiul Gherdap, Parţa, Tărtăria - orgiile erau parte firească din ritualurile pentru fertilitate (Cultura Cucuteni - în care se practicau inclusiv sacrificiile umane - a fost contemporană cu sosirea primului val Gorgan / Kurgan din Stepa Nord Pontică în actualul spaţiu Român, pe care probabil că l-a și provocat / din cauza extinderii peste zona sa obișnuită de influență). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din Epoca Pietrei, penisul (</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“pura”, cu devenirea în timp - datorită echivalenței lingvistice “R”=“L” - “pula” şi respectiv sinonimul după Sacrul Ra = “Su-Ra” / “Sura”, adică “Su-la” / “sula”) </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fascinat viaţa, fiind cu prezenţa în reprezentări publice peste tot, îndeosebi în erecţie, chiar la modul uriaş; simbol de virilitate, penisul era venerat mai ales de femei prin respectarea forţei şi închinarea la sex, căci reprezenta puterea: Cultul Falic era în armonie cu Cultul Vulvei - dominat de cel al supremei Mari Mame, dătătoarea de viaţă - ambele fiind atestate ca existente de la începutul Erei de Aur. De exemplu, în neoliticul Văii Dunării era slăvită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“pura” lui An prin Cultul Falic, similar fiind și în neoliticul Văii Nilului, unde aceeași slavă falică / potentă era întruchipată de “phara-on” / faraon, adică întruchipată de avatarul Sacrului Ra al lui An: “pha-Ra-On” (unde “pha” echivala cu “sa”, respectiv “sacru”), având înţelesul pentru faraon / “Pha-Ra-On” şi de “Sfânta lumină a lui An”; inclusiv azi, în Iran şi în jurul său - unde se mai manifestă reminiscenţe ale străvechiului Cult Piric / al Focului, zoroaştrii venerează focul etern ca simbol divin - iar locurile sacre au atributul “pir”. Dansul Piric - îndeosebi la vechii războinici Greci - răspândit din Trapezus / Pont până la Traci era mai ales cel al Cureţilor şi al Coribanţilor, cu teme ca ale Gârgălăilor / cocorilor, Caryatis pentru Marea Zeiţă Artemida, etc. (arta dansării, denumită “orchestike” / “orkes-tike”, implica exerciţii ale întregului trup, pornind de la marşurile din jurul altarelor - când cântau în coruri - până la acrobaţii gimnastice, care au dat naştere cariatidelor):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLoXiPDpecqnualQaK-jukXBwrTEUuy7Az3MCfV99tifNaVBxdwq9YVKcXaJiTP2_H0w2CfAU1cMCqhOdEKiPQ2bXJxm_mkopNPnxwEIexzd2dIHLNBQAuV3mp0USHP_BKv6pxuNO-EX4/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLoXiPDpecqnualQaK-jukXBwrTEUuy7Az3MCfV99tifNaVBxdwq9YVKcXaJiTP2_H0w2CfAU1cMCqhOdEKiPQ2bXJxm_mkopNPnxwEIexzd2dIHLNBQAuV3mp0USHP_BKv6pxuNO-EX4/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre Cariatide = muierile ce cu eforturi continue susțin greutăți se știe că și-au avut ecoul masculin prin Atlanți = bărbații goi ce cu eforturi continue susțin greutăți: ambele reprezentări - de Atlanți și de Cariatide - au fost formele Vechii Lumi de a arăta forțele celor mai puternici oameni de pe atunci (prin arhitectură atât Atlanții, cât și Cariatidele s-au transmis efectiv - incluzând frumusețile mesajelor lor - până azi); asocierea Atlanți-Cariatide nu s-a datorat vreunei întâmplări, ci străvechii realități a existenței lor împreună. O mică vizită în dicţionarele proto-IndoEuropean şi IndoEuropean relevă conexiunile unor anumiţi termeni cu anumite concepte, ca de exemplu “părul”, ca și “parul”, literalmente fiind în legături cu “pula” - la fel transmiţându-se şi în Sanscrită - ceea ce asociază tăierea părului de tăierea coaielor (Indo-European, testiculele erau “orghi” - în vechea Greacă erau “orkhis” - iar Altaico-Uralian, la Nordicii Saami / Sa-meni = “Sfinții oameni”, testiculele erau “guolla”, etc.); ambele acţiuni - scalparea şi castrarea, adică retezarea părului şi respectiv retezarea coaielor / “orghi” - au avut străvechi valenţe ritualice. Primele Ghergane aveau păr foarte lung (netăiat toată viața) iar primii Gherghi - pe lângă părul lung - aveau şi bărbi lungi; femeile îşi păstrau clitorisul iar bărbaţii nu erau castraţi, putându-se jura pe “orghi” / testicule pentru ceea ce lăsau moştenire: au fost Pelasgi / “Pela-sgi” (începând cu necastraţii / potenţii îngeri Gregori - pruncii Anuna ai Zeului ceresc An - care ca prinţi neandrogini au instaurat regalitatea pe Pământ, bucurându-se în trecut de cea mai mare faimă). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La începutul secolului XIX, cercetătorul Britanic George Stanley a scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“C</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">u notarea Greacă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Pyrra’, ‘Pura’ însemna “focul solar” (iar ‘purros’ era ‘culoarea focului’ / roşiatic). Misteriile Orgiilor - ‘Orgas’, ‘Erga’ - celebrate în locurile cu multe lemne şi cu multe ape numite ‘Orgades’, erau aceleaşi pentru Marea Zeiţă Rhea, Dactilii Idei, Cureţi, Coribanţi, Cabiri, ş.a.: denumirile erau legate de ceea ce vechii hinduşi ştiau ca Argha iar vechii Greci ştiau ca Argo”. În imaginea următoare se pot vedea Dactili / “Daktyloi” însemnând “degete”, cu referinţă concretă nu în general, ci precis la cele 10 degete / ceea ce poate fi interpretat şi ţinând cont de faptul că Zeul Anax = Poseidon - posedând Raiul - a avut exact 10 fii, tocmai gemeni în 5 perechi (aceia - adică Dactilii gemeni, la fel ca fiecare deget care îşi are geamănul pe celălalt membru - au fost slujitorii Idei, în V Anatoliei piscul Muntelui Sacru al Marii Mame Ida numindu-se Gargaros):</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY1RBk25zFONsxdkn_N9WiIA-mhehIEYHOI4I77QXcL4a_a7szetpWJJv3edqU6g8X4DeSY6uCA0_tbSyO-E2OX9C6c7AanV8ig4FCD0mT_9ub1pgl2D8NMGoOkNPsTClmNQcvNKfU_ek/s1600/image476.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY1RBk25zFONsxdkn_N9WiIA-mhehIEYHOI4I77QXcL4a_a7szetpWJJv3edqU6g8X4DeSY6uCA0_tbSyO-E2OX9C6c7AanV8ig4FCD0mT_9ub1pgl2D8NMGoOkNPsTClmNQcvNKfU_ek/w330-h400/image476.jpg" width="330" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Dactili</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Vechea Lume, mesajul transmis prin simbolismul gemenilor cârmuitori era că puterea izvora in frăție (iar omenirea a cunoscut deopotrivă frății familiale, religioase și de alte feluri): resursele umane au fost mereu mai importante față de resursele materiale. Dr. Nicolay Jirov a studiat “Atlantida” în 1964: “Triburile străvechi de Uriași au fost menționate în numeroase mituri la diferite popoare (fenicieni, greci, scandinavi, ș.a.) precum și în Biblie; erau amintiri despre vechii reprezentanți cu talie înaltă ai omului rațional, oameni de tip Cro Magnon, a căror statură era de aproape 2 metri. Presupunem despre cultura Atlantidei și a celor mai apropiați urmași ai săi că s-a caracterizat prin tendințe spre gigantism și ciclopism. Arhitectura și sculptura atlanților trebuia să fi fost - înainte de toate - antiseismică; există motive temeinice să afirmăm că Atlantida a fost țara unor cutremure foarte frecvente și foarte puternice. Într-o astfel de țară viața trebuia să-i învețe pe oameni, chiar și în cele mai timpurii etape ale dezvoltării lor, să se adapteze la particularitățile locale. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În multe cazuri au fost folosite - incontestabil - procedeee de arhitectură antiseismică, acordându-se totodată atenție deosebită construcțiilor ciclopice. Blocurile neregulat organizate crează în timpul loviturilor și oscilațiilor seismice repartizări neregulate ale mișcării materialelor construcției; această neregularitate originală crează o neritmicitate necesară și organizată pentru a atenua forța seismică. O serie de construcții din vechiul Egipt și din Mesopotamia au avut multe elemente de antiseismism gândit. Considerăm că - în realitate - construcțiile religioase din Atlantida erau mai curând temple fără acoperiș, în care condițiile naturale erau folosite pentru a crea atmosfera religioasă corespunzătoare. Este foarte discutabil despre capitala Atlantidei dacă a existat sub forma unui oraș cum apar - de obicei - orașele antice. Poate că (și aceasta este mai probabil) capitala Atlantidei se limita - de fapt - numai la teritoriul acropolei, în jurul căreia erau situate colibele primitive ale restului populației. Pe cât se pare, Platon n-a descris întâmplător numai acropola singură. Poate nici n-avea ce să descrie mai mult? Acropole de acel tip se cunosc în multe locuri (străvechiul Ierihon, Cnossos / capitala-palat a străvechii Crete, ș.a). În 1953, academicianul rus Jukovski a arătat - pe bună dreptate - că civilizațiile agricole din vechime așezate în văi, lângă râuri, au fost secundare. Civilizațiile primare au fost cele de munte. Astfel, cultura sumerienilor din Mesopotamia a fost creată de oameni veniți din ținuturi muntoase. Platon a notat despre originea semidivină a primilor oameni din Atlantida și despre faptul că strămoșii lor au apărut independent de restul omenirii; este o indicație foarte interesantă. Prima regină a Atlantidei a fost Clito. Din cununia lui Poseidon cu Clito s-au născut 5 perechi de gemeni. Numărul lor și indicația că toți gemenii au fost de sex masculin are - incontestabil - un anumit sens simbolic, a cărui semnificație n-a fost stabilită deocamdată. Împrejurarea că toți fiii lui Poseidon au fost, zice-se, gemeni simbolizează poate faptul că toate regatele pe care ei le-au cârmuit erau așezate simetric” (adică stăpânirile regilor gemeni existau pe ambele părți / maluri ale Lacului Pontic, de fapt împrejurul aceluia, care după Potop - ce a scufundat Atlantida - a devenit Marea Neagră; în arealul Mării Negre / Anatoliei se ciocnesc plăcile tectonice ale Asiei și Europei, ceea ce provoacă dese cutremure dar la Atlantida cea mai relevantă oglindire pare să fi fost cea redată de gemenii săi cârmuitori, care poate au fost astfel cei perpetuând anterioara putere a Vechii Lumi în noua organizare umană - exercitată integral de către Homo Sapiens - fără aportul concret al predecesorilor Uriași / ajunși doar imitați). Mult ulterior, cei dintâi Greci nu au fost în Balcani, căci - după Războiul Troian, pentru întâia oară în istorie - Grecii au apărut nu altundeva decât în răsăritul Egeeii / respectiv în apusul Anatoliei (zona dominată de Gargaros în Nordul Troian şi de Gherghiţi în Sudul Carian); în mitologia Greacă, Pyra - fiica Pandorei - era soţia lui Deucalion / “Deu-Calion” = “Zeul Frumos” (fiul Zeului Gadeir / Prometeu = “Primul Zeu” / “Prome-Teu”): ei ar fi fost singurii supravieţuitori ai Potopului Pontic şi prin aruncarea în urmă a “oaselor” bunicii Ghea - adică pietre - pentru ca din acelea să apară actualii oameni, ei astfel au devenit “părinţii” omenirii. Cultul Focului şi Cultul Falic au fost străvechi şi erau conectate; e semnificativ că “foc” în Greacă este “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">φωτιά</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” - în pronunţie “fotiă” - rezultat din ceea ce se încingea cu ajutorul său: lângă căldura focului, fierbinţile fete - care întreţineau flacăra veşnică - literalmente, la propriu, se futeau (în vremurile îndepărtate, era mare necaz dacă în vatra cuiva se stingea focul, atunci când se întâmpla aşa ceva fiind trimis flăcăul la Templul local să aducă jar de la preotesele care aveau misiunea sfântă să întreţină focul veşnic al aşezării iar sexul - ca “prostituţie sacră” - a fost atestat din urmă cu milenii în Temple şi în preajma acelora, în grădinile de lângă, unde se aflau crăcile pentru întreţinerea focului, locuri în care câteodată se petreceau adevărate orgii). Verbul regulării - pentru “a pune în ordine” - vine în rezonanță cu potența regală de a regla comportamentul corect al stăpânelor Amazoane, partenerii lor preferați rămânând în legendă că au fost Caucazienii Ghergari. De altfel, în “Dialogul Cratylos” 410, filozoful Platon a consemnat ce a zis maestrul Socrate (studentul înţeleptei Cariane Aspasia / “Asp-Asia”, însemnând “Iapa Asiei”): “Focul mă pune în încurcătură şi mă tem să nu mă fi părăsit muza sau ca acest cuvânt să nu fie din cale-afară de greu. Îmi închipui că Elenii, mai cu seamă cei care se află în ţinuturi supuse de Barbari, au împrumutat un mare număr de numiri de la aceştia. N-am fi în încurcătură dacă am voi să arătăm că aceste cuvinte sunt potrivite cu limba Greacă, nu cu aceea din care au fost luate? Vezi aşadar dacă numele acesta ‘pyr’ nu e şi el cumva Barbar, căci - pe de-o parte - nu e uşor să-l punem în legătură cu limba Greacă iar pe de alta, e ştiut că Frigienii îi spun la fel”. Focul exterior (sfânt, solar) şi focul interior (sufletesc / spiritual) se îngemănau în făcutul dragostei, organul masculin - “pura” / pula - satisfăcând organul muieresc - vulva / pizda - amândouă organele atunci devenind fierbinţi ca focul “Pyrra” (“y” în vechea Greacă fiind rostit “u”): Indo-European, “uterul” era numit “ghelb” iar penisului i se mai zicea şi “gvozd” (conform </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopediei Culturii IndoEuropene” din 1997 - publicată de Douglas Adams de la Universitatea din Moscova / Idaho şi James Mallory de la Universitatea din Belfast / Irlanda de Nord - pentru “penis” = “pulă” se mai folosea şi “kapr”), Dr. Michael Swanton de la Universitatea Britanică Durham 54,46 lat. N, 1,34 long. V legând de gazda / stăpânul înzestrat cu bât denumirea IndoEuropeană a suliţei ca “ghazdo”; până în Evul Mediu, Românii - dar şi Turcii, ş.a. - au avut termenul “kargi” pentru suliţa scurtă (iar după Războiul Troian, traseul celebrilor “Lăncieri” / ziși “Doriani” a fost între actualele Țări România și Turcia, ei fiind de pe atunci numiți Heraclizi = sulițași / lăncieri Kargi). Este interesant că termenul “Pula” poate fi legat de “Pelasg” (în sensurile atât sexual, cât și de gazdă): etimologia “Pela-sgă” / “Pelasgă” încă n-a fost lămurită - deplin științific - în dimensiunea falică (se știe că Pelasgii erau “agenții” Sacrei Ga, Mama Pământului). La vechile Grecoaice, “polos” / “poloi” era coroana Marii Mame, evidenţiate în legarea falică a părului, la purtatul vaselor pe cap sau la Caryatide:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4aW2dD8vm9quSpfW5ZaXqVZfXT0HoSVqC6ZjiZpei8ZVJfcjTbG77quVM10zXmNH86USGJzDqiBe6tYdq2R9hFgeW8WtXUQyf5r7Mu9HN2CtiuhUGiXZIq8zyHnMA7M6Goko41OrSoys/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4aW2dD8vm9quSpfW5ZaXqVZfXT0HoSVqC6ZjiZpei8ZVJfcjTbG77quVM10zXmNH86USGJzDqiBe6tYdq2R9hFgeW8WtXUQyf5r7Mu9HN2CtiuhUGiXZIq8zyHnMA7M6Goko41OrSoys/s400/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este interesant că “gwiazda” în Poloneză înseamnă “stea” iar echivalentul Ucrainean “zorya” are etimologia legată de Poloneza “zorza”, ce e “aurora” (în Bielorusă “steaua” e “zorka”); în Poloneza Medievală “gwozd” / “gozd” era “pădure” iar “piron” și azi - în Poloneza actuală - e “<strong><span style="background: white; font-weight: normal;">gwóźdź”, ceea ce ar sugera o veche conexiune cu virila gazdă din codru / pădure dar și cu</span></strong> “<strong><span style="background: white; font-weight: normal;">Copacul Cosmic” (având rădăcinile bine înfipte în pământ și ramurile până în cer): zicala </span></strong>“<strong><span style="background: white; font-weight: normal;">precum în cer, așa și pe pământ” exprima o credință larg răspândită în Vechea Lume.</span></strong> Carianul Pausania 9:20 a scris că Hermes / “Her-mes” = “moșul Her” - biblic egalat cu Ham, bunicul lui Ghergheseu - s-a născut pe Muntele Kerykios, lângă care era “Polos”, locul unde bunicul său Atlas a meditat profund asupra Iadului şi Raiului. În “Lexicon etimologic al elementelor autohtone (traco-dace) ale limbii române” din 2006, Dr. Sorin Paliga - lingvist de la Universitatea din Bucureşti / capitala României - a scris: “la traco-daci, ‘pulă’ însemna penisul în erecţie al unui adult; figurativ, era ca un ‘pisc erotic’. Româna clar discriminează penisul unui copil ca ‘puţă’ - în relaţie cu ‘puţin’ / tot cuvânt trac - faţă de pula bărbatului. Relaţia cu (mai târzia) denumire latină ‘puella’ pentru ‘fată’ probabil a fost o întâmplare. Din rădăcina tracă ‘pur’ pentru ‘foc’ au fost atestate nume personale ca Pyrula, Purula, ş.a. (însemnând roşcaţi ca focul), ‘pururi’ fiind pluralul de la ‘pur’ = ‘foc iar forma ‘de-a pururi’ se referea la focul veşnic / etern, de pildă Parâng (munţii din sudul Şureanu) avându-şi numele astfel înrădăcinat, la fel ca şi Peleaga - cel mai înalt vârf al Munţilor Retezat - în denumirea tracă legată de Pula”. Peleaga 45,21 lat. N, 22,53 long. E / judeţul Hunedoara - de 2509 metri altitudine - literalmente însemnând “Pula Pământului” are în apropiere, cu oglinda apei la 2030 metri altitudine, cel mai mare Lac glaciar din România: Lacul Bucura - tot o denumire Tracă - putându-se lesne remarca despre capitala României că acum e Bucureşti / nume inspirat din ceea ce în timpuri arhaice se folosea pentru “frumusețe”; în jargonul Românesc, pentru Uriaş se foloseşte şi “pălugă” - termen echivalat cu “prăjina” - substratul lingvistic înrădăcinat fiind falic de fapt (în legătură cu “pulă lungă”). De altfel, în Greacă “pouli” = pasăre, “poulari” = mânz, etc.; în Vechea Lume, transferurile de sonorizări și înțelesuri au avut în general, pe lângă tentele religioase și pe cele mercantile. Ca alte exemple, Apulum pentru Alba Iulia pe malul Mureşului a fost denumirea Latină corespunzătoare celei pre-Latină Apulon / Apoulon a fortificaţiei Dace de acolo, populată de Apuli, începând de pe Piatra Craivii din comuna Cricău, judeţul Alba (cu amplasamentul exact la intrarea pe culoarul ducând la Munţii cu aur ai Dacilor / locul unde se pare că a murit Decebal, ultimul lor rege = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herțeg”, după ce i-a căzut capitala din Ţinutul Haţegului, cu poziţia Sudică faţă de acel loc din Valea Mureşului): denumiri foarte sugestive - atât pentru oameni, cât şi pentru poziţionarea lor - mai ales că locul era populat din Epoca Bronzului de Traci iar anterior, din neolitic era marea aşezare “a soarelui” în N oraşului actual (care a fost iniţial capitala Ardealului, aşa cum alte așezări au fost capitale anterioare, de exemplu Târgovişte din Muntenia a fost capitala Ţării Româneşti înainte de Bucureşti iar înainte de Târgoviște au fost altele ori Suceava din Bucovina a fost capitala Moldovei înainte de Iaşi sau de Chișinău iar înainte de Suceava au fost altele); cele ce veneau din Epoca Pietrei au fost aşa de viguroase, încât au străbătut cu tărie mileniile (foarte populare în vechime au fost flacoanele numite “ampulă”, în care se păstrau câteva picături de sânge ale vreunui martir, apă sfinţită, ulei sfânt ori parfum). Orașul Alba Iulia a fost dominat după Războiul Troian de pe partea cealaltă / Sudică a Râului Mureș de fortul Teleac 46,05 lat. N, 23,37 long. E (comuna Ciugud / județul Alba).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_c0UUgAlSSHNEI2ApkeO3imMnSMdIM20liDjtdVwDNjSn-pEyOFIe7ICq1wFYL9S2kJqi2LMPlly0RR_euW2W5r5qN1hyphenhypheny3QzkiQiU8QvhBImsBCmWoewaGUW2YpYFjlzxdc9jXw2mkM/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="106" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_c0UUgAlSSHNEI2ApkeO3imMnSMdIM20liDjtdVwDNjSn-pEyOFIe7ICq1wFYL9S2kJqi2LMPlly0RR_euW2W5r5qN1hyphenhypheny3QzkiQiU8QvhBImsBCmWoewaGUW2YpYFjlzxdc9jXw2mkM/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La început, oamenii s-au deplasat pe ape cu plute şi pirogi (prototipurile caiac-canoe / gondolelor, respectiv ale luntrilor / adică bărcilor şi corăbiilor). Este de ştiut că Apulum în Antichitate a fost port-cheie pe Mureş, Mureşenii fiind plutaşi / vâslaşi vestiţi, ghilda / breasla lor ajungând Latin acolo drept “Collegium Nautarum”; de exemplu, într-un baso-relief de marmură descoperit în Alba Iulia era înfăţişat un “Genius Nautarum”, ilustrând un vâslaş / plutaş Antic (plutăritul pe Mureş - ducând sare, lemne, grâne, aur, oameni, etc. - s-a încheiat în Epoca Modernă, datorită apariţiei şoselelor şi căilor ferate, care au preluat transporturile ce până atunci erau efectuate pe “autostrada” formată de apa curgătoare a lungului Râu din spaţiul Român). În 2006, Dr. Horia Ciugudean (de la “Muzeul din Alba Iulia”) a afirmat că numeroasele bucăţi ceramice găsite la fiecare arat pe terenurile de la Tărtăria / Turdaş sunt neolitice: “Au fost case aici, acum 6-7 milenii; case mari, din lemn ‘muruit’ cu lut, cu minim 2 camere şi acareturi. La acea vreme, aşa ceva nu mai exista în restul Europei. Cunoşteau meşteşugul pictării lutului, plămădind adevărate opere de artă. Ba mai mult, stăpâneau şi arta navigaţiei! Pe fundurile unor vase au fost găsite incizii cu reproducerile exacte ale unor ambarcaţiuni cu pânze. Nu trebuie să ne surprindă. Aurul ardelean circula chiar pe cale acvatică, existau legături pe ape între comunităţile respective. Cel care a desenat corăbiile e sigur că le-a şi văzut, în realitate, cu ochii săi. Altădată, Mureşul a fost mare, încâlcit, se revărsa mereu, între malurile îndepărtate, arătând ca o mare. La Tărtăria, ca 2 scobituri în ţărm, au fost 2 ‘vălaie’ mari (adică un fel de ecluze), săpate de oamenii preistorici. Ambarcaţiunile se încărcau de la muchia ţărmului şi se lansau pe apele crescute ale Mureşului până la vărsarea în Tisa. În lunca Mureşului era un furnicar de oameni trăind laolaltă - ocupându-se cu agricultura, mineritul, negoţul, ş.a. - timp de multe generaţii”. Cercetătoarea Maria Pirtea din Oradea / judeţul Bihor - în lucrarea “Columna lui Decebal” din 2006 - a reflectat: “Principalul sistem de comunicaţii al Dacilor era pe apă. Pe Mureş se desfăşura, din primăvară până în toamnă, o navigaţie intensă (ceea ce denotă că aveau şi ce transporta). Pe râu, în luntri şi pe plute, coborau până pe Tisia / Tisa lemne, lână, piei şi mai ales sarea atât de cerută de lumea oierilor. Ţinând cont că pe vremea aceea pădurile erau foarte dese şi sălbatice, era normal că turmele erau duse pe jos, călăuzite spre locul de iernare, dar mărfurile erau încărcate pe plute şi rapid trimise pe apă. La fel se proceda cu multe alte mărfuri, printre care cel mai important era lemnul, atât de necesar dincolo de Tisa. Convoaiele de mărfuri pe ape erau mai sigure şi la adăpost de eventualii atacatori iar transportul mai ieftin şi mai rapid. Pe malurile acelor ape se formaseră nenumărate aşezări care beneficiau de pe urma acestui mod de transport şi contribuiau la un comerţ prosper şi înfloritor, a căror existenţa se baza şi pe creşterea turmelor”. În 2014, cercetătorul Român Cojocaru Ţuiac a notat despre “Nostalgia plutelor”: “Plutăritul a fost o ocupaţie a locuitorilor bazinelor multor râuri din România. Plutăritul s-a practicat pe multe râuri. A conduce o plută nu însemna numai statul pe buzarul aceleia şi manevrarea alene cu o mână a cârmei ori schimbarea de vorbe de duh - uneori cu mai multe înţelesuri - cu muierile de pe maluri, care ghileau pânza sau pescuiau zlăvoci cu crâsnicul”. Se poate observa onomastica Ghergană a principalilor afluenţi - Tarcău şi Cracău - ai Bistriţei, ultimul Râu din spaţiul Român pe care s-a înregistrat în istorie practicarea plutăritului, cu continuarea sa pe Siret până la Gherghina / adică suburbia Barboşi a oraşului Galaţi; acolo, urmând neoliticei Culturi Cucuteni, în Epoca Bronzului a fost capitala Moldovei - adică a “davelor” / cetăţilor de pe mal - grupate în statul vasal Troiei numit Regatul Heraclid: cel mai mare debit în Dunăre dintre toți afluenții din România e al Râului Siret / zis de unii Moldoveni și Siriat, ce până în Evul Mediu și-a avut gura mai spre Sud, lângă Brăila (de aceea sunt foarte apropiate cele 2 orașe reședințe de județe acum - Brăila și Galați - căci gura Siretului a ajuns la Galați, pe vechea albie a Râului Bârlad, din cauza lucrărilor poruncite de Vodă Ștefan </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”). Ca un sinonim conectat cu udarea / umezeala, regăsit de pildă la ghizdul fântânii - cuvântul “ghizd” însemnând “marginea / cheiul fântânii” fiind “din fondul pre-latin” conform Dr. Mihai Vinereanu - termenul de “ghizdă” pentru “deschizătură” poate fi apropiat de “brazdă” pentru “despicătură”, sensul străvechi al denumirii organului sexual feminin “pizdă” constatându-se ca legat de asemenea noțiuni anterioare chiar și Geto-Dacilor; în 2008, cercetătorul Moldovean Vlad Cubreacov a scris: “daco-românul ‘pizdă’ e pronunțat macedo-român / aromân și megleno-român ‘chizdă’. Reținem atestarea în greacă a cuvântului dialectal ‘pidhe’, care înseamnă același lucru. Reținem existența în limba nuristani - iraniană, vorbită în Afganistan și Pakistan - a cuvântului ‘părî’, derivat din vechiul ‘pizdikă’. Rădăcina indo-europeană a cuvântului ‘pizdă’ - restabilită de lingviști - este ‘pis-dos’ (etinom arhaic și pentru ‘pișare’ / ‘a se pișa’). Unii au găsit aceeași rădăcină și în cuvintele românești ‘pisică’ / ‘pisoi’. Cuvântul românesc ‘pizdă’ este parte a unui arbore semantic indo-european și provine din fondul lexical traco-dac”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnAY0qnRtuKj6FjBI89ZxvUQiQ2dt3AfvloxN3hUtwTI24fj6XkBsazXJhHsCaMnhmb2fxnYyFgT6iajqZietksWjdyxxEAxGRyX5M6rKbwevnAkQeB_CSdtXjhKVuAUxOyuuujBwMdro/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnAY0qnRtuKj6FjBI89ZxvUQiQ2dt3AfvloxN3hUtwTI24fj6XkBsazXJhHsCaMnhmb2fxnYyFgT6iajqZietksWjdyxxEAxGRyX5M6rKbwevnAkQeB_CSdtXjhKVuAUxOyuuujBwMdro/s400/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cultul Soarelui reflectat în Cultul Puric / Pyric, Cultul Pizdei și Cultul Pulii (pre-diluviene toate - din Era de Aur - fără a fi vulgare) au fost legate prin ceea ce a statuat Zeul Gadeir / Prometeu despre lumină şi credinţă: Sfânta lumină şi sacra credinţă sunt şi azi valori supreme în diverse religii. Din mitologie se știe că Prometeu a adus focul - purificator a orice - într-un timp când Cultul Pizdei / Vulvei (ei vizitându-le) şi Cultul Pulii / Falic (ele vizitându-i) au generat prin fuziunea lor Argha, ca simbolul pur dat de futai / zis așa, pur și simplu Românește; “fotia” = “focul” (așa cum în Greacă s-a prezervat ceea ce vechii Români - Ra-mani / Ru-mâni - aveau ca “futai”) era esența pentru ceea ce a fost Argha: o reflectare din Gargha - divina împreunare dintre masculinul ceresc Gher și muiereasca pământeană Ga în Gher-Ga / Gherga - cu derivate și în faimoasa Arcă, în fantastica Garuda / pasărea Phoenix, ș.a. (astfel în istorie au rămas știute - din Epoca Pietrei - celebrele manifestări cu genericul generos de Cultul Fecundității și Fertilității, cu baza fertilă Gherga, exercitarea fiind prin bărbații Gherga și femeile Gherga, cărora li s-au atașat în timp și în locații diferite, ritualuri diverse).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoNy74ypbg_0fasahU5LD8O6K9IUgJrfsJEfsR4Tsw5Q9azuOK34RulkCQYL6CIqFsbKNjfS0xrP2rgzpuGOshvwtbfpGOsJAGYyMaNwzFsJN1l2twaZfHxWniEzoZ8UKyuJSXG0jtDU5f/s1600/image1140.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="597" data-original-width="600" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoNy74ypbg_0fasahU5LD8O6K9IUgJrfsJEfsR4Tsw5Q9azuOK34RulkCQYL6CIqFsbKNjfS0xrP2rgzpuGOshvwtbfpGOsJAGYyMaNwzFsJN1l2twaZfHxWniEzoZ8UKyuJSXG0jtDU5f/w400-h398/image1140.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ar fi de remarcat şi că piesa vestimentară ornamentată - ce face parte din costumul Tradiţional ţărănesc Românesc femeiesc - este “fota”, constând din cele 2 şorţuri (din faţă şi din spate), realizarea fiind din ţesătură de lână, cu decoraţiuni bogate; “fota” e şi şorţul purtat de cârciumari (i se mai spune şi “peştiman”), cu contur dreptunghiular: la început, fota era cârpa ce ţinea locul fustei (era folosită şi ca prosop de baie, cu încingerea la brâu). În vocabularul Românesc a rămas şi reflexivul desemnând relaţiile sexuale cu cineva, sub forma de a se “încurca”, verb de gen Gherga, apropiat de alt verb de gen Gherga, anume a se “culca” cu cineva; pe de o parte, se poate observa că “încurcat” era şi “înnodat” iar “a descurca” însemna “a limpezi”, pe de altă parte la modul tranzitiv “culcat” echivalând cu adăpostirea peste noapte - având sensul de “găzduire” - “culcuşul” fiind locul de relaxare. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În imaginea următoare se poate vedea semnul utilizat şi azi în Yoga pentru vulvă, Sanscrit având denumirea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Yoni” - în pronunție Europeană </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Uoni” / asemănător cu “Ani” - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">marginală în ceea ce global s-a fixat ca Argha:</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKjbvlIJsI9gPp4rR4o9O6ijqXSQg5-DYybdByWihLNCcMpjEvonYSIUm_9AE91F29QTv6rQGxBnPj-7C1K_DOOncWS8Prgq-33RWOv-TClcZOjCOEhNbtrM51dAUR-1dRkVD3QGfOTn8/s1600/image492.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKjbvlIJsI9gPp4rR4o9O6ijqXSQg5-DYybdByWihLNCcMpjEvonYSIUm_9AE91F29QTv6rQGxBnPj-7C1K_DOOncWS8Prgq-33RWOv-TClcZOjCOEhNbtrM51dAUR-1dRkVD3QGfOTn8/w400-h262/image492.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">“Yoni”</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(În suplimentul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlasului linguistic Român” - editat de Academia Română în 1942 - pentru organul genital al femeii apăreau termeni ca </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“vâlvă” în Oltenia, “păsărică” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">= simbol al fecundităţii / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Muntenia, “vulfă” în Moldova, etc. iar eufemisme pentru penis erau “mădulariu” în Banat, “vână” în Moldova, “vulvă” în Dobrogea, etc).</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="RO">Primul născut al reginei Clito / Clito-ris şi al Zeului Anax = Poseidon a fost Atlas / tatăl Pleiadelor şi al Hesperidelor, socrul Gherganului Sarmis / Hermes: întâi Lacul Pontic - acum Marea Neagră - a fost </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlantic” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlan-tik” adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ochiul lui Atlas”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, având ca emblemă Svastica / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Svas-tika”, apoi a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sarmat” (în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Teogonia” 517, Gherghinul poet Hesiod l-a notat pe tatăl lui Atlas ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iapet” - adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Însemnat” - fiind fiul Cerului şi al Gaiei</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> iar pe tânăra mamă a lui Atlas a notat-o ca Oceanida Clymene / fiica lui Ocean, Zeul apelor dulci, ea fiind ştiută şi ca Asia, conform poetului Licofron din Insula Chalcis, istoricul Herodot Karka 4:45 considerând-o pe Asia nu ca mama gemenilor Atlas şi Prometeu, ci ca soţia lui Prometeu; nepoată a lui Poseidon, ea anterior, dintr-o dragoste cu vărul Apollo Gherghitios - fiul Ghergarului Zeus - a avut pruncul Phaeton / luat spre creştere de Africanul Merops, încredinţare întâmplată probabil atunci când unchiul Poseidon, Zeul apelor sărate, s-a cununat cu ea, prinţesa apelor dulci). Atlantica / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">At-lan-tika” poate fi descifrată și ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ochiul Stepei Asiei” (căci “At” / “As” = Asia, “lan” = “Stepă” și “tika” = “al treilea ochi”), poziția din N Pontic - unde Fluviul Don marca limita apuseană a Asiei în Vechea Lume - fiind văzută atât dinspre răsărit, cât și dinspre apus ca ochiul din fruntea Marii Stepe Asiatice; de altfel, Fenicienii de pe coasta Asiatică - din răsăritul Mediteranei - foloseau termenul “Atlath” pentru “Apus” / “beznă” (iar zona Atlantică a fost la Vest de ei, în NV Africii de pildă denumirea Munților Atlas provenind din vocabularul lor, ca - de altfel - și denumirea Oceanului Atlantic, transportată de ei acolo, dinaintea Grecilor). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Antichitate, Marea Neagră, adică Nordică în Vechea Lume, a fost ştiută şi ca Marea Getică, însă înainte de aşa ceva - începând cu Epoca Pietrei, de pe când era Lacul Pontic - a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergară” (ca şi cea răsăriteană Caspică); împrejurul său era populat de Gherghi, de la E la V - din Caucaz până în Carpaţi - atât prin S Anatolian / cu demarcarea în Strâmtoarea Gherghel, cât şi pe coasta Nordică / cu demarcarea în Strâmtoarea Gherg (sau Kerch, unde e fosta Mare Karga = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Balta Meotidii”, acum Azov): pe acolo vechile mărturii au redat că trăiau nu numai Amazoane, ci şi partenerii lor preferaţi, anume bărbaţii Gherga (cu consemnări de către istoricul Herodot Karka în secolul V î.C. ca Jurcae / Iurcae, de către geograful Strabon după jumătate de mileniu ca Gurghi / Gheorghi, după încă jumătate de mileniu ca Dardani, ş.a). În Tradiţia Română - prin legendele despre pruncul frumos şi aurit - Albul apare ca fiul unei divinităţi marine; în Epoca Fierului, Anatolianul Homer a scris / în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iliada” 7:452 că în urmă cu 5 milenii zidurile Troiei Pelasge au fost ridicate cu ajutorul Zeilor Poseidon şi Apollo - alăturarea acelora fiind ca tată şi fiu - în Antichitate Aristotel, care nu era Elen, afirmând despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel dintâi Apollo”, respectiv Apollo / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">A-Pollo” din vechime că a fost fiul lui Poseidon iar Apollodor în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca” 1:7 notând că primul fiu al lui Poseidon se numea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Opleus” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“O-Pleus”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (Diodor Sicul în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca istorică” 5:55 a scris că Poseidon s-a iubit cu Halia / Haria, sora Telkinilor / Gherghinilor, care i-a născut pe lângă cei 6 fii și pe fiica Rodos - partenera lui Helius / Soarele - iar pe Insula Rodos era slăvit Zeul Telchin Apollo / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">A-pollo”: de altfel, Zeului Apollo i se zicea Aplu - însemnând Alb - de către Lelegii din Peninsula Anatolică, Tesalii din Peninsula Balcanică, Etruscii din Peninsula Apeninică, ş.a). Ținând cont de frecventa conversie </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“R”/“L” (apărută în Vechea Lume de exemplu și la Ler pentru cârmuitor), se pot vedea în Lelegi inițialii Reregi / “Re-regi”, însemnând “solari nobili” sau literalmente “Regii Soarelui”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dialogul Timaios”, Platon a transcris ce i-a spus un preot Egiptean lui Solon: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Aveţi doar şi voi o legendă care spune că odinioară Phaeton, fiul soarelui, a pornit carul de foc al tatălui său, însă neavând putere să-l îndrepte pe drumul ce-l urma tatăl, a pârjolit totul pe pământ şi a murit, lovit de trăznete”; povestea lui Phaeton / PhaetOn - în pronunţie “Făt-On”, în înţeles fiind “fătul / fiul lui An” - era Hiperboree şi a fost scrisă dezvoltat apoi de către poetul Roman Ovidiu, exilat pe malul Mării Negre la “To-mis” / Tomis: academicianul Bănăţean Athanasie Marienescu afirma că “Phaet-On” / Phaeton îşi avea numele de la cel numit de Români “Făt-Frumos” / “zeitatea de lumină” (un “prunc” / fecior chipeş). Solon - care a acumulat avere din comerțul Maritim - a fost deopotrivă în Egipt și în Lydia / N Cariei (la curtea bogatului rege Croesus, așa cum a scris inclusiv istoricul Carian Herodot, în prima sa carte): în peregrinările lui, Solon a auzit și pe coasta Vest Anatoliană multe povești străvechi, pe atunci Grecii navigând constant între Delta Dunării / Istrului și Delta Nilului (Carianii au fost faimoși pirați în Estul Mediteran, descendenți ai “Oamenilor Mării” din Epoca Fierului; e de știut că imediat după Războiul Troian au rămas de povestit urmașilor îndelungatele rătăciri pe apele sărate ale Aheilor încărcați cu cele jefuite de la Troiani, căci pe Mare s-au ferit atât de răzbunările Heralcizilor / Dorianilor din N Balcanic, cât și de atacurile piraților din Vestul Anatolic / dominați de corăbierii Gherghiți). Privind străvechea legendă a lui Phaeton / “Phaet-On”: ceea ce ştia mai frumos să facă veşnicul fecior erou strălucitor Făt Frumos era descris chiar de numele său, Făt; în basmele Românilor, dimensiunea sexuală focoasă a lui nu e de neglijat, ci e de considerat, căci era reprezentant al puternicului Cult Falic (după cum strălucit / “stră-lucit” reiese din toate relatările străvechi ale potenţialului lui).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_85BDJAprBOnlB_N2Y3oFQsv-i4wI3vj-tNwmf4BkTeJmQF9yOOlrxUETTGUZpoE7AGz_LcX78ot4c0JdGtZLX4CxtHmPOHTVcJhZsaELplqiMxXxwMu7howNxorcY5eVB9-sLwTbhns/s1600/image002.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="161" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_85BDJAprBOnlB_N2Y3oFQsv-i4wI3vj-tNwmf4BkTeJmQF9yOOlrxUETTGUZpoE7AGz_LcX78ot4c0JdGtZLX4CxtHmPOHTVcJhZsaELplqiMxXxwMu7howNxorcY5eVB9-sLwTbhns/s400/image002.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small;">Strâmtoarea Kerch la Marea Karga / Azov și fortul Kerch</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Maria Crișan a studiat că Anticul poet Ovidiu a fost exilat de către Romani în Tomis / Crimeea, nu în Tomis / Dobrogea, anume la Farul Kerch / azi numit Yeni-kale 45,21 lat. N, 36,36 long. E, aflat la marginea Imperiului Roman - fortăreața Kerch de acolo străjuind Strâmtoarea Kerch legând Mările Neagră și Azov = Lacul “Maiotis” / Karga - și a murit la Tyras / Cetatea Albă 46,12 lat. N, 30,21 long. E, la gura Nistrului (acelea fiind foste colonii Gherghite / Cariane, de la începuturile lor aflate în legături strânse cu compatrioții lor Tomitani / Milesieni); în răsăritul Tauris / Crimeeii, zona Karga - a fostei Bălți / Lac Maeotis, pe acele maluri stabilindu-se Milesienii - era mlăștinoasă (pentru care vechii Greci foloseau termenul <span style="background: white;"><a href="https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%80%CE%B7%CE%BB%CF%8C%CF%82#Ancient_Greek" style="color: purple;" title="πηλός"><span style="color: windowtext; text-decoration-line: none;">πηλός</span></a> </span>“<span style="background: white;">pelos”).</span> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Importanța geografiei istorice”, cercetătoarea Maria Crișan a scris, referindu-se la poetul Roman Ovidiu: “Istoria este - înainte de toate - geografie! (așa au fost de părere împăratul Napoleon Bonaparte și istoricul Jules Michelet). În drum spre exil, corabia a intrat în Marea Neagră și poetul a notat - când a depășit Constanța / Tomis - plin de zăduf: ‘Sarmația-i ținutul spre care ne-ndreptăm / Văd bine că-s obligat sălbatice țărmuri ale Pontului s-ating / Și să mă depărtez mai mult de țara mea iubită / Spre a vedea ținutul unde-s tomitanii așezați: ce tomitani? / De ei de multișor ne-am depărtat, ce tomitani?’ Altă cetate cu numele de Tomis, în afară de Constanța din zilele noastre, nu era cunoscută decât de către localnici, situată pe malul mării în dreptul farului Jenikale, fiind vorba de portul ce reglementa navigația dintre Marea Neagră și Lacul Maiotis. Imperiul Getic cuprindea tot sudul Rusiei de azi și estul până la granița cu Regatul Amazoanelor iar granița de nord a Imperiului Roman era Marea Azov / Lacul Maiotis, extinsă doar cu câțiva ani înaintea exilării lui Ovidiu. Poetul a murit la Cetatea Albă, ultimul lui loc de exil (au depus mărturie Dimitrie Cantemir și Mihail Kogălniceanu). Toponimul omonim ‘Tomis’, adică Tomisul lui Ovidiu de la Bosforul Cimerian / Strâmtoarea Kerch, ca orășel portuar, ni l-a deslușit Sf. Teofan ‘Mărturisitorul’ în a sa operă ‘Chronologia’ (de la începutul secolului IX). Exegeții nu au luat în considerație spusele lui Ovidiu din ‘Tristia’ (3:12): ‘Zefirii-nmoaie frigul, sosită-i primăvara / Dar mie iarna asta de la Lacul Maiotis / Mai lungă îmi păru ca cele dinainte’. ‘Lacus Maiotis’ - ce era Marea Azov - a fost tradusă cu Sciția iar cei care și-au însușit acea traducere eronată au avut o atitudine neștiințifică și de condamnat la nivel de filolog clasic. Toponimul Tomis al lui Ovidiu nu era cunoscut decât de către localnici: situat pe malul mării în dreptul farului, numele și-l trăgea de la grecul ‘tomos’ = ‘bucată’ și verbul ‘a tăia’, căci pe o porțiune de teren s-a construit mult mai târziu de momentul căsăpirii lui Abyrtos de către sora lui, Medeea (conform ‘Legendei Argonauților’ a lui Apollonius din Rodos, probabil orășelul zăcând de mult pe fundul mării - inclusiv cu obiecte ale poetului - căci regiunea a fost bântuită de cutremure și inundații): ‘Iată de ce Tomis i s-a spus acestui loc, pentru că aici o soră și-a căsăpit fratele’ (adică l-a tăiat în bucăți / ‘Tristia’ 3:9). Consider că dacă s-ar recurge la arheologia acvatică s-ar putea găsi cel puțin una din cele 2 statui ale sale: una ridicată în timpul vieții, pentru că își apărase patria adoptivă ca oștean; o alta fusese ridicată după moarte, la poarta cetății. Se bătuseră și monede cu chipul său și se emiseseră decrete, unul prin care era scutit de dări. Poetul Ovidiu l-a înștiințat pe împăratul Octavian August unde se afla de fapt Tomisul în care fusese exilat, fiind vorba de un orășel portuar al cărui nume avea bază reală. Prezența statuii lui Ovidiu la Constanța - operă a sculptorului Ettore Ferrari - are o istorie de ordin politic, și anume un pact în legătură cu raptul Basarabiei din 1812; denumirea de Ovidiu a insulei din Lacul Siutghiol a fost dată de către generalul francez Camille Allard în timpul Războiului din Crimeea 1854-1856. Așadar, să acordăm atenția cuvenită acestui desăvârșit poet cult și onest observator al tuturor faptelor înconjurătoare: Ovidiu a scris ‘Chersonesus Taurica’ = Crimeea / nu Pont, ‘Lacus Maiotis’ = Marea Azov / nu Sciția, etc. Ideea este că orașul Constanța de azi nu era Tomisul lui Ovidiu; adevărata localizare a aceluia a fost în sudul Rusiei de azi (unii exegeți români când s-au confruntat cu date de geografie istorică însă au falsificat pur și simplu textul, în loc să fi cercetat fondul problemei)”. Despre “raptul Basarabiei” - adică împărțirea Moldovei istorice - e de știut că a survenit după ocuparea sa din 1806 de către Rușii în fruntea cărora era țarul Alexandru I Romanov, deoarece Moldovenii erau aliați cu Francezii cârmuiți de către împăratul Napoleon Bonaparte (corespunzător textului de Liuba Iana apărut în “Foaia diecesană / organ al Eparhiei Greco Ortodoxe Române a Caransebeșului” din 8 I 1895, despre Bănățeanul Trăilă Gherga din Măidan / Oravița a rămas - pe dosul unei Circulare din 1785 - însemnarea “luat în cătane când a fost bătae la Franțoz” și n-a mai venit acasă); Moldovenii au existat și la răsărit de Nistru dintotdeauna / strămoșii Geți fiind de altfel atestați din N Pontic de la Lacul Maiotis / Marea Azov = Marea Karga până în N Balcanic de-a lungul întregii Antichității: se poate observa că în Evul Mediu, cel mai puternic domnitor al Moldovenilor - Vodă Ștefan “cel Mare” - se referea la Țara Românească sub forma de “cealaltă Valahie” (așa cum domnitorul a scris în 1477 oficial Veneției, deci Românii din Moldova Medievală erau cu prioritate înțeleși ca Valahi de către cârmuitorul lor). Dr. Florin Rotaru a scris în 2003: “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Manuscrisul ‘Ex Ponto’ de la ‘Biblioteca Batthyaneum’ din Alba Iulia este, îndeosebi pentru cercetătorii români, un monument literar, lingvistic, istoric, geografic și etnografic creat în exil de martorul ocular, Publius Ovidius Naso, mort la Cetatea Albă în anul 18, cel mai erudit poet al erei augustice. Împotriva voinței lui, a trăit pe meleagurile noastre timp de aproape un deceniu. Spre sfârșitul vieții, a scris ‘Halieuticon’, un tratat de pescărie, legat de sturionii din Marea Azov. A fost un cunoscător direct al acelor realități văzute cu ochiul lui scrutător, cu mintea lui strălucită și cu probitatea conferită inclusiv de conștientizarea că talentul său avea să dăinuie peste milenii, convingere repetată justițiar în mai multe rânduri. Anumite afirmații făcute de poet au permis identificarea corectă a locurilor de exil. Cercetătoarea Maria Crișan, extrem de insistentă în lămurirea corectă a aserțiunilor poetului, a stabilit a fi fost 3 la număr. Unul din acele locuri de exil - și în care Ovidiu a zăbovit cel mai mult - cel puțin 6 ani, a fost la ‘Bosforul Cimerian’, un orășel portuar, numit în graiul localnicilor ‘Tomis’ și legat de legenda argonauților. Era un loc de îmbarcare care asigura circulația maritimă și fluvială dintre Marea Neagră, Marea Azov și Fluviul Don. Acel orășel îl găsim la Herodot (4</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">:12</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> și 4:25) sub numele de ‘Porthmeion Kimmerikon’, de la verbul ‘porthmeuo’ = ‘a trece de pe un tărâm pe celălalt’, ‘a traversa’) iar la Strabon (VII 2:2 și XI 2:5) sub cel de ‘Kimmeris’, de la populația cimeriană (himeri / cimbri / zimbri) care în secolele VI-III î.C. avuseseră un mare imperiu, întins pe cuprinsul de astăzi al Basarabiei, Bucovinei, Ucrainei, Cubanului și Caucaziei, exact unde, după aceea, avea să ființeze Regatul Pontului, împărțit - în vremea exilului lui Ovidiu - între regii clientelari. Prieten cu Ovidiu, poet la rându-i, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">regele clientelar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cottys a fost primul care a intervenit pe lângă împăratul August, la rugămintea expresă a lui Ovidiu, contribuind la schimbarea primului loc de exil al poetului, aflat după toate probabilitățile, în Pocuția, lângă localitatea Isak, dar pentru foarte scurtă vreme (conform lui Sarnitius în ‘Descriptio Sarmatiae’). Tomisul de la Bosforul Cimerian a fost amintit de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Teofan Mărturisitorul / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Theophanis Confessor’ în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Chronographia</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> 14:28</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> iar cu același nume fusese numită o fâșie de pământ din sudul Crimeeii, conform ‘Nicephori Breviarium’ 15:25. Ulterior, cercetătoarea Maria Crișan a descoperit încă 3 toponime omonime: o insulă, un râu și un sat, deci în total 6 toponime Tomis, conform și lui Sarnicus în ‘Descriptio Veteris’. Toposul ‘Porthmeion Kimmerikon’ / ‘Kimmeris’ sau Bosforul Cimerian se regăsește în ‘Manuscrisul Ponticelor’ de la Alba Iulia sub numele de ‘Zegrinus’, apoi cu variantele Cerberion / Cherson, azi Kerci. Al treilea și ultimul loc de exil a fost la Cetatea Albă / ‘Moncastrom’, pomenit de Sarnicius în ‘Anale’ și de Dimitrie Cantemir în ‘Descriptio Moldaviae’. În ‘Manuscrisul Ponticelor’ lui Ovidiu de la Alba Iulia regăsim aceleași caracteristici fonetice despre care glăsuiesc și cărturarii nordici relativ la limba getă, inclusiv savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis (‘De literis et lingua Getarum sive Gothorum’), anume palatalizarea consoanelor guturale și dentale, fenomen specific mai ales idiomului moldovenesc. Primul care a întocmit un comentariu extrem de aplicat despre acest manuscris a fost ilustrul clasicist, profesorul clujean Nicolae Lascu 1908-1988. Sperăm că, în sfârșit, se va pune capăt pentru totdeauna ideilor preconcepute care au făcut și mai fac încă atâta rău științei, nu numai ținând-o pe loc, ci, pur și simplu împiedicând-o, uneori secole, să lămurească niște fapte pe care Ovidiu le-a văzut cu proprii ochi și le-a auzit cu propriile-i urechi, le-a așternut ca atare pe pergament, mai întâi din respect pentru sine, apoi față de cititor. De aceea, răstălmăcirea aserțiunilor ovidiene, mistificarea lor, pornindu-se de la idei preconcepute, este un act de mare impietate, ce s-ar cere cel puțin blamat</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjltKWGQIO_qVAVbI9_1-PSPi0WYxrljNcreVGYGChUS7vu_IdVaeOK72w9YqqisT7BnuLYs6OJPC7Vragc_dbzcdqX3QDlDzwcR0Q6w0-PcbXXFiuFAH3CQ82UR8Uw6jKlGC0eUtI35uhq/s1600/image480.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="329" data-original-width="650" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjltKWGQIO_qVAVbI9_1-PSPi0WYxrljNcreVGYGChUS7vu_IdVaeOK72w9YqqisT7BnuLYs6OJPC7Vragc_dbzcdqX3QDlDzwcR0Q6w0-PcbXXFiuFAH3CQ82UR8Uw6jKlGC0eUtI35uhq/w400-h201/image480.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2016, cercetătorul Lucian Costi în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” a scris: “Schiții erau ‘oamenii apelor’ iar numele de Schiția poate fi interpretat și ca ținutul locuit de acei schiți și ca ținutul cu schituri; e neclar cui aparținea (dificultatea e de a stabili ce anume spunea cuvântul în antichitate); în vechime, numele consemnat de autorii străini pentru Dobrogea era Scythia Minor, redată greșit în românește prin Sciția, când de fapt se pronunță Schiția. Deoarece asta e adevărata pronunțare, atunci cuvântul seamănă izbitor cu vorba ‘schit’ din românește și ar putea avea explicația că străinii au fost frapați de numărul de schituri din ținut, care a avut o reputație de oază religioasă din timpuri străvechi. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Schiturile adăposteau călugări, care se izolau de lume. Călugării existau cu mult înaintea creștinismului. A se compara numele de ‘Scythia’ cu ‘Basilicata’ din Italia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">și numeroasele toponime ce includ </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kirke’, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">kerk’, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">church’, etc. în tot vestul european”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Denumirile religioase sunt apropiate de clericii Gherga mai ales în N Europei (unde semnificativ au migrat mulți din spațiul Scit / inclusiv Român) iar colonizarea în Antichitate a Dobrogei / Sciției Mici de către clericii Gherga din Caria nu e deloc în afara contextului respectiv.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPvslvYyySrSRNNkYXtf2jhlD-iEc7XSo0Nn0di4rRj5B_C2XCCXGW09MvHvY2vMwS2O-rk7dfq2aO7qgdPTBnSVTc8s1ymO45HKhjnqRZU1-Rm2M3VTzyuVmZONlqVKRyz3rwYM1RTa6w/s1600/image482.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPvslvYyySrSRNNkYXtf2jhlD-iEc7XSo0Nn0di4rRj5B_C2XCCXGW09MvHvY2vMwS2O-rk7dfq2aO7qgdPTBnSVTc8s1ymO45HKhjnqRZU1-Rm2M3VTzyuVmZONlqVKRyz3rwYM1RTa6w/w400-h400/image482.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Julius Pokorny - lingvist Evreu din Austria - în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul etimologic indo-european” a notat că vechii Greci îl ştiau pe Atlas - fiul posesorului Edenului / Raiului şi al reginei Grigo / Clito-ris - de la predecesorii Hitiţi (care înaintea Războiului Troian au stăpânit o mare parte din Anatolia): </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Grecii l-au preluat pe Atlas de la Hitiţi, drept zeul care ţinea Coloanele Cerului, el fiind personificarea Axei Lumii” (Imperiul Hitit domina în Epoca Bronzului o bună parte a Anatoliei iar Anatolia este a patra Peninsulă Nord Mediterană în ordine de la Oceanul Atlantic - numărând după Iberică, Italică şi Balcanică - din Peninsulele Europene lipsind orice mărturie anterioară celei Anatoliene despre Atlas, Atlantic sau Atlantida).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU6G6heC77_nwBjhPj9jPI_8J9yuSSgDtGmyKllSpVu9Ipm2O-PGy3LARBZz5pr5z8Ysa48UUajHWczuwSzgyYrbn2JhJ6WAX9ZHKgGGawekLypVzCmHv9GMn9QBBY8emfV0VeG_vZsk0/s1600/image494.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU6G6heC77_nwBjhPj9jPI_8J9yuSSgDtGmyKllSpVu9Ipm2O-PGy3LARBZz5pr5z8Ysa48UUajHWczuwSzgyYrbn2JhJ6WAX9ZHKgGGawekLypVzCmHv9GMn9QBBY8emfV0VeG_vZsk0/w258-h400/image494.jpg" width="258" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Poseidon, zeul apelor sărate</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sursa denumirii “domnului apelor” Poseidon a fost studiată de lingvişti prestigioşi, ca de exemplu Italianul Lorenzo Rocci, Francezul Pierre Chantraine, Germanul Walter Burkert, Olandezul Paul Beekes, Suedezul Martin Nilsson, ş.a. Poseidon / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Posei-Don” însemna “Posesorul Edenului” (Grecul “</span><span lang="EN" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Π</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">όσις</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / “posis” fiind “Stăpân” / “Domn” peste “stup” iar “</span><span lang="EN" style="font-family: "Times New Roman", serif;">δ</span><span lang="EN" style="font-family: Tahoma, sans-serif;">ῶ</span><span lang="EN" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ν</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / “don” reprezentând Eden - ambele, Don şi Eden, consonantic reproducând “DN” - ca ţinutul udat de “dăne” / “Râuri”): în accepţiunea Erei de Aur a Epocii Pietrei, vasta câmpie udată de Râuri era “Eden”, adică Rai (după cum a echivalat şi Biblia); între Fluviile Rha / Volga şi Danu-Rhea / Dunărea, se întindea Raiul Marii Zeiţe Rhea - mama lui Poseidon - de exemplu o apă curgătoare importantă între ele fiind Don (cu lungimea de 1950 km, ce se varsă în Marea Azov / fostă Karga), Fluviu ulterior cunoscut şi ca Tanais, până în Antichitate considerat limita dintre Asia şi Europa. De Karga / “Kar-Ga” se poate apropia şi înţelesul de “agricultor” al lui Gherga / Gheorghe: Iranianul “Kar” = “a munci”, deci “Kar-Ga” = “Munca Pământului”, pentru mai multe milenii dinaştii Gherga / Karga fiind ştiuţi faţă de Iran înspre răsărit (în N Indiei) ca “Gar-ga” / Garga iar înspre apus (în Caucaz) ca “Gar-gari” / Gargari; pe de altă parte, în Osetă / Alană - veche limbă Iraniană, vorbită în N Georgiei - pentru “apă” şi azi se foloseşte cuvântul “Don” (ambii termeni Iranieni - Karga şi Don - întâlnindu-se la Marea Azov / Lacul Maiotis). În areal - pe lângă Don şi Dunăre - şi Doneţ (1053 km), Dnieper / Nipru (2290 km) ori Dniester / Nistru (1362 km) au aceeaşi etimologie, bazată pe străvechiul “DN” / “dănu” însemnând “Râu”; e de ştiut că Dunărea dă jumătate din debitul tuturor tributarilor Pontici iar gurile Dunării se află nu altundeva decât în spaţiul Român, cealaltă jumătate din apa scursă în Bazinul Pontic provenind din apele Nordice, ale căror numeroase canale - ca de pildă din fosta Deltă a Donului post-diluvian ajunsă pe fundul Mării Karga / Azov - înainte de Potopul Pontic constituiau mândria emblematică a Imperiului Borean / Atlant, îmbinându-se (împreună cu canalele paleo-apelor vecine ca Nipru, Nistru, etc.) cu uriaşele ramificaţii de la vărsare ale paleo-Dunării: corespunzător și cercetătorului Român Ion Năvălici în 2012, povestea biblică a celor 4 Râuri paradisiace a fost transmisă oriental - spre răsărit - tocmai pe baza Fluviilor consonantice “DN” din Edenul Nord Pontic (așa ceva fiind încă un argument pentru Raiul aflat în spațiul Român). Larga platformă continentală submersă a Nordului Mării Negre e mărturia Raiului - ce înaintea Potopului Pontic era acolo - udarea fiind de către numeroasele braţe / Râuri ale dulcei reţele acvatice “Okeanos”, climatul încălzit din timpul său datorându-se puternicului “Ra” / Soarelui care a topit calota polară, arealul respectiv fiind populat de strămoşii actualilor Români (pe atunci ştiuţi ca “Atlanţi” - adică riveranii Nordici ai Pontului = “HyperBorei” - fertili colonişti / Sfinţi nomazi ai vremurilor, respectaţi ca “Pelasgi”, Uriaşi religioşi veneraţi ca descendenţi direcţi din Zei); faptul că de la Pont s-a înregistrat marea mișcare spre E s-a datorat și simplului fapt că închinătorii la Soare voiau să ajungă în ținutul de unde venea acela, adică la răsărit: dacă după glaciațiune s-a înregistrat o mare migrație spre NV - cauzată de încălzirea globală provocată de Soare - oamenii bucurându-se de trai în Rai / Eden - după traiul în Eden s-a înregistrat și o mare migrație în sens opus, spre SE.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKItZdq_cJcx6nPoeJjUW5pN0OOfN1emixjZJqi5aRY1_gVNBUfgR05wkOngSJxm-y16rkVtUUpm28HkIlmXhyHs3uDM2bR3a4FUinbAzq3Pl7FXUrSDO4S72_0fckZO67rsFEpSKEQ7wo/s1600/9.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="208" data-original-width="628" height="131" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKItZdq_cJcx6nPoeJjUW5pN0OOfN1emixjZJqi5aRY1_gVNBUfgR05wkOngSJxm-y16rkVtUUpm28HkIlmXhyHs3uDM2bR3a4FUinbAzq3Pl7FXUrSDO4S72_0fckZO67rsFEpSKEQ7wo/s400/9.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small;">Nordul Pontic înainte şi după Potopul Pontic</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat că la hinduşi Zeiţa apelor primordiale era D/Anu - respectiv Danu - fiica Zeului Creaţiei Dakşa (“Îndemânaticul”, băiatul supremului Zeu Brahma / al cărui nume provenea din aceeaşi rădăcină Indo-Europeană “Blagh-men” ca “Blajinul”): e de remarcat că la stră-Români cu denumirea de “Bloj” era ştiut Zeul patern în cetele masculine de colindători (Căluş, Cerb, ş.a., jucat de un bărbat mascat), necuvântând dar fertilizând - uneori cu falusul de lemn legat la brâu - natura înconjurătoare; “Da” era Ga, adică Marea Mamă a Pământului iar particula “nu” era de la prunc (respectiv prinţ / “nun”, datorită divinităţii). De altfel, Danu / Danayu - fiica Zeului Dakşa - l-a avut ca fiu pe Vala / Bala: desigur că valul era progenitura Zeiţei Apelor iar de la Vala la Valah chiar n-a fost o distanţă lingvistică prăpăstioasă (aşa după cum e şi apropierea dintre vâslaş şi Valah). În 2014, cercetătorul Anatol Basarab a afirmat: “Cu 4 milenii în urmă, cuvintele ‘valac’ şi ‘dac’ se remarcau ca aparţinând naţiunii române. Alături de zeitatea ‘Valac-Hilya’ era la mare preţ în mitologia vedică zeul ‘Dakşa’, considerat creator, ‘strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sub denumirea de Valac erau acei nobili Arya, care au devenit conducători în India”. Concret, Poseidon poseda Edenul, adică fiul Rheii era stăpânul Raiului. Românii / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ro-mânii” (sau în trecut </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ru-mânii”), respectiv “Oamenii Rheii” / “Oamenii Raiului”, erau cei străvechi aşezaţi pe </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râuri; de altfel, România reproduce şi Rai, Om, An: o denumire foarte sugestivă; inima sa - în interiorul arcului Carpatic - e Ardeal / Har-Deal, ştiut ca “Grădina Domnului” iar Raiul = Eden era “Grădina Domnului”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râ-mânii” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ru-mânii” - adică “Oamenii Soarelui” / “Oamenii Râurilor” - au fost stră-Românii, respectiv strămoşii Ro-mânilor; în general au fost numiţi - corespunzător criteriilor timpurilor - Daci de către Romani, Geţi de către vechii Greci, Ghiauri / însemnând “necredincioşi” de către otomani, Valahi de către alţii, ş.a.m.d.: Românii s-au autonumit astfel dintotdeauna - multimilenar / de multe milenii - limba vorbită păstrându-se ca Româna iar nu ca “Daca”, “Geta”, “Valaha”, etc. Continuitatea Românească în spaţiul României = “spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic” a fost dovedită între Epoca Pietrei şi Epoca Modernă, aşa ceva explicând atât considerarea poporului Român printre părinţii Europenilor, cât şi solida identitate naţională a Românilor în timp, cu toate că înaintea constituirii actualului stat Românesc înaintaşii au trăit separaţi în 3 principate, anume Medievalele Transilvania, Moldova şi Valahia, în care autohtonii nu vorbeau “Transilvana”, “Moldoveana” sau “Valaha”, ci Româna: explicaţia faptului că mult anterior unirii Românilor Moderni se vorbea Româneşte în formaţiuni statale diferite n-avea legătură cu Epoca Modernă, ci cu vremuri mult anterioare, mai ales că majoritatea era analfabetă, ca atare însuşi sistemul de gândire bazându-se pe limba maternă, ceea ce însemna lung timp structural. (De altfel, geograful German Wilhelm Hoffmann în “Descrierea Pământului” din 1832 - aşadar cu câteva generaţii înaintea unirii Românilor Moderni - a scris: “</span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit cu mlădierile purtării, cum o să afli la cel din urmă Român; acest popor unit şi ridicat prin instrucţie, la cea mai înaltă civilizaţie, ar fi apt să se găsească în fruntea culturii umanităţii”; însă tot în Germania, 16 ani mai târziu, părinţii homosexuali ai comuniştilor - Evreul Karl Marx şi Germanul Friedrich Engels - au cerut public, literalmente / explicit, distrugerea Românilor).</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Exact din spaţiul actualei Românii, preistorica Rumânie / Ramânie (a Epocii Pietrei) a dezvoltat Vechea Civilizaţie Europeană: era succesoarea prediluvianului Rai / Eden şi a fost mai întinsă decât ulteriorul Imperiu Get cârmuit de către împăratul Burebista ori ca Antica Dacie / Goţie sau decât România Mare din perioada interbelică; la sfârşitul mileniului I î.C., Imperiul Geto-Dac, al Gheţilor şi Dacilor cârmuit de împăratul Burebista, se întindea din Balcani până în Bavaria, având în centrul întinderii sale zona mlaştinilor Banatului, până la Balaton / Baal-Aton (la mijlocul mileniului I Imperiul Goto-Hun, al Goţilor şi Hunilor cârmuit de împăratul Gepid / Ghepid Attila Gerei / Gherei, se întindea până la Baltica, ultimul Imperiu Barbar din Europa fiind cel al Varegilor / Vikingilor, cârmuit de dinaștii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Garða, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">stins la începutul mileniului II, prin creştinarea defăşurată deja pe atunci de un mileniu, proces iniţiat în lume de Gherghe-seii din Galillea; despre vitejii Vikingi / Varegi = ultimii Barbari Europeni organizați, se știe că au fost influențați Gotic - adică Getic - de la început, ei fiind prezenți și la nașterea imperială Rusă / corespunzător atestărilor istorice, documentarea înrădăcinării fiind evidentă de la Goți / Geți). În Antichitate, Nordul Balcanic era populat de Edoni în răsărit şi de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mak-Edoni” / Makedoni în apus: populaţii a căror onomastică încă reproducea fostul Eden (similari erau Hiperboreii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Is-Edoni” / Isedoni descrişi de Carianii Herodot, Pausania, ş.a. ca trăind în Siberia - plasaţi de geograful Georgiano-Anatolian Strabon XI 6:2, Mela 2:1, ş.a. până la Meotida, adică Karga / Azov iar de geograful Makedon Ptolemeu din Egipt până în Bazinul Tarîm şi Altai - ei având caracteristici apropiate de ale MasaGeţilor / “Marilor Geţi” şi Tibetanilor; de pildă, femeile şi bărbaţii aveau statut egal, îşi mâncau ritualic morţii, etc).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2L2J0ZHlnn7QLN0HIbYzms6lkyvijylecNOk1yuYCaEKDbgqgjKirWTTrCkUCcl6De7q4m-QBd7mHMzGnDy4W_LiCCFDw9fppdtbUxY-3OWHChCu46HY-rStN-ao3u5Wfs67EMMaWS8g/s1600/image915.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2L2J0ZHlnn7QLN0HIbYzms6lkyvijylecNOk1yuYCaEKDbgqgjKirWTTrCkUCcl6De7q4m-QBd7mHMzGnDy4W_LiCCFDw9fppdtbUxY-3OWHChCu46HY-rStN-ao3u5Wfs67EMMaWS8g/w400-h308/image915.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Essedoni / Is-Edoni</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;">Actualul spaţiu Român se află în zona care cândva a fost Rai (populat de “Ru-mâni” / Rumâni, grăind Rumână); de la sacrul Rai (“Pi-Rai” în vechime, “pi” / “pu” fiind particula pentru sfinţenie) a derivat la Români cuvântul “plai”. Popular (ca ecouri ale acelui fapt) a rămas vorba despre “România - ruptă din Rai” sau de pildă, colindul / balada “Mioriţa” - creaţie specific Românească - ce începe astfel:<i><span lang="RO"><o:p></o:p></span></i></span></p><h1 style="break-after: avoid; font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">“Pe-un picior de plai,<o:p></o:p></span></span></h1><h1 style="break-after: avoid; font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Pe-o gură de rai,<o:p></o:p></span></span></h1><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Iată vin în cale,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Se cobor la vale,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Trei turme de miei,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Cu trei ciobănei”.</span></span></p></div>
</div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ6LSZNLXw8MCqdO6MSuN39TyJgELPFVi19RZCEhuEZDbtLPBXyfUvqOBSn7w9r0vTCO_h75x9De0AQqJKw7rBFCMrIvTMcXxgM8nPFjdSZSUNZwFUv8ooDiMHiRpxMCB_SkvJS82M-LE/s1600/image917.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ6LSZNLXw8MCqdO6MSuN39TyJgELPFVi19RZCEhuEZDbtLPBXyfUvqOBSn7w9r0vTCO_h75x9De0AQqJKw7rBFCMrIvTMcXxgM8nPFjdSZSUNZwFUv8ooDiMHiRpxMCB_SkvJS82M-LE/w287-h400/image917.jpg" width="287" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Puţini ştiu că în secolul XIX academicianul Vasile Alecsandri / Evreu după tată - mason prieten cu masonul Ion Ghica din Ghergani / de origine Aromână - a adaptat Vrâncean şi a popularizat poemul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mioriţa” după ce a auzit “Colinda păcurarului” şi alte produse folclorice când a fost în staţiunea Bănăţeană Băile Herculane (cea mai veche staţiune din România, funcţională din Antichitate, inscripţia Romană anunţând-o ca dedicată lui “Hercule din Media”, adică din Ţara Magilor = Ghergania, în relativă apropiere, lângă Bănăţeana Mehadia 44,55 lat. N, 22,21 long. E, judeţul Caraş-Severin - cu denumirea Antică Media - Romanii realizând castrul Praetorium, pe străvechiul spaţiu Zidina), publicând versiunea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mioriţei” culeasă de la un grup aflat în staţiune, sosit din Belinţ, judeţul Timiş, comună Bănăţeană ce pe atunci era dominată de numeroşii Gherga; o discuție despre Mehadia / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Meha-Dia” ar fi privind onomastica sa legată de Marea Zeiță (la fel cum vechii Greci au avut </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mega” pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mare” și </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dia” pentru Zeița “Gia” a Pământului, ea în răsăriteana Anatolie - vecină cu Media - fiind alintată Ida / apropiată de Dia sau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sanscrit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Maha-Deva” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marele Zeu”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) iar vecinul Mehedinți / “Mehe-Dinți” - în aceeași accepțiune - rezona cu Ținutul “Marilor Sfinți”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tot din Belinţ, compozitorul Român Sabin Drăgoi în secolul următor a cules cântarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mioriţei” pentru realizarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rapsodiei Bănăţene” - baza </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rapsodiei Române” - după cum a evidenţiat în cercetările sale muzicologice Dr. Constantin Stan de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (cetăţean de onoare al comunei Belinţ / judeţul Timiş). În 2010, Dr. Mircea Tapan de la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeul Banatului Montan” din Reşiţa / judeţul Caraş-Severin a scris despre “ornamentica tradiţională” din zona etnografică Belinţ (din NV Lugojului), judeţul Timiş: “Costumul popular de acolo e ilustrativ pentru patrimoniul întregii provincii istorice a Banatului. Colecţia de port popular din zona etnografică Belinţ întregeşte ceea ce muzeul reşiţean deţine deja pentru acest domeniu din zone etnografice cu puternice şi străvechi tradiţii etno-culturale, precum Valea Dunării, Almăjul sau Culoarul Cerna-Timiş. Comentariul ştiinţific suscitat de piesele colecţiei vizează anumite elemente decorative ce ţin de reprezentările geometrice şi cele geometrizante, considerate de specialişti cele mai vechi şi cele mai încărcate cu semnificaţii mito-simbolice. Se remarcă - în acest sens - repetarea obsesivă a unor itemuri de bază precum rombul, spirala cu laturi drepte (simplă sau dublă), pătratul (îndeosebi sprijinit pe unul din colţuri), meandrul, linia ondulată, crucea (dreaptă sau în X), coloana (alcătuită cel mai adesea din romburi legate între ele), cercul, copacul cosmic (plasticizat în moduri variate), etc., figurate nu izolat, ci în asocieri complexe. Cei care s-au ocupat cu decodificarea unor asemenea elemente figurative au ajuns la anumite concluzii: ceea ce e sigur este faptul că fabuloasa redundanţă a menţionatelor elemente simbolice (considerate de altfel de bază) nu e întâmplătoare, aici având de-a face cu un mesaj venit din adâncurile istoriei spirituale a umanităţii cuplat cu o intenţionalitate apotropaică, cu sensuri abia intuite sau poate într-adevăr pierdute de noi cei moderni; oricum, antropologii, etnologii şi istoricii religiilor şi ai culturii se străduiesc să redescopere ceea ce ele spuneau oamenilor de odinioară”. Este de observat că în Banat vechiul sinonim cu stâna era “arţar” (filologii doar presupunând tulpina lingvistică “arţă”, însă după cum Munţii Ţarcu din Banat onomastic au legătură cu Gherga, derivarea poate fi asemănătoare; de altfel, bercă / bârcă era oaia cu lână creaţă şi măruntă - “bărcăria” fiind adăpostul pentru oi în câmp - iar pentru Tracia / Trakia vechea pronunţie era Berca, notată şi Perke). În plus, e de reţinut ce a explicat Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)”: “Reamintim că în pre indo-europeană ‘K’ urmat de ‘E’ a dat ‘Ţ’ în traco-dacă şi română; ‘ţugui’ = ‘piscul’ are aceeaşi origine cu ‘cucui’ / ‘gugui’ sau Gurgui / Kogaionon”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMRE2X_BzOnLryXM_daE_HocZAmazpA27rV5Hc8r91MM_fNLMuAFB4rQdoEpszs5ICutLtyBB4Krdh2z-O9LDLImF9mzdFUtNpFeVou5xokKjkkZjd6twg10sDZowilLlGZKLvR8TSoOaH/s1600/image1159.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="401" data-original-width="431" height="371" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMRE2X_BzOnLryXM_daE_HocZAmazpA27rV5Hc8r91MM_fNLMuAFB4rQdoEpszs5ICutLtyBB4Krdh2z-O9LDLImF9mzdFUtNpFeVou5xokKjkkZjd6twg10sDZowilLlGZKLvR8TSoOaH/w400-h371/image1159.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Munţii Godeanu, pornind de la ceea ce încă dinaintea Antichităţii era consacrat drept “Cavalerul Trac”, numit Gherghis sau SânGiorz, aşa după cum a rămas sculptat în piatră şi în Sanctuarul Gherga din Krka / Karia = Caria - adică din Ţara Gherghiţilor, entitate din care a fost colonizată masiv Dobrogea în cursul mileniului I î.C. - Marele Preot Deceneu al împăratului Burebista lucra cu preoţii militari numiţi “Kogai” în secolul I î.C. / după cum a afirmat cercetătorul Român Timotei Ursu în 2012 (în paralel, Romanii aveau termenul de “Pontifex Maximus” pentru “Marele Preot”, acum Vaticanul folosind pentru papă titlul de “Summus Pontifex” = “Supremul Preot”); Tradiţia Geto-Dacă a preoţilor militari - “pileaţi” / nobili înarmaţi cu cuţitul curbat numit “sica” ori cu un satâr, ca străjeri / Gardieni ai locurilor sacre - a fost şi în mileniul următor pe Muntele Athos la primii preoţi creştini de acolo / ulterior aşa ceva fiind inspiraţia Ordinelor Cavalerilor, monastico-militare, ivite prin mimetismul catolic în cruciade.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="RO">Cavalerii des au fost asociați cu pozițiile călare, căci în vremurile timpurii călăreții cailor din g/herghelii reușeau să călătorească foarte departe - în comparație chiar milenară cu orice alt mijloc de transport contemporan lor în diverse vremuri / inclusiv față de navigatorii pe apele curgătoare sau stătătoare = “autostrăzile” Vechii Lumi - ceea ce i-a catalogat pe Cavaleri deopotrivă ca eroi dârji / duri dar și ca mari comercianți, ei fiind oamenii moșului Her = Gher, adică ai străvechiului Zeu Hermes, patron și al negustorilor (iar Hermes / “moșul Her” se știe că a fost echivalat biblic cu Ham: bunicul Sfântului Gherghe din Sacra Țară Canaan / pe coasta răsăriteană a Mediteranei = “Marea dintre tărâmuri”; mai înspre răsărit - la S de Marea Caspică - au fost chiar 2 tărâmuri de mare importanță pentru Gherga, anume Media / Țara Magilor și Ghergania / Hyrkania, de proveniență a strămoșilor, inclusiv a Cavalerilor Gherga, care cândva, în trecutul îndepărtat, s-au deplasat de pe plaiurile Iraniene pe plaiurile Europene, în Română plaiul fiind denumit “ghergheleu”). Totemul Hiperboreilor / Finico-Ugrilor a fost ursul, totemul Kurganilor / Indo-Europenilor a fost lupul iar Turanicii / Turkii au preluat, pe lângă totemul tipic Altaicilor care era vulturul - inițial răpitoarea fiind de asemenea la Hiperborei - deopotrivă ursul și lupul (după cum au studiat de exemplu în 2013 soții Rysbai de la Universitatea din capitala Kazahă, Țară întinsă între Europa și China, având o bună parte a Stepei EurAsiei). Este interesant că “Ursul sacru” la Kazahi era denumit Jorga / Zhorga = </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: -0.5pt;">Жорға</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - invocarea sa prin cântec făcând parte acum din patrimoniul imaterial mondial UNESCO - iar pentru “Lupul sacru” vechii Kurzi au folosit Gorga, Iranienii Gurg, Arameii Gurga, ș.a.; observând și că “Vulturul sacru” era denumit de Indo-Europeni ca Garuda / Karka - sau la Oseți / Alani ca Cherghes - etc., se poate conchide că denumirile Ghergane pentru totemurile animale (ca ursul, lupul, vulturul dar și altele) de fapt se datorau supremelor divinități de care erau conectate, anume: fie Marea Mamă Ghirghe a Gliei / a Pământului Ga, fie Marele Zeu An/u al Cerului. Conform Dr. Andrei Groza - conferențiar universitar de istorie Basarabean - termenul Geto-Dac pentru “Cavaler” era “Cneaz” (Got - în Europa - era “Kun”, în Asia era “Khan”); e semnificativ că vechii Finico-Ugri aveau cuvântul “Kein” pentru “Lup” (așa cum a analizat de exemplu în 1992 Dr. Evgenii Tsypanov de la Filiala Urală a Academiei Ruse): străvechii Cavaleri din răsăritul Europei aveau simbolul lupesc, așa cum se cunoaște de pildă emblema Cavalerilor Geto-Daci. Privind Europeanul “Cavaler”, în lumea Germanică s-a ajuns la formele Engleze de “Knight”, respectiv “King” la “Rege” / “Konig” în Germană, “Kiraly” în Maghiară, “Karalius” în Lituană, “Karalis” în Letonă, “Kuningas” în Estonă și Suomi / Finică, etc. iar în lumea Slavică a ajuns sub formele “Kniaz” în Bulgară, “Knez” în Sârbo-Croată, “Knyaz” în Ucraineană și Rusă, etc. (iar teritoriul stăpânit de Cneazul Rus se numea “Volost” - echivalat cu “Județ” sau “Raion” - împărțirea în “Voloste” / “Volo-ste” folosindu-se acum numai în Karelia Rusă, populată masiv de Finico-Ugri: termenul de “Volost” s-a consacrat din timpurile când Volohii / Valahii au avut în spațiul lor de trai - dintre Volânia / Ucraina de azi și Vlahia Mare / Tesalia - numeroase “Vlăhii” = “Românii populare” după cum le-a denumit academicianul Neculai Iorga). În 1992, Dr. Evgenii Tsypanov de la Academia Rusă a mai scris: “Străvechii Finico-Ugri au fost în contacte cu Sudicii Indo-Europeni din Stepa EurAsiei; în limbajul Finico-Ugrilor a intrat de exemplu termenul Indo-Iranian </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Koin’ pentru </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lup’ (apoi, Indo-Europenii s-au despărțit în marile grupuri pre-Iranian, pre-German, pre-Slav, ș.a). Pre-Iranienii au fost strămoșii Alanilor și Sciților care au ajuns să se învecineze cu Finico-Ugrii vreme de peste un mileniu, timpuri în care mulți termeni ai vieții curente - în legături cu agricultura, creșterea animalelor, metalurgia, cultura, etc. - au trecut dinspre lumea Indo-Iranianilor în lumea Finico-Ugrilor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În mileniul I, contactele lor au slăbit, căci între cele 2 lumi au intervenit cei din lumea Turkilor (care au migrat între ei și s-au stabilit între ei, începând cu pătrunderile prin Valea Volgăi)”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Români, respectiv “Volohi” = cuvântul Slav utilizat pentru Valahi, deopotrivă sonor și ca sens, între “stâncă”, “stână” (cuvinte Românești) și “stan” - orientalul pentru “ținut” / “țară” - sunt apropieri lingvistice și de teritorialitate, ceea ce în Marea Stepă a EurAsiei au înțeles vecin cu atât mai mult cu cât de-a lungul mileniilor între răsăritul său, adică zona unde e practicat termenul “stan” și apusul său, adică zona unde e spațiul Român, au fost atestate numeroase legături, multe foarte puternice: acelea au fost cauzate mai ales de migrări - ale oamenilor și animalelor - consacrările cuvintelor datorându-se etniilor / neamurilor transhumante cu imensele lor turme.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj55F378OCBCm54WdyDpjTnYKErPXIrk4fxTfcZEko2veU6oJkOz2c4pUXxyICm_5_QKE4O9uP5Qxa0LB5Zdbw7GvXNKagbjBRSXdQaMzuM7NlBbweERvD3jSveGGSZlvap0xkRQKgCBX7n/s1600/image1161.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj55F378OCBCm54WdyDpjTnYKErPXIrk4fxTfcZEko2veU6oJkOz2c4pUXxyICm_5_QKE4O9uP5Qxa0LB5Zdbw7GvXNKagbjBRSXdQaMzuM7NlBbweERvD3jSveGGSZlvap0xkRQKgCBX7n/w400-h300/image1161.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Stână</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arheologul Teohari Antonescu în “Cultul Cabirilor în Dacia” din 1889 a atras atenţia că în spaţiul Român există dovezi arheologice despre practica Asiatică - specifică Anatoliei - a sacrificării unui tânăr de către 2 fraţi ai lui după un ritual ale cărui elemente s-au regăsit în “scenariul” Mioriţei (primii Cabiri </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- corespunzător lui Hesychius din Alexandria - au fost Karkinoi)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, conform Dr. Mircea Eliade fiind transfigurarea unui rit funerar arhaic; denumirea de Cabiri provenea de la Fenicieni, având sensul de “Cei numeroşi”, deoarece termenul “KBR” avea sensul de “a înmulţi” (iar în vechea Arabă a ajuns să însemne “a fi mare”). În 1900, poetul Român George Coșbuc în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Elementele literaturii populare” a considerat că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Miorița” avea corespondență în cântecele vechilor Inzi iar după peste un secol, o perspectivă antropologică Română a identificat același subiect mioritic și în străvechiul Iran, etc.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergheleu în limba veche Română - după cum a relevat în 2002 “Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme” realizat de Dr. Gheorghe Constantinescu-Dobridor şi Dr. Gheorghe Bulgăr - era păşunea / platoul (adică plaiul). Academicianul Petriceicu Hașdeu a scris: “</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Radicala ‘dhi’ înseamnă în limba Sanscrită ‘a cugeta’ iar în Persană ‘dhi’ = a vedea”; forma participială este ‘dhina’ / ‘dina’: ‘cugetat’ / ‘văzut’. De aici femininul ‘dhaina’ / ‘daina’ - ‘ceva cugetat sau văzut‘ - ia înţelesul de ‘cântec’ deja în acea eră preistorică în care familia Ario-Europeană nu se trunchiase încă în diverse ramuri. Gintea Tracică, cel puţin fracţiunea sa Dacică - căci cuvântul nu se găseşte la Albanezi - a conservat acea străveche semnificaţiune, transmiţând-o apoi Românilor. Pe de altă parte o conservă şi Lituanii. Gintea Persană, din contră, a modificat sensul primitiv al cuvântului, schimbând pe ‘cântec’ în ‘lege’, după cum şi Latineşte ‘carmen’ = ‘cântec’ a căpătat cu timpul înţelesul de formulă judiciară: ‘cruciatus carmina’, pe când exemple contrare de trecere logică de la ‘lege’ spre ‘cântec’ nu ne întâmpină nicăieri. Dacii şi Lituanii au fost dară, dintre toate nemurile congenere, singurii care au păstrat intact în fond şi în formă, pe daina, una din moştenirile cele mai frumoase ale primordialei limbi Ario-Europene, care ni-i arată pe străbunii noştri comuni, cu mult înainte de cele mai vechi inscripţiuni monumentale, numind poezia ‘cugetare’ şi ‘viziune’, după cum îl numeau pe Dumnezeu ‘luminos’.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Dar rezultatul studiului de faţă, constatând originea nelatină a doinei Române, prezintă un alt interes mai imediat, mai special, mărginit în sfera familiei Românice. Dacă poezia poporană la noi şi anume acea lirică, nu este de provenienţă Latină, atunci ea nu poate fi de provenienţă Latină nici la fraţii noştri din Occident, deoarece Romanii au fost o naţiune deopotrivă prozaică pretutindeni. Acolo încă substratul etnic ante-Latin n-a fost Tracic, ca la Dunăre, ci a fost parte Iberic, parte nedeterminat încă, dar mai cu seamă Celtic. În Galia şi într-o regiune întinsă din Spania şi Italia, Latinii s-au impus Celţilor întocmai după cum în Carpaţi ei s-au suprapus Dacilor. Deci poezia poporană, lirică în Francia aproape peste tot, aceea Spaniolă şi Italiană mai pe jumătate, negreşit nu ca limbă, ci ca inspiraţiune, ca gen şi ca spirit, trebuie să fie de proveninţă Celtică. Aşadar, la toţi neo-Latinii doina era autohtonă: la Apus - Celtică, la Răsărit - Dacică”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academicianul Lucian Blaga - însurat cu Cornelia Brediceanu din Lugoj / oraşul Bănăţean cel mai apropiat de Belinţ - a scris în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Trilogia culturii” din 1944: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Doina românească posedă ca fundal un spaţiu: plaiul, cu anumite posibilităţi ritmice (un plan limitat, înalt, scurs în vale, cu zarea închisă, şi dincolo de zare iarăşi piept şi vale la infinit). Orizontul acesta este al unui infinit ondulat. Vorbim aici nu numai despre plaiul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">amintit în poezia populară, precum în Mioriţa, ci mai ales despre plaiul neamintit cu cuvinte, din poezia şi muzica noastră populară, despre acel plai omniprezent, ca spaţiu sufletesc al cântecului. Doina şi balada noastră au rezonanţa specifică a infinitului ondulat; complementul organic al doinei şi al baladei noastre ni se pare ‘plaiul’ sau spaţiul ritmic alcătuit din podiş înalt şi vale. Sufletul românesc, care se simte acasă la el numai pe plai, are un mers, care-i aparţine şi-l diferenţiază. Mersul acesta e un ritmic suiş şi coborâş. Starea sufletească, cea mai insistent cântată în poezia noastră populară, e ‘dorul’. Spaţiul imaginar, despre care vorbim, îl presimţim nu numai în doină şi în baladă, ci şi în alte creaţiuni ale sufletului românesc. Acest spaţiu e chiar unul din factorii dominanţi în structura acestuia. Ceva din legănarea lentă şi din rotunda zare a plaiului, ceva din ritmul fără violenţe al dealului şi al văii, ghicim şi în jocurile noastre. Dansul nostru e dansul lent al unui om, care suie şi coboară, chiar şi atunci cînd stă pe loc, sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal şi vale, de infinitul ondulat. Nu e locul să intrăm în amănunte şi în descrierea lor, avem însă convingerea că în sprijinul viziunii spaţiale, ce o relevăm, se pot aduce exemple edificatoare din cele mai disparate domenii ale vieţii populare. Casele în apus manifestă tendinţa creşterii în sus, în dreaptă potrivire cu verticala sentimentului ceresc, stăpânitor acolo. Casele în Rusia, cele de la ţară, manifestă mai mult tendinţe orizontale, ca şi planul interior al vieţii ruseşti. Casa românească nu urmăreşte exclusiv - sau ostentativ - nici verticala, nici orizontala, ci pe amândouă în stăpânită îmbinare şi armonie, căci cadrul ei spaţial (dealul-valea) nu îngăduie hipertrofia unei tendinţe în dezavantajul celeilalte. Cultura populară românească posedă aşadar şi ea o viziune spaţială specifică, care ia forma determinată a infinitului ondulat. Să numim acest cadru inconştient al vieţii noastre ‘spaţiu mioritic’. Un suflet, individual sau colectiv, poate să trăiască inconştient într-un anume orizont spaţial chiar şi atunci când peisajul real al vieţii sale cotidiane contrazice la fiecare pas structura spaţiului inconştient. Astfel avem motive să credem că de pildă românul trăieşte inconştient în spaţiul mioritic. Cântându-şi doina, românul îşi evocă în permanenţă duhul legănat al spaţiului-matrice al său. Faţă de o situaţie, atât de tulburătoare prin labilitatea şi sinuozităţile ei de-o parte, şi prin fixitatea ei aproape nefirească de altă parte, problema nu mai poate fi pusă în termenii aţipiţi ai teoriei mediului. Se impune o diferenţiere netă de concepte. Una e peisajul real, caleidoscopic, în care se aşază întâmplător un suflet, şi altceva e orizontul spaţial inconştient, menhir care rezistă tuturor intemperiilor. Orizontul inconştient, cu darul său de a străbate ‘personant’ până în creaţiile spirituale de fiecare moment ale acestui suflet, e de o eficienţă neegalată de nici o materialitate. Sentimenul destinului e înrâurit de orizont, şi colorat de sensul fundamental, ascuns, atribuit oricărei mişcări posibile în cadrul acestui orizont. Ascultând o doină românească, nu e greu să desluşeşti în ea rezonanţa unui specific sentiment al destinului. Omul spaţiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat. Omul spaţiului mioritic îşi simte destinul ca un veşnic, monoton repetat, suiş şi coborâş. Nu e greu să ghicim deschizându-se în dosul doinei un orizont cu totul particular. Acest orizont e plaiul. Plaiul adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs mulcom în vale. O doină cântată, nu sentimental-orăşeneşte de artiste în costume confecţionate şi nici de ţiganul de la mahala dedat arabescurilor inutile, ci de o ţărancă sau de o băciţă - cu sentimentul precis şi economic al cântecului şi cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munţii şi a cutreierat văile sub îndemnul şi porunca unui destin - evocă un orizont specific: orizontul înalt, ritmic şi indefinit alcătuit din deal şi vale. Să adâncim problema şi perspectivele potrivit teoriei noastre despre orizonturile inconştientului. Orizontul spaţial al inconştientului e înzestrat cu accente sufleteşti care lipsesc peisajului ca atare. Fără îndoială că şi în doină găsim un asemenea orizont părtaş la accente sufleteşti: se exprimă în ea melancolia, nici prea grea, nici prea uşoară, a unui suflet care suie şi coboară, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarăşi şi iarăşi, sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol al sorţii, şi care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal şi încă un deal; sau duioşia unui suflet care circulă sub zodiile unui destin ce-şi are suişul şi coborâşul, înălţările şi cufundările de nivel, în ritm repetat, monoton şi fără sfârşit. Cu acest orizont spaţial se simte organic şi inseparabil solidar sufletul nostru inconştient, cu acest spaţiu-matrice, indefinit ondulat, înzestrat cu anume accente, care fac din el cadrul unui anume destin. Cu acest orizont spaţial se simte solidar ancestralul suflet românesc, în ultimele sale adâncimi, şi despre acest orizont păstrăm undeva, într-un colţ înlăcrimat de tataia, chiar şi atunci când am încetat de mult a mai trăi pe plai, o vagă amintire paradisiacă: ‘pe-un picior de plai / pe-o gură de rai’. Să numim acest spaţiu-matrice, înalt şi indefinit ondulat, şi înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului: spaţiu mioritic. Acest orizont, neamintit cu cuvinte, se desprinde din linia interioară a doinei, din rezonanţele şi din proiecţiunile ei în afară, dar tot aşa şi din atmosfera şi din duhul baladelor noastre. Acest orizont, indefinit ondulat, se desprinde însă, ceea ce e mult mai important, şi din sentimentul destinului, din acel sentiment care are un fel de supremaţie asupra sufletului individual, etnic sau supraetnic. Destinul aci nu e simţit nici ca o bolta apăsătoare până la disperare, nici ca un cerc din care nu e scăpare, dar destinul nu e nici înfruntat cu acea încredere nemărginită în propriile puteri şi posibilităţi de expansiune. Sufletul acesta se lasă în grija tutelară a unui destin cu indefinite dealuri şi văi, a unui destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, culminează pe plai şi sfârşeşte pe plai. Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă şi el structurat de orizontul spaţial, înalt, şi indefinit ondulat. De fapt orizontul spaţial al inconştientului şi sentimentul destinului le socotim aspecte ale unui complex organic, sau elemente care, din momentul nunţii lor, fac împreună un elastic, dar în fond inalterabil, cristal. Admiţând că sufletul popular românesc posedă un spaţiu-matrice deplin cristalizat, va trebui să presupunem că românul trăieşte, inconştient, pe ‘plai’, sau mai precis în spaţiul mioritic, chiar şi atunci când de fapt şi pe planul sensibilităţii conştiente trăieşte de sute de ani pe bărăgane. Şesurile româneşti sunt pline de nostalgia plaiului. Solidaritatea sufletului românesc cu spaţiul mioritic are un fel mulcom, inconştient, de foc îngropat, nu de efervescenţă sentimentală sau de fascinaţie conştientă. Se probează încă o dată că aici ne mişcăm prin zonele ‘celuilalt tărâm’ al sufletului, sau într-un domeniu de investigaţie a adâncimilor. Aderenţele acestea spaţiale aparţin etajelor subterane ale existenţei noastre psihospirituale, dar ele ies la iveală în cântec şi în vis. Nici harnicii filologi, nici spornicii istorici nu sunt în situaţia să precizeze când s-a născut poporul românesc. Nu suntem desigur aşa de copilăroşi să căutăm o precizare calendaristică, dar o precizare teoretică şi oarecum definitorie am fi poate în drept să cerem. Limba a evoluat în etape infinitezimale, necontenit, neindicând însă de la care să datăm naşterea. Cât priveşte istoria, aceasta este realitate mai recentă, ivită relativ târziu în raport cu existenţa preistorică ce i-a premers. Numai consideraţiile stilistice şi cercetarea adâncimilor ne-ar putea pune în împrejurarea de a da un răspuns întrebării formulate. Poporul românesc s-a născut în momentul când spaţiul-matrice a prins forme în sufletul său, spaţiul-matrice sau orizontul inconştient specific, care alături de alţi factori a avut darul să determine stilul interior al vieţii sale sufleteşti. Graiul românesc a putut să evolueze şi să îndure mutaţii, peisajul geografic chiar a putut să fie inconstant; ceea ce s-a păstrat, cu statornicie de cleştar, a fost, dincolo de grai şi de peisaj, spaţiul-matrice”.</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ZO5mzbVRtrF5ElpJtYjiWV2H7YpeDbQudxhq__ttdoYm_NAdxKkmfpGlQcKpTmEnWH6gVt_wCmEOdcw4viltvgqnPd_Z2Ap6x7zD0QZzRrB07zqSTJcJCk2lPTRIE2efIgwktDU6INE/s1600/image498.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ZO5mzbVRtrF5ElpJtYjiWV2H7YpeDbQudxhq__ttdoYm_NAdxKkmfpGlQcKpTmEnWH6gVt_wCmEOdcw4viltvgqnPd_Z2Ap6x7zD0QZzRrB07zqSTJcJCk2lPTRIE2efIgwktDU6INE/w400-h300/image498.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academicianul Romulus Vulcănescu în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitologia română” a scris: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Păstorii charismatici din Carpaţi au format o categorie care nu era alcătuită din oameni de rând în Carpaţi, ci de făpturi excepţionale, dotate cu însuşiri suprafireşti, dintre care unele rostuite chiar de Fârtaţi. Păstorii aceia erau numiţi când ‘sfinţi-păstori’, când ‘păstori-demoni’. Prin ‘sfinţi-păstori’ înţelegem pe aceia care fiind în posesia unei forţe magico-mitice îşi conduceau turmele de la distanţă, prin operaţii de clarviziune şi porunci teleghidate, împiedicând fiarele sălbatice să se apropie de stâna lor, încleştând gurile fiarelor în faţa prăzii - ca şi cum ar fi fost sătule sau indiferente - care abăteau ploile şi împrăştiau furtunile de la păşuni, care făceau ca produsele turmelor lor să fie excelente. Alţi păstori excepţionali erau numiţi ‘păstori-demoni’ pentru că - în concepţia populară - posedau calităţi infernale dobândite printr-o îndelungată iniţiere în folosirea duhurilor necurate ale subpământului, pământului şi văzduhului. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Între sfinţii-păstori şi păstorii-demoni existau şi alte soiuri de păstori. ‘Păstorii-vrăjitori’ foloseau o mână de mort pentru a-şi vrăji propria turmă să meargă singură la păscut, să se ferească de prăpăstii şi de fiarele sălbatice. Spre deosebire de acele categorii de păstori, literatura populară menţionează şi ‘păstorii-domni’, o specie aparte de făpturi excepţionale, cu puteri ereditare, de căpetenii mitice, rostuite din strămoşi să apere destinele semenilor lor; Octavian Buhociu susţinea că acea categorie de păstori era stimulată de ‘magia domniei’: ‘păstorul-domn era cel care avea harul creşterii vieţii sociale şi animale pe teritoriul de care legat prin strămoşii săi’. Trăsăturile charismatice ale ‘căpeteniilor de păstori’ cu valenţe de eroi mitici trebuie luate în consideraţie pe sexe şi vârste. Dintre ‘căpeteniile de păstori’ fac parte în tradiţia română şi ‘femeile bărbate’. Trebuie menţionat că prin ‘femeia bărbată’ nu înţelegem ciobăniţa care este soţie, soră sau fiică de cioban, care munceşte alături de rudele ei tot ciobani, care îşi păstrează feminitatea în clanul ciobanilor, ci pe femeia care moştenea şi depăşea prin temperament şi inteligenţă funcţia de conducătoare a păstorilor. ‘Femeia bărbată’ era un fel de amazoană, care stăpânea pe păstori prin forţa ei morală şi fizică, care se comporta ca un bărbat, lupta cu duşmanii stânei şi nu era înfrântă în luptă, ci dimpotrivă, biruia mereu. Ciobanul din balada ‘Mioriţa’ condamnat la moarte, într-un simulacru de judecată, a primit moartea nu dintr-o resemnare mistică sau filozofică, ci din respectul ‘legii pământului’, care nu putea şi nu trebuia încălcată de nimeni, pentru că în acea lege a pământului stătea tăria neamului lui. Mitul Cabiric deşi se referă în cele din urmă la existenţa a 3 fraţi divini, dintre care cel mai tânăr este totdeauna ucis de ceilalţi 2, relevă un dualism gemelar al fraţilor ucigaşi. Corpul neînsufleţit reînvie în anumite condiţii rituale. În conţinutul lui mitul transpare din figurile şi simbolurile folosite în plastica iconografică descoperită îndeosebi pe teritoriul Daciei anteromane. În elementele ei mitologice, tema sacrificiului Cabirilor</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ar putea să preceadă sau să inspire tema sacrificiului ciobanului din Mioriţa. Paleozoologii şi istoricii români afirmă că resturile fosile ale calului sălbatic au fost descoperite pe teritoriul României încă din paleolitic şi că în neolitic caii sălbatici au fost vânaţi pentru carnea, pieile şi oasele lor; din neolitic au fost descoperite figurine reprezentând cai sălbatici, cărora li s-a atribuit când rolul de jucării pentru copiii olarilor, când de obiecte magice de cult. În folclorul românesc apare </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">calul de priveghi’, care urmărea călăuzirea sufletului mortului în lumea cealaltă - ca şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pasărea sufletului’ - peste Apa Sâmbetei, prin Porţile Văzduhului. Spectacolul funerar numit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Gogiul’ - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cu calul de priveghi - se desfăşura la miezul nopţii, în jurul mortului şi al persoanelor care privegheau stând în jur. Prin Gogiu se înţelegea umbra mortului purtată de cal, o reminiscenţă mitică a Cavalerului trac; copârşeul sau tronul în care se aşeza mortul înainte de a fi dus la groapă se numea metaforic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cal’. Calul de priveghi apare şi în ipostaza </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘calului acvatic’, care nu trebuie confundat cu ‘calul de mare’. Caii acvatici erau cursieri mitici iar caii de mare erau făpturi zoomorfe marine. Se cunosc 2 categorii de cai acvatici: delfinii şi caii mitici de apă. Delfinii în Marea Neagră călăuzeau corăbierii pe furtună şi în caz de naufragii se lăsau călăriţi de naufragiaţi până îi scoteau la mal; aşa au fost prezentaţi delfinii în Marea Neagră şi Marea Egee de geografii şi istoricii elini. ‘Caii mitici de apă’ erau acoliţii zeului Pontos, apoi ai divinităţii feminine a Mării Negre; ei trăgeau carul acvatic al lui Pontos şi scoica Vâlvei Mării Negre. Calul ceresc deţinea un rol opus calului de priveghi. La români, calul ceresc se înfăţişează în câteva ipostaze: stihială, astrală, celestă, pirică, năzdrăvană. Calul stihial dezlănţuia stihiile lumii: apa, pământul, lumina, aerul prin prezenţa lui, însă nu pentru a provoca dezechilibrul lor catastrofal, ci pentru a restabili echilibrul rupt de caii priveghiului în natură. Caii astrali purtau astrele mici în cer, pe frunţile lor, iar astrele mari - cum sunt soarele, luna şi luceferii - în vehicule trase de ei; dintre caii astrali, cei solari semnificau cursierii pe care călătorea Soarele în călătoria lui pe cer sau în incursiunile lui cosmice după sora sa Luna (caii solari de obicei erau albi sau aurii, interpretaţi şi ca razele Soarelui, care străbăteau cerul şi pământul cu viteza gândului). Prin caii celeşti, poporul înţelegea şi caii lui sân George, cu care acela înconjura pământul, pentru a înverzi câmpiile şi codrii, anunţând sosirea primăverii. Caii pirici erau cai de foc (caii roibi) care purtau zorii dimineaţa şi amurgurile seara, care purtau căldurile în luna lui cuptor şi ardeau pe oameni, animale şi plante cu limbi de foc (de altfel, caii pirici incitau spiritul creator în dorinţa de a se întrece cu natura). În fine, caii năzdrăvani - adică minunaţi, cu puteri supranaturale - erau cai obţinuţi de eroul de basm mitic printr-un regim alimentar special şi un ritual deosebit; nu toţi caii năzdrăvani posedau aripi pentru a zbura până în înaltul cerului şi a coborî până pe Celălalt tărâm. Imaginea complexă şi interdependentă a calului sacru, ca şi alte imagine de animale sacre din mitologia română ne amintesc de cultul străvechi al calului la autohtoni. Caii albi - consideraţi în general solari - deţin o permanentă funcţiune apotropaică. Ţestele de cai, curăţate până la albire, se înfigeau în parii gardurilor de curţi, în vii, în boldurile de pe crestele caselor, în cosoroabele ce ieşeau peste coama casei, ca însemne apotropaice”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Este de reţinut că în Româna arhaică “ghergheleu” era plaiul (platoul / păşunea) iar grupurile de cai - animale domesticite în neolitic - erau numite “gherghelii”. Gherghinoii / Karkinoii - ulterior notaţi Cabiri / de la ei provenind numele de “crabi” - erau Magi similari Gherghinilor / Telchinilor şi Ciclopilor, veneraţi de pre-Indo-Europenii Pelasgi (de exemplu, au fost patronii atât ai Insulei SamoTracia, cât şi ai capitalei Trace Kazanlâk / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kazan-lâk” 42,37 lat. N, 25,24 long. E din Bulgaria, din Valea Trandafirilor, unde erau înhumaţi regii Traci în Gorgane, azi aparţinând patrimoniului mondial UNESCO); modelul “floral” cu 4 petale dispuse cruciform pe fresca mormântului regal din secolul IV î.C. din Kazanlăk s-a păstrat până pe unul din scuturile regelui = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herțegului” Decebal de la începutul secolului II (ca gherg, respectiv </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herb” = blazon dinastic, pe lângă cel cu caduceul stilizat al neamului său Zuraz / Duras, așa cum a apărut pe scena 145 a Columnei Traiane), apoi cu inscripția regală “rex” fiind folosit pe unele morminte până în Epoca Modernă:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi84s20KmDleKjae_gtE7OM6DG4mWL_pd0pcbsPS1ET4BbV5ztVgSdaIH4tNE1MOMGRZSTElWiUBeUquHvNfDEGbFCLgV65-pl9ARbSxR1-e3rbtPOVztlCaTkZTq7D3Va8MVU1gBJ-ZiM/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi84s20KmDleKjae_gtE7OM6DG4mWL_pd0pcbsPS1ET4BbV5ztVgSdaIH4tNE1MOMGRZSTElWiUBeUquHvNfDEGbFCLgV65-pl9ARbSxR1-e3rbtPOVztlCaTkZTq7D3Va8MVU1gBJ-ZiM/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Stilizarea existentă din Epoca Fierului pe steagul Iranian “Derafș Kaviani” - cu roza în 4 colțuri ca simbol regal - a apărut atât în Europa pe drapelul cu Soarele Macedoniei, cât și în Asia la Săsani (în mileniul I au fost și apropieri - cel puțin onomastice - între Săsani, Sciți, Secui, Șvabi, Sași, Scandinavi, Scoțieni, ș.a.); Geții aveau semnul solar iar Dacii aveau semnul lupesc (culorile de bază mereu fiind cele 3 regăsite la tricolorul Românilor Moderni: roșu, galben și albastru). Este de ştiut că dinastia regilor Geto-Dacilor (care a cârmuit Tracii Nordici) a fost numită - în diversele limbi ale vremurilor - ca Duras / Ghiura sau Zuraz / Gurag, de fapt fiind Gherghină / Ghergană, adică Gherga; în mileniul I î.C., coasta Dobrogeană a Mării Negre a fost masiv colonizată de cei din Caria = Ţara Gherghiţilor (de pe coasta V Anatoliană a Mării Egee), unde cel mai mare aşezământ religios era Sanctuarul Gherga, administrat de aristocraţii Gherga, deopotrivă preoţi şi nobili: aceia au fost astfel atât în Anatolia, cât şi în Balcani - Dobrogea fiind regiunea Balcanică a spaţiului Român - iar Decebal a fost ultimul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“g/herțeg” =</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> rege al Daciei independente (actualii Români sunt continuatorii Daco-Geţilor). La începutul mileniului I, istoricul Anatolian Dio “Chrysostom” / adică Dion “Gură-de-Aur” - contemporan cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">g/herțegul” Decebal - a scris că regii Geto-Dacilor erau de neam Zarab (respectiv “Sfânt cârmuitor” - după cum îşi avea înţelesul “Za-rab” - cercetătorii conectând Anticul Zarab de Medievalul Basarab = “Ban-Zarab”); numele Zarab şi Zuraz - inscripţionat inclusiv Zurazis - au fost în evidentă suprapunere funcţională / regală, lingvistic utilizându-se des “Z” pentru “G”: de exemplu, documentele Medievale l-au consemnat la dreapta domnitorului Român Mircea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” - din Dinastia Basarab - pe dregătorul Gorga ca Zorza (chestiunea “G”=“Z” a fost valabilă timpi îndelungaţi şi în alte zone ale lumii, nu numai în spaţiul Român). Altfel, preotul ortodox Nicolae Feier din Ardeal în cartea “Zestrea strămoșească” din 2009 a scris că în vechime nobila pasăre - cu notarea “pasarevs” - putea fi cea conectată cu Basarab / Pasarab (de unde onomastica regală “reus” a cârmuitorilor Românilor pentru timpi îndelungați): de pildă, pajura, acvila, vulturul, șoimul ori corbul au fost emblematice pe ghergurile Românești. Privind vechimea unor oameni - iar în spațiul Românesc de exemplu au fost atestați Cabirii puternici, adică Gabrisți, în Epoca Bronzului - pe Insula SamoTracia / Electria, Kabirii erau ştiuţi ca “Sfinţii Focului” iar corespunzător lui Pindar / poet din mileniul I î.C. primul om de pe Pământ a fost un Kabir numit Adamas (în Tradiţia de pe vecina Insulă Tracă “Lemn-os” / Lemnos, “Ad-amas” / Adam însemna “om din Eden”); literalmente, Kabirii / “Ka-Bi-Rii” semnificau “forţele sufletului solar” (unde Ka = energie, Ba = suflet, Ra = soare). Senatorul Roman Nigidius Figulus 98-45 î.C. a scris despre “Cei Măreți” - știuți în lumea Antică drept “Penați”, care și penetrau - sosiți pe Insula SamoTracia într-o navă făurită din “foc cosmic”, poveste pe care a cules-o și a consemnat-o atunci (în secolul I î.C., adică la sfârșitul mileniului I î.C.): “Aceia au ajuns pe Pământ într-o stea în flăcări care, atunci când s-a prăbușit pe Insula SamoTracia, a spart stâncile în bucăți mici; acolo, Cei Măreți și-au făcut casa” (Penații / străjerii depozitelor erau divinii asociați cu Larii - găzduiți de Vestale - adorați întâi de Troiani iar apoi de Romani, în forme de statuete portabile care protejau gospodăriile, primii Gardieni Lari fiind pruncii Gherganului Hermes cu nimfa Lara, ştiută ca “Tacita” / “Muta”, după cum a scris pe malul Pontic poetul Roman Ovidiu în “Fastele”, Festivalul “Larentalia” Antic fiind imediat după solstițiul de iarnă, în fiecare 23 XII, cu invocarea Geniilor / spiritelor şi Manilor / sufletelor din “Lumea Cealaltă”); despre termenul de nevastă / “ne-vastă” se poate observa că era “ne-vestală”, adică “ne-fecioară” / “ne-virgină” (Vestala întreținea focul cu prețul vieții, căci stingerea aceluia atrăgea stingerea vieții ei). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Medical a fost explicat şi prin întârzieri mentale fenomenul de para-rotacism (adică tulburarea de articulare / de pronunţie numită dislalie, prin care “R” ajunge înlocuit de “L”, aşa cum des s-a întâmplat în trecut). Este interesant că termenul Scandinav pentru “argilă” s-a fixat ca “Ler” - “Lera” în Suedeză, “Leire” în Norvegiană - la Români ştiindu-se din mare vechime de “Lerui, Ler” / incantaţia ce a generat “Aleluia” (prin personificare, venerarea datorându-se calităţii nemuririi, fiind cunoscută şi apreciată stăpânirea Erelor / vârstelor sau timpurilor / vremurilor), în Canaan folosindu-se “Aleluia” în Epoca Fierului. De pildă, în acele timpuri, Celţii - Keltoii = Ghergoii - îl aveau pe Zeul Llyr al Mărilor şi Furtunilor iar prea-înaltul tânăr Zeu al Războiului la contemporanii Etrusci, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">care se desemnau ei înșiși drept </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rasenae”, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">se numea Laran / “Lar-An” (Etruscul “Lars” însemna “înalt”). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Polar / “Po-Lar” = “Sf. Lar” (căci “Po” = “Sfânt”); onomastic, ancestralul polar / Sf. Lar semnifica că era extrem Nordic, Hiperboreu: iată aşadar şi argumentarea literară / lingvistică despre sorgintea respectivă, începând cu Românescul Ler. O altă abordare semnificativă ar fi că Balaur / “Ba-Laur” = Sufletul Larului / Lerului (căci “Ba” = “Suflet”): ancestralul “suflet regal” = “Balaur” era conectat cu sorgintea din Stepă - unde şarpele a fost stimat totemic, ca atare de pildă apariţia reptiliană regăsindu-se în străvechiul tablou al şerpăriei din părul Gorgonei ori stindardul dragonic fiind emblematic înfipt în suliţă mai ales la Geţi / stăpânii Marii Stepe a EurAsiei, șarpele având și o dimensiune acvatică - conexiunile străvechi evident legând “sufletul regal” ştiut ca Balaur de tipologia zmeului (echivalat cu fostul soi Uriaş Cro Magnon sau Neandertal); cârmuitorii - adică regii - oamenilor din Stepă erau urmaşi ai Uriaşilor, respectul faţă de ei impunându-se în timpurile îndepărtate şi prin forţă ori teamă (doar provenienţa nobilă clamată singură neconvingând). Cercetătorul Dan Alexe a susţinut în 2015: “În paştună, limba indo-europeană a talibanilor din Afganistan, ‘bală’ cu ‘a’ lung este un monstru înfricoşător din basme cu care sunt speriaţi copiii. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În nenumărate alte cazuri paştuna prezintă arhaisme, de gramatică sau lexic, ce o apropie de latină, albaneză şi de multe alte limbi indo-europene occidentale. În paştună, ‘bală’ (sau ‘belă’) e omofon şi a fuzionat cu împrumutul din persană ‘bală’ = ‘necaz’, ‘calamitate’, ‘dezastru’; acesta, la rândul său, a trecut în turcă cu acelaşi sens: ‘belâ’ = ‘necaz’, ‘nenorocire’, de unde a ajuns în română ca ‘belea’. Prezenţa în 3 puncte ale domeniului indo-european (Afganistan, Balcani, Roma) a lui ‘bala’ / ‘belua’ pentru a desemna un monstru imund (cel pe care, din noaptea timpurilor, îl mai chemăm şi ‘Bau-Bau’), nu poate fi o simplă coincidenţă şi ne trimite la trecutul preistoric al celor care s-au extins din India până la Oceanul Atlantic, indo-europenii”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPKrKQ9xezQJVAaMhI_osIezzT5uZbhEA29ZMY9zido2tF0ZoGhCGe4HaX2gOMUY4YNBRDxQoZwFFgxSBiW8okFFf7TpXTnYMB_z8efBMcjinDdDHeiyzn27eEh7mZ0XddkYd-aSow5xc/s1600/image500.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPKrKQ9xezQJVAaMhI_osIezzT5uZbhEA29ZMY9zido2tF0ZoGhCGe4HaX2gOMUY4YNBRDxQoZwFFgxSBiW8okFFf7TpXTnYMB_z8efBMcjinDdDHeiyzn27eEh7mZ0XddkYd-aSow5xc/w400-h276/image500.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Rai = Eden</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aproape toate aspectele pre-diluvienei Atlantida sunt explicabile, însă arheologic încă n-a fost găsită (dacă ar fi găsită, atunci poate ar apărea alte aspecte de explicat, ca de exemplu tehnologia sa neobişnuită faţă de nivelul vremurilor, etc). Locaţia Atlantidei de-a lungul timpului a pasionat mulţi cercetători - deoarece urmele sale fizice n-au fost găsite în Oceanul Atlantic / locul presupus la prima impresie - posibilitatea cea mai apropiată de impresia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">aşezată </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">logic fiind pentru capitala ei fundul Mării Negre actuale (fostă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pontus Euxin”). Un străvechi concept era că marele Okean / Oceanus înconjura pământul ca un enorm Râu ce alimenta cu apă proaspătă dulce toate apele potabile din natura planetei: straturile acvifere, izvoarele, marile Fluvii, inclusiv norii; Okean forma limita lumii locuite (şi nu oceanul planetar, format din apă sărată). Titanul Oceanos / Okeanos, fiul Cerului / Uranos şi Pământului / Gaiei, a fost patronul enormei ape - dulci şi curgătoare - având cu sora şi soţia sa Tethys, fiica Cerului / Uranos şi Pământului / Gaiei (patroana Meandrului, Nilului, etc., ea fiind Zeiţa Umidităţii) mulţi copii, printre care nimfele, geniile naturii: Oceanide, Nereide şi Naiade; e de ştiut că nici sirenele, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">femeile fatale”, fiicele Gaiei conform tragicianului secolului V î.C. Euripide, nu aparţineau Mărilor / oceanelor, respectiv apelor sărate - toate acele făpturi mitologice trăind pe maluri - sanctuarele lor fiind izvoarele, fântânile, mlaştinile şi stâncile (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh” - ce descrie viaţa dinaintea Potopului - a precizat că sirenele erau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">muierile care i-au ispitit pe îngerii Gregori”, întâi în N Galileeii, pe Înălţimile Golan / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gol-An”: un loc Muntos îndepărtat de Mări sau oceane dar apropiat de Râuri, de Lacuri şi de fântâni / respectiv de apele dulci). În </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dicţionar de simboluri” stă scris despre nimfe: “divinităţi ale apelor limpezi, ale izvoarelor. Ele aduceau pe lume şi creşteau eroi. Trăiau şi în peşteri, prin locuri umede: de aici, un anume aspect htonian, de temut, orice naştere fiind în relaţie cu moartea şi invers. Divinităţi ale naşterii - mai cu seamă ale naşterii întru eroism - ele au suscitat o veneraţie amestecată cu teamă. Nimfele furau copii şi tulburau minţile oamenilor când li se arătau. Amiaza era momentul epifaniei nimfelor. Cel care le vedea cădea pradă unui entuziasm nimfoleptic. De aceea, se recomanda ca la amiază să nu te apropii de izvoare, cursuri de apă sau de umbra anumitor arbori. O superstiţie mai târzie s-a referit la nebunia care-l cuprindea pe acela ce zărea o formă ieşind din apă, sentiment ambivalent de atracţie şi teamă, fascinaţie exercitată de nimfe, aducând după sine nebunia, abolirea personalităţii. Ele simbolizau ispita nebuniei eroice, care năzuia să se desfăşoare în isprăvi războinice, erotice sau de orice alt fel”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de remarcat că mezalianţele om-animal au apărut din Epoca Pietrei prin făpturile feminine, întâi ca sirene (cu trup de peşte / delfin), apoi ca Sfântă / Sfinx (cu trup de leoaică); atât </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fecioarele apelor” (după cum erau numite sirenele), cât şi Marea Mamă / patroana Pământului (sub formă de Sfântă / Sfinx), aveau rude înaripate des reprezentate ca Gardienele porţilor Templelor: e de reţinut că întâi sirenele au fost ale Lacurilor iar apoi ale Mărilor. Corespunzător </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului armânesc-românesc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> redactat de către Dr. Tache Papahagi, dintotdeauna pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fecioară” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tânără” s-a folosit termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergheană” iar pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fecior” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tânăr” s-a folosit termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ghirghenu” (“simpaticii” fiind “Ghirghini”; astfel a derivat şi “virghir/ă” = “virgin/ă”): în Aromână s-au conservat astfel sugestiv numele celor care au fost în Vechea Lume “nuni” = “prunci”, anume că aceia erau tocmai Ghergani (nominalizarea începând cu cele mai îndepărtate vremuri, din zona mitologică patronată de supremul Zeu An, ai cărui prunci / prinți generic se numeau “nun”, de exemplu Sumerienii numind descendenții Marelui An ca Anunaki).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În Antichitate, Ţara Magilor era ştiută ca aceea a Mezilor - Media, adică Hyrkania / Ghergania, a Gherganilor - aflată în S Mării Caspice, la N de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gol-An” / Golan şi respectiv de Galileea (este de remarcat că Marea Caspică e cel mai mare Lac sărat din lume iar Lacul Galileeii e cel mai jos Lac dulce din lume); Imperiul Median - al Mezilor = Magilor - s-a întins dintre Afgani până între Azeri (adică între ceea ce sunt actualele Afgani-stan şi Azerbaidjan), arealul stăpânit în maxima extindere cuprinzând deopotrivă Aryana / Platoul Iranian şi Arran / Albania Caucaziană: Ţara Ghergarilor. Se poate observa că numele acelei Ghergane mame Tethys / Thetys (de fapt </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Thet-us” = Thet / vechiul termen Grec </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“tethe” însemnând “bunică”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) era al străvechii Zeiţe, versiunea masculină Egipteană fiind prin vechiul Zeu Thot; poeţii Homer şi Hesiod din Anatoliana Cume, matematicianul Thales din Anatolianul Milet, ş.a., atribuiau lui Thet / Thetys întreţinerea tuturor fiinţelor (pe de altă parte, vechii Egipteni îl ştiau pe Thot ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arhitectul Universului”, după planurile căruia fiind realizate marile lor monumente / care fizic există, însă ale căror schiţe inginereşti n-au fost găsite arheologic până acum niciunde şi sunt destule monumente măreţe, implicând eforturi sofisticate de concepere şi de ridicare: în vechiul Egipt, Zeul Thot era considerat la On / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Heliopolis” ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“inima lui Ră”, adică sediul inteligenţei divinităţii solare iar la Memphis ca “limba lui Pitah”, adică “limba Egiptului” - Pitah / Ptah fiind numele iniţial al Egiptului, aşa după cum Put era vechiul nume al Libiei, conform numelui fratelui Hamit mai mare al lui Canaan, în imediata vecinătate cu Egiptul regiunea fiind cunoscută ca Berqa / Barka - căci Thot era ştiut drept “Verbul Creator”, patronul ştiinţelor, care ca Mag suprem a iniţiat-o în Magie pe Sacra Mamă Isis / “I-sys”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Este de observat că în cadrul ritualurilor de iniţiere, misţii - adică iniţiaţii - erau împopoţonaţi cu nişte pălării mari în formă conică, confecţionate din ierburi înalte (interpretarea populară fiind că tichia ascuţită sau gluga erau considerate simboluri falice). În Vechiul Testament / Biblie, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” 10:6 a anunţat cei 4 prunci ai lui Ham, fiul patriarhului Noe, care în timpul Potopului a fost pe arcă (vechii Egipteni îşi ziceau Hemi iar vechii Evrei - care au scris Vechiul Testament - au emigrat din Egipt): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Iar fiii lui Ham au fost Cuş, Miţraim, Put şi Canaan”; primul născut Cuş a fost etnonimul unor însemnate populaţii din Africa şi Asia, Miţraim / “Miţ-raim” era sinonim cu “Moşul Raiului”, Babilonian notat ca “Mus-Ri” / Musri - fiind egalat de către istoricul Philon din Byblos cu Misor, cel care a introdus în lume uzul sării, fiul Titanului Magos şi tatăl “Taurului Solar” Taaut / Thoth iar conform cronicarului bizantin George “Syncellus” / “Co-locatarul” el corespundea primului faraon Menes, stăpân peste Egipt, tărâmul pisicilor / mâţelor - Put a fost eponimul Libiei şi în fine, mezinul Canaan a fost tatăl lui Gherghe-seu / Sf. Gherghe (iată că şi biblic Ghergheii au fost notaţi drept Canaaniţi, respectiv cei mai tineri Hamiţi, inclusiv genetic Ghergheii fiind ştiuţi ca recenţi pe scara temporală). Așadar, Hamitul Sf. Gherghe din Canaan - Vestul Asiei - avea din partea paternă (a tatălui) unchii și verii primari în NE Africii:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJDlXG2nsJxU_5c2sfExsTGf4sIpdv2frtPFn7d-nI9VQ3JRWW7IwgpFC2I-VWO28ANDt8qBL3aSVEzebxgD0BNjcYGZDaQTSexzEtKe7-Ol-9OQgsMPJqutaHoyzvRSqY0OPaeUEsxZQu/s1600/image1175.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="372" data-original-width="480" height="310" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJDlXG2nsJxU_5c2sfExsTGf4sIpdv2frtPFn7d-nI9VQ3JRWW7IwgpFC2I-VWO28ANDt8qBL3aSVEzebxgD0BNjcYGZDaQTSexzEtKe7-Ol-9OQgsMPJqutaHoyzvRSqY0OPaeUEsxZQu/w400-h310/image1175.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Stăpânirile fraților mai mari ai lui Canaan</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În perspectivă geografică, cei 4 feciori ai lui Ham au fost - în ordinea biblică a nașterilor - Etiopian, Egiptean, Libian și Canaanit (azi Palestinian / Israelian): așa s-au și înmulțit bărbații Homo Sapiens - la început, toți negri - treptat de la S spre N; se poate observa că stăpânul Egiptului a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mis-Raim” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Miț-Raim” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moșul Raiului” și e de știut că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Negru” s-a fixat la Suomi / Finici ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Musta” / “Mus-Ta”, de exemplu Marea Neagră în limba lor fiind “Musta Meri” (ca Marea Moșului-Tată, adică Marea bunicului)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Masculinizarea a fost practicată şi de vechii Greci - plasați între Egipteni și Suomi / Finici - de pildă Gherghinul Homer în cântul 14 din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iliada” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“195. Pân’la hotarul pământului vreau să mă duc spre vederea / 196. Lui Okeanos, al zeilor tată, şi-a mamei lor Tethys”, “240. …apele lui Okeanos / 241. Râul din care cu toţii noi zeii ne tragem fiinţa”, etc.),</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> făcându-l pe Zeul apelor dulci Okeanos - fratele Rheii - eponimul Fluviului Istru, care era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râul Rheii” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">DunăRea” / Dunărea: apa curgătoare patronată de sora sa (mama lui Anax / Poseidon, Zeul apelor sărate); sorgintea unor asemenea transferuri se explică prin străvechimea lor, cu rădăcinile în timpurile androginilor (ale făpturilor umane fără sex / gen definit precis ca de formă imprecisă, adică nici muieresc, nici masculin). De altfel, Dr. Mihai Vinereanu a arătat în 2018 că atât Ga pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pământ”, cât și Get ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">omul Pământului” au provenit din rădăcina proto Indo-Europeană </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“<span style="background: white;">*<strong><span style="font-weight: normal;">g</span></strong>‘<strong><span style="font-weight: normal;">hđ</span></strong>-<strong><span style="font-weight: normal;">em”</span></strong> / </span>“<strong><span style="background: white; font-weight: normal;">g</span></strong><span style="background: white;">‘<strong><span style="font-weight: normal;">hđ</span></strong>-<strong><span style="font-weight: normal;">om” (rezonând deopotrivă cu Ham și Om) ce se folosea de pre Kurgani la indicarea </span></strong></span>“<strong><span style="background: white; font-weight: normal;">Pământului”.</span></strong></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhis0MELi_yRcJb1QFIQT5okKzhBI6QnCIjbnc8GYi9VR0JUqWpWxem4VVGgZz9rSoYQmomPNhBbI9lBrGrJT0rk34YRlRmK56eSZGqslAvN9Lv73RfBpabvnaJfHt9k4_HmxGpihJTSAY/s1600/image502.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhis0MELi_yRcJb1QFIQT5okKzhBI6QnCIjbnc8GYi9VR0JUqWpWxem4VVGgZz9rSoYQmomPNhBbI9lBrGrJT0rk34YRlRmK56eSZGqslAvN9Lv73RfBpabvnaJfHt9k4_HmxGpihJTSAY/w312-h400/image502.jpg" width="312" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Marea Gorgană / Caspică</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Denumirea Caspiană - pentru Marea Caspică împreună cu zona înconjurătoare - era strâns legată de străvechii Kaspi / Caspi, de pildă Anticul Georgiano-Anatolianul Strabon în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia” XI 3:1 consemnând la începutul mileniului I că </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“întregul perimetru Caspic - inclusiv marea - aparținea Albanilor / tribul după care și-a primit numele acum fiind dispărut”: arheologul German Ernst Herzfeld 1879-1948 i-a identificat pe Kaspioi / Caspi cu Kasiții / Kușanii anteriori Indo-Europenilor, care populau Munții Zagros (geograful Georgiano-Anatolian Strabon XI 1:7 a mai scris despre Caspica şi că era Marea Hyrkană). Dr. Mohammad Ajam a explicat despre “Numele Mării Caspice”: “Numele său a derivat de la oamenii care i-au populat țărmurile, toponimia reflectând prioritar suzeranitatea istorică; Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, pe malurile sale urmele arheologice dezvăluind existența paleolitică a primilor oameni civilizați vreodată. De-a lungul timpului, Marea Caspică s-a numit Gorgan / Jorjan, Ghilan / Jilan, Kharazm, Korasan, etc., Europenii spunându-i Hyrkan, Morgan, Khazar, Caspică, ș.a.” (De-a lungul timpurilor, stăpânii Gorgani riverani ai Caspicii au fost numiți Dakhi în E, Hyrkani în S, Albani în V, etc., de pildă în Munții Caucaz din apus prezervându-se ca Gargari / Ghergari, căci cei de pe înălțimi, în mediu mai izolat, s-au dovedit întotdeauna mai conservatori decât cei de la joase altitudini, unde mediul permite circularea mai amplă; în Antichitate, MasaGeţii din N Caspic au fost ştiuţi ca Alani: despre Halani / Iazygi se ştie că au fost rudele Alanilor / Oseţilor din Caucaz şi că au ajuns să numească pe teritoriul României de exemplu “târgul Iaşilor” iar Yesza / Yassa în Panteonul Polon / “Po-Alan” a ajuns Zeul suprem, protejat de Amazoana Lada). În Epoca Pietrei, Ghergarii au populat malurile Caspicii - Mare denumită Gorgană datorită lor - dar totuşi, fiind sărată în mică măsură, i-a determinat pe Gherghi / Ghergari să ajungă şi pe malurile Pontului dulce, care era un uriaş Lac cu apă dulce alimentat din topirea Nordicei calote polare înainte de a deveni Marea Neagră (sfârşitul dulcelui Lac Pontic şi începutul săratei Mări Pontice a fost în mileniul VII î.C., după cum au reţinut şi străvechile relatări ale Românilor, foştii oameni ai Raiului, ai soarelui Ra şi ai Râurilor; la sfârşitul glaciaţiunii, “Ru-mânii” / “Ro-mânii” au coborât “din cer” - adică de pe înălţimile Munţilor - în Văile ce se încălzeau, prezenţele lor la Vale fiind lângă valurile apelor curgătoare dulci, astfel ajungând să fie ştiuţi şi ca Valahi mai ales în Vestul Pontic).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAjyEQQgaE7l9vm9KC7CF2YuNM84ItptJ-sUkAg651yQ85TBTMo6NNhPcVBD4zSgT2WN3sPdODJxwnGXhiKaNLakqORdHtnSBNAetX4TTBWPA_XkVwrUUZJwO0-vf7WAWi67lT9zwwDDk/s1600/image504.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAjyEQQgaE7l9vm9KC7CF2YuNM84ItptJ-sUkAg651yQ85TBTMo6NNhPcVBD4zSgT2WN3sPdODJxwnGXhiKaNLakqORdHtnSBNAetX4TTBWPA_XkVwrUUZJwO0-vf7WAWi67lT9zwwDDk/w400-h312/image504.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Mama Isis</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Român Petre Morar a scris: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Un important postulat se enunță astfel: ‘Un nume propriu provine din limba și cultura în care are o semnificație ca substantiv comun, adjectiv sau verb’. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zeul zeilor vedici a fost Diaus Pitar = </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tatăl Ceresc (pe vremea romană, Diaus Pitar a devenit marele Jupiter; observați aici mecanismul de agregare a 2 nume vechi, ca proces de formare a unui nume propriu nou). Diaus Pitar la greci a devenit Cronos, care analog lui Pitar a fost deposedat de către propriul fiu, în cazul vedic Indra, care l-a prins pe Pitar de picior și l-a tras jos din Ceruri. Găsim în limba română cuvântul ‘pitar’ explicat: ‘titlu dat boierului care se ocupa de aprovizionarea cu pâine’. Cuvântul românesc ‘pitar’ este asociat cu pita, exact cum era și în vechime, unde era folosit ca titlu de familie, dat bărbatului care era responsabil cu câștigarea pitei. Este o potrivire sintactică și semnatică perfectă între însăși numele regelui zeilor vedici, marele Pitar / Tatăl Cerurilor și substantivul românesc ‘pitar’. Numele vedic Pitar are corespondent în limba română substantivul comun ‘pitar’, deci numai poporul care vorbește limba română a putut crea numele vedic de Dyaus Pitar (cu multe milenii în urmă acest popor a fost poporul arian din spațiul carpatin, popor devenit mai târziu traco-geto-dac)”. A rămas</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> interesantă credința vechilor Egipteni despre Zeul Focului Pitah / Ptah că s-a retras în Sud, de unde controla apele Nilului, înaintea plecării realizând primul oraş, pe care l-a numit On - în onoarea Zeului Cerului An - unde şi-a instalat fiul Ra / Zeu atât al Cerului cât şi al Pământului, care la On (identificat ca Heliopolis, azi Cairo / oraş mai populat decât oricare de acum din Europa) a făcut un mare altar, unde şi-a adăpostit </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">obiectul sacru” cu care călătorea; </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Cealaltă” / din adâncuri - unde mergea Ra - la Egiptenii vechi se numea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tuat”, respectiv Khert / Gherg şi literalmente însemna </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Tărâmul Zeilor Muntelui” (cu reprezentare prin “Textele Piramidelor” sub bolta cerului, ca o uriaşă Vale ovală înconjurată de Munţi înalţi, prin care curgea un Râu cu foarte multe braţe - ce însă în cea mai mare parte a timpului nu erau navigabile, aşa încât arca lui Ra era utilizată ca “barcă de pământ” / sanie - ţinta destinaţiei după traversarea Lacului de pe fundul acelei genuni / cuve alungite fiind scara celestă din vârful “Muntelui Luminii”, pe care se ţinea legătura şi cu Cerul):</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">între ceea ce în S Mediteran era Zeul Focului Ptah (tatăl protector al pâinii făcută în vatra incandescentă / cuptor) şi ceea ce în N Mediteran era Zeul Făurar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">He-Phaistos” / Vulcan, iscusit mânuitor al focului - patronul meşteşugarilor - au fost echivalenţe semnificative.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji7wTdUwkMMSYlfA-WyuJiRCrJpLfBkID5wtorzWSTNPx-I1foaGykI4mGl1bZPtBhQ6Cu1pUl7p3q3CqcWHw5wolR7e-_XAVGH3wdX9_7w7Mc6vQsxHz6UsNGSy1AvxdAle472g_mq7U/s1600/image689.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji7wTdUwkMMSYlfA-WyuJiRCrJpLfBkID5wtorzWSTNPx-I1foaGykI4mGl1bZPtBhQ6Cu1pUl7p3q3CqcWHw5wolR7e-_XAVGH3wdX9_7w7Mc6vQsxHz6UsNGSy1AvxdAle472g_mq7U/w242-h400/image689.jpg" width="242" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zeul Hefaistos / Vulcan</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2003, Camelia Tripon din România a reflectat într-un studiu: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cercetătorii au dovedit că vechii egipteni erau albi iar americanul Edgar Cayce a afirmat că ‘Marea Piramidă a fost construită de Ra-Ta şi tribul său; ei veneau din Carpaţi’. Hathor era zeiţa egipteană a asfinţitului şi călăuză a morţilor. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum ştim, oamenii când mor trec ‘hotarul’ dintre lumea celor vii spre lumea cealaltă. Hathor a fost soţia zeului Ra şi mama lui Horus, fiind patroana muzicii, dansului, dragostei şi bucuriei. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De aici un alt cuvânt legat de numele ei este şi ‘hatâr’ (a face cuiva pe plac). În ‘Larousse’ se afirmă că ‘Nu se ştie de ce egiptenii au considerat-o pe Hathor şi Doamnă a Puntului’. Dacă facem legătura dintre imnul înălţat lui Amon-Ra, în care se spunea că zeul-soare venea din ‘Punt’, înţelegem; de asemenea, inscripţiile egiptene de la mijlocul mileniului II î.C. menţionau că ei au ajuns la un ţărm jos şi au navigat în lungul unui fluviu, unde locuitorii aveau pielea asemănătoare cu a egiptenilor, purtau barbă şi părul lung, şi au adus aur de acolo. Prin acea relatare ajungem la Dunăre - la aurul ce putea fi transportat pe la Porţile de Fier - şi ajungem la vechimea Doamnei din Punt sau din Pontul Euxin, cum i s-a spus în istorie. Termenul vechi indo-european Hatha-Yoga defineşte un sistem hindus care prin exerciţii fizice şi posturi necesare purificării conduce la ‘eliberări’, adică la trecerile hotarului dintre vii şi ceilalţi. ‘Dicţionarul explicativ român’ menţionează că ‘hotărî’ are aceeaşi rădăcină cu ‘hotarul’, ignorând că din Altai s-a trecut peste teritoriul locuit de indo-europeni. Unor lingvişti le este greu să cunoască istoria, când mai simplă este deschiderea unui dicţionar al vecinilor. Cum s-au înţeles egiptenii, grecii, macedonenii, persanii cu geto-dacii atunci când făceau schimburi comerciale? Ne spun Ovidiu şi Horaţiu, născuţi înaintea lui Iisus: dacii aveau un idiom asemănător latinei. Dacă am intrat în ‘hora’ cuvintelor, putem să-i reabilităm şi acestui termen originea: acum 6 milenii - cu 2 milenii înaintea chinezilor - hora era incizată pe vasele Culturii Cucuteni, când a fost şi un cult solar, cu semne cunoscute ca Yang-Yin (păstrate în desene şi sanctuare); poate aceasta este explicaţia la spusele lui Jean Vertemont, care afirma că indo-europenii au dus civilizaţia lor până în China. Hora este un dans ritualic închinat soarelui. El leagă românii de egiptenii care au avut un cult solar şi o trinitate prin Ra, Hathor şi Horus, ce reprezentau o horă a ciclului diurn. Coroana Boreală - constelaţia ce străjuieşte cerul României - în popor se numeşte ‘Hora’ iar o astronomie de excepţie s-a practicat la Sarmisegetuza (sora cunoscutului Stonehenge)”. În 2012, cercetătorul Român Costel Popescu a scris: “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Sarmisegetuza, în Munţii Şureanu, la Grădiştea Muncelului, lângă Orăştie, se află un sit arheologic, care după numele Sarmis-Se-Getuza însemna Sarmis / Hermes - Nemuritorul - Geţilor. Sarmis sau Hermes era nepotul Titanului Troian / Atlas, rege / bazileu peste cele 2 Sarmaţii, adică fostele regate ale lui Uran în nord (viitoarea Atlantidă) şi Ra în sud, Mare Preot al Soarelui în sud şi - ca orice mare preot al sudului - purta numele de Apolo, numit şi Io-An = Ianus cel cu 2 feţe (2 regate), Armis sau Hermes Mercurius Trismegistul (de 3 ori mare, rege, profet</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi înţelept)”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Însemnarea Egipteană veche despre </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Cealaltă” - numită </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Neteru Khert” = “Gherg” sau “Duat” - era prin următoarele simboluri (Duat / Tuat făcea referire la “Casa celor 2”, adică a Cerului și Gliei):</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNiedWr47n7YRIBnNt-HZT49vVjI9_xff2cTvAHXezH6BN9nJQ-DQpvrwMMIAqiCC7xqpmHLENtWGZJpxaquZRvwqvVFKNftykvh7Uup9HqzDPeRxE9ws8gCHClE3lHZ5jUSTW7dj2IIo/s1600/image506.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNiedWr47n7YRIBnNt-HZT49vVjI9_xff2cTvAHXezH6BN9nJQ-DQpvrwMMIAqiCC7xqpmHLENtWGZJpxaquZRvwqvVFKNftykvh7Uup9HqzDPeRxE9ws8gCHClE3lHZ5jUSTW7dj2IIo/w314-h400/image506.jpg" width="314" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mărturiile vechilor Egipteni au rămas că ridicarea celor mai mari monumente ale lor a fost cu ajutorul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gardienilor Cerului” - nominalizat fiind însă doar Zeul Thot - dar planurile încă lipsind, ne-existând fizic niciunde, până azi (nici măcar o schiţă n-a fost găsită, în consecinţă deducţia ajungând la ideea că machetarea acelor vechi monumente de fapt nu aparţinea localnicilor, ceea ce confirmă Tradiţia Egipteană că autorul a fost Zeul Ceresc Thot). Respectivul cuplu de Titani Oceanos-Thetys / Ocean-Thet s-a evidenţiat prin neimplicarea - pe lângă liderul Erei de Aur, fratele lor Cron / Cronos, însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Timp” / cu înţeles similar Evreii vechi indicându-l pe Cain, primul născut al lui Adam şi Eva - în fapte reţinute ca semnificative pe atunci (de la Khronos / Cronos - care purta coarne - a rămas în vocabular coroana): nici în castrarea tatălui lor </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Uranos şi nici în bătăliile nepoţilor de pe Muntele Sacru Olimp (denumire ne-Indo-Europeană, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Olimp” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ulimp” însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iluminat”, aşa după cum Luna - unde </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">L”, ca şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Il”, era prefixul sfinţeniei - literalmente era Sf. Una = “L-Una”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Luna, prin Una înţelegându-se contrapartida feminină a masculinului Unu / An sau Anos / Onos); coarnele - înţelesul lor fiind de raze - încununau în formă de coroană luminatul şi nemuritorul cârmuitor, numit Cron/os, adică Timp. Sunt multe exemple de vechi alegorii, ca aceea despre dezavuatul Cain - de către rudele sale - ce a fost confirmată de istoria omenirii (că nomadul a fost ucis de timp) iar pe de altă parte despre timp, sub forma dezavuatului Cron - de către rudele sale - care a ajuns în abisul Tartar / Gargar. Nepot al lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An”, Poseidon - fiul lui Cron/os şi al surorii Rhea - după ce (ca parte a taberei Olimpienilor) a fost printre învingătorii vechilor Uriaşi, a luat în stăpânire Mările / apele sărate iar celălalt nepot, Zeus / fratele mai mic al lui Anax = Poseidon, a luat în stăpânire Cerul cârmuit cândva de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Uranos; variante asemănătoare despre primii oameni - cuprinzând păcatul primordial, fratricid / omor în familie, sexualitate / inclusiv castrare, triumful mezinului, etc. - au fost relatate de vechii Egipteni, de vechii Eleni, de vechii Evrei dar şi de vechii Etiopieni (de exemplu prin </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh”, cu eroii principali ca îngerii Gardieni Gregori) sau de către Sumerieni / autonumiţi Ghiengar, despre Gardienii Kurgar-Ru, partea Muntoasă a Sumeriei de altfel fiind numită Kurgal: la Sumerieni </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“kurgaru” era “sămânţa vieţii” iar în Română s-a fixat “curvaru” cu sensul de persoană destrăbălată (întreţinând relaţii sexuale cu oricine). “Latino-maniacul” Dan Alexe în cartea sa “Dacopatia şi alte rătăciri româneşti” din 2015 a admis: “Kurva e un termen preistoric”; însemnând “dragă”, “latinescul ‘cara’ - de unde vine ‘cherie’ în franceză, ca şi ‘cara’ în italiană - are aceeaşi etimologie cu ‘curva’.” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mama lui Anax / Poseidon, Ghergana Zeiţă Rhea - fiica Cerului şi Pământului Ga - ai cărei credincioşi erau numiţi Kureţi / Cureţi de către vechii Greci, conform filozofilor Antici ca Platon sau Chrysippos 279-206 î.C. din Soli 36,44 lat. N, 34,32 long. E / Kilikia, prin numele său însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Curgătoarea”, etimologic atribuită unei mari întinderi de apă, a cărei oglindă reflecta soarele Ra (însuşi cuvântul “Marea” / “Ma-Rhea” provenind de la Mama Rhea), cum au fost în acea familie lingvistică toate cele legate de ea, ca “măreţ”, etc.; inclusiv denumirea Dunării (principala apă curgătoare la Marea Neagră) a apărut din combinaţia “Danu” - orientalul pentru Râu - şi divina “Rhea”: concret, Dunărea era “Râul Rheii” (e de ştiut şi că paleo-Dunărea avea debit mai mare decât Dunărea acum).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCBeDsC5RtLr75XizHNYZOuWnfcKs3zR_J2kKZfpBC7fJyEcOcyyJiQ6ZbbLXKT9I-YGeAC2r1aPK4Y81wVmwOni2WtPvORl-tM9KwPJ8my9wmwcIA6srO8GBif8Hn25xUgnhIrXtUPxU/s1600/image508.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCBeDsC5RtLr75XizHNYZOuWnfcKs3zR_J2kKZfpBC7fJyEcOcyyJiQ6ZbbLXKT9I-YGeAC2r1aPK4Y81wVmwOni2WtPvORl-tM9KwPJ8my9wmwcIA6srO8GBif8Hn25xUgnhIrXtUPxU/w400-h278/image508.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Cuva Mării Negre</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În secolul IV î.C., filozoful Aristocles - zis Platon - fiind în vârstă a redat în 2 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dialoguri” ceea ce era consemnat cu hieroglife pe o coloană a Templului lui Net din Zau / Sais 30,57 lat. N, 30,46 long. E / Delta Nilului (acolo se pare că în tinereţe a fost sclav, vândut de Dionisie </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”, comandantul Siracuzei / Sicilia); Net / Neit la Egiptenii vechi era fiica soarelui Ra - atestată din timpul primei dinastii, adică de la sfârşitul mileniului IV î.C., în postura de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vaca Raiului” fiind considerată şi ca Nut / Nuit, patroana Cerului, existentă predinastic în Egipt - iar coloana cu povestea Atlantidei acolo putea fi din acel timp, instalată în Templul ei din Sais la sfârşitul mileniului II î.C., atunci când a fost ridicat (ca unul din parii / stâlpii întemeietori ai Sfântului locaş): Zeița Nut / Net a avut 4 copii, cununați între ei (Osiris și Isis, respectiv Set și Nebtet), datați în mileniul V î.C. Este de știut despre cea mai veche inscripție Cariană din Egipt că a fost una bilingvă tocmai pe soclul statuii Zeiței Net / Neith aflată acolo - în Templul ei propriu din Sais - datând din timpul faraonului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Psame-tik” / Psametik I (secolul VII î.C.), care a reușit să se elibereze de tutela Asiriană; pe atunci, Carianii - Gherganii din SV Anatoliei - asigurau garda faraonului iar textul însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pruncii Zeiței Net sunt Cariani”:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0sg5q8d1wppHA0QJMgynunHX8dh5pfmEnv3KOw-BwioJ1t7nV2FyicoMemSPpoy4oJWJUtRqYdQEZHZIzncAZ1Z0whtuZftKX62QTodk5_qXUjnUegtwj3dbPQnOHJHlra-BSjDeOZcI/s1600/image941.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="40" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0sg5q8d1wppHA0QJMgynunHX8dh5pfmEnv3KOw-BwioJ1t7nV2FyicoMemSPpoy4oJWJUtRqYdQEZHZIzncAZ1Z0whtuZftKX62QTodk5_qXUjnUegtwj3dbPQnOHJHlra-BSjDeOZcI/w400-h40/image941.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Inscripție Cariană / Ghergană în Sais</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este evident că printre depozitarii de prim rang ai cunoașterii Atlante au fost Carianii Gherghi: exact din acel timp al angajării lor la vârful puterii Egiptului (secolul VII î.C.) au început colonizările puternice ale Pontului - fostul areal Atlant - de către Cariani. Coincidența etnică și coincidența temporală nu au fost deloc întâmplătoare: printre urmașii vitejilor pirați Cariani - din rândurile cărora se recrutau atât viteji mercenari pentru faraon, cât și viteji coloniști pentru coastele Mării Negre - se știau multe despre Atlanți (însuși </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">părintele istoriei” - Carianul Herodot - a scris firesc despre Atlanți, în secolul V î.C). Coloniile se întemeiau corespunzător unei geografii sacre iar Carianii - care au fondat multe colonii pe malurile Pontice locuite de Geți - nu au făcut excepție de la așa ceva, ba dimpotrivă: s-au așezat temeinic pe fostele locuri Atlante din Bazinul Mării Negre (așa cum nu erau coincidențe de timp ori de etnie, nu au fost nici coincidențe de geografie). În Marea Mediterană s-au răspândit mari culturi ale Vechii Lumi; o întrebare potrivită ar fi: unde să fie căutată Atlantida? Spre răsăritul Mediteran ori spre apusul Mediteran? Vechiul Egipt nu și-a datorat apariția prin contactul cu capătul apusean al Mediteranei - acolo unde în Antichitate au ajuns să fie fixate Coloanele lui Hercule - și nici n-a fost influențat de vreo Civilizație oceanică, de dincolo de Gibraltar dar se știe că primii faraoni (dinaintea Antichității cu aproape 3 milenii), stăpâni în Valea Nilului inferior și în Delta Fluviului, se mândreau de străvechile contacte ale înaintașilor cu Atlanții, adică cu “Oamenii bărcilor”: așa ceva reprezintă încă un element despre proveniența Atlanților / “Oamenilor bărcilor” (Platon notând că aceia au fost în conflict cu băștinașii Balcanilor - din ceea ce se numea Peninsula Haemus - Egiptul fiind Țară Hamită); așadar - din perspectivă Egipteană - direcția spre Atlantida n-a fost Vestică, ci Nordică. Filozoful Crantor 350-275 î.C. din Ghirighia / Kilikia a verificat ceea ce a redat Platon, în Templul lui Net / Nut din Sais găsind coloana respectivă, care relata în hieroglife cele afirmate în manuscrisele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dialogurilor” (de altfel, aceeaşi poveste era cunoscută şi Sumerilor / Sumerienilor - care au instaurat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Paradisul pe Pământ” - ori vechilor Indo-Iranieni). O ipoteză este însă despre nivelul cunoștințelor hieroglifice ale investigatorului Anatolian, care putea să fi fost amăgit de relatările și traducerile localnicilor despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii Mării” de la sfârșitul mileniului precedent: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii Mării” au format o putere într-adevăr cutezătoare, pornită tot din N, în conflicte atât cu vechii Eleni, cât și cu vechii Egipteni (filozoful Platon a scris despre precedenții cutezători Atlanți = “Oamenii bărcilor” că au avut lupte deopotrivă în Balcani și în N Africii); Dorianii / Heraclizii și </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii Mării” - la sfârșitul mileniului II î.C., unii pe uscat și unii pe apă - erau înrădăcinați în Nordul Vechii Lumi (Bazinul Pontic), tot de acolo provenind și Atlanții / “Oamenii bărcilor”, însă anterior lor cu 5 milenii. Se poate observa că în Sais / Egipt înaintea vizitei Elenului Platon din secolul IV î.C. au trăit Cariani / Ghergani - din secolul VII î.C. - care desigur că știau chiar mai multe decât a scris filozoful Platon (aveau cunoașterea avansată deopotrivă deoarece au fost anteriori - deci mai apropiați de sursă - fiindcă au trăit acolo și nu au vizitat locul ca Platon, respectiv Carianii / Gherganii putând fi chiar cei care au ajutat transmiterea legendei Atlante); o dovadă scrisă a fost din secolul precedent filozofului Elen Platon ceea ce a scris istoricul Herodot Karka despre Atlanți (marele istoric Carian a fost în Egipt). Atunci când Gardienii Cariani au scris că erau din aceeași familie pe soclul sfintei statui a Zeiței Net în Templul din Sais al ei, orașul Egiptean respectiv din Delta Nilului a fost reședința faraonului pe care îl păzeau acei străjeri Anatolieni (cu rang de capitală, localitatea existând de pe timpul când profetul Moise a fugit de acolo cu robii Evrei neleproși); așa după cum a scris și filozoful Antic Elen Platon, preoții timpurilor știau multe - ei fiind în general și păstrătorii cunoștințelor importante - reciproca fiind valabilă la Cariani, care în Țara lor de pe partea cealaltă a Mării Mediterane aveau drept cel mai întins așezământ religios ceea ce a fost Sanctuarul Gherga (impozant, lung de circa 1,5 km, având în centrul său Templul Gherga / modest dar foarte semnificativ), oficiat de preoții Gherga: rolul concret Gherga a fost de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">placă turnantă” - asigurând cel mai important nod Carian, inclusiv din punctul de vedere al cunoașterii - pe relațiile de la Templu la Templu (între Gherga / Caria cu Sais / Egipt pe de o parte și cu coloniile Pontice, de pe tărâmurile ex-Atlante, pe de altă parte). Ținând cont că până în prezent Sanctuarul Gherga din SV Turciei nu a fost cercetat arheologic, ipoteza că ar putea revela artefacte surprinzătoare e deschisă: în secolul VII î.C. - când în Sanctuarul Anatolian Gherga pe lângă construcțiile din lemn au început să fie realizate și primele construcții din piatră - cele 2 așezăminte religioase (din Sais / Egipt = NE Africii și din Caria / Anatolia = SV Asiei “Mici”) erau cele mai relevante locații cultice pentru liderii ambelor popoare riverane, tema Atlantă fiind așa de pregnantă încât a determinat interes colonizator Carian ferm, implicând puternice desfășurări de forțe în Bazinul Pontic = S Europei, timp de secole; în spațiul României, pe coasta Dobrogeană - la S de Delta Dunării - și azi pot fi văzute vestigiile ruinate Cariane ale acelor timpuri (ca de exemplu Histria, Tomis / azi Constanța = cel mai mare oraș al regiunii și cel mai mare port al României, etc).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ6D30asYm9UQ4Wo6XOATH2I2I8h9PemtklrRP_MnGT0dqyyTd5D2yY2gXamFaLBzxKSPI2KLKaaIsycQfVP16OlekW9-5P6XIK848YXtwWTsclVhTgQzGWHZMib1ptKNqHAECr_Et1DM/s1600/image942.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="316" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ6D30asYm9UQ4Wo6XOATH2I2I8h9PemtklrRP_MnGT0dqyyTd5D2yY2gXamFaLBzxKSPI2KLKaaIsycQfVP16OlekW9-5P6XIK848YXtwWTsclVhTgQzGWHZMib1ptKNqHAECr_Et1DM/w400-h316/image942.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cu numele iniţial </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zau” - adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Zeu” -</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Egipteanul oraş Sais literalmente însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sfânta fiinţă divină” (de pildă, la Etrusci “ais” = “fiinţă divină” iar în timpul lor, cei mai respectaţi erau “Aus-Onii” / AusOnii, denumirea provenindu-le din legătura cu străvechiul termen “ais”: erau dintre divinii urmaşi ai lui An. Anticii Eseni / “Es-Eni” din Canaan - oriental “Hasan” fiind numele pentru “Frumos” - Asanii / Asăneştii Medievali = Aromâni imperiali ori înaintea lor Geţii “As” de asemenea ştiau că erau din neam divin, de pildă Valahii fraţi Asan / AsAn, care au întemeiat Imperiul Româno-Bulgar la sfârşitul secolului XII, de fapt fiind “corciţi” Cuman, ceea ce n-ar avea de ce şoca unii rasişti actuali visând purităţi entice, căci în fond Cumanii descindeau din Marii Geţi şi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> de altfel, în Evul Mediu Românii, descendenţi din Geţi, şi Cumanii, descendenţi din Marii Geţi, au constituit împreună Ţara Românească, alt element </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">incomod” privind primii voivozi Români fiind confesiunea lor creştină, nu ortodoxă ca a majorităţii supuşilor, ci catolică datorită lucrului lor îndeosebi cu Cavalerii Ioaniţi şi Templieri, trecerea oficială la ortodoxie fiind în secolul XIV, după interzicerea Ordinului Templierilor și datorită acţiunii viguroase a Sf. Nicolae Gherga = Sf. Nicodim, Aromân înrudit cu dinaştii Basarabi); de exemplu, istoricul Britanic Steven Runciman 1903-2000 în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria cruciadelor” a scris despre naţionalitatea Vlahă / Română a celor din Dinastia Asan / Asen - care în 1185 au întemeiat Imperiul Româno-Bulgar - iar Dr. Matei Cazacu în 2013 a susţinut că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asan era porecla” (Cumană - dată de mama fraţilor - însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sănătos”, numele lor de familie, după tată, nefiind ştiut): istoricul Bulgar Plamen Pavlov în 2000 a scris despre bijuteriile Cumane ale dinaştilor Asani, de problemele din secolul XII la Izvorul Sf. Atanasie de pe Muntele Athos cu luptătorii Cumani Assen, etc. (diversitatea etnică a multora de pe glob - inclusiv a celor aparţinând naţiunii Române - fiind mult mai bogată decât ar părea la prima vedere, ceea ce s-ar putea observa şi relativ facil oricând chiar pe vreo stradă din România actuală, privind la întâmplare varietatea grozavă a tipurilor de trecători, majoritatea cetăţeni Români, foarte diverși, deloc omogeni). Descendent al regelui Codrus al Atenei care a fost ucis de Doriani / Heraclizi în 1068 î.C., legislatorul Solon sosit din Balcani - discipolul înţeleptului AgaTârs Anacharsis din spaţiul Românesc - a fost în capitala Zau / Sais a Egiptului faraonic în secolul VI î.C. / în 590 î.C., când acolo garda faraonică era formată din Cariani / Ghergani (gazdele sale de limbă Greacă, la care nu numai că a tras, ci aceia fiindu-i şi îndrumătorii, pentru a cunoaşte organizarea locală); după cum a scris Plutarh, preotul Sonchis de la Templul lui Net din Sais i-a prezentat atunci lui Solon povestea Atlantă (Elenul Solon - care a călătorit şi pe coasta V Anatoliană - a fost un discipol al maeştrilor Gherghiţi / Ghergani, învăţând atât de la Cariani, cât şi de la nobilul AnaCharsis dintre AgaTârşii Dunăreni, înţelept omorât în propria familie din acea cauză / pentru ceea ce a făcut). În Egiptul pre-dinastic, Nut - protectoarea Cerului, acoperită cu stele, având ca simbol scara - a fost sora şi soţia lui Gheb / Keb, patronul Pământului, echivalaţi de Plutarh cu Rheia şi Timpul / Cronos; e de remarcat că la cei vechi a rămas nostalgia puternică după cei de la miazănoapte - chiar din Nordul îndepărtat / denumiţi Hiperborei - nu după cei din Vest (aşa după cum e poziţionat Oceanul Atlantic faţă de Africa şi EurAsia): principalele locuri de intersecţie între Finico-Ugrii Nordici şi Hamiţii Sudici au fost Caucazul şi Anatolia (e de ştiut că Finico-Ugrii aparţin Uralicilor iar Turkii aparţin Altaicilor). În particular, interesul vechilor Egipteni / Hamiţi de reţinere a poveştii a fost şi deoarece Atlanţii venind din N s-au aşezat la V de ei, în Libia (după cum numeau zona Africană din apusul lor); mai mult, este de observat că în concepţia veche Egipteană, sufletele morţilor se îndreptau întotdeauna spre V de ei - peste Sahara - acolo unde s-au stabilit Atlanţii: strămoşii spre care se îndreptau defuncţii (străvechea credinţă era că atunci când mureau, răposaţii se alăturau / se integrau marii familii a înaintaşilor), un rol similar în apusul Imperiului Atlant fiind îndeplinit, în spațiul Românesc, de regiunile Banatului şi Maramureşului, la marginile Carpaţilor Vestici, aflate </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dincolo” de Ardeal, ca părţi ale tărâmului unde s-au dus cei anteriori Atlanților. (Dacă Imperiul Atlant era acolo unde azi sunt apele Oceanului Atlantic, atunci la Vest exista America: pe continentul din Emisfera Vestică - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Nouă” - până acum nu s-au înregistrat însă ecouri Atlante de aceleaşi intensităţi cu acelea din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Veche” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oicumenă”, aflată în Est; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ecuatorul longitudinal”, adică meridianul Greenwich - numit astfel după un cartier al Londrei / capitala Britanică - convenţional delimitând Emisferele E şi V, trece prin apusul Europei şi Africii). Eternul Zeu Pitah / Ptah - după care Egiptenii vechi şi-au numit Țara de pe Valea Nilului - era al realizatorilor de bărci, echivalentul său Elen ajungând Poseidon, Zeul apelor sărate / redându-se astfel un parcurs istoric, de la apele dulci la apele sărate; cârmuitorii vechilor Egipteni s-au tras din Atlanţi = “Oamenii bărcilor” (la început, lui Pitah i se zicea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tatenen” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tanu”, fiind un aspect al lui Gheb: Zeul pământului din ape). În Egiptul vechi a fost o situaţie mlăştinoasă Fluvială echivalentă temei oceanice Atlante, aşa cum stă scris şi în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dicţionar de simboluri”: “În mitologiile egiptene, naşterea pământului şi a vieţii era concepută ca o ieşire din apele oceanului, asemenea peticelor de nămol rămase după scăderea apelor Nilului. Creaţia - chiar şi cea a zeilor - s-a ivit din apele primordiale. Zeul dintâi era numit ‘Pământul care iese la suprafaţă’.” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Povestea Atlantidei şi-a găsit în Egipt teren prielnic de păstrare timp de milenii datorită fenomenului revărsării Nilului cu regularitate - menţinând fertilitatea Văii inferioare a Fluviului - ceea ce a favorizat întreţinerea mitului diluvian (la fel petrecându-se în mediile umede fluviale Asiatice, din Ghienghir - vechiul nume al Mesopotamiei - ori vechiul Bazin Ggargha / Ghaggar din N Indiei).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg-0sDWBMYQrYNzjf8bKSS43bC1nXjL7D9YAv1H5oxS2BCYz91sm4guqVbiTjAOUh_60PEINxVrxIl-phrkhu1Q2n1S70fHOD2mz9kCPc_zhpF92hMkBKl024_6b84EQoi38Ok-edsO70/s1600/image943.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg-0sDWBMYQrYNzjf8bKSS43bC1nXjL7D9YAv1H5oxS2BCYz91sm4guqVbiTjAOUh_60PEINxVrxIl-phrkhu1Q2n1S70fHOD2mz9kCPc_zhpF92hMkBKl024_6b84EQoi38Ok-edsO70/w400-h300/image943.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Trilogia culturii”, filozoful Lucian Blaga - academician din România - a enunţat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Miturile nu pot fi tălmăcite în graiul ideilor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ceea ce ni se revelează prin mituri, nu este revelabil decât pe această cale. Acest ceva e inaccesibil ideii. Întocmai cum ceea ce este ‘poezie’ într-o poezie, nu poate fi tradusă în proză. A prozaiza mitul înseamnă a-l degrada la alegorie, şi este o ocupaţie seacă şi fără duh a pedanţilor, care focului astral îi preferă zgura. Miturile şi ideile au obiective diferite; în realitate, ele nu se întâlnesc deloc prin revelările lor. Astfel, ideile nu vor fi niciodată în stare să înlocuiască miturile, sau să le facă de prisos. Fapt e că oricât omul modern a găsit că trebuie să se dezbare de mituri ca de un balast inutil, el continuă, fără a-şi da seama, să trăiască pasionat într-o permanentă atmosferă mitică. Ca o mărturie despre această atmosferă mitică stau chiar cuvintele noastre: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">întocmai cum diferitele obiecte poartă, fiecare în diversă măsură, o sarcină electrică, tot aşa cuvintele noastre, chiar izolate, poartă în diversă măsură o sarcină mitică. Cuvinte precum ‘cer’, ‘pământ’, ‘înalt’, ‘jos’, etc., sunt încărcate cu o cu totul altă sarcină mitică decât cuvinte ca ‘vertical’, ‘linie’, ‘superior’, ‘inferior’, etc. Cuvântul ‘toiag’ poartă altă sarcină mitică decât cuvântul ‘baston’, care e deşertat de orice asemenea sarcină. Şcoala psihologică modernă s-a oprit la formula că miturile ar fi expresii simbolice ale realităţilor noastre inconştiente, adică visurile colective ale popoarelor, întocmai cum, după şcoala psihanalitică, în visuri şi-ar găsi un ventil simbolic, anume porniri refulate şi legate de străfundurile vieţii noastre inconştiente, tot aşa în mituri şi-ar găsi un ecou simbolic străfundurile vieţii inconştiente colective. Astfel zeii cosmici, stăpânii lumii luminii, ar exprima simbolic conştiinţa umană, câtă vreme contra-zeii întunericului, demonii haosului, ar exprima - tot simbolic - inconştientul uman, cu toate pornirile sale monstruoase. În luptele mitologice, de proporţii cosmice, dintre zei şi demoni, s-ar oglindi şi s-ar concretiza imaginar lupta dintre conştiinţă şi pornirile inconştiente ale omului; încuviinţăm că interpretarea e ingenioasă. Dar interpretarea preface o trans-semnificaţie într-o semnificaţie materială; mitul e din nou prefăcut în alegorie. Ne îngăduim deci observaţia, că mai înainte ca miturile să exprime simbolic structurile psihice ale omului, situaţia reală ni se pare tocmai pe de-andoaselea. În realitate, psihanaliza nu s-a mărginit la sondaj psihic, ci a imaginat structurile psihice ale omului în analogie cu imaginile mitologice. Psihanaliza, în pofida faptului că se crede aşa departe de orice gânduri ‘preconcepute’, închipuie de fapt conştiinţa ca lume a zeilor, iar inconştientul ca haos, ca iad, ca lume a demonilor. Iată o dovadă, cât de mult omul modern, chiar în exemplare intelectualizate şi cu maniacă grijă de a se deparazita de aşa-zise prejudecăţi, trăieşte sub sugestii mitice. Din parte-ne ne-am ridicat în orizont şi stil împotriva concepţiei despre inconştient ca haos şi dezordine, în favoarea unui inconştient cosmotic. Chiar dacă am admite analogii materiale între visuri şi mituri (în acest sens fiind interpretată de pildă mitologia indică), nu trebuie să scăpăm din vedere dizanalogiile: ele sunt aşa de impresionante şi prezintă un profil atât de viguros, încât - odată surprinse pe zare - vom fi împiedicaţi o dată pentru totdeauna de a mai defini miturile ca ‘visuri’. Caracterizez miturile ca încercări ale spiritului uman de a revela metaforic, analogic - şi în material de experienţă vitalizată - anume trans-semnificaţii: miturile sunt plăsmuiri de intenţie revelatorie, şi întâiele mari manifestări ale unei culturi. În această calitate a lor ele vor purta întotdeauna pecetea unor determinante stilistice; ele vor fi modelate, interior, de categoriile abisale ale unui popor. Miturile se desprind din matricea stilistică a unui neam sau grup de neamuri, întocmai ca şi celelalte produse ale culturii. Cu aceasta se rosteşte însă şi diagnoza diferenţială faţă de visuri. Să se remarce că visul nu apare niciodată stilistic modelat. Visul, cel de pe planul psihologic, e a-stilistic, ca orice fenomen natural. Psihanaliza, în unul din momentele ei fericite şi de inspirată seriozitate, a definit ‘visul’ ca un ventil pentru redobândirea unui echilibru psihologic. Iată caracterizarea unui rost conceput sobru şi verosimil, care ni se pare însă de tot eronată - ori cel puţin piezişă - când vrea să însumeze şi miturile. Dacă visul e a-stilistic şi face parte din tehnica echilibristicei psihice, ţinând astfel pur şi simplu de ordinea naturală a omului şi oarecum de aparatura securităţii sale interioare, cu totul altul e cazul miturilor. Mitul apare în coordonate stilistice, e determinat de categoriile abisale, şi ţine de destinul creator sau demiurgic al omului: tot atâtea aspecte şi planuri de desfăşurare, cu care visul n-are nici un contact. Se ştie că teogonia grecească începe cu haosul dar culminează în orânduirea cosmosului; zeităţile intermediare dintre haos şi cosmos - ca Uranos sau Cronos - au fost înlăturate de Zeus, mai presus de toate un reprezentant al ordinei: de făptura şi fiinţa zeilor greceşti ţin şi limitele, limitele în genere (zeii nu se deplasează decât creând margini)”. Demonii erau consideraţi ca fiinţele divine asemănătoare Zeilor prin puterile deţinute; demonul fiinţei umane a fost identificat cu voinţa divină (şi - prin urmare - cu destinul omului). Demonii au fost Geniile intermediare între Zeii nemuritori şi oamenii muritori (fiecărui om i se atribuia un Geniu care îndeplinea rolul sfetnicului de taină, permiţând vederea mai departe); spre deosebire de demonul interior - un fel de simbol al legăturii omului cu o conştiinţă superioară, îndeplinind uneori rolul de înger păzitor - pentru mulţi “primitivi” demonii au fost fiinţe distincte, ivindu-se atât în împrejurările bune, cât şi în cele rele ale vieţii: de fapt </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de-mon” = </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“al doilea om” (la modul literar)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Dublul divin - geniu sau demon - poate fi văzut ca un ecou al Lumii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Celeilalte” / Lumii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de Dincolo” (găzduind nemuritori, îngeri, ș.a.); egalitățile dintre Genii / demoni și Gherghi - fie Gregori sau Gherghe-sei / Ghirga-șiți ori Karkinoi / Cabiri, ș.a. - au fost solid evidențiate prin surse multiple din timpuri străvechi, începând cu vremurile pre-diluviene.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeq-n7bhWSOd8OziYqEI_T4WKWjl2Sb9wWJ2OSZ8V8o98CFK0jPwQeJe8uz4WP_UXPvLpPddcsz5p9TDB0bvq5-jtSbKj_H8SC-pF9Rdk1UeMYCOKPLlByUys5vHcl_UjLKo7aCFKb5Zs/s1600/image510.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeq-n7bhWSOd8OziYqEI_T4WKWjl2Sb9wWJ2OSZ8V8o98CFK0jPwQeJe8uz4WP_UXPvLpPddcsz5p9TDB0bvq5-jtSbKj_H8SC-pF9Rdk1UeMYCOKPLlByUys5vHcl_UjLKo7aCFKb5Zs/w400-h304/image510.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Paleo-ape în EurAsia</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt;"><span style="font-family: "timesnewromanpsmt"; font-size: 10pt;"><br /></span></span></span></span></span>
<br />
<h1 style="break-after: avoid; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0in 0in 0.0001pt; page-break-after: avoid; text-align: center;">
</h1>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-19020763674334581022015-01-03T01:26:00.009-08:002020-12-06T06:19:42.625-08:0010. Filogenia şi protocronia (xxxxx)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnVs8zMe-YfkzzYCxXQZ5gf6NX6-HFygDOaAj6w777idvYKFQsLumcwxdWfrMzfDcgl8FQFi6y85hFm6WaeZLxTIO54bZQYGLMw6F2lHss5J4ip3oHerHS0EHJBi5JQtdVgNQ_fdU6G-M/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="98" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnVs8zMe-YfkzzYCxXQZ5gf6NX6-HFygDOaAj6w777idvYKFQsLumcwxdWfrMzfDcgl8FQFi6y85hFm6WaeZLxTIO54bZQYGLMw6F2lHss5J4ip3oHerHS0EHJBi5JQtdVgNQ_fdU6G-M/s1600/image002.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În prezenta lucrare - “Originea Gherga” - se împletesc unele elemente de filogenie / adică de cercetarea filiaţiei cu unele elemente de protocronie / adică de cercetarea preistoriei (respectiv ale timpurilor dinaintea istoriei “scrise”): studiile preistoriei împreună cu “speculațiile” filogeniei dau combinații “toxice” pentru cei obișnuiți să primească numai “adevăruri oficiale”, din “surse autorizate”, anume doar de la cei plătiți, deci “îndreptățiți” să se ocupe de trecut (orice istorie ce s-ar vrea semnificativă ar putea începe de la perioada legendară, adică din vremurile mitologice ale “Erei de Aur”); deoarece vitezele de “adaptări” sunt foarte diferite - din multe motive, de neanalizat în această lucrare / care e consacrată originii Gherga - rămân de văzut concret doar cele ce real există, de multe milenii (nu inventări recente, produse de imaginații prin fantezii), interpretările depinzând de caracteristicile / tipologia fiecărui aspect. Poate părea straniu, însă până acum nu mulți s-au încumetat să studieze ceva din “negura” timpului: anume, locul de unde izvorăște omenirea; puţini au cutezat să fie aşa de bravi încât să exploreze “nisipurile mişcătoare” ale preistoriei, cu atât mai de apreciat fiind meritele reuşitelor lor (Dr. Mircea Eliade susținea că adevărul poate ieși la iveală numai prin studiul aprofundat al preistoriei / protoistoriei). La mulţi cercetători protocronişti actuali - inclusiv Români - perspectiva în general e dominată de atenţia acordată valurilor străvechi de roire ale oamenilor mai ales din centrul de difuziune European / Pontic, evitându-se însă abordarea unor realităţi mai profunde (ca de exemplu cuprinderile motivelor fenomenelor, adică explorările surselor): pentru asemenea mişcări, era nevoie de o coagulare a oamenilor în spaţiul iniţial - “rezervorul” din care se tot alimentau cu mulțimile umane necesare - şi de cauze pentru plecări, fapte ce religios sau istoric au fost de altfel demult publice (de pildă, doar și prin ceea ce a rămas din timpuri străvechi în dorinţe ca tărâm divin - “fericitul Imperiu” / agregatorul uman - respectiv de drama “căderii” din el, oamenii persistând în căutarea refacerii paradisiace, nu să tot plece din el în masive roiri prin lume pentru a coloniza globul, ca şi cum ar fi fugit din Iad); istoriografia Românească - oficială și neoficială - unanim prezintă nenumăratele invazii din ultimele 2 milenii (de la Geto-Daci încoace) și copios laudă statornicia indigenilor / autohtonilor care cu bravură au rezistat atâtor năvălitori dar tratează superficial / asimetric de pildă cele 2 milenii anterioare eroicelor 2 milenii recente, când însuși Geto-Dacii au emigrat de la limita Asiei cu Europa întâi în ceea ce este actuala Românie. Din perspectiva migraţională (caracteristică definitorie în urmă cu multe milenii populaţiilor de vânători-culegători ale Epocii Pietrei), e de reflectat despre acel tărâm fericit, numit Rai / aparţinând “Erei de Aur”, că era atât “magnet” pentru imigranţi, cât şi “generator” de emigranţi, unii încă denumind vulgul - adică mulţimea sau “puzderia” - ca “pulimea”, ceea ce era “po-pular” fiind cu aluzie feminină conectată de mulţimea “valc” sau de “vulvă” / “pizdă” ca termenul “puzderie” ori în legătură cu sacralitatea “po” a organului sexual masculin (populaţia / poporul născându-se din aşa ceva), turma ori mulţimea efectiv ştiindu-se ca Gărgară; oamenii din fostul Rai (Ra-mâni / Ru-mâni) în mediul lor originar / natal erau mai bine hrăniţi - datorită fertilităţii mediului natural - şi ca atare mai voinici / Uriaşi de li s-a dus vestea, mai rezistenţi la boli (prin urmare, mai fericiţi şi mai longevivi, de li s-a dus vestea), mai numeroşi / nu se răreau din cauza luptelor pentru resurse, adică blajini, de li s-a dus vestea, etc.: de altfel, înţeleptul Antic Makedon Aristotel (născut în Peninsula Chalki-diki / Calcidică, filozof care n-a fost Elen) a formulat - ca o definiţie - că fericirea se măsoară cu timpul liber, cu cantitatea de viaţă la dispoziţia persoanei / inclusiv Cultul Fertilității, fie falic sau al vulvei, făcând parte din acel trai. În trecutul stră-Românilor s-au putut distinge “Fericiţii” şi “Blajinii”: 2 categorii împletite, având temeiuri diferite în înţelesuri (morţii erau consideraţi fericiţi, deoarece au trecut în eternitatea liniştită a Lumii Celeilalte iar viii erau consideraţi blajini, deoarece trăiau paşnici în Lumea Asta); ca atare, teritoriile Nordice ale Vechii Lumi - populate de către stră-Români - au fost ştiute timp de milenii ca fiind deopotrivă acelea ale Fericiţilor şi Blajinilor. În protocronie, preocupări exacte - precis fundamentate - au fost printre cele mai înalte foruri ştiinţifice Române din secolul XIX de pildă ale savanţilor Petriceicu Haşdeu, Cezar Boliac, Nicolae Densuşianu, ş.a., consideraţi însă ca “deliranţi” de unii din secolele următoare, XX şi XXI (prin comparaţie, denigratorii posteriori fiind mai reduşi în capacităţile de cercetare, respectiv mai limitaţi şi în rezultatele concrete / efective ale operelor lor de cercetare).</span></span></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiptmwvZWSy0LHIRRiQ6LGAaDRPMGt6AhEtkUVDz8nZWUmVIpmMqpzw1OljlPTXgorJYhBkwOvoZ73z4oQabMKdUykBr8FBzwK-T51G04m_g50qxc5gz2VAK14YdSgdRYx00G1Ru7yxN0I/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiptmwvZWSy0LHIRRiQ6LGAaDRPMGt6AhEtkUVDz8nZWUmVIpmMqpzw1OljlPTXgorJYhBkwOvoZ73z4oQabMKdUykBr8FBzwK-T51G04m_g50qxc5gz2VAK14YdSgdRYx00G1Ru7yxN0I/s400/image002.png" width="376" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De pildă, apostolul protocronismului Românesc Nicolae Densuşianu - în monumentala lucrare “Dacia preistorică”, caligrafiată cu peniţa înmuiată în cerneală, fie la lumina naturală a zilei, fie la lumânare / opaiț (căci pe atunci nu era introdusă electricitatea în societate), publicată în secolul XX, după performanţa citirii clasicilor Antici în versiunile lor originale Greacă şi Latină, căci în vremea sa aceia încă nu erau traduşi în Română - a scris elaborat despre “leagănul Pelasg” / “Marele Imperiu Pelasg” (unele aspecte fiind de altfel reconfirmate în secolul XXI şi de cele mai recente cercetări istorice iar migrările descrise - desigur în mod savant - au fost viguros reconfirmate inclusiv prin studii genetice, spre nervozitatea publicului denigrator): “Vechiul înţeles al cuvântului ‘Barbaros’ nu se poate explica din limba Grecească; originea cuvântului trebuie căutată în limba Barbară. Cuvântul ‘Barbaros’ - în forma transmisă de autorii Greceşti - era din aceeaşi rădăcină cu Latinul ‘barbatus’, adică ‘om ce poartă barbă’. Triburile Pelasge aveau obiceiul - ce se pierde în noaptea timpurilor - să poarte bărbi netăiate şi lăsate în jos, ca semn exterior al demnităţii şi valorii personale. Ei erau numiţi ‘Barbaroi’ fiindcă purtau bărbi lungi, după cum alţii erau numiţi ‘Capilati’, cu plete lungi. Tradiţiunile Greceşti înfăţişează pe Titani şi Giganţi cu bărbi lungi şi oribile, ce fluturau în aer. În icoanele vechi, Cron / Saturn era reprezentat cu barba lungă lăsată în jos. Acelaşi obicei de a purta bărbi îl aveau şi Romanii la început; ‘Barbatus’ la Cicero însemna ‘om cu barba mare’. Despre Geţi - a scris Ovidiu / ‘Tristia’ 5:7 - că nu-şi tăiau nici barba, nici părul; pe Columna lui Traian, Geţii şi Dacii au fost reprezentaţi cu bărbi, atât nobilii, cât şi ţăranii. Despre Novac cel Bătrân (străvechi împărat Pelasg), poemele epice Române spun că ‘barba-i bate brâiele şi părul călcâiele’. Patria celor dintâi regi Pelasgi a fost în regiunile de la ‘Oceanos potamos’ (denumire notată aşa de Homer / ‘Odiseea’ 12:1, Hesiod / ‘Teogonia’ 242, etc., ‘Oceanos potamos’ fiind Istrul / Dunărea de Jos, literar însemnând ‘curent oceanic’). Vechile tradiţiuni istorice ale Grecilor, Egiptenilor, Fenicienilor, Mesopotamienilor, ş.a., aminteau de un vast imperiu, al rasei Pelasge, care în era sa de putere şi mărire se extinsese peste o mare parte din Europa, Asia şi Africa. Conform istoricului Francez Henri de Jubainville 1827-1910 în ‘Primii locuitori ai Europei’, ‘Imperiul Pelasg la apogeu avea colonii în Italia şi în Africa, cuprinzând o parte din Asia Mică şi Grecia iar în Nord se întindea pe o porţiune din Valea Dunării’. Cei dintâi regi - cari avură o existenţă muritoare - au început să fie numiţi zei (zeificarea s-a continuat până în Antichitate sub formă de apoteoză iar apoi - până în timpurile noastre - sub formă de canonizare); ei au devenit capii religiunii vechi şi privegheau chiar după moartea lor, ca nişte strămoşi glorioşi, asupra popoarelor lor. Îndată ce natura divină a acelor regi - cari au pus cele dintâi fundamente ale fericirii omeneşti - ajunse să fie proclamată, era lor a început să se întunece: tradiţiunile istorice - redactate de colegiile preoţilor - s-au schimbat în legende miraculoase; fiinţele lor au început - tot mai mult - a fi aduse în legături dogmatice cu formaţiunea lumii şi astfel istoria lor a devenit mitico-teologică (aceia cari caută în legende numai simbolisme sau personificările forţelor elementare ale naturii sunt pe căi rătăcite, căci în preistorie cugetările omenirii au fost predominate de fapte reale, nicidecum de imaginaţiuni personale). Cei vechi au transmis posterităţii 2 noţiuni diferite despre zei: anume, că unii au fost şi sunt eterni - adecă nesupuşi pieirii - precum sunt astrele, luna şi soarele; iar alţii au fost pământeni cari, pentru binefacerile lor faţă de genul uman, au câştigat onoruri divine şi cult. Uran a fost cel dintâi rege care a domnit: un bărbat cu sentimente înalte de dreptate şi un mare binefăcător pentru toţi; el era totodată şi un om adânc instruit în ce privea cursul astrelor şi cel dintâi care a introdus jertfele pentru Cer. Lui Uran i-a urmat apoi în domnie Cron / Saturn iar după acela a domnit Zeus / Jupiter. După cum a scris Tertulian în ‘Apologeticum’, dintre toţi autorii care s-au ocupat cu cercetarea preistoriei, nu există nici unul care să fi înfăţişat pe Cron altminterea decât numai ca un simplu om. Cercetările arheologice constată de asemenea că a existat în preistorie o unitate de noţiuni religioase şi de precepte morale, acelaşi gen de instituţiuni politice, civile şi militare, aceeaşi direcţiune a activităţii omeneşti, peste tot o unitate de civilizaţiune, care în rezultatele sale pentru progresele omenirii a fost mult mai fecundă şi mai intensivă decât civilizaţiunea Egipteană şi Greco-Romană, care s-au întemeiat numai pe substratul celei dintâi. După Homer şi Hesiod, patria celor dintâi regi divinizaţi ai Lumii Vechi a fost în părţile extreme ale orizontului Grecesc, în Nordul Traciei sau al Istrului, numit în legende ‘Oceanos potamos’ = ‘părintele zeilor’. Vechiul ‘Oceanos potamos’ din geografia timpurilor Pelasge nu era o mare internă dar nici externă, ci un simplu ‘fluviu’, ‘adânc curgător’, care-şi avea ‘cataractele’ şi ‘vultorile’ sale şi care nu se putea trece cu picioarele, ci numai cu corăbii ori cu luntri bine construite. Dincolo de Oceanos potamos - adică în regiunile dinspre Nord - mai exista o parte considerabilă din continentul European ‘cu alte râuri, cu munţi înalţi, stânci, codri’ (Homer / ‘Odiseea’, Hesiod / ‘Teogonia’), ‘câmpii întinse şi mănoase’ (Homer / ‘Iliada’), numite adeseori în geografia acelor timpuri regiuni extreme (‘ultima terra’ la Ovidiu / ‘Tristia’). În ce priveşte vechile semnificaţiuni geografice ale cuvântului ‘Oceanos’, putem distinge 3 perioade. În prima perioadă (ante-homerică), se înţelegea sub numele de ‘Oceanos’ Marea Neagră iar Istrul era considerat în timpurile acelea numai un golf al Oceanului (Strabon / ‘Geografia’ I 1:7). În a doua perioadă (homerică), Marea Neagră era ‘Pontos’ iar Istrul apare sub numele de ‘Oceanos potamos’. În fine, în a treia perioadă, numirile de ‘Oceanos’ şi ‘Oceanos potamos’ se confundă, iar termenul de ‘Oceanos’ se aplică numai la mările externe. Despre locuitorii acestui ţinut - numiţi Atlanţi - Diodor Sicul 3:56 a scris: ‘Atlanţii, care locuiesc lângă Oceanos (potamos), stăpânitorii ţării fericite, se disting - după cum se vorbeşte - între toate popoarele vecine prin pietatea şi ospitalitatea lor deosebită. Ei se glorifică că zeii s-au născut la dânşii şi spun că cel dintâi rege al lor a fost Uranos, care a adunat în aşezări pe oamenii ce locuiau risipiţi şi le-a interzis ca să mai trăiască de aci înainte fără legi şi după modul fiarelor sălbatice. Acel Uran a avut sub stăpânirea sa partea cea mai mare, cu deosebire regiunile dinspre apus şi miazănoapte. Observând şi studiind cu deosebită atenţiune cursul astrelor, Uran profeţea multe fenomene ce aveau să se întâmple pe cer; el a învăţat poporul să cunoască sistemul anului după cursul soarelui, a stabilit lunile fiecărui an după cursul lunii şi după anumite momente din an. Din acea cauză, poporul de rând, care nu cunoştea mersul regulat al astrelor, admirând exactitatea cu care se împliniau lucrurile ce le prevestia dânsul, şi-a format credinţa că acel profet avea într-adevăr o parte din natura divină; iar după ce a încetat din viaţă i-a atribuit onoruri divine, atât pentru meritele ce le avea, cât şi pentru cunoştinţele sale astronomice şi a aplicat numele de Uranos (Munteanul) la cer, de o parte fiindcă cunoştea foarte bine răsăritul şi apusul astrelor - cum şi alte fenomene cereşti - iar pe de altă parte ca să înalţe meritele lui şi toţi să-l numească rege pe vecie. Despre Uran se spune că a avut 45 de prunci cu mai multe muieri, dintre cari 22 cu soţia sa Titaea (Titana), mama Titanilor, care pentru meritele şi înţelepciunea sa a fost pusă după moarte între zei, dându-i-se numele de Gaea’. În timpul lui Uran, statul Pelasg avuse - după cum rezultă din tradiţiunile vechi - o organizaţiune puternică, politică şi militară. Cea dintâi clasă a nobilimii o formau aşa numiţii Titani, cu epitetele de pământeni, glorioşi şi divini (Hesiod / ‘Teogonia’), fiindcă ei aparţineau dinastiei regale. O altă clasă a societăţii Pelasge din timpurile acelea o formau meseriaşii, cari se ocupau de tot felul de lucrări şi care figurează la Hesiod sub numele de Cyclopi. Constituţiunea statului era teocratică; toate afacerile publice se conduceau în numele divinităţii. Uran era un monarh absolut: el a unit în mâinile sale întreaga putere politică, administrativă, judiciară, militară şi sacerdotală. Uranos - ca nume personal - e un simplu apelativ geografic ce derivă de la ‘oros’ = ‘munte’ cu sufixul ‘anos’ şi cu înţelesul de Muntean / om de la munte. Pelasg avea aceeaşi genealogie, aceeaşi patrie şi aceleaşi caractere civilizatoare ca Uran. După învăţatul Apollodor (‘Biblioteca’ 3:8), Pelasg era strămoşul Titanilor iar la Hesiod, Uran era părintele Titanilor. După Pindar, Pelasg a fost cel dintâi strămoş al Hyperboreilor de lângă Atlas. Uran domnise peste regiunile de la Oceanos potamos (Istru sau Dunărea de Jos), peste plaiurile munţilor (Carpaţi), peste Pontos, considerat ca fiu al Gaeei şi peste Sciţia unde era adorat sub numele de Papaeus / Moş (la Herodot 4:59, Vesta / Terra era soţia lui Papaeos iar la Diodor Sicul 6:2 era soţia lui Uran); spre Sud de Oceanos potamos, domnia lui Uran se extindea peste Peninsula Hemului / Balcanică. În Tracia şi Macedonia, Uran era venerat ca ‘Zeus Urius’, despre care Eschil a scris că era ‘marele începător al genului omenesc, împărat prin puterea sa proprie’. După tradiţiuni, domnia lui Uran se extindea în părţile meridionale şi dincolo de Mediterană, pe şesurile Nilului. Încă din timpuri foarte depărate, triburi Pelasge, în migraţiunile de la Carpaţi spre Sud, ocupară şi regiunile de miazănoapte ale Africii; acele grupe transportară cu dânsele în Africa cele dintâi elemente ale civilizaţiunii preistorice: au întemeiat cele dintâi aşezări, construiră cele dintâi oracule şi puseră astfel fundamentele celei dintâi vieţi politice în părţile acelea. Acei locuitori primitivi se numeau Rami şi aparţineau după credinţele lor religioase şi după tradiţiuni la familia cea veche şi puternică a Arimilor din Nordul Traciei. Regii cei vechi ai Egiptului au fost - după cum spuneau preoţii Egipteni - din neam în neam Pi-Rami, un cuvânt care (după cum a scris Herodot) însemna ‘om onest / generos’. Caracterul piramidelor nu este specific Egiptean; vechimea piramidelor de la Gizeh e din timp foarte depărtat (Francezul Jean Champollion - care a descifrat hieroglifele - le considera anterioare de 5000 î.C). Cel dintâi rege din dinastia divină care a domnit peste Egipt a fost, după cele mai vechi liste monumentale, Min / Mentu; era acelaşi nume care în teogoniile Greceşti apărea sub forma de Uranos, adecă Muntean (în cele mai vechi papirusuri, Montu / Mentu mai apare şi ca Atum, fiind onorat cu titlul de Moş - un cuvânt ce nu era Egiptean - în ‘Cartea Morţilor’ atribuindu-i-se epitetul de ‘Altaika’). Montu - cel dintâi domn al Egiptului - mai era ştiut şi ca Ra, rege; în limba Ţiganilor - numiţi Egipteni în diferite ţări - ‘raya’ înseamnă ‘domn’. Despre detronarea lui Uran, la sfârşitul mileniului II î.C. preotul Fenician Sanchoniaton a scris: ‘Uran avuse o soră cu numele Gaea, pe care o luase în căsătorie iar cu alte femei avuse o mulţime de copii. Când Uran încercă să ucidă pe Titani - fiii născuţi de Gaea - aceea ceru ajutor iar mai târziu, când Cron / Saturn ajunse la maturitate i-a propus să se răzbune asupra tatălui pentru injuriile ce le făcuse mamei sale şi astfel - cu ajutorul secretarului Hermes - începu războiul cu Uran, pe care Cron îl alungă din împărăţie, ocupând scaunul domniei. După un timp oarecare, Uran - exilat din imperiul său - trimise pe Rhea la Cron, ca să-l piardă prin înşelăciuni şi mijloace ascunse, însă Cron îi cuceri inima prin dragoste şi o luă în căsătorie. În anul 32 al domniei sale, Cron prinse pe tatăl său Uran într-un loc Mediteran şi-l castră’. Despre domnia lui Cron / Saturn asupra Lumii Vechi a scris Diodor Sicul: După moartea lui Uran, puterea suverană a trecut la solarul Hyperion / Hyper-ion şi sora sa Regina; însă Hyperion încetând din viaţă, Cron / Saturn, fratele lui - care luase în căsătorie pe sora Rhea - a domnit, centrul politic aflându-se în părţile de Nord ale Istrului. La Homer şi Hesiod, Cron / Saturn era înfăţişat ca rege al Titanilor sau al nobilimii vechi şi puternice de la Oceanos potamos. Pliniu a făcut de asemenea amintire de un civilizator al Lumii Vechi, numit Dokius, fiul lui Uran / Caeli; sărbătorile sale erau numite Cronia (la începutul anului). Marea de Nord - sau Îngheţată - se numia la geografii vechi ‘Mare Cronios’. Clasele superioare sau privilegiate ale Babiloniei - a preoţilor, militarilor, proprietarilor de moşii şi păstorilor - le formau de la început numai Titanii şi Giganţii, cuceritorii vechi ai regiunii, veniţi din părţile de Nord ale Istrului; coloniile - clasele de jos ale populaţiunii, compuse din elemente de diferite popoare subjugate, din sclavi de război şi din triburi Semitice - au fost luate şi din Egipet. Giganţii cari au locuit pe teritoriul Babiloniei - a scris istoricul Carian Polyhistor din Milet în secolul I î.C. - au fost prăpădiţi prin diluviu iar cei care au putut scăpa din catastrofa aceea au construit apoi Turnul Babel, care în urmă distrugându-se, Giganţii s-au împrăştiat (în secolul I, istoricul Grec Thallus a scris că Belus - la Români ‘bălai’ e ‘blond’, semnificaţia Latină fiind ‘frumos’ - împreună cu Titanii stabiliţi în Babilonia au dat ajutor lui Cron / Saturn în conflictul ce-l avu cu Zeus); rezultă aşadar că regatul Babiloniei - în cele mai vechi timpuri ale existenţei sale politice - a fost guvernat de Titani şi că acel regat constituia de fapt numai un stat vasal, supus autorităţii suverane divine. Pe când Cron / Saturn se afla în etate înaintată şi obosit de expediţiunile sale multe şi prin ţări depărate - ca să întemeieze o singură monarhie peste întreaga Lume Veche, acelaşi guvern, aceleaşi legi şi aceeaşi religiune - dânsul avu să susţină cu fiul său Zeus un război lung şi înverşunat de un deceniu, ce se termină cu detronarea sa şi cu distrugerea nobilimii vechi Pelasge, a Titanilor; acel război în literatura veche Grecească a fost cu numele de ‘Titanomahia’, ca învingerea divină asupra acelei rase puternice şi arogante. O parte din Titanii credincioşi lui Cron / Saturn au fost închişi împreună cu el în adâncimile numite Tartaros. În colindele şi în legendele religioase ale poporului Român, Cron / Saturn figurează sub numele de Crăciun, bătrânul / Moş Crăciun, un rege păstor: un cioban foarte avut, căpetenia ciobanilor, stăpânul stăpânilor. În timpurile domniei lui Cron / Saturn, a fost - după tradiţiunile vechi, era cea fericită a omenirii, etatea de aur pe pământ, când puterea de producţiune a pământului se caracteriza printr-o fertilitate exuberantă, clima era mai dulce şi primăverile mai lungi, când câmpiile produceau de sine tot felul de fructe - în abundenţă - iar oamenii trăiau fără griji, fără necazuri, fără mizerii şi cu sufletul deplin liniştit (conform lui Hesiod, Ovidiu, ş.a.); Platon a scris că în timpul lui Cron / Saturn, modul de guvernare şi modul de viaţă al societăţii omeneşti au fost din cele mai fericite şi faima despre acea eră fericită a omenirii a ajuns până la noi. Cron / Saturn înţelegând că natura omenească, dacă era lăsată a se administra pe sine, după arbitrariul său propriu, se putea umple de insolenţe şi nedreptăţi, a pus guvernatori peste state, nu oameni de rând, ci Genii dintr-un neam mai superior şi mai divin; dânsul - în iubirea sa pentru binele omenirii - a pus la guvernare un neam de Genii mai excelent şi aceia au introdus pacea, ruşinea, ascultarea de legi şi cea mai întinsă domnie a dreptăţii. O etimologie a lui Saturn o aflăm la Cicero, care i-a redus numele la verbul ‘saturare’: Cron s-a numit Saturn fiindcă era sătul de ani (‘Saturnus, quia se saturat annis’). Zeus ceru ajutorul lui Vulcan şi Hercule ca să-i învingă pe Giganţi. În vechime, Vulcan era venerat nu numai ca zeu al faurilor, dar totodată şi ca zeu al flăcării; lui Hercule i se atribuia ridicarea celor 2 columne grandioase de lângă Oceanos sau din ţara numită Atlantis (după o notiţă geografică - ce o aflăm la Pliniu ‘Aetheria appellata est deinde Atlantia’ - teritoriul ce la Platon era numit Atlantis purtase la început numele de Aetheria). La Homer, Neptun / Poseidon era numit ‘Pontios’, adică stăpânitorul Pontului. Din ultima parte a dialogului notat de Platon despre Atlantida rezultă că din punct de vedere istoric nu putea fi vorba de o dispariţiune sau submersiune totală a uriaşului ţinut numit ‘Atlantis’, ci numai de o inundare extraordinară, însă trecătoare. O probă în această privinţă o avem la Diodor Sicul 3:57, care vorbea de unele tradiţiuni istorice ale Atlanţilor, culese mult mai târziu de timpurile cele depărtate (despre care vorbeau preoţii din Sais). Istoria politică a rasei Pelasge începe astfel la Dunărea de Jos. Uran - cel dintâi rege - a domnit în jur de 6000 î.C. (despre timpul când au domnit cei dintâi regi Pelasgi sunt, la diferiţi autori, diferite cronologii): astfel, preotul Manethon din Egiptul secolului III î.C. calculase o durată totală de 24925 ani pentru cele 3 dinastii divine, a zeilor, semizeilor şi moşilor / Manilor; dacă adaugăm încă 5604 ani (după Eusebiu) pentru dinastiile următoare - până când s-a născut Christos - atunci iese 30529 î.C. Socot aşadar începutul domniei Pelasge în Egipt - cu aproximaţiune - pe la 6000 î.C. Data se mai confirmă printr-un izvor, cu totul independent de cronologia Egipteană: Turdii din Peninsula Iberică - care emigraseră acolo în timpuri depărtate din răsăritul Europei - aveau un codice de legi în versuri, vechi de 6 milenii (cum afirmau dânşii şi a scris Strabon în </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Acele legi erau identice în fond - şi poate chiar în formă - cu legile în versuri ale Agatârşilor din Carpaţi ori (cu alte cuvinte) aparţineau aceleiaşi legislaţiuni vechi Pelasge ce se atribuia lui Hermes, care trăise în timpurile lui Uran şi Cron / Saturn. În timpurile preistorice, gintea Pelasgă avuse o extensiune vastă geografică; ea formase totodată şi o mare unitate politică, un imperiu enorm. Reşedinţa principală a acelor regi se afla în Nordul Dunării de Jos, pe pământul Daciei vechi. Aceasta o confirmă tradiţiunile geografice ale vechilor Greci şi aceasta rezultă din istoria cea sacră a Egiptenilor, Fenicienilor, Mesopotamienilor şi Perşilor. Triburile dotate cu mari calităţi civilizatoare de la Dunăre au întemeiat cea dintâi domnie politică peste Egipt (Manethonis, fragmentul 2); cea mai veche Dinastie Egipteană - denumită Dinastia Zeilor / Deilor - a fost de origine Pelasgă (Diodor Sicul 1:13). Memoria acelor regi glorioşi trăieşte şi astăzi în tradiţiunile poporale ale Românilor de la Dunărea de Jos. În cântecele epice şi religioase ale poporului Român se vorbeşte despre puterea şi virtutea lor cea mare, despre războaiele şi faptele lor glorioase, cum şi despre fericirea cea legendară a genului uman în timpurile acelea. Ei au fost onoraţi cu titlul de împăraţi, de zei-împăraţi, feciori de împăraţi, crai, domni, viteji şi căpitani; ei s-au luptat pentru onoruri împărăteşti şi purtau însemne împărăteşti. Curţile lor erau înalte, împărăteşti; au cutreierat toată lumea şi s-au luptat cu toate oştile de pe pământ. Ei au fost numiţi domni ai pământului, domni ai tuturor şi ai Românilor, fiind înmormântaţi în grădina împărătească de la Dunărea de Jos. Cântecele care celebrau memoria lor erau cântece împărăteşti; doamnele şi fiicele lor erau împărătese, domniţe împărătiţe şi fete de împărat”. (Se poate observa calculul savantului pentru începutul Pelasg - mileniul XXXI î.C. - ca fiind acela confirmat de cercetările genetice actuale pentru extincția Neandertală).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy0BptxuzO7z3bew-L80EmdHn5nQXfjBpn9uHcWReaudXnL0s4ioy5QZ9xcdPLhbECzmQc1UpAZvWUaqui3ErQVOfgCJ6X7NMZJm4xNlufwWzGh5Z83PcJCPeLu1D1ihGdKk9KHIedLUk9/s1600/image286.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="283" data-original-width="227" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy0BptxuzO7z3bew-L80EmdHn5nQXfjBpn9uHcWReaudXnL0s4ioy5QZ9xcdPLhbECzmQc1UpAZvWUaqui3ErQVOfgCJ6X7NMZJm4xNlufwWzGh5Z83PcJCPeLu1D1ihGdKk9KHIedLUk9/w320-h400/image286.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În vechiul Egipt, războinicul Zeu Montu - asociat cu un şoim - a fost înlocuit de vânătorul Zeu Khon / “Kh-On” (asociat cu luna); “Kh-On” / Khonsu era fiul Marii Mame Maut / Ninus (numită Rhea şi de Chaldei / Gharghei) şi a fost primul patron al Misteriilor.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlJYHMNi6_RmtlM0eYkBcBrN-eH65grME7FYHyBXjEklDSL0RG4x7yf6gxJIC2Do7RXOztmOC5dXcwGFRpyx3p7eT85ZyH7NJPymDs8_Snkg4pcSl8Fc9EIEru6doywseq5iTbyEzQRpE/s1600/image353.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlJYHMNi6_RmtlM0eYkBcBrN-eH65grME7FYHyBXjEklDSL0RG4x7yf6gxJIC2Do7RXOztmOC5dXcwGFRpyx3p7eT85ZyH7NJPymDs8_Snkg4pcSl8Fc9EIEru6doywseq5iTbyEzQRpE/s400/image353.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ourea Munteanul</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitologia Greacă l-a indicat pe Munteanul Ourea, fiul Gheii, drept “protogen” - adică prim Zeu - cu reprezentarea ca un bătrân bărbos, el patronând Munţii şi a înfăţişat Titani zămisliţi de Pământ / Gaia şi Cer / Uran: fiice (printre care Rhea, Tethys, Themis) şi fii (printre care Cronos, Oceanos şi Iapetus); Munteanul Ourea / Uran putea fi în legătură cu Munţii Ural sau cu Munţii TaUrus, la fel de bine putând fi reprezentantul Montan al bărbaţilor din Munţii Caucaz ori din Munţii Carpaţi (= arhetipul Caucazienilor / Carpaticilor). După cum a scris Anatolianul Hesiod în “Teogonia” 188, la care Kronos / Cronos avea titlul de M</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">έγας</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / “Megas”, adică “Marele”, Zeul Cronos și-a castrat tatăl Uranos cu secera din piatră - probabil obsidian - numită “harpe”, confecționată intenționat pentru așa ceva chiar de Gaia, pentru ca alţi urmaşi Titani să nu mai apară (de pildă, poetul Alcman din secolul VII î.C. în fragmentul 5 l-a echivalat pe Cronos cu Poros, acelaşi Zeu fiind ştiut Asiatic drept Kalpa iar European ca Aion: şi Hurianii iar apoi Hitiţii şi-au transmis despre Cerul Anu că a fost castrat de propriul fiu, numit Kumarbi / echivalat Kronos de către vechii Greci iar Cron/os era cel numit Crăciun de către stră-Români); corespunzător </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului de simboluri”, “secera apărută în mâna bătrânului Crăciun - Cronos / Saturn - zeul şchiop al timpului, ca unealtă oarbă, tăia iluziile din lume şi permitea accesul spre domeniul realităţilor”. Este de știut că la castrarea tatălui, Cron / Poros a fost </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ajutat de fratele său Ciclop Arges, zis Pyrae-mon (după cum l-a notat poetul Vergiliu în “Eneida” 8:425);</span><span lang="PT-BR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Ἄργης</span><span style="background: white; color: #222222; font-family: Arial, sans-serif;"> </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arges în vechea Greacă însemna “Strălucitul” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Stră-lucitorul”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(după cum a observat și lingvistul Olandez Michiel de Vaan - profesor universitar de Indo-Europenistică - în 2011).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimafjtvsSIksMmU9ePXFSsly2UK6BUrMCLUln-hqlVEhIqfA_6-yABi9nc3G58WyyJdQ0OsomIeWnFlCQMy3W9s9OA75WtaRbdJxC6ZrrQIW-dOdfYsJRP6MqwNFOE1Nk-AMUb4-tfFtw/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimafjtvsSIksMmU9ePXFSsly2UK6BUrMCLUln-hqlVEhIqfA_6-yABi9nc3G58WyyJdQ0OsomIeWnFlCQMy3W9s9OA75WtaRbdJxC6ZrrQIW-dOdfYsJRP6MqwNFOE1Nk-AMUb4-tfFtw/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În vremurile lor - aşa cum a fost de “la început” - “măsurarea” timpului se baza pe Lună: perioada era pre-diluviană (după Potop, măsurătoarea timpului n-a mai fost selenară, ci solară). Tradiţia Orfică - ca de exemplu fragmentul 57 al “Teogoniilor” lui Athenogoras - a egalat explicit Timpul Kronos cu Herakles / vechiul Hercule, susţinând că Eros (dorinţa sexuală, divinitate hermafrodită cu denumirea “protogenă” de Phanes, în legătură cu Poros, dimensiune indicată inclusiv de către filozoful Platon în “Symposium” 187) a apărut din Oul Cosmic ca primă creaţie, cu înaripare aurie şi a predat puterea întâi Cerului nocturn Uran / “Ur-An” iar apoi Timpului Cron / “Cr-On”, adică acelora ştiuţi cu unicul generic de An; pentru clarificări (deoarece unii cercetători Moderni se străduie să-i trateze ca entităţi diferite): istoricul Antic Plutarh în lucrarea “Despre Isis şi Osiris” a explicat că la vechii Greci era similaritate între Timpul “Khronos” / Cronos şi personificarea sa prin Titanul “Kronos” / Cronus (ca atare, echivalenţele - sau unirile unor roluri din vechi vremuri - nu au de ce să fie distorsionate acum prin manevre abuzive, consemnările Grecilor vechi fiind de fapt despre Gherganul Crăciun, care a fost atestat în Carpaţi înaintea existenţei lor, împreună cu Circe, muierea sa) iar în mitologia Greacă Eros / Zeul Dragostei a fost reţinut şi concret ca fizic fiul Zeului Ghergan Hermes cu Afro-dita / Zeiţa Frumuseţii “Afro”. În 2004, profesorul Betegh Gabor de la Universitatea Europeană din Budapesta - instituție interzisă în 2017 de Guvernul Ungariei - a observat poziţia lui Phanes / “Ph-An” ca anterioară Zeilor Uran şi Cron, sub forma că “Phanes a adus lumina, perechea sa fiind Nyx / Noaptea; Uran a domnit întâi peste întuneric iar apoi Cron a domnit peste oameni: genealogic, se poate interpreta ‘Phanes’ ca ‘falusul primului rege’ iar conform celor scrise de Proclus, între Phanes şi Noapte / Nyx a fost uniune, nu cununie ca între Pământ şi Cer, căci primul mariaj din Univers a rămas ştiut cel dintre Ga şi Uran. Înghiţirea falusului apare în sursele Huriano-Hitite: vicleanul Zeu Enlil / Kumarbi - echivalat de vechii Greci cu Kronos - a retezat ‘coapsa’ / ‘penisul’ Zeului Cerului Anu şi după ce a înghiţit prada l-a generat pe Zeul Vremii (Zeus la Greci); mitul falusului înghiţit a fost substituit de cel al lui Kronos înghiţându-şi pruncii, episod din care a apărut Zeus, prin vomitare”. Deoarece Cronos - fiu al nocturnului Uran, care “a domnit întâi peste întuneric” - n-avea vederea bună / fiind deja bătrân, adică “Moş Cron”, Rhea i-a oferit să înghită în locul pruncului o piatră / pe care a scuipat-o, străvechiul Zeus fiind crescut de nimfa Ida (e de ştiut că zânele Românilor erau numite “nimfe” de către vechii Greci).</span></span></div>
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large; text-indent: 0in;">
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWo8fKPNEvrRi7RxKu3ZEabOEdWpP-xwDhqY_PXlhz6Kq4_UFIHqMAXl4VoeMS1mljxIOV4lXVzzfY6kXR3O8HB-WhY9LVdE0IjcXtJOH-TYeDyLkAiIr7pARQiTsAjb-QM7fsu31UkKE/s1600/image355.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWo8fKPNEvrRi7RxKu3ZEabOEdWpP-xwDhqY_PXlhz6Kq4_UFIHqMAXl4VoeMS1mljxIOV4lXVzzfY6kXR3O8HB-WhY9LVdE0IjcXtJOH-TYeDyLkAiIr7pARQiTsAjb-QM7fsu31UkKE/w214-h400/image355.jpg" width="214" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Eros / Phanes</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ceea ce a consemnat Diodor Sicul despre domnia nocturnului Uran, că stăpânea partea cea mai mare din Vechea Lume, anume părțile “dinspre apus și miazănoapte”, e foarte important: era străvechea direcție de expansiune Pelasgă în Europa. În mileniul I î.C., Gherghinul Hesiod a scris în “Teogonia” 185 că Uran şi Gaia au fost şi părinţii Giganţilor - alt gen de Uriaşi decât Titanii - iar la începutul mileniului I, mitograful Latin Hyginus a scris că Giganţii au fost zămisliţi de Gaia cu Tartarus (respectiv Gargar / în versiunea străveche: “Marele Abis” = “Hăul”; lumea înaltului fără sfârşit sau a adâncului profund se ştia ca “Hău” = “Abis” - popular la Români folosindu-se “Hău” - acela în toate cosmogoniile fiind în univers atât origine, cât şi punct final, de exemplu abisala Lume “de Dincolo” fiind cârmuită de Zeul Hău / “Ha-des”, adică Hades la vechii Greci). Ambele categorii de Uriaşi - Titanii şi Giganţii - au fost în mari lupte cu divinii Olimpieni, respectiv cu cei de pe Sacrul Munte Olimp, “al lămpii” / al luminii (câştigătorii în cele din urmă ai conflictelor, cârmuiți de “Zău” = “Zeus”, fiul fraţilor Titani Rhea şi Cronos, ultima luptă fiind numită “Gigantomahie”; Zău la stră-Români era Zeus la vechii Greci iar “lampă” în Sanscrită e “laimp”, Muntele Sacru Olimp fiind luminat de lămpi). Aramaic, Giganţii au fost notaţi ca “Gabbăre”: acei ultimi Uriaşi erau ştiuţi ca fiii Gardienilor, notaţi Grec ca “E-Gregoras”, Aramaic şi ca “Îr”, ş.a. (aşadar, Gardienii Gregori au fost taţii = tătânii Giganţilor / adică Giganţii au fost pruncii Titanilor). Este interesant ce au consemnat Romanii Varro în “Limba Latină” 7:20, Servius în “Aeneida” 6:268, ş.a., că Olympus era sinonim cu Caelus / Caelum, respectiv cu Cerul (echivalentul Zeului Uranos al Grecilor): cel dintâi Olimp n-a fost în Peninsula Balcanică (dintre Mările Egee şi Ionică), ci în Peninsula Anatolică (dintre Mările Neagră / Pont şi Egee). Savantul A/Român Gheorghe Muşu în “Lumini din depărtări” din 1981 a reflectat: “Titanii stau cap şi începătură galeriei de zeităţi, eroi şi personaje. Evocând numai încercările de a le pune numele în legătură cu verbul ‘titainein’ cu sensul ‘a se încorda’ (în străduinţele lor de a răsturna pe olimpieni) ori în sensul phallic - în măsura în care aceştia erau reprezentaţi asemenea lui Dionysos ‘orthos’, erau ‘orthanai’ (sau chiar puşi în legătură cu ‘tethe’ / ‘titthe’ de la ‘than’ = ‘a suge’, când verigă între ultimul şi cele dintâi era numele mamei lor Titaia), explicaţii antice declarate toate ‘fără valoare’ la controlul exercitat de cercetătorii moderni - să remarcăm una din ele, care, deşi ‘cu capul întors’, ne poate pune pe drumul cel bun, dacă este interpretată cuvenit, ceea ce însă n-au făcut cercetătorii. Ea se prezintă în practicile misteriilor orfice, unde adepţii se ungeau cu ipsos / var, spre amintirea faptului că, după învăţătura orfică, titanii ar fi fost arşi până la calcinare, de Zeus. ‘Titainein’ era înţeles ca ‘entenein’ = ‘a întinde’, Titanos a fost atestat la Homer ca numire a unui munte calcaros. Termenul ‘titan’ aparţine limbii pre-elenilor. ‘Titanes’ (forma de singular ‘titan’ n-a apărut la început) nu poate fi decât un numitor comun, o expresie generică, nicidecum specifică. Toţi cercetătorii sunt de acord să-l considere pe Tithonos o personificare mitică a luminii: a zilei sau a soarelui; iar noi, trecând la considerarea acestor explicaţii, spunem din capul locului că pentru redescoperirea înţelesului cuvintelor pre-elenice în cauză nu are importanţă dacă Tithonos reprezenta lumina solară sau pe cea a zilei. Pentru originea sa ‘indigenă’ şi întinderea sa spre răsărit, să amintim nota din Suidas: Tithonos era adorat şi de locuitorii din Susa. Caracterul lui Tithonos de zeitate a luminii şi anume a luminii zilei a fost arătat în ‘Iliada’ 11:1-2 prin versuri-formulă, dovadă - chiar prin aceasta - a marii sale vechimi încă de pe atunci: ‘Zborul îşi luă Aurora, din pat, de la mult strălucitul / Tithonos, să aducă lumină la zei şi la oameni’. Ca soţ al Aurorei ni-l înfăţişează mai departe tradiţia la Hesiod, Pindar, ş.a.; numai în vremea relativ târzie a fost numită Hemera = Ziua ca soţie a sa (ca de pildă la Hellanicos în secolul V î.C.), noua versiune în care se răsfrângea totuşi ceva din însuşi caracterul ‘soţului’. ‘Gigantes’ din vechea greacă nu avea corespondenţe în limbile indoeuropene. Formele sumeriene din inscripţiile în limba hitită ‘Gig-An-te-es’ pentru ‘boală’ şi ‘Gig-An-ti-s’ pentru ‘bolnav’ sunt comparabile; daimonul egiptean al bolilor era ‘Anit’ iar ‘durerea’ era ‘Anut’ (în secolul VII î.C., poeta Sappho din insula Lesbos a scris despre ‘chin’ ca ‘Ania’). Vestitul şchiop Hephaistos / Vulcan era ştiut cu ambele picioare betege / răsucite. Formele contorsionate exprimau forţa plurivalentă robustă / herculeană (enormă, din naştere); echilibrul la limită trecea în anormal / boală: pandant la cei 2 poli semantici ai cuvântului. Însumând în manifestările lor un stadiu anterior - semn al unei îndelungi istorii în vremea când au fost atestaţi - în cele mai vechi izvoare motivul enormităţii lor s-a dezvoltat în imagini din planul etic, când Uriaşii aveau picioarele înfăşurate de şerpi şi eul umflat; caracterizaţi prin enormitate şi ieşire din fire - la propriu şi la figurat - ieşind din legile umane, din viziunea de armonie, în natură şi societate, giganţii se proiectau după măsura firii lor (de aceea ‘Odiseea’ i-a numit ‘trufaşi’, ‘nelegiuiţi’, ‘sălbatice seminţii’). N-a lipsit nici evocarea înfăţişării lor fizice: căpcăunii - aşa cum sunt în folclorul nostru - erau asemeni giganţilor, nu oamenilor. În ‘Teogonia’ lui Hesiod, întunecatul lor ultim caracter a fost arătat prin naşterea din Gaia, odată cu Furiile, zămislite din părţile genitale ale mutilatului Uranos, fecundând - în stropi de sânge - pe Gaia; cât despre înfăţişarea lor fizică, ei ‘păşeau mari’. Hercule a luptat alături de zei împotriva giganţilor din semnificativul temei al culturii arhaice că Uriaşii nu puteau fi învinşi decât de Uriaşi”. Când domnea “Munteanul” Uranus - fiul Eterului, adică al aerului cald de sus, sub care era Hăul, adică Haosul la Greci - a fost slăvit zeul apelor Pont Gargar (fratele său vitreg, căci aveau aceeaşi mamă Ga); când domnea “Timpul” Cronus, a fost slăvit zeul apelor dulci Oceanos (fratele său bun): ei erau fiii Cerului / Uran şi Pământului / Gaia (la fiecare, aşa cum pe linie masculină se găsea traversarea Anului - Uran / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” şi Cron / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cr-On” - aşa se găsea pe linie feminină şi Pământul, ca Ga / Gaia). În mileniul XI î.C., odată cu “Nepotul” acelor Ani, s-a înfiinţat Atlantida: el “poseda Edenul” / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ed-Enul”, de aceea fiind ştiut de vechii Greci ca “Poseidon” (acela cumulând atât domnia, cât şi divinizarea - ca Zeu al celor peste care stăpânea - deoarece era întemeietorul primului Imperiu al lui Homo Sapiens); de atunci, pentru circa 3 milenii, Imperiul Atlant a fost cârmuit de 10 dinastii - începând cu Atlas şi geamănul său Gadeir / Prometeu, pruncii Zeului Anax / Poseidon - apoi intervenind Potopul Pontic, când apa sărată a acoperit vechea împărăţie.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheGnNXI3To0t64EXWL6eMu5utJ1iodOprXv0joVwhkrXPjcpGMxPImGxw9e-ByA51E0fnGO4_ZOxsvDXd8eQdNgLBBMrblzqo7xh_p3LyqnAVgeElB4n5XMmt3Mwn8AqXUcFV_j3R_GVE/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheGnNXI3To0t64EXWL6eMu5utJ1iodOprXv0joVwhkrXPjcpGMxPImGxw9e-ByA51E0fnGO4_ZOxsvDXd8eQdNgLBBMrblzqo7xh_p3LyqnAVgeElB4n5XMmt3Mwn8AqXUcFV_j3R_GVE/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Marea Neagră - despre care în “Geografia” I 3:4 Anticul Anatolian Strabon a scris că într-un timp îndepărtat forma numai un imens Lac, atunci fără ieşire la Marea Mediterană - a fost în centrul a ceea ce omenirea a reţinut ca diluviu. Toate Țările riverane Pontului / Mării Negre - acum (geografic în sens orar) Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria şi România - au avut Gherga printre cârmuitori, din timpuri străvechi până recent, cu atestare istorică, onomastică, genetică, etc. Zona a aparţinut Imperiului Borean / Atlant (mistic reţinut ca Eden / Rai). De altfel, 3 poveşti vechi - despre Imperiul Atlant / Atlantida, despre Eden / Rai şi despre diluviu / Potop - au provenit din acelaşi loc (de la actuala Mare Neagră / Pont), dezvoltarea pornind de la aceeaşi stare de fapt.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8DT4SuPo2LnVm_OaxNFeo497NZ1SV__OMXdlIZplW9i4tOMwQumBqqBJQ6jJRYBhxYsPAgcih1-9Hfq3b0vRTG4oX_yodnl0nmtPZHrMqCKnFn5sFLxNtW0BzZXNJvs_4xNDMRFLyYY/s1600/image361.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8DT4SuPo2LnVm_OaxNFeo497NZ1SV__OMXdlIZplW9i4tOMwQumBqqBJQ6jJRYBhxYsPAgcih1-9Hfq3b0vRTG4oX_yodnl0nmtPZHrMqCKnFn5sFLxNtW0BzZXNJvs_4xNDMRFLyYY/w400-h222/image361.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Indexarea cefalică umană pe glob în 1896 a relevat că oamenii cu capetele rotunde erau majoritari în Asia Centrală (Tracii - conform paleolingviştilor - aveau o denumire pentru aceia: Tărtăneţi / nume apropiat de Tărtăria, corespunzător studiului despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lexiconul Trac” din 2006 al Dr. Sorin Paliga de la Universitatea Bucureşti, care a indicat de altfel şi că denumirea Tărtăria - la rândul său - era însă şi foarte legată de pre Indo-Europeanul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţurţur”): probabil Tărtia / Tărtăria a fost un loc de aglutinare a brahicefalilor în dauna dolihocefalilor (regula fundamentală fiind despre numele vechi că totdeauna însemnau ceva foarte concret). Brahicefalii Pelasgi - formând populaţia umană străveche - erau renumiţi pentru capetele lor rotunde, nu alungite ca dolihocefalii (Pelasgii Ghergari erau brahicefali, capul rotund datorându-se dormitului pe spate încă de la naştere, astfel reducându-se mortalitatea infantilă: un truc folosit din vechime - pentru înmulţirea speciei - statistic părinţii observând la copiii cu capul rotunjit că nu mureau aşa frecvent ca pruncii cu capul presat lateral); e de remarcat că în Europa tipul genetic Gherga se găseşte îndeosebi în răsărit, din Turcia până în Suomi / Finlanda, inclusiv în Câmpia Rusă. Dr. Nikolay Jirov în studiul său din 1964 despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlantida” a scris: </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Toți cercetătorii sunt de acord că există un hiatus între sfârșitul paleoliticului egiptean și neolitic. Este posibil - de asemenea - ca acest neolitic egiptean dezvoltat să fi apărut parțial în afara Africii. După mileniul V î.C., există elemente clare de origine străină. A apărut tehnica înaltă a prelucrării pietrei și scrierea enigmatică - nedescifrată încă - de tip hieroglific. Acea cultură a fost legată de Delta Nilului și de pătrunderea în Egipt a primelor triburi brahicefale. Tot atunci au apărut navigația pe Nil și comerțul, oamenii din acele timpuri cunoscând bumerangul. Năvălirea în Egipt - în perioada predinastică - a unor populații străine a fost atestată de desenele pe stânci aflate pe drumul de la Marea Roșie la Koptos, reprezentând nave maritime cu pupa și cu prova înalte; acele nave se deosebeau vizibil de navele băștinașilor (au fost - poate - corăbii venite din India, din regiunile celei mai vechi culturi din Valea Indusului / Mohenjo-Daro și Harappa”.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(Coptos / Gheptu pe Nil era capătul răsăritean al </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Căii / Drumului Ghirga” - care în neolitic ducea până în Oaza Kharga - traseul fiind foarte circulat de caravane, pe parcursul său apărând la sfârșitul neoliticului primul faraon, în prima capitală a Egiptului, anume Gherga în orașul numit după el ca Gherga, cel care a unit Egiptul de Sus cu Egiptul de Jos și a purtat țuguiata coroană alb-roșie de piele, tipică primelor dinastii faraonice). În prezent, n-are nici o noimă imaginarea altor legende sau mituri - despre cele întâmplate cândva - decât cele rămase în consemnările cele mai vechi, mai ales că-s confirmate istoric, genetic, etc.: ştiinţific, cele rămase din bătrâni nu-s contrazise, astfel încât reprezintă date demne de considerat (alte relatări de fapt nici nu sunt, aşa că prezumţiile că-s fără bază reală sunt neîntemeiate / false).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyWXA5u_-Sv6VooZxfYejT5VorKEdRer9CisTa3_NZLJgEW7Fq8L6lmoLm7ctQdjKUQqT0YuBbgJCplDSrBQTWUg3ukk6ZDd8xOSThtDmAGFTMegp4Md_inaavhgc_ZWoDIBBxvXMZD3U/s1600/image363.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyWXA5u_-Sv6VooZxfYejT5VorKEdRer9CisTa3_NZLJgEW7Fq8L6lmoLm7ctQdjKUQqT0YuBbgJCplDSrBQTWUg3ukk6ZDd8xOSThtDmAGFTMegp4Md_inaavhgc_ZWoDIBBxvXMZD3U/w400-h370/image363.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Etnicul Românesc” - ultima lucrare de amploare a psihologului Rădulescu Motru (1868-1957), preşedintele Academiei Române - apărută în 1942, savantul a scris: “Ştim că populaţia românească, luată în întregime, aparţine tipului alpin hiperbrahicefal într-un procent de aproximativ 41%, tipului dinaric brahicefal într-un procent aproximativ de 30%, tipului nordic mezocefal într-un procent de 26% şi tipului mediteranean dolihocefal de 3%; aceste procente nu sunt repartizate în mod proporţional pe densitatea de populaţie a diferitelor regiuni: distribuţia tipurilor însă - chiar dată în cifre pe ţara întreagă - nu oglindeşte sufletul populaţiei, adică etnicul. Media pe ţara întreagă este o simplă abstracţie, căci pe lângă distribuţia tipurilor trebuie cunoscut coeficientul de vitalitate al populaţiei; problema localizărilor sufleteşti nu s-a elucidat privind la materia nervoasă a creierului, ci prin controlul manifestărilor sufleteşti asociate. Cu cunoştinţele de astăzi, psihologul nu este silit să invoce protecţia spiritelor bune ca să-i vină în ajutor; el trebuie să stea alături de antropolog şi de biolog, primind îndrumări de la aceştia şi dând la rândul său îndrumări, căci numai prin colaborarea reciprocă a tuturor se poate ajunge la cunoştinţa etnicului. Între condiţiile care întreţin existenţa etnicului, aceea care nu lipseşte niciodată - şi care se poate numi fundamentală - este conştiinţa de comunitate. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fără o conştiinţă de comunitate nu există societate, chiar dacă societatea este redusă la familie. Societatea omenească presupune ca având în existenţa ei funcţiunea conştiinţei, care singură poate explica dezvoltarea limbajului şi a tehnicii de muncă. Între condiţiile fundamentale ale societăţii omeneşti - prin urmare şi ale etnicului - stă conştiinţa de comunitate. Primele manifestări ale ei au îmbrăcat forma tradiţiilor religioase. Membrii societăţii - fie cât de primitive - se simţeau în legătură de comunitate între ei prin cultul închinat fiinţelor supranaturale, în voinţa cărora îşi puneau soarta. Fixăm 3 stări de evoluţie pentru conştiinţa de comunitate: conştiinţa comunităţii de origine, conştiinţa comunităţii de limbă şi conştiinţa comunităţii de destin. În etnicul fiecărui popor, cu lungă viaţă istorică, întâlnim câteştrele aceste stări, nu însă într-un grad egal. Conştiinţa comunităţii de origine este prima în ordine istorică; pe ea se fundează primele organizări sociale. Membrii acestor organizări - cu cât mai primitive, cu atât mai puţin numeroase - se consideră ca având la originea lor strămoşi sau ocrotitori comuni; conştiinţa comunităţii de origine trebuie luată în înţeles larg: ea se referă mai des la faptul ocrotirii, decât la acela al descendenţei biologice. Această conştiinţă de origine comună întreţine obiceiurile, ritualul cultului şi toate tradiţiile societăţii; membrii săi socotesc că orice abatere de la aceea ce ei au pomenit că trebuie făcut din generaţie în generaţie, este o ameninţare directă la existenţa societăţii însăşi. Dacă ei sunt înrudiţi, organizarea lor socială poate dura atunci îndelungat fără nici o schimbare, făcând impresia unui mecanism instinctiv (dar aceasta se întâmplă foarte rar); societăţile formate numai pe baza conştiinţei de origine, dacă în energia lor proprie nu găsesc mijlocul de a evolua, sunt destinate degenerescenţei şi pieirii (acesta este cazul multora dintre societăţile de sălbatici care vegetează până în zilele noastre). În mod obişnuit, societăţile evoluează transformându-şi treptat conştiinţa comunităţii de origine în conştiinţa comunităţii de limbă: limba este instrumentul care înlesneşte comunicarea între membrii societăţii şi prin aceasta face posibilă cultura, adică acumularea experienţei sociale de la o generaţie la altă generaţie; limba apoi îndeplineşte şi un rol de creaţie, căci ea incită pe om la inovaţii. Tehnica muncii se îmbogăţeşte prin putinţa ce i se dă de a fi fructul colaborării între oameni distanţaţi în timp şi spaţiu: inteligenţa membrilor societăţii câştigă aripi ca să se înalţe, cuvântul - prin virtualităţile lui de a crea convingeri - spiritualizează tot ce întâlneşte în jur; societatea prinde prin limbă conştiinţa unităţii sale de cultură şi această conştiinţă are o potenţialitate cu mult mai vastă decât avea aceea de origine. Conştiinţa comunităţii de origine este prinsă pe rădăcini adânci dar ea este oarbă cât timp nu vine conştiinţa comunităţii de limbă ca să-i dea orizont; pe baza comunităţii de limbă - şi nu pe aceea de origine - s-au trezit în conştiinţa popoarelor aspiraţiile spre suveranitate. Fără primejdiile provocate de războaie, poate că această stare a conştiinţei de comunitate ar fi încă dominantă; cumpăna vremurilor a voit însă altfel: naţiunile ameninţate în existenţa lor au trebuit să-şi asigure viitorul printr-o nouă conştiinţă de comunitate iar aceasta este conştiinţa comunităţii de destin. Originea şi limba nu sunt de aci înainte uitate dar cad pe al doilea plan; pe primul plan vine voinţa naţiunii de a trăi, înfruntând războiul. Membrii comunităţii de destin sunt aceia cari - având conştiinţa vieţii lor primejduite - sunt hotărâţi la sacrificii; apărarea destinului cere disciplină şi conducere competentă, pe când apărarea originii şi a limbii pot fi lăsate pe seama improvizaţiilor individuale. Apărarea destinului aduce o schimbare profundă în raporturile dintre popoare; alianţele făcute după înrudirile de origine şi de limbă sunt de aci înainte înlocuite cu alianţele dintre popoarele apropiate prin destin; în direcţia aceasta, conştiinţa comunităţii de destin aduce cu sine o adevărată revoluţie: sincera întovărăşire de destin e grija de pe primul plan. În special în satele româneşti montane este puternic ancorată conştiinţa de origine. Obiceiurile legate de familie au fost şi sunt încă de o fixitate care n-are pereche la alte popoare; aceasta a făcut puterea de rezistenţă a satelor româneşti, cu toate băjeniile forţate din trecut; dar alături de fixitate constatăm şi mobilitate. În obiceiurile satului a pătruns - mulţumită acestei mobilităţi - ritualul religios, împletindu-se în ele într-un chip aşa de armonic, încât dă impresia că ritualul introdus este tot aşa de vechiu ca şi obiceiurile. Credinţele, legendele, formulele de vrajă, simbolurile folosite de locuitorii satelor româneşti sunt minunate încrucişări spirituale născute din păgânism şi creştinism, cum nu se mai întâlnesc niciunde în lume. Etnicul românesc de sat a început a se constitui în neolitic, este deci un etnic vechiu şi ca atare trecut prin numeroase transformări; în el se găsesc elemente de valoare diferită: superstiţii alături de observaţii pătrunzătoare, frumuseţi alături de obscenităţi, învăţături morale sublime alături de poftiri la desfrâu. În fiecare mediu, practicarea manifestărilor tipice nu se face în mod absolut uniform; chiar în mediul restrâns al unui sat există locuitori cari practică obiceiurile cu mai multă nobleţă decât alţii. În atitudinea lor, în gesturile şi în vorbele lor, este ceva care-i distinge de ceilalţi şi care constrânge pe ceilalţi să-i ia drept modele. În satele româneşti, acest lucru se observă foarte uşor şi foarte des. Modelele sunt alese dintre aceia cari au un prestigiu aparte de curăţenie sufletească sau - cum se zice deseori - de omenie. În satele româneşti acest prestigiu aparte este legat totdeauna de vechimea la care se datează familia. Satul românesc când trebuia să migreze, o făcea cu totul. Cultura sau civilizaţia unui popor - zic oamenii de ştiinţă - nu consistă în transformările materiale externe, care înconjoară sufletul poporului, ci ele consistă în dispoziţiunile sufleteşti ale acestuia, în deprinderile morale şi intelectuale pe cari poporul le cucereşte şi le adaogă deprinderilor sale animalice. Munca de la baza culturii şi a civilizaţiunii nu este altceva decât ‘actualizarea’ deprinderilor sufleteşti. Între mediul extern care trebuie transformat şi deprinderile sufletului, cari sunt energia potenţială din care are să vină cauza transformărilor externe, stă faptul muncii, adică ‘actualizarea’ deprinderilor sufleteşti. În cultura văzută a unui popor nu se găseşte decât atât cât s-a putut ‘actualiza’ din disposiţiunile sufletului său, adică atât cât s-a putut exterioriza prin muncă”. Astfel - prin catalogarea savantului Român - se poate interpreta ceva întâmplat în Epoca Pietrei, că la scară mai extinsă ambele civilizaţii pre-diluviene (cea Nordică a Imperiului Atlant şi cea Sudică a Cornului Abundenţei) erau deja Civilizaţii cu “conştiinţă de destin”; ca o paralelă, un exemplu contemporan - al acestor zile, în secolul XXI - este Uniunea Europeană (bazată economic, fiind fosta “Piaţă Comună” din secolul XX): o comunitate civilizaţională cu conştiinţă de destin, din care - printre alţii - Românii fac parte.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiacu_FqdItS7JTY9_D_dl7D5PjOcPzLcjgOveXDcJzVJTsJdnLFAmbz5Jn6nzNvOGk6N5n0jWO9hTHxuU-IAWEJhWOP8mD8BX3GoAUsNHCLaIChJr1B_Ezlj5Bj3hS1B5wwHO0OkLwqa4/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="103" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiacu_FqdItS7JTY9_D_dl7D5PjOcPzLcjgOveXDcJzVJTsJdnLFAmbz5Jn6nzNvOGk6N5n0jWO9hTHxuU-IAWEJhWOP8mD8BX3GoAUsNHCLaIChJr1B_Ezlj5Bj3hS1B5wwHO0OkLwqa4/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În timpul topirii gheţurilor ultimei glaciaţiuni, Anatolia - actuala Turcie - era intersecţia acelor Civilizaţii pre-diluviene: cea a Cornului Abundenţei din S şi cea a Imperiului Atlant din N, lanţul Munţilor Anatolieni Taurus geografic reprezentând demarcaţia influenţelor lor în timpul Potopului Pontic, conform şi studiilor din 2009 ale arheologilor Jean Pierre Bocquet, Stephan Naji, Marc Linden, Janusz Kozlowski, ş.a. (adică despre timpuri din urmă cu 10 milenii, de când - prin topirea calotei polare Nordice - a început umflarea apelor iar apoi s-a ajuns la revărsarea lor catastrofală); în Anatolia, Munţii Taurus separau în V Likia de Karia / Caria, în N Kilikia de Capadochia iar în E aveau ca limită Fluviul Eufrat, dincolo de care erau Armenia şi Munţii AntiTaurus (totuşi, ca de exemplu cum a notat în Antichitate Anatolianul Arrian din Nicomedia / Bytinia, ca Taurus erau numite inclusiv lanţurile Muntoase din răsărit Elburz şi Hindu Kuş, acelea identificându-se ca Elburz separând regiunea Caspică de Platoul Iranian - Zagros separând Platoul Iranian de Mesopotamia - partea apuseană a Munţilor Hindu Kuş, considerată Antic ca Taurus, fiind Munţii Gherghi): lanțul Montan Hindu Kuș era al Munților Kușilor dinspre Indieni (Biblia - în Vechiul Testament - a scris despre etnonimul Cuș că a fost cel mai mare Hamit, unchi al Sf. Gherghe, urmașii săi populând capetele rutei comerciale dintre Afgani-stan și Sudan, pe care încă din neolitic se transporta de exemplu prețiosul și frumosul lazurit). Ţinutul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“domnu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lui constelaţiilor” An / Anu - Zeul Timpului şi Cerului - era Anatolia / Asia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mică”, locul unde au sosit primii Gherghi / Gherg-Ani din Asia Centrală, însă ameninţarea acolo n-a ajuns să fie războiul, ci natura (care a dus la încheierea Erei / Timpului de Aur, adică a perioadei celebrării euforice a victoriei de către Homo Sapiens, ca singura specie umană rămasă).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXjkeJMnsLrYmMQfkK5Fi7yGvmzSunL8G0Fz6bacYRRke_B_7en3ZaFLCObn6q5iPxWzBe9gcoF41Peghgrq-V023H6-QTf9is3IPlAPH4VGdEjoDRtOYMt15LwwmBD5qgMtbfYxTgQB8/s1600/image520.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXjkeJMnsLrYmMQfkK5Fi7yGvmzSunL8G0Fz6bacYRRke_B_7en3ZaFLCObn6q5iPxWzBe9gcoF41Peghgrq-V023H6-QTf9is3IPlAPH4VGdEjoDRtOYMt15LwwmBD5qgMtbfYxTgQB8/w335-h400/image520.jpg" width="335" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;">
</div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În mitologia Română, cele 2 Civilizaţii pre-diluviene - Imperiul Atlant din N şi Cornul Abundenţei din S - au rămas în amintire ca stăpânite de 2 fraţi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de cruce”, popular zişi Fârtatul şi Nefârtatul (aducând cu zisa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fără tată”, adică fără tată Neandertal, ci cu tată Homo Sapiens = pozitiv, respectiv cel indicat prin dubla negație ca având tată Neandertal = negativ; academicianul Romulus Vulcănescu - care în 1987 a publicat studiul său despre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Mitologia română” - a enunţat: “Raiul - în concepţia străveche a protoromânilor - prezintă alt aspect decât cel transfigurat de viziunea biblică; Rai însemna lumea cealaltă, un tărâm apropiat pământului”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aşa cum în prezent Dumnezeu la creştini e Allah la musulmani, în trecut Zeus de la vechii Greci era Jupiter la Romani, ş.a.; mult mai multe milenii trăirea religioasă a fost politeistă decât monoteistă iar în funcţie de timp, limbile credincioşilor, etc., pe de o parte pentru aceleaşi divinităţi s-au folosit nume diferite şi pe de altă parte, unele roluri divine s-au suprapus ori s-au despărţit (ceea ce a dus la o diversitate nu numai onomastică, ci şi funcţională, mai ales că încă din Antichitate se afirma că unii dintre Zeii curenţi au fost de fapt cândva oameni deosebiţi): ca atare, în lucrarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” s-au intersectat atât comparările religioase (exprimate de către specialişti), cât şi deducţiile raţionale (exprimate într-o oarecare logică de către autor), pentru parcursul prin labirintul credinţelor şi al altor dovezi, inclusiv ştiinţifice.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4pRFtPLWpKLP_q38VQS5n_WMyiPVqwb5cHACaEE1YRopuPvcZwbcz_58xtTI3Ou2HmgNPOuwC7t0ajIYQ7YPHb6lOS0s7ZpGolvJ4qjO2CAHYoeGhY20pAi4cIzOrfpvoE98Ww4jWu5o/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4pRFtPLWpKLP_q38VQS5n_WMyiPVqwb5cHACaEE1YRopuPvcZwbcz_58xtTI3Ou2HmgNPOuwC7t0ajIYQ7YPHb6lOS0s7ZpGolvJ4qjO2CAHYoeGhY20pAi4cIzOrfpvoE98Ww4jWu5o/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Români, Moş Ene - amintind de Moşul An/u - e special: vine oricând în an, nu doar la zile mari (Moş Ene a rămas şi în cultura populară a Europenilor Nordici, ca acela care aduce vise frumoase prin presărarea pe pleoape a prafului său Magic); în mod obişnuit, folclorul l-a asociat pe Moş Ene cu Moş Crăciun (e foarte posibil ca somnul greu - prelungit din iarnă, ca al hibernării vieţuitoarelor - să fi corelat aşa ceva, pe lângă faptul că atât Moș Ene, cât și Moș Crăciun, erau dinaști An). Principala misiune a Moşului Ene este de a aduce somnul - inclusiv să adoarmă copiii / cei mai plini de viaţă, respectiv de energie - pentru ca apoi aceia să fie capabili de mai multă vioiciune; sezonul său favorit aşadar a fost mereu în apogeul iernii - între Crăciun şi Mărţişor - parcurs de oameni împreună cu el, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Domnul Nopţii” (anotimpul respectiv reproducea anual - în mod tipic - caracteristica esențială a fostei glaciațiuni = îndelungata perioadă premergătoare a “Erei de Aur”): el nu doar arunca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“lapte” în ochi, ci şi toropea prin suflu în ceafă, aducând numai gânduri bune, etc. În vechea Greacă, </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">αἰνή</span><span style="background: white; color: #252525; font-family: Arial, sans-serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ainu” însemna “lăudat”, de pildă legendarul Troian Aenea / Enea - strămoşul gemenilor Romulus şi Remus - fiind astfel numit (literalmente, o combinaţie între An şi Ene): aşa ceva rezona cu cel căruia stră-Românii îi ziceau Caloian / “Calo-ian” adică “Frumosul” Ian = An (Ene ori Ion), străveche efigie pluviometrică. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cu prezenţa atestată din Epoca Pietrei, Zeul An/u era aniversat anual în Bazinul Dunării, la trecerea din Anul Vechi în Anul Nou. Iniţial / pre-diluvian, An iar apoi urmaşii Anuna, ş.a. au posedat teritoriul Atlant (din S căruia făcea parte Anatolia, care îi reproduce numele An în rădăcina denumirii sale An-Atolia, segmentul Atolia fiind de la Atlas): An - Zeul Cerului şi Timpului, tatăl prinţilor Anuna / Gregori - în vechime a fost respectat pe un areal întins, vreme îndelungată; faţă de Anatolia, An a ajuns venerat în toate direcţiile geografice, de exemplu atât în V / Bazinul Dunării, cât şi în E / Bazinele Eufrat şi Tigru, etc., adică în Banat, Canaan, Mesopotamia, ş.a.m.d. (Mesopotamia - însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">regiunea dintre Fluvii” - vecina Sudică a Anatoliei, avea desfăşurarea mai largă decât spaţiul strict dintre Fluviile Eufrat şi Tigru, cuprinzând de fapt Bazinele cursurilor inferioare ale acelor Fluvii, delimitarea fiind în N de Munţii Taurus, în E de Munţii Zagros, în S de Golful Persic / Oceanul Indian şi în V de Stepa Siriei / acum preponderent deşertică). Este de observat că aceleaşi consoane din perechea tată-fiu An-Atla (N, T, L) sunt în denumirea Anatoliei, străvechea patrie a natalităţii / fertilităţii, cuvinte ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">natalitate”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nativă”, etc. provenind din Anatolia; de altfel - totuşi nu la scară aşa mare ca Anatolia - de-a lungul timpurilor şi Banatul a fost natal multor milioane de persoane. Despre Titanul Atlas / primul născut al lui An, fiind cel mai mare dintre prinţii Anuna, se ştia că susţinea lumea pe umerii săi, anume </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">crugul” / adică bolta cerului - cultural de la el în cartografie impunându-se denumirea de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">atlas” - şi semnificativ a fost reprezentat din vechime împreună cu globul (sfera celestă, nu Pământul) în cârcă:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOHw8RbaoPd8YsyyDlqzYwxUyQRnqsUzoGUIx-xUXWIN__6c5An3hoU_vBe9UtYzlrq83XhV9l17JHO_JWrVeqKOGT1JFYOD13gLx67rWUzqcwzfFHPdSk1DHCTWFaefb-TPYW_bZu7HI/s1600/image377.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOHw8RbaoPd8YsyyDlqzYwxUyQRnqsUzoGUIx-xUXWIN__6c5An3hoU_vBe9UtYzlrq83XhV9l17JHO_JWrVeqKOGT1JFYOD13gLx67rWUzqcwzfFHPdSk1DHCTWFaefb-TPYW_bZu7HI/w326-h400/image377.jpg" width="326" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Atlas</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Culoarea asociată Zeilor Cereşti - lui An, lui Atlas, prinţilor Anuna, ş.a. - era albastru deschis / turcoaz (denumirea culorii turcoaz rezonând mitic şi sonor - în stil Ghergan - cu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“gurgo-as” / “as” fiind unul din sufixele des folosite în mare vechime, împreună cu celelalte terminaţii din grupa sa, “-es”, “-is”, “-os”, “-us”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); azi, Anatolia aparţine Turciei / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Țara turcoazului” (savanţii au documentat şi constanta influenţă Altaică asupra Anatoliei, de-a lungul timpului). Faptul că An / Anu era de mare vechime a fost redat inclusiv de un text Sumerian, intitulat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitul cornutelor şi al grânelor”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Când de pe înălţimile Cerului pe Pământ / I-a făcut Anu pe Anuna să coboare / Grânele încă nu încolţiseră, încă nu rodiseră / Nu era capră / Nici ied nu fusese fătat / Oaia încă nu-şi cunoscuse mieii / Ţesutul nu se ivise încă / Nu era cunoscut”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numele lui An, Zeul Cerului şi Timpului, care poseda Edenul / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ed-Enul” (respectiv câmpia udă din N Anatoliei şi Stepa Siberiei), a rămas fixat în denumirea Anatoliei şi a fost folosit ca atare - ca An / Anu - în Bazinul inferior al Dunării, Bazinele Fluviilor Eufrat şi Tigru formând Mesopotamia, etc. Ziua lui An / Anu era deodată cu ziua Marii Zeiţe Ga / Kî, la 1 III - Anul Nou din Epoca Pietrei, sărbătorit în acea dată - cu 3 săptămâni înaintea echinocţiului de primăvară / 21 III, când la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Pol, adică şi la latitudinea României, durata nopţii egalează durata zilei, atunci celebrându-se cununia lor (sărbătorile acelea au fost puternice timp de milenii, în toată vasta lor zonă de influenţă: Latinul cuvânt </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">echinox” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">echinocţiu” însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“egală cu noaptea”, echinocţiul de toamnă - când din nou durata zilei o egalează pe cea a nopţii - fiind după jumătate de an</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); rârâiţii Pelasgi şi apoi vechii Greci l-au considerat pe An ca Zeul Cerului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Uranos - prefixul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur” de la Uranos fiind acelaşi cu cel de la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Uriaş”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - Titanul tată al </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Curgătoarei” Rhea (care împreună cu fratele ei </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cr-On” / Cronos - adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Timpul”, numit Gargaros / Tartaros - a zămislit prinţii Poseidon, Zeus, ş.a). Despre veridicităţi, de pildă la sfârşitul secolului IV î.C. şi Euhemeros din Kardamyla / Insula Chios în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria sacră” a scris că miturile erau cea mai pură istorie iar Uranos şi Cronos într-adevăr au fost mari împăraţi într-un timp preistoric, veneraţi pentru binefacerile aduse oamenilor; el a și localizat proveniența Marelui Uran ca Asiatică, explicit menționând în străvechiul traseu al aceluia până și îndepărtata Arabie </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fericită” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fecundă”, adică Yemen. Se poate remarca asocierea dintre urs, Uriaş şi Uranos / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-Anos” (cerul cu Ursa Mare şi Ursa Mică strălucind / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucind” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">noaptea pe boltă): pe lângă apropierea cosmică a dimensiunii celeste dintre cer şi urs, se poate observa şi aspectul lingvistic, în versiunea Română la urs lipsind iniţiala consoană </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">C” de la Cer, aşa după cum şi la Cer în versiunea Greacă a lipsit; Anos, respectiv Onos, la Greci / Anul la Români a apărut împreunat la ambele mari divinităţi, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-Anos” / Cerul şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cr-Onos” / Timpul - Tatăl şi Fiul - explicând străvechea credinţă în faptul că ei erau Unul / Anul patronând deopotrivă cerul dominând tot şi totodată timpul urzindu-le pe toate (iată aşadar că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Unul” - respectiv Uriaşul Onos ori Anos sau Anul - era legat de urs, ca reminiscenţă a animismului, căci Magia, şamanismul şi animismul erau străvechi practici ale Epocii Pietrei, animismul ca rezultat al gândirii prereligioase, prin personificarea animalelor şi naturii, investite cu atribute umane). Cercetători ca Scoţianul Alexander Hislop în 1862, Canadianul Herbert Rose în 1928, Austriacul Michael Janda în 2010, ş.a., n-au putut găsi etimologia Greacă directă pentru Kronos / Cronus, sugerând rădăcina Indo-Europeană </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ker” de la cosmogonia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tăierii” cerului (în legătură cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“terk” = “oblic” sau “terg” = “întors”) </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi reflexia rădăcinii Indo-Iraniene </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Kar” legată de “creaţie”, în sensul că Zeul printr-o tăietură a creat nobleţea celestă, “Kairoi” în Greacă însemnând “timpuri” / “Kairos” la singular: Zeul Kairos a fost cel al momentului oportun / şansei - simbolizând ocazia - iar Aion a fost Zeul Veşniciei / întruchipând puterea eternă care făcea posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor (Sanscrit, Aion era Kalpa, definind ciclul temporal egal cu o zi şi o noapte a lui Brahmă), personajele fiind European asimilate în Chronos, Zeu recunoscut de Romani ca Saturn / “Sat-Uran”, tatăl lui Zeus / Jupiter, poetul Roman Horaţiu de pildă folosind expresia “Carpe diem”, adică “trăieşte Clipa”. Cosmogonia Feniciană (descrisă şi de Philon / Filon din Biblos / Liban) era: Aerul a existat de la început şi a creat vântul Kolpia; acela - împreună cu întunecata Ba’u - l-a avut ca fiu pe “vocea cerească” Aion / însemnând şi “viaţă”, tatăl Zeiţei Mamă Genea a muritorilor, patroana luminii şi focului (când “vocea cerească” Kolpia a grăit în întuneric “să fie lumină” s-a făcut lumină, apărând viaţa). Aşa a fost Începutul Lumii - la voinţa Kolpia / Kalpa - tatăl şi fiul Aion fiind “Unul” (după cum a studiat şi preotul Francez Samuel Bochart în “Geografia sacră” din 1646 / acelaşi savant enunţând legăturile dintre Fenicieni şi Anatolieni, dovedindu-le pe partea stângă / Sudică a Râului Meandru cu Caria iar pe partea dreaptă / Nordică a Râului Meandru cu Lydia, având denumirea ca Fenicianul “Lud”, aşa cum s-a numit cândva Fluviul Nil, acela fiind numit și An-Nîl: în Bazinul Meandrului, Sanctuarul Gherga din Karia a fost un mare şi multimilenar aşezământ religios, vizitabil şi acum). Biblia a început cu ceea ce se ştia înaintea scrierii sale în Orient, despre puterea extraordinară cu numele Kalpa în India, Kolpia în Fenicia, etc.; hinduşii au indicat şi numele celui care va veni la Sfârşitul Lumii: Kalki, ultimul avatar.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrexq9_vq4jdZ5O0Sv4fZXhQOTN2HYFK0EQU6VM8QJVbiIukNqCqRLz9YKMiYRSzv72TahwB7hKfLRZl4tN13MYlOv7WCZa7dpEVp2dOLuwxLpFiya2F1SePDTjAxVJgwDiAHBAsmx85Q/s1600/image379.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="color: black; font-family: times, times new roman, serif; font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrexq9_vq4jdZ5O0Sv4fZXhQOTN2HYFK0EQU6VM8QJVbiIukNqCqRLz9YKMiYRSzv72TahwB7hKfLRZl4tN13MYlOv7WCZa7dpEVp2dOLuwxLpFiya2F1SePDTjAxVJgwDiAHBAsmx85Q/w192-h400/image379.jpg" width="192" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: times, times new roman, serif; font-size: medium;"><i>Aion în Roata Timpului</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: times, times new roman, serif; font-size: large;">Perechea Zeilor An şi Ga îşi avea aceeaşi zi de naştere - de Mărţişor - deoarece el şi ea erau gemeni; de altfel, ei transmiteau motivul gemenilor din ciclul precedent al omenirii, de divinizare a energiei sufletului / vitalităţii Ka şi a soarelui Ra - existent de la extincţia Neandertală - veneraţia de atunci fiind atât pentru energia sufletului patronat de Marea Mamă a Pământului, cât şi pentru Cer: sufletul era considerat fierbinte ca soarele, apele constituind contra-partida lor firească de echilibru (se poate observa la conceptele de cald, călduri, etc. că de fapt reflectă Garg, Gărguri, ş.a). Până în Antichitate (în timpul păgânilor Geto-Daci din Bazinul Istrului, anterior creştinilor) a rămas ştiut din vremuri ancestrale că Mama Gemenilor Divini era Fecioară şi că i-a creat din propriul corp, la naştere venind dinspre răsărit - adică de la Marea Neagră - Magi cu daruri): în Asia Centrală, timp de milenii au fost foarte puternici Masa-Geţii (literalmente - în sensul vechi - ei fiind Geţii Sacrei Luni / adică Geţii “Ma-sa”, iubitori ai peștilor, ştiuţi şi ca Masivii / Marii Geţi). Mama Ga - Marea Zeiţă a Pământului, caracterizată de Magie - era foarte respectată mai ales de înalţii Gherga din Ghergania / S Caspic: în Antichitate, ei au fost bine cunoscuţi ca Magi / Mezi - populând Media, Regatul Magilor - Grecii vechi instaurând şi cuvântul “Mega” pentru cei înalţi / mari; Mezii erau MesaGeţi / MasaGeţi - adică “Mari Geţi”, inclusiv pentru Gherga foarte semnificativ în Bazinul Dunării inferioare fiind constituirea de către Geţi / Gheţi a Anticului Regat Geto-Dac pe locul actualei Românii. Despre “Graiul românesc al MasaGeţilor” (studiu din 2014 al Dr. Lucian Cueşdean), e de remarcat şi ceea ce dintotdeauna au observat lingviştii, că o limbă cu cât a fost mai veche cu atât avea mai multe onomatopee iar Româna e cea mai onomatopeică limbă din Europa. În 2016, Dr. Iulia Brânză Mihăileanu a scris: “Strămoșii noștri din preistorie ne-au lăsat moștenire o limbă formidabilă inspirată din marea orchestră a naturii. După lingvistul Tudor Diaconu, ‘vechimea limbii noastre este evidentă prin onomatopeele sale întrețesute organic în familii de cuvinte (a foșni, a sâsâi, a sforăi, a guița, a mârâi, a cotcodăci) imitative, identice sunetelor din natură’. Savantul japonez Masaru Emoto, care a studiat puterea cuvintelor reflectată în structura cristalelor de apă înghețată, sublinia în mod deosebit despre cuvinte că nu sunt arbitrare: ‘Toate cuvintele provin din vibrațiile universului’. Lingviștii noștri consideră cuvintele doar niște instrumente de comunicare. În timp ce savantul nipon ne spune că acestea ‘mai au și o altă funcție importantă. Cuvintele conțin elementul vibrație, care joacă un rol vital în marele plan al naturii’. El afirmă același lucru, ca și Platon: ‘Fenomenele neplăcute sau plăcute la care au fost martori strămoșii noștri au fost exprimate în cuvinte care au preluat natura fenomenelor’. El a demonstrat acest lucru prin faptul că apa expusă unor cuvinte frumoase formează cristale frumoase, în timp ce apa căreia i s-au vorbit cuvinte negative formează cristale pocite iar, uneori, ceea ce formează numai cristale nu pot fi numite. Omul preistoric, care avea al șaselea simț mult mai dezvoltat decât noi și trăia în armonie cu lumea din jur, a luat primele cuvinte de la păsări, animale, copaci și fenomene naturale, cum ar fi vântul, tunetul, furtuna, ploaia, izvorul, râul. Tocmai aceste formații onomatopeice alcătuiesc ‘fondul comun de cuvinte rămas din acele vremuri, adică de pe atunci când procesul de individualizare - atât al popoarelor, cât și al limbilor - nu-și făcuse apariția’. Al doilea tip de cuvinte sunt cele legate de animalele de hrană și pradă. Tudor Diaconu consideră că silaba ‘ca’ însemna ‘carne’. De aici prezența acesteia în multe cuvinte din limbile indo-europene care denumesc animale: cal, capră, vacă, cămilă, catâr (în geto-dacă). Noi completăm cu: ‘cow’ (vacă în engleză), ‘korova’ (vacă în rusă), ‘koni’ (cal în rusă și ucraineană), ‘koza’ (capră în rusă), ‘muca’ (vacă în italiană). Grăitoare sunt și unele cuvinte ce denumesc produse din carne: cârnat, caltaboș. Și chiar însuși cuvântul ‘carne’ în geto-dacă. Tudor Diaconu afirmă pe bună dreptate: ‘Spiritualitatea unei lumi se oglindește mai cu seamă în limba pe care o stăpânește’. Nu este greu de observat că rădăcina ‘pl’ exprima fenomene legate de apă: a ploua, a plânge, a pluti, a plescăi, ploscă, plin, plaur (masă de plante putrede ce plutește pe bălți și mlaștini), plavie (grămadă de crengi și ierburi care plutesc pe apă), ploștină (teren umed și mocirlos). Se regăsește și în cuvintele altor limbi: greacă πλεω ‘a pluti’, lituaniană ‘plauju’, ‘plovian’, ‘plauti’ = a spăla, în rusă ‘plavati’ = a înota, ‘placati’ = a plânge, ‘plevati’ = a scuipa, în engleză ‘plaint’ = plângere, etc”.</span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdqssqATHSPxJrTsU5HTYk1LiqTrf8wQ6Ud5ajZ0-U6nRI4G5O3rkfqNBfmp47ClFv2H8CvHgypIMLJrCZPROFL4zLwnWRY7TVkeBCtnfAeF4kBp2h6Xfv6HXE65Vz4ZT4nCVJj0wvyVA/s1600/image381.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdqssqATHSPxJrTsU5HTYk1LiqTrf8wQ6Ud5ajZ0-U6nRI4G5O3rkfqNBfmp47ClFv2H8CvHgypIMLJrCZPROFL4zLwnWRY7TVkeBCtnfAeF4kBp2h6Xfv6HXE65Vz4ZT4nCVJj0wvyVA/w392-h400/image381.png" width="392" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Rhea / Ghirghe şi Cronus / Gargaros</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Raiul ceresc era însorit de Ra şi se oglindea în Râurile Rheii ce udau Raiul terestru, tărâm ud denumit Eden / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ed-En”, adică al </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zeului / Domnului An”, aflat între Râurile umflate de topirea calotei Nordice, de unde s-a consolidat denumirea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dănu” pentru Râu. Zeul Anu / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">An-zu” se trăgea din Apsu - patronul apei primordiale dulci - de la care a rămas şi cuvântul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">abis” pentru adâncul mlaştinii, stăpânind şi bolta cerească, ştiută ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">empireu” (ca urmare, în lăcaşurile de cult venerând împărăţia cerească au rămas vasele cu apă sfinţită - numite în Mesopotamia Epocii Pietrei chiar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">apsu” - de exemplu mult ulterior creştinii având în Biserici baptiserii iar Coranul 86:6 specificând pentru musulmani că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">omul a fost creat dintr-o apă ce se revarsă”); împreună cu Muma Pământului Kî, An a format perechea An-Kî (în Egiptul Vechi, crucea Ankh fiind simbolul vieţii veşnice, în V Anatoliei Ankaios fiind ştiut ca fiul Zeului Anax / Poseidon, cu venerare deosebită de pildă pe Muntele Kerkis din Insula Samos aflată în largul Kariei / Cariei, adică al Ţării Gherghiţilor): An-Kî era perechea Cer-Pământ, cuplul Cer-Glie fiind regăsit peste tot prin urmaşi ca Gher-Ga / Gherga (la Români, Tradiţia a conservat importantul fapt că Muma Pădurii era rudă cu Omul Codrului / respectiv cu Moşul Pădurii - străvechea expresie </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Codru-i frate cu Românul” fiind în legătură iniţială cu Moşul Codrului / Pădurii = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fârtat” - şi e de observat că în vechea Aramaică pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tată” se folosea cuvântul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Aba” iar în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vechea Turcă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Apa”). De proto Indo-Europeanul / proto Kurganul “apo” - însemnând “înapoi” / “în-apoi” - au fost legate “în apă”, “apus”, “apoi”, “din-apoi” / “dinapoi”, “apă”, etc. (în Paştună - limba Kurgană / Indo-Europeană a Afganilor - pentru “apă” e termenul “obă”; în apusul Siberiei, cel mai lung Fluviu din Rusia - de 5410 km - e “Ob/i”, zis şi “As”, avându-şi denumirea derivată de la cea Paştună / Afgană a apei, Bazinul său întinzându-se între Munţii Altai şi Marea Kara).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgErX_IFYU0RFXeXGk9GwPSoWFVd6FWsCUSMO6QG0Nsai-gvI-P8UGwAxxdwfs9fnJJzhmqiJPJJ2lJHrE4_DRJcfvVTpZbceqdOxpq4QnG9yMEeQ3C1XWUnq9KoYFLwDHn3452OPDA_R0/s1600/image383.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="390" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgErX_IFYU0RFXeXGk9GwPSoWFVd6FWsCUSMO6QG0Nsai-gvI-P8UGwAxxdwfs9fnJJzhmqiJPJJ2lJHrE4_DRJcfvVTpZbceqdOxpq4QnG9yMEeQ3C1XWUnq9KoYFLwDHn3452OPDA_R0/w400-h390/image383.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gorgonă / “Gorg-Onă”</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum a studiat şi istoricul Austriac Alfons Barb 1901-1979, pentru ceea ce patrona apele primordiale - cu notarea Sumeriană ca Apsu - la vechii Greci era feminina Abyzou (egalată de Evreii vechi cu Lilu / Lilith, prima muiere a lui Adam, cea dinaintea Evei), o Gorgonă / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorg-Onă”: noţiunea folosită de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Abis” era cea publică, deoarece numele divinităţii se păstra secret (căci exista credinţa că dezvăluirea adevăratului nume permitea controlarea divinităţii); după cum au cercetat şi alţi savanţi - ca Matthias Klinghardt, Joseph Naveh, Shaul Shaked, Sergio Giannobile, ş.a. - numele ei real era Karkhous / Gyllou sau Kharkha-nistrea (în secolul VII î.C., poeta Sappho din Insula Lesbos colonizată de Amazoane a notat în fragmentul 178 numele Gello - suprapunerea peste Ghero - indicat de istorici ca Walter Burkert, Martin West, ş.a. ca având echivalentul Sumerian Gallu, pentru stăpânirea subteranului). Atât European, cât şi oriental, Abyzou era acuzată de mortalitatea infantilă / ca invidioasă că ar fi fost infertilă - practicile Magice despre ea ajungând până în Evul Mediu - în amulete fiind înfăţişată ca peşte / şarpe (de-a lungul timpului, în multe locuri - după cum a observat şi cercetătoarea Mary Fulgum - atribuindu-i-se diverse nume, în căutarea celui real, pentru a putea fi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">manipulată”). În versiune masculină la vechii Greci, echivalentul Abis - din care se trăgea An - era Pont Gargar, Zeul apelor (mai degrabă decât fratele său, Grec numit Ocean, Zeul apelor dulci); Zeul Abis / Apsu era al apelor dulci, căci cei 2 fraţi patronau cele 2 areale acvatice dulci: Pontos Gargaros stăpânea uriaşul Lac dulce în care curgea Okeanos Potamos (după Potopul Pontic, cele 2 - Pontos şi Potamos - individualizându-se ca Marea Neagră şi ca Fluviul Dunărea). Abisalul Zeu al apelor dulci - după cum au reţinut </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Merii” / Sumerienii - l-a avut ca important fiu pe Anzu = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">An-zu” (adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">An-zeul”, care a furat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tăbliţa Destinelor”, personificarea vântului Sudic); echivalat cu Pontos - după cum au reţinut vechii Greci - cei mai semnificativi fii pe care acela i-a avut au fost Gherghinii / Telchinii. În neoliticul Timișoarei (cartierul Ronaț) s-a găsit pe un vas ceramic reprezentarea, după cum a constat arheologul Nicolae Vlassa, a lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Imdugud” = Anzu - vultur cu cap de leoaică - având orbitele adâncite, ca în piesele similare de plastică din perioada timpurie a Mesopotamiei, concluzia specialiștilor fiind că în Banat au existat pre-Sumerieni, care au migrat ulterior spre răsărit. Grecii vechi au fost printre cei care au reţinut destul de consistent cele petrecute din mare vechime pe direcţia principală în mijlocul căreia se aflau (anume, în apusul Anatoliei, între cei străvechi din Cornul Abundenţei / SE dominat de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Meri” / Sumerieni şi cei străvechi din Imperiul Atlant / NV dominat de stră-Români); o caracteristică arhitecturală a fost şi în genul locuinţelor celor 2 Civilizaţii: cea Nordică a Imperiului Atlant avându-le rotunde (aşa cum e tipul iurtei în EurAsia, în strânsă relaţie cu nomadismul) iar cea Sudică a Cornului Abundenţei avându-le pătrate (aşa cum a rămas de pildă tipul caselor orientale, în strânsă relaţie cu sedentarismul).</span></span><br />
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO" style="font-size: large;">
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></span></span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz5sGaNlxYSomw8232YyTw8RBl6FxK4rkZDgDs-6IwjIQ14T4idxROMQPA1CFdOcpIcHDn8s245G2AzMguUZDe0SxDRtsj-U2XSJRoc6uk9xVk3vODk_ueApVrWwGWFaf-PJk0W6su2Z4/s1600/image535.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz5sGaNlxYSomw8232YyTw8RBl6FxK4rkZDgDs-6IwjIQ14T4idxROMQPA1CFdOcpIcHDn8s245G2AzMguUZDe0SxDRtsj-U2XSJRoc6uk9xVk3vODk_ueApVrWwGWFaf-PJk0W6su2Z4/w252-h400/image535.jpg" width="252" /></a></span></span></span></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Adoraţia cerescului An / Anu pentru Ghea / Ke - sau Ghirghe / Kirke - a rămas în amintirea Greacă drept aceea pentru fiica lui Gorgon / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorg-On”, Medusa Gorgonă (în Tradiţia Română, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Medusa” fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mătuşa”, denumirea ei fiind legată de Media / Țara Magilor = Ghergania - căci “Medu-sa” se poate vedea ca “sfânta din Media” - în Tradiție fiind știută cu părul foarte lung și blond), petrecută anterior de cununia lui An cu regina Grigo / Clito: Grigo-ris / Clito-ris. De altfel, Gherghinul Homer a scris că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">la început” nu era decât o singură Gorgonă. Pământul Ga l-a avut ca frate geamăn pe An, care poseda Edenul (iar vechii Greci l-au numit Anax / Poseidon pe urmaşul său, care a moştenit stăpânirea peste el, Tatăl şi Fiul fiind Unul: o străveche formulare pentru un proces denumit ştiinţific azi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">clonare”); An-Atolia = Anatolia i-a preluat numele (căci a fost stăpânită de Atlas, primul fiu al lui An / Poseidon, genericul unic An - pentru Cer și Timp - acoperindu-l și pe posesorul Edenului) iar în rest - adică în actualul spaţiu Român, N Indiei, Mesopotamia, Canaan, ş.a. - An a fost ştiut ca atare, direct cu numele său. La început, Sfânta Treime reprezenta trilaterala socială - formată din bărbaţi, femei şi copii - personalizată religios prin Tatăl, Mama şi Pruncul:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8cXNEr6k2U8M8Pn92RplMpGeqHK5DAOJQ9Lg5W18SEK5Masr-HxOt_wSJJvWZBMC_9pIZgGWr4zYf7sRBNirIMfS16HyRjPRY4pTZaSVbTBSX2-fZqmRAeXmiHNHeXAZ67jHYuToHym4/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8cXNEr6k2U8M8Pn92RplMpGeqHK5DAOJQ9Lg5W18SEK5Masr-HxOt_wSJJvWZBMC_9pIZgGWr4zYf7sRBNirIMfS16HyRjPRY4pTZaSVbTBSX2-fZqmRAeXmiHNHeXAZ67jHYuToHym4/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În urmă cu 8 milenii, prima scriere din lume - din spațiul Carpatic - pomenea că deja Gherga, pe atunci, era străvechi, parte în crearea lumii: au fost mai multe milenii ale transmiterii nescrise decât scrise, aşa că sonorizarea / fonetizarea Gherga (uneori guturală, rârâită, etc.) a precedat scrierea Gherga; nuanţele literare ale transcrierilor - atât ale consoanelor, cât şi ale vocalelor - s-au regăsit doar mult ulterior, deseori cu aspecte neuniforme, în funcţie de Graiurile locurilor şi timpurilor. În 2008, Coren Apicella de la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Departamentul de Antropologie” al Universităţii Americane Harvard şi David Feinberg de la Universitatea Canadiană Hamilton au demonstrat ştiinţific că vocea profundă era o percepţie relevantă în lumea vânătorilor-culegători pentru recunoaşterea mai ales a bărbaţilor fertili: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“în culturile Epocii Pietrei - conform testelor efectuate de noi - bărbaţii preferau ca partenere femeile cu voce stridentă, în timp ce sexul opus avea puternice preferinţe pentru bărbaţii cu voci grave; probabil bărbaţii apreciau glasurile înalte ale acelor femei ca semne de fecunditate iar probabil femeile apreciau glasurile groase ale acelor bărbaţi ca bune investiţii masculine”. În 2011, profesorul Bob Franciscus de la Universitatea Americană Iowa <span style="background: white;">comparând aparatul fonator al omului de Neandertal cu cel al omului contemporan şi observând factorii care influenţează vocea, a ajuns la concluzia că Neandertalii aveau laringele mai scurt şi mai lat decât al omului actual, fiind mai apropiat de cel al femeilor din ziua de azi. </span></span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Prin urmare, este posibil ca bărbații Neandertali să fi avut voci mult mai ascuţite decât se credea iniţial. Un piept mare, o cavitate nazală şi o gură foarte bine dezvoltate au dus - probabil - la formarea unui sunet înalt şi dur. Neandertalii foloseau un limbaj articulat, vorbeau, adică, la fel ca oamenii Homo Sapiens, rostind cuvinte neștiute acum din păcate, dar care reuşeau să le redea universul ideatic în mod cât se poate de eficient. Atât caracteristicile anatomice, cât şi cele genetice (s-a descoperit în ADN-ul Neandertal o genă existentă şi la Homo Sapiens, implicată în dezvoltarea capacităţii de a vorbi) arată că erau perfect capabili să grăiască. Vorbind pițigăiat - cu sunete apropiate de trilurile păsărilor cântătoare - puternicii Neandertali erau ca bărbații Homo Sapiens castrați ori țipând; de aceea, în vremurile îndepărtate rugăciunile erau strigate: au fost de fapt ecouri ale oamenilor vorbind profund, ca amintiri ale incantărilor înaintașilor.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJ_6wfGbkHCX4nHP9UwqzdmUi5PWSaidUnuga1UAFZjcmxExfvz5c-Y-ADco4ZXGPIQ0R5ELdBi58ySLdLXwoCEycDwKsyiC6j9VGcM8PkYjSvtvHCViHTBaXj9f09vHpPcCeve0vKdqg/w258-h400/image391.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="258" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pontus, Zeul Apelor <br />(</i><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Muzeul din Constanţa”)</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Diluviul / Potopul a impresionat puternic omenirea: între relatările de la vechii Indieni până la vechii Egipteni - cu reluări redate şi de vechii Eleni, vechii Evrei, ş.a. - sunt corelaţii în toate dimensiunile despre timpurile </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">începutului”, ceea ce confirmă acelaşi Potop şi aceleaşi aventuri umane legate de acela; natural, apele Potopului proveneau din topirea calotei glaciare. Pre-diluvian, din Anatolia înspre N se întindea Imperiul Atlant, în jurul fostului Lac Pont / actuala Mare Neagră (cu malurile, conform şi studiilor profesorului Bogdan Brukner 1931-2006 de la Universitatea din Novi Sad / Serbia, puternic populate - în raport cu regiunile înconjurătoare - aşa după cum rezultă din densitatea relicvelor arheologice din Epoca Pietrei ale arealului, prin comparaţie cu alte părţi): era structura de celebrare a victoriei Homo Sapiens - singura specie rămasă pe Pământ după dispariţia Cro-Magnon - o formă de manifestare a străvechilor pescari şi vânători (transformaţi în războinici iar apoi deveniţi păcurari / păstori, Nordicii din Imperiul Atlant având de-a face cu animalele mai mult decât Sudicii din Cornul Abundenței care aveau de-a face mai mult cu plantele), Uriaşii Titani şi Giganţi fiind nu doar foştii Neandertali şi Cro-Magnon, ci şi corciturile lor cu Homo Sapiens, adică hibrizii umani rezultaţi din asemenea amestecuri.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ1pJGmsZr4CGUUWBK1E7HDe9sHDmaph9uQ_XNm2Z4HN6saj71jwqZ84GKqeCsXioHSw8UNlI7qZGPu044p019vGox21bdjRLbHteyUn0jkZ_7qJjh_MhjUCRURpzVN4fj-fXwJLIsBMw/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="122" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ1pJGmsZr4CGUUWBK1E7HDe9sHDmaph9uQ_XNm2Z4HN6saj71jwqZ84GKqeCsXioHSw8UNlI7qZGPu044p019vGox21bdjRLbHteyUn0jkZ_7qJjh_MhjUCRURpzVN4fj-fXwJLIsBMw/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Imperiul Atlant / Borean - populat de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pelasgii Hiperborei”, adică de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">migratorii extrem Nordici” - era din Anatolia (S) până la calota polară (N) şi din Bazinul Volgăi / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rha” (E) până în Bazinul Dunării / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Rheii” (V); Titana Rhea - fiica Cerului şi a Gheii - era considerată Marea Zeiţă (în vechea Greacă, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ρέα</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / Rhea însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Curgătoarea”), ea avându-l ca fiu pe Anax / Poseidon iar Zeii Pont / Pontus şi Okean / Oceanus erau fraţii ei: aveau aceeaşi mamă, Ghea / Pământul Ga (Pontus a fost partenerul mamei Ga, Oceanus a fost fiul lui Ga iar Poseidon a fost nepotul lui Ga)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Curg” ca prefix lingvistic - de pildă la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“a curge” (în vechime şi “a râura”), la “curgeri”, etc. -</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> derivă din rădăcina </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gurg” dar şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorg” / în evidentă legătură sonoră cu Gherg, din Gherga, a curge zgomotos fiind a gâlgâi (de pildă, în cronologia mitică, Zeul Timpului şi Cerului An / Anu a fost precedat de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorg-On” / Gorgon, tatăl Gorgonelor; perechea bunicilor lui Gorgon era cea formată din Gargar / Tartar şi Ghea / Gaia). Este de observat că la vechii Greci nici unul dintre cei 3 Zei acvatici, Pontus, Oceanus şi Poseidon - din generaţii divine succesive - nu era din Bazinul Mediteran: după Zeul apelor Pontus a rămas între Caucaz şi Anatolia regiunea Pont iar fostul Lac Pontic a devenit Pontus Euxinus / acum Marea Neagră, după Zeul apelor dulci Oceanus a rămas ştiută reţeaua Fluvială Oceanus - de exemplu Dunărea / Râul Rheii, ce se varsă în Marea Neagră, având atributul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cornul lui Oceanus” - iar despre Zeul apelor sărate Poseidon consemnarea filozofului Platon a fost că acela era stabilit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">după Coloanele lui Hercule”, deci nu în Mediterana (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">coloane” - ca şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">columne”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“culme”, “cer”, etc. - derivând din proto Indo-Europeanul “Kel” pentru “înconjurare”); e de observat - pentru a respecta cronologia - că despre Atlanţi înaintea filozofului Platon a scris de exemplu pe larg istoricul Herodot Karka</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Zeul Poseidon - fiul Zeiţei Rhea, nepot al Ghergarilor fraţi Pontus şi Oceanus / de aceea, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">conform şi filologului Francez Georges Dumezil 1898-1986, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fiind numit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Nepot” = “Neptun” de către Romani, literalmente el fiind nepotul lui An, respectiv “Noul An” şi tatăl lui “Novac” = “Noe” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- a ajuns să întemeieze Imperiul Borean / Atlant, delimitat de Fluviul Rha / Ră în răsărit şi de Râul Rheii în apus (ambele mari ape, Volga / Rha şi Dunărea / Râul Rheii - cele mai mari ape curgătoare din Europa - purtau numele mamei sale; Atlantida înfiinţată de el n-avea ce căuta departe de apele materne, ci se afla între ele: mai mult, de exemplu cei care ulterior au perpetuat datele Atlante în Asia s-au stabilit între marile ape curgătoare alimentate de topirea gheţurilor Himalaiei, între Fluviile Mesopotamiei, etc., fiind consecvenţi organizării aşa, pe malurile apelor dulci curgătoare). Pentru Fluviul Ră, denumirea instaurată ulterior de Volga poate fi apropiată atât de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">val” (datorită valurilor pe care le are marea apă), cât şi - prin varianta existentă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Borga” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ traseului renilor i se spunea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“vorga” - de Gorga, transferul de la “V” la “G” în cazul Volga-Gorga consonantic fiind prin “B” sau “D”, regăsindu-se Medieval pe Dunărea inferioară de exemplu şi la Dicienii care populau Vicina, la Dii ce era Vidin (“Bi-Din” sau “Bu-Dyn” / “Bu-Dun” = port bun pe Dunăre, știut în Vechea Lume și ca Bononia), etc.: echivalenţele “D”=“G”, respectiv “L”=“R” au fost temeinic demonstrate lingvistic; prin denumirea păstrată până azi, măreţia celei mai mari ape curgătoare din Europa - Volga / “Vol-Ga” - e sugestivă, fiind “Valul Gheii” / Pământului (un transfer similar de la “Garga” a fost şi “barba”, pentru numirea din timpurile vechi a ceea ce ajungeau să poarte adulţii, astfel ajungând în legături şi apelativele de bărbaţi, berbeci - animale masculine păroase - Barbari, Berberi, ş.a).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Este de ştiut că radicalul proto Indo-European </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">kray” a dat atât Grecul vechi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“krîos” pentru “berbec”, cât şi proto-Germanicul “xraina” pentru “ren” (iar denumiri Ghergane ca de pildă “crai” sau “capră” au provenit din acelaşi filon). În cartea din 2013 “Sub semnul Pământului Mamă”, Dr. Adrian Poruciuc a scris: “Etnologii români de azi au păreri divergente în ce priveşte proporţia de materie ‘arhetipală’ şi ‘etnografică’ de găsit în producţii folclorice româneşti care (încă) au funcţii rituale. În acea privinţă, latura referenţială a celor mai arhaice colinde este încă subiect de dezbatere. În România, stratul arhaic de folclor s-a păstrat mai bine în regiunile sud-vestice Banat şi Ardeal iar peste Carpaţi în Oltenia. Savantul Petru Caraman în 1982 a cules o variantă din judeţul Arad în care câinii salvau oile de furia mării şi de la Grădiştea din judeţul Ialomiţa în care nu marea, ci un ‘Duf’ ameninţa oile iar ‘berbeciul’ îl ameninţa că va fi prins şi ucis de câinii ciobăneşti, adăugând că ‘Duful’ va fi jupuit iar din pielea lui se va face o tobă de alungat lupii: ‘Pielea ţi-or lua / Tobă ţi-or făcea / Unde toba-mi bate / Fug lupii de moarte’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2001, etnologul Ion Taloş în ‘Gândirea magico-religioasă la români’ a făcut mai multe observaţii: ‘La români berbecul e considerat sacru. Funcţia sa e de a conduce turma şi de a o feri de mare şi de delfin / Dulf. Se pare că în România a existat încă în neolitic un cult al berbecului’. Oile domesticite din neoliticul timpuriu nu proveneau din vreo varietate sălbatică locală, ci erau de sorginte asiatică (mai precis, proveneau din oi aduse în Europa ca specie deja domesticită). Un ‘zeu-berbec’ (de sorginte pre-grecească) era celebrat, sub numele Karnos, în aproape toate regiunile dorice. O colindă ardeleană - menţionată de Dr. Ilin Stancu în 1985 - face referirea la un cadru natural neaşteptat, reprezentat de un ostrov de mare. Se ştie că Marea Neagră, aşa cum a fost cunoscută în perioada istorică, este practic lipsită de insule notabile, o excepţie fiind Insula Şerpilor. Este greu de decis dacă textul se referea la o mare imaginară sau reprezenta o ceţoasă amintire a Lacului Euxin, care (având un nivel mult mai jos) va fi avut şi ostroave bune pentru iernatul turmelor. Într-o colindă publicată de acelaşi istoric literar - Dr. Ilin Stancu, în 1985 - marea e denumită expres şi este reprezentată de un ‘duh’ (denumire sub care se ascunde ‘dulf’ / ‘dolf’, care însă nu e mâncător de mere, ci de oi) iar berbecul năzdrăvan nu e doar luptător, ci şi cuvântător, asemeni mioriţei, urările de la sfârşit adresându-i-se unui Gheorghe: ‘Berbeciu-mi grăia / - Duhul Mării Negre / Rău ti-ai învăţat / Cum seara-nserezi / La obor te tragi / Tot oi mari mănânci / Mieluşele-mi strici / De m-oi mânia / Şi m-oi scutura / Oi dalbe-oi scula / Clopote-or suna / Stăpâni di-o auzea / Şi ei c-or venea / Cu cincizeci de câini / Tot câini căţelandri / Cam pe urma lor / Mama javrelor / În goană ti-or luară / Şi mi ti-or goniră / Pân’ la Marea Neagră / Prin satele rare / Cu fetile mari / Nimenea nu-l vede / Numai Ioana-l vede / Îl vede-l fericeşte / Fericean de el / Şi de maica lui / Zile ce-a născut / Parte ce-a avut / De taică, de maică / De oiţe multe / Multe şi-s mărunte / Câtu-s petre-n munte / Şi Gheorghe-ăl voinic / Fie sănătos!’ În 1999, Dr. Vasile Filip a comentat: ‘Nu negăm concursul factorului etnografic, al atâtor catastrofe reale în care vor fi pierit turme sau, dimpotrivă, vor fi fost salvate de ciobani vrednici, la vehicularea şi perpetuarea unui atare tip de colindă. Dar, ştiind că memoria populară receptează faptele doar asimilându-le unor structuri mitologice, unor arhetipuri, nu ne vom mulţumi cu această explicaţie’. Oare ce fel de ‘catastrofe reale’ ar fi putut provoca talazuri marine care să ameninţe turme ale unor păstori preromâni sau români timpurii? Marea Neagră nu a avut niciodată maree, deci imagini ale unor fluxuri catastrofale (care se mai produc în unele părţi ale lumii) nu ar fi avut cum să pătrundă în memoria colectivă românească. De asemenea, cu greu ne-am putea imagina posibilitatea ca vreo furtună puternică pe Marea Neagră să producă valuri în stare să înece turme întregi care pasc în apropierea mării. Deci, realist vorbind, suntem obligaţi să ne imaginăm: 1) fie că textele colindelor se referă la o mare preistorică diferită de Marea Neagră de astăzi, 2) fie că e vorba de o amintire (mitologizantă) a unei catastrofe care a avut loc nu în mediul Pontic, ci altundeva, unde vor fi vieţuit anume strămoşi ai celor care au plămădit cele dintâi versiuni ale unor cântece rituale cu motivul păcurarul-şi-marea. După unele păreri mai recente, a existat şi posibilitatea producerii unor valuri de tip ‘tsunami’ cu o unică ocazie, cea a cataclismului care în mileniul VII î.C. a dus la formarea Mării Negre aşa cum o cunoaştem azi. Trebuie să avem în vedere că toate culturile egeo-mediteranene şi circum-pontice se arătau a fi înrudite genetic încă din neoliticul timpuriu. În 1991, Dr. Marija Gimbutas a observat: ‘Oile şi caprele erau animalele domestic predominante, urmate de bovine şi porci. Totuşi, suprafaţa păşunilor disponibile de-a lungul râurilor era prea limitată pentru un păşunat pe tot parcursul anului, deci turmele trebuie să fi fost mânate către zonele colinare pe timpul primăverii şi începutul verii’. În ce priveşte implicaţiile mitico-rituale ale unor animale precum berbecul şi taurul (ovicaprinele fiind domesticite înaintea bovinelor), există nenumărate dovezi neolitice. Ne putem întreba dacă un cioban ardelean care n-a văzut niciodată vreo mare simte înţelesul mai adânc din colindele referitoare la o mare ‘lăudăroasă’ şi ameninţătoare sau el nu face decât să cânte asemenea colinde, la ocazii speciale (mai precis, o dată pe an) doar pentru că aşa l-au învăţat să facă părinţii sau bunicii săi. În plan mai general, ne putem întreba şi dacă vreun foarte îndepărtat strămoş al ciobanului nostru ardelean a fost martor al vreunui puhoi de apă marină precum cel înfăţişat concis, dar impresionant, în nenumărate colinde româneşti. Oricât de paradoxal ar suna, dintr-un punct de vedere strict cronologic, cele mai multe colinde româneşti, culese pe parcursul ultimelor secole, sunt mai vechi în spirit decât mai sofisticatele mituri sumeriene scrise pe tăbliţe de lut care au avut norocul să ajungă la noi peste milenii. Colindele româneşti nu fac referire la ploaie ca sursă a unei revărsări catastrofale (nu am luat în consideraţie aici producţiile folclorice româneşti care se referă la Noe şi la potopul biblic). Unele din colindele respective arată fata-şi-cerbul (sau fata-şi-bourul) trecând peste ape învolburate; cele mai reprezentative variante sunt cele care redau imaginea unei teribile revărsări marine, fără menţionarea vreunei ploi diluviale. Românii din vremurile noastre au moştenit, dintr-un foarte adânc substrat al culturii lor tradiţionale, imaginea mitizată a unei catastrofe cauzate de năvala unei mase uriaşe de apă marină, a cărei forţă distructivă a atins până şi culmile împădurite ale unor munţi (fenomen care cu greu s-ar putea petrece în cadrul configuraţiei geologice a României actuale). Se poate observa că formula ‘vine marea mare’ este bine fixată ca laitmotiv, şi nu cred că fixarea respectivă s-a produs doar datorită coincidenţei de formă între adjectivul ‘mare’ şi substantivul ‘mare’. Zgomotul terifiant este un element care apare şi în versiunea mesopotamiană a mitului potopului cea mai timpurie, despre Atrahasis, în care ni se spune că ‘potopul mugea precum un taur; răgeau vânturile precum un măgar sălbatic’. Acea asociere dintre revărsarea de ape şi taur merită şi ea luată în consideraţie în legătură cu ciclul de colinde româneşti care conţin motivul potopului marin în combinaţie cu fata-şi-bourul. În sfârşit, se poate observa şi că, în colindele cu ‘vine marea mare’, în concordanţă cu acea formulă apar şi o serie de verbe, mai ales onomatopeice, precum ‘a bui’, ‘a hurduca’ (verb care redă mai degrabă zguduiri tectonice decât vuiet de ape), ‘a urla’, etc. Se cuvine să analizăm acea reprezentare şi ca amintire a unei experienţe traumatice colective pe care au avut-o îndepărtaţi strămoşi sud-est europeni, însă nu am găsit asemenea corespondente, despre vreun potop ne-biblic în folclorul altor popoare sud-est europene. Supravieţuirea unui motiv distinct al potopului marin, prin perpetuare orală din preistorie până la românii istorici reprezintă un adevărat miracol. Colindele care conţin motivul respectiv evocă aspecte sociale şi ritual-cultuale extrem de arhaice, din vremuri în care Potopul încă nu ajunsese să fie prezentat ca o formă de pedepsire a omenirii păcătoase, ci mai degrabă ca un inevitabil fenomen natural, fără implicaţii teologice. În 2011, Dr. Harald Haarmann a reconstituit ce a fost: ‘Masele de apă sărată care au năvălit în lacul de apă dulce au izbit cu atâta forţă bazinul acelui lac, încât s-au format valuri înalte de mai mulţi metri / ‘tsunami’; acele valuri s-au deplasat ca nişte ziduri uriaşe, care au lovit cu mare viteză malurile, producând mari distrugeri. Ruperea podului terestru din zona Bosforului în jurul anului 6700 î.C. a dezlănţuit forţe de neimaginat. Năvala puhoiului trebuie să fi produs un zgomot asurzitor, vâltoarea în mişcare făcând să se cutremure pământul din jur. Iar pe malurile Lacului Euxin uriaşa cascadă trebuie să fi stârnit o spaimă apocaliptică. Dintre locuitorii de pe malurile lacului, cei care au supravieţuit aveau să rămână marcaţi de acea impresie traumatică. Vuietul care s-a produs atunci când valurile tsunami au izbit zonele de coastă trebuie să se fi auzit într-adevăr ca urletul unor fiare sălbatice’.” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru Fluviul Dunărea, Romanul Samonicus a exprimat ceea ce bănuia el în secolul II, că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“dă nori”: o afirmaţie Antică din partea unui ignorant meteo, Latin dintr-un timp când nu se mai folosea popular străvechiul înţeles Central Asiatic “dănu” pentru Râu şi nici prioritatea religioasă a sacrei ape dulci curgătoare, cândva patronată de Marea Zeiţă Rhea. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Elementele Atlante indicate cu meticulozitate de Platon nu-s de neglijat, ci de considerat (ca de exemplu acelea legate de spaţiu şi timp / ca suprafaţa Atlantă de milioane de kmp, ca vechimea apogeului Atlantidei faţă de momentul actual de 11 milenii - cu peste 8 milenii înaintea apariţiei Daco-Geţilor de pe partea cealaltă a Mării Negre în Bazinul Dunării - etc.); altfel - neţinând cont de datele elementare Atlante / ca aria, momentul, etc. - orice încercări despre Imperiul Atlant / Atlantida sunt nesemnificative. Povestea lui Poseidon era de la Pelasgii din Pont - aparţinând Culturii Mării Negre - răspândindu-se cu timpul în întregul Bazin Mediteran (cunoscută de Egiptenii vechi şi propagată mai ales de către Grecii vechi, Tradiţia reţinând ca sărbătoare consumul ritualic al peştilor în amintirea sa / după cum a observat în 2005 şi cercetătorul Britanic Peter Dunstan); Poseidon s-a iubit cu frumoasa Gorgonă Medu-sa / Meduza, nepoata lui Pontos / Pontus, Zeul apelor (este interesantă apariţia în lume a lui Pontus - care, conform Gherghinului poet Hesiod - a fost născut </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">fără cuplare” de Gaia / Mama Pământului şi apoi ei s-au însoţit: imaginat călărind un delfin deasupra valurilor, el a fost tatăl Gherghinilor / Telchinilor, aceia mitic, după cum a scris Hesiod în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Teogonia”, fiind ştiuţi şi drept copiii lui Gargarus / Tartarus, ceea ce completează numele Zeului apelor ca Pontus Gargarus). Zeul apelor Pontus - în vechea Greacă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pontus” însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Puntea” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Calea”, numele complet al lui aşadar fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Puntea” Gargarus / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Calea” Gargar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în concepţia străveche legăturile pe pământ fiind asigurate de punte, aşa după cum legăturile pe cer erau asigurate de curcubeu, în sens religios ambele căi, puntea şi curcubeul, asigurând conectările cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Cealaltă” - i-a avut pe Gherghini / Telchini cu acvatica Thalassa, fiica Eterului (a cărei echivalentă a fost Titana Thetys - Zeiţa Umidităţii / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mama Râurilor” - sora şi soţia lui Oceanus); vechii Români numeau curcubeul şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cearcăn”, prin acelaşi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cearcăn” înţelegând inclusiv cercul luminos de vapori din jurul Soarelui ori Lunii - ca un halou / nimb - la ochi cearcănele fiind cercurile vinete de pe pleopele inferioare (proto Indo-Europeanul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“kerbero” însemna “pestriţ”, în Sanscrită “karbara” era “multicolor”, etc. iar termenul arhaic “Pontos” era înrudit cu Indo-Iranianul “panthă” pentru “cale”).</span></span><br />
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO" style="font-size: large;">
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></span></span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlil_JuiA-QrOQlhgIK2uDybrRYM3d-uPQY0aePbnRbwhpTufmBN6tNXv57v__roxKK7OyfTECJ7l-UTjG4guDYOuNTldvmwjHRJikAqRMpHn_5QlZzY66ZGNPEpW_Fgfvsdlm8jrl3Ec/s1600/image548.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlil_JuiA-QrOQlhgIK2uDybrRYM3d-uPQY0aePbnRbwhpTufmBN6tNXv57v__roxKK7OyfTECJ7l-UTjG4guDYOuNTldvmwjHRJikAqRMpHn_5QlZzY66ZGNPEpW_Fgfvsdlm8jrl3Ec/w392-h400/image548.jpg" width="392" /></a></span></span></span></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2013, cercetătorul Dan Alexe în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oroarea de peşte, Marea Neagră şi originea grecilor” a scris: “Eroii lui Homer nu mâncau peşte, limba greacă nu are un termen propriu pentru a desemna marea, afară de termeni metaforici sau împrumutaţi. Lingvistica şi antropologia culturală ne aduc confirmarea solidă a faptului că grecii preistorici au ajuns în peninsula balcanică dintr-o zonă continentală suficient de îndepărtată de mare ca ei să nu aibă un termen pentru asemenea entitate geografică: întinderea de apă sărată. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Limba greacă nu are un termen pentru ‘mare’: ‘thalassa’ a fost împrumutat de la o populaţie ne indo-europeană (probabil nord caucaziană, un termen similar se întâlneşte în Daghestan). Eroii homerici n-au mâncat niciodată peşte; când le era foame, tăiau o oaie şi o făceau la proţap: doar carnea de animal cu copite era o hrană demnă de acei războinici cu morală tribală. Oroarea de peşte a acelora a fost totală şi nu şi-a avut echivalentul decât în oroarea de peşte şi de tot ce iese din apă pe care o au şi astăzi populaţiile din Afganistan, îndepărtate de orice mare şi pentru care peştele nu e decât o scârboşenie. Grecii veneau iniţial dintr-o regiune continentală ce a trebuit să se situeze departe de orice mare. Faptul că grecii nu au un termen pentru ‘mare’ - ci doar cuvinte împrumutate - mai e dovedit şi de etimologia Mării Negre. ‘Pontos’ - se ştie - e un termen arhaic ce desemnează drumul sau un pasaj, înrudit cu indo-iranianul ‘panthă’. În greacă el a ajuns să desemneze marea ca loc de trecere, pasaj. Pe litoralul Mării Negre locuiau nomazii războinici sarmaţi, în a căror limbă de tip iranian pronunţia ‘ahşaina’ desemna o culoare închisă; derivatul în linie dreaptă e şi azi ‘şin’ în paştună, limba din Afganistan - cu ‘i’ lung, ca ‘şiin’ - desemnând fie albastru închis, fie verde închis (paştunii desemnează atât culoarea mării, cât şi a cerului sau a ierbii cu acelaşi termen ‘şin’). ‘Ahşaina’ s-a păstrat de altfel şi mai fidel în limba iraniană vorbită de populaţia din munţii Pamir: ‘ăkşin’; dificultatea pronunţiei a trebuit să ducă la grecescul ‘euxeinos’.”</span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO">
</span><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbEX3A2sW4It86TRDLtZcYW8QqnZaELs8sjEcILxt7P3tkRPJtxJ9RGZTg8uj0IAIrRandKuf82j0qGFIRrs8BmfokopAmsu1-5ur1cIKEiemzg8vV7ePvQMAdKhpjkLqeVDKZUp3E-r0/s1600/image550.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbEX3A2sW4It86TRDLtZcYW8QqnZaELs8sjEcILxt7P3tkRPJtxJ9RGZTg8uj0IAIrRandKuf82j0qGFIRrs8BmfokopAmsu1-5ur1cIKEiemzg8vV7ePvQMAdKhpjkLqeVDKZUp3E-r0/w400-h228/image550.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="text-indent: 0in;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Marmara = ProPontis, Mediterana = Thalassa</span></span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ascendenţa Gherghinilor / Telchinilor a fost indicată şi altfel: ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">spirite ale morţilor” - în secolul V î.C. de poetul Bachilide - drept copiii Titanului Gargar / Tartar şi ai Zeiţei Răzbunării, OceanIda Nemesis (supraveghetoarea echilibrului dintre bine şi rău), etc.; Karianul / Carianul Hesiod în “Teogonia” 359 a consemnat că prima OceanIdă a fost Asia. Datorită străvechii superstiţii de nereprezentare, Zeul Gargar / Tartar şi fiii săi Gherghini / Telchini n-au fost înfăţişaţi artistic / prin desene, sculpturi, etc.; nici n-avea cine altcineva să-i reprezinte decât dacă o făceau ei înşişi, căci vechii Greci - după cum a scris şi Diodor din Sicilia 5:55 - ştiau despre realizatorii primelor statui din lume că au fost tocmai Gherghinii / Telchinii, în secolul III î.C. poetul Calimah din Kyrene / zona Libiană Barka enunţând despre cuvântul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“fascinant” că etimologic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">era în legătură cu ei şi că aceia erau aşa de talentaţi încât n-aveau nevoie de Muze (fantasticile zâne lunare / Selenare ale Marii Mame): ei - Gherghinii / Telchinii - erau cei care confecţionau uneltele zeilor. În imaginile următoare se poate vedea reproducerea totuşi a unui Telkhin / Gherghin şi pruncul Zeus la picioarele Uriaşilor Cureţi (de asemenea, Cureţii l-au patronat şi pe Zagreus - clona / dublura lui Zeus - cel echivalat şi ca Dionysos):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF28Jq0OD7Fz1rbNFGiDvDs2tbPjQ6qiYxufamJrr00cA0Tzza8OXyGaFYDHMVaG3GQCPkENR_nEobaijtEb74xX3OL1gpoAV1Lo60Z1IrqnDARo8dGS5SngK4D8TntkWMtzKqhl-fswiG/s1600/zzzzzzzz.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="426" data-original-width="688" height="247" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF28Jq0OD7Fz1rbNFGiDvDs2tbPjQ6qiYxufamJrr00cA0Tzza8OXyGaFYDHMVaG3GQCPkENR_nEobaijtEb74xX3OL1gpoAV1Lo60Z1IrqnDARo8dGS5SngK4D8TntkWMtzKqhl-fswiG/s400/zzzzzzzz.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">În stânga un Gherghin şi în dreapta Zeus la picioarele Gherghilor / Cureţilor</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWWh3p-eKxZDRHIC3TUW0UypPEABhn0HTNFdqXf599gYbc2vcgfbg69TIRhuPhjgC1ozsYd6hXJHPYaeWLQUnjVaTwJ09cR_F6coxexqtkwTE0Zv9e6cLK_6c62oUQ-WLLb2Xe13SK9qA/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primordialul Zeu Gargar / Tartar era imaginat ca stăpânul părţii pământene de sub bolta cerească a uriaşei scoici - ori coji de ou - a universului (aşa după cum era conceput / văzut pe atunci spaţiul de trai uman); conform Gherghinului Hesiod în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Teogonia” 119, Gargar / Tartar era fiul Haosului (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Neant” în Română, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cu pronunţia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Nun” = “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Noun” la vechii Egipteni, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Chaos” / Haos în vechea Greacă însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Abis”, Biblia notându-l chiar din al doilea verset al Vechiului Testament - în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” 1:2 - ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">adânc”) iar în Antichitate, poetul Aristofan îl considera pe Gargar / Tartar chiar anterior Mamei Ga şi Cerului: primul Zeu Gargar / Tartar, Zeul Timpului Cronos / Gargaros, Zeul Apelor Pontus / Gargarus şi mulţi dintre cei conectaţi cu ei erau din acelaşi neam Gargar / Gherga. Înainte de scrierile vechilor contemporani Greci ori Evrei, de exemplu cei din N Gyagar (Indiei) au enunţat, cu înaltă înţelepciune, în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rig Veda</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - scrierea hindusă anterioară Bibliei - că Zeitatea supremă nu a creat tot, ci mai degrabă păzea, precizând că pe atunci </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“nici o fiinţă şi nici o nefiinţă nu existau încă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ce era ascuns? Şi unde? În protecţia cui se aflau secretele? Cine ştie cu adevărat? Cine ne-o poate spune? Unde s-a născut şi de unde vine această creaţie? Adevărul e că nimeni nu poate şti care este începutul creaţiei, nici cine l-a produs sau dacă l-a produs cineva. Doar el, cel care o supraveghează, este în cerurile cele mai înalte. Şi el este singurul care ştie sau poate nu ştie”. Sfânta Treime hindusă e responsabilă cu naşterea, prezervarea şi moartea, fiind formată din creatorul Brahma al universului, conservatorul Vişnu şi distrugătorul Şiva; triada / trinitatea exista pretutindeni în lumea păgână, de pildă atât în Sumer (Kurgal / Ghiengar), cât şi în vechiul Egipt. Sfânta Treime creştină (termen care nu apare în Biblie, lansarea învăţăturii provenind de la Teofil 2:15, patriarhul Antiohiei în 169-181) e formată din Tatăl Creator, Fiul Mântuitor şi Duhul Sfinţitor.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFkdpH3xcX2WBPxNe2z85TB1xgw7pfLBztH6LkY7DBioWCyXk2lRDvEckjvXYkKUGllaUQDlb9CCW9mzP5bdHWw4RPXhRtdpbQV9SqOB_Mzl5u28Yyc7mZa5z8dYJnpMVv_3IP0Heox7I/s1600/image401.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFkdpH3xcX2WBPxNe2z85TB1xgw7pfLBztH6LkY7DBioWCyXk2lRDvEckjvXYkKUGllaUQDlb9CCW9mzP5bdHWw4RPXhRtdpbQV9SqOB_Mzl5u28Yyc7mZa5z8dYJnpMVv_3IP0Heox7I/w306-h400/image401.jpg" width="306" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="IT" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gargoris</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fiii Titanului Gargar / Tartar, misterioşii Magicieni Gherghini / Telkini - vrăjitori, preoţi ai Zeilor, artişti sau agricultori - de pildă au fost strămoşii Kureţilor / Cureţilor, al căror prim rege Gargo, notat </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gargo-ris” = Gargoris (</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“ris” fiind sufixul regal), </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fost menţionat întâi în Peninsula Anatolică iar apoi în Peninsula Iberică, corespunzător migraţiei generale din E în V: migraţia clasică / tradiţională a fost dinspre EurAsia spre Oceanul Atlantic, nu invers (oriental, cu ultimii Kureţi / Cureţi au ajuns să fie contemporani în Caucaz şi Churiţii / Hurianii - prinţesele Gargare ale acelora devenind faimoase faraoane - iar în Anatolia şi Hitiţii). Anatolianul Strabon în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia” X 3:7 a semnalat că în timpul său unii îi considerau de asemenea şi pe Cabeiri, Ciclopi, Coribanţi, Dactili, ş.a., înrudiţi cu Kureţii / Cureţii, respectiv cu predecesorii Telchini / Gherghini (Diodor din Sicilia în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca istorică” 3:55 a scris despre Coribanţi că erau fiii Mamei Zeilor iar Strabon din Anatolia în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia” X 3:19 a scris că Telkinii Rheii erau Cureți iar despre Koribanți / Coribanţi a scris că erau Genii, prunci ai lui Kronos / Cronos - sosiți în Phrygia / Frigia şi Troia din Bactria împreună cu Kolkii / Georgienii - în timpul Titanilor, ca preoții înarmați ai Marii Rhea = Kirke / Ghirghe); pre-diluvian au fost mulţi Gherghini / Gherga, regăsiţi şi ulterior, post-diluvian (însă marcaţi de ultima mutaţie genetică - survenită chiar înaintea Potopului Pontic - aşa că există deosebiri între tipul uman actual Gherga şi cel anterior Gherga / dinaintea mutaţiei genetice: Gherga n-a apărut după Potop - decât ca tipul uman actual - căci, conform dovezilor, exista dinainte).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnknQ3z3gppsgF5QFgYmgw9OhquEXvi4QGIaBqRbcOyypps-LcFVSzYkWuBQ-RQuGh515HhLjhTeU-dMueP1oTSDRbB1ofVfTkeFCQNHccDjm0L5aPTBZOq9614Qb626qyfdECKC1N1bSh/s1600/image346.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="358" data-original-width="341" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnknQ3z3gppsgF5QFgYmgw9OhquEXvi4QGIaBqRbcOyypps-LcFVSzYkWuBQ-RQuGh515HhLjhTeU-dMueP1oTSDRbB1ofVfTkeFCQNHccDjm0L5aPTBZOq9614Qb626qyfdECKC1N1bSh/w380-h400/image346.jpg" width="380" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Marea Zeiță Cybela privind Coribanții cu Zeus la picioare</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionar de simboluri” despre Pelasgii Cabiri: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Au fost nişte demoni falici, având cult special mai ales în Insulele Egeeii (ca Lemnos, SamoTracia, etc). Cabirii uneori erau consideraţi descendenţi ai lui Hefaistos / Vulcan ori identificaţi - la romani - cu Triada Capitolină (Jupiter / Zeus, Minerva / Atena, Mercur / Hermes); le era caracteristic faptul că nu puteau fi numiţi fără ca acela care o făcea să fie pedepsit: au făcut parte din cortegiul Rheii, soţia lui Cronos (cabirii fiind servitorii aceleia, au fost confundaţi cu coribanţii şi cu miticii cureţi iar mai târziu au fost consideraţi drept protectorii navigatorilor, fiind corelaţi cu dioscurii, misterul lor rămânând însă de nepătruns). Cabirii - rareori evocaţi de altfel - s-au prezentat în mitologie ca nişte demoni enigmatici; probabil că ei corespundeau aspectului cel mai secret, mai ascuns, al divinităţii, misterul incomunicabil al energiei divine: poate că de aceea apăreau ca simbolul energiilor latente, ca o rezervă de forţă inefabilă şi incalculabilă”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În imaginile următoare se pot vedea Cabiri / Cabeiri şi dansul Coribanţilor:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhus6lNKbaDFDx93nqiX83xPJTnKV2dW7bSuZcE27DwEV53qhaPhJ0yb90iQlGEeUkJRiQqjkMzksz-E_d_e-2YajbJpXfvO7ZYvgzlzP0eDf52E_YUYNYvtz8tU0YxZ099yQsIFjDWC3c/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhus6lNKbaDFDx93nqiX83xPJTnKV2dW7bSuZcE27DwEV53qhaPhJ0yb90iQlGEeUkJRiQqjkMzksz-E_d_e-2YajbJpXfvO7ZYvgzlzP0eDf52E_YUYNYvtz8tU0YxZ099yQsIFjDWC3c/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Georgiano-Anatolianul Strabon a continuat - după ce a scris că Rodos cândva se numea Telkines - în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geografia” XIV 2:8 că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“după Telkini, regii Rodosului au fost fiii soarelui Helios; Kerkafos - unul dintre ei - a întemeiat Lindos, Ialysos şi Kameiros (unii spun că şi Telkinii erau fiii lui Helios)” / cei egalând pe Kerkafos cu Telkinii - toţi ca fiii soarelui - anunţând de fapt continuitatea stăpânirii Insulei Rodos de către Gherghini (una dintre cele 7 minuni ale lumii în Antichitate a fost Colosul din Rodos, închinat Zeului Soarelui Helios, realizat de un artist din Lindos / oraşul lui Kerkafos): Rodos - marea Insulă din SE Mării Egee, menţionată ca Pelasgă de Anatolianul Strabon X 3:7, Diodor din Sicilia 5:55, ş.a. - este chiar în faţa coastelor fostei Carii / Ţara Gherghiţilor (în secolul VII, Sf. Isidor în “Etimologii” 13:16 a scris că “Marea dintre Rodos și Egipt este denumită Carpatică de la Insula Carpathos, ce se află acolo”).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKtH4lPtFrRCQHr-mvhRBythx0sRFf801bWXvuHjF54umpn1R3iqm954NP8BIi6JR0SQhE0fxXfQF2hfeacCpgKJayxh-ujqVCPUHGFxjygfQq7aEhKGRwNqeoz6mGp18o2Y9X8LSTTZk/s1600/image798.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKtH4lPtFrRCQHr-mvhRBythx0sRFf801bWXvuHjF54umpn1R3iqm954NP8BIi6JR0SQhE0fxXfQF2hfeacCpgKJayxh-ujqVCPUHGFxjygfQq7aEhKGRwNqeoz6mGp18o2Y9X8LSTTZk/w345-h400/image798.png" width="345" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Perspectiva dinspre Rodos spre N</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În largul uscatului Carian / Ghergan e foarte interesantă pe de o parte asocierea fostei Insule Telkină / Gherghină - Insula Rodos - cu onomastica Insulei vecine Chalcia / Halki (la 6 km în V său, scăldată de apele Carpatice ale Insulei Carpathos) și pe altă parte, în Vestul continental European, în cel mai apropiat mare lanț Montan, al Munților Carpați, traiul Ghergan, care există și azi. Anticul Anatolian Strabon în “Geografia” X 5:14 a scris că apele Carpatice - din jurul Insulei Carpathos / Karpathos </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">35,35 lat. N, 27,08 long. E</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - scăldau Insula Chalcia / Halki iar Romanul Pliniu a afirmat că numele Rodos provenea de pe vecina Insula Chalce / Chalki 36,14 lat. N, 27,34 long. E (Chalki e în evidentă rezonanță cu Gharghi dar și cu Caria a lui Gherga, un bunic / moș Gherga fiind solarul Her, străvechi înaintaș știut ca “Her-mes” / Hermes). Este de remarcat că Zeul Soarelui Helios (nume provenit din vechiul Her al moșului Her știut ca “Her-mes” / Hermes, prin frecventa transpunere “L” peste “R”) printre fiicele sale le-a avut pe Kirke şi Gorgo; în colecţia de legende “Astronomica” 2:13 - realizată în secolul II de mitograful Roman Hyginus - apare că la începutul războiului cu Titanii, Gorgo a fost ucisă de Zeus, care şi-a făcut din pielea ei clopul protector norocos pentru confruntările ce urmau / cu ciucuri strălucitori (Gorgo era echivalată cu Capra, autorul Latin notând obiectul protector ca “Aex” pentru ceea ce Grecii vechi numeau “Aegis”): e de observat că mult ulterior, Dacii încă purtau mândri ciucuri la marginea veşmintelor / ciucurii ce sunt din acelaşi trunchi lingvistic cu ţurţurii, ciorchinii, moţul de păr purtat pe o parte a capului, etc. (în Evul Mediu, Tătarii - consideraţi de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Letopiseţul Cantacuzinesc” ca descendenţi Huni, ei întinzându-se îndeosebi între Volga / Kazan și Crimeea - au fost ultimii intraţi în spaţiul Român care au purtat moţ).</span></span></div>
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO"><span lang="RO"><span style="font-family: "times new roman"; font-size: large;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge0A2m3Dy7pdXRga1xiNudyfB8mmm1JBhD-vVi3xQy428e7_W9n9ajXirmqU0RCL9_C4Fh108j15c2cqUoiYatSZyzM9Qfz64kZbpyHSogXFs1f_gAFlP-n_KJifZn5pQLQTdlSwOY4jE/s1600/image560.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="390" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge0A2m3Dy7pdXRga1xiNudyfB8mmm1JBhD-vVi3xQy428e7_W9n9ajXirmqU0RCL9_C4Fh108j15c2cqUoiYatSZyzM9Qfz64kZbpyHSogXFs1f_gAFlP-n_KJifZn5pQLQTdlSwOY4jE/s400/image560.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span face=""architecture" , "sans-serif"" lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 10.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;"><em><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Proporția genetic
masculină Tătară</span></em></span></td></tr>
</tbody></table>
</span></span></span></span></span></span><div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În 1986, Dr. Azade Rorlich de la Universitatea Americană Stanford a documentat că Tătarii din Bazinul Fluviului Volga - capitala Tatar-stan fiind Kazan 55,47 lat. N, 49,06 long. E / Rusia - au fost vechii Vulgari / Bulgari afirmați după invazia Mongolă din secolul XIII prin Hoarda de Aur, alături de rudele Cumane, după cum a prezentat și Dr. Agnes Kefeli pentru Universitatea Americană Princeton în 2004; în Evul Mediu, înaintea formării celor 3 state Române principale - Transilvania, Valahia / Țara Românească și Moldova - spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic a făcut parte atât din Imperiul Scito-Vlah / Bulgaro-Armân, cât și din Imperiul Cuman: existența genetică similară pe linie masculină Românească Gherga și veche Bulgară / Scită, respectiv Cumană confirmă științific în secolul XXI vechile contacte știute din istorie, rădăcinile fiind străvechi, multimilenare. În prefaţa lucrărilor sale, acelaşi astronom Hyginus a scris că Typhon - fiul lui Tartar şi Gaia - a fost tatăl lui Gorgon iar apoi, într-o fabulă, a consemnat că Medusa / Meduza era fiica lui Gorgon şi a lui Ceto / Keto (fiica Zeului apelor Pontus Gargarus - cel născut de Gaia fără acuplare, pentru a-i fi partener - Ceto, având ca emblemă delfinul, fiind etnonima cetaceelor).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaDsU3vbeLLperZQ4zmbrfwnyzeR-ff7KBrSdum1QbxKnfu7DXr0j-GFUgK0D6-eXCU9mzEjXiaPN-A4DLLLMhoeAfltAJgFxBYqluTX748WRaKi-84AbQVfIdkCyRyC3fWQhfKRlHRcc/s1600/image406.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaDsU3vbeLLperZQ4zmbrfwnyzeR-ff7KBrSdum1QbxKnfu7DXr0j-GFUgK0D6-eXCU9mzEjXiaPN-A4DLLLMhoeAfltAJgFxBYqluTX748WRaKi-84AbQVfIdkCyRyC3fWQhfKRlHRcc/w400-h236/image406.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Oceanus, Zeul apelor dulci</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din mitologia Greacă se cunoaşte că Graiele erau surori cu Gorgonele, toate ca fetele primei Zeiţe acvatice Crataeis / Keto, fiica Zeului apelor Pontus Gargarus (după ce </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mătuşa” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Medusa” Gorgonă a murit, Poseidon a rămas cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe-Gas” / Pegas - strălucitorul ei </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cal înaripat”, de la care s-a păstrat simbolul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cal alb” - despre care Gherghinul poet Hesiod a notat că aparţinea unchiului Okean / Oceanus, Zeul apelor dulci, fiul Gaiei cu Cerul / e de remarcat din relatarea lui Platon că Poseidon, nepotul Zeului Okean, avea în Templul Atlant un </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">car înaripat”; de altfel, scriitorul Roman Pliniu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Tânăr” 61-112 a notat că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“patria cailor cu aripi era - după legendele vechi - în particular ţinuturile de lângă Istru”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Despre cele 3 surori Graie - vorbind în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Grai” - e de observat că erau Veghetoarele / Gardienele celor 3 surori Gorgone ale lor, una brunetă, una roşcată şi una blondă, dintre care mezina Meduza / Medu-sa (sufixul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sa” era atributul oriental al nobleţii, preluat European ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">os”/</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">us”, de exemplu dintotdeauna Românii folosind terminaţia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-sa” în cuplul mirilor, cununia mirelui fiind cu mirea-sa, evidenţierea ei lingvistică fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">amprenta” matriarhală) se deosebea de toate celelalte surori Ghergane ale sale prin 3 însuşiri: era cea mai tânără, cea mai frumoasă şi singura muritoare. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Riş” - însemnând înţelept / cârmuitor - deriva din comprimarea “Ra-sa” / pentru “rasă” dar şi “rază” (în care “Ra” era Soarele şi “sa” era nobleţea), “ris” devenind şi apelativul regal pentru rege / regină, construcţia lingvistică fiind consonantic bazată pe “R-G”.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ba-sa” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“suflet nobil”) s-a fixat ca “bază”, însemnând reazem / bizuire; “Basaris” / “Ba-sa-ris” (Ba = suflet, “sa” = nobilitatea şi “ris” / “rica” = regalitatea) a fost rădăcina lingvistică a grupării înţelepţilor / bătrânilor în Sfat / Adunare pentru judecăţi sau în scop cultic, folosinţa - denumirea regăsindu-se Latin ca “basilica” - fiind în uz acum ca “biserică” doar în Română şi se referă nu numai arhitectural pentru clădire, ci mai ales la ansamblul clerului şi mirenilor / credincioşilor. În 2005, Gheorghe Șeitan a cercetat “Bha-Sarabha” / Basaraba ca “numele unei caste și nu al unei familii domnitoare” la Români. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca-sa” / casa reproducea locuinţa patronată de nobila Ka / Ga - Zeiţa Pământului - respectiv locul de pe pământ unde sălăşuia omul, ce era </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">casa”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ma-sa” / masa (mâncarea / hrana servită împreună, ca rit de agregare) s-a înscris în acelaşi străvechi concept, atribuindu-se </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">forţei spiritului “Ma”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sufixul nobleţei </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“sa”; e de completat că în Cercheză (dar şi în Armeană, Persană, etc.) “Masa” era luna de pe cer: luminătoarea nocturnă a Marii Mame. Exemplele de gen sunt numeroase (de pildă mai existând “fa-sa” / “faza” pentru vigilenţă, fazele lunii, etc., “va-sa” / “vaza” în legătură cu vederea, faima, ş.a., deseori “V” suprapunându-se peste “B”, însă cele legate de Soarele Ra, ca Rai, Râu, regal, etc. sau de Pământul Ga ori de forţa spiritului Ma - credinţa, casa şi masa fiind importante pentru oricine - sunt totuşi îndeajuns pentru surprinderea ideii): nu e vorba despre “limba” / limbajul Gherga - cu toate că Medieval a fost atestat Jargonul Gherga în Europa - ci de străvechile rădăcini proto Indo-Europene, din timpul constituirii popoarelor fostului Imperiu Atlant / Borean, ale unor cuvinte ce s-au păstrat peste milenii, cu toate modificările permanente ale limbilor (conform tuturor evidenţelor, se vorbea Româneşte dinaintea existenţei României ca stat). Distanţele lexicale dintre limbile Europene actuale sunt ilustrate în schema următoare - preluată din “Metateoria lingvisticii” din 1999, publicată în Rusia - în care se observă locul distinct al Românei (postura sa aparte datorându-se bazelor filologice mai vechi faţă de restul limbilor Românice, ce au fost influenţate Latin mai mult, din cauza Imperiului Roman):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmK8Hb9CWrWu8CpbswoFNFb1dHpZXBCDS7W0vAXpvoEUREL5vj_6i_0DYLG2EjHfZMXH9GnQkjmcP4geOEPc5ieW7Gbw6Or3iWfaE9yBhvRO0BFoFN9B0pcw1uPD6meSL0ABbStIWDKGg/s1600/image408.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmK8Hb9CWrWu8CpbswoFNFb1dHpZXBCDS7W0vAXpvoEUREL5vj_6i_0DYLG2EjHfZMXH9GnQkjmcP4geOEPc5ieW7Gbw6Or3iWfaE9yBhvRO0BFoFN9B0pcw1uPD6meSL0ABbStIWDKGg/w400-h283/image408.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Româna şi Latina au avut aceeaşi limbă precursoare, identificată de specialişti ca Pelasgă / “priscă” (adică “bătrână” / Barbară). În urmă cu peste un secol, cercetătorul Nicolae Densuşianu (originar din Ardeal, de la limita cu Banatul) a scris: “Limba Română, astfel cum se vorbeşte şi la Istru şi în Istria, nu este o limbă formată în momentul cuceririi Romane, nici în cursul Evului Mediu. Ea nu este o modificare a limbei Latine Italice, nu este născută din amestecul limbei Latine cu o limbă oarecare indigenă şi nici nu este compusă din diferite dialecte ale unor trupe schimbătoare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Limba Românească de la Istru şi Carpaţi a ieşit de mult din periodul său de formaţiune. Ea a ajuns la forme regulate, la un grad de consolidare şi stabilitate, cu mult mai înainte de limbile Românice apusene, cari faţă de limba Română sunt în adevăr limbi noi. O probă în această privinţă este că pe teritoriul vechii Dacii, începând de la şesurile cele mai deschise invaziunilor şi până în sânurile cele mai nestrăbătute ale Carpaţilor, nu aflăm nici o variaţiune de limbă Românească. Ea pare uniformă în toate regiunile, din Moldova şi din pustele Ungariei până departe prin stepele meridionale ale Rusiei Europene, cu un dialect rotacizat al aceleiaşi limbi; unitatea limbei Române, identică pe întreg teritoriul celor 2 Dacii Romane - şi care din Crimeea până în Panonia şi din Balcani până în şesurile Galiţiei nu are nici un dialect particular - atestă de asemenea că această limbă nu s-a format în Evul Mediu, ci din contra, originea formaţiunii sale e din timpuri foarte vechi. Cea mai veche limbă Latină - ne spune Isidor - a fost numită de unii autori ‘lingua prisca’, adică limba bătrână. Limba priscă nu se formase în Italia. Ea a fost limba triburilor pastorale, ea se vorbise în timpurile marelui Imperiu Pelasg şi era astfel identică cu limba Barbară veche. În ce priveşte originea istorică şi formaţiunea limbei Române, ea nu este o limbă neolatină ori un dialect al limbei Italice de la Tibru / Roma. De altfel, Enniu </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">239-169 î.C. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">afirma că limba celor din Spania era considerată ca o limbă Romană coruptă cu toate că Romanii abia în acel timp intrau pentru prima oară în Peninsula Iberică iar limba Barbarilor Gali (din Franţa) conform istoricului Roman Iustin 43:4 - şi lui Hieronymus - era privită ca o limbă rustică Romană. Astfel se explică pentru ce diferite forme ale limbei Române le aflăm în Antichitatea Grecească, pentru ce în limba Română de la Carpaţi există şi astăzi o mulţime de cuvinte cu un sens mult mai primitiv de cum îl au aceleaşi cuvinte în limba Latină clasică ori în limba rustică a Laţiului / Romei. Limba Română de la Carpaţi a putut în cursul secolelor să schimbe unele vocale, să înmoaie ori să elimineze unele consoane, să scurteze terminaţiunile, să piardă unele cuvinte şi să adopteze altele, să modifice unele forme ale verbelor, aceasta fiind o revoluţiune normală, prin care trece fiecare limbă”. Limba este un organism viu, în permanentă schimbare; specialiştii filologi au identificat în limba Română un “buchet” de cuvinte Geto-Dace / Antice, pe lângă acelea fiind şi o seamă de cuvinte mult mai vechi (împreună de ordinul miilor, lăsate în dicţionare şi pe nivelul de “etimologie necunoscută” / generic comod şi generos): în Română s-au fixat străvechi cuvinte, cu aceleaşi pronunţii şi cu aceleaşi înţelesuri avute timp de milenii, provenind din Epoca Pietrei (ca multe alte limbi, Româna este Indo-Europeană, însă dată fiind vorbirea ei în inima fostului spaţiu Atlant / Pelasg, a păstrat rădăcini lingvistice străvechi, precursoare vorbirii Indo-Europene iar în plus - ceea ce interesează în această lucrare de filogenie - este faptul că în spatele unor vocabulare Indo-Europene = Kurgane se află Gherga, cu o vechime mai mare decât a Indo-Europenilor). Profesorul Mark Pagel de la Universitatea Britanică Reading a susţinut: “Acum 10 milenii în spaţiul Carpatic a existat o cultură şi un popor care vorbea o limbă unică, precursoare a Sanscritei şi Latinei”. În 2013 - cu editarea de către Colin Renfrew de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie - Mark Pagel, Quentin Atkinson, Andreea Calude și Andrew Meade au schițat filogenia lingvistică în EurAsia (cu rădăcinile în arealul unde a fost ultima mutație genetică a bărbaților Homo Sapiens Gherga):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi_bEtNaSxS1EOhQiuoLHUr3yHp6yi21kihUEGVayhMy7lnWtbF4-YPCpM08RiqMVheQitAkDF359O8n69Cfo5lT_8jqfqXZYmw_E7tgFRH7W-ktkKbRBqeRc3kFDeIy189NRKFRC6_qtm/s1600/7.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="354" data-original-width="924" height="152" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi_bEtNaSxS1EOhQiuoLHUr3yHp6yi21kihUEGVayhMy7lnWtbF4-YPCpM08RiqMVheQitAkDF359O8n69Cfo5lT_8jqfqXZYmw_E7tgFRH7W-ktkKbRBqeRc3kFDeIy189NRKFRC6_qtm/s400/7.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum afirma Dr. Adrian Poruciuc - profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Ioan Cuza din Iaşi / România - în studiul său despre arheolingvistică şi arheomitologie (domeniu ce include arheologie, mitologie comparată şi folclor) din 2012, “limbile mor, cuvintele supravieţuiesc; afirm şi insist despre contextul mileniului VII î.C. al spaţiului pontic că e cel în care se înrădăcinează numeroase nume proprii, încă în uz: în sud-estul european a fost o unitate onomastică străveche - cu corespondenţe hamite, aşa cum s-a regăsit până chiar în Egipt / cu mai multe elemente apropiate indo-europenilor decât semiţilor - stocul comun aparţinând conglomeratului uman implicat în ‘revoluţia’ neolitică (vestigiile lingvistice de acest tip au fost observate şi de alţi cercetători). Limbile indo-europene când au început să fie fixate în scris - ca de exemplu hitita în Anatolia - au cuprins elemente din substratul anterior: populaţia pre indo-europeană a Anatoliei şi populaţia predinastică a Egiptului erau asemănătoare; fonologia şi vocabularele substratului au răzbătut şi în română. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cele mai primitive cuvinte au fost monosilabice - sau mai precis, monoconsonantice - pe baza lor cuvintele noi fiind create întâi prin duplicare iar apoi prin compunere şi derivare. Spre exemplu, rădăcina indo-europeană ‘ar’ pentru ‘a ara’ / ‘a aranja’ îşi avea corespondentele egiptene ‘ăr’ însemnând ‘a crea’ şi ‘ărit’ pentru ‘creaturi’ iar aceeaşi rădăcină indo-europeană ‘per’ pentru ‘procreare’ şi cea egipteană ‘per’ pentru ‘a naşte’ / ‘a apărea’ nu era prin coincidenţă; sunt multe exemple de acest gen. Susţin şi public mulţi termeni din substratul neolitic al sud-estului european ce au echivalenţe la verii pre-dinastici egipteni; ‘săpând’ în domeniul lingvistic până la bazele monoconsonantice primitive găsim formele preistorice ale idiomurilor, ce nu puteau să dispară fără să lase urme în limbile ‘clasificabile’ istoric”. De altfel, întâi oamenii au vorbit iar apoi au scris (nicicând şi niciunde n-a fost invers); savanţii ştiu despre unele limbi că formează o parte consistentă din construcţia istoriei nescrise: în general, doar la studierea istoriei începând cu timpurile de când au apărut scrierile s-ar potrivi chestionări de genul “unde scrie asta?” iar pentru timpurile anterioare scrierilor - când cuvintele erau doar rostite - ştiinţific clasificate ca din preistorie, sunt elocvente exprimările străvechi (fixate nu scriptic, ci în vorbire, ele fiind “gravate” nu altundeva decât chiar în Grai - vehiculul care le-a transmis în timp - fiind de observat și că abia în a doua jumătate a secolului XIX, după constituirea României Moderne, Românii au trecut la folosirea oficială a alfabetului Latin). Îndeosebi faţă de preistorie, căci nu tot trecutul e “scris”, diversiunile de tip “unde scrie asta?” nu ţin la cei care direct înţeleg ceea ce văd ori aud, prioritar utilizându-şi cunoaşterea şi simţurile - conectate de propriul spirit şi de propriul suflet - înaintea preluării interpretărilor filtrate de cunoaşterea şi simţurile altora (categoria pasivilor, mulţumită doar să fie alimentată de categoria activilor, fiind în dezavantaj evident).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEvvN3qHXqjCJnoSBFhZ5DGlcuSLrtHuHeklJ0mTcpYBEtAcVtLVm4w-HhkRAP-oaMnn9LcdIlGmGfunlUjzY6cghFH_o1vt-BXf52vn7r2UxK5wWiZU-zg0_tbBdt1YiMDa3wQM5HADs/s1600/image410.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEvvN3qHXqjCJnoSBFhZ5DGlcuSLrtHuHeklJ0mTcpYBEtAcVtLVm4w-HhkRAP-oaMnn9LcdIlGmGfunlUjzY6cghFH_o1vt-BXf52vn7r2UxK5wWiZU-zg0_tbBdt1YiMDa3wQM5HADs/w400-h400/image410.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Pe lângă “rază” / ra-ză, termeni ca “bere” / be-re, “dar”, “a dărui”, “dâră” / dâ-ră, “a dori” / do-ri, “a dura” / du-ra, “a durea” / du-rea, “duri”, “ger”, “gir”, “a gira” / a gi-ra, “greu”, “gură” / gu-ră, “guru” / gu-ru, “hora” / ho-ra, “mere” / me-re, “miere” / mie-re, “ră-chie” / “ra-chiu”, “a râde” / râ-de, “râs” / legat atât de verbul “a râde”, cât şi de felina Carpatică, “a reda” / re-da, “a reuşi” / reu-şi, “roade” / roa-de, “roată” / roa-tă (roata - inventată în neolitic de Kurgani şi numită Ghirgalu de Armâni - a provenit din simpla copiere a lunii pline, însă simboliza şi mişcarea solară Ra peste Pământul Ga, fiind evident asociată şi onomastic cu stăpânirea Gherga), “rocă” / ro-că, “a rodi” / ro-di, “roşu” / ro-şu, “a roti” / ro-ti, “roz” / sau “roză” pentru floare ori “roza” vânturilor, “rudă” / ru-dă, “rută” / ru-tă, “sare” / sa-re, “seara” / sea-ra, “soare” / soa-re, “soră” / so-ră, “a sări” / să-ri, “sârii” (petrecerea după şezătoare), “sur”, “şir”, “şiră” / şi-ră, “şura” / şu-ra, “tare” / ta-re, “tărie” / tă-rie, “a trăi”, “tură” / tu-ră, “ţara” / ţa-ra, “ţâră” / ţâ-ră (puţin), “a zări” / ză-ri, “zori”, “zare” / za-re, “zăr” / “zer”, “zero” / ze-ro, “zoriu” adică rapid, “a zurui”, ş.a.m.d., codifică acelaşi nobil / Sfânt sau Zeu / divin Ra, exprimarea fiind mai ales prin particula “sa” / “za” (cu derivatele “dă” / “tă”, etc.) pentru Soarele Ra, cu care feminina Rhea era în evidentă legătură: Româna este o limbă care a prezervat denumiri din străvechiul Cult Solar, spre exasperarea lingviștilor de factură nouă, care caută în Română doar termeni noi (limba Română cuprinzând cuvinte păstrate în vocabular prin puterea conferită de vechimea lor, în Europa celelalte limbi avându-şi - pe scara istorică - surse mai recente; aceste aspecte fac Româna de o extraordinară valoare în comparaţie cu alte limbi în studiul străvechilor elemente, Latinizarea ulterioară fiind de mai mic impact decât influenţa primordială a vechii limbi). Soare / Soa-Re e un cuvânt străvechi păstrat în Română, de la Sacru / Sfânt = “Soa” şi de la Ra = “Re”; consonantic, “R” a fost mai vechi decât “L” (soarele Latin era “solis”, cerul Latin era “caelum”, etc.): de exemplu, în 1995 lingvistul Olandez Jeroen Weijer a investigat comparativ fonologic continuităţile, particulele cu “R” având continuităţi, pe când cele cu “L” prezentând discontinuităţi. Româna nu este o limbă “împrumutată” - dicţionarele în prezent punând majoritatea cuvintelor Româneşti în legătură cu tot felul de alte limbi în loc de autohtonia cuvenită, cu masiva excepţie a prea multor cuvinte declarate ca având “etimologie necunoscută” - iar Româna nu este nici o Latină “stricată”, nici de “mâna a doua”, etc., căci Româna încă se ţine ca o limbă de primă categorie (Românii păstrează, pe lângă bogatul vocabular străvechi / în bune părţi catalogat cu etimologie “necunoscută”, o mulţime de obiceiuri originale - rămase unice în lume - provenind din aceleaşi timpuri ale cuvintelor pre-Latine); în accepţiunea paradoxală a celor care studiază nivelul de “mâna a doua”, doveditele tradiţii multimilenare ale Românilor se pare că au fost traduse - la modul intens şi imens - în Română de generaţiile mai recente, toată imensa moştenire, cu atât de multe străvechi colinde, cântece, doine, poveşti, basme, legende, mituri, etc. fiind astfel refăcute (nici măcar una dintre tradiţiile păstrate însă neconservându-se în limbajul primar), ele masiv şi tenace fiind recompuse cu milioane de noi rime pentru păstrarea ritmurilor dar şi a sensurilor lor iniţiale, prin constante şi uriaşe eforturi a nenumăraţi traducători voluntari anonimi, ş.a.m.d.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitLCX-inWNNQaPPdxoTGPasPqZHNVF6VVx642rFIXycr9aKKiXdUlcj1t8TUvoP5SNVRFH6tppSUgkEGQSCJ4ECJvMmUOVt3WnHweSrHidDbM5xHU7qrA0lB8AL9SB4-m0r6NODZH8qFY/s1600/image412.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="362" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitLCX-inWNNQaPPdxoTGPasPqZHNVF6VVx642rFIXycr9aKKiXdUlcj1t8TUvoP5SNVRFH6tppSUgkEGQSCJ4ECJvMmUOVt3WnHweSrHidDbM5xHU7qrA0lB8AL9SB4-m0r6NODZH8qFY/w400-h362/image412.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Colindători</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Adrian Poruciuc - profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi / România - în cartea “Sub semnul Pământului Mamă” din 2013 a scris: “Unul dintre studenţii mei m-a întrebat cum s-ar putea explica incredibila perpetuare a colindelor româneşti de factură pre-creştină. Ca un început de explicaţie, am scos în evidenţă caracterul ritual al colindelor, asemenea producţii folclorice impunând mai mult respect din partea interpreţilor, în ce priveşte atât forma, cât şi conţinutul. Apoi am ajuns la o explicaţie chiar mai simplă: dacă, să zicem, acum 7 milenii un cântec cu fata-şi-bourul (cu text compus în oarece idiom preistoric sud-est european) avea deja o funcţie ritual-cultuală legată de solstiţiul de iarnă, atunci el a fost, de atunci şi până astăzi, cântat ‘doar’ de 7 mii de ori (pe când orice cântec ‘profan’ se putea cânta şi de sute de ori pe an, fără restricţii sau reţineri speciale, căci colindele erau numai la ocazii speciale, o dată pe an). Condiţia fundamentală pentru un aşa tip de perpetuare este, fără îndoială, continuitatea demică (măcar parţială), la care se adaugă existenţa unor motivaţii cultuale şi rituale pentru traducerile succesive din idiomuri autohtone - la care se renunţa treptat, din motive pe care le-am numi acum ‘socio-politice’ - în idiomuri alogene impuse sau adoptate. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Perpetuarea unor producţii folclorice arată a avea origini mai vechi decât identitatea românească propriu-zisă. Ca lingvist, cu suficiente cunoştinţe de arheologie şi folclor, am ajuns la concluzia că anumite colinde româneşti, oricât de ciudate şi obscure ne vor fi părând ele în prezent, conţin material preistoric ce merită analizat în amănunt de cei interesaţi de rădăcinile sud-estului European, ca şi cele ale Europei în general. Tot ca lingvist, preocupat în particular de glotogeneză, voi trage şi următoarea concluzie: româna, ca limbă istorică neo-latină, este cu siguranţă de dată mai recentă decât motivele de bază din multe colinde. Se impune ideea că incredibila perpetuare a unor asemenea motive (unele interpretate şi ca ‘miteme’) nu reprezintă un caz de continuitate glotică propriu-zisă, ci mai degrabă de persistenţă a unui anume tip de populaţie şi a unui anume ‘nucleu de tradiţie’. Tocmai o asemenea continuitate demică şi, implicit, culturală a creat un cadru în care producţii folclorice cu caracter ritual-cultual au fost succesiv traduse, din idiomuri locale mai vechi (pe cale de pierdere) în idiomuri impuse şi/sau adoptate (aşa cum a fost latina pentru strămoşii autohtoni ai românilor)”. În secolul XIX, academicianul Ardelean Timotei Cipariu 1805-1887, “părintele filologiei Române”, a considerat că limba Română a fost mama Latinei iar academicianul Petriceicu Haşdeu - fiul Galiţianului Alexandru Hâjdău 1811-1872, scriitor în Basarabia - a dovedit existenţa în limba Română a unui substrat “Dac” (savantul enunţând că în realitate Dacii i-au dominat pe Romani, printre alte afirmaţii având-o şi pe cea nuanţată că “omul se naşte din 2 părinţi - o limbă de asemenea - Româna fiind fiica dialectului Dac al limbii Trace şi a Latinei”); la fel cum ramurile / crengile - ce se văd - nu formează un copac decât împreună cu trunchiul şi cu rădăcinile (nu există copac fără rădăcini), o limbă n-are numai dialectele / Graiurile populate de cuvinte, ci îndeosebi trunchi şi rădăcini. Aşa după cum la oameni nu există “tabula rasa”, nici în domeniul lingvistic nu există “tabula rasa” (nicicând, o limbă nu a fost radical nouă - 100% - niciunde; Latina nu a făcut excepție de la regulă, așa că Latina nu a fost o limbă mult deosebită față de altele din vremurile apariției sale). Surse de pe tot globul au consemnat fapte interesante despre cei de demult din spaţiul actualei Românii. Poetul Roman Marţial 40-103 în “Epigrame” 9:46 i-a scris unui prieten că stânca lui Prometeu Gadeir - cel care a adus focul oamenilor - se găsea în Ţara Geţilor. Teologul Roman Hipolit în “Respingerea tuturor ereziilor” 1:2 a notat că “Tracul Zalmoxe învăţase pe druizi - printre altele - şi divinaţia” (așa cum a studiat și cercetătoarea Americană Iona Miller, druizii se numeau astfel de la drapelele “Draco” - cu dragoni - pe care le purtau (tipice Dacilor, Sciților și populațiilor răsăritene / din Asia). La Strâmtoarea Bosfor dintre Europa și Asia, </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">în secolul VII </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Nova Roma” / Noua Romă = Constantinopolul / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Constantino-polul” (adică orașul lui Constantin, împăratul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” care a mutat capitala imperială a Romanilor acolo - în Tracia - anterior cu 3 secole) s-a Grecizat: exact în acel timp - când Latina dispărea oficial - e susținută de unii ivirea actualei limbi Române din Latină (în sens invers față de realitatea istorică); Blahii / Vlahii - aliați cu Bulgarii / Sciții din secolul VII - vorbesc și azi Românește, în schimb urmașii bizantinilor (adica ai celor care au avut capitala în Noua Romă = fosta cetate Bizanț, respectiv Constantinopol în Tracia, acum Istanbul) nu vorbesc vreo limbă Latină / Românică. Cine o fi fost mai </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Latini” dintre cei de la începuturile Medievale - Valahii sau Romanii - încă suscită idei ca: Romanii au răspândit Latina, însă au fost printre primii care au abandonat-o dar alții, la mare distanță de Roma sau de Noua Romă - străini atât de Romani, cât și de limba Latină - au conservat numele ca Români iar limba au decis s-o numească Română (o grozăvenie ce n-a fost făcută de Romani - stăpânii Vechii Lumi, vorbitori de Latină - ci foarte concret de Valahi, cei ai căror urmași Români trăiesc în România de azi).</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Un studiu din 1922 al Universităţii Cambridge - instituţie de prestigiu mondial - a constatat că faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil în Ardeal, unde s-ar fi găsit Vechea Indie. În 1787, academicianul Francez Alexandre d’Hauterive - aflat în Moldova - a scris: “Latina, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi, s-ar putea zice că e mai puţin în firea cea dintâi Romană, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din Graiul popoarelor din care s-a născut. Limba Latină în adevăr se trage din acest Grai iar celelalte limbi - mai ales Româna - sunt însuşi acest Grai”. Istoricul Polonez Aleksander Maciejowski 1792-1883 (profesor la Universitatea din Varşovia / capitala Poloniei) în lucrarea “Geto-Dacii Vistulieni şi Niprieni, strămoşii Polonilor” a afirmat că Romanii nu au ajuns în Maramureş, cu atât mai puţin în şesul dintre Carpaţii Păduroşi şi Marea Baltică, spaţiu de expansiune al populaţiei Carpatice Antice; acolo şi-au organizat atacurile contra Imperiului Roman armatele Geto-Dace, numite de unii şi Gotice. De altfel, așa după cum Românii / Valahii au fost “Varahii” care populau așezările urbane denumite “Var” din Văile apelor curgătoare dulci ale Carpaților, Polonezii au fost de la început aceia de la poalele Munților Carpați care au populat mai ales Valea Vistulei / Vislei (apa sa e axa hidrografică a Poloniei, Fluviul izvorând din Munții Bes-kizi / Carpați, ei trăind pe toată câmpia de pe cursul său, aflată la N de Carpați - leagănul Românesc / Valah - până la Marea Baltică, gura Fluviului Wisla / Vistula fiind în Pomerania; Polonia în Estonă e </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poola”, în Letonă e </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Polja”, etc.): se știe că până la ultimul război mondial, România oficial se învecina în Nord direct cu Polonia (fosta graniță comună - între gura Zbruci 48,32 lat. N, 26,27 long. E / Râu ce se varsă în Nistru, acolo fiind zona Camenița și Vârful Stogu 47,58 lat. N, 24,33 long. E din Munții Maramureșului / TransCarpați - este acum în Ucraina), zona Carpatică Nordică de unde izvorăște Fluviul Vistula / Visla - cu denumirea apropiată de “Vâsla” / vâslirea ajutând navigarea pe cursul său - fiind și acum cel mai semnificativ areal Vlah / Român din Polonia. În imaginea următoare se vede păgânul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Idol din Zbruci”, ca un stâlp totemic de gresie având 2,67 metri, aruncat în Râul Zbruci - afluent al Fluviului Nistru - la creștinarea zonei, începută în secolul IX (artefact găsit după un mileniu în fosta albie datorită schimbării cursului acelei ape curgătoare):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrzLiTbmpJ9iB0b_RjDex0WWMYZP6QdEQpWaxgpbLuigeL4d3umf78uullCYEQSNgyxbmrcPs7ApVk2vdSijD6bHktDkYd9wNYMNtdG9nb8TINd_WILuz5CMk0SYo6vMUxxH4rvuO1JIce/s1600/image1138.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="487" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrzLiTbmpJ9iB0b_RjDex0WWMYZP6QdEQpWaxgpbLuigeL4d3umf78uullCYEQSNgyxbmrcPs7ApVk2vdSijD6bHktDkYd9wNYMNtdG9nb8TINd_WILuz5CMk0SYo6vMUxxH4rvuO1JIce/w242-h400/image1138.jpg" width="242" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Idolul din Zbruci / Bazinul Nistrului superior</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de știut că la mijlocul secolului II geograful Antic Claudiu Ptolemeu a scris că pe atunci - în timpul său - Finicii încă se găseau în partea răsăriteană a Fluviului Vistula: stră-Românii / Valahii și străvechii Finici au fost vecini în Valea Vistulei (Ptolemeu nota Valahii ca “Ouolkai”). În Greacă - “lingua franca” Antică, adică limba universală a Antichității / cam așa fiind Engleza acum, în Epoca Modernă - urbele au fost denumite “polis”, astfel că numerosul popor Nordic, grupat în ele pe tărâmul de miazănoapte, între Munții Carpați și Marea Baltică, a avut de fapt aceeași etimologie ca a orășenilor Varahi / Valahi, confirmându-se și așa cercetarea savantului Polonez, că strămoșii Polonilor au fost Geto-Dacii (aceiași care au fost și printre strămoșii Valahilor / Românilor): de altfel, în școlile Medievale Poloneze se învăța despre strămoșii Daco-Geți ai Polonezilor, poporul de la poalele Nordice ale Carpaților (termenul Polonez “pole” e “câmp” iar “pulj” / “pyll” la Albanezi e “pădure”, în Bască “padura” fiind “mlaștină” / “mocirlă”, etc.); Valahii printre Poloni erau denumiți Volohi iar popular Polonii erau denumiți de Vlahi ca Leahi (iar “Po-Leahi” / Poloni erau “Sfinții Leahi” / foști Leri). Arheologul American William Schiller a afirmat: “Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc” (enunţuri similare au fost exprimate de-a lungul timpurilor de mulţi cercetători). În 2010, istoricul George Cadar din Maramureş a scris în “Origini”: “Iarba verde a Pământului n-ar fi încolţit niciodată, dacă n-ar fi fost sfinţită de lacrimile sacre ale Cerului iar omul nu ar fi fost plămădit din lut, dacă n-ar fi fost umezit de apa vieţii cu care Dumnezeu a transformat lutul în ‘humă’, botezându-l pe om ‘Humanus’. Acest om a rămas pe veci legat de apa care menţine şi dă viaţă. Dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, colbul neatingerii ar fi cuprins pământul şi nici o transformare nu s-ar fi produs, cuvântul lui Dumnezeu n-ar fi spart muţenia materiei şi muzica îngerilor n-am fi auzit-o niciodată. În limba bătrână, cuvântul ‘pământ’ însemna locul unde s-a aşezat ‘mintea’, fapt ce demonstrează indubitabil că ‘mintea’ a venit din altă parte. Părerea mea este că strămoşii noştri au fost primii, cei dintâi descoperitori ai Europei, care s-au stabilit în zona carpatică, pe care au considerat-o cea mai protejată şi mai bogată, în comparaţie cu locul de unde migraseră. Strămoşii noştri au venit din zona Egiptului preistoric, cu o perioadă de popas în Etiopia, trecând apoi prin zona Indiei nordice. Când vorbim despre arborele genealogic al unui neam, trebuie să ţinem cont de pădurea în care creşte acel arbore, de amprenta pădurii care supune bietul arbore-vlăstar la acordul sau dezacordul celorlalţi copaci, atunci când urmărim încrengătura dintre ascendenţii şi descendenţii respectivului. Românul, suficient de indolent, de boem şi de cinstit, ca orice păstor care ştie că în afara responsabilităţii turmei nu este răspunzător decât în faţa bunului Dumnezeu, a neglijat să se galoneze şi a fost aruncat pe creanga neînsemnată a genealogiei periferice, astfel încât dintre primii făuritori de civilizaţie a ajuns aproape ultimul. Una dintre erorile poporului nostru a fost înnobilarea latină. Poporul nostru nu s-a omorât prea mult cu scrisurile. Acestea sunt pentru lumea muritoare obişnuită. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neamul acesta s-a ocupat de făurire, nu de ode. De ode se ocupă poate acum - mai mult decât oricând - şi de aceea pare a lucra în contratimp. Când cei cinstiţi vor conduce lumea - dacă omul va demonstra că poate să acceadă la cinstea conducerii - atunci arborele genealogic al acestuia va fi altul decât cel reprezentat în expoziţiile lumii. Arborele genealogic arată că o persoană nu reprezintă nimic prin sine, ci prin strămoşii care au condus-o spre civilizaţia zilei în care îşi desăvârşeşte prezentul. Dacă istoria spune că Enea, întemeietorul poporului roman, a fost troian / trac, cum de noi vlahii / românii ne tragem din latini şi nu invers? Cuvântul reprezintă întruparea gândului, numai el zboară de la un om la altul şi de aceea consider că este mai potrivit a spune a zbura decât a vorbi. Ele, cuvintele reprezintă de fapt zborul ideilor noastre şi dacă noi, românii, avem în limba noastră veche acest verb atribuit rostirii, cu siguranţă este un semn în plus că ne-am aflat pe pământurile Europei din primele timpuri. Dialectul aromân al limbii noastre mai utilizează şi astăzi expresia a zbura armâneşte, în loc de a vorbi armâneşte, fapt ce dovedeşte o dată în plus că fenomenul contaminării latine vine târziu peste un popor care stăpânea deja peste o limbă bine structurată, avea o istorie şi un trecut, dar suferea blestemul existenţial al unui păcat pe care nici unul dintre istoricii români nu s-a străduit să-l elucideze. Ieşită din interesele drumurilor europene şi poate din jocul făcăturilor istoriei, comunitatea armânească, parte intrinsecă a poporului daco-român autentic păstrează şi dă şanse poporului român de a-şi reabilita istoria, apelând la studiul a ceea ce a mai rămas autentic din imensele, consider, colosalele cultură şi tradiţie româneşti care, deşi tăvălite de vicistitudinile vremurilor, s-au mai păstrat în locurile izolate ale refugiului nostru existenţial. Teritoriile locuite de aromâni, Maramureşul istoric, legăturile albaneze şi ramificaţiile Carpaţilor Beskizi - pe care mai trăiesc români goruli - trebuie să intre în atenţia autorităţilor pentru a susţine şi cerceta trecutul adevărat al unui popor, de care avem nevoie nu numai noi românii, ci şi Europa doritoare de a-şi cunoaşte geneza. În ce mă priveşte, nu sunt în căutarea a ceva spectaculos care să evidenţieze poporul român în mod excepţional, dar în studiile mele mi s-a părut de-a dreptul straniu ca pe cel mai prolific teritoriu european râvnit de o mulţime de alte seminţii, să nu existe, să nu se păstreze măcar un semn de continuitate vizibilă. Am fost acuzaţi de istorici diletanţi că noi suntem un neam de făcătură, care n-avem acte scrise să ne dovedim identitatea şi că nu avem edificiile unui popor de blazon, ca atâtea neamuri europene. Domnilor istorici, autohtoni ori străini, un popor de veşnică avangardă nu are nevoie de molozul marilor palate pentru a traversa istoria în drumul spre eternitate, un popor de început care, poate, în originile sale l-a supărat pe Dumnezeu şi încă nu conştientizează acest lucru, nu are nevoie de perisabilităţi asemenea lucrurilor supuse uzurii. Abia acum, spre finalul timpului meu, am convingerea că am descoperit particularitatea veşniciei, a permanenţei poporului român. Am convingerea, credinţa că ne aşteaptă vremuri pozitive ca popor, că vom ştii prelua, stoca, descărca şi prelucra colosala informaţie care va curge peste noi în vremurile ce vor să vină. Dacă de acolo, din străfundurile minţii noastre bătrâne, vom scoate la iveală adevărata limbă a poporului nostru, cea nealterată de sindromul latinităţii, apelând printre altele la culoarul lingvistic sanscrito-armâno-maramureşean, poate vom înţelege semnele înscrise pe răbojul coloanei lui Brâncuşi. Căci, geometria acestei coloane regăsită pe stâlpii porţilor maramureşene nu este întâmplătoare, ea trebuie doar decriptată spre a arăta lumii că poporul alb îşi are originile în Carpaţi. Ceea ce dă însă magie spiritului românesc este cuvântul. Cuvintele autentice ale poporului nostru au specificitatea caracterului sinonimelor multiple, ale înţelesurilor multiple. De aceea la poporul nostru, în vremurile desăvârşirii limbii sale, au apărut atâtea proverbe şi zicători. Şezătorile româneşti nu erau reuniuni scrise, ci reuniuni orale; ori, şezătoarea la români reprezenta un act de cultură orală, manufacturier-tradiţională, generalizată în instituţie cu caracter naţional, atunci când în Europa nu existau şcoli”.</span></span><br />
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></span></span></span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="font-family: "times new roman"; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAZnbIg_h4U3v1MvRmH9sT-ed0rPOotwdFGWk6vRuHOhyqcySaWegOoryQknDV4CTYOSx-UQHQQbw2OajV0UwE0Icmg_Vk1kUI7XtEjSnfJN8G1wxRbQhT30ZgffJvyES3V-mVYbdfZjs/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="145" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAZnbIg_h4U3v1MvRmH9sT-ed0rPOotwdFGWk6vRuHOhyqcySaWegOoryQknDV4CTYOSx-UQHQQbw2OajV0UwE0Icmg_Vk1kUI7XtEjSnfJN8G1wxRbQhT30ZgffJvyES3V-mVYbdfZjs/s400/image002.gif" width="400" /></a></span></span></span></span></span></span></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Noi, românii, suntem un popor al cuvintelor şi - dacă mai întâi a fost cuvântul - asta însemnează că noi suntem copiii de început ai bunului Dumnezeu. Nealunecând pe panta asfaltizării drumului său mental, românul are şansa de a-şi apăra satul, primordialitatea, sacralitatea, are privilegiul de a simţi sub talpa desculţă a piciorului respiraţia pământului din care l-a plămădit bunul Dumnezeu, are binecuvântarea întâlnirii raiului pământesc. Când lumea europeană se va trezi din hipnoza robotică a civilizaţiei, va avea nevoie, pentru a-şi salva mentalul şi existenţa, de sprijinul ierbii, de verdeaţa nealterată a clorofilei energetice. Va dori să se întoarcă în lumea de basm a pădurilor virgine, va blestema asfaltul ce a încorsetat pământul, va tânji după protecţia nealterată şi sacră a naturii şi, mai ales, cred că va constata eroarea unui drum care a îndepărtat lumea de Creator. Noi, românii, avem şansa de a depăşi târziul. Avem tot ce ne trebuie pentru aceasta şi - mai mult decât atât - cred că avem îngăduinţa şi binecuvântarea bunului Dumnezeu. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Va veni o vreme când Europa ne va descoperi înscrisurile şi atunci nu va mai râde de ţăranul român şi nici de civilizaţia lui neasfaltată. Va mai fi salvată o dată lumea. Nu degeaba ne numim poporul care rămâne, rumâne. Particularitatea înţeleptului este aceea de a vorbi. Înţelepţii sunt făcuţi să vorbească, ei dacă ştiu a vorbi nu au nevoie de înscrisuri. Vorba lor sigur se păstrează şi se transmite din generaţie în generaţie. Sunt singurii privilegiaţi. Avuţia cea mai de preţ dată de Dumnezeu a fost Sf. Graal, adică sfântul grai: cuvântul. Poporul român de astăzi trebuie să ştie că majoritatea informaţiilor legate de trecutul său istoric sunt false şi neîndeajuns de temeinic studiate. M-am întrebat de nenumărate ori dacă nu cumva istoria şi limba noastră n-au fost ascunse tendenţios, pentru a anula potenţialele pretenţii ale unui popor de început. M-am întrebat cum se face că în teritoriul nostru s-au găsit cele mai vechi înscrisuri de pe pământ, cum se face că poporul nostru trăieşte răspândit din zona Carpaţilor Nordici până în zona Mediteranei, că şi astăzi - ca şi demult - păzeşte trecătorile Balcanilor şi că partea continentală a Greciei locuită de aromâni se chema, în timpurile bătrâne, Valachia. Poporul român trebuie să ştie că limba pe care astăzi o vorbeşte îşi are rădăcinile în limba sfântă şi că - în esenţa lor - cuvintele sunt identice cu cele de la începutul lumii. Majoritatea răutăţilor au început de la acele războaie fratricide daco-romane şi de la falsa teorie a latinităţii poporului român. Nu întâmplător ne chemăm români şi nu de la Roma ni se trage numele. Numele capitalei vine de la denumirea poporului pe care îl reprezenta acea capitală şi pe care sarzii, migraţi de la Dunăre, îi spuneau ‘Sacru Rumanu’. Acel teritoriu locuit în timpurile pre-creştine din Carpaţi şi până în peninsula italiană se chema Imperiul Românesc cel sacru. Bineînţeles că ceea ce afirm poate părea exagerat, la câtă muncă de acoperire s-a depus, dar nu similitudinile, ci identitatea de limbă în esenţa ei profundă ne leagă într-un unic popor, român şi italian deopotrivă. Numeroase au fost prezenţele carpatice în peninsula italiană, ca de pildă în catedrala din Ravenna, fosta capitală imperială, din timpul împăratului Teodoric cel Mare, de origine getică: în imensul mozaic al aceleia, apar cei 3 magi îmbrăcaţi ca daci, purtând căciuli gete; în urma lor, apar sfintele mucenice îmbrăcate în costumaţie ţărănească, românească (cămăşi albe cu poale lungi, catrinţe decorate cu motive variate, marame albe cu franjuri către glezne şi opinci legate cu nojiţe)”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5E97-SaleiKCUTvOTOOPZ4tCIBmnm8EY5zXN8uyHI8Zvd8cfe1GMYKJmTQz8KulRNtdyoq8pYA2Ucqx5gorV5jyVRipbvoKsyDT4i71KwW6x_Qzuopk6qGOJc-d0cFrWIe8gsll5ch94/s1600/image414.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5E97-SaleiKCUTvOTOOPZ4tCIBmnm8EY5zXN8uyHI8Zvd8cfe1GMYKJmTQz8KulRNtdyoq8pYA2Ucqx5gorV5jyVRipbvoKsyDT4i71KwW6x_Qzuopk6qGOJc-d0cFrWIe8gsll5ch94/w400-h400/image414.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ca și căciula purpurie purtată tradiţional de Saturnalii, populara căciulă roșie a Moşului Crăciun - în timpurile recente universal cunoscută pe glob datorită propagandei dusă mai mult de către compania Coca-Cola decât de către creştinii care au preluat sărbătoarea Crăciunului pentru Christos - s-a bucurat de mare succes peste tot, prin ea reproducându-se simbolica emblemă a stăpânirii în tradiţionalele culori alb-roşu (“Cartea Cărţilor” = Biblia - formată din Vechiul Testament şi Noul Testament - a fost răspândită în lume nu de către Evrei / care nu recunosc decât Vechiul Testament, ci de către creştini, care o acceptă integral, adică împreună cu Noul Testament şi care sunt totodată mult mai numeroşi decât Evreii); în fiecare An la 25 Decembrie sunt 2 personaje importante: bătrânul Crăciun şi pruncul Iisus (atunci mereu Moşul Crăciun apărând reprezentat mai puternic decât Mântuitorul, îmbrăcat şi în purpuriu / roşu, culoarea favorită a muierii sale, Marea Mamă Circe = Ghirghe). La 25 XII, imaginea moşului îmbrăcat în roşu este - şi în Epoca Modernă - mai puternică decât a pruncului din iesle; de altfel, Gherganul Crăciun a fost anterior Galileanului Iisus (cu multe milenii): cea mai veche atestare pe glob a asocierii Moşului Crăciun cu renii - respectiv cu cerbii - a fost în spaţiul Carpatic, în neolitic / Epoca Pietrei (când Evreii nu existau, căci aceia au apărut în următoarea Eră, anume în Epoca Bronzului, un timp când Galileea era stăpânită de Gherghe-sei, după cum a consemnat şi Biblia în Vechiul Testament). Vechii Greci, observând că deopotrivă Cronos / Crăciun și Cristos încep consonantic la fel - cu “CR” - au preluat pentru creștini monograma “Chi-Rho”, asemănătoare cu cea a timpului (ca spițele roții):</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj8Gu58Cp5SphamoD2vW6996rKev4KWy-69UVbHAci_XyPjs7s_2vKXePVhLz5Hyf1Q4504sELS2-6tyj8dNthVy4eD14UFQ8ogOagyI0CPEIN3DxJTGiS3d1a0VRc7dkCOn_Mnb5zwogs/s588/cccccc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="362" data-original-width="588" height="246" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj8Gu58Cp5SphamoD2vW6996rKev4KWy-69UVbHAci_XyPjs7s_2vKXePVhLz5Hyf1Q4504sELS2-6tyj8dNthVy4eD14UFQ8ogOagyI0CPEIN3DxJTGiS3d1a0VRc7dkCOn_Mnb5zwogs/w400-h246/cccccc.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: medium;">Chi (X) - Rho (P)</span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Antichitate, la fiecare 25 XII era Festivalul Corbilor - în cinstea Zeului Mitra / asimilat cu Moș Crăciun - numit “Coracina” (așa cum a scris de pildă săptămânalul Arădean “Biserica și Școala” din 23 XII 1918 / după proclamarea la Alba Iulia a Marii Uniri - a Transilvaniei și a Banatului - cu România). Aniversat la fiecare 25 Decembrie (sfârșit de An), Mitra - Zeul Luminii de la răsărit - era aliat al beneficului Zeu Mazda = “Înțeleptul” contra răului, fiind răspunzător și de război; Anul Nou începea cu luna Martie - a lui Marte / Zeul Războiului - la fiecare 1 Martie (început de An): în cele 2 momente calendaristice anuale de iarnă - cu colinde, ale Anului Vechi și Anului Nou - era de fapt aniversat același războinic Zeu, numit anagramat Mitra în 25 XII și Marte în 1 III (stră-Românii celebrându-l prin Crăciun și Mărțișor - ambele sărbători fiind și marcate prin exact aceeași combinație de 2 culori dominante, anume alb-roșu - respectiv pe bărbatul Kerke / Cerce al Marii Mame Kirke / Circe, nominalizarea Gherga putând fi remarcată de pildă și prin Gerge / Girga).</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO" style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQMwgecZbdK0H01WAsgUywE5ZSLPWQq23As1zCMP0NhHMIMFtpV0HEGsD3lxR5oK7v3OIBch4TI_b5If7vUngiSQDR4L_hu3Mj4IiuZGOkirawktvsrg3CBc2FeYaiWrez-NZIzPYEdlI/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQMwgecZbdK0H01WAsgUywE5ZSLPWQq23As1zCMP0NhHMIMFtpV0HEGsD3lxR5oK7v3OIBch4TI_b5If7vUngiSQDR4L_hu3Mj4IiuZGOkirawktvsrg3CBc2FeYaiWrez-NZIzPYEdlI/s400/image002.gif" width="400" /></a></span></span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Căciula Getă, atestată în neolitic, purtată în Asia Centrală din Epoca Bronzului de către Marii Geţi, adică de MasaGeţi / MesaGeţi, tipică în vechime printre Mezii din Ghergania (din S Mării Caspice), printre Misii din Anatolia, printre Moeșii din Balcani ori printre “Mak-Edoni” / Makedoni = “Marii Edoni”, până în Epoca Fierului și apoi în Antichitate la marii Daco-Geţi de la Dunărea inferioară / strămoşii Goţilor, era cea ce e caracteristică şi azi Moşului Crăciun, cu moţul aplecat la început însă mai mult în faţă - datorită părului lung strâns sub căciulă în coc / chică - decât cu moţul aplecat mai pe spate ca în vremurile Moderne, când în general părul bărbătesc e scurt: nu este întâmplător că - din toate modelele posibile pentru căciula Moşului Crăciun - în Epoca Modernă tipul său e chiar cel Get / Got; Moş Crăciun - cu căciula sa caracteristică - nu era din vreun deşert oriental sau din vreo savană, ci era categoric din zona rece / extrem Nordică a Lumii Vechi locuită în Era de Aur, adică în Epoca Pietrei (cronicarul Nicolae Costin 1660-1712 în letopiseţul său a notat cu “glugă” ceea ce cercetătorul George Pruteanu a scris în 1998 că era “frate bun cu cagulă” iar Dr. Gheorghe Iscru a susţinut în “Strămoşii noştri reali” din 2010 că “celebra căciulă dacică se numea glugă”). “Fontes Historiae Daco-Romanae” 4 a menţionat: “<span style="background: white;">Σαγουδατοι </span></span><span style="background: white; font-family: Verdana, sans-serif;">/ </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">SaguDaţii, trib neindentificat, al cărui nume poate fi pus în legătură cu ‘sagum’ = manta de lână / glugă” (deci purtători de glugi sau căciulari, aşa după cum a scris academicianul Vasile Alecsandri în “Peneş Curcanul” despre “dorobanţi”, că toţi erau “căciulari”, adică “Români de viţă veche”). Gluga = acoperământul în formă conică şi Gherga = strămoş Român care purta aşa ceva - dar şi Moş Crăciun cu tipica sa căciulă - ori altele de acelaşi gen, sunt rezonanţe inclusiv lingvistice conectate la aceeaşi realitate veche, când nobilii la frig îşi acopereau capul, păzindu-şi astfel de vremea rea şi părul (fapt cu profunde semnificaţii, inclusiv religioase); la cei care nu purtau părul strâns pe cap, vârful căciulii nu pica în faţă, ci căciula stătea conică / ţuguiată, drept în sus: denumirea căciulii respective - cu vârful în faţă la Geto-Daci, ţuguiată la alţii - în Greacă era “pilos” iar în Latină era “pileus” (a fost atestată pe teritoriul României de pildă în Cultura Gumelniţa din neolitic, cu mult înaintea existenţei chiar a Geto-Dacilor, Grecilor sau Latinilor).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPL4ri6Pi37p3xE8e8ulbMAyZISCcHqk2D8UzO2JrTfDwZNp9qKId8t13O3pN4rrxmNTztQmhxKA_bcfcZ88MjrkFBqXpZbD_xbR9DVXUfBJuflI3aQQb5O0JeRPIv3nypoH6JXi0boKTU/s1600/image377.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="302" data-original-width="300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPL4ri6Pi37p3xE8e8ulbMAyZISCcHqk2D8UzO2JrTfDwZNp9qKId8t13O3pN4rrxmNTztQmhxKA_bcfcZ88MjrkFBqXpZbD_xbR9DVXUfBJuflI3aQQb5O0JeRPIv3nypoH6JXi0boKTU/w397-h400/image377.jpg" width="397" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="FR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Vas cu lalele vechi de 6 milenii <br />(Cultura Gumelnița)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ceea ce apare interesant în imaginea anterioară pe acel vas neolitic găsit în Valea Dunării inferioare sunt lalelele: flori răspândite în Europa - din Asia - abia în Evul Mediu (primele lalele în Europa Medievală au fost enorm de scumpe). La vremea sa, Cultura Gumelnița a reprezentat apogeul Civilizațional în Europa (în afară de vasul pe care au fost redate lalele - flori existente pe atunci numai în Asia îndepărtată - unele ceramici erau pictate cu aur); studiile paleogenetice efectuate pe un lot reprezentativ de schelete provenite din necropole Gumelnița au relevat faptul că acea populație era foarte apropiată genetic de populația contemporană din România - comparativ cu alte populații din EurAsia - ceea ce l-a făcut pe Ernest Oberlander Târnoveanu / directorul “Muzeului Național de Istorie” să afirme față de Români: “Prin venele multora dintre dumneavoastră curge sângele acelor oameni” (astfel marcând formal 6 milenii de continuitate). În Drăgănești 44,10 lat. N, 24,31 long. E / județul Olt, pasionatul de neolitic Traian Zorzoliu 1936-2015 a reconstituit o uliță dintr-un sat al Culturii Gumelnița:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifoK-vL6WZwQMBc-1FUNnebeW01uGCP2FoYALoxPUdTfOzJ3fhlNsb343u-Zch8VRyv2glB5FXF0WhWxIU859sU6wYqLhVLgMrXoqPZA72T0Q6WRZcNciNafc7SABBdt0fSiD0x5RLKPA8/s1600/8.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="233" data-original-width="896" height="103" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifoK-vL6WZwQMBc-1FUNnebeW01uGCP2FoYALoxPUdTfOzJ3fhlNsb343u-Zch8VRyv2glB5FXF0WhWxIU859sU6wYqLhVLgMrXoqPZA72T0Q6WRZcNciNafc7SABBdt0fSiD0x5RLKPA8/s400/8.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Se poate observa că moțul din pene de pe capul păsărilor era numit “cucui” (cuvânt bazat pe “chiu”, cel mai vechi termen Românesc identificat lingvistic), în trecut prin “cucui” știindu-se și “gluga”, verbul “a se cucuia” folosindu-se atât pentru “a se cățăra / “a se urca”, cât și pentru “a se împodobi peste măsură” / “a se corcodi”. Despre vorbire / chiar şi în Graiuri, unii filologi, îndeosebi Români (apăruţi numai în Epoca Modernă) sunt însă “maeştri” dedicaţi unilateral, în a prezenta pe larg cuvinte “împrumutate” din alte limbi de către Română - de parcă limba Română ar fi un “burete” imens - iar pentru asemenea specialişti influenţa cuvintelor Româneşti altundeva ar fi fost şi ar fi rămas cvasi-inexistentă: aşa ceva în filologia lumii constituie o “performanţă” rarisimă; concret, până acum foarte puţine cuvinte Româneşti sunt “admise” ca preluate de alţii - printre exemple fiind altar, Crăciun, masă, must, oţet, etc. - începând cu vecinii (se poate observa că Românii n-au sosit de undeva în spaţiul în care sunt, spre deosebire de vecini, toţi documentaţi istoric ca stabiliţi în Evul Mediu lângă Români).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoFxcTC3BZ0qiqNgL30dKKTCWWTAshyn_WB1xEe-XS2mXD8Nv_yaw9C4JhITxPTEvxft8ALDJpbvHo64pvlTQK9BJSAqQtASbLNCcUEi2rf-BKIedEa0FYSoPYD7Tgcm13Rt3qR5IXFCk/s1600/image416.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoFxcTC3BZ0qiqNgL30dKKTCWWTAshyn_WB1xEe-XS2mXD8Nv_yaw9C4JhITxPTEvxft8ALDJpbvHo64pvlTQK9BJSAqQtASbLNCcUEi2rf-BKIedEa0FYSoPYD7Tgcm13Rt3qR5IXFCk/w400-h314/image416.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cum de Românii - mai vechi - au reuşit să preia mai multe cuvinte de la vecinii mai noi (decât invers) e de domeniul explicaţiilor lingviştilor; un exemplu e oferit de popularul cuvânt “pizda” (cu atestarea chiar aşa în proto Indo-Europeană, având vechimea de multe milenii), folosit identic de Români, unii cercetători Români - după ce au descoperit că şi vecinii aşezaţi lângă Români în Evul Mediu îl au asemănător în uz - iraţional afirmând că Românii l-ar fi preluat de la Slavi, neglijând atât atestarea vechimii mai mari a Românilor decât a vecinilor în areal, cât şi faptul că tot de multe milenii, în spaţiul Român era practicat Cultul Vulvei (matri-liniar, legat de slăvirea Marii Mame) iar toţi vecinii veniţi în jur erau patri-liniari / o organizare de la care de asemenea nu se justifica asemenea împrumut lingvistic. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cultul Vulvei / feminin şi Cultul Solar / masculin - de venerare a părinţilor divini - au fost istoric evidenţiate ca existente din Epoca Pietrei inclusiv în ceea ce acum e România.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXLRLlwUnYloNN3hvePXhLih-MVsq9mfrB727wjDUXs9TMwTppfVpXNYvBVDw4-ki3mFb718Q5X0KpVOtTXq5v-dd9ht9c0ljcEcfKEfEsuZ1Qx3vLQV7PIZ2uSEQVEurHP-XNXydN1qI/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXLRLlwUnYloNN3hvePXhLih-MVsq9mfrB727wjDUXs9TMwTppfVpXNYvBVDw4-ki3mFb718Q5X0KpVOtTXq5v-dd9ht9c0ljcEcfKEfEsuZ1Qx3vLQV7PIZ2uSEQVEurHP-XNXydN1qI/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Epoca Pietrei, Gherga era parte a unei numeroase populaţii în Bazinul Mării Negre, care a ajuns acolo din Asia Centrală; atât vechimea Gherga, cât şi numărul Gherga au fost printre elementele ce au influenţat efectele ulterioare în cadrul culturilor şi Civilizaţiilor (în care desigur s-a regăsit apoi - din nou - şi Gherga). Conform Anatolianului Herodot Karka - “părintele istoriei”, după cum i-a zis filozoful Roman Cicero - la mijlocul mileniului I î.C. cele mai mari popoare din lume erau în Asia cel Indian şi în Europa cel Trac, la baza ambelor regăsindu-se prolificii Gherghi: Indo-Europenii au apărut odată cu sfârşitul Epocii Pietrei - difuziunea lor fiind din Bazinul Mării Negre - proto Indo-Europenii fiind în neolitic (Era de Argint) iar pre Indo-Europenii fiind în paleolitic (Era de Aur); despre Gherga e de observat că nu doar a fost atestat în Era de Aur / paleolitic (fiind pre Indo-European), ci şi că iniţial a fost chiar ne Indo-European, abia apoi - mult ulterior - regăsindu-se între părinţii Indo-Europenilor, atât în N Indiei, cât şi în Europa / România.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZ87ZpWx1fi9E4ehqgMEcdDMtkayz9DkJOiIEiZOBFaLA-yb3RkZCZYluOuf5baOpBDIEy10mOi_3B6kP4VLhjGsgmukDMPoQhvfNdIaEX7koz934XqM1Yq0jtwmhQsVxBUdLOvMBMBIE/s1600/image424.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZ87ZpWx1fi9E4ehqgMEcdDMtkayz9DkJOiIEiZOBFaLA-yb3RkZCZYluOuf5baOpBDIEy10mOi_3B6kP4VLhjGsgmukDMPoQhvfNdIaEX7koz934XqM1Yq0jtwmhQsVxBUdLOvMBMBIE/w400-h190/image424.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea Indo-Europeană</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Mihai Vinereanu a scris: “Limbile anatoliene au fost mai deosebite și - în principiu - mai arhaice decât celelalte limbi indo-europene; acele limbi s-au rupt mai devreme de trunchiul proto indo-european decât celelalte. De fapt, o serie de lingviști consideră că limba proto anatoliană din care au derivat limbile anatoliene trebuie considerată o soră a limbii proto indo-europene, nu o ramură a sa. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Situația diferenței de gen dintre limbile indo-europene și cele anatoliene este un indiciu clar în acest sens. Privind originea indo-europenilor, multă vreme s-a crezut că vatra indo-europenilor a fost în nordul Mării Negre, de unde s-au răspândit prin 3 valuri începând cu mijlocul mileniului VI î.C., distrugând Vechea Civilizație Europeană și asimilând populația ne indo-europeană. O altă teorie, apărută în urma unor descoperiri arheologice, a dovedit că indo-europenii au ajuns în Europa din Anatolia cu mult mai devreme, cu circa 9 milenii în urmă. Din păcate, arheologii nu țin cont de datele lingvistice în stabilirea teoriilor lor iar lingviștii nu sunt prea mult preocupați de racordările în timp dintre lingvistică și arheologie”. Britanicii Robin Ryder şi Geoff Nicholls de la “Departamentul de Statistică” al Universităţii Oxford în lucrarea din 2010 “Modele filogenetice ale diversificării limbii” au scris: “Procesul diversificării limbii este similar evoluţiei filogenetice. Recent, a apărut interesul modelării acestui proces, astfel încât să fie soluţionate unele probleme pe care metodele lingvistice tradiţionale nu le puteau rezolva, ca de exemplu estimarea strămoşului comun al limbilor Indo-Europene. Am creat un model matematic - validat pe limbile cunoscute prin măsurarea frecvenţelor principalelor rădăcini ale cuvintelor, comparând apariţiile lor istorice, vocabularul, fonetica şi sintaxa - pentru a reconstrui statistic distribuţia ce lipsea din arbore şi modelul a dat vârsta cu cea mai mare probabilitate de expansiune a limbilor pre Indo-Europene din intervalul de timp plasat în urmă cu 9750-7100 ani (deci dinaintea Culturii Kurgane care le-a răspândit), confirmând astfel ipoteza ‘Anatoliană’. În ultimii ani, lingvişti celebri din întreaga lume au studiat aceasta în maniera lor şi au ajuns la rezultate asemănătoare (rădăcina presupusă de dânşii fiind în urmă cu circa 8800 de ani), modelul nostru statistic confirmând - în altă abordare ştiinţifică - de fapt asemenea cercetări, cu o certitudine în proporţie de 95%. Cauza diversificării limbilor a fost o catastrofă majoră întâmplată în zona Anatoliei”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Printre fiice, Zeus / fratele mai mic al lui Poseidon a avut Graţiile - Gharighe / Kharites în vechea Greacă - personificări ale graţiei şi frumuseţii feminine (de la care s-a instaurat în vocabular şi </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">charisma” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cha-ris-ma”); Carianul Pausania a menţionat că mama Graţiilor era una din fiicele lui Thet/ys, Zeiţa umidităţii şi Ocean/os, Zeul apelor dulci: Graţiile erau verişoarele Gherganelor Graie şi Gorgone (ipostaza iniţială a lui Zeus a fost Ghergară - celebrat ca atare pe creştetul Gargaros al Masivului Anatolian Ida - prin care a fost tatăl nu doar al Graţiilor, ci şi a altor copii, reţinuţi în timp ca Gherga).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1NGYt9df1iJQEkR-zv2Bb8wFxn4GOzErVyhd9UuWYOURCr2EeVteDzuJt-NmTQMT47EPWIeortOYM_floTQf0kwsQO7xSQwaZixkxf9v2BNqEBETRf91TistFbAw7VP-lY5MhHlfiBes/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="105" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1NGYt9df1iJQEkR-zv2Bb8wFxn4GOzErVyhd9UuWYOURCr2EeVteDzuJt-NmTQMT47EPWIeortOYM_floTQf0kwsQO7xSQwaZixkxf9v2BNqEBETRf91TistFbAw7VP-lY5MhHlfiBes/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vechii Greci urmau celor care posedau arealul lor EurAsiatic înainte de ei, anume </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rârâiţilor</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” Pelasgi (de la care au rămas denumiri ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorg-ON” pentru tatăl Gorgonelor, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-AN” / Uranos pentru Cer, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cr</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-ON” / Cronos pentru Timp, ş.a). SuMerii / Sumerienii ştiau că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">eternul” AN / Anu, Zeul Cerului şi Timpului - împreună cu descendenţii săi Anuna - poseda Raiul iar vechii Greci l-au numit ca stăpânul Raiului pe Anax / Poseidon, fiul Timpului (care l-a organizat în ceea ce a fost Imperiul Borean / Atlant, cârmuit apoi de descendenţi): comun era atributul divin - adică Zeiesc, inclusiv temporal, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Merii” / Sumerienii venerându-l mai ales ceresc, vechii Greci venerându-l mai ales acvatic - şi stăpânind acelaşi areal, după cununia cu o pământeancă (Sumerii / Sumerienii, vechii Greci, ş.a., au insistat pe mariajele dintre Zei şi oameni, principalii implicaţi fiind pe de o parte clanul pământean al Marii Zeiţe Mamă / Ki la Sumerieni, Ga la vechii Greci, ş.a. iar pe de altă parte clanul ceresc al lui An / Zeul Cerului la Sumerieni, al lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Zeul Cerului la vechii Greci, ş.a.; de exemplu, vechii Egipteni utilizau crucea Ankh - simbolul vieţii - reprezentând cununia dintre An şi Kî, vechii Greci consemnând cununia dintre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” şi Ga). De altfel, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ki” era cu sensul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fi”. Este de ştiut că atât la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Meri” / Sumerieni, cât şi la vechii Români - conform şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului de arhaisme române” din 2002 - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Calga”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“urmaş” / “locţiitor” (dar şi “sfat” / “respect”); sonor rezonând cu Garga / Gherga şi având acelaşi înţeles nu era un fapt izolat, nenumărate cuvinte vechi având aceleaşi pronunţii şi aceleaşi sensuri în cele 2 străvechi Civilizaţii, un alt exemplu fiind Românescul “înger” (în Sumeria “inger” / la plural “ngiri”), etc. Zeul Anax / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poseidon era nepotul Zeiţei Pământului Ga şi al Zeului Cerului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Uranos; filozoful Platon a indicat precis în dialogurile sale de la bătrâneţe - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Timaios” şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Critias” - un timp important, ulterior manifestării lui Poseidon, Zeul Mărilor, adică al apelor sărate (fratele mai mare al lui Zeus): mijlocul mileniului X î.C. / la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, când nivelul apelor Mărilor tot creştea, acela stabilizându-se aproximativ la nivelul costier actual la sfârşitul Epocii Pietrei. Ulterior, savantul Roman Pliniu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoria naturii” 35:15 a notat că Egiptenii pictau cu 6 milenii dinaintea Grecilor (ceea ce însemna din timpul Atlant).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Momentul notat de Platon, filozof renumit în lume ca foarte serios, care a indicat sursa ca Egipteană, era cel al încetării pictărilor masive în peşteri şi al apariţiei primei aşezări umane permanente în Balcani, manifestarea Zeului Poseidon, relatată ca precedentă, fiind anterioară probabil cu un mileniu, după cum rezultă atât din direcţia privirii Marii Sfinte / Sfinxului Egiptean spre cerul acelui timp, aflat de veghe pe Nil înaintea intrării Fluviului în delta sa / azi în marginea metropolei Cairo, cel mai mare oraș nu numai din Egipt, ci şi din Africa, în vechime un braţ curgând pe lângă Marea Sfântă / Sfinx, cât şi din alinierea piramidelor construite alăturat, pe Platoul Ghiza / Gizeh - toponimul reproducând numele Mamei Pământ Gheia - celebrând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Începutul” (adică - foarte posibil, dat fiind contextul - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Începutul” putând fi întemeierea Atlantidei, Egiptenii vechi declarându-se urmaşii Atlanţilor / “Oamenilor bărcilor”, faraonii respectând habotnic şi arca: un model de barcă sfântă, în general mai mare decât cele navigând pe Nil, Platoul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghi-za” / Ghiza având în faţa sa, pe partea opusă a Fluviului, aparţinând Provinciei </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Go-şen” / Goşen, coloanele Templului Annu / On dedicate Soarelui, într-o străjuire bipolară Ghiza-Goşen a intrării în mlăştinoasa Deltă a Nilului, cu fertile crânguri, ca şi Coloanele Strâmtorii Garganele / Dardanele străjuind intrarea pe apă în mlăştinoasa Atlantidă, cu crânguri fertile); ulterior, în vechea Greacă, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"><a href="http://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%84%CF%81%CF%87%CF%89#Ancient_Greek" style="color: purple;" title="ἄρχω"><span style="color: windowtext; text-decoration-line: none;">ἄρχω</span></a></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><a href="http://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%80%CF%81%CF%87%CE%AE" style="color: purple;" title="wikt:ἀρχή"><span style="background: white; color: windowtext; text-decoration-line: none;">ἀρχή</span></a></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” = “ărkho” / “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arke” a însemnat chiar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“început”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Cel mai vechi tip de ambarcaţie cunoscută a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pi-roga” / piroga = monoxila (în Greacă însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dintr-un singur lemn”), începând cu Epoca Pietrei: barcă primitivă, făcută dintr-un trunchi scobit. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeul Marinei Române” din Constanţa găzduieşte de exemplu o pirogă / monoxilă veche de 7 secole de pe Râul Crişul Alb (găsită în mlaştina de la la Răpsig 46,25 lat. N, 22,01 long. E / judeţul Arad), ce folosea la transportul sării din Ardeal spre Panonia, cu dimensiunile de 0,75 metri lăţime, respectiv de 10 metri lungime şi a fost făcută dintr-un singur trunchi de stejar; în 2010, Dr. Andreea Atanasiu a explicat că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“monoxilele erau realizate printr-un anumit procedeu. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Se nivela, prin cioplire, partea de sus, apoi se puneau legături de paie cărora li se dădea foc. Jăraticul era îndepărtat şi se continua procesul de ardere, până la un anumit moment, când trebuia făcută partea din spate, unde se sprijineau picioarele, pentru a avea stabilitate, apoi se finisa prin cioplire. Era gata în câteva zile. O monoxilă putea transporta o duzină de oameni şi o cantitate mare de sare. Se putea naviga destul de uşor. Tipul acela de ambarcaţiune a fost întâlnit din Antichitate până în Evul Mediu, fiind folosită pe râurile interioare, pe Dunăre şi în navigaţia maritimă costieră. În relatările vremii e avansată o cifră de 200 monoxile în flota lui Vlad Dracul”.</span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="RO"><span lang="RO">
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></span><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxMNSZZepGqlZtlCOi2EQFjpXXFo_ebLA_nG-_R5HVdXyP2jmdaszyB1wOJLp6AHWPumqsNkUCmjrUOc5ZQlGUP7QmKP34anX8yZZqyLT0nwCGjkZPz9s1IzhcPhhSyWdXKVVX8yOX4eo/s1600/image597.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxMNSZZepGqlZtlCOi2EQFjpXXFo_ebLA_nG-_R5HVdXyP2jmdaszyB1wOJLp6AHWPumqsNkUCmjrUOc5ZQlGUP7QmKP34anX8yZZqyLT0nwCGjkZPz9s1IzhcPhhSyWdXKVVX8yOX4eo/w400-h265/image597.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: center; text-indent: 0in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="font-size: medium;">Pirogă / monoxilă din Crişana</span><o:p></o:p></span></i></div>
<span style="font-family: "times new roman";">
</span></td></tr>
</tbody></table>
</span></span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de remarcat că la sfârșitul mileniului II î.C., după ce robii / sclavii Evrei au fugit din Egipteana zonă Goșen / știută ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Tărâmul Onias”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - unde erau Coloanele On - aceia și-au stabilit capitala la poalele “Si-On” / Sion (nume pre-Israelit, conform și cercetătorului American Terry Briley în 2000), în orașul Ierusalim al Iebu-seilor, frații Sudici ai Gherghe-seilor / Sfinţilor Gherghe din Canaan (regiunea Ca-naan / Ka-naan - în pronunție </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Canăn”, căci </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“a” prelungit = “aa”, notat ca “dublu a”, poate fi “ă” -</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">literalmente însemna că era a </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“pruncilor pământului”, fii regali / prinți sufletiști)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sionismul” practicat de Evrei - adică emanciparea lor, inclusiv în Epoca Modernă - își are denumirea preluată prin imitaţie / mimetism de la Muntele Si-On al Iebu-seilor / Sfinţilor Iebu, unde dinaintea sosirii Evreilor din Egipt era slăvit Sf. On / Sf. An (corespunzător Bibliei / Vechiul Testament - lucrare realizată de către Evreii vechi - Iebuseii erau urmaşii fratelui mai mare al lui Gherghe-seu); dintre cele 7 populații autohtone ale Sacrei Țări Canaan, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cartea Cărților” Biblia - în Vechiul Testament - a nominalizat 2 populații ca sfinte: Nordicii Gherghe-sei / Sf. Gherghe în Galileea (organizați patriarhal) și Sudicii Iebu-sei / Sf. Iebu în Iudeea (organizați matriarhal).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Acel loc de început al Deltei Nilului, Fluviu căruia vechii Evrei îi ziceau </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghe-On” / Geon - al ramificației brațelor de la străjuirea Ghiza-Goşen - se numea, așa după cum a consemnat Herodot Karka în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istorii” 2:15, 2:17 și 2:97 Kerkasoros / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kerkas-oros” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">KerkaSuros” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kerka-suros” (adică literalmente </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Orașul Kerkas” / Orașul Gherga, respectiv “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kerka-suros” drept </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kerka-soarele” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Soarele Kerka”), apoi notat Kerkesyra / Cercesura de geograful Grec Strabon ori Latin </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercasorum” de Romanul Pomponiu Mela: după cum a relevat de pildă și savantul Englez Jacob Bryant, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Orașul Kerka” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Soarele Kerka” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kerkasoros) era pe partea apuseană / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Libiană” a Nilului - acolo unde e Marea Sfântă / Sfinxul Egiptului, toponimele Kerke păstrându-se în Oaza Fayum din apropiere până în Evul Mediu - iar pe partea răsăriteană / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arabă” era On, respectiv în ceea ce Grecii vechi numeau Heliopolis / Helio-polis, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Orașul Soarelui”; în secolul XIX, cercetătorul German Heinrich Brugsch a studiat străvechea numire a arealului Marii Sfinte / Sfinxului Egiptean sub forma Kerk-Osiris iar filologul German Peter Erman a interpretat semnificaţia ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">habitatul lui Osiris” - observând că radicalul Kerk din conţinut s-a regăsit şi în aşezarea Gherga din susul Nilului, care a fost prima capitală a faraonilor - savantul Francez Gaston Maspero în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zorii Civilizaţiei, Egipt şi Chaldeea” indicând locaţia Kerka-Suros / Kerk-Osiris până în suburbia Embabeh a actualei capitale Egiptene, Cairo (pe malul Vestic al Nilului). Pe malul Estic al Nilului - la marginea zonei inundabile - era înălţimea Kheraha / Khereha; așadar, la începutul labirintului reţelei apelor dulci ale Deltei Nilului, în partea apuseană Kerka era asociat cu Ghiza / Gizeh (unde se găsește Marea Sfântă / Sfinxul) iar în partea răsăriteană Kheraha - vechiul Cairo, conform cercetătorului American Garry Matheny în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Exodul” din 2011, metropola preluându-şi numele de la cel al vechii înălţimi, sensul Arab al denumirii fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Victoriosul” / “Marte” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- An / On era asociat cu Goșen: acolo geograful Maur Al Idrîsi a văzut în secolul XII al doilea Sfânt / Sfinx (feminin - după cum a consemnat - realizat din pietre şi cărămizi, nu sculptat într-un singur monolit ca acela din vechime, de pe malul opus, monument aflat pe atunci în dezmembrare, părţile sale servind la unele construcţii Medievale din Cairo).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDvtiRO0EN9uhS4ra_C1FRXhrsONH8veOwJN-VFmT1Hd2OcKgfQ-M85nniCiOXbZ9RRFHE5S-hiRvSS8azirQ-L67ktLcPD_EbyTHBUn4btrbj1628RBxxK9s0-nhgrk3S9u8P38qF7fs/s1600/image432.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDvtiRO0EN9uhS4ra_C1FRXhrsONH8veOwJN-VFmT1Hd2OcKgfQ-M85nniCiOXbZ9RRFHE5S-hiRvSS8azirQ-L67ktLcPD_EbyTHBUn4btrbj1628RBxxK9s0-nhgrk3S9u8P38qF7fs/w400-h200/image432.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Tărâmul Onias / Goșen din Delta Nilului, Zeul Pământului era Kherty, care cârmuia barca pe ultimul drum (era paznicul decedaţilor și al mormintelor acelora), egal în putere cu Zeul Ra, fiind echivalat cu Aken, patronul sufletelor, reprezentat ca un marinar navigând, aflat în b/arcă în picioare; Zeul Kherty / Kherti a fost proeminent la începuturile Egiptenilor, el străjuind calea spre Zeița Ma</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’at</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - muierea lui Hermes / Thot - fiind Gardianul intrării în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lumea Cealaltă” (peste care își împărțea stăpânirea cu Osiris): se poate observa asemănarea dintre vechiul Egiptean Aken (patronul sufletelor, divinul luntraş din Nordul celui mai lung Fluviu din lume) şi Okean / Ocean (patronul apelor dulci, divinul stăpân al marii reţele Fluviale din Nordul vechilor Greci). Romanul Vergiliu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Eneida” 6:297 a descris Râul mlăştinos Akeron / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aker-On” ca principal în Tartarus - adică în Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” - sub supravegherea lui Kharon / Char-On, filozoful Platon consemnând în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Phaedo” 112 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">că direcţiile de curgere ale lui Okean la suprafaţă şi Akeron în subteran erau reciproc opuse: toate acele paralele dintre vechii Egipteni şi vechii Greci - onomastice, de roluri, etc. - nu erau întâmplătoare; până în Antichitate - când au fost oprite - luptele pe viaţă şi pe moarte dintre gladiatori au fost sub semnul lui Kharon / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Khar-On”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ4jDQ3iuQe7PLErldI4sKMD7RL8j71SNQkqEVEwnXiRpicF4oDYtp_YCT5mV4BgXsjymHqak8MVYH0l1Z9hEKn7iIP_KtguH5Ac4mMJJKXn2FH1-wkbGnFwrdjm9WigY5oXwQHX0Rawc/s1600/image434.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ4jDQ3iuQe7PLErldI4sKMD7RL8j71SNQkqEVEwnXiRpicF4oDYtp_YCT5mV4BgXsjymHqak8MVYH0l1Z9hEKn7iIP_KtguH5Ac4mMJJKXn2FH1-wkbGnFwrdjm9WigY5oXwQHX0Rawc/w300-h400/image434.jpg" width="300" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Khar-On</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În NE Africii / Egipt, Mesopotamia şi N Indiei, “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arka” / arca transporta Zeul Soarelui (Ra la vechii Egipteni, Şamaş la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Meri” / Sumerieni, Surya la hinduşi); aşa ceva merită atenţie, transportul Zeul Soarelui fiind cu o ambarcaţiune (iar nu cu carul, ca la vechii Greci ori la alţi Europeni): motivul transportării Zeului Soarelui cu arca a fost anterior Indo-Europenilor. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Upanişada Brhadăranyaka” a scris că Arka / arca a apărut odată cu sacrificiul de sine al Creatorului: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“La început nu a fost nimic aici. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Totul era învăluit de moarte sau de foamete, căci foametea este moarte. El - cel numit moarte - dori: ‘Să mă întrupez!’ şi dădu naştere raţiunii. Şi el se urni binecuvântând iar din binecuvântarea lui se născu apa. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Cu adevărat - zise El - când am binecuvântat, s-a ivit apa. De aceea firea ei este Arka’. Ceea ce a fost spuma apei s-a întărit şi s-a făcut pământ. El s-a istovit. Şi din El, cel istovit şi arzând în flăcări, a răsărit strălucirea - esenţa Lui - care este focul” (Pentru spiritul mitic, focul era mai mult decât ceea ce era fizic, fiind şi o “fiinţă”, cu obiceiuri închipuite în analogie cu ale omului: focul avea pasiuni, “mânca” tot ce întâlnea şi era în foarte mare duşmănie cu apa; ca şi lumina ce nu se poate evidenţia decât în întuneric, aşa şi ansamblul contrariilor apă-foc). Ghargheii / Chaldeii ştiau că arca după Potop - cârmită de înţeleptul Atra-hasis / Sumerian zis Ziusudra, preluat de Evrei ca Noe - a ajuns pe Muntele Korkura.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="RO">Arca diluviului nu a fost prima ambarcațiune din Vechea Lume, ci a apărut ca încununarea unei Tradiții acvatice îndelungate, serioase. Arca era numită de vechii Evrei, Armeni, Greci, ş.a. ca </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">baris” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">berith” (iar o rădăcină Indo-Europeană semnificativă - după cum au demonstrat cei mai reputaţi specialişti în paleolingvistică din lume - a fost guturalul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“gher” / “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ber”, legat de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">bherga”). Gherga - simbolic fiind legătura dintre Cer și Pământ - dintotdeauna a fost apropiat de celelalte elemente principale: aerul vieții, apa Raiului, focul divin, etc.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoXuxlH1KoJz1PUQmQYID6JILJ4WMUsBeU8Aom9uaOPRjPQ0XcPVdz-8p1_6K89zOGRFdGEGnWDRrxyyw0_NUOzHc4Mg8u12SL4K0dUnBe5qfp5VPG9lSN4LYcjG_BDTJAypPNigG0w90R/s339/image414.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="146" data-original-width="339" height="173" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoXuxlH1KoJz1PUQmQYID6JILJ4WMUsBeU8Aom9uaOPRjPQ0XcPVdz-8p1_6K89zOGRFdGEGnWDRrxyyw0_NUOzHc4Mg8u12SL4K0dUnBe5qfp5VPG9lSN4LYcjG_BDTJAypPNigG0w90R/w400-h173/image414.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO"><span style="font-size: medium;">Argha</span></span></i></td></tr></tbody></table><br /><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br />
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-76357354157769744292014-01-17T12:37:00.003-08:002020-12-18T21:28:33.773-08:00214. Ghergani (yyyyy)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0.5in;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-indent: 0px;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO" style="color: red;"><b>(datorită lungimii, aici continuă Ghergani)</b></span></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO"><br /></span></span><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">În 1558 din Ţara Românească inclusiv văduva domnitorului Pătraşcu </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">cel Bun”, Ghergana Voica, s-a refugiat, la Sebeş, judeţul Alba / în vecinătatea Ţinutului Haţegului (Pătraşcu şi Voica de altfel erau şi veri îndepărtaţi </span><span lang="RO">Gherga, ei având 4 copii: Maria ucisă în 1568 de Vodă Alexandru Mircea, Petraşcu din Cipru, ucis în 1576 de Vodă Mihnea, Vintilă Vodă şi Vodă Petru </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Cercel”); atunci au fost descoperite în relativă apropiere, în 2 Biserici din Haţeg / actualul judeţ Hunedoara, inscripţii Antice ce afirmau că Hermes - bunicul biblic al Gherganilor - tutela regiunea, fost leagăn al Geţilor (care înaintea atacului Romanilor aglomerau depresiunea, nu înălţimile unde şi-au făcut fortificaţiile pentru protejarea locașelor de cult). Într-un vechi cimitir de lângă Deva, o placă funerară din 1554 afirma Latin că - la acel timp - comandantul cetăţii Deva “era stăpân peste Dacii şi Geţii care locuiau în munţi”; în 2011, profesorul Gligor Haşa a enunţat că Munţii respectivi erau Poiana Ruscă - dintre Ţinutul Haţegului şi Banat, a căror mare parte forma Ținutul Pădurenilor - iar piatra de mormânt “dovedeşte continuitatea românilor ca urmaşii daco-geţilor, până în secolul XVI”. În timpul lui Vodă Mihnea “Turcitul”, un act l-a împuternicit pe Gherghe să-şi strângă Ţiganii fugiţi în Ţara Românească: “Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea Vodă şi domn: Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele jupan Gherghe fost al doilea sluger, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele şi sluga lui, anume Vlaicu şi cu sluga domniei mele Marco armaşul să adune toţi ţiganii lui, câţi îi sunt de moştenire, de cumpărătură, de frăţie şi de dar, oriunde îi va găsi în ţara domniei mele ori în ţigănia domniei mele ori în ţigănie boierească ori în ţigănie a călugărilor şi oriunde îi va găsi el, încât să aibă a-i lua. Şi oriunde pe unde va avea ţigănci măritate, el să dea ţigancă pentru cealaltă ţigancă. Iar dacă nu va da, să plătească ţigancă pentru ţigancă. Iar boierul domniei mele mai sus-scris să fie volnic cu această carte a domniei mele să-şi ia averea sa. Şi nimeni să nu cuteze să-l bântuie înaintea acestei cărţi a domniei mele. Iar dacă i se va părea strâmb, să stea faţă înaintea domniei mele. Altfel să nu fie, după spusa domniei mele. Ispravnic, Mitrea mare vornic. Eu Radu am scris, luna august 27. Io Mihnea Vodă, din mila lui Dumnezeu, domn”. (Este de ştiut că slugerul era dregătorul care aproviziona - mai ales cu carne de vită - Curtea Domnească; volnicul era cel liber în acţiuni / care putea acţiona după voia sa iar ispravnicul era cel care ducea la îndeplinire porunca domnească, fiind responsabil de aplicare). Spre deosebire de fratele său Vintilă, care a fost instalat ca Vodă peste Ţara Românească în 1574 doar pentru 4 zile - cu sprijinul armatei lui Ioan Vodă </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">cel Cumplit” / </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Viteaz”, domnitorul Moldovei 1521-1574, mare prieten al lui Mehmet Calga / Kalga, hanul Tătarilor - Vodă Alexandru Mircea / zis “Oaie seacă” ucigându-l, Petru </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Cercel” </span><span lang="RO">(descendent Ghergan după ambii părinţi) a cârmuit statul în perioada 29 VIII 1583 - 16 IV 1585; din 22 X 1583 l-a avut drept comis pe Gherganul Stroe Buzescu, care era însurat cu verişoara lor Ghergana Sima şi ca mare logofăt (făcut din 5 IX 1583) pe unchiul Ghergan Pătru din Băleni: fratele mamei sale Voica. Principele renaşterii Româneşti Petru “Cercel”, a ridicat Biserici ortodoxe, începând cu Biserica Domnească </span><span lang="ES">“</span><span lang="RO">Adormirea” din Târgovişte - episcopul Maxim din Insula Cerigo 36,31 lat. N, 23 long. E i-a închinat o carte de luptă împotriva catolicismului / Aromânii în acea Insulă au fost menţionaţi documentar din 1200 - a realizat un mic palat domnesc de o mare frumuseţe (acum monument istoric în Târgovişte), a construit instalaţii de aprovizionare cu apă şi a înfiinţat un atelier pentru fabricarea tunurilor de bronz: realizări importante în cariera unui domnitor şi cu atât mai remarcabile pentru un Vodă care a domnit mai puţin de 2 ani (a rămas în istoria științifică a României ca primul cârmuitor care a vrut constituirea Academiei Române). Cu toate acestea, istoria l-a păstrat în amintire mai degrabă pentru excentricităţile lui, pentru viaţa lui aventuroasă şi pentru apariţia plină de farmec a persoanei sale, ignorând însuşirile care ar fi putut face din el un mare domnitor - dacă soarta ar fi fost mai îndurătoare cu el. </span><span lang="RO">Până şi porecla sub care a rămas cunoscut - cea de “Cercel” - se datorează doar unui amănunt frivol: cercelul pe care îl purta în ureche şi despre care se spune că era făcut dintr-o perlă mare cât un ou de porumbel. În ochii boierimii de la sfârşitul secolului XVI, acel detaliu apărea ca o extravaganţă, ba chiar ca o curiozitate care năştea întrebări asupra gusturilor şi purtărilor noului domn. Dar lucrurile erau, de fapt, mai simple: Petru “Cercel” nu făcea decât să poarte ceea ce era la modă; e drept, nu în Ţara Românească, ci în ţările Europei occidentale, pe care le colindase, unde trăise şi unde îşi însuşise maniere, cultură şi concepţii care se deosebeau mult de cele ale domnilor cu care erau obişnuiţi boierii. Principele Petru trăise o vreme la curtea regelui Franţei Henric III 1551-1589, fiind chiar unul dintre favoriţii aceluia, printre acei tineri frumoşi, eleganţi, foarte preocupaţi de modă, pe care protestanţii, adepţi ai sobrietăţii în moravuri şi înfăţişare, îi bârfeau şi îi acuzau inclusiv de înclinaţii homosexuale. Dar acei tineri par să fi fost, mai degrabă, ceea ce sunt denumiţi acum metrosexuali: bărbaţi care dau o mare atenţie înfăţişării lor şi tendinţelor modei. </span><span lang="FR">În ochii austerilor protestanţi, acele preocupări erau o dovadă de efeminare iar de aici până la acuzaţia de homosexualitate nu mai era decât un pas. Cercelul purtat într-una dintre urechi nu era totuşi decât o modă, răspândită în acea vreme. În mai multe portrete ale regelui Henric III, acela apare purtând la ureche o perlă de o mărime impresionantă, astfel încât - la urma urmei - Petru </span><span lang="RO">“</span><span lang="FR">Cercel”</span><span lang="FR"> nu făcea decât să urmeze o tendinţă a modei (</span><span lang="RO">“</span><span lang="FR">era un împătimit al Muzelor”, după cum l-a prezentat Genovezul Franco Sivori, care i-a fost secretar); la curtea regelui Francez, Petru </span><span lang="RO">“</span><span lang="FR">Cercel” s-a cunoscut şi cu filozoful Italian Giordano Bruno, când acela a scris prima lui carte, dedicată Mamei Circe. După moartea tatălui său, Vodă Pătraşcu </span><span lang="IT">“</span><span lang="FR">cel Bun”, prinţul Petru şi-a trăit tinereţea mai mult pribeag: a colindat prin mai multe Țări şi devenise - ajutat şi de frumuseţea sa fizică - un personaj deosebit de interesant şi atrăgător; era poliglot şi scria chiar versuri, compoziţiile sale în Italiană fermecând-o inclusiv pe regina Caterina de Medici 1519-1589, mama regelui Henric III al Franţei (prima Europeană care a fumat tutun). Iată o rugăciune adresată Tatălui Ceresc, compusă de el în 1579 (tradusă din vechea Italiană în Română de Dr. Alexandru Ciorănescu):</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">“Stăpâne Domn pe-adânc şi pe văzduhuri,<o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, ce-ai făcut pământ şi cer şi mare,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Pe om din lut şi nevăzute duhuri,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, care din fecioară întrupare</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ai vrut să iei, Părinte preaputernic,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ca să-nviezi şi să ne dai iertare,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, ce vărsându-ţi sângele cucernic</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ai sfărâmat a Iadului tărie</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi l-ai legat pe diavolul nemernic,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, ce-ai deschis a ta împărăţie</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi blând te-arăţi şi milostiv cu mine,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Spre-a-mi face Raiul veşnică moşie,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ascultă, Tată, ruga mea ce vine</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">La tine arzătoare şi plecată,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, ce-ai fost om ca să mă-nalţi la tine.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Cum voi plăti, stăpânul meu, vreodată</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Atâtea bunuri mie hărăzite,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi ce-aş putea să-ţi juruiesc răsplată?</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Mă-nbelşugaşi cu daruri nesfârşite,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Fiind nevrednic eu, şi cu-ndurare</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">M-ajuţi mereu, mă-ndrepţi din căi greşite.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu nu pui preţ pe-averi şi pe odoare,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Pe perle, nici pe pietre nestemate,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Căci tot ce e, e-al tău, Stăpâne mare.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">De tine-au fost făcute-n lume toate,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi omul mârşav nici c-un pai subţire</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Să se fălească-a fi al său nu poate.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Cu o bătaie de-aripi, cu-o privire</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Chiverniseşti şi-ndrepţi orice făptură,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi cerul, şi tărâmul de sub fire.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Plăcute-altfel de jertfe nu-ţi mai fură,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Alt dar decât o inimă curată</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi închinată ţie cu căldură,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi toţi să te mărturisească, Tată,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Drept Domn al Israelului, cel care</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">L-a înecat pe Faraon odată.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu vrei doar fapta bună şi-nchinare.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi toţi să te slujim, căci ştii în minte</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi-n inimă ce-ascunde fiecare.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">E mică plata ce ne ceri, Părinte,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi n-o-mplinim pe toată cu dreptate,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Dar tot ne vrei moşneni ai slavei sfinte.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Prea multă dragoste şi bunătate</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Arăţi spre noi, căci cu nesocotire</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">O preţuim, şi numai cu păcate</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Răspundem la a ta milostivire</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi-al tău judeţ, cu care plin de fală</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Călăuzeşti cu bine-ntreaga fire.</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Cu multă neştiinţă şi greşală</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Noi ne trudim să-ţi dăm în închinare</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">O inimă plecată cu sfială,</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Dar, bieţi de noi, greşim fără-ncetare</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">În faţa ta, puternice-mpărate,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi-ţi risipim averea-n desfătare.</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Pân’ce Ursitele ne-nduplecate</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Vor rupe-al anilor mei fir subţire,</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Îmi iartă, Doamne, grelele păcate</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi-atât de mare ai milostivire</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Spre mine, sluga ta cea vinovată,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ca să trăiesc cu tine-n nemurire.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Nu-mi da pedeapsă după-a mele vine,</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ce trec măsura ce-ar fi fost iertată.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Greşit-am, Tată, milă ai de mine,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Aprinde-mi sufletul şi mă învaţă,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi fă să vin alăturea de tine.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Tu, ce eşti cale, adevăr şi viaţă,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ştiu că tot binele ce va să-mi vie</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Mi-l va trimite sfânta ta povaţă.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ferice de voi fi şi-n bogăţie</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">De stare şi avere, dă-mi putere</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Cu spaimă mare să ţi-o-nchin tot ţie.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Iar caznă când avea-voi şi durere,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Să fiu ca Iov cu straşnică răbdare</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Şi să-ţi slujesc statornic îţi voi cere.</span><o:p></o:p></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Orice ţi-e voia, Împărate mare,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Nespus de mult mă bucură şi-mi place,</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">De-ar fi spre bine sau spre grea-ncercare.</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Mi-e gândul doar la slujba ce voi face</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Măriei Tale tot mereu, căci ţie</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Cel ce-ţi slujeşte va trăi în pace</span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Şi va zbura la cer cu bucurie”.</span></span></p></div>
</div>
</div>
</div>
<div align="center" class="separator" style="clear: both; margin: 0in 0in 0pt; text-align: center; text-indent: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiROr366oV8ligJGRHYc4kReeTSiMeR0ePa9UKGDs69FR0XQ4W7O9HZgj6-mwUzGqErpZBDj-mbrTnY35RH76kHH_MmqJw84kehf8lmeEVphRYPAVO18ZNMa1PFFOZ2lB7DDeps3Ui6Rh92/s1600/image214.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiROr366oV8ligJGRHYc4kReeTSiMeR0ePa9UKGDs69FR0XQ4W7O9HZgj6-mwUzGqErpZBDj-mbrTnY35RH76kHH_MmqJw84kehf8lmeEVphRYPAVO18ZNMa1PFFOZ2lB7DDeps3Ui6Rh92/s400/image214.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În calitatea sa de prinţ, Petru - fiul Gherganilor Pătraşcu şi Voica - se credea îndreptăţit să pretindă tronul Ţării Româneşti, însă în vremurile acelea (şi înainte de ele şi timp de câteva secole după aceea) accesul la tronul unuia dintre Principatele Române depindea de bunăvoinţa şi sprijinul Înaltei Porţi Otomane</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> iar bunăvoinţa şi sprijinul se cumpărau cu mulți bani. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este poate greu de imaginat azi ce însemna, în acele vremuri, cursa pentru ocuparea tronului, fiind la cheremul sultanului. Intrigi, denunţuri, reclamaţii, scrisori calomnioase, sume uriaşe plătite drept mită unor înalţi dregători ai Curţii Imperiale de la Istanbul, o adevărată junglă a corupţiei, în care pretendentul care dădea cei mai mulţi bani îşi cumpăra, practic, tronul. Dacă beneficia şi de nişte relaţii, cu atât mai bine; recomandările unui înalt personaj puteau fi de ajutor dar principalul argument erau darurile bogate, de care nici un pretendent nu era scutit. Petru avea de luptat cu un adversar puternic: Mihnea care, împins de la spate de mama sa, Italianca ambiţioasă şi fără scrupule Ecaterina Salvaresso, era hotărât să lupte cu toate armele - bani şi intrigi - pentru a păstra tronul pe care se urcase în 1577. Fără a ignora aspectul financiar al chestiunii, Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a hotărât să-şi folosească şi relaţiile de la Curtea Franţei pentru a-şi asigura izbânda: a putut apela la ambasadorul Franţei pe lângă Sublima Poartă, Jacques de Germigny, cerându-i sprijinul; asta se întâmpla în 1579.</span></span></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-BAXQ726Lb72SH76lc_hl1OoeDaVWnn_6BlxvEsG8KGXzGWr9gAzAx_4oJ5tAqL0hUHj1M6Z2PgOzLg78JUQnS3itwWsZpYj8BYSEa2zX-wVAUmAjgnuEYeGGv-JxBAOtCZ0F88ruKWM/s1600/image172.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-BAXQ726Lb72SH76lc_hl1OoeDaVWnn_6BlxvEsG8KGXzGWr9gAzAx_4oJ5tAqL0hUHj1M6Z2PgOzLg78JUQnS3itwWsZpYj8BYSEa2zX-wVAUmAjgnuEYeGGv-JxBAOtCZ0F88ruKWM/s400/image172.jpg" width="370" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="EN-AU" style="font-size: medium;">Pecetea Voivodului</span></i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1581, trecând şi prin alte Țări ale Europei şi pledându-şi cauza pe lângă puternicii vremii - inclusiv Veneţia - s-a dus el însuşi în Tracia la Stambul / Istanbul, pentru a da “lupta” la faţa locului, însă abia în 1583 a izbutit să obţină de la sultanul Murad III ca Mihnea să fie înlăturat, lăsându-i liberă calea spre tron. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cronici ale vremii relatează că noul domn a fost bine primit în Ţara Românească. Un Vodă tânăr şi frumos, elegant şi plin de farmec, avea toate şansele să fie admirat de boieri şi de popor, deopotrivă; pe deasupra, el era fiul lui Pătraşcu, supranumit “cel Bun” din pricina că avusese o fire blajină, tolerantă şi o domnie liniştită, fără conflicte grave cu boierimea iar acea frumoasă reputaţie a tatălui se răsfrângea şi asupra fiului. Vodă şi-a stabilit Curtea la Târgovişte, căci Bucureştiul era, pe vremea aceea, un mic oraş, mai puţin important, ce slujea ca un fel de capitală alternativă. În primele luni de domnie lucrurile au mers bine iar Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a putut să se remarce prin câteva înfăptuiri ce au dat tuturor speranţa că veniseră vremuri mai bune pentru ţară;</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> oraşul a fost îmbogăţit cu instalaţii de apă şi cu numeroase înfrumuseţări arhitectonice marcate de gusturile şi ideile occidentale ale noului domn, care au stârnit admiraţia contemporanilor. Din nefericire, situaţia n-a ţinut mult şi dezmeticirea a fost amară: domnitorul avea nevoie de mulţi bani, nu numai pentru a finanţa lucrările începute, nu numai pentru a-şi recupera sumele enorme cheltuite pentru a dobândi tronul - sume ce fuseseră obţinute prin împrumuturi făcute la Istanbul - dar şi pentru că una dintre condiţiile înlocuirii lui Mihnea cu Petru fusese ca acesta din urma să ia asupra lui o mare parte din datoriile lui Mihnea către Înalta / Sublima Poartă. Protectorii otomani ai lui Petru nu înţelegeau să piardă bani la afacerea asta; aşa încât domnul a recurs la metoda consacrată de a aduna bani: a sporit birurile (nu exista măsură mai nepopulară pe atunci - ca şi azi - decât aceea de a împila şi mai rău oamenii din popor). S-au adăugat la aceasta neînţelegerile cu boierii pământeni, generate de ciocnirea dintre ideile inovatoare ale lui Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi obiceiurile din bătrâni la care ţineau marii dregători. Domnitorul era înconjurat de curteni Francezi şi Veneţieni, dorind să introducă la curtea sa strălucirea curţilor princiare occidentale, promovând concepţii care, pentru boierii tradiţionalişti, constituiau tot atâtea noutăţi supărătoare (rezistenţa la schimbare era şi pe atunci un fenomen larg răspândit şi cu manifestări nebănuit de puternice); era, de fapt, o luptă între vechi şi nou, între Orient şi Occident, o ciocnire între Evul Mediu Românesc şi Renaşterea apuseană. Disputele au degenerat în conflicte deschise, în urma cărora Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a poruncit executarea a 3 dintre marii dregători, el pierzându-şi astfel sprijinul păturii conducătoare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mihnea - care, după înlăturarea de la domnie plecase la Istanbul şi începuse imediat intrigile - pentru a-şi recupera tronul, a profitat de “criza de imagine” a domnitorului Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">: şi-a sporit darurile către Înalta Poartă, calomniile la adresa lui Petru şi insistenţele de a fi repus pe tron. Unii cercetători consideră că aceeaşi înclinare pro-occidentală ce îi scandalizase pe boierii din Ţara Românească a fost unul dintre motivele pentru care Înalta Poartă i-a retras lui Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> sprijinul. Alegând drept capitală, în locul Bucureştiului, Târgoviştea, un oraş aflat mai departe de graniţă - deci de influenţa otomană - uşor de apărat şi legat direct de Transilvania - Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> părea să afirme o voinţă de a se distanţa cât mai mult de Imperiul Otoman, apropiindu-se în schimb de civilizaţia apuseană; evident, aşa ceva nu putea fi pe placul Înaltei Porţi, pentru care controlul asupra Principatelor Române, din care obţinea bogăţii enorme, sub forma tributului şi a mitei prilejuite de numirea domnilor, era esenţial. În acele condiţii, fostul domn Mihnea părea un candidat mai bun, nu numai sub aspectul financiar - al darurilor făcute pentru a influenţa alegerea - ci şi din punct de vedere politic. În 1585, Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - a cărui popularitate scăzuse foarte mult - şi-a dat seama că urma să fie mazilit; n-a mai aşteptat să se întâmple asta, ci a părăsit Țara, luându-şi cu el averea - documentele pomenesc despre o caravană formată din 43 de care pline cu bogăţii - şi a pornit spre Transilvania, sperând ca, de acolo, să se îndrepte spre Vest. Abia ajuns în Ardeal, a fost trădat de oamenii din escortă, care l-au jefuit; a fost arestat la Mediaş 46,09 lat. N, 24,21 long. E / judeţul Sibiu şi întemniţat în Maramureş; în 1587 a izbutit să evadeze, coborând pe o funie. A încercat să caute sprijin la foştii săi protectori dar norocul îşi întorsese faţa de la el: nici Franţa, nici Veneţia nu l-au mai sprijinit îndeajuns. Academicianul Alexandru Xenopol a fost de părere că acea răsturnare de intenţii s-a petrecut ca urmare a faptului că Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> eşuase în a realiza ceea ce protectorii săi din Occident aşteptaseră de la el: îl sprijiniseră cu gândul de a avea un aliat în acea parte a Europei, ca o modalitate de a-şi extinde influenţa, cu atât mai mult cu cât la Roma circula ideea unei cruciade, menită să stăvilească extinderea expansiunii otomane către apus (cruciaţilor li se ziceau kuruţi). Aşadar, Țările Vest Europene încercau să pregătească terenul: un prinţ format după modelul occidental şi îndatorat lor le-ar fi slujit minunat scopurile. Cu alte cuvinte, Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> reprezentase o investiţie şi o unealtă. </span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neizbutind să-şi păstreze tronul, a devenit neinteresant. Poate era prea boem, prea visător pentru a servi ţelurilor politice ale marilor puteri Europene.</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Istanbul - unde s-a dus din nou, în cele din urmă, într-o încercare disperată de a-şi recăpăta tronul - nu mai avea, deci, suficient sprijin diplomatic şi nici financiar. Rivalul său Mihnea a redobândit tronul Ţării Româneşti (ulterior, în 1591, acela a fost iarăşi mazilit şi chemat la Istanbul, unde, pentru a-şi scăpa viaţa, a abjurat credinţa ortodoxă şi s-a convertit la islam, de unde şi porecla sub care a rămas - “Turcitul” / Mehmet-beg, locuind de atunci la Nicopole, pe malul drept al Dunării - în istorie fiind singurul Vodă Român devenit musulman).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMTh8u4c-5g7Z1sGBXc5diY1VfLK8svAmc0-A9u8dAVtko0Im6naNHhqtQsaeeuSRIoxmCI2wk71P10-b2wByuRAo_YHuWcKs3fhyphenhyphenpfxbXQY69VH8tvH3QoFcbcYctoPI-SjZvSrRTBRia/s1600/image235.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="280" height="347" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMTh8u4c-5g7Z1sGBXc5diY1VfLK8svAmc0-A9u8dAVtko0Im6naNHhqtQsaeeuSRIoxmCI2wk71P10-b2wByuRAo_YHuWcKs3fhyphenhyphenpfxbXQY69VH8tvH3QoFcbcYctoPI-SjZvSrRTBRia/s400/image235.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="EN-AU" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Islamul în Europa actuală</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Petru</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a fost întemniţat la închisoarea “7 Turnuri” iar peste câteva luni, în 1590, pentru a pune capăt, o dată pentru totdeauna, oricărei probleme din partea lui, otomanii - cu contribuţia lui Mihnea - s-au descotorosit de el: spunându-i-se că va fi surghiunit în Insula Rodos, a fost urcat pe o corabie dar în mijlocul Bosforului i-au fost tăiate urechile, nasul şi a fost ucis; era în etatea de 43 ani (despre Rodos e de ştiut că şi în prezent are unii locuitori Ghergani - după cum a consemnat revista </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Familia ortodoxă” 7 / 2011 din România - ca de exemplu fiind indicată credincioasa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">P</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arascheva Gheorga, mamă a 3 copii). Din legăturile sale amoroase, Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel” </span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a avut mai mulţi copii, dintre care primul născut Marcu a fost, pentru foarte puţină vreme, în anul 1600, guvernatorul Moldovei, atunci când cele 3 Țări Române s-au unit pentru scurt timp, sub domnia lui Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu” (domnitorul, înainte de ascensiunea la putere, împreună cu ruda sa Iane, a uneltit pentru dispariţia lui Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel” iar apoi - “de ochii lumii” - a avut grijă de fiul Marcu al aceluia). Dincolo de dorinţa de mărire - cine n-o avea? - se găsesc în povestea lui Petru lucruri aparte, ce îl deosebesc de alţi pretendenţi şi domni care s-au perindat la tronul Ţării Româneşti: a fost primul care a folosit politica Franceză pentru a ajunge la tron; a adus cu el idei - poate chiar idealuri - ce ar fi putut da o nouă strălucire Ţării Româneşti şi i-ar fi grăbit progresul, dacă soarta l-ar fi păstrat mai mult pe tron; e interesant că la 7 III 1656 Jean Gerga și-a botezat fiica în Saint-Nicholas-de-Port 48,37 lat. N, 6,18 long. E / Franța. În acea “olimpiadă” a corupţiei în care se înfruntau pretendenţii la tron, a câştigat </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Turcitul” Mihnea în locul lui Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, care visase să unească Principatele Române cu Europa - în spirit. În imaginea următoare se poate vedea Vodă Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercel”, într-o pictură din Mănăstirea Căluiu / judeţul Olt (ctitoria Buzeştilor):</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7qszJksjurlzI4zPZr4MkMgAq6XHU2vPG8QyoZKtfIC_KDIMGAvD4ro_AF76lLTRJjtTPah4OM_eFvirLuVeg5ASSvW7G_X_7C5yRfYQzXw45zAl9q1Hy2ee1v8f3_-KP-u7mcolTuxg/s1600/image173.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7qszJksjurlzI4zPZr4MkMgAq6XHU2vPG8QyoZKtfIC_KDIMGAvD4ro_AF76lLTRJjtTPah4OM_eFvirLuVeg5ASSvW7G_X_7C5yRfYQzXw45zAl9q1Hy2ee1v8f3_-KP-u7mcolTuxg/s400/image173.jpg" width="378" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="RO">Petru</span></i></span></span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO"> “Cercel”</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ulterior Radu, fiul lui Mihnea “Turcitul” - domnitor succesiv al Ţării Româneşti şi Moldovei - înconjurat de Greci în anturajul său, a dăruit Mănăstirii Dealu în 1614 Satul Nou 44,35 lat. N, 25,28 long. E / judeţul Dâmboviţa, ca moşie de sprijin. Istoricul Niculae Iorga a marcat Mănăstirea Dealu ca o “minune a artei orientale”: “Lespezi mari de piatră, prinse cu scoabe de fier, alcătuiesc păreţi de o putere neobişnuită în grosime şi-n înjghebarea lor de stâncă. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Două turnuleţe octogonale în faţă, unul mai mare la mijloc. Cele mai delicate şi mai felurite horbote de piatră înconjoară pisania împărţită la dreapta şi la stânga uşii de intrare sau împodobesc baza, tivesc ferestrele turnurilor. </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gustul cel mai ales s-ar opri fermecat înaintea acestei armonii, durate pentru o mie de ani”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca nişte ecouri târzii, după plecarea familiei preotului ortodox Ştefan Gherga pentru restaurările Bisericilor din Ţinutul Haţegului, între conducătorii capitalei Ţării Româneşti / oraşul Târgovişte - în apropierea relativă a căruia e Ghergani - gospodărirea localităţii echipată bine utilitar în 1585 de Vodă Petru “Cercel” l-a avut ca primar pe Gherghina / Gherghe până în 1588 (când a domnit Vodă Mihnea); apoi, primarul Târgoviştei a fost Gherghi pentru un deceniu, în 1620-1629, sub 3 domnitori (de altfel, în 18 XI 1587, Voivodul Mihnea a întărit logofătului Gherghe ocine în mai multe sate: părţile oamenilor care l-au jefuit în 1583 pe marele ban Dobromir - când a vrut să fugă peste Munţi datorită sosirii domnitorului Petru “Cercel” pe care nu voia să-l finanţeze - acela fiind păgubit de echivalentul preţului a 4 mii de boi, o sumă imensă, ce ilustra bogăţia înalţilor dregători / atunci Vodă Petru “Cercel” l-a instalat ca marele ban al Craiovei pe fiul lui Ioan Caragea din Insula Chios, Mihai / Mihalcea însurat cu Ghergana Marula din Cocorăştii Colţ 44,50 lat. N, 25,53 long. E, judeţul Prahova / strănepoata domnitorului Vlad “Călugărul”, omorât la ordinul generalului Gheorghe Basta în 16 VIII 1601). În 20 IV 1628 (când domnea Vodă Alexandru Iliaş), jupan Gheorghe mare spătar - din Ghergani - a fost în Bucureşti martorul tranzacţionării moşiei Înghimpaţi, de lângă Călugăreni; e de ştiut că funcţia de mare spătar însemna dregătorul de la Curtea Domnească având rangul de ministru al apărării (iar la ceremonii purta sabia şi buzduganul domnitorului): spătarul purta spada domnitorului. De exemplu, în lupta din 25 X 1632 de lângă Mănăstirea Plumbuita / Colentina, acum Bucureşti, a fost evidenţiat spătarul Gherghie.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8j6oGA0wjSaB32KxdXQqWETgU-7A1rS24uaUicJGFBjZSmS4dwWiu_z0Y1uilurRHZFzk-BHhk6eQ3sOVLFdDHsY-thoKlgMhaGchX7Tvj3zOWu775s3t2-tOZQgEqZ3QojFnW5QY-UU/s1600/image175.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="292" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8j6oGA0wjSaB32KxdXQqWETgU-7A1rS24uaUicJGFBjZSmS4dwWiu_z0Y1uilurRHZFzk-BHhk6eQ3sOVLFdDHsY-thoKlgMhaGchX7Tvj3zOWu775s3t2-tOZQgEqZ3QojFnW5QY-UU/s400/image175.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="EN-AU" style="font-size: medium;">La Curtea Veche din Bucureşti</span></i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 3 IX 1717, preotul Constantin din Ghergani a cumpărat o proprietate, după cum apare în actul de atunci: </span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Mihai, fiul popei Stoica din Vizureşti, împreună cu nepotul meu şi cu feciorii mei,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> dat-am zapisul nostru la mâna dumnealui jupanul Constantin precum să se ştie că am vândut dumnealui un vad de moară în apa Dâmboviţei, însă împrejurul morii şi am vândut de a noastră bună voie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor vecinilor noştri, să-i fie dumnealui şi copiilor dumnealui, nepoţilor şi strănepoţilor, moşie în veci şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus numele aici”; în 9 III 1718, acelaşi preot Constantin din Ghergani a mai fost implicat într-o tranzacţie: </span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Eu Avram, împreună cu nepoţii mei făcut-am zapisul nostru la mâna dumnealui jupanul Constantin precum să se ştie că i-am vândut toată partea noastră de moşie Înghindeasca ca să-i fie dumnealui această moşie stătătoare în veci dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor şi strănepoţilor, câţi Dumnezeu va dărui. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lungul moşiei merge din apa Colentinei ce se cheamă matca Colentinei până în matca Dâmboviţei Vechi. Am vândut această moşie de bunăvoia noastră, nesiliţi de nimeni şi cu ştirea tuturor fraţilor moşteni. Când am făcut acest document au fost mulţi oameni martori care se vor iscăli ca să se creadă. Am scris eu, popa Constantin din Ghergani” (moşia Înghindeasca sau Înghimpaţi - mai târziu Boanga - era între Ghimpaţi / Colentina şi Slobozia Moară / Dâmboviţa Veche). În acel secol XVIII - când cula Gherga din Ghergani posibil că era în ruină - familia Ghica a cumpărat domeniul, consolidându-şi acolo conacul şi ridicand un cavou mare în cimitir. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2008, Dan Dulciu a scris: “Ghergani a fost un sat de Moşneni / Moşteni (ca şi satele învecinate Vizureşti şi Înghimpaţi); la Mavrodin şi Săbieşti - sate aparţinând Gherganilor - s-au desfăşurat lupte între armata lui Mihai “Viteazu” şi cea otomană. Marele ban Neagoe, originar din Ghergani, a transferat copiilor săi Bălaşa şi Bădica moşiile ce-i aparţineau, Ghergani şi Stăneşti, pentru ca ei să plătească - în numele lui - o datorie” (pisania Bisericii din Stăneşti scrie că pictura ei a fost săvârşită la 21 X 1536 de finanţatorul ei, logofătul Ghiura, fiul Doamnei Zorza, după ce s-a întors din Ţinutul Haţegului, unde “din pricina pedepselor şi prigoanelor” lui Vodă Vlad Vintilă a fost refugiat din 1534 cu toată familia, împreună şi cu logofătul din Drăgoeşti 44,49 lat. N, 27,17 long. E / județul Vâlcea; Maria, fiica logofătului Ghiura / Giura, moştenitoare a unor moşii pe Jiu după bunica Zorza, măritată cu ruda Gherghe “Pribeagu” / “jupan Gherghia”, apoi devenit “popa Gherghe”, a fost mama celor 3 fraţi Buzeşti iar pe Jiu, fraţii ei au moştenit la 1 I 1573 jumătate din Filiaşi 44,24 lat. N, 23,31 long. E / judeţul Dolj - de atunci fiind prima atestare a numelui localităţii - apărând astfel boierii Filişanu, care au dominat acel oraş aproape 4 secole). Alexandru Ştefulescu în “Istoria Târgu-Jiului” din 1906 a scris că “la Corbi (azi Bârseşti, suburbia oraşului Tg. Jiu), proprietatea a avut-o Gherghe logofătul - fratele marelui ban Dobromir - mai în urmă cunoscut sub numele de ‘popa Gherghe’, tatăl Simei, soţia stolnicului Stroe Buzescu, minunea cavalerilor din secolul XVI. După moartea lui Mihai Viteazu, boierii ţării cu Buzeştii oferă coroana lui Stroe; acesta refuză şi înalţă la tron pe Radu Şerban”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De exemplu, Gherge / Gheorghe în Târgu Jiu a fost menţionat într-un document din 6 X 1581.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnwtdKizGknYXnKq-sCon65apt29FlStuXNMpRsfW2Ip-zS4vLXPrMuxcBo6u0tK_S_DRUFu6QaCs1htZv4EbhlSRUrbWDsVZqvDaDu5bNk7aM8d1ujeYLAqz3Ly6WeW7SA742yQEiuaU/s1600/image177.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnwtdKizGknYXnKq-sCon65apt29FlStuXNMpRsfW2Ip-zS4vLXPrMuxcBo6u0tK_S_DRUFu6QaCs1htZv4EbhlSRUrbWDsVZqvDaDu5bNk7aM8d1ujeYLAqz3Ly6WeW7SA742yQEiuaU/s1600/image177.jpg" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="EN-AU" style="font-size: medium;">Popa Gherghe</span></i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Popa Gherghe a cumpărat în perioada 1571-1574, pe când domnea Vodă Alexandru Mircea, multe moşii, ca Bârleşti şi Câineni, ambele în Bumbeşti-Jiu 45,10 lat. N, 23,22 long. E, judeţul Gorj, Curţişoara - fostă Şofrânceni - 45,05 lat. N, 23,22 long. E / ce găzduieşte acum </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeul Etnografic” Gorj, Gârniţa 44,35 lat. N, 22,51 long. E / judeţul Mehedinţi, jumătate din Runcu / judeţul Dâmboviţa, Sâmbotin 45,10 lat. N, 23,18 long. E / judeţul Gorj, Vădeni 45,22 lat. N, 27,55 long. E / judeţul Brăila, un vad de moară în Bucureşti, loc de vie pe Dâmboviţa / în marginea Bucureştiului, etc. (unii cercetători au presupus că logofătul Gherghe din Corbi ar fi fost tatăl adevărat al lui Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu”); e de știut că în prezent a fost identificat tiparul genetic masculin “N” ca al lui Gherga în București. La 22 I 1596, popa Gherghe mai apare într-un act: “În numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, amin: Iată dar oameni buni din oraşul Piteşti, judeţul Ivan şi 12 pârgari această carte a noastră acestui om, anume Stanciu, cum a avut Stanciu tocmeală cu călugării din Vierăş pentru partea lui Pravilă de mori, ce-a fost zălojit la Sfânta Mănăstire din Vierăş. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iar Stanciu a plătit 2100 de aspri, gata. După aceea, să fie Stanciu în pace cu partea lui Pravilă, să n-aibă nimeni nici un lucru a-l bântui. Cine va mai scorni pâră, să fie proclet de Iisus Hristos şi de cei 318 părinţi care au fost în Niceea. Martori: Arsenie clucer, popa Gherghe, popa Sava, Leca cupţu, Ivan pârcălab, Pătru postelnic, Ivan, Iorga, Chirecă, Bojechi, Dima, Mircea, Stan, Gherghe, Dumitru, Gherghe Păun şi Badea. Am scris, popa Gherghi”. Este de ştiut că sora Neacşa a logofătului / popii Gherghe a avut-o ca fiică pe Stanca, soţia celui care a devenit Vodă Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu”, care la cununie a adus o mare zestre - mai ales moşii în Mehedinţi - banii şi relaţiile Gherganilor ajutându-l pe Mihai semnificativ în lansarea politică (Gherghe, unchiul Stancăi, ajuns mare postelnic la Curtea Domnească, i-a aranjat în 12 XII 1588 soţului ei Mihai prima funcţie publică la Curtea Ţării Româneşti / drept stolnicul domnitorului iar Dobromir - alt unchi al Stancăi, însurat cu nepoata Vilaia - a fost banul Craiovei în 1568-1583); pe atunci, ce a mai rămas din puternicul neam Gherga în Ţara Românească încă atrăgea ca un magnet, Mihai însurându-se cu Ghergana Stanca, similar cum Pătraşcu a făcut înaintea sa cu Ghergana Voica (care tare s-a amărât la timpul ei de prezenţa frumoasei hangiţe Teodora la curte - cea devenită mama lui Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu” - la fel păţind-o şi Doamna Stanca, datorită escapadelor amoroase ale lui Mihai cu amantele, ca de exemplu acela având fiica Marula, născută de Tudora din Târgşor). Este de ştiut că Florica, fiică legitimă a domnitorului Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu”, s-a măritat cu clucerul Preda (nepotul pitarului Gherghina / văr cu Radu Buzea, tatăl Buzeştilor: ei aveau bunicul din Corbi; pitarul pregătea pita / pâinea pentru domn şi pentru corpurile de oaste cu raţie zilnică de pâine, fiind “mai marele peste care” / şi carete din Ţara Românească). Se pare că Maria, văduva lui Gherghina, s-a remăritat cu marele logofăt Ioan Movilă şi ea - iar nu Maria / fiica lui Petru Rareș - a fost mama lui Simion Movilă, care a domnit în Ţara Românească în ultimul an de viaţă al lui Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu”, când acela a fost plecat (fiul Petru Movilă 1596-1646 a devenit mitropolitul Kievului şi a înfiinţat acolo Academia Movileană, funcţională inclusiv acum). Deoarece Mihai </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteazu” n-a fost singur în exercitarea puterii, succesul marelui proiect de la sfârşitul secolului XVI de cârmuire a Românilor din N Dunării a fost al echipei sale, dominată de Ghergani, cei mai apropiaţi domnitorului fiindu-i soţia (Doamna Stanca) şi verii ei (fraţii Buzeşti); fapt rar, la Mănăstirea Dealu lespedea sa a fost inscripționată nu în Slavonă, ci în Română (la fel ca lespedea Domniței Zamfira de la Mănăstirea Prislop, în secolul precedent). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">La iniţiativa academicianului Niculae Iorga, sculptorul Spiridon Georgescu a realizat în oraşul Făgăraş bustul Doamnei Stanca (după portretul cunoscut din tablourile votive ale familiei); ea a permis lui Mihai să-i amaneteze bijuteriile pentru ca să poată plăti oastea. În “Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, istoricul Nicolae Bălcescu a descris-o pe Ghergana Stanca astfel: “Era o femeie aleasă această doamnă, ale cării calităţi chiar duşmanii soţului ei nu se putură opri a le încununa cu laude entuziaste. Bună, blândă, supusă, înger de mumă şi de soţie, ea adesea domolea iuţimea şi asprimea caracterului soţului său, şi într-aceeaşi vreme, inimă eroică, ea împărtăşea de multe ori primejdiile bărbatului său, însoţindu-l în războaie şi până pe câmpul bătăliilor stând la coasta lui”.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYBsZ4lj8Czfh8WF_A2Ee6ehc5KtP9HTqnn5swByN9vbMy3bk2txQilrz4XRh0JNMPzd0QR3zNNBCllOGyCwIrSVvLHxVM0Lok6DQbHauL8qD09x4SlQsR3fvyKEJw4PqaLvkK7vk43BU/s1600/image179.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYBsZ4lj8Czfh8WF_A2Ee6ehc5KtP9HTqnn5swByN9vbMy3bk2txQilrz4XRh0JNMPzd0QR3zNNBCllOGyCwIrSVvLHxVM0Lok6DQbHauL8qD09x4SlQsR3fvyKEJw4PqaLvkK7vk43BU/s400/image179.jpg" width="212" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="EN-AU" style="font-size: medium;">Doamna Stanca cu fiul</span></i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ambele Moşii Gherga din Ţara Românească - Gherghiţa şi Ghergani - datorită instalării Gherga în Banat la sfârşitul secolului XVI, au început să decadă odată cu secolul XVII: era și sfârșitul Medieval. Ion Ghica din Ghergani - care cunoscuse multe reşedinţe boiereşti în copilărie - a notat în memoriile sale: “Casele boiereşti aveau ziduri tari ca de cetate, în câte 4 şi 6 cărămizi, cu odăi multe şi mari, cu pivniţe adânci şi boltite, cu beciuri şi un rând de odăi dasupra, cu pod din streaşină până-n streaşină; grinzile erau ca urşii de pod de groase: la cheresteaua unei singure case mergea un parchet de pădure seculară întreg. Pardoseala sălilor şi a tinzilor era de cărămidă pusă pe muchii, învelitoarea de şindrilă bătută pe 7 şi pe 9, înaltă aproape de 2 ori cât casa, ca să nu ţie zăpadă şi ca să se poată scurge apa mai lesne. Corpul principal se compunea dintr-o sală mare de colo până colo, cu odăi în dreapta şi în stânga, cu tinzi în cruci prin care se comunica cu celelalte părţi ale edificiului, case cu scosuri în toate părţile şi cu sacnacsiu, fiecare odaie cu ferestre spre 3 părţi ale lumei, tavanurile erau de stejar, streaşina scoasă de o jumătate de stânjen ca să-i ţie vara umbră, s-o apere toamna şi primăvara de ploi şi iarna de viscol şi zăpadă; curtea era înconjurată de zid bolovănit înalt şi gros, poarta cu boltă, cu 2 rânduri de uşi de stejar ferecate, cu foişor dasupra, unde păzea ziua şi noaptea arnăuţii. Sub gang era o odaie pentru pazardighean în timp de ciumă. Din pridvor, o galerie deschisă ducea la biserică, căci fiecare casă mare avea biserică în curte sau în corpul casei, la un colţ. O casă boierească era o adevărată cetate, un stat în stat, nici poliţia, nici justiţia domnească nu îndrăznea să treacă pragul porţii unui boier, deşi un asemenea drept nu era scris nicăieri; la trebuinţă, boierul putea să închiză porţile şi să trăiască luni de zile cu familia, cu slugile şi cu oamenii casei, 80-100 de suflete, fără să aibă cea mai mică trebuinţă de cei din afară. Avea mălai şi făină în ambare, cămara gemea de tot felul de băcănii şi de sărături, în ţigănie avea franzelari, croitori, cizmari, etc.; la caz, putea cu oamenii din curte să se apere contra puterei domneşti, când ea nu era sprijinită pe vreo poruncă de la Ţarigrad” / Istanbul. Dr. Neagu Djuvara în “Între Orient şi Occident” a redat câte ceva din vechea organizare: “În Ţara Românească, culele - case din cărămidă, cu ziduri foarte groase - erau concepute ca nişte mici fortăreţe, cu deschizături în ziduri, ca să se poată trage asupra haiducilor puşi pe jaf sau asupra cetelor turcilor fugiţi din armată; în acele clădiri, împărţirea în interior era peste tot cam aceeaşi: o sală foarte mare în mijloc, cu mobilă destul de rustică, celelalte odăi dând în ea: acolo stăteau slugile iar în sală aveau loc petrecerile la sărbători, stăpânii locuind în odăile de deasupra. Reşedinţei boiereşti ţăranii îi spuneau ‘curte’, expresia cuiva de la ţară sub forma ‘mă duc la curte’ însemnând că se ducea la casa boierului: reşedinţa era în mijlocul unei adevărate aglomeraţii de colibe, şuri, grajduri, câteodată moara fiind tot acolo, fierăria fiind şi ea nelipsită (era un soi de unitate economică, unde mişunau o mulţime de rândaşi, de grăjdari, de slugi, de meşteri); între acel centru şi satele învecinate era un neîncetat dute-vino, de vreme ce moşia era lucrată în dijmă şi cea mai mare parte a treburilor se făcea prin clăcile ţărăneşti. Toată lumea era datoare să facă ceva pentru stăpân dar şi stăpânul era dator să facă ceva pentru fiecare; chiar dacă uneori ajungea la neînţelegere cu ţăranii, tot boierul era ocrotitorul firesc împotriva abuzurilor puterii (şi tot la el se duceau ţăranii când nu mai aveau grâne ca să ajungă de la o recoltă la alta): la cei bine văzuţi, boierul era martor când se cununau şi era naşul copiilor lor”. La începutul secolului XX, de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergani</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ţinea şi satul Colacu. Până în 1955, când a fost doborât de o furtună năpraznică, a existat în Ghergani un stejar mai vechi decât întemeierea Ţării Româneşti (încă din timpul Pelasgilor gorunul / stejarul era foarte onorat, plantat Tradiţional cu rolul de a marca un loc deosebit, fiind “Arborele Vieţii”; spre exemplu, la Templul Hiperboreu Dodona 39,24 lat. N, 20,47 long. E din Epir - închinat la început Mamei Gaia, gospodărit apoi de Moloşi - principiul divinaţiunii era acţiunea vântului: cel mai vechi rit de profeţie acolo era de a observa freamătul coroanei unui stejar / gorun înalt). Astăzi, aceeaşi denumire de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">gorun</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> pentru stejar (copac tipic Anatoliei şi Europei) e în uz doar la Bulgari şi Români.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW9FEGpN4wv8xnAwOt8kMlo8jAjnUEwyk1n_tBJzkFlIyiI-h8ptVlG2oX0SiiexvxrNRL_dDbOebUYxo1qxndE7-Rjn_50lDB2uwtgTlmVwk4NkutYIMhC6ZaWkULqrpNjIYgK0aEr68/s1600/image181.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW9FEGpN4wv8xnAwOt8kMlo8jAjnUEwyk1n_tBJzkFlIyiI-h8ptVlG2oX0SiiexvxrNRL_dDbOebUYxo1qxndE7-Rjn_50lDB2uwtgTlmVwk4NkutYIMhC6ZaWkULqrpNjIYgK0aEr68/s400/image181.png" width="380" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span><span style="color: black; display: inline; float: none; font-size: medium; font-style: italic; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><i>Gorunul din Ghergani</i></span></span></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorunul din Ghergani a fost în faţa culei Gherga (şi apoi în faţa conacului Ghica), căci a dăinuit multe secole. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca monument istoric, acum în Ghergani este catalogat zidul de incintă. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum a indicat cercetătorul Dan Dulciu, cei din Ghergani s-au numit Moşteni până în perioada interbelică.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În 1970, profesorul Simion Dănilă (autorul Monografiei Belinţului, unde toponimia locală a reținut Domeniul Hergoya - spre Codrul Chevereșului - încă la 1372) a indicat sosirea Medievală Gherga în Banat din Ghergani. (Printre multe locuri din Banatul Sârbesc unde apare Gherga, ca Alibunar 45,05 lat. N, 20,58 long. E, Nicolinţ 45,02 lat. N, 21,04 long. E, etc. e şi Glogoni 44,59 lat. N, 20,33 long. E - aşezare înfiinţată în avalul Râului Timiş printr-un canton existent la 1586, al cărei nume ar fi derivat din “măceş” sau “porumbel” - unde există şi străvechiul nume Chirca provenit din ceea ce Bulgar e Kirka / în 2002 Mircea Samoilă, autorul lucrării “Viaţa numelui”, despre unele nume de familie a Românilor din Voivodina, în care s-a referit la Gherga, a emis ipoteza posibilei legături a localităţii din Banatul Sârbesc cu Chirca 44,21 lat. N, 26 long. E din Sudul judeţului Dâmboviţa ca şi fosta moşie Gherga, numită Ghergani).</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGksPqcTgd-RSZyFWZUO7ICjIfV07WbVyQklso-OXwef40yUZyGSF-4xKDa2bMnDgSAfFqGc6dWlL9mPBLxC5N0jXcS1IyqmUpp2_yT2KwRWuDTkt3wRAGPHrYaKm4qpOKBx28-OdqmagT/s1600/image247.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1200" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGksPqcTgd-RSZyFWZUO7ICjIfV07WbVyQklso-OXwef40yUZyGSF-4xKDa2bMnDgSAfFqGc6dWlL9mPBLxC5N0jXcS1IyqmUpp2_yT2KwRWuDTkt3wRAGPHrYaKm4qpOKBx28-OdqmagT/w400-h200/image247.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="EN-AU" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Steagul Voivodinei</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe lângă Ghergheşti 44,41 lat. N, 25,18 long. E şi Gherghiţeşti 44,47 lat. N, 25,20 long. E din vecinătatea Ghergani - județul Dâmbovița - mai există locuri cu rezonanţă în România, însă doar ca vagi legături de nume sau neam cu Gherga (cum ar fi ca actual exemplu Ghergheşti 46,30 lat. N, 27,31 long. E din judeţul Vaslui, ce pe timpul lui Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bun” se numea Mânjeşti, pe de altă parte în 2014 cercetătorul Român Cornel Bîrsan conectându-l în Dobrogea secolului X pe jupanul Gheorghe din Basarabi-Murfatlar / judeţul Constanţa cu jupanul Dimitrie, pomenit într-o inscripţie de la 943 din comuna Mircea Vodă / judeţul Constanţa, unde este localitatea Gherghina 44,16 lat. N, 28,10 long. E - ce Medieval s-a numit Defcea / Turceşte Devce - din relativa apropiere a cetăţii Sacidava / judeţul Constanţa: jupanul Dimitrie - posibil dintre dinaștii Gherga - a fost cârmuitorul local Valah care s-a opus atunci Imperiului Bizantin, păstrând independenţa primei Ţări Române = “Vlaşca de la Dârstor”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAn5ESVcQczk7MrFAFPvC02np2gfecff4xoPbT75NsCP62rkP6tRALXBna5corewS5a1eld2KeCwAYUzkCRrCSWZ5iV6RuibITKYn2QPxcODfZVR21OMCSmsAWHLm1nj7sycsSrq_IrCU/s1600/image183.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAn5ESVcQczk7MrFAFPvC02np2gfecff4xoPbT75NsCP62rkP6tRALXBna5corewS5a1eld2KeCwAYUzkCRrCSWZ5iV6RuibITKYn2QPxcODfZVR21OMCSmsAWHLm1nj7sycsSrq_IrCU/s400/image183.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aromânul Luca Caragiale 1852-1912 (cel mai mare dramaturg din România, ales post-mortem membru al Academiei Române), nepot al Aromânului Ştefan Caragiale din Insula Cefalonia, sora bunicii materne - Maria, născută în Lugoj - fiind măritată în Brașov cu negustorul Aromân Timotei Gheorghevici / Gheorghiu, zis “Chir din Cetate”, a scris în 1899 despre o călătorie cu trenul prin gara Ghergani. În perioada interbelică, plasa Ghergani / județul Dâmbovița a avut 19 localităţi; acum, Ghergani - unde Biserica Ortodoxă are hramul </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfintei Treimi” - a ajuns partea dinspre Târgoviște a orașului Răcari (cu denumirea datorată mulţimii racilor existenţi acolo, dezvoltată lângă “Podul Bărbierului” peste pârâul Ilfovăţ, făcut de starostele bărbierilor din capitala Bucureşti a Ţării Româneşti în 1725 pentru a culege lipitori, localitate ce până în secolul XX a aparținut plasei Ghergani). </span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2018, Dr. Bogdan Chicoș și Dr. Nicolae Marcu / președintele </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Societății Române de Istoria Medicinei” au scris pentru Academia de Științe Medicale din România despre primii medici Români: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În secolul XVI la curtea lui Neagoe Basarab se bucura de mare trecere Constantin, vraciul. În pomelnicul păstrat la Biblioteca Universităţii din Belgrad el este trecut înaintea unor membri ai familiei domnitorului. Radu Paisie (1535-1545) a solicitat braşovenilor la 1 III 1540 să-l trimită pe Gherghe Dohtoru pentru alinarea suferinţei fiului său Marco. Remarcăm în limba română prezenţa termenului doctor, dohtor, doftor sigur folosită înainte de 1540. Vraciul Gherghe zis dohtorul în semn de apreciere era român, probabil din Braşov, practicant al chirurgiei, care învăţase meserie fie în oraşul natal de la localnici cunoscători, fie în Serbia. Pompei Samarian afirmă că vracii nu puteau fi decât doctori ori bărbieri sau şi unii şi alţii. Cuvântul medicus este echivalent cu cel de vraci, limba română a secolului XVII neincluzând cuvântul medic sau doctor. Pravilele făceau o deosebire între vraci: unii erau vraci dascăli cărora li se spune doftori, iar alţii, mai puţin pregătiţi, erau numiţi bărbieri sau descântători. Vracii cei mai dotaţi care deprindeau meşteşugul în Ardeal şi ştiau să trateze răni erau socotiţi hirurgi sau vraci. Cei mai mulţi erau simpli tonsores. Ei tundeau şi bărbiereau. Cartea nu era obligatorie şi puţini aveau diplome. Pravilele puneau condiţii de practică medicală care nu aveau nimic comun cu scrisul şi cititul”.</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În perioada interbelică a existat plasa Ghergani - cu reședința Ghergani - dar în perioada postbelică Ghergani a ajuns doar cartier al noului oraș Răcari: în județul Dâmbovița, Ghergani - de unde Gherga lipsește demult - nu se mai poate autodefini.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5GDGJ-g9Gen3lnoH5KbaqK-v61xNT3F_P0vsAqtsXPdEM-8TjLIXzCr1fNswJy_-0ToCXy-FsrUpks4XWARmir7k84RZeYZ0cqYzq6Rdi2t-GI8sihRpqx8kpUDpiWbMBXzOHPRT0wIQ/s1600/image224.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="392" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5GDGJ-g9Gen3lnoH5KbaqK-v61xNT3F_P0vsAqtsXPdEM-8TjLIXzCr1fNswJy_-0ToCXy-FsrUpks4XWARmir7k84RZeYZ0cqYzq6Rdi2t-GI8sihRpqx8kpUDpiWbMBXzOHPRT0wIQ/w400-h392/image224.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-21344135580720187782014-01-16T11:26:00.003-08:002020-12-17T01:52:46.838-08:00199. Românii din Balcani (yyyyy)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><b><span style="color: red; font-size: large;">(datorită lungimii, aici continuă Românii din Balcani)</span></b><br />
<br />
<span style="font-size: large; margin-left: auto; margin-right: auto;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKgblkOhBwH2d3naiMg6LpOzCOiT13-Oumhjl-DpR0IeehK-Tb4kbRCdeRp-vR95tfZ0EVzJcTdIB5-Umq8EZr4gPANyU8gs1ifLdQ_l48hKNgWmyilfOamP1GA5ke2dVID4YPxouXz7o/s1600/image320.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKgblkOhBwH2d3naiMg6LpOzCOiT13-Oumhjl-DpR0IeehK-Tb4kbRCdeRp-vR95tfZ0EVzJcTdIB5-Umq8EZr4gPANyU8gs1ifLdQ_l48hKNgWmyilfOamP1GA5ke2dVID4YPxouXz7o/s400/image320.png" width="292" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="RO">Gheorgu </span></i></span><i><span lang="EN-AU">“</span></i><i><span lang="RO">Maniacul”</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Corespunzător cronicarului bizantin Ataliotos, în 1042 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">circa</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> 2 mii dintre Albanezii Caucazieni stabiliţi în S Italiei au fost recrutaţi ca să lupte în Balcani pentru tronul Romaniei / Imperiului Bizantin de către Uriaşul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghios</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, zis “Maniacul” datorită temperamentului: generalul Anatolian cu o înălţime de peste 2 metri, considerat de academicianul Român Nicolae Bănescu 1878-1971 “de origine probabil turaniană”, rudă a împărătesei bizantine Zoe, din 1030 era guvernatorul Mediei bizantine - adică a Ținuturilor de pe Valea Eufratului superior, remarcat militar datorită îndrăznelii sale în luptele cu Arabii - a eliberat Sicilia de Arabi (care au invadat-o în 827; în secolul XII, cronicarul Ignotus “Barensis” - adică din Bari / Italia - a scris că în Sicilia Vlahii luptau cu aceia din 1027 iar cronicarul Italian Lupo Protospata 1030-1102 a consemnat că armata întâi a fost condusă de “despotul Nicu”, adică Armânul Niculiţă din Vlahia “Mare” / Tesalia). Niculiţă / Nicoliţa - adică “Nicolae cel Mic” - era (şi conform academicianului N. Iorga) “un nume caracteristic Românesc”. Academicianul George Murnu a reflectat: “Niculiţa ‘Lariseanul’ în Tesalia - unde elementul Românesc pe atunci întrecea mult pe cele străine - a fost pus (în 980) de către Vasile II Macedonul în fruntea Vlahilor din Elada; acea numire pe viaţă ca domn al Vlahilor nu putea fi străină de obârşia familiei, căci ştia marele împărat că numai prin o asemenea concesie putea împăca mai bine poporul Român, unul din cele mai rebele ale împărăţiei”. Deja din secolul anterior la Dunărea inferioară exista prima Ţară Vlahă / Rumână (formată în 836 şi atestată documentar în 839, ce pe atunci - în 982 - avea în frunte, conform inscripţiilor din Dobrogea, pe jupanul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghe</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi judecătorul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">George</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">); în plus, de exemplu geografia “Hudud-alam” = “Limitele lumii” - terminată chiar în anul 982 în N Afgan - pomenea despre existența Românilor la E de Carpați (iar Marea Neagră era notată ca Marea Georgiană = “Darya-yi Gurz”). Cronicarul Leon “Diaconul” în “Istorii” 9:6 a scris despre luptele bizantinilor în a doua jumătate a secolului X contra “Geţilor” din Silistra / Durostorum aliaţi cu Tauro-Sciţii “Rosi” din Crimeea (Geţi de acolo, deoarece după ce au fost înfrânţi de bizantini în 971 şi-au ars morţii “obicei deprins de la Anacharsis şi Zalmoxe”, apoi s-au strâns în “Sfatul Oştenilor” numit “komenton”, corespunzător - atât în formă, cât şi ca sens - Românescului “comând” = praznicul răposaților: bizantinii au încercat să organizeze în Dobrogea “Mesopotamia apuseană” dar pe lângă Români, în 976 au fost atacaţi de Sciți / Bulgari iar apoi și de Pecenegi, astfel încât în anul 1000 au renunţat). De altfel, o legătură între cele 2 mari Peninsule - Italică şi Balcanică - e şi că în Sicilia, la răsărit de Girgenti / Agrigento, e Ragusa Siciliană (localitate înrudită cu Dubrovnik / Ragusa Balcanică). Saga din Islanda a lui Harald III (ultimul rege Viking, ucis când a invadat Britania în 1066 de Harold II / ultimul rege la putere al Anglo-Saxonilor din Dinastia Cerdic) care a asigurat - ca prinţ - </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Garda</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Vikingă / Varegă a împăratului bizantin şi a fost subordonat generalului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gheorghios</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, l-a notat pe marele militar Ghergan ca </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gyrger</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">; e de remarcat că Vikingii / Varegii pe lângă abilitățile de mari negustori și mari războinici, s-au evidențiat în istorie și prin ocrotirea învățaților (scrierile Saga rămase de la ei sunt foarte valoroase). Mercenarii lui </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghios</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gyrger</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> nu s-au mai întors din Balcani, ci şi-au chemat aparţinătorii şi s-au stabilit mai ales la Berat 40,42 lat. N, 19,57 long. E, în Albania Balcanică (în 1203, urmaşii lor s-au alăturat Imperiului Româno-Bulgar, cârmuit din Qirqin / Târnovo de Caloian Asan iar în 1432, Berat a intrat în posesia lui Gherghe Arianitul / care în răsărit cârmuia până la Lacul Ohrida, inclusiv peste Moscopole); după cum a consemnat academicianul Aromân Theodor Căpidan în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Buletinul Muzeului Limbei Române” din 1929, în Ținutul Berat erau la vremea vizitei sale mai multe localități Șin-Gherghi, adică </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfântul Gheorghe” (iar subprefectura Tiranei se numea Șăn-Gherghi). Istoriograful Kinnamos - fiind secretarul împăratului Manuel Comnenul - a notat că în 1166 expediţia aceluia împotriva Maghiarilor a fost ajutată de Vlahii “care sunt socotiţi drept urmaşii coloniştilor veniţi din Italia” (mulţi Vlahi ajungând atunci în armata bizantină, însă nu numai dinspre Marea Adriatică, ci şi - cei mai mulţi - dinspre Marea Neagră; profitând de acel context, atunci Sârbii şi-au constituit prima formaţiune statală). În 1103, cronicarul Gregorio al Mănăstirii Farfa 42,13 lat. N, 12,44 long. E - în Bazinul Tibrului, la răsărit de Roma, înfiinţată de creştini Sirieni în timpul împăratului Graţian - a menţionat acolo mormintele preotului şi monahului Adam şi Hubertus </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / din secolul precedent (în Evul Mediu, particula </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de” dinaintea numelui familiei era atribut de nobleţe mai mult decât de locaţie); e de remarcat şi că în provincia Romei la 1088 a fost atestat documentar castelul lui </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, după care şi azi e cunoscută localitatea cu acel nume acolo.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsNPjENiK2z1ELPR-owWrsDZk4Z-k1ve9cAN05tD0zFLYPLTOPTUFmPbeIvsenp5qDQ-cQKNi5kvZEycviYzkRXQyNNbua8Ms-3oxccIpRBs_kVqOvPNJ9XAdimIBuUsSlO8CPAgqA8lc/s1600/image473.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="302" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsNPjENiK2z1ELPR-owWrsDZk4Z-k1ve9cAN05tD0zFLYPLTOPTUFmPbeIvsenp5qDQ-cQKNi5kvZEycviYzkRXQyNNbua8Ms-3oxccIpRBs_kVqOvPNJ9XAdimIBuUsSlO8CPAgqA8lc/s400/image473.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoTitle"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Datorită libertăţii de mişcare şi a aptitudinilor pentru comerţ, Armânii au devenit cărăuşii / chirigiii, călăuzele şi cârmuitorii / stăpânii celor mai importante căi / drumuri din zonele lor; de asemenea, ei s-au remarcat constant prin ocrotirea învățaților. Către finele secolului XVI, puterea acelor grupuri a crescut simţitor (mai ales că Soliman / Suleiman </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Magnificul” - cel mai mare sultan al Imperiului Otoman, care a domnit în 1519-1566 şi a învins Cavalerii Ioaniţi în Rodos, a cucerit Ungaria în 1526, etc. - le-a permis să se organizeze în căpitănate conduse de celnici), însă drept consecinţă au apărut devastări provocate de bande otomane; în limbajul Balcanic al timpului, celnicul - “cefalul” / “kefalul”, nume provenit de la “ceată” - era conducătorul de turme dar şi strategul: conducătorul politic şi militar (în N Dunării sinonim pentru “celnic” la Români era “cneaz” / “chinez”). Trebuie ştiut că localităţile integral Armâne erau guvernate de câte un “Sfat al Bătrânilor” (cu atribuţii judecătoreşti, ce rezolva neînţelegerile). Imperiul Habsburgic - cam impropriu numit aşa după dinastia ce l-a cârmuit, fiind cel cu capitala în Viena / de fapt era Imperiul Austriei - a început să facă înlesniri pentru a-i atrage pe Armâni şi pentru a-i determina să se fixeze, chiar înnobilându-i pe merituoşi. Astfel, arhivele consemnează la 1545 pe “Frumosul” Gherga ca proprietar în boemul oraş Trebon 49 lat. N, 14,46 long. E / Cehia al caselor existente şi azi pe Str. Dlouha la Nr. 30-31 şi Str. Siroke la Nr. 77 - în oraşul Novi Jicin 49,35 lat. N, 18 long. E din Cehia la 2 II 1644 a fost înregistrată naşterea lui Girg Geirg - sau Gherga ca primar al localităţii Croate Giacova / Dakovo 45,18 lat. N, 18,24 long. E, după care Gherga a fost menţionat în 1640 ca bun muzician la Zagreb 45,49 lat. N, 15,59 long. E (acum capitala Croaţiei), etc. La începutul secolului XVIII, Moscopolia şi celelalte localităţi Armâne importante din regiune (Gheorgea / Corceaua, Giumaia, Gopeş 40,49 lat. N, 19,36 long. E, Greava / Grabova 40,47 lat. N, 20,24 long. E întemeiată în anul 932, Grebena - Gherbene / Ghrevena - 40,05 lat. N, 21,25 long. E, etc.) au devenit puternice centre comerciale şi manufacturiere, bucurându-se de autonomie, având magistraţi proprii, poliţie internă, jandarmerie a caravanelor şi drumurilor, organizaţii de bresle / “ghilde”, asistenţă socială, libertate religioasă şi învăţământ. La cererea Academiei din Berlin 52,30 lat. N, 13,32 long. E, Dimitrie Cantemir - fostul domnitor al Moldovei - scria în 1716 că Grecii îi numeau pe Armâni “Vlahi şchiopi - pentru că şi în obiceiuri şi în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">graiul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> lor parcă şchioapătă; dar ei sunt oameni foarte tari de virtute şi mult mai răbdători la trudă şi - ceea ce este de mare minunare - deşi locuiesc de atâtea veacuri între Greci şi Albanezi, totuşi ei păstrează portul propriu, cel vechi Roman”. Este de ştiut că ţarul Ruşilor Petru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” (pentru care a lucrat masonul Dimitrie Cantemir) până la sfârşitul din 1725 al domniei sale s-a prezentat ca protectorul creştinilor din Balcani - interesându-se de ei / era și mare admirator al vinurilor Tokay furnizate de Aromâni - ceea ce a dus la începerea încălcării privilegiilor acordate Armânilor de către otomani: Imperiile Otoman / musulman și Țarist / creștin s-au confruntat în mai multe războaie; în 1748 la Tokay - așa cum a documentat Dr. Pericle Papahagi - erau 95 de familii Aromâne. La 1763 Armânul Gheorghios “Papazoglu” / adică “fiul preotului” din Şiacişte / Siatista 40,16 lat. N, 21,33 long. E - popă al cărui tată a fost negustorul Ioan Gheorghiu / menţionat de Valer Papahagi în lucrarea din 1935 despre Armânii Moscopoleni - şambelan (adică demnitarul de rang superior însărcinat cu îngrijirea camerei / dormitorului împărătesc) al ţarinei Ecaterina “cea Mare” 1762-1796 a Ruşilor, a convins-o pe nimfomana împărăteasă să se implice în Balcani; ea - născută în 1729 în Pomerania / din Dinastia Rurik - împreună cu amantul Grigore Grigorievici-Orlov 1734-1783 (după ce tocmai îi născuse aceluia din adulter bastardul fiu Alexei) a cârmuit puciul prin care ţarul Petru III Romanov, soţul ei, a fost sugrumat şi a luat atunci puterea în Imperiul Țarist / Rus, în lovitura de stat fiind implicat şi Gheorghios / Gregorios “Papazoli”, care în armata ţaristă avea gradul de locotenent artilerist. Gregorios / Gheorghios “Papazoglou” 1725-1775 (care l-a avut ca secretar pe Atanasie Vaida / “Vainakis” din Moscopole) a organizat din 1764 rebeliunea Sudului Balcanic, începând cu Insula Cefalonia, apelând mai ales la Vlahi / Armâni; despre contextul Armân al Cefaloniei, de exemplu Dr. Petre Năsturel a indicat: “în Praktikonul Episcopiei Latine din Cefalonia din 1264 e însemnat că în castelul San Giorgio - capitala insulei sub Veneţieni - locuia Vlaha şi fiul ei”. Imperiul Otoman a declarat război Imperiului Țarist în 1768; în 1769, amiralul Alex Grigorievici-Orlov 1737-1808 (fratele amantului ţarinei / ei erau feciorii lui Grigor, guvernatorul Novgorodului până în 1743, care a urmat acolo guvernatorului Gagarin), a condus 14 vase de război ale flotei militară Rusă din Marea Baltică în Marea Mediterană, pentru a ataca posesiunile otomane, la acţiune alăturându-se şi bogatul proprietar de ambarcaţiuni Ioan Vlahul, zis “Daskalo Giannis” - fiindcă era foarte educat - conducătorul înalţilor Sfakiani din Insula Creta: acela - capturat de otomani - în 17 VI 1771 a fost jupuit de viu la Heraklion în faţa fratelui său, care atunci a înnebunit (aeroportul internațional din Hania / Creta azi poartă numele martirului Vlah / Armân, în memoria sa). Acea acţiune iniţiată de Armâni şi Ruşi a determinat otomanii să atace Moscopolia - principalul centru comercial din Balcani - în 1769: primul atac din seria ce s-a încheiat în 1788 cu distrugerea principalului oraş Armân (şi cel mai mare din Balcani, după Istanbul / capitala Imperiului Otoman). Este de ştiut că ţarina Ecaterina “cea Mare” a primit în 28 III 1770 o delegaţie condusă de Grigore II (mitropolitul Ţării Româneşti de un deceniu) în care era inclusiv arhimandritul Chesarie - nepotul lui Gheorghe din Alep / Siria - devenit după aceea episcopul Râmnicului şi stareţul Mănăstirii Căldăruşani 44,41 lat. N, 26,16 long. E şi Armânul Filaret 1735-1794, care în 1780, când a murit Chesarie, a devenit episcopul Râmnicului iar în 1792 a ajuns mitropolitul Ţării Româneşti; în timpul Rurikidei țarine Ecaterina “cea Mare” (care a vizitat în 1782 comunitatea Aromână din Mișcolț - dominată de Gherga - dăruind Capelei Aromâne icoana Fecioarei Maria) s-au afirmat și Rurikii Gorceakovi - originari din zona Kaluga - buni militari și diplomați pentru forța imperială Rusă. Grigore Grigorievici-Orlov după ce a eşuat în 1772 la tratativele de pace cu otomanii în Focşani 45,42 lat. N, 27,10 long. E / judeţul Vrancea - moment la care a fost prezent şi Grigore II, mitropolitul Ţării Româneşti - i-a cumpărat ţarinei unul dintre cele mai scumpe diamante din lume (Indian - montat de ţarină în sceptrul ţarist - însă atenţia ei deja era dedicată următorului iubit: Grigore Potemkin 1739-1791, care de asemenea a participat - era cavalerist - la puciul prin care ea a luat tronul, devenit noul ei şambelan / pasiunea ţarinei erau tinerii ofiţeri). Este de știut că anterior, în timpul țarului Petru “cel Mare”, cneazul Matei Gargarin = prințul Matvey Gagarin / primul guvernator al Siberiei pentru Imperiul Țarist (în 1708 el stabilindu-și reședința / capitala pe Fluviul Irtîș, afluent Obi, în așezarea Tobolsk 58,12 lat. N, 68,16 long. E întemeiată de Cazaci, în vecinătatea regiunii Kurgan, al cărei district central Kargapolsky a fost întemeiat de coloniștii Finico-Ugri din Kargopol / Bazinul Karelian Onega în 1670), pe când guverna Siberia, anume în 1708-1714, respectiv în 1716-1719, a adus din China cel mai mare rubin din lume, care a ajuns pe coroana imperială Țaristă / Rusă; Chinezii îi ziceau guvernatorului Siberiei “Kokolin”, căci le era dificil să pronunțe Gargarin / Gagarin: a fost spânzurat pentru corupție, succesorul său fiind Alexey Cherkassy 1719-1724. Acel război dintre Imperiile Ţarist și Otoman s-a încheiat cu victoria Ruşilor, prin pacea încheiată în 21 VII 1774 lângă Silistra (următorul război dintre acele Imperii a fost în 1787-1792, încheiat după victoria Ruşilor cu pacea de la Iaşi: în cursul aceluia, printre alte distrugeri, în 1788 în Balcani a fost devastat oraşul Moscopole iar în Banat a fost devastat Belinţ, localităţi semnificative pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ atunci în confruntarea împotriva otomanilor s-a implicat şi Imperiul Habsburgic). Grigore II - care a fost mitropolitul Ţării Româneşti din 28 VII 1760 până la moartea sa în 18 IX 1787 - a instalat moaştele Sf. Dimitrie Basarabov, dăruite de un general Rus în 13 VII 1774, în Catedrala Bucureştiului (devenită din 1925 - de la înfiinţarea Patriarhiei Române - Catedrala Patriarhală); în 10 X 1776, patriarhul ecumenic - având Catedrala Patriarhiei ecumenice cu hramul Sf. Gheorghe - a acordat mitropolitului Grigore II şi urmaşilor săi titlul de “locţiitor al scaunului din Cezareea Capadociei”: primul în rang la Patriarhia ecumenică - în vigoare şi azi - ca o recunoaştere a aportului adus de Români la susţinerea ortodoxiei (născut în 1710, Grigorie II a fost inițial, în 1748-1760, mitropolitul “Mirelor Lichiei”, el în Țara Românească funcționând ca stareț al Mănăstirilor Glavacioc 44,28 lat. N, 25,15 long. E / județul Argeș și Colțea / a cărei Biserică e cea mai veche funcțională acum din București). Ucenicul cel mai de seamă al mitropolitului Grigore II a fost Grigore, stareţul Mănăstirii Dealu - care avea o frumoasă bibliotecă - devenit în 1783 mitropolit de Sidis (în SV Anatoliei / fosta Caria), decedat la 1 VI 1795: a lăsat moştenire sume însemnate Mitropoliei Ţării Româneşti, celor 4 Patriarhii apostolice, Mănăstirilor din Sinai, Athos şi unora din Ţara Românească, spitalelor din Bucureşti pentru răscumpărarea de robi şi înzestrarea a 5 fete sărace; de-a lungul vieţii, mitropolitul Grigore II a tipărit pe cheltuiala sa zeci de cărţi în Română (multe cu prefeţele sale) şi - conform </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoriei Bisericii Ortodoxe Române” - “s-a impus drept cea mai luminoasă figură de patriot şi cârmuitor sufletesc al secolului său”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În apus, un exemplu de înnobilare Habsburgă a fost baronetul Carlo </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghega</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> 1802-1860 (devenit doctor în matematică când a fost la majorat), născut în Veneţia într-o familie din Albania, care - printre altele - în 1854 a realizat calea ferată Semmering din Austria: prima cale ferată Montană în Europa; monumentul funerar al inginerului Carl von </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghega</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> este la Viena (portretul său a ilustrat bancnota de 20 şilingi până în 2002 / când a apărut euro, cu bancnotele pe care sunt interzise portretele).</span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWh4DJ5Y8S0VctKb4-9WqPyFayNB73gzsdmQIt4XOpNokULH6Z7HY6Z-3fe-lVeRKyN_VFflU2gC5zt4SLVXS7kaoA_kTooH7qmb0MhCTtqHKic2py0ZW5tGJWFetT7LMTTsf95B8cReg/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWh4DJ5Y8S0VctKb4-9WqPyFayNB73gzsdmQIt4XOpNokULH6Z7HY6Z-3fe-lVeRKyN_VFflU2gC5zt4SLVXS7kaoA_kTooH7qmb0MhCTtqHKic2py0ZW5tGJWFetT7LMTTsf95B8cReg/s1600/image002.gif" width="400" /></a></div>
<div class="MsoTitle"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ultima mutare organizată a Vlahilor / Românilor din S Dunării în Banatul Montan - ei fiind o populaţie preponderent Munteană / Montană - a fost la începutul secolului XIX, din cauza Sârbilor, din Valea Timocului în Valea Timişului, de pildă la Teregova 45,09 lat. N, 22,17 long. E / judeţul Caraş-Severin, unde Romanii au avut Castrul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaganis</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaganae</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, printre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gugulani</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, la poalele Muntelui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gugu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (loc mistic şi plin de resurse, recunoscut dintotdeauna prin schimburi energetice deosebite pe relaţia teluric-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">celest</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); în 2010, cercetătorul Petru Pârvu a observat că “momâile” cu care </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gugulanii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi Momârlanii au împânzit Munţii dintre Banat şi Bănie / Oltenia seamănă cu movilele de pietre ridicate de Tibetani în Himalaia (cercetătorul Bănăţean Mircea Goloşie a scris că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“în jurul munţilor Ţarcu, Godeanu şi Retezat s-a format o populaţie deosebită, cei din Bazinele Timişului, Cernei, Rusca şi Bistrei spunându-şi gugulani iar cei din Ţinutul Haţeg şi Valea Jiului spunându-şi momârlani”: în Munţii Parâng - din NE Văii Jiului - momâilor li se ziceau “gomile”, folosindu-se acelaşi cuvânt utilizat oriental pentru cârca / spinarea cămilei, mamifer oriental avându-și denumirea în legătură cu “gimel”, alfabetic echivalând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">majuscula Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Gugulanii sunt şi acum importanţi producători de mere (cidrul - vinul ușor din fructe - produs de exemplu prin fermentarea mustului merelor este foarte popular în N Europei); răchia produsă de Gugulani - inclusiv rachiul de mere distilat simplu - a căpătat faimă în Banat (băuturile alcoolice din fructe sunt populare inclusiv în Balcani). Bănăţenii din Munţii aflaţi la N de Defileul Dunării / Gherdap au fost numiţi Cărăşeni - adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Negri” - datorită poziţiei lor Nordice faţă de Fluviu (acolo Medieval au sosit numeroase grupuri din Balcani). Profesorul Tănase Bujduveanu în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aromânii din Kosovo” din 2002 a scris că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“la începutul secolului XIII Vlahii erau stăpânii regiunii Kosovo; în secolul XIV au fost mişcări masive ale lor, căci au migrat în număr mare din regiunea Kosovo şi de pe Vardar spre nord, pe Văile Moravei şi Timocului” iar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academia Românilor a scris în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria românilor”: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Caraşovenii în părţile Banatului par a fi urmaşii bogomililor din Kosovo, veniţi la nord de Dunăre în secolele XIII-XIV (în secolul X, pe teritoriul Bulgar înrăutăţirea situaţiei ţărănimii a dat naştere unui curent puternic de nemulţumire, pe care s-a grefat credinţa dualistă de origine asiatică bogumilă, numită astfel după întemeietorul său legendar - din Macedonia - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">popa Bogomil’ / de fapt un calc după grecescul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Teofil’, însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iubitorul de Dumnezeu’: o doctrină cu caracter protestatar, alimentată de contradicţiile lumii feudale)”. Specialiştii teologi au identificat sursa </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">bogomilismului” ca fiind de la Armenii stabiliţi în Balcani din secolul VIII; conform preotului Cosma - activ printre Sciții / Bulgarii secolului X - bogomilii credeau că Dumnezeu a avut 2 fii: pe cel mai mare Satana, care s-a răsculat contra Tatălui - devenind astfel elementul cel rău, aruncat în Tartar - şi pe fiul mai mic, arhanghelul Mihail (oamenii datorau trupul Satanei iar spiritul şi sufletul Domnului şi arhanghelului). Primăria Carașova în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Strategia de dezvoltare durabilă până în 2020” a scris: “Între numele de familie ale crașovenilor sunt foarte multe de origine română, precum Gherliță, Gherga, Gruia, ș.a.; deși acum aproape toți crașovenii se declară a fi croați, ei nu au avut aproape deloc legături cu acea țară (strămoșii lor fiind bulgari, sârbi, aromâni, bosniaci, albanezi și români, rezultând un amestec de populație rar întâlnit). Numele Reșiței / Recița a fost de la crașoveni, care - păscând oile pe dealurile din împrejurimile Bârzavei - le-au coborât la apă să le adape, fiind Bârzava un râu mic, i-au spus ‘Recița’ = ‘râul mic’. Carașova în 1719 avea 400 de gospodării, număr egal cu cele ale Caransebeșului de atunci și dublu față de cele aflate la Lugoj”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deoarece administrativ Ţinutul Amlaşului cârmuit de Negru Vodă în secolele XII-XIII ţinea de Banatul Severinului, ţinând cont de egalitatea onomastică Negru = Caraş şi că au fost mai multe generaţii ale familiei herţegului Negru-Vodă stăpânind în Ţinuturile Amlaşului ori Făgăraşului cu cule la Cârţa, Veneţia de Jos / unde în 1965 a fost găsită o monedă din secolul II bătută la Tomis = Constanța - ceea ce denotă legături Antice deosebite - sunt foarte posibile legăturile dinastice dintre clanurile lui Glad Vodă din Vidin-Cenad (secolele IX-XI), Veneţianului Sf. Gherard din Cenad (secolul XI) şi ale G/herţegului Negru-Vodă (secolele XI-XIII) care conlucra economic cu Cavalerul Veneţian Grigore; cronologia, funcţiile şi teritorialitatea exponenţilor sunt printre factorii îndreptăţind apropierile - inclusiv prin cununii interesate - ale Românilor din marginea Regatului Ungurilor cu Armâni, Cumani, Veneţieni, ş.a.: începând din Valea Dunării cu Glad Vodă de la Gherdap / cu porturile Vidin (regiunea Marginea / Craina ştiută după principalul său Râu ca regiunea “Timoc”), Severin, Orşova, ş.a. având legături cu Veneţienii şi încheind cu “descălecatul” herţegului Negru-Vodă în N Dunării, conform şi celor relatate de cea mai veche cronică a Ţării Româneşti, se pot observa locuri semnificative, ca ale Cărăşenilor Gugulani din marginea Carpaţilor - de exemplu a celor din coridorul Cerna-Timiş la Rusca, Teregova, Armeniş, etc., unde încă trăiesc Ghergani - ca moşia Mercina în Bazinul Caraşului în amontele căreia sunt sate ca Giurgiova, Grădinari, ș.a. iar în avale așezarea Armenis la S de Iam atestată în 1272 ori moşia Margina de la poalele Munţilor Poiana Ruscă / tot în Banatul Montan, la N de Caraş şi moşiile din Nordul celor mai înalţi Carpaţi Româneşti, gopodărite de Nordicul Negru-Vodă, ţinând de Banatul Severinului dominat de Cărăşeni (foarte probabil, titlul de “Negru” purtat de membrii mai multor generaţii predecesoare întemeierii Ţării Româneşti era forma Latină pentru “Caraş”, desemnând cine erau cârmuitorii domeniilor respective, din acele părţi Nordice ale Carpaţilor iar titlul de “herţeg” era de înalt nobil Gherţeg = Gherga). De altfel, la N de Valeapai 45,29 lat. N, 21,43 long. E / județul Caraș-Severin exista toponimul Medieval Veneția / Venecze iar Bencec 45,54 lat. N, 21,25 long. E din județul Timiș își are denumirea din Wenecze / Vencze (așa după cum a fost atestarea documentară în secolul XV).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3trK53NEcqvDcytQt02VB6KiMyWvOUsc7G1bBo5ADL3d_uHX0DWHKhxXointkH0v5_WTkGx98W6UdD9oCyv4ClAmJePaJaIr7etbgyhrL8flEYErsqNULb69MgLZalXeXnQo3rZb3VNk/s1600/image743.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3trK53NEcqvDcytQt02VB6KiMyWvOUsc7G1bBo5ADL3d_uHX0DWHKhxXointkH0v5_WTkGx98W6UdD9oCyv4ClAmJePaJaIr7etbgyhrL8flEYErsqNULb69MgLZalXeXnQo3rZb3VNk/s400/image743.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div class="MsoTitle">
<i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Românitatea Sud Balcanică</span><span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoTitle"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Memoriile căpitanului Armân Cola Nicea au consemnat printre Românii ucişi de “antarţi” - bande Elene active din 1903 în Balcani contra celor care nu nutreau sentimente pro-Elene - că au fost Dumitru</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gheorghe</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Orşani, Mitru</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Ghega</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Gopeş, Nazari </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghe</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Târnova, Loba / Laolea</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gheorghe</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Paticina, etc. (e de remarcat că nu toţi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> au fost notaţi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghe</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - sau variaţii respective ca Gheorgachi / Gheorgaky, Ghiorgu, Gorga - la fel cum nu toate formele au fost transcrise Latin</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ca de pildă Tănase </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorgiu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> mutat în timpul Revoluţiei Paşoptiste din Sliveni / Grecia la Ploieşti / judeţul Prahova, a rămas la fel); se poate observa că în actuala Bulgarie există aşezări ca Gerge-vets 42,35 lat. N, 26,21 long. E, Gergev Trap 42,53 lat. N, 24,45 long. E, Gerge Bunar 42,17 lat. N, 27,13 long. E, etc. Enciclopedia </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Britannica” din 1911 a scris despre Macedonia istorică (acel an fiind penultimul al existenţei sale integrale, Macedonia apoi fiind împărţită de vecini): “În Macedonia, puţini Vlahi sunt musulmani, majoritatea sunt creştini. În Macedonia, principalele oraşe sunt Salonic şi Monastir (având printre locuitori colonişti Turci, inclusiv Iuruci). Vlahii / Armânii probabil sunt descendenţi ai nativilor Traco-Iliri din Balcani, ca păstori cu aşezările împrăştiate peste tot în partea Montană a Macedoniei, cei stabiliţi la şes fiind excelenţi agricultori. În secolul IX, împăratul Krum a inclus Macedonia în împărăţia sa. Între secolele X şi XIV, Vlahii în Pind au format Marea Valahie. În secolul XI, împăratul Vasile II a inclus Macedonia în Imperiul Bizantin, consolidându-şi stăpânirea prin colonizări Asiatice. În secolul XII, Vlahii Asan au cuprins Macedonia în Imperiul Româno-Bulgar (în cârmuirea căruia a fost dinastia lor). Vlahii din marile oraşe Salonic şi Monastir sunt în mare parte urmaşi ai refugiaţilor din Moscopole, oraş fost până în secolul XVIII principalul centru comercial al Macedoniei. Cele mai compacte grupuri de Vlahi din Macedonia sunt înspre Albania şi Tesalia, unele zone din Munţii Pind, Clisură ori Valea Bistriţei - de la poalele Masivului Gramos, cu alimentarea din Lacul Castoria, până la delta sa din Marea Egee - fiind exclusiv Vlahe. În Evul Mediu, deoarece o parte a Albanezilor (numiţi Arnăuţi de Turci) au devenit musulmani - din cauza otomanilor - creştinii Macedoneni au fost împinşi spre răsărit”. În 1913, ca urmare a “Păcii de la Bucureşti”, din Macedonia istorică Elenii au luat 51%, Iugoslavia 29%, Albania 11% şi Bulgaria 9% (în 1922, Elenii Moderni au decis - în urma schimbului de populaţii cu noua Turcie ce se forma prin ruinarea Imperiului Otoman - ca refugiaţii din Anatolia să fie cazaţi îndeosebi în casele Armânilor):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp_AIlTLZfs1eLOFCfk88vKLNcvrFXGeZ6pV7QWrsoIMaKCZBAI1YRPhu9A2OjF5X94xx1IuqVy7cn7r2tkSTNknccKJEMXe3QqDU3YPeX2_ASDidaidHnI0MswuJOzi6SOTRX95rDltns/s1600/mmmmm.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="205" data-original-width="688" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp_AIlTLZfs1eLOFCfk88vKLNcvrFXGeZ6pV7QWrsoIMaKCZBAI1YRPhu9A2OjF5X94xx1IuqVy7cn7r2tkSTNknccKJEMXe3QqDU3YPeX2_ASDidaidHnI0MswuJOzi6SOTRX95rDltns/s400/mmmmm.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Macedonia istorică</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO"><br /></span></span></div>
<div class="MsoTitle">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-52501033998698511462014-01-14T10:30:00.004-08:002020-12-14T06:07:58.026-08:00156. Gherga şi Ghergaii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxq_-GaiO04YvxlEHuKDmVGXkgZC4FNlIjYTuZ9n_czRcAIY0m9eEkCqK64pDmN-ejtlS2BdTtT_YYVDHSiYtoCDYwe7Ni9jH6L_q9DHFCVrdLO43nTuDIp3ZfIlBfBpGdWjPdInxWwXHx/s1600/1.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="266" data-original-width="788" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxq_-GaiO04YvxlEHuKDmVGXkgZC4FNlIjYTuZ9n_czRcAIY0m9eEkCqK64pDmN-ejtlS2BdTtT_YYVDHSiYtoCDYwe7Ni9jH6L_q9DHFCVrdLO43nTuDIp3ZfIlBfBpGdWjPdInxWwXHx/s400/1.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Cultura Ghergă / Keltă</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cronologic - în Epoca Fierului - după mutarea spre apus a Cimerilor (adică a Nord Ponticilor, de la care a rămas denumirea Crimeeii / Sciții înțelegând prin acel termen Negru, indicând poziția) în Europa s-au ivit Celții, care o venerau pe divina Danu ca Zeița Râurilor / Apelor, protectoarea pescarilor și navigatorilor. Ghergaii / Keltaii au fost Celţii (dintre care au făcut parte şi Galii): după Războiul Troian, migrarea lor în apusul European a fost echivalentul pe uscat al mişcării “Oamenilor Mării” din răsăritul Mediteran. În 1889, autorul Jean Laumonier în cartea “Naţionalitatea Franceză” a scris: “ceea ce este în afara oricărui dubiu e originea orientală a Celţilor iar Românii - sau Dacii Moderni - sunt adevăraţii Celţi ai Europei Estice”; de altfel, Velche era o veche denumire a Celților care au populat Vestul European, începând din Epoca Fierului: ei au ajuns acolo venind din Est, Dr. Vladimir Koroljuk 1921-1981 afirmând despre Celții Estici dintre Ardeal și Austria - inclusiv din Panonia - că “s-au Vlahizat”. Foarte concret / efectiv: identificarea celei mai vechi urme genetice “N” printre bărbații Europei - grupul Gherga - a fost realizată prin studiul dezvoltat de Universitatea Estoniană din Tartu în Ludas-Varju-Dulo / răsăritul Panoniei (în Estul Ungariei), datând de la începutul mileniului I î.C. / secolul X î.C.; acolo așezarea s-a dezvoltat ulterior ca tipic Keltă / Celtă. Ghergoii - acum genetic cei mai numeroși în Europa pe malurile răsăritene Baltice / unde se află și Estonia, printre Ugro-Finici - sunt nominal, ca Gherga, cei mai numeroși în Banat (Sud-Estul Panoniei); în Epoca Fierului - adică după Războiul Troian - prezența dovedită genetică Gherga în Panonia a fost anterioară apariției Celților iar așa ceva constituie încă un argument științific privind filogenia vechilor Europeni și locurile specifice fiecăruia în tabloul uman general din acele vremuri. Un colectiv de specialişti coordonat de Dr. Milan Macek de la Universitatea Carol din Praga / capitala Cehiei a observat că “un semn genetic distinctiv pentru celţi pare să fie asociat cu valahii din România şi Moravia, care - conform unor surse istorice - sunt cele mai apropiate rude ale galezilor din Arhipelagul Britanic; oricum, nu din întâmplare acel semn genetic apare la cele 3 grupuri”. Dr. Alexandru Szentmiklosi de la Muzeul Banatului a susținut în 2013 că la sfârșitul Epocii Bronzului, Cornești - cea mai mare fortificație de pământ din Europa, aflată în județul Timiș / Banatul Românesc - importa sare din Ardeal și staniu din Boemia iar după Războiul Troian - la începutul Epocii Fierului - locuitorii au abandonat metropola, ajungând în apus până în N Italiei. Primul mediu favorabil Kelt a fost pe malurile Lacului Halstatt 47,33 lat. N, 13,38 long. E din Austria, având în Europa Centrală cele mai consistente resurse de sare față de cele răsăritene din Ardeal:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3N84TNlAzP8KTNNAt1rifzqm_DV3kdWY6epo0viGL2xF3eHGz92g9Vbru0HmdGpSHUgR6JAFsjjjnC-A4EdSNSUVt8TTbt_UY55S94oRkakzCaYmFL6urn18TTMdtgfrFAQCg8N397als/s1600/image351.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="592" data-original-width="542" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3N84TNlAzP8KTNNAt1rifzqm_DV3kdWY6epo0viGL2xF3eHGz92g9Vbru0HmdGpSHUgR6JAFsjjjnC-A4EdSNSUVt8TTbt_UY55S94oRkakzCaYmFL6urn18TTMdtgfrFAQCg8N397als/w365-h400/image351.jpg" width="365" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Răspândirea Gherghilor / Keltilor în mileniul I î.C.</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2010, academicianul Britanic Barry Cunliffe (profesor emerit de arheologie la Universitatea Oxford) a enunţat: “Direcţia de migrare a Kelţilor a fost pe direcţia de migrare a Kurganilor (cu valuri de migrări umane din Epoca Pietrei până în Epoca Bronzului): între primul val Kurgan (de la mijlocul mileniului V î.C.) şi ultimul val Kurgan (de la sfârşitul mileniului III î.C.) au fost aproape o sută de generaţii ale Europenilor care s-au amestecat cu Kurganii; autohtonii Europeni au recunoscut înrudirile lor, însă multe au fost alterate de trecerile vremurilor, de schimbările lingvistice, etc. Denumirea Keltă a fost atribuită corect, unei populaţii familiare. Pe lângă descoperirile genetice şi numeroasele paralele etnice ale populaţiile Moderne cu cele nomade central Asiatice, atrage atenţia un element al aspectului / înfăţişării - în general - al lor: erau ştiuţi ca având părul deschis la culoare (o caracteristică rară în istoria umană); aşa ceva era tipic Nordicilor EurAsiei, ca de pildă Finicilor din haplogrupul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">NO’, cu o mutaţie unică (părul deschis la culoare şi ochii deschişi la culoare însemna că au avut strămoşi specifici). Genele de aşa tip s-au acumulat printre Turkii Nordici care au co-existat şi care s-au amestecat cu Finicii, după cum a studiat şi Tatiana Chikisheva în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Antropologia Siberienilor Sud-Vestici’ (din 2010). Un alt element interesant despre Celţi este că purtau textile similare cu cele Tocariane din Bazinul Tarîm; rămăşiţele Caucaziene din kurganele Altaice, din Bazinul Tarîm (unde sunt Uiguri / Turki Sud Siberieni) dar şi prezenţele Kîrghizilor - ori ale altora asemănători, cu păr şi ochi deschişi la culoare - reprezintă dovezi consistente. În plus, etimologia numelor Celte nu e credibilă Indo-European, însă e credibilă Turk: termenii de bază Celţi au rădăcinile în vechea Turcă. Trecutul Celt a fost foarte bogat iar Dinastiile Celte au avut strămoşi glorioşi. Dezvoltarea Celtă pe continentul European a fost în paralel cu apariţia Fenicienilor în Mediterana, progresul intensificându-se după secolul VIII î.C.”</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRyHJVJU75bBq_F6obNl97j4nDJTDcAuvybTh5XmAWlVD33rhOPma2Kz8GLIm-oJlbtPKkKT20yBvdf4V3XFCSyx36J9_Q2P7slPmL91fudKkWW-fEgz663BwCSBGxs-16Lrbj44HCBDCz/s1600/image353.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="552" data-original-width="558" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRyHJVJU75bBq_F6obNl97j4nDJTDcAuvybTh5XmAWlVD33rhOPma2Kz8GLIm-oJlbtPKkKT20yBvdf4V3XFCSyx36J9_Q2P7slPmL91fudKkWW-fEgz663BwCSBGxs-16Lrbj44HCBDCz/w400-h395/image353.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">European ştiuţi “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltoi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” / “Keltai” (după vechea Greacă, reproducând Ghergoi / Ghergai), Celţii s-au răspândit puternic în Europa începând cu Epoca Fierului; căderea Troiei Ghergare - eveniment ce a instaurat Epoca Fierului - a dus nu doar la colonizările Peninsulelor Europene de la Marea Mediterană, ci şi la colonizările Europei pe uscat / continent; în 2006, cercetătorul Ferencz Iosif a scris: “În ceea ce privește cuvântul Keltoi, folosit ca un atribut etnic, apare pentru prima oară în izvoarele grecești ale secolului VI î.C., prima consemnare ivindu-se în lucrarea ‘Europa’ a lui Hecateu din Milet, păstrată fragmentar. Termenul era folosit pentru a desemna populația care locuia la nord de colonia Massalia și într-un sens mai larg, a populațiilor barbare care trăiau în zone din Europa temperată, care într-o perioadă anterioară, se credea că era locuită de populații fabuloase, numite generic hiperborei. Ulterior, în contextul marii invazii celtice din Balcani, ei au fost denumiți Galiatai, apelativ care va fi folosit pentru a-i desemna deopotrivă pe celții din est, cât și pe cei din partea de vest a continentului”. Generic Celţii - denumiţi Keltai - literalmente erau Ghergai (denumirea Celtă era Latină - dată de Romani celei din vechea Greacă de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - pentru numirea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); printre strămoşii importanţi ai Celţilor / Keltailor au fost Chaldeii / Khaldeii: orientalii Magi Gherghei, buni metalurgi (faimoşi în Mesopotamia, Anatolia, etc.), inclusiv cu denumirea de Chaldoi Georgieni / Caucazieni în Chaldia Pontului / la Marea Neagră. Celţii / Gherghii din codrii Europei au conectat Hyrkania / Ghergania (de la Caspica) de denumirea uriaşei Păduri Hercinice din centrul Europei - având în mijloc Pădurea Neagră - în SV căreia au trăit ei / iar în NE Germanii; de exemplu, pe malurile Lacului Balaton / Valaton - în Panonia - trăiau Keltoii Hercuniați, care în secolul II î.C. au ajuns să emită ca monede drahme de argint. Dr. Alexandru Busuioceanu (Român stabilit în Spania) a scris în 1953: “Pădurea dacică. Înfricoșătoarea pădure dacică. Era adăpostul acelor oameni: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">codrul frate cu românul’ era originea adâncă a mitului getic, invocat și azi în formula magică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">foaie verde’, în cântecul popular. Romanii cunoșteau acea pădure de departe, când se vedeau nevoiți s-o ocolească; sau, mai de aproape, când în întunecimea ei pierea vreo legiune ori chiar vreun general faimos. Atunci umbra pădurii dacice ajungea până la Roma și de ea vorbeau poeții și cronicarii care notau dezastrele petrecute acolo. În anul 74 î.C., un general roman, Gaius Scribonius Curio, care-i învinsese pe dardani în Tracia, voia să-i supună și pe daci și ajunsese până la Dunăre. Dar, înspăimântat de pădurile pe care le vedea, s-a oprit. S-a întors din drum fără să facă război, după cum a scris Florus. În altă împrejurare, Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată. Marțial a scris (în carte, nu pe piatră) epitaful prietenului său: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Aici zace Fuscus. Lespedea aceasta nu se mai teme de amenințări dușmănoase, umbra victorioasă a generalului stăpânește pădurea supusă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’. Retorica poetului era mai mult decât tragică. Generalul pierise fără victorie. Fără urmă. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise. Rămânea mereu mută, întunecată, plină de secretele ei. Pentru mintea anticilor era în toate acestea (și în multe altele) nu numai un mit care inspira teamă, dar ceva magic, ce izvora din geniul acelui popor și venea în apărarea lui, ascunzând realitatea. Pădurea era fondul obscur unde se urzea secretul. Dar acel popor, care-și adora zeul pe culmi solitare (mai aproape de Zoroastru decât de Pitagora, eclectic al misterelor) avea o știință a secretului, inviolabilă în așa măsură, încât nici azi istoricii nu pot face o distincție limpede între mitul și istoria sa. Acel zeu, deși luminos (zeu al cerului și al nemuririi) rămânea ascuns. Nu i se cunosc altarele și nici chipul. Potrivit unei reguli magice, se reprezenta nu persoana divină, ci principiul contrariu și învins, balaurul cu cap de lup, care slujea și apăra, deși uneori se revolta și-i dădea bătălie lui Zalmoxis în nori. Dacii făcuseră din el stindard și-l adorau, dar trăgeau cu săgețile în nori când izbucnea o furtună. Poate nu este lipsit de interes să menționăm că Wulfila, apostolul goților, capadochian de origine, primise în Dacia, unde evangheliza, acel nume got, care deriva de la cel al lupului. Un asemenea nume putea avea un înțeles tainic printre oamenii din țară. Zeul poporului își ascundea persoana în tot ce era legat de cultul și numele sale. Îi ziceau Zalmoxis, însă uneori și Gebeleizis”. În secolul V î.C., istoricul Herodot Karka 4:49 a scris că Dunărea - ce îşi are izvorul în Pădurea Neagră şi curge în Marea Neagră - începea pe atunci din teritoriul Celt și se vărsa în teritoriul Carian (al Dobrogei, unde era colonia Histria a celor din Țara Gherghiților, denumirea Fluviului fiind Istru); antropologul Carl Virchow 1821-1902 din Pomerania în “Popoarele primitive ale Europei” din 1874 a afirmat: “Celţii care populară Franţa actuală au venit de la Marea Neagră, urcând în susul Dunării” (e interesant că termenul Kelt / Celt pentru “profetă” era “Veleta”). Cercetătorul Francez Andre Lefevre în “Rasele şi limbile” din 1893 a scris: “Celţii șateni - cărora etnografia le relevă urma din Dacia până în Irlanda - şi Galii blonzi, toate aceste popoare care vorbeau Dialecte Indo-Europene, au mers dinspre Orient către Occident; limba Galică era cunoscută ca înrudită cu Latina, ceea ce explică dispariţia ei rapidă”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-1EEjFZYHOWmGXJMGJjjpIkJgtu4hQMiSa8KNQyYKj8GNa1SjsrPibYPGTWrhWAr8CY1PA21CZ68LcREgPrR2hpTCMB5bZikRaXUKu8EFaXkfTi4D8aAcMZg0QfWDyFcaOpcywl9fynJG/s1600/image403.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-1EEjFZYHOWmGXJMGJjjpIkJgtu4hQMiSa8KNQyYKj8GNa1SjsrPibYPGTWrhWAr8CY1PA21CZ68LcREgPrR2hpTCMB5bZikRaXUKu8EFaXkfTi4D8aAcMZg0QfWDyFcaOpcywl9fynJG/w400-h400/image403.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academicianul Bănăţean Athanasie Marienescu în “Studiu despre Celţi şi numele de localităţi” din 1895 a scris: “Nascerea şi leagănul Celţilor au fost în Aria / Iran. Înmulţindu-se populaţiunea, Celţii au pornit din teritoriul Arilor şi s-au lăţit în 2 direcţiuni. Unii au străbătut peste Media şi Armenia spre Caucas şi peste Caucas luând-o spre Nord către Finni şi spre apus continuând linia Dunării şi Carpaţilor, suindu-se la isvoarele Dunării, au trecut Rinul şi s-au oprit la ţărmul Atlantic, până între Munţii Pirinei şi Alpi; unii au trecut pe Insula Britaniei. O altă cale a Celţilor a fost peste Media şi Mesopotamia spre Asia Mică şi Fenicia. Numele cel mai vechi al Celţilor a fost Gael / Gal-dae; prin strămutarea lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">G’ în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">K’/</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">C’ iară a lui </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">D’ în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">T’ s-a format numele Keltoi la Greci, Celtae la Romani. Analele vechi Gaelice sau Irice (din Irlanda) spun că primul cârmuitor al Gaelilor din Asia a fost Absal care în secolul XXIII î.C. a locuit în Sinear=Sumer, de unde a fost alungat, ajungând în Caucas, Gaelii fiind de atunci numiţi Gael-agi / Gaelagi, adică viţă / neam de Gaeli; pe a doua cale - peste Fenicia - Gaelii au pornit de timpuriu (la sfârşitul secolului XVII î.C., Gaelii au ajuns la gura Ebro / Spania). În secolul VI î.C., neguţătorii Greci au numit Ţara Celţilor drept Keltike (Romanii au numit-o Galia, în Iberia fiind Galicia iar în Britania a ajuns Wales / Wallis, adică Ţara Galilor / Walilor). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gallach’ însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">neam de Gall’; </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">G’ din Gael / Gall s-a strămutat în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">V’ (Gallon - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘on’ = ‘om’ - e Wallon, însemnând ‘om Gall’). Galii din Galia s-au Romanizat iar popoarele vecine din Galch au format Valch (şi fiindcă unii au strămutat pe ‘ch’ în ‘ş’, s-a rostit ‘Vălş’ / ‘Velş’, ceea ce e identic cu Welsh = ‘viţă de Gall’): deducem că Wallach / Gallach însemna ‘tare’ / ‘viteaz’ şi nu era de batjocură; de bună seamă, o fi fost ceva cauză ca să fim numiţi Valahi, ori după limbă - având cuvinte Gallice în limba noastră - ori după port. Celţii mai peste tot unde au locuit au lăsat după sine numeroase nume. Numele de Cerchez din România ne îndeamnă ca să scrutăm mai departe: Cerchesii e numele vechi avut de Kerketi; ei au locuit în jumătatea apuseană a Caucasului şi azi îi cheamă Circasi (dar numele cel mai vechi a fost Corconti). În secolul IV, între Altai şi Enisei a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">o ţară Cherchis - azi Kirgisia - şi locuitorii se numesc Kirgisi (din forma kirg / quercus = pădure de cerr); numele Corconti e din corc / keirk = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oameni locuitori’. Noi avem cuvântul gorun iar ‘Dicţionarul Academiei Române’ îl aduce în asemănare cu un cuvânt Latin închipuit; ar trebui să fie gorgon. În România se află Gorgana = munte în Muscel (ca Garganus în Apulia). Încât numele următoare nu-s de munte ori deal - Gărgăcei, Gărgăuni, Ghergani, Ghergulie, Ghergheana, Gherghişani, Gherghiţa, Giurgena, Giurgiţa, Giurgiu, Gergota, Gurg, etc. - şi deoarece la înălţimi sunt păduri lângă localităţi, întâiul înţeles e de deal (adică ceea ce se vede de departe) şi în al doilea rând se înţelege pădure. Pe timpul Goţilor, în Ardeal a fost o ţară Cauca; la Celţi, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘coiche’ însemna ‘înălţime’, toate rădăcinile în formele ‘Gug’ / ‘Gheg’ având înţelesul de munte / deal (în 1891 am scris despre muntele Kogaionon din Dacia). Numele Gruniu purcede din ‘gar’ = ‘gra’, deal şi an. Gargaron = vârful Muntelui Ida în Troas amintit şi de Herodot, Ghergovia în Galia, etc., arată că Lumea Veche era deja plină cu nume din rădăcina Gar (la Celţi, ‘grian’ era deal mic). În limba Celtă ‘maid’ însemna ‘câmp’; târgurile şi azi încă în parte mare se ţin afară, la câmp: Măidan - lângă dealuri şi apă - era pe un câmp mic. Medoi / Medii la Greci au fost locuitorii Mediei din Asia. Mediolanium din Italia azi la Italieni e Milano (şi zace la câmp); Medin însemna ‘câmp mic’: Medina se vede că în ‘Med’ avea conceptul de ‘câmp’.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” (Cerrul - “Quercus cerris” - e forma de gorun tipic cu răspândirea între Anatolia şi Banat; în aceeaşi lucrare, savantul Român a scris că la vadul de trecere al Dunării de la Barboşi = Gherghina / acum Galaţi exista “DinoGetia = oraş vechi în Dacia, la gura Siretului, lângă Gergina: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Din’ era din ‘Dan’ pentru ‘apă’ / ‘râu’ iar ‘Getia’ era din Getul ‘coed’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘codru’, la Gergina fiind ‘keirk’ = ‘codru de cerr’.”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) Autorul Aromân Toli Gogu a scris în cartea “Romanus și Valachus” din 1939: “Se știe că în vechime limba Latină pentru <span class="apple-converted-space">‘</span>gama’ Grecesc nu avea litera <span class="apple-converted-space">‘g</span>’<span class="apple-converted-space">, care se înlocuia cu litera ‘c</span>’<span class="apple-converted-space">. Se scria</span> ‘<span class="apple-converted-space">macistratos</span>’ în loc de ‘magistratos’. Prin secolul III î.C. a fost adoptată și litera ‘g’. Astfel, numele Gal s-ar fi putut scrie Cal iar Galati, Calati. Gruparea consonantică <span class="apple-converted-space">‘</span>clt’ din Calați corespunde cu scheletul consonantic <span class="apple-converted-space">‘</span>glt’ din Galati, așa că Celt nu ar fi decât Galt ipotetic din Galați. În treacăt fie spus, Galati are corespunzător Valati, nume ce se dădea Românilor. În unele dialecte Indiane, cuvintele apar cu <span class="apple-converted-space">‘</span>b’, în altele cu <span class="apple-converted-space">‘</span>v’; fenomenul <span class="apple-converted-space">‘</span>b’=<span class="apple-converted-space">‘</span>v’ apare și la Turci. Chiar din perioada Latină se pot urmări asemenea fenomene fonetice. Se știe că Sanscritul <span class="apple-converted-space">‘</span>giv’ apare în Latină <span class="apple-converted-space">‘</span>viv’. Ar însemna că substituirea lui <span class="apple-converted-space">‘</span>g’ prin <span class="apple-converted-space">‘</span>v’ a fost Antică, la Latini. Ea putea să apară și între diferitele triburi Galo-Celte. Dialectele Celtice erau în unele privinți destul de învecinate cu Latina. Se crede că la Celți exista forma Gaelah. La Anglo-Saxoni apare forma Waelhisc (terminație Etruscă). Un Gaelah ar fi putut da un Gwaelah Velș, din care s-ar fi putut forma la unii Gaelah și la alții Vaelah. Să mai adăugăm că unii explică originea lui Gallus din Latinul Vallus. Etc”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCWfMCvumH6kqm8LDp0Vo-PSibRYA1j0i71QFMCrMiJEsRSqkwxp911PpfnGeOaJg6nWaixHLnLFNgTD1hBGIpKnLtw0JOULzBfi6Y3Vdoj8pr5RLV9wTwO72OR4hmPzkqrXKnOLjc5fc/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="165" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCWfMCvumH6kqm8LDp0Vo-PSibRYA1j0i71QFMCrMiJEsRSqkwxp911PpfnGeOaJg6nWaixHLnLFNgTD1hBGIpKnLtw0JOULzBfi6Y3Vdoj8pr5RLV9wTwO72OR4hmPzkqrXKnOLjc5fc/s400/image002.gif" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2016, cercetătoarea Ana Chelariu a scris “Despre cer și cer”: “Limba română cunoaște destule omonime, dar puțini știu despre<span class="apple-converted-space"> ‘</span><em><span style="font-style: normal;">cer’</span></em><span class="apple-converted-space"><i> </i></span>și<span class="apple-converted-space"> ‘</span><em><span style="font-style: normal;">cer’:</span></em><span class="apple-converted-space"> </span>poți spune ‘soarele de pe cer’, dar și ‘în trecut oamenii spuneau stejarului și cer’. Etimologic vorbind este acceptat că ‘cer’ ne-a rămas din latinescul<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">caelum’</span></em><span class="apple-converted-space"><i> </i>= </span>‘cer’,<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">caeruleus’</span></em> = ‘cerul albastru închis’. Copacul care atinge cerul cu ramurile lui tot în latină s-ar găsi:<span class="apple-converted-space"> </span>‘<span class="apple-converted-space">cerrus’</span><em> =</em><span class="apple-converted-space"> </span>‘quercus’, stejar la Plinius, ‘un soi de stejar. Dacă însă lăsăm etimologiile la o parte și ne gândim când și de ce au fost acceptate aceste<span class="apple-converted-space"> </span><span class="explanatory-dictionary-highlight">cuvinte</span><span class="apple-converted-space"> </span>în limbă se schimbă puțin discuția. Mai ales dacă ne gândim că această formă,<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">cerrus</span></em>’ =<span class="apple-converted-space"><i> </i></span>‘stejar’, nu are o explicație clară nici în latină. Cuvintele nu ar trebui luate numai ca instrumente de expresie care au intrat în limbă din cutare sau cutare altă limbă cu care românii sau dacii sau geții au intrat în contact.<span class="apple-converted-space"> </span></span><strong style="font-family: Architecture, serif;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Cuvintele au rămas în limbă</span></strong><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Astfel ar trebui să începem discuția cu întrebarea: de ce unele<span class="apple-converted-space"> </span><span class="explanatory-dictionary-highlight">cuvinte</span><span class="apple-converted-space"> </span>au rămas în limbă și altele nu? Ce condiții interne au determinat aceste alegeri? Oprindu-ne asupra acestor aspecte extra-lingvistice am înțelege poate că preferința pentru cuvintele care au rezistat trecerii timpului s-ar datora unor sensuri și nuanțe care erau necesare gândirii religioase, filozofice și sociale din acel timp. Și astfel am ajunge la întrebarea cum se face că vorbitorii de<span class="apple-converted-space"> </span><em><span style="font-style: normal;">latină vulgară</span></em><span class="apple-converted-space"> </span>au păstrat același cuvânt însemnând și stejar și cer? Desigur ni se va spune latinescul<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">caelum</span></em>’<span class="apple-converted-space"><i> </i></span>împreună cu varianta sa<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">caerulus</span></em>’<em>,</em><span class="apple-converted-space"> </span>trecând prin fenomenul de rotacizare, ar fi cele mai bune candidate pentru etimologia românescului<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">cer</span></em>’. Dar nu cumva<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">cerrus</span></em>’<em><span style="font-style: normal;">,</span></em> forma care însemna și<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">stejar</span></em>’,<i> </i>a avut o importanță anume la această trecere? Și atunci ne putem întreba, ce legătură au sesizat strămoșii noștri între cele 2 noțiuni? Se știe cu destul de multă siguranță că aceste populații, fie ele trace, dace, gete sau latine, făceau parte din marele grup al indo-europenilor, grup care venera ca primă divinitate protectoare cerul luminos. Și mai știm că acest mare grup își ținea procesiunile religioase în aer liber sub umbra deasă a stejarului, sub ‘cerul liber’. Să ne amintim că stejarul era, deci, copacul sacru divinizat la mai toate popoarele europene, cu precădere la celți, spre exemplu. Nu mai puțin sfânt aflăm stejarul în folclorul românesc. Fără a mai aminti de ‘butucul Crăciunului’, stejarul gros care ardea în vetrele țăranilor până la 1 martie, când i se lua cenușa și se împrăștia pe câmp ca să fie recolta bogată. Ba chiar cenușa stejarului sfânt se amesteca în mâncarea vitelor ca să fie mănoase. Conotația religioasă dintre cerul sfânt și cerul sfânt [sic] este destul de clară. Cu timpul însă puterea<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">cerului de cleștar</span></em>’<em><span style="font-style: normal;">, </span></em>‘<em><span style="font-style: normal;">cerul luminos</span></em>’<em><span style="font-style: normal;">,</span></em><span class="apple-converted-space"> </span>a întrecut-o pe cea a stejarului ‘cer’ și aceste omonime s-au despărțit, unul cedând locul celuilalt, românul privind<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">cerul sfânt</span></em>’<span class="apple-converted-space"> </span>și raiul, pare-se, uitând de semnificațiile mitice ale ‘cerului stejar’. Acum cineva ar putea întreba: dar ‘stejarul’? Cum e cu stejarul? E, asta e o poveste ceva mai delicată. Ne apropiem de ‘stejar’ cu teamă, ca și strămoșii noștri. Și numai dacă ne lăsăm purtați de gânduri am putea presupune că acest<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">steg</span></em>’<span class="apple-converted-space"> </span>era dătător de<span class="apple-converted-space"> </span>‘<em><span style="font-style: normal;">jar</span></em>’<i>.</i> Am putea”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVD6H5AKHWwMc4ZOVGMuZJIpsYPmP_GRjdeM6-_8dzn_Yy8gsCCSIsJ2-4BS1f9WgiRHb7ECk572fEbIAaMOg5m7nAIe8GzvFOUxzP4jLW5fZU1-N_ulbcgivtTvi6PVlLgjjiz9q34gnY/s1600/image359.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVD6H5AKHWwMc4ZOVGMuZJIpsYPmP_GRjdeM6-_8dzn_Yy8gsCCSIsJ2-4BS1f9WgiRHb7ECk572fEbIAaMOg5m7nAIe8GzvFOUxzP4jLW5fZU1-N_ulbcgivtTvi6PVlLgjjiz9q34gnY/w400-h400/image359.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitologia Keltă / Ghergă l-a indicat pe Uriașul Gargan ca fiul virginei Belisama / strălucita Zeiță știută de vechii Greci ca Pallas Atena, fertilizată de harul - divinul spirit - al bunului Zeu Belenos, existent la vechii Greci ca luminosul Apollo: aceeași conjunctură a fost și în Galileea secolului I, când Fecioara Maria a rămas însărcinată cu Duhul Sfânt iar apoi L-a născut pe Iisus / Fiul Domnului. În lucrarea “Merlin, preotul naturii” din 1995, autorul Jean Markale a consemnat că “la Celții Bretoni vechiul termen </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gargam’ însemna </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">șchiop’ - de fapt cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">coapsa curbă’ - la fel cum a fost Zeul Hefaistos / Vulcan”. Uriașul Gargan - mare mâncău, strașnic bătăuș dar cu o inimă mare - patrona rezistența Gală față de invazia Romană iar în Evul Mediu, călugării Benedictini numeau păgânii ca fiind “cei ai lui Gargan” = “Gargantua”; până în 1855 - când au fost interziși de Poliția Franceză - “Garganii din Rouen” erau reprezentări statuare priapice / falice de câțiva cm, cu 2 perechi de ochi, purtate la piept de Normande în speranța de a-și găsi bărbați potenți. Ca toponime au rămas de exemplu în Franța Livry-Gargan 48,55 lat. N, 2,32 long. E, localitatea Gargan-villar 43,58 lat. N, 1,04 long. E (în Pirinei) și înălțimi Gargan ca acelea de lângă Neufchatel-en-Bray 49,44 lat. N, 1,26 long. E, Haudivillers 49,29 lat. N, 2,14 long. E, Saffre 47,30 lat. N, 1,30 long. E, Tarentaise 45,33 lat. N, 6,39 long. E, Haute-Vienne 45,37 lat. N, 1,38 long. E, etc. Mama Belisama a lui Gargan avea inscripții dedicate în Franța, ca în Provensala Vaison-la-Romaine 44,14 lat. N, 5,04 long. E, în Saint-Lizier 43 lat. N, 1,08 long. E din Pirinei, ș.a.m.d. Tatăl Belenos a lui Gargan a fost venerat în lumea Celtă - celebrat în Festivalul Beltane ținut la luna plină de la jumătatea perioadei dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, de obicei la începutul lunii Mai, replicând ceea ce stră-Românii aveau ca sărbătoarea de Armindeni, când după 2 luni de la agățare se strângeau Mărțișoarele - cultul său solar regăsindu-se în Iliria, Noricum, Galia CisAlpină, Galia TransAlpină, etc., de exemplu fiind și patronul orașului Aquielia (dintre Triest și Veneția), având altar la Saint-Sabine 47,11 lat. N, 4,37 long. E în Burgundia, ș.a.m.d.; Irlandezii îl numeau Bile și știau că a fost tatăl lui Mile, etnonimul Milesianilor.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz_3UeYo2kw3vApkaj9EKEKZcx7FBMpLmZqV6WVR6QO6eAIi3-Mw7X20AkOyHBXM5IyFC3lAZDMi4kh9_44sWHMT9k2cQzd8AY9e-6-jcPFP8pGhFFtGV6zDVrDAtx3fum2jB0GHXUperh/s1600/image361.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="509" data-original-width="536" height="379" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz_3UeYo2kw3vApkaj9EKEKZcx7FBMpLmZqV6WVR6QO6eAIi3-Mw7X20AkOyHBXM5IyFC3lAZDMi4kh9_44sWHMT9k2cQzd8AY9e-6-jcPFP8pGhFFtGV6zDVrDAtx3fum2jB0GHXUperh/w400-h379/image361.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Galez Phil Carradice a scris în 2011 despre Celți că au provenit de la Dunăre și că au ajuns în Arhipelagul Britanic la limita dintre mileniile II î.C. și I î.C. Antropologul American Carleton Coon 1904-1981 în “Rasele Europei” a enunţat: “Expansiunea Keltă din mileniul I î.C. a fost rapidă şi extensivă, începând cu păşunile Alpine. Factorul principal de influenţă a fost cel Ilir, din Munţii Dalmaţiei / Balcanici (cu schelete de tip Nordic în acel timp, diferite de ale Mediteranilor scurţi în staturi); Kelţii în Europa întâi erau la NV de Iliri, practicau incinerarea şi purtau pantaloni - ambele de sorginte orientală - iar filologic a fost dovedită apropierea vorbirii lor de graiurile Indo-Iraniene, ceea ce înseamnă că au avut contacte culturale anterioare cu cei din Asia Centrală”. În secolul I î.C., poetul Partenie din Bitinia (profesorul de Greacă al poetului Roman Vergiliu) a afirmat în “Poveştile de dragoste” că mama lui Keltos - etnonimul Celţilor - a fost Keltina: un nume reproducând Gherghina, care s-a iubit cu Ghergarul Hercule; mai târziu şi istoricul Appian din Alexandria / Egipt a notat că etnonimul Celţilor era Keltos, frate cu strămoşul Ilirilor. Expansiunea lor culturală s-a manifestat din centrul Europei îndeosebi spre apus. Istoric, prima menţiune documentară despre ei a fost făcută în secolul VI î.C. de Carianul Hecateu din Milet, care a scris despre Ghergaii / Keltaii trăind la N de portul Marsiliei de la Delta Ronului (cel mai vechi oraş al Franţei, întemeiat de Gherghiţii plecaţi - conform istoricului Tucidide - din portul Phokaia, aflat la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gura</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gediz din golful Anatolian Cume): Keltoii erau indicaţi în Renania, adică în Valea Rinului. Corespunzător cercetărilor arheologice, primele lor manifestări individualizate au fost Alpine, chiar din secolul VIII î.C.: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergaii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Keltaii - Ghergoii / Keltoii - stabiliţi în Munţii Alpi după Războiul Troian au dezvoltat metalurgia (ei la început se întindeau între Panonia şi E actualei Franţe), printre invenţiile atribuite lor fiind potcoavele cailor şi cămăşile de zale.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXXs7IMvIB5LVkR-WH_ZQj_s2IQ8tnaQS1_lXxs0K8FqCa6aQZS3JxrdPNIuvQf72hbV_noXm62LmruPX9nswurr4HkiAKcKuzwxeRzheWyq9ZSBglS5yIpwB-G_36PdITxWnCACalT5g/s1600/image407.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXXs7IMvIB5LVkR-WH_ZQj_s2IQ8tnaQS1_lXxs0K8FqCa6aQZS3JxrdPNIuvQf72hbV_noXm62LmruPX9nswurr4HkiAKcKuzwxeRzheWyq9ZSBglS5yIpwB-G_36PdITxWnCACalT5g/w400-h236/image407.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: bold; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="RO" style="font-size: medium; font-weight: normal;">Leagănul Gherg / Kelt</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este semnificativ că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergoilor - Keltoilor / Celţilor - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">le era tipic purtatul colierelor, numite </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“torc” = “gorg” (în vechea Română denumirea era “gherdan” iar vechii Greci numeau colierele ca “ghirdar”).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Ghergaii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltaii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> i-au înspăimântat pe cei care aveau de a face cu ei din cauza Cultului Căpăţânilor: colecţionau capetele învinşilor, expunându-le la graniţele teritoriilor - practica fiind că virtuţile victimelor le reveneau - şi când se mândreau, agăţau cranii umane la grumazurile cailor, pentru etalare atât între ei, cât şi în faţa adversarilor.</span></span></div><div class="MsoNormal"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz5oy7yhDfBRP-GzWfPslU8uG5gbBpu6gnAJBfRp_wLruXRnsyjAJ6lYeNJaLUIDBpQt2jLaD9qZHwwirARAgG11I5E4qArArNz34nUMtcZeBoJddmrBX4fauWSXi-1FYINZXCtNdT_K8M/s318/image419.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="298" data-original-width="318" height="375" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz5oy7yhDfBRP-GzWfPslU8uG5gbBpu6gnAJBfRp_wLruXRnsyjAJ6lYeNJaLUIDBpQt2jLaD9qZHwwirARAgG11I5E4qArArNz34nUMtcZeBoJddmrBX4fauWSXi-1FYINZXCtNdT_K8M/w400-h375/image419.png" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: Architecture, serif; font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">În Banat au fost Celți</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Un cuvânt vechi s-a fixat de la Celții Voi / Boi pentru războinici, ca “voi” (regăsit la voinici, voivozi, etc., inclusiv la bogați / “bo-gați” care etimologic au fost “războinicii Gheți / Goți”); războinicii Celți Voi / Boi au avut multe vite / boi (animale utilizate și în războaie) iar în migrările lor Antice au intrat inclusiv în Peninsula Apenină (numită “Italiană” de la vechiul termen Grecesc “uitulos” pentru “vițel”, așa cum a scris Hellanicus din Lesbos în secolul V î.C.):</span></span></div><div class="MsoNormal">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx3lIWM0fIcz9Og7mQwPXXETfpI9xxESyoYvCnVz8UitV40dZVGwgp9KND3C14CUVGGlmewPYIh4WKwz4g9OdMmcbZzrFlPBAiRRhJvyh-4U-epdEPlu8FU_XZ58r66HCF9K1xYFj3a1RG/s1600/image365.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="761" data-original-width="1600" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx3lIWM0fIcz9Og7mQwPXXETfpI9xxESyoYvCnVz8UitV40dZVGwgp9KND3C14CUVGGlmewPYIh4WKwz4g9OdMmcbZzrFlPBAiRRhJvyh-4U-epdEPlu8FU_XZ58r66HCF9K1xYFj3a1RG/w400-h190/image365.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Migrări ale Celților Voi / Boi</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deoarece în răsărit aveau Geto-Dacii, migrarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a fost îndeosebi spre apus, în secolul VI î.C. - când au fost atestaţi documentar pentru întâia dată, de Carianul Hecateu din Anatolianul port Milet - ei ajungând masiv și în Albion / Arhipelagul Britanic. În secolul V î.C., </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Carianul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Herodot din Anatolianul port Halicarnas / Bodrum - “părintele istoriei” - a plasat “inima” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltoi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> la izvorul Dunării iar în secolul IV î.C., marele istoric Ephoros din Anatolianul port Cume al </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherghinilor</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> nota întinderea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Keltă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ca importantă la </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gura</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Rinului şi pe Insulele din larg (Celţii dominau Panonia pe atunci şi au aşteptat decesul împăratului Macedon Alexandru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” pentru a ataca Balcanii, în secolul III î.C. o parte a lor - numită Volc / Walh de Germani, respectiv Falco în Latină, adică şoimii Garko - traversând N Balcanic în Anatolia); e de știut - după cum a scris Anticul Anatolian Arrian - că atunci când Alexandru Macedon a atacat Geții de la Istru (era înaintea construcției sale imperiale), Celții de pe coasta Ionică au fost printre cei care i s-au alăturat în campania de la Dunărea inferioară: cu forța Getă nu era de glumit, asemenea alianță Makedonă-Keltă fiind necesară.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIc5Vxi-LJmTSYXzEEoE31QAeIP5Cq6s49Ho2VO306Qm_iBK6cuCB7L8BBSL1QeQxGA743iaNt30W5vjrnRSjkRZVisSAW5h6BFS7-1YBnXQv9qROvTQKzzQFPnpnsTBU8jzlpYYc21tY/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="138" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIc5Vxi-LJmTSYXzEEoE31QAeIP5Cq6s49Ho2VO306Qm_iBK6cuCB7L8BBSL1QeQxGA743iaNt30W5vjrnRSjkRZVisSAW5h6BFS7-1YBnXQv9qROvTQKzzQFPnpnsTBU8jzlpYYc21tY/s400/image002.gif" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Regele Bitiniei Nicomedes / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Niko-Medes” (278-255 î.C., însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gânditorul Victoriei”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Nike” fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Victoria” iar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Medes” fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gânditorul”) a invitat 10 mii de militari Celţi - dublaţi de femeile şi copiii lor - ca să-l ajute la preluarea puterii în Regat, devenit independent prin efortul bunicului său, care l-a înfrânt pe unul dintre generalii împăratului Makedon Alexandru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”; stabiliţi acolo - îndeosebi în 3 cetăţi Ghergane, anume Ankara / întemeiată de fiul regelui Gordios, capitala Gordion / întemeiată de Gordios şi Pessinos / principalul loc cultic al Gherghiţiei - acei Celţi (între care o bună parte erau “şoimii” Walh / Volc) au precedat invazia Romanilor spre răsărit, aceia supunându-i în 189 î.C. prin bătălia de la Muntele Olimp din Bitinia: Romanii au inclus regiunea locuită de acei Celţi răsăriteni - numiţi Gauli - în ceea ce din secolul următor a fost ştiută ca provincia Galatia a Imperiului Roman (în secolul I î.C., Diodor din Sicilia anunţa că “inima” Keltă pe atunci era Galia / Sudul Franţei actuale, ce avea capitala Gergovia). Keltaii / Ghergaii aduceau jertfe umane Zeului Teutates (generic însemnând “Zeul Tribului”, de altfel şi cuvântul Irlandez “Tuath” însemnând “principatul tribului”); mai multe Zeităţi concurente s-au oferit pentru titlul de Apollo, ca de pildă Grannus (care s-ar părea că-l desemna).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQSQUn9Zwu4OO56nrsaD0QGtT2-p-zzCiaWo0Jbj8JfT8cTU_yCfLGYwxvvYKF15djqSqDZvjifW_vI9vB3hmF4U3nlpJKVz0HX6dXqfQA29DM1Ol0Pg5csBqvaaIuQf7EuuBSajRwITtS/s1600/2.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="218" data-original-width="748" height="116" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQSQUn9Zwu4OO56nrsaD0QGtT2-p-zzCiaWo0Jbj8JfT8cTU_yCfLGYwxvvYKF15djqSqDZvjifW_vI9vB3hmF4U3nlpJKVz0HX6dXqfQA29DM1Ol0Pg5csBqvaaIuQf7EuuBSajRwITtS/s400/2.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Migrări ale Celţilor</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: x-large;">Teologul Origene a scris în “Philosophumena” 1:2 că “Tracul Zalmoxis învățase pe druizi - printre altele - inclusiv divinațiunea prin numere”: în Cultura Keltă, elita druidă și Cavalerii erau printre cele mai respectate categorii (așadar, influența religioasă dar și științifică exercitată de Zalmoxe - foarte apreciat în spațiul Român - asupra celor din spațiul Kelt a fost atestată Antic). În “Mitologia română”, academicianul Romulus Vulcănescu a scris: “Unele grupe etnice de celţi au fost confundate cu populaţiile hiperboreene, pentru că au lăsat urme de monumente megalitice şi un simbolism complicat al nordului întunecat, o castă sacerdotală - druizii - sanctuare de piatră, gropi rituale, câţiva arbori sacri: stejarul (pe care creştea vâscul / simbolul vieţii) şi alunul. S-a descoperit la ei cultul capetelor tăiate prin vânătoarea de capete, ca şi cultul sacrificiilor umane. Puterea boienilor (o populaţie celtică din Dacia) a fost desfiinţată de regele Burebista iar restul unor cete celtice de la periferia Daciei au fost eliminate de cucerirea romană”.</span></div><div class="MsoNormal">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDnFzw-eHYyLNrNvT1A-jfuWS9l6O3jpQDPRMKQ-Nkt9QQDERsnTJ1qwxyqTafArm_w7B8S4Vh_Zt5S5BPl8kWvK2W4gHAhRBlRlQCW1CAU_HDerWgfO0P1haZeJwwJI4jfv0pNXMCCdLZ/s1600/image425.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="363" data-original-width="500" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDnFzw-eHYyLNrNvT1A-jfuWS9l6O3jpQDPRMKQ-Nkt9QQDERsnTJ1qwxyqTafArm_w7B8S4Vh_Zt5S5BPl8kWvK2W4gHAhRBlRlQCW1CAU_HDerWgfO0P1haZeJwwJI4jfv0pNXMCCdLZ/w400-h290/image425.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Lumea Celtă <br />(prezentată de Jeffrey King, 2019)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Irlanda, Colina sacră Tara 53,54 lat. N, 6,36 long. V a fost un loc deosebit de important, de la sfârşitul Epocii Pietrei până în Era creştină: fortificată în Epoca Fierului, Colina a devenit reşedinţa regilor Irlandei. Regalitatea la Celţi / Gherghi era sacră, dobândindu-se după ce viitorul rege avea contact sexual cu Zeiţa care simboliza Regatul sau cu un substitut cabalin al ei; în lucrarea “Topografia Irlandei” din secolul XI, episcopul Valon Gerard din Cambrai 50,10 lat. N, 3,14 long. E / Franţa a scris despre ungerea regelui Irlandez, având ca episod central acuplarea în public a lui cu o iapă albă, a cărei carne fiartă era apoi mâncată de întreaga adunare: prin împreunarea dintre ei, omul şi iapa reproduceau cununia celesto-terestră, viitorul rege substituindu-se divinităţii Cereşti pentru fecundarea Gliei reprezentată de animal. La sfârşitul Antichităţii, Keltoii Merovingieni - în actuala Franţă - anunţau că aveau strămoşii Troiani iar la începutul Evului Mediu Ghergaii erau printre cârmuitorii Albionului / Arhipelagului Britanic, aşa după cum au rămas urmele lor mai ales în Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda (până în N Insulei Irlandei, ca de pildă Lacul Gherg, stăpânit de Dinastia Gherg); în Bretania - cel mai Vestic teritoriu al Franţei - dar şi în Arhipelagul Britanic s-au păstrat de-a lungul timpului cel mai bine rădăcinile Kelte, semnificative în prezent fiind de pildă Ţara Galilor şi Scoţia în Marea Britanie, respectiv Irlanda. Genetic patern, în prezent profilul masculin Celt este consistent între Vestul Panoniei / Austria și Oceanul Atlantic (în imaginea următoare se poate observa că genul central European - de la Dunărea mijlocie și inferioară - în care domină Românii, este de tip deosebit față de restul ansamblului):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF_I4pUvEZvxL5uHT1uQ6sV3E3LETyaJ8x4loCV22tAUCMUN8DCvHmYS0yCyYyw88VTTb2viOcTotAr5joGfc8s-sE7vt6ewg0OvjVzraWH0DM4LFqK2b8pvB19GAbL8En5DJ1YCLfxVol/s1600/image387.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1441" data-original-width="1600" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF_I4pUvEZvxL5uHT1uQ6sV3E3LETyaJ8x4loCV22tAUCMUN8DCvHmYS0yCyYyw88VTTb2viOcTotAr5joGfc8s-sE7vt6ewg0OvjVzraWH0DM4LFqK2b8pvB19GAbL8En5DJ1YCLfxVol/w400-h360/image387.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Grupările bărbătești Europene</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Zeul Dagda / “Tatăl tuturor” se numea în vechea Germanică “Valu-fadher”, în Bretonă “Valu-patir”, în Irlandeză “Olla-thair”, etc.; ca fapt divers - de Română transcrisă fonetic - e de remarcat la istoricul Britanic John Chamberlayne 1666-1723 că a publicat în 1715 versiunea Celtă / Galică a rugăciunii “Tatăl nostru” (anunţată ca utilizată contemporan cu el pe atunci în Wallice / Walles = Ţara Galilor): “Poerintele nostru cela ce esti en cheri / Svintzas case numele Teu / Vie emperetzia Ta / Facoesa voe Ta en tzer ase si pre poement / Poene noastre tzafoetzioace doe noaoe astezi / Si lase noaoe datorii le noastre, cum si noi se loesoem datornicilor nostri / Si nu dutze pre noi la ispitire / Tze ne mentueste pre noi de viclianul. Amin”. După cum majoritatea urmașilor Celților acceptă sosirea unei bune părți a strămoșilor dinspre răsărit, așa și unii Români ar putea accepta sosirea unei bune părți a strămoșilor dinspre răsărit.</span></span></div>
</div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJNY7GtbGl6giqvhSvqnxtMUYtlr-qHdk-V95qaUGzdJyTpPElkdASM5fJIojpOLUdzeZ57kvZeOhisZ33U-FYbLaATPBWKjStR7o6I0iMk9ypH1GrLkP5leb2tQIaNsGRFYocBfj-YOUY/s1600/4.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="412" data-original-width="416" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJNY7GtbGl6giqvhSvqnxtMUYtlr-qHdk-V95qaUGzdJyTpPElkdASM5fJIojpOLUdzeZ57kvZeOhisZ33U-FYbLaATPBWKjStR7o6I0iMk9ypH1GrLkP5leb2tQIaNsGRFYocBfj-YOUY/w400-h395/4.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Naţiunile Celte acum</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span lang="RO" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-32424076875023388802014-01-14T07:58:00.003-08:002020-12-14T00:16:35.122-08:00143. Profetul Gharga<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2LftIl29jUbOfFx_vDv1httiEopGhr4X5wZXS2I_CZfi4C43NSswuE3e84GCglfcy_lx_noOWHxdLknc47ES7T2QOF7RLcT965TlssnH5H9J_SJX7GmqTlK9k5gDodBCFQkP3ZM3NEt8/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2LftIl29jUbOfFx_vDv1httiEopGhr4X5wZXS2I_CZfi4C43NSswuE3e84GCglfcy_lx_noOWHxdLknc47ES7T2QOF7RLcT965TlssnH5H9J_SJX7GmqTlK9k5gDodBCFQkP3ZM3NEt8/s400/image002.gif" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">În Vechea Lume, profeţii stabileau legăturile dintre lumea muritoare şi cea nemuritoare: erau mesagerii / curierii dintre Zei şi oameni; profeţii interpretau fenomenele meteo, zborul păsărilor, visele ori ghiceau în măruntaiele animalului sacrificat, deseori după drogare, beţie, etc. (când se apropiau de dispoziţia adecvată dialogării cu divinul). Înaintea Războiului Troian, în familia Vest Anatoliană Gharga - ulterior notată Khalkas, Chalcas, etc., în pronunţie Greacă “Khelkă” - erau profeţi, Magi cotaţi drept cei mai buni din lumea de atunci (ultimul ei exponent - profetul Gharga/s scris şi Calchas / Khelka - a sfârşit în V Anatoliei, datorită competiţiei pe care îngâmfat a avut-o cu alt profet, imediat după Războiul Troian); înaintea lor au mai existat profetele Gherghite / Gorgone ale Marii Zeițe Ghirghe, ș.a., instituția profeției fiind preluată apoi de exemplu și de către vechii Evrei - prin profetul lor Moșe / Moise (de la care le-a rămas denumirea religiei ca mozaică), urmat de ceilalți profeți / proroci biblici - ș.a.m.d. Rolul profeţilor în timpul Războiului Troian - cât şi mult ulterior - era foarte semnificativ iar Magul Gharga = Khalkas / Chalca a fost cel mai puternic profet din lume atunci; decizia pentru care dintre cele 2 tabere să se alăture a fost luată după ce Anatolienii Cariani - aliaţi cu Troianii - i-au răpit sora (obicei rămas din Epoca Pietrei, din vremea când Neandertalii răpeau femeile vânătorilor-culegători Homo Sapiens). Istoricii au considerat familia profetului Gharga cu rădăcini Troiane, cooperarea sa cu Aheii datorându-se dorinţei stopării abuzurilor V Anatolienilor, forţarea apropierii lor - a profetului cu Aheii - însă nefiind uşoară (deseori cu fricţiuni ale părţilor). Aşa cum a scris Apollonius Rhodius în </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Argonautica” 1:139, la sfârşitul Epocii Bronzului, înaintea Războiului Troian, profetul Thestor Gharga era supranumit “Idmon” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Id-mon” - însemnând cunoscătorul om al Idei - la fel ca şi tatăl său, care a fost nepotul şefului Lapiţilor din Tesalia: cei care au inventat căpăstrul (pe de altă parte, vechii Eleni au afirmat că profetul Gharga / Calchas - fiul profetului Thestor Gharga, notat şi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> Thestorides</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Kalkhas - </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">îl avea ca strămoş pe Titanul Gadeir / Prometeu, prin filiaţia Deucalion-Hellen-Aeolius-Cretheus-Amyhaon-Melampus-Abas). Înaintea Războiului Troian (într-un timp pe când Evreii în Egipt erau sclavi iar primul lor profet - moşul Moise - n-apucase încă să prezică), profeta Theonoe Gharga - fiica profetului Thestor Gharga - a fost luată ca sclavă în Caria; agresiunile V Anatolienilor după fete deranjau profund (un alt exemplu a fost când prinţul Troian Paris a luat-o pe regina Spartană Elena). După eliberarea surorii răpită în Caria, tânărul profet Gharga a prezis Aheilor că Războiul Troian (provocat - oficial, din perspectiva Aheilor - de aroganţa prinţului Paris din Troia) urma să dureze un deceniu iar pentru victorie agresorii aveau nevoie de războinicul Ahile, însă totodată a enunţat şi că Regatul Troiei, respectiv oraşul / capitala putea cădea mai uşor prin strategie decât prin lupte; alte condiţii ce le-a anunţat au fost despre Chryseis - fiica preotului Troian din neamul Ardys - să nu fie captivă Aheilor (pentru că aceea putea comanda ciuma peste ei), că fiica regelui cârmuitor al Aheilor trebuia sacrificată Gherghitei Zeiţe Artemis, etc. Poetul Homer a notat în “Iliada” că în interpetarea zborului păsărilor profetul Gharga / Kalkas n-avea rival iar Kointos din Smirna / Izmir - în “PostHomerica” 9 - a afirmat că Gharga de asemenea era neîntrecut în “citirea” măruntaielor duşmanilor căzuţi pe câmpul de luptă. În 1997, cercetătorii Carlos Parada şi Maicar Forlag au studiat familia Gharga / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Κάλχας</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">: “Calchas a avut 2 surori, Leucippe şi Theonoe, care a fost răpită de pe plajă de către piraţi Cariani; tatăl Thestor imediat s-a luat după acei piraţi dar a fost şi el reţinut ca sclav. După un timp, Leucippe a plecat în căutarea lor şi ajunsă în Caria, când a fost văzută de sora captivă - devenită concubina conducătorului Carian - a fost confundată de aceea cu un preot chipeş, trezindu-se cu o invitaţie la amor; fiind refuzată, Leucippe i-a poruncit moartea iar pentru execuţie a fost chemat s-o facă nimeni altul decât sclavul Thestor. Aşadar, tatăl Thestor - care nu ştia că avea s-o omoare pe fiică-sa Leucippe - a primit sabia de la fiică-sa Theonoe; profeţii nu vedeau mai bine decât ceilalţi oameni: nici unul dintre ei nu s-au recunoscut. Însă deoarece faptele nu se întâmplă pentru nimic, când a intrat cu sabia în mână în celulă a avut buna idee să strige că se numea Thestor, că şi-a pierdut fetele Theonoe şi Leucippe, că era un om mizerabil şi i s-a ordonat să comită o crimă. Thestor nu era genul de ucigaş care după faptă să se scuze că a respectat comanda, aşa că a întors sabia spre el însuşi pentru a-şi curma propria viaţă, însă Leucippe - auzind numele - i-a smuls-o şi (după ce s-au clarificat reciproc) împreună cu tatăl a mers spre Theonoe, s-o omoare; dar încă o dată, numele strigate înaintea faptei au dus la descoperirea identităţii tuturor, aşa că familia regăsită s-a putut întoarce acasă, cărând şi daruri primite de la conducătorul Carian. Pe atunci, Calchas profeţea în Megara, anunţând - printre altele - şi că Troia nu putea fi cucerită fără implicarea lui Ahile sau că Troia va cădea după un deceniu (era în anul după ce regina Spartei a plecat la Troia cu prinţul Paris): flota Aheilor - pornită contra Troianilor - tocmai s-a întors din Misia, unde a acostat din greşeală. Telephus - conducătorul Misiei - l-a confirmat pe Calchas: deşi Aheii au fost izgoniţi din Misia, Telephus a fost rănit de Ahile şi deoarece rana nu i se vindeca, oracolul i-a spus că numai cine l-a rănit îl putea vindeca, ceea ce l-a determinat să navigheze în Argos - unde locuia Ahile - implorându-l să-l trateze, oferindu-şi în schimb colaborarea la luarea Troiei; Ahile l-a vindecat prin presărarea din rugina de pe suliţa sa pe rană iar Telephus apoi a făcut ceea ce a promis (confirmând acurateţea informaţiei deja oferită de Calchas prin mijloacele splendidei sale arte). După ce Aheii s-au strâns din nou pentru invazie, vânturile potrivnice nu permiteau flotei plecarea; profetul Calchas a spus că navigaţia nu va fi posibilă decât atunci când cea mai neprihănită fiică a regelui Agamemnon va fi jertfită Zeiţei Artemis: corespunzător viziunii lui Calchas, Zeiţa pretindea compensare căci a auzit cuvintele tari pe care Agamemnon le-a spus pe când vâna un cerb: ‘Nici Artemis nu putea mai bine’. După acel eveniment, vânturile au pornit şi flota Aheilor a ajuns la Troia. În ultimul an de asediu, când ciuma bântuia tabăra Aheilor, profetul Calchas - protejat de războinicul Ahile - a afirmat că aceea s-a datorat batjocoririi unui preot al lui Apollo de către Agamemnon, ceea ce a provocat reacţia regelui (după cum apar vorbele lui Agamemnon către Calchas în ‘Iliada’ 1:105-107): ‘Calcha, tu cobe, în veci nu mi-ai spus o prielnică vorbă / Răul plăcutu-ţi-a pururi şi pururi menit-ai a rele / Nici ai rostit oarecând şi nici făptuit-ai vreun bine’. În al zecelea an - aşa după cum a profeţit Calchas - Aheii au cucerit Troia prin stratagema Calului Troian, în care era ascuns însuşi profetul, împreună cu alţi războinici. Învingătorii au fost cruzi cu învinşii, omorând mulţi locuitori; degradarea demnităţii învinşilor a fost amplificată nu doar prin curgerea de sânge, ci şi prin abuzurile sexuale produse, ca să fie umiliţi şi mai mult: Aheul Ajax - mai mult bandit decât ostaş - a violat-o pe Casandra în mijlocul confuziei creată de atacul prin surprindere, ceea ce l-a făcut apoi pe Calchas să afirme că Zeiţa Atena era furioasă pe impietatea lui Ajax şi de aceea întoarcerea Aheilor acasă urma să fie catastrofală. După Războiul Troian, coaliţia Aheilor s-a dispersat şi liderii au urmat diverse drumuri spre casele lor. Calchas s-a îndreptat spre S prin Anatolia; la Colophon l-a întâlnit pe profetul Mopsus, pe care l-a testat, întrebându-l câte smochine erau într-un pom sălbatic din apropiere şi când acela a răspuns exact - smochinele fiind numărate de martori - Calchas a închis ochii şi a murit, fiind îngropat la Notium (între Colophon şi Efes)”. Despre Megara e de știut ce a scris istoricul Italian Guido Mansuelli în cartea “Civilizațiile Europei Vechi”, anume că “a fost întemeiată de V Anatolieni, apoi ocupată de Doriani; după Războiul Troian a fost o mare colonizatoare, formând la Strâmtoarea Kherkel / Bosfor posesiuni ce-i permiteau controlul intrărilor în Marea Neagră: Chalcedon pe țărmul răsăritean și Byzantion pe țărmul apusean. Megara a cucerit și Salamina; a căzut apoi sub dominația Spartei și a încetat să mai joace un rol important”. După Războiul Troian, Dorianii din Megara au fost urmașii Heraclizilor din Bazinul Dunării inferioare, unde au avut Regatul cu capitala Gherghina / Barboși (la cotul Fluviului): onomasticile Gherghina / Galați la Vadul Gherghișan al Dunării și Chalche-don la Vadul Cherchel al Strâmtorii Bosfor nu s-au ivit întâmplător.</span></span></div>
</div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="335" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2VcYCpI49pYKmrKG0nXgL1uXg0cxfUuNTsXf_pBeqhYvsw_jxiYgTWiIaDc532zpmpg3zr63oowZxQ3tn1r3AR_jHJdh2urb79xR40vP6uf7rWgK9ghMmp-HyGGSJfCHn9NOlD3oMVqw/w400-h335/image227.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: 700;"><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium; font-weight: normal;">Întoarcerea Aheilor</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2VcYCpI49pYKmrKG0nXgL1uXg0cxfUuNTsXf_pBeqhYvsw_jxiYgTWiIaDc532zpmpg3zr63oowZxQ3tn1r3AR_jHJdh2urb79xR40vP6uf7rWgK9ghMmp-HyGGSJfCHn9NOlD3oMVqw/s1600/image227.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<div class="MsoNormal">
<div class="MsoNormal" style="font-weight: bold; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0px;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: large;">Academicianul Aromân George Murnu - care în 1938 a tradus “Iliada” în Română - a comentat ura regelui Aheilor Agamemnon faţă de profetul Gharga (“Fiul lui Testor, întâiul şi fala prorocilor / Care ştia câte-au fost mai demult, câte sunt, câte fi-vor / Şi cârmise ale Aheilor vase pe mare spre Troia / Numai cu darul ghicirii, cu care-l cinstise Apollo” / “Iliada” 1:69-72): “Este posibil ca aluzia (faţă de cobitorul profet) să se refere la jertfirea fiicei lui Agamemnon, Ifigenia, prezisă de Kalkhas, drept chezăşie a declanşării expediţiei împotriva Troiei; în acest caz, încă o trăsătură de caracter - ranchiuna - completează portretul moral al lui Agamemnon, creionat în versurile precedente şi întregit în continuare de cântul întâi al ‘Iliadei’, o adevărată radiografie morală din perspectivă epic-narativă a regelui. Euripide (prin ‘Ifigenia la Aulis’) nu pare a porni în descifrarea mecanismelor psihologice ale eroului de la datele oferite de Homer în această parte a ‘Iliadei’ şi elimină cu totul, din perspectiva responsabilităţii personale a individului în raport cu destinul, rolul profetului Kalkhas din evenimentele tragediei”. Profetul Gharga / Kalkhas şi-a prevăzut moartea - ca apărând atunci când alt profet va fi mai bun ca el - şi la scurt timp după Războiul Troian a murit de inimă, în urma unei competiţii de ghicit avută lângă Colophon / V Anatoliei. Este de observat că nici un Elen vechi nu a scris despre Troia; ciclul epic Troian a fost realizat doar de alţii (începând cu preotul Frigian Dares, implicat în Războiul Troian - deci martor ocular, al cărui nume poate fi echivalat cu cel al dinaștilor Geto-Daci Duras - utilizând alfabet Fenician, scrierea sa fiind tradusă de Romanul Cornelius Nepos 110-25 î.C.), majoritatea autorilor provenind din mediul navigatorilor Anatolieni:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Kyprias din portul Halicarnos / Bodrum (corespunzător Carianului Demodamas din Milet, a scris “Iliaka” şi “Cypria”, despre cauzele Războiului Troian)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Homer din portul Cume (autorul operei “Iliada”, “Întoarcerea” / “Nostoi” şi “Odiseea”); Gherghinului poet Homer îi este atribuită şi lucrarea “Amazonia”<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Arctinos din portul Milet (în secolul VIII î.C. a realizat “Aethiopis” despre aliaţii Troiei şi “Distrugerea Troiei”)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Lesches din Insula Lesbos (în secolul VII î.C. a scris “Mica Iliadă”, despre confecţionarea Calului Troian)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">Eugammon din portul Cyrene (în secolul VI î.C. a scris despre uciderea lui Ulise de către Telegon, fiul lui Circe)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: Symbol; font-weight: normal;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;">ş.a.</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy6sgzTw1yK0t9qabfJvbq7IuDjzaWk-JXuBC_PygxOz8NVXbBxAv1kmwhQEeGn4vaESk6ks4DM4S5PY46WrYwVNp0aKj-n_qau008xrIhXyEmW5dU4ZfsHhRJGQ2yOV7JWmFZNtLp0nNq/s1600/image098.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="193" data-original-width="290" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy6sgzTw1yK0t9qabfJvbq7IuDjzaWk-JXuBC_PygxOz8NVXbBxAv1kmwhQEeGn4vaESk6ks4DM4S5PY46WrYwVNp0aKj-n_qau008xrIhXyEmW5dU4ZfsHhRJGQ2yOV7JWmFZNtLp0nNq/w400-h266/image098.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: 400; text-indent: 0px;"><span style="font-size: large;">La începutul secolului XVII, inspirat de “Romanţa Troiei” scrisă în secolul XII de poetul Francez Benoît de lângă Tours, dramaturgul Englez William Shakespeare a realizat piesa “Troilus şi Cresida”, Medieval fiind presupusă dragostea fiicei Cresida a profetului Gharga pentru prinţul Troian Troilus.</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_5ApGeD8yN_V7Cs3REHDNS7qXm2lho5hA7LzMFgNYm4akEHxy26zWtWpOzDl5F86a9MK_sLm1Nw5aJQmmT9X-LkRvBR2Kwzd0SCGgrYFBYzEimfONroJRos_onA-uB9GAznqsnmd2bfQ/s1600/image229.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_5ApGeD8yN_V7Cs3REHDNS7qXm2lho5hA7LzMFgNYm4akEHxy26zWtWpOzDl5F86a9MK_sLm1Nw5aJQmmT9X-LkRvBR2Kwzd0SCGgrYFBYzEimfONroJRos_onA-uB9GAznqsnmd2bfQ/w392-h400/image229.jpg" width="392" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: bold; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="RO" style="font-size: medium; font-weight: normal;">Profetul Gharga / Calchas</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: -24px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"></span></span></span></span></span></span></span></span></span> </div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-8991753772354633532014-01-12T06:38:00.006-08:002020-12-13T08:09:35.889-08:00126. Gherga şi Ghargoii <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkQegTZ9cLy_XB6FQ0_7tvQhd7VR0F4j2o9U1lmYf48cczB1n1pxHH2-g998LhorjpMOZy3qBqTbWPeIYxFwfKoYyqaQw6bQmJzDtTKoHvHj0CbxHkx_piyHCPBaw3i4Q8qNf-1B0W-nM/s1600/image255.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkQegTZ9cLy_XB6FQ0_7tvQhd7VR0F4j2o9U1lmYf48cczB1n1pxHH2-g998LhorjpMOZy3qBqTbWPeIYxFwfKoYyqaQw6bQmJzDtTKoHvHj0CbxHkx_piyHCPBaw3i4Q8qNf-1B0W-nM/w400-h272/image255.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Anatolia şi Caucazul se întâlnesc la Marea Neagră, în ceea ce au fost ştiute ca regiunile vecine Pontus / Khaldia în Anatolia şi Kholkis / Georgia în Caucaz: ambele regiuni vecine - Anatoliană şi Caucaziană - au fost populate de Ghergari şi Amazoane; Khaldia - Latin Chaldia - reproducea Garghia pentru Pontus (de altfel, Pontus Gargarus - primul Zeu acvatic - se regăsea firesc în onomastica locală) iar Gorghis / Kholkis face parte din Georgia.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTH4_WOUC-dy7R9eqP9s3CqpFxJrNLKvVL1yhErzZKeRpd1154jRF__e0W4Vu_X17xaU6Tpk5kwbBOLOIyak29CJ3Fv1PtLSNEzf9EyTRzu5_ltPUDwS7YOZIXXcYk86m2CsLUFvw1Fsc/s1600/image257.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTH4_WOUC-dy7R9eqP9s3CqpFxJrNLKvVL1yhErzZKeRpd1154jRF__e0W4Vu_X17xaU6Tpk5kwbBOLOIyak29CJ3Fv1PtLSNEzf9EyTRzu5_ltPUDwS7YOZIXXcYk86m2CsLUFvw1Fsc/w400-h202/image257.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Pontus / Garghia</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Pentru Ghergari în Anatolia se folosea Ghargoi iar în Caucaz se folosea Ghargari; se poate observa plasarea Anatolianei regiuni Pontus / Garghia între Caucaz și Capadochia. Amazoanele - femeile Gherga - din regiunea Pontus au fost de-a lungul vremurilor, timp foarte lung, chiar de milenii, în legătură cu Ghergarii, nu doar cu cei din Caucaz, ci şi cu cei din Canaan (SE) şi Caria (SV). De exemplu, din N </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Ca</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">naanului până în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Kilikia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> - având în răsărit importantul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Garga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">miş - după Războiul Troian s-a consolidat Regatul Tubal, istoricul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Georgian</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> Ivane Javakhishvili 1876-1940 considerându-i localnicii (vorbitori de Luviană = Luwiană / Lelegă) ca strămoşii Tibarenilor stabiliţi în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Kholkis</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">, de la care a apărut denumirea de Iberi în Caucaz; locuitorii Iberi - ai fostei Iberia din Caucaz / azi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Georgia </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">- erau generic numiţi astfel chiar şi dacă nu aparţineau tribului Tibarenilor / Tuvalilor, ci doar pentru că erau din zonă. Tibarenii - Iafiţii / </span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">“Însemnații”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> lui Tubal, nepotul patriarhului Noe - s-au stabilit la răsărit de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Ghargoii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Khaldoii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">din regiunea Pontică, numită bizantin </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Chaldia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> (o rezonanţă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Gharghia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">); prima colonie Greacă / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Cariană</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> a fost în secolul VIII î.C. cea a Miletului, stabilită în tărâmul Amazoanelor la Trapez / Trabzon, aşezare devenită capitala </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Chaldiei</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> - adică a regiunii populate de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Chaldoi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">/ </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Ghargoi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> - Medieval administrată de guvernatorii din Dinastia </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Gabras</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> începând cu secolul XI, apoi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Chaldia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> fiind inima Imperiului Pontic al Trapezuntului, desfiinţat de otomani în secolul XV (în 1970, istoricul Britanic Anthony Bryer a scris despre nobilii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Gabras</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"> dintre anii 979 şi 1653, ca fiind aristocraţii autohtoni de pe înălţimile regiunii, păstrătorii vechilor Tradiţii locale). </span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Gabras era legat de Aramaicul Gabră însemnând “om” - după cum a afirmat orientalistul Iranian Mansour Shaki - şi era utilizat inclusiv pentru Magii zoroaştri din Mesopotamia; interesant e că la Fenicieni - dar și la Arabi - cu denumirea de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">“</span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Khabr” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">“</span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Khabar” s-a fixat termenul pentru </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">“</span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">mormânt”. Tibarenii - care îl aveau ca strămoş pe Tubal / Tuval, fiul lui Iafet / Iaphet, băiatul lui Noe - s-au stabilit la E de Ghargoii / Khaldoii din Chaldia, pe teritoriul actualei Georgia / fosta regiune Kholkis a Amazoanelor, fiind denumiţi Iberi / Iveri (Greceşte, Iapet / Iabet avea înţelesul de “Însemnat”): în secolul I, istoricul Evreu Iosif Flaviu a scris că “Tibarenii, urmaşii lui Tubal, sunt acum Iberii” din Caucaz, despre ei Anatolianul Strabon în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">“</span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;">Geografia” XI 14:5 afirmând că acolo au învăţat metalurgia de la Chaldoi / Ghargoi (de altfel, Vechiul Testament a consemnat că la conducerea “Tu-Val” / Tubal, adică a Iberilor, era Gog - în Ţara Magog - identificarea de către Sf. Ambrozie în secolul IV fiind că referinţa era despre sursa Goţilor, apoi Medieval cârmuitorii Khazari, în N Caucazului, pretinzând că descindeau din Magog; în secolul IX, călugărul Christian Duthmar a relatat că “există sub baldachinul cerului, în ținuturi unde nu există nici un creștin, oameni care se numesc Gog și Magog și care sunt Huni iar printre ei se află un neam numit de Gazari, care sunt tăiați împrejur și care aplică neabătut toate învățăturile mozaice”).</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdF4Xhak-tgR7p-i_Mar7bVEwxhiXOmzQUZ-8nvwG4PJumgm8x9V3KXq3l7OkYlVYy7lo_uJ7dA90OcGMc2LgIqKWM7_EYX1coQ4zn3kJnzci9ttgOlSd0fJbo80qL9iZPv146p43oU9kH/s1600/image474.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="275" data-original-width="430" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdF4Xhak-tgR7p-i_Mar7bVEwxhiXOmzQUZ-8nvwG4PJumgm8x9V3KXq3l7OkYlVYy7lo_uJ7dA90OcGMc2LgIqKWM7_EYX1coQ4zn3kJnzci9ttgOlSd0fJbo80qL9iZPv146p43oU9kH/w400-h255/image474.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Schiță de Ionela Achim (2017)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În 2017, cercetătoarea Ionela Achim din România - autoarea lucrării “Gog și Magog: prima civilizație a rasei albe europene sau Protoistoria popoarelor europene” - a scris despre MaGog și Gog: “Acele populații, care inițial și-au făcut simțită dominația în jurul Mărilor Caspică și Neagră, au dat naștere primei civilizații a rasei albe indo-europene, fiind cunoscute ca neamurile lui Magog și Gog. Aceia au fost nepoții lui Noe din potopul biblic iar din urmașii lor s-au format - potrivit izvoarelor istorice - semințiile scito-trace sau protolatine, dintre care s-a impus ramura mesageților de la nordul Mării Caspice și ramura geților de la nordul Mării Negre și a Dunării. Urmașii lui Gog și Magog s-au răspândit în întreaga Europă și au dat naștere popoarelor europene actuale și a civilizației rasei albe din acest areal”. Este evident oricui că dintre cei 3 fii ai lui Noe nu au putut apărea cele 3 soiuri umane actuale, căci ei n-aveau cum fi unul negru, unul alb şi unul galben (chiar dacă părinţii celor 3 - adică patriarhul Noe şi soţia Emzara - ar fi fost de culori diferite), însă flăcăii lor - care au fost pe arcă - prin neveste puteau fi progenitorii noii omeniri, căci la data diluviului biblic deja cele 3 tipuri Homo Sapiens, anume negru / originalul Homo Sapiens, alb / influențat Neandertal și galben / influențat Denisovan, existau: biblicul patriarhat nu putea fi fără contribuţia păgânului matriarhat.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7tAWNwpT8Skq3YYqFfBt-0odwyrCmONz1t1eUBzHS0yBYHA6tEzELWLTaHEZfdC-hu55e9NQEut09k7OmnuyvLHzdluDisJ0EeRad0uw0yFD7hbs0umlesQY18C0TwZ_DZI9Kf9aoJj2/s602/image532.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="353" data-original-width="602" height="235" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7tAWNwpT8Skq3YYqFfBt-0odwyrCmONz1t1eUBzHS0yBYHA6tEzELWLTaHEZfdC-hu55e9NQEut09k7OmnuyvLHzdluDisJ0EeRad0uw0yFD7hbs0umlesQY18C0TwZ_DZI9Kf9aoJj2/w400-h235/image532.png" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-size: medium;">Negroizii, Caucazienii și Mongoloizii</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Antropologul American Carleton Coon în “Rasele Europei” din 1939 a enunţat: “Oamenii au o diversitate ce nu se mai întâlneşte la alte vieţuitoare, produsă şi cu o rapiditate uimitoare: există pitici şi uriaşi, creţi şi chei, etc.; diferenţierea mare a fost însoţită şi de o amestecare mare, vestigiile arătând că mai frecventă a fost împerecherea negreselor cu albii iar invers (albele cu negrii) s-a întâmplat doar ocazional. Având în vedere complexitatea speciei umane dar şi particularităţile derivate din faptul că e cea mai veche vieţuitoare ‘domestică’ / ‘casnică’ dintre toate, nu e uşor de definit conceptul de ‘rasă’. Schema trebuie să fie elastică, în funcţie de amalgam, de selecţie şi de răspuns la mediu; caracterele pot fi dominante sau recesive: de exemplu, blondismul infantil se poate estompa la maturitate ori mongolismul infantil poate dispărea în stadiul adult. Selecţia a fost determinată de factori ca geografia, deficitul de minerale ori vitamine, întâlniri culturale, respectiv de migrări (de obicei, tipul de oameni plecaţi - concluzie rezultată din măsurători concrete ştiinţifice - nereprezentându-i integral pe cei rămaşi, de exemplu agricultorii dunăreni din neoliticul timpuriu perpetuând în Europa un model fizic care mai târziu a fost înlocuit în casa lor originară). În paleolitic, Homo Sapiens a descoperit câteva lucruri esenţiale, printre care îmbrăcămintea (echivalentă unui strat de blană suplimentar în rândul animalelor) şi ‘descifrarea’ principiilor de reproduceri ale animalelor şi plantelor - precum şi modul de a controla reproducerile - ceea ce a dus la ‘revoluţia’ domesticirii animalelor şi creşterii lor, respectiv la cultivarea plantelor: economii duale care au creat civilizaţiile; acele elemente au dus la efecte cu consecinţe de anvergură, ca utilizarea terenurilor - inclusiv ‘traversarea’ barierelor arctice - şi abundenţele alimentare, ceea ce a permis înmulţirea foarte mare a oamenilor (desigur că vorbirea, folosirea focului şi a uneltelor, etc. au ajutat procesele respective). Nu toate ramurile speciei Homo Sapiens au participat la rezultate, după cum nici cei care au participat n-au împărţit rezultatele în mod egal. În lume, progresul a fost în Emisfera Nordică, la întâlnirea Homo Sapiens cu Neandertal. În timpul când bune părţi ale Europei şi Siberiei erau acoperite de gheţurile calotei glaciare, în Europa oamenii Homo Sapiens - ca un model rasial tipic Africii de Est - s-au deplasat dinspre răsărit înspre apus; în grotele din Galileea şi de lângă Muntele Carmel s-au găsit schelete Neandertal dar şi de hibrizi, cu Homo Sapiens: tulpina Neandertală a trecut în zestrea umană. În mileniul XII î.C. - când Neandertalii nu mai existau - în Europa oamenii au ajuns să urmărescă migrările renilor şi mamuţilor spre Nord; cel mai complet model uman de Homo Sapiens este tipul negru - care anterior cu multe milenii a fost primul intrat în Europa Neandertalilor - însă pe atunci deja vânătorii nu mai erau decât Vesticii Cro-Magnon şi Esticii Caucazieni (oamenii albi). Admiţând caracterul Neandertal superior omului (ceea ce nu e o teorie nouă), trebuie să acceptăm principiul genetic la încrucişarea dintre rase îndepărtate, că amestecarea lor a ridicat staturile hibrizilor peste cele ale părinţilor, dimensiunile creierelor lor fiind de asemenea mai mari decât ale celor din anteriorul stoc Homo Sapiens: popoarele Europene paleolitice pot fi considerate ca formate din hibrizi Neandertali-Sapiens; în mileniul XII î.C., oamenii EurAsiei arătau ca Eschimoşii din prezent iar din acel timp - deoarece a început dezgheţul calotei polare - s-a conturat diferenţierea umană ce se păstrează şi azi. Atenţia oamenilor s-a îndreptat (pe lângă cea tradiţională, dedicată animalelor şi plantelor), apelor ce dezgheţate ofereau o mare varietate de peşti, râurile, lacurile şi bălţile devenind habitatul lor preferat, un element cultural care i-a dus la fabricarea şi folosirea năvoadelor / plaselor de pescuit. Urmele arheologice arată că în V şi N Europei - ca Elveţia ori Norvegia, unde răcoarea a ţinut mai mult - acele unelte paleolitice au fost folosite până în vremea lui Christos (ultimul loc unde au ajuns oamenii pe continentul European a fost Peninsula Scandinavă); în acele timpuri - conform măsurărilor scheletelor - cei mai înalţi Europeni erau cei dintre Caucaz şi Crimeea. În mileniul VII î.C., Marea Baltică era un uriaş Lac cu apă dulce (numit Ancylus) iar Câmpia Est Europeană a ajuns puternic împădurită; păstorii şi agricultorii care au urmărit pajiştile ierboase şi terenurile bogate de la V de Marea Neagră şi de Bosfor n-au fost Sumerieni, ci oameni dinaintea lor. Au fost 3 surse ale colonizării Europei: probabil de la Marea Caspică şi din Nordul Mării Negre (stepele din S Rusiei ajungând până în Valea Dunării), din Anatolia peste Bosfor în Balcani iar de acolo în susul Dunării / dincolo de Porţile de Fier şi din Insulele Mării Egee spre N, concluzia fiind că migrarea pe Valea Dunării - principala cale de colonizare a Europei în toate timpurile - a fost favorizată de toate acele surse. O continuitate a Culturii Kurgane de la sfârşitul Epocii Pietrei s-a observat între Anau / Gathar din Turkmeni-stan şi Marea Azov / Karga din Ucraina. În neolitic a fost umed şi cald iar uriaşii codri au împiedicat migrările şi dezvoltarea nomadismului pastoral dar apoi climatul în Câmpia Est Europeană a devenit continental uscat iar multe regiuni anterior împădurite - mai ales în S - au devenit ‘parcuri’: stepe deschise; seceta a descurajat agricultura şi a forţat multe populaţii să se bazeze preponderent pe cirezile lor (aşa cum au fost migrările Kurgane). Istoria rasială a Europei neolitice a constat în problema echilibrului fluxurilor dinspre SE spre NV. Din Epoca Bronzului / odată cu începutul mileniului III î.C., Troia a avut calitatea de cel mai important centru de difuziune din Anatolia până în Valea Dunării (inclusiv în Creta, modul de lucru al Culturii Minoice fiind de inspiraţie mai mult Asiatică decât Africană / Egipteană); majoritatea oamenilor din zona de influenţă Troiană au fost brahicefali. Originea Grecilor a fost mult timp o enigmă aparent insolubilă, însă în ultimul timp s-au făcut mari progrese arheologice (dar şi în privinţa altor cercetări); apariţia Grecilor în istorie s-a datorat ultimul val Kurgan, acei bărbaţi Nordici împreunându-se în Anatolia şi apoi în zona Egeeii cu localnicele (primii poeţi Greci - ca Anatolienii Homer, Hesiod, ş.a. - i-au reţinut ca eroi Troiani). Albii Indo-Europeni au ajuns să acapareze progresul cultural al lumii; discursul Indo-European, al celor organizaţi patri-liniar - apărut după descoperirile cultivărilor tuturor plantelor esenţiale şi domesticirilor tuturor animalelor - a fost iniţial influenţat Uralic şi Caucazic (amestecul Finico-Ugric-Caucazian ce a produs acea entitate lingvistică - împreună cu introducerea unor elemente Altaice - a avut loc înaintea migrării spre apus, în Europa primii vorbitori Indo-Europeni fiind cei din Valea Dunării); în plus, au fost multe în comun între Asia Centrală şi Bazinul Egeeii iar pe de altă parte, mitologia Altaică şi cea de la începutul Scandinav au fost aproape identice, ceea ce implică necesitatea asocierii lor strânse până într-un trecut nu prea îndepărtat. Amestecul Ugro-Finic a fost Uralo-Altaic; difuzarea în Finlanda a pornit din Câmpia Est Europeană, unde au coborât Caucazienii. Aspectul lor European statistic este cel mai apropiat de rămăşiţele scheletale de pe Volga inferioară şi de pe Dunărea inferioară (unde erau aşa încă din neolitic). În mileniul I î.C., patria Finicilor era în Bazinul Volga, de unde au ajuns în Bazinul Duna / Daugava, stabilindu-se în Kurland - actuala Letonie - şi în jurul Golfului Finic, până în Karelia. Poziţia metrică între Europeni a celor din Karelia este comparabilă cu cea Danubiană din seria scheletică; împreună cu pigmentarea, arată o relaţie fundamentală a lor, datând din Epoca Fierului. Măsurătorile au dat o imagine mai mult blondă decât brunetă, cu nasul puţin cârn (asemănător celebrului ‘nas Roman’ acvilin de la începutul Roman în Peninsula Italică) şi lipsa caracteristicilor Mongoloide: scheletele Finice sunt de acelaşi tip cu cele neo-Dunărene, datorită unui centru originar comun, din S Bazinului Volgăi. Tipul Finic de bază - dar în general şi cel Baltic - este echivalentul Modern al vechiului model Dunărean; strămoşii lor au migrat din Bazinul Volga spre V”. Privind nasul acvilin (caracteristic de pildă vechilor Armeni, Kareli, Romani, ş.a.), e de remarcat denumirea Alană / Osetă - din Caucaz - a acvilei ajunsă schiţată pe multe embleme: Cherghes.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinl2foGzHQOUVNM0UcsYZpsZcWpTNTA4-1ArrKwpxQcFnGk8N6HzggFZIbPiS1jx4nBgagyRrKtBibyF2zAWs4vGYAAeQeCPUFeeieuZrGzywVSPjDWA_Jh_epWty3AncO3UYO6tcgD2c/s1600/image331.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinl2foGzHQOUVNM0UcsYZpsZcWpTNTA4-1ArrKwpxQcFnGk8N6HzggFZIbPiS1jx4nBgagyRrKtBibyF2zAWs4vGYAAeQeCPUFeeieuZrGzywVSPjDWA_Jh_epWty3AncO3UYO6tcgD2c/w400-h226/image331.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Duna / Daugava</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ulterior - în Evul Mediu - partea aceea Baltică / “Bal-tikă” în N Poloniei a fost Pomerania, Prusia / “P-Rusia”, Bielo-Rusia (“Pielo-Rusia” / “Vielo-Rusia”), Rusia; Baltica, Balaton, etc. au rămas denumiri cu înțelegere acvatică directă numai pentru Valahi / Români (la Letoni, “Bal-tika” ar fi “semnul alb”, căci “tika” însemna punctul de pe frunte al celui de-al treilea ochi iar “Bal” ei asimilându-l înțelesului de “alb”): riveranii au preluat denumirile respective - Baltica, Balaton, etc. și încă le utilizează - fără însă a le păstra ori a le mai cunoaște semnificațiile (deoarece nu le aparțineau iar în prezent le folosesc de fapt denumirile fără a le înțelege etimologic). Acvila </span><span class="pagetitle" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="IT">Cherghes</span></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - în Letonă “erglis”, etc. - a rămas emblematică pe acolo (cu regăsire pe steagurile Prusiei, Poloniei, etc). “</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Antropologic Britanic” - în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Jurnalul Societăţii de Etnologie din Londra” - a publicat cercetarea lui Hyde Clark din 1869 despre Ghargoi / Khaldoi (în cadrul studiului condiţiei proto-etnice a Anatoliei): “Mitologia Anatoliană era cu mult anterioară celei Indo-Europene şi a fost deja străveche atunci când au apărut primii Indo-Europeni, care au adoptat ritualurile populaţiilor anterioare din areal iar la rândul lor şi Tibeto-Caucazienii uneori au influenţat; mitologia şi filologia câteodată ajută istoria, atunci şi acolo unde aceea nu poate ea însăşi. Primii mineri - în Epoca Bronzului şi apoi în Epoca Fierului - din bogata Anatolie au fost Chaldoii, vecini cu Daktulii. Khaldoii / Chaldoii erau deja vechi atunci când Xenofon a relatat despre ei; mitologia rămasă şi istoria arhaică sunt pline de confuzii datorită amestecului de diverse date din ţări diferite - din Asia Mică, Cipru, Creta, Balcani, etc. - toate confuziile fiind preluate neîntrerupt de la Romani (care şi-au bazat cunoştinţele pe cel mai apropiat punct, cel Elen): deoarece miturile erau răsăritene şi s-au mutat spre apus, evident că sursa Elenă nu corespunde (aceasta e valabil şi pentru etimologiile false ori confuziile evenimentelor perpetuate de ignoranţii care nu şi-au pus problema elucidărilor, o altă situaţie datorându-se migrărilor care au transportat legendele, ca de pildă ale Idei şi Olimpului). Pentru o decizie corectă, e necesară decojirea acelor straturi; trebuie beneficiat de ceea ce se ştie despre Anatolia, cu deosebiri etnografice între Greci, triburile aliate, Amazoane, Tibeto-Caucazieni, Khaldoi, ‘Triburile înălţimilor’, Iberi, ş.a. Unii Greci sunt descendenţii Iberilor şi Tibeto-Caucazienilor; Amazoanele au fost şi ele descendente ale Tibeto-Caucazienilor, la fel ca unii Georgiani. Unele ‘Triburi ale înălţimilor’ erau aliate cu alte naţiuni din Caucaz. Populaţia Khaldee era etnografic separată de succesoarea populaţie Amazoană, ea probabil incluzând pe cei mai timpurii localnici. Cheia naturală de înţelegere a Anatoliei este India, căci ‘Triburile înălţimilor’ vorbeau un amestec Tibeto-Caucazian şi Arian - cu păstrarea în limbaj ale unor relicve din graiuri timpurii - iar înfăţişările lor erau diferite de ale celorlalţi; este de reţinut că se diferenţiau de populaţiile din zonele joase şi prin superstiţiile puternice, fiind catalogaţi ca sângeroşi Barbari. Cu fiecare epocă din Anatolia, numărul ‘Triburilor înălţimilor’ s-a tot redus; talentul lor în minerit însă a adus pe înălţimi un mare număr de străini (iar din când în când, unii - deosebiţi rasial - din cauza vremurilor tulburi îşi găseau refugiu la ei). Sângele Khaldoilor poate încă e prin unii Pontici, însă naţionalitatea şi limba lor s-au pierdut. Începând cu sfârşitul, evidenţele sunt că Pliniu în ‘Istoria naturii’ 6:19 se referea la topitorii răsăriteni Armeno-Khaldoi (erau diferiţi de Chaldeii din Mesopotamia). Posibil că acei Khaldoi erau conectaţi de Pessinos din Galatia, unde preoţii Galli ai Cybelei nu erau invadatorii Gauli. Xenofon în ‘Anabasis’ 5 a notat că argintarii şi fierarii Khaldoi trăiau în Munţii Pontului. În Frigia, Khaldoii erau în general legaţi de venerarea Cybelei. Herodot în ‘Istorii’ i-a plasat pe Khaldoi lângă Paflagoni (în timpul lui Cresus). Dactylii / Daktulii Khaldoi - utilizând cleşti în metalurgie - au fost în ‘Munţii celor 5 degete’ (cuprinzând şi Masivul Latmus la poalele căruia a apărut Lacul Bafa) din Caria, la S de Râul Meandru, lângă Tralles; cu ei - în Munţii V Anatolieni - erau în legături Cureţii / Kureţii şi Korubanţii / Coribanţii, preoţi ai Cybelei. Dactylii - sau ‘Degetele’ - Idei (o colonie a ‘celor 5 degete’) erau cu scopul exploatării minereului acolo; posibil că erau Dacytili şi lângă Smirna / Izmir, pe muntele vecin fiind un mare Altar al Cybelei. Extensiile coloniale au fost în toate locurile numite Olimp; SamoTracia era a Misteriilor Cybelei, reprezentate de Kabeiri. Conform lui Diodor Sicul 5:64, o colonie a Dactylilor - transportată de Minos - a introdus legenda Idei Asiatice în Creta; acolo Cureţii i-au învăţat pe insulari să păstorească turme de capre şi oi, stupăritul şi metalurgia (toate erau arte ale ‘Triburilor înălţimilor’). Corespunzător lui Clement Alexandrinul, Dactylii în Cipru au descoperit fier; Muntele Idalus din Cipru reproducea Ida Asiei, la fel ca şi în Creta. În Rodos, trăiau Telchinii. În Lemnos, Ciclopii produceau armuri. Este necesară conectarea istoricilor Khaldoi răsăriteni cu miticii Khaldoi apuseni; Dactylii Idei erau binevoitori şi li se aduceau onoruri divine (existau chiar amulete şi inele de piatră protectoare denumite chiar ‘Daktylii Idei’ - de o suverană virtute - purtate pe degetul mare: Dactylii Idei erau foarte bine ştiuţi). Deşi Cretanii au pretins Dactylii pentru muntele lor Ida, ei aparţineau Idei Asiatice / Anatoliene (în legătură cu Marea Mamă a Zeilor, nu cu Zeus, aşa cum s-a dezvoltat apoi în Creta); propriu-zis, Dactulii nu erau însă ai Idei de nici un fel: ei locuiau la poalele Masivului Ida sosiţi din Frigia, discipoli ai Marii Mame (Strabon a relatat legenda Frigiană, că erau 10 la început) şi a afirmat despre Cureţi şi Coribanţi că descindeau din Dactili. Învăţatul Diomedes a enunţat că erau preoţii Frigieni ai Cybelei - alintată Ida - şi că odată îi cântau lui Cronos versuri Dactyle. Tradiţia din Efes i-a plasat pe Coribanţi în Munţii săi învecinaţi, aflaţi în Sudul Râului Meandru (şi azi acei Munţi au denumirea Turcă cu acelaşi înţeles - ‘Beş Parmak’ = ‘5 degete’ - întinşi în E până la Râul Chinar / Cine iar în S până la fostul Golf al Miletului); acei Munţi - în Valea superioară a Meandrului - erau locuiţi şi de Cureţi. Toţi erau foarte religioşi, păstrători de altare, fiind şi preoţi prin vocaţie ai Mamei Zeilor (anterioară lui Zeus şi celorlalţi, căci era cea mai veche divinitate); obiectul veneraţiei era meteoritul, piatră căzută din cer, culeasă de Khaldoi fie în peregrinările lor, fie de la locul unde se stabileau: prin piatra sacră venerau atât Mama Zeilor, cât şi luna şi soarele. Khaldoii au profitat de doctrinele atribuite lor şi au fost acceptaţi drept clericii Marii Zeiţe în toată Anatolia. Locurile sacre principale erau Munţii V Anatolieni. Ida nu numai că este în legătură, ci e şi echivalentă cu Gargara. La Efes, ea a ajuns să fie denumită şi Hekate; meteoritul Artemidei de acolo iniţial era al Cybelei. Şi în Pessinos era un meteorit, căzut din cer chiar acolo, transferat apoi la Roma; preoţii Galli descindeau din Khaldoi - sau îi imitau - practicând rituri Barbare. Centrul real al venerării Mamei Zeilor era în Munţii de lângă Efes; Khaldoii erau cunoscuţi Amazoanelor ca Iberi Cureţi şi Coribanţi. Fondarea de către Amazoane a Efesului a restrâns ‘Triburile înălţimilor’ (era în timpul lui Cronos): un fiu al lui Cronos - prinţ al Amazoanelor - a fost trimis pentru pază în Munţi, unde el a adus acele Triburi; cu ajutorul lor, a reuşit apoi să-şi deposedeze familia, ceea ce a alimentat multe legende despre Zeus. O legendă relatează că Minos - conducătorul unui grup de aventurieri din ‘Triburile înălţimilor’ - s-a aşezat în Creta, unde celui mai mare munte i-a dat numele de Ida, introducând acolo practicile rituale ale Cybelei: era similar cu ceea ce a făcut predecesorul său Zeus, în V Anatoliei. În Efes, diminuarea Cultului Cybelei s-a datorat împuţinării ‘Triburilor înălţimilor’ din zonă; au rămas ca moştenire după ei riturile Magice şi Misteriile. Marea Zeiţă în Efes, în Magnesia şi în ţara din jur a devenit Artemis: ea era o Zeiţă ulterioară - iubită de Iberi - şi divinizarea ei s-a suprapus celei pentru Cybele. Venerarea unui bărbat nu putea avea loc decât la distanţă şi Zeus a fost cel preluat inclusiv de vechii Eleni, care au şi pretins pentru prinţii lor că se trăgeau din zei. Este demn de remarcat că în Efes preoţii Artemidei erau eunuci: o sugestivă legătură cu străvechea divinizare a Cybelei. Elenii - sosiţi târziu - au introdus vechea mitologie în sistemul lor, începând cu Cerul şi Pământul care au produs Timpul şi pe Mama Zeilor iar apoi restul. După Amazoane, credinţa în Cybele a fost menţinută de Iberi, până la apariţia vechilor Eleni: fiecare facţiune folosea ‘Triburile înălţimilor’, fiecare cuceritor al vreunui port ori întemeietor de aşezare mulţumea celor care ardeau cărbuni şi se îndeletniceau cu topitul. Numele Cercopes era Leleg din Asia Mică şi Insulele ei; până la Elenii vechi, au fost mulţi colonişti: fiecare lider avea printre oamenii săi pe cei din ‘Triburile înălţimilor’, utili în ajutorul stăpânirii coloniilor. În răsăritul Mediteran au fost multe migraţii, unele în Europa; ei au numit Munţii Sacri Ida şi Olimp. Metalurgiştii Khaldoi lucrau aur, argint, bronz şi fier iar Era de Aur din vremea lui Cronos era cea a Amazoanelor şi Iberilor; o parte dintre descendenţii lor au transmis meşteşugurile iar altă parte credinţa în Cybele. Kureţii şi Koribanţii Efesului şi Kabeirii SamoTraciei au transmis Misteriile practicate Magic, pe când Gallii din Frigia au păstrat Barbarismul nativ; situaţia era că Dactylii operau în apus iar Khaldoii în răsărit. Legăturile dintre variatele migrări ale Amazoanelor, Cercopilor, Pelasgilor şi Lelegilor duc la arhaica istorie a Indiei (filologic, Amazoanele erau conectate cu Văile Himalaiei). Legăturile dintre Khaldoi / ‘Triburile înălţimilor’ şi Amazoane explică legendele coloniilor din Africa. Uriaşii Tartarului - progeniturile Cerului şi Pământului - erau cei dintre Anatolia şi India; principalul lor loc de manifestare a fost Anatolia, remarcabilul centru civilizaţional mai bine dezvoltat decât restul. Legenda Timpului mâncându-şi copiii poate fi o reminescenţă a canibalismului; castrarea eunucilor era tot o străveche practică sângeroasă a autohtonilor: când un tânăr recurgea la acel rit, se castra singur cu un cuţit lung, după care alerga gol - cu dovada mutilării în mâini - să arate tuturor”. Chaldoii / Khalybii Antici în mare populau 2 regiuni Anatoliene - Capadochia şi Pont - întinzându-se până în Kholkis / Georgia (amestecându-se mai ales cu Muşkii şi cu Tibarenii / Iberii); Anatolian Ghargoi iar Caucazian Gargari, acei Ghergoi / Ghergari au fost partenerii preferaţi ai Amazoanelor inclusiv în Albania Caucaziană - ştiută ca Ţara Ghergarilor în V Caspic - în S Caspic fiind Ghergania: Ţara Gherganilor (Marea Caspică era Marea Ghergară / Ghergană): în fosta Albanie Caucaziană sunt 2 republici astăzi, cea Rusă Daghe-stan şi cea Turcă Azerbaidjan.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDP13qzy_AChXPLSDN3k1CR3g6B9mNjuK6KolY829E36TAnJrb8vidP1maShgIQzf3tkKSRmweN_7tOMmFwIbz0071mCAfE0vyJj2rHgblWNkMCnYXUDXCoqL4RMtbxu8RPiLGiT2ZkKg/s1600/image259.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDP13qzy_AChXPLSDN3k1CR3g6B9mNjuK6KolY829E36TAnJrb8vidP1maShgIQzf3tkKSRmweN_7tOMmFwIbz0071mCAfE0vyJj2rHgblWNkMCnYXUDXCoqL4RMtbxu8RPiLGiT2ZkKg/w400-h400/image259.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Steagul Albaniei Caucaziene</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-36233093113296988132014-01-12T05:49:00.004-08:002020-12-13T07:04:09.839-08:00120. Gherga şi Ghargheii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIAqgNph2xcgC44e8W_RsM7jvI9K5GtnZ6zU7et4qssT4svwjBqkHTChvc6xKh2g5wMsdsDyj3Gl0U8set0bktycQS4ZCuHTt0KQ0fe8fjQ9jgLbDI2l8pMDUjBioxGzqsa0toNtUIGkg/s1600/image207.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIAqgNph2xcgC44e8W_RsM7jvI9K5GtnZ6zU7et4qssT4svwjBqkHTChvc6xKh2g5wMsdsDyj3Gl0U8set0bktycQS4ZCuHTt0KQ0fe8fjQ9jgLbDI2l8pMDUjBioxGzqsa0toNtUIGkg/w236-h400/image207.jpg" width="236" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zeul Gharghi / Khaldi în Erevan</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Corespunzător profesorului de istorie George Rawlinson de la Universitatea Britanică Oxford, “kelga” însemna “puternic” la Chaldei / Gharghei (rezonanță onomastică în Asia cu care a semănat apoi cea de Cheltoi / Ghergoi în Europa): Gharghei și Ghergoi au fost Khaldei și Keltoi. Partenera Zeului Gharghi / Khaldi din Caucaz a fost Zeița Fertilității Arubani (nume apropiat de Albania / Țara Ghergară din Caucaz); Erevan / capitala Armeniei s-a dezvoltat în jurul fortăreței Erebuni (unde era cinstită Zeița Arubani, numită de Armeni și ca Anahit, de către vechii Greci ca Artemida / Arte-mis, ș.a). Ţara </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghargheilor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Chaldeilor era denumită </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Garghe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ Kalde de Babilonieni, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gargo</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Kaldo de Aramei, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gharghi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Khaldi de Asirieni, Kaşdim de Evreii vechi, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghargheea</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Chaldeea de vechii Greci, etc.: se întindea la S de Babilon - între Văile Fluviilor Eufrat şi Tigru - începând cu mileniul I î.C. (odată cu apariţia regilor Evrei în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">naan, menţiunile scribilor biblici - adică a Semiţilor Evrei - la fel ca şi despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherghe</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-sei, fiind şi despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gharghei</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Chaldei, în general de rău). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savantul Român Nicolae Densuşianu a <span class="GramE">scris:</span> “Locuitorii cei mai vechi ai Babiloniei erau numiţi de orientali Chaldei. Acei Chaldei nu aparţineau rasei <span class="GramE">Semitice;</span> ei formau de fapt numai resturile nobilimii vechi şi războinice, a Titanilor şi Giganţilor, cari cucerise - în timpurile lui Uran şi Cron / Saturn - Mesopotamia de Jos. Mai târziu însă, sub numele de Chaldei se înţelegeau numai preoţii cari se ocupau cu observaţiunile şi profeţiile <span class="GramE">astronomice;</span> acea ştiinţă se moştenea la Chaldei din neam în neam ca o tradiţiune familială: fiul o învăţa de la părintele său şi el era astfel în stare de a cunoaşte toate secretele acelei filozofii, fără să i se ascundă ceva. Chaldeii aplicau cu deosebire observaţiunile lor astronomice la cele 5 astre numite planete, cărora - afară de lună şi soare - ei le atribuiau cea mai mare influenţă asupra Pământului şi oamenilor şi pe cari ei le numeau tâlcuitoare ale voinţelor zeilor. Între acele planete, cea mai mare consideraţiune o avea Saturn - cu numele Heliu - care (după cum spuneau dânşii) prevestea fenomenele şi evenimentele cele mai multe şi cele mai mari. După doctrinele Chaldeilor, sufletul omului este nemuritor (Pausania <span class="GramE">1:</span>4), o credinţă veche, al cărei leagăn îl aflăm la Hyperborei (‘Dialogul Axiochus’), la Geţi şi Daci (Herodot 4:94); doctrina nemuririi sufletelor nu era de origine Semitică (ea nu apare nici în legile lui Moise). În ce priveşte patria cea veche a Chaldeilor, tradiţiunile Greceşti spuneau că ei locuiră mai înainte în ţinuturile Barbarilor (Ştefan din Bizanţ<span class="GramE">);</span> după o altă notiţă istorică - ce o aflăm la Cicero 1:19 - Chaldeii erau originari din Caucaz (corespunzător istoricului Grec Abydenus, unul din regii cei vechi ai Chaldeilor, păstor, anterior cu 4 generaţiuni diluviului, purta numele de Daos). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Din punct de vedere istoric, leagănul ştiinţelor astronomice a fost în regiunile Barbarilor din Nordul Istrului. Uran - cel dintâi rege al locuitorilor de lângă munţii lui Atlas, se ocupase timp îndelungat cu observarea fenomenelor cereşti; el cunoştea adânc cursul astrelor şi profeţea multe lucruri din cele ce aveau să se întâmple pe cer. Alte tradiţiuni şi legende atribuiau începuturile astrale lui Atlas - regele cel faimos al Hyperboreilor - care avu cunoştinţe exacte de mişcările astrelor, că a fost cel dintâi care a considerat lumea fizică ca o sferă, din care cauză Antichitatea îşi formase opiniunea că întreg universul se reazimă pe umerii lui. După cum a afirmat istoricul Arab Abulfaragiu, Chaldeii - când făceau rugăciunile lor - se întorceau cu faţa către polul Nordic, care (după cum ştim), se mai numea ‘Ursa Getică’ şi ‘Polus Geticus’, reprezentat pe Pământ prin columna Atlantă. Din punct de vedere etimologic, numele Chaldeilor apare în strânsă conexitate cu numele Atlas şi Alutus / Olt. În diferite idiomuri din părţile Nord-Vestice ale Asiei, aurul se numea ‘altun’, un cuvânt care a existat odată şi în limba Pelasgilor din Europa. În Transilvania se zice ‘haldină’ / ‘holdină’ la grămezile de pietre scoase din minele de aur; tot în zonele acestea ale Transilvaniei mai aflăm şi numele familiar de Găldău, adică lucrător la mina de aur (după cum din forma ‘alt’ / ‘altun’ s-a născut şi Germanul Gold). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Acea origine a numirii ‘Haldoi’ se mai confirmă şi prin faptul că Titanii de la munţii Atlanţi au fost cei mai vechi locuitori ai Babiloniei. Divinaţiunea din observarea stelelor a avut odată un rol însemnat la Carpaţi. Acest mod de profeţire se mai numeşte şi astăzi în limba poporului Român ‘căutarea în stele’ şi ‘citirea în stele’, precum mai există şi azi profeţi poporali care ştiu să citească pe stele, să dezvelească secretele trecutului şi ale viitorului. Primele începuturi pentru cucerirea Asyriei se făcură de Chaldeii din Babilonia în timpurile lui Cron / Saturn - după cum a scris Abydenus - din care cauză Asyria se numise mai înaintea Chaldeea (Xenocratis / ‘Cronica’). <span class="GramE">Ca</span> întemeietor figura la cei vechi Belus, regele Babiloniei, fratele lui Cron / Saturn. O parte însemnată din populaţiune purta - conform lui Ptolemeu / ‘Geografia’ <span class="GramE">6:</span>1 - numele de Garamei, la Ştefan din Bizanţ Choramnaei, forme corupte echivalate cu numirea de Aramei (în această privinţă, Anatolianul Strabon I 2:34 scria ‘aceia pe care noi îi numim Syrieni, Syrienii îi numesc Aramei’ iar în Vechiul Testament sub numele de Aram se înţelegeau Asyria, Syria, Palestina şi Mesopotamia). În religiunea cea veche a Asyrienilor mai aflăm şi unele urme importante despre cultul divinităţilor de la Dunărea de <span class="GramE">Jos:</span> Ninive - capitala cea vastă a regilor Asyrieni - se afla situată în faţa dealului ce poartă şi astăzi numele caracteristic de ‘Mosul’. După forma, după înţelesul şi aplicaţiunea sa geografică, cuvântul ‘Mosul’ aparţine limbii poporale ce se vorbeşte şi astăzi în Nordul Dunării de Jos. În regiunile Carpaţilor, diferite înălţimi mai poartă şi astăzi numele de <span class="GramE">Moşul;</span> ele au fost odată consacrate divinităţii supreme numită de Sciţi ‘Papaeos’, adică ‘Moşul’. Vechii Asyrieni adorau ca divinitate a fenomenelor meteorologice pe Ramman, identic cu Harmakis al Egiptenilor şi cu Jupiter Ruminus al Romanilor, care - după Varro <span class="GramE">5:</span>65 - reprezenta vântul şi apa de ploaie; după numele şi după caracterul său de fecunditate, Zeul Ramman din Babilonia corespundea vântului de primăvară numit odată la Carpaţi Romon. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sistemul religiunii Asyriene era de origine Chaldaică”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-iX-WhhHW3O5nWnDWa4pz7KZ36Tm-blmbk-FJuZnvLPpQHXLwhxIUycuhY5TYazvGYSzMEV_r8mPUeXIkFBXkp5D5bxQdMXZPWwC96SNh4785tvPI0t8qKiWJBamjqHkb0uLnatV2eMw/s1600/image209.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-iX-WhhHW3O5nWnDWa4pz7KZ36Tm-blmbk-FJuZnvLPpQHXLwhxIUycuhY5TYazvGYSzMEV_r8mPUeXIkFBXkp5D5bxQdMXZPWwC96SNh4785tvPI0t8qKiWJBamjqHkb0uLnatV2eMw/w400-h225/image209.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Începând din secolul X î.C. şi vorbind Aramaica, Ghargheii / Chaldeii au început să se aşeze în Văile inferioare ale Fluviilor Mesopotame, limita lor Sudică fiind Golful Persic; în acelaşi timp, în N Mesopotamiei şi în Caucaz trăiau Ghargoii / Chaldoii - vorbind tot Aramaica - care de exemplu pe Vulcanii Ararat îl venerau pe Zeul Khaldi / Gharghi, al victoriilor în lupte: populația Regatului Urartu - de la poalele Vulcanilor Ararat, având în centru Lacul Van / Ban - se autonumea ca formată din Khaldini, după Zeul Khaldi (la urmaşii Armeni, războinicul Zeu Gharghi / Khaldi - similar cu Haya / Hayk ori Ianus - domina Sf. Treime, în care mai erau furtunosul Zeu Taru sau Tarhun / Teişeba şi solarul Zeu Artin / Şivini, echivalentul Zeului Şiva din N Indiei); la Armeni, care se autonumesc Hay, termenul folosit atât pentru “nepot”, cât şi pentru “ploaie” a rămas “tor”, derivarea fiind de la Zeul Curajului Durk / Torq - cu blazon îngeresc / vulturesc - care a fost nepotul Zeului Gharghi / Khaldi (Zeul Thor al Goţilor - echivalat şi cu Zeul Nergal din Mesopotamia - nu era o coincidenţă întâmplătoare). Sudicii Gharghei / Chaldei la început au fost dominaţi de Asirieni şi în alianţă cu Elamiţii s-au luptat de multe ori cu Asirienii (unii cercetători i-au considerat pe Gharghei ca Semiţi şi de aceea au statornicit denumirea de Chaldeo-Asirieni, după luptele Ghargheilor / Chaldeilor - tocmai cu Asirienii, cu Evreii vechi şi cu alţi Semiţi din zonă - ei ajungând să stăpânească Mesopotamia, întreaga regiune ajungând încă o dată să ia numele cuceritorilor Gharghei / Chaldei, atunci când s-a instaurat dinastia lor de cârmuitori care a realizat şi una dintre cele 7 minuni ale lumii: Grădinile “suspendate” din Babilon / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kardu</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-niaş).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNuC4m6Av8kOUKojw_UsUmtd2_DHAcQoqfckaVsKNupmo0iIKnbbD9XVltWWChrbjlmOPkMwPxv4rvxqVgvWlRG-P38QELsepw7y59PAc7Cu1XCmCj5aRo12uU1RMwePtSEw88xZBQH2wN/s1600/1.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="369" data-original-width="740" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNuC4m6Av8kOUKojw_UsUmtd2_DHAcQoqfckaVsKNupmo0iIKnbbD9XVltWWChrbjlmOPkMwPxv4rvxqVgvWlRG-P38QELsepw7y59PAc7Cu1XCmCj5aRo12uU1RMwePtSEw88xZBQH2wN/s400/1.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Chaldeea / Gargheea: <br />Imperiul Nou Babilonian</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După moartea Asirianului Aşurbanipal, cu sprijinul aliaţilor Mezi din Ghergania, Babilonul a fost cucerit de Chaldeul / Gargheul Nabopolassar, care a stăpânit timp de 2 decenii (625-605 î.C.), acela fiind tatăl lui Nabucodonosor, care a cârmuit Imperiul Nou Babilonian până în 562 î.C. Grădinile suspendate - una din cele 7 minuni ale lumii - pe care le-a realizat din mare dragoste pentru soţia sa Ghergană, erau 4 terase etajate în amfiteatru, cu multe specii de copaci înalţi, printre care se aflau camerele răcoroase ale curţii imperiale; noţiunea întâi a impresionat orientalii, deoarece nu numai că era legată de ideea supremei fericiri omeneşti a Raiului, ci şi că prin tehnica udării Grădinile făceau spaţiul lor să contrasteze spectaculos cu mediul înconjurător devenit arid: amenajarea reda la scară ceea ce se știa în Vechea Lume, anume realitatea ancestralului Rai = udul Eden. Fiul lui Nabucodonosor a domnit 2 ani, fiind ucis de ginerele lui Nabucodonosor, care a domnit 4 ani, apoi fiul aceluia - nepot al lui Nabucodonosor - prea tânăr pentru a domni, fiind omorât în 556 î.C. (astfel sfârşindu-se dinastia) de Asirianul Nabonidus, care s-a instalat la putere în Babilon; Nabonidus a pierdut domnia în 539 î.C., înfrânt de guvernatorul Ghergan Gobryas din Gutium, care a ajutat Perşii zoroastrului Cyrus să ia puterea imperială. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Toate contactele dintre Cer şi Pământ descrise biblic au fost în zonele locuite de Gherga. Împăratul Nabucodonosor când a cucerit Ierusalimul a demolat Templul de acolo și a poruncit <span class="GramE">ca</span> tânărul Daniel - Evreu “din neam regesc” - să înveţe ştiinţa Gharghee / Chaldee timp de 3 ani, în Kardu-niaş / Babilonia (de la Aşurbanipal i-a rămas cea mai mare bibliotecă din lumea de atunci), după care să-i cârmuiască în Babilon pe Evreii captivi. Daniel - care de la căpetenia famenilor / eunucilor a primit noul nume de Beltşaţar, adică “protejat de Bel” - a condus ghetoul din Babilon pe toată durata exilului Evreilor acolo (când aceia s-au înmulţit foarte mult în ghetoul pe care ei înşişi l-au creat) şi la eliberare partea nostalgică a vechilor Evrei s-a întors în Canaan iar cealaltă parte a Evreilor hotărând să rămână acolo, împreună cu Daniel / Beltşaţar; e de observat că în Ierusalim primul Templu a fost făcut cu ajutorul Fenicienilor iar după 4 secole al doilea Templu a fost făcut cu ajutorul Perşilor (ulterior distrus de Romani, aşadar orientalii de 2 ori ajutând Evreii vechi cu Templul din Ierusalim) dar al treilea Templu n-a mai fost ridicat de nimeni: Cyrus - împăratul Perşilor - după lupta cu Masa-Geții a fost decapitat de regina acelora (Masa-Geţii au fost aliați cu Dahii din Asia Centrală, ca şi apusenii contemporani aliaţi Geţi și Daci din Europa, în Bazinul Dunării, doar alianţa dintre Geto-Dacii Asiatici şi Europeni lipsind - după cum a notat istoricul Herodot Karka - pentru ca ei împreună să domine categoric Vechea Lume). Cariera îndelungată în Babilon a profetului Daniel a început prin tălmăcirea viselor împăratului Ghargheu / Chaldeu Nabucodonosor, etc. (Zohar / Cabala afirmând că împăratul i-a visat şi pe Gardienii Gregori), profetul Daniel fiind contemporan cu profetul <span class="GramE">Iezechiel;</span> nu se ştie unde-i înhumat, mai multe locuri - din Irak, Iran şi Uzbeki-stan - pretinzând că-i au rămăşiţele. Creatura mitologică sacră solarului Zeu Bel - Marutuk / Marduk - a fost dragonul Siruș / Mușhușu, despre care a scris și povestea privind “Bel și Dragonul”, de la sfârșitul cărții profetului Daniel (text considerat de către unele Biserici ca “deutero-canonic” / apocrif, numerotat ca ultimul capitol, 13); pe lângă că profetul Daniel a fost dat într-o noapte la lei de către Darius Medul / unchiul împăratului Cyrus, în Templul din Babilon al Zeului Bel / “Ba-el” - “Ba-al” / Baal - el s-a confruntat cu miticul dragon, considerat însoțitorul divin al Zeului Bel dar și în general Gardianul Zeilor, reprezentat pe Poarta Zeiței Iștar din oraș: profetul Daniel a făcut cocoloașe din păr amestecat cu ceară și l-a hrănit iar “Si-ruș” / “Muș-Hușu” a murit (episodul descris pare alegoria rezistenței profetului Daniel față de tentația păgână babiloniană). Acel Drag-On a fost simbolul paznicului Porții Lumii </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Celeilalte” (știut Sumerian <span class="GramE">ca</span> “Nin-Gișzida” - fiu al Zeului Anu / On, zis Zeul Ghiș / Giș = “Giș-zida”, conform unei inscripții din Lagaș 31,24 lat. N, 46,24 long. E / Irak tradusă de Dr. Ira Price 1875-1964 de la Universitatea Chicago / SUA - cu regăsire în ascendența “moșului Ghilga” / Ghilga-meș, cel mai mare rege Sumerian). Divinul Ghiș / “Giș-zida” a fost unul dintre cei 2 străjeri care îl flancau pe Marele Zeu Anu, celălalt străjer divin Dumu / “Dumu-zid” fiind omorât însă de Girgire = “Fulgerul”, fiul trăznetului “Bilulu” / “Bil-ulu” (după cum și Dr. Thorkild Jacobsen 1904-1993 - profesor de istorie la Universitatea Harvard, președintele </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Societății Americane pentru Orient” - a studiat “Mitul lui Innana și Bilulu”, în care bunul gospodar Girgire și Bi-Lulu / mama lui erau considerați furtunoși Genii, protectorii Apei Vieții).</span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9CKRwZljPf4CsvPadEX-57lcnHw2ZaPKiMe3A0RfoRznPmxfZrG6jLqFBMTE6Qw1ENFNge6s89if0PL9xeHF20eEMsGqlS4cdMl9oLKOv7LlaWLmBpa8RQAc7RBC9jfCHjeOz8tgCqZEa/s1600/image270.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9CKRwZljPf4CsvPadEX-57lcnHw2ZaPKiMe3A0RfoRznPmxfZrG6jLqFBMTE6Qw1ENFNge6s89if0PL9xeHF20eEMsGqlS4cdMl9oLKOv7LlaWLmBpa8RQAc7RBC9jfCHjeOz8tgCqZEa/w157-h400/image270.jpg" width="157" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gardianul Ghiș</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">După cum a studiat în 2000 Walter Reinhold, șerpii apăruți pe umerii Zeului Ghiș - fiul Marelui Zeu An - indicau posibilitățile de metamorfozare ale sale, de la balaur înaripat până la paznic în 4 labe; divinului străjer Ghiș / “Nin-Gișzida” îi era asociat Keryke-ionul / caduceul, fiind considerat patronul medicinii (de fapt, mare vraci), de exemplu cercetători ca Frederick Turner și Gary Lachman datând reprezentarea sa cu Keryke-ion în mileniul IV î.C. iar profesorul Arthur Frothingham 1859-1923 de la Universitatea Americană Princeton l-a catalogat ca forma timpurie - de pe atunci, imediat după Potopul biblic - a “moșului Gher” = Zeului “Gher-mes” / Hermes (adică a lui Ham, bunicul Gherga): a fost “Cheru-vim” = înger special, “moșul ceresc” - modelul străvechi din Cer - al heru-vimilor păzind divinul tron.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbksIpTab_0uL4fZXosrEClsmNow5pLL6lCj5BYDnu_uk-L2K2602Ic6-0y7v7YNfTr72J8XnMhFGHYNDyxF2T89KEJtiBTDCkSU9AMdzXijOlKMmhoOCjvhBpWnkmsl4gZCepxo8Ij68/s1600/image159.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbksIpTab_0uL4fZXosrEClsmNow5pLL6lCj5BYDnu_uk-L2K2602Ic6-0y7v7YNfTr72J8XnMhFGHYNDyxF2T89KEJtiBTDCkSU9AMdzXijOlKMmhoOCjvhBpWnkmsl4gZCepxo8Ij68/w400-h395/image159.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;">Profetul Iezechiel - care tâlcuit însemna “Dumnezeu întăreşte” = “Împuternicitul Domnului” - născut în 622 î.C., e prăznuit ortodox la 21 VII (a doua zi după profetul Ilie din Valea Gherka). <span lang="IT">“</span>Cartea lui Iezechiel” este în Vechiul Testament, însă la Evreii vechi în primul mileniu a fost exclusă de la citirea de către cei cu vârsta sub 30 de ani, din pricina “dificultăţii de înţelegere”. Iezechiel - fiul preotului Buzi / adică al unui Med Buz al Gherganiei şi al unei Evreice descendentă din fratele mai mare al profetului Moise - a fost însurat cu o Evreică din Almon 31,49 lat. N, 35,17 long. E / Cis-Iordania; începând din 592 î.C. şi-a desfăşurat activitatea timp de 22 de ani în Ghargheea / Chaldeea, pledând printre Evreii deportaţi pe Valea Chebar / Khabur (cel mai mare afluent din Siria al Eufratului, la gura căruia era cetatea Qerqusion / Qarqisia = Karkîsiya / Circesium) pentru supunerea faţă de Ghargheul / Chaldeul împărat Nabucodonosor şi - corespunzător Tradiţiei acceptată de către Sfinţii Părinţi - a fost ucis în Babilon de către un judecător Evreu, mormântul său fiind presupus în Irak la Al Kifl 32,13 lat. <span lang="FR">N, 44,22 long. E sau în Iran la Dezful 32,22 lat. N, 48,24 long. E. Biblia în Iezechiel 10 a scris despre “vijelia Galgal” pe care profetul a întâlnit-o la cheru-vimii / heruvimii cu care avea de a face în zonă:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">“8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare <span class="GramE">heruvim;</span> roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">10. După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau, ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se întorceau.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de <span class="GramE">ochi;</span> asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur…<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a <span class="GramE">zis:</span> Galgal.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR">14. </span><span lang="FR">Fiecare din fiinţele acestea avea patru <span class="GramE">feţe:</span> faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur”.</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHR3FY7WbrF8Op4E-cfQHd92Tqoae7EWD-2rP1TS4WH3vs5lsT_4sn8UF4MSlwsAptmvzR9yf6KKDlAFCnthXd75LD5gDyJphnnG0WvUKLtyJ3R_RXqQ-MQLpAXI9jC8XcMXzsHbvkoqGg/s1600/image318.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="659" data-original-width="783" height="336" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHR3FY7WbrF8Op4E-cfQHd92Tqoae7EWD-2rP1TS4WH3vs5lsT_4sn8UF4MSlwsAptmvzR9yf6KKDlAFCnthXd75LD5gDyJphnnG0WvUKLtyJ3R_RXqQ-MQLpAXI9jC8XcMXzsHbvkoqGg/w400-h336/image318.png" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Biblie nu se mai repetă cuvântul Galgal; teologii au interpretat că viziunea lui Iezechiel descria soclul Tronului lui Dumnezeu (similar cu Vimana), având rularea asigurată de cheru-vimi / heruvimi responsabili, fiecare roată fiind bine stăpânită (în sensul că nu deraiau, ci se învârteau după cum era voinţa cârmuitorilor Galgal </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">/</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gargar), așa cum sunt roțile omnidirecționale în Epoca Modernă. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Iezechiel” are 3 părţi: avertizarea cu privirea la distrugerea Ierusalimului (1-24), profeţii despre păgâni (25-32) şi predici faţă de restabilire / reconstruire (33-48); mulţi Evrei vechi şi-au bătut joc şi l-au ridiculizat pe profet / proroc, însă ulterior au tras foloase, simţindu-se întăriţi datorită promisiunilor de refacere. În “Enigmele miturilor astrale”, cercetătorul Basarabean Victor Kernbach a scris: “Una dintre cele mai senzaţionale surprize ne-o oferă Iezechiel, într-un pasaj unde senzaţia fizică a suprasolicitării din timpul acceleraţiei este atât de evidentă, încât relatarea ar putea fi semnată de fiecare dintre cosmonauţii noştri contemporani. ‘Atunci - zice profetul - m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El! / Şi am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi huruitul roţilor de lângă ele şi bubuit puternic de tunet / Şi Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea’ (Iezechiel 3:12-14). Pe lângă efectul creşterii greutăţii, atent ca întotdeauna, profetul auzea - localizat precis de urechea lui - până şi zgomotul zborului”. Manuscrisul Persan 373 - păstrat în Londra / capitala Britanică - redă heruvimii purtători ai Tronului Ceresc (despre ei Coranul 40:7 notând </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cei care poartă Tronul și cei dimprejurul lui, Îl preamăresc cu laudă pe Domnul lor”)</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdNttdgKcZwRlkqceuamJJIIS1BLIXFadBIFquu8_YN8nX0zEU5x3FvTftq4Vi1Z1blj9HS60-PKfBsrIsssjwgmvrnowRL7kHiE1D4q8zUQqb1Rp8Ru7MmoNPUcOvHGB5fMpYBAXh1Sur/s1600/image335.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1244" data-original-width="800" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdNttdgKcZwRlkqceuamJJIIS1BLIXFadBIFquu8_YN8nX0zEU5x3FvTftq4Vi1Z1blj9HS60-PKfBsrIsssjwgmvrnowRL7kHiE1D4q8zUQqb1Rp8Ru7MmoNPUcOvHGB5fMpYBAXh1Sur/w256-h400/image335.jpg" width="256" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Purtătorii Tronului Ceresc</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În secolul I î.C., Diodor Sicul a fost impresionat de Gharghei / Chaldei, notând în primele 2 volume ale </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Bibliotecii istorice”: “Egiptul a răspândit colonişti în toată lumea. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De exemplu, la Babilon coloniştii au fost conduşi de Belus, despre care se spunea că se trăgea din Poseidon. După ce s-a stabilit pe Eufrat, el a desemnat preoţi, numiţi Chaldei de către Babiloneni, scutiţi de taxe şi de orice servicii faţă de stat, la fel <span class="GramE">ca</span> preoţii din Egipt. Chaldeii aparţin celor mai vechi locuitori ai Babiloniei. La fel <span class="GramE">ca</span> preoţii din Egipt, ei observau astrele. Chaldeii afirmă că primele observaţii ale cerului au fost efectuate în urmă cu aproape 40 de milenii. Chaldeii au numit <span class="GramE">planetele;</span> în centrul sistemului e soarele - cea mai mare lumină - planetele fiind odraslele sale, reflectând lumina lui, astfel strălucind şi ele. Ei prezic evenimente iar prin sacrificii ori farmece încearcă să evite răul şi să împlinească bunul. Sunt îndemânateci în interpretarea zborului păsărilor şi în interpretarea viselor. Prevestirile lor se bazează şi pe investigarea măruntaielor animalelor. Instruirea pe care o au se deosebeşte <span class="GramE">de a</span> Grecilor. Chaldeii îşi transmit cunoaşterile în familie, fiul preluându-le de la tată. Din moment ce au <span class="GramE">ca</span> dascăli chiar părinţii, ei sunt mai învăţaţi şi mai de neclintit în convingeri ca nimeni altcineva. Crescând cu aceste învăţături, ei ating mari abilităţi, atât deoarece le asimilează de tineri, cât şi fiindcă le dedică mult timp. Chaldeii afirmă că natura e eternă, neavând nici început, nici sfârşit. Tot aranjamentul universului nu e întâmplător, ci are reguli bine determinate. Conform lor, fiecare planetă are orbita sa, cu viteze de deplasare şi perioade de timp câteodată supuse schimbărilor. Luna este cel mai apropiat corp ceresc de Pământ şi are orbita cea mai <span class="GramE">scurtă;</span> eclipsele sale se datorează umbrei Pământului”.</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVHmg9Be4gx8a6FCjwHIxdA7_M_kv2OH2mUAIfTw6eVb9qo3MMYCp995M9N5Y_hQsquzH0I3FUIEcGPkAKd6iZfA6CAscWfHBTsIK_67PTp-PaWJGHWj0wEQr0PGyLTS-4zuRgZmlxq4A/s1600/image161.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVHmg9Be4gx8a6FCjwHIxdA7_M_kv2OH2mUAIfTw6eVb9qo3MMYCp995M9N5Y_hQsquzH0I3FUIEcGPkAKd6iZfA6CAscWfHBTsIK_67PTp-PaWJGHWj0wEQr0PGyLTS-4zuRgZmlxq4A/w292-h400/image161.jpg" width="292" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Gharghei / Chaldei</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arheologul Francez Francois Lenormant 1837-1883 în “Magia la Chaldei” a afirmat despre ceea ce era în fosta Civilizaţie a Cornului Abundenţei: “Mărturiile unanime ale antichităţii greceşti şi latine, cât şi tradiţiile evreieşti şi arabe, au desemnat Chaldeea şi Egiptul ca fiind cele 2 leagăne ale magiei, cu reguli fixe şi formulate sistematic, aşa cum s-au substituit acelea - începând dintr-o anumită eră - practicilor mai puţin rafinate ale divinaţiei primitive. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria anumitor credinţe şi superstiţii constituie una dintre părţile cele mai stranii - dar nu mai puţin importante - ale istoriei spiritului şi al evoluţiei acestuia. Oricât de ciudate ar fi fost reveriile magiei, oricât de departe suntem acum - datorită progresului ştiinţelor - de ideile pe care le-au inspirat, acele concepţii au exercitat asupra oamenilor, vreme îndelungată şi până într-un timp apropiat de al nostru, o influenţă prea adâncă şi decisivă pentru a fi neglijată de cine încearcă să delimiteze etapele intelectuale de evoluţie a umanităţii. Magiile practicate de Chaldei şi Egipteni aveau aceeaşi sursă Turanică”. Istoricul Constantin Daniel din România a analizat “Catartica și Magia” în cartea despre “Civilizația asiro-babiloniană” din <span class="GramE">1981:</span> “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vechii locuitori ai Mesopotamiei nu-şi puteau explica altfel apariţia bolilor dar şi a tot felul de nenorociri decât prin influenţa demonilor care îi luau pe oameni în posesiunea lor, îi spurcau şi îi îmbolnăveau. Oamenii din acea eră trăiau întreaga lor viaţă sub apăsarea acelei teribile ameninţări, căci se credea că lumea întreagă e plină de astfel de demoni răi, că influenţa lor se putea înlătura cu greu iar izgonirea nu se putea realiza decât prin magie. Dar arta <span class="GramE">de a</span> izgoni pe demoni a constituit în toată vremea veche nu o superstiţie absurdă a oamenilor inculţi, ci dimpotrivă conta ca o ştiinţă supremă iar tocmai chaldeii, cum erau numiţi preoţii babilonieni după originea ţării din care veneau, erau cei ce cunoşteau tehnicile de exorcizare a acelor demoni. Chiar în vremea regelui Gudea (secolul XXII î.C.) activitatea vrăjitorilor aceia se răspândise într-atât de mult încât acel principe a trebuit să-i gonească din oraşul său pe magicieni. Lucrul nu i-a reuşit lui Gudea şi vrăjitorii s-au răspândit în decursul veacurilor peste toate ţinuturile Mesopotamiei. În secolul XIII î.C. faima artei lor se răspândise atât de mult încât ajunsese până în ţara hittiţilor, de unde regele hittit Muwattali a cerut colegului său regele din Babilon să-i trimită un vrăjitor, care venind a şi murit în ţara lui Hatti. Chiar în Imperiul Roman chaldeii — adică preoţii vrăjitori babilonieni — aveau o mare influenţă cu toate că oamenii învăţaţi arătau cât de deşarte şi de inepte erau acţiunile lor (</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cicero în ‘De divin’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span class="GramE">2:</span>42). Acele fiinţe în jurul cărora se învârtea întreaga ştiinţă a magiei erau demonii, care - după concepţiile mesopotamiene vechi - erau la originea tuturor relelor de pe <span class="GramE">pământ:</span> boală, suferinţă, nevoi. Iar demonii aveau o putere atât de mare încât puteau să supună nu numai pe oameni, ci şi pe zei. Unii dintre acei demoni erau de fapt zei inferiori, pe care stăpânul cerului Anu i-a făurit, iar alţi demoni erau din născare originari din lumea de jos, alţii nu erau altceva decât sufletele celor <span class="GramE">răposaţi;</span> însă în acţiunile lor împotriva oamenilor demonii se asemănau mult între ei. Cu mare uşurinţă acei demoni aduceau oamenilor boli, nebunie în primul rând, dureri de cap şi maladii de tot felul, apoi dizolvau viaţa de <span class="GramE">familie;</span> chiar animalele nu erau lăsate în pace de demoni, căci ei omorau vitele în staul şi vânau păsările în cuibul lor. Demonii sălăşluiau în locurile pustii, în morminte, în mine şi în <span class="GramE">deşerturi;</span> îşi petreceau existenţa mai cu seamă în timpul nopţii și nimic nu-i oprea: nici un zid nu era prea înalt pentru ei, nici o crăpătură prea strâmtă, ei pătrundeau pretutindeni spre a-şi împlini răutăţile şi spre a-i chinui pe oameni. Asiro-babilonienii cunoşteau după nume un număr însemnat de demoni, dar după funcţiile lor nu pot fi deosebiţi cu certitudine. Pe de altă parte, bărbaţii şi femeile care se pricepeau la vrăji puteau avea o acţiune malefică, dar nu le foloseau pentru binele, ci pentru nenorocirea oamenilor lor (aşa-zisa distincţie între magia neagră malefică şi magia albă benefică). Acele persoane erau vrăjitoare şi vrăjitori iar acţiunile lor mai că nu se deosebeau de acelea ale demonilor, provocând tot atâta rău. <span class="GramE">Ca</span> şi demonii, vrăjitorii şi mai ales vrăjitoarele, furau saliva oamenilor, stricau mâncărurile şi băuturile, luau posesiunea asupra bieţilor muritori îmbolnăvindu-i de diferite boli, apoi tulburau viaţa de familie făcând să se certe între ele rudele apropiate. Preoţii acţionau împotriva vrăjitorilor, <span class="GramE">ca</span> şi împotriva demonilor prin descântece şi dezlegări, deseori fiind arşi în efigie ba chiar şi în natură. După ‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Codul lui Hammurabi’, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel acuzat de vrăjitorie trebuia să se supună unei <span class="GramE">ordalii:</span> ‘Dacă cineva a acuzat pe un altul de vrăjitorie, dar n-a putut dovedi, atunci cel învinovăţit de vrăjitorie să meargă la un râu şi să se arunce în el. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dacă râul 1-a înecat, atunci acuzatorul să-i ia casa. Dacă râul a arătat că acuzatul este nevinovat, lăsându-1 teafăr, atunci acuzatorul de vrăjitorie să fie dat morţii iar acela care s-a aruncat în râu să ia averea acuzatorului’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Acelaşi lucru era prescris de vechiul cod de legi asiriene. Acţiunile demonilor răi erau oprite şi înăbuşite de influenţa spiritelor bune. Omul avea însă <span class="GramE">ca</span> apărător al său împotriva demonilor celor răi pe zeul sau pe zeiţa sa. După ideile asiro-babiloniene, demonii aveau chipuri bine caracterizate. De obicei erau reprezentaţi <span class="GramE">ca</span> făpturi fabuloase cu trupuri omeneşti şi capete schimonosite de animale. Chiar dacă zeii în totalitatea lor puteau ajuta pe oameni şi izgoni pe demoni, nu toţi zeii aveau milă de omul suferind. Mai exact cei mai mari şi mai puternici dintre zei, Anu şi Enlil, erau mai totdeauna gata să chinuiască pe muritori, să le facă rău şi să-i supere. În acea situaţie omul găsea însă totdeauna un prieten şi un protector în zeul Ea care era un specialist în artele magice iar prin vrăji sau descântece <span class="GramE">ca</span> şi prin apa sa vindecătoare aducea tămăduiri celor suferinzi. De fapt, operaţiile magice efectuate sub protecţia lui Ea erau acţiuni catartice, de spălare, de curăţare cu apa şi dintr-un punct de vedere se poate afirma că acea străveche tehnică magică numită catartica a fost strămoaşa medicinii preventive şi mai ales a igienei prin purificările şi curăţirile ce se efectuau într-un mediu murdar, plin de impurităţi de tot felul. Oamenii şi zeii se îndreptau către zeul Ea cerându-i tămăduire, dar oamenii nu se adresau lui Ea direct, ci prin intermediul fiului său Marduk. Acela, <span class="GramE">ca</span> şi tatăl său, zeul Ea, era zeu magician prin excelenţă. Din timpuri imemoriale acei doi zei îşi arătaseră puterile lor. De obicei, un descântec magic era precedat de rugăciunea pe care cel suferind de boală magică o adresa lui Marduk. Acela la rândul său în descântec se adresa tatălui său Ea, care îi <span class="GramE">răspundea:</span> ‘Ce nu ştii tu, ce aş mai putea să-ţi mai spun eu ţie? Marduk, ce ai putea tu să nu ştii, ce aş mai putea sa-ţi mai spun <span class="GramE">ţie?</span>’ Cu toate acele cuvinte adresate lui Marduk, că nu ar şti mai mult decât el tatăl său, totuşi zeul Ea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">î</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i dădea lui Marduk sfaturi, în special ce manopere trebuia să întreprindă pentru vindecarea suferindului. Acel dialog între tată şi fiu apare din timpuri străvechi în descântece, unde a căpătat un caracter stereotip. Ucenicii zeului Ea, preoţii descântători aduceau alinare — după credinţa lor — oamenilor suferinzi împotriva duhurilor rele. Ei acţionau spre deosebire de vrăjitori şi vrăjitoare — numai spre binele oamenilor. Principalul mijloc pentru izgonirea demonilor erau descântecele, vrăjile de dezlegare, de desfacere a acţiunii demonilor. Acele descântece la asiro-babilonieni se făceau noaptea la lumina torţelor şi se recitau — babilonienii spuneau ‘se numărau’ fiindcă descântecele erau versificate şi se repetau anumite strofe, însoţite uneori <span class="GramE">de un</span> fluierat. Descântecele constau fie în apeluri către demoni (cerându-le să fugă), fie în ameninţări cu intervenţia unor zei mai <span class="GramE">puternici;</span> descântecele erau însoţite de gesturi şi mişcări simbolice de lovire, ucidere, străpungere cu un cuţit sau altă armă. Alte descântece povesteau o întâmplare survenită zeilor. În orice caz, descântecul trebuia să cuprindă un preambul şi o încheiere. Este de notat în această ordine de idei că unele din descântecele babiloniene erau foarte similare celor româneşti, aşa cum au fost adunate (de Artur Gorovei, în ‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Descântecele Românilor’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din 1938) din diferite părţi din <span class="GramE">ţară;</span> există o literatură cu totul specială a descântecelor iar unele teme şi metafore asiro-babiloniene, dar şi procedee poetice, se întâlnesc la români ca şi la străvechii babilonieni. În afară de cuvintele descântecului (care nu reprezenta decât o parte din descântec) preotul exorcist avea la dispoziţie o serie de măsuri medicale şi magice pentru a izgoni pe demoni. Din prima categorie făceau parte apa şi de asemenea diferite băuturi, droguri şi alifii. Şi alte obiecte, cum ar fi gipsul, asfaltul, clăile de paie, etc. aveau o acţiune magică certă, apoi şi alte produse <span class="GramE">botanice:</span> baston de lemn, de cedru, cenuşe de lemn, torţa, tămâia, secera, toba, apoi amulete, chipuri de zei şi de demoni, păpuşi reprezentând oameni şi animale. Descântecele, atât cel rostit în versuri, cât şi cel efectuat prin gesturi specifice şi obiecte particulare, slujeau acelaşi scop, izgonirea demonilor. Actele făcute cu mijloace exterioare, cu obiectele arătate mai sus, erau de multe feluri. Bucăţile animalului erau puse pe părţile omului, şi în felul acela, se credea, aduceau vindecare. Postulatul fundamental era că demonii flămânzi se vor hrăni cu un înlocuitor al omului bolnav, care va scăpa astfel de ei. Ba uneori demonii se mulţumeau cu un chip al bolnavului care era pus peste bolnav. Astfel de chipuri de înlocuire a oamenilor, făcute din aluat sau argilă, erau foarte eficace — credeau asiro-babilonienii - mai ales dacă erau luate din mormintele din grădini şi erau pregătite din vreme spre a fi utilizate <span class="GramE">la exorcisme</span>. În aceeaşi ordine de idei era acţiunea simbolică ce consta în facerea chipului vrăjitoarei din lemn, din argilă sau din pământ, apoi arderea lui în foc în ideea <span class="GramE">că:</span> ‘precum aceste chipuri se topesc, pier, dispar, aşa şi vrăjitorul sau vrăjitoarea să se topească, să piară şi să dispară’. Invers, vrăjitoarele puteau să alcătuiască chipuri ale oamenilor, să le ardă în foc şi să-i omoare pe oameni, aşa cum făceau preoţii cu vrăjitoarele. Ceremoniile vrăjitoreşti nu aveau loc în temple, ci mai cu seamă în case, în camerele bolnavilor, dar şi pe acoperişuri, la malul unor râuri, eventual într-o colibă de trestie, sau afară în câmp. O condiţie fundamentală <span class="GramE">ca</span> vraja să se împlinească era ca ritualul magic al unui descântec să fie păstrat cu rigurozitate de la început şi până la sfârşit. Dacă nu se recita descântecul decât de 2 ori în loc de 3 ori, sau nu se punea numărul exact de grămezi de făină, atunci toată osteneala ceremonialului era irosită în zadar. Literatura magică ce a ajuns până la noi este foarte mare, semn al însemnătăţii care se acorda acelei discipline. Din mileniul III î.C. ne-au parvenit tăbliţe de lut cuprinzând descântece sau părţi din descântece redactate în limba sumeriană. O puternică dezvoltare a luat acea pseudo-ştiinţă după ce Babilonul a ajuns să fie centrul cel mai important al Mesopotamiei. Căci zeul său cel mai însemnat, Marduk, <span class="GramE">ca</span> şi tatăl său Ea, îşi întemeiau puterea pe vrăjitorie şi magie. În decursul timpurilor literatura magică a luat o foarte mare amploare şi până în ultimele zile ale Babilonului acel interes pentru magie, exorcisme, descântece şi vrăji de tot felul s-a menţinut intact”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMPtOsiVB4Zd5o9KfUKE9x0pX73X6huRs0WA3m4eIRMgmsZG7h7P2hhncNHXelq7cIRT4UeMvyzgwBeyBUaH0rnjEWpYazFPIDU3CWqgABgXsnV3qdVz6fNLWjtW1xZbGIgg0kR0EL4e0/s1600/image163.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="380" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMPtOsiVB4Zd5o9KfUKE9x0pX73X6huRs0WA3m4eIRMgmsZG7h7P2hhncNHXelq7cIRT4UeMvyzgwBeyBUaH0rnjEWpYazFPIDU3CWqgABgXsnV3qdVz6fNLWjtW1xZbGIgg0kR0EL4e0/w400-h380/image163.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Steagul Chaldean</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"></span></span></span></span></span></span></span> </span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-57318624447135249592014-01-09T11:44:00.002-08:002020-12-10T07:19:08.154-08:0084. Demonicii Ghirga<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht-vrHdgjXWMGpHmmVHc5iwjFLLMVDM5m0vkfH-U3EV7H4zdcmBUDTOmb4-4WYmXj36XMLLw1s64FKkdcsY7-YrgdBY6OBpnr2N4xp9JuzLRpmbJd7PPOU-RDR5YyDUu9KRgMzqj9fQvo/s1600/image175.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht-vrHdgjXWMGpHmmVHc5iwjFLLMVDM5m0vkfH-U3EV7H4zdcmBUDTOmb4-4WYmXj36XMLLw1s64FKkdcsY7-YrgdBY6OBpnr2N4xp9JuzLRpmbJd7PPOU-RDR5YyDUu9KRgMzqj9fQvo/w400-h258/image175.gif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ghirgaşiţii: între Canaaniţi şi apostoli</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Spiritul demonic Ghirgaşit” / Ghirgaș a fost studiat de fundamentaliştii Iudeo-creştini, ca de exemplu teologul American Shamah Elim prezentând în 2004: “Cel mai puternic tip demonic este cel al Ghirga-şiţilor, dintre cele 7 ‘varietăţi’ de spirite demoniace corespunzând fostelor 7 populaţii istorice autohtone din Canaan, adică Ghirga-şiţi, Amoriţi, Canaaniţi, Fereziţi, Hitiţi, Heviţi şi Iebusiţi. Este important de ştiut cum acţionează aceste spirite, pentru a recunoaşte ‘infecţia’; aceste spirite sunt reale şi efectele lor sunt devastatoare, aşa că trebuie înţeles modul lor de operare. Prin Ghirga-şiţi se înţelegeau locuitorii plămădind argila, adică aceia având locuinţele pe pământ, din pământ / chirpici; acest tip de spirit promovează accentul pe lucrurile pământeşti temporare, dispreţuindu-le pe cele spirituale eterne, ‘Corinteni’ 4:18 revelând o trăsătură interesantă a spiritului Ghirga-şiţilor: ‘Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice’. Persoanele infectate cu spiritul Ghirga-şit tind să se dedice doar lucrurilor vizibile, versiunea Greacă a verbului ‘a vedea’ din versetul tocmai citat însemnând ‘a discerne mental’ / ‘a stabili gândurile’ privind un aspect considerat. Ghirga-şiţii sunt foarte analitici, bazându-şi deciziile cu privire la avantajele şi dezavantajele pe care minţile lor sunt capabile să le perceapă; de exemplu, atunci când au de ales între 2 slujbe, ei consideră toate aspectele: salariul, distanţa de casă, oportunităţile de promovare, programul de lucru, etc.: când un credincios permite spiritului Ghirga-şit să se înrădăcineze, rareori va considera dacă Dumnezeu îl vrea sau nu pentru acea slujbă. Dumnezeu întotdeauna are un plan mare: s-ar putea să aveţi slujbe mai puţin atrăgătoare, deoarece El poate vrea ca să influenţaţi vieţile unor oameni la acel loc de muncă. Dumnezeu ar putea avertiza că Satana încearcă să vă atragă la alte posturi şi astfel să vă îndepărteze de la chemarea creştină (putând să fiţi ademeniţi într-o slujbă ce arată bine la început, însă care apoi vă mănâncă de vii). Credincioşii care nu sunt Ghirga-şiţi se concentrează pe ce vrea Domnul pentru vieţile lor; ei când se roagă, întreabă Domnul ce slujbă să ia - căci e după voia Sa - Dumnezeu putând răspunde ca să ia o slujbă plătită puţin, una cu salariu mare sau nimic! Credincioşii care nu sunt Ghirga-şiţi se concentrează pe lucruri ce nu pot fi văzute şi uneori pot lua decizii complet ilogice şi fără sens pentru ceilalţi membri ai familiei, care sunt Ghirga-şiţi în inimile lor (1 ‘Corinteni’ 2:12-16): ‘Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu / Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti / Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte / Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni / Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos’. Acest fragment arată că ne-Ghirgaşiţii nu se bazează pe înţelepciunea omenească, preferând să depindă de vocea Duhului Sfânt. Dumnezeu preferă să nu vorbească Ghirga-şiţilor, deoarece ei îşi urmează propria voinţă, bazată pe ceea ce pricepe mintea lor naturală. Dacă preferaţi să vă bazaţi pe Sfântul Duh în loc de propria minte naturală, acţionaţi conform lui Hristos şi veţi fi capabili să percepeţi lucruri pe care alţii nu pot: veţi percepe pericolele reale, ceea ce alţii nu pot; veţi începe să vedeţi uşile spirituale - pe care alţii nu le văd - şi nimeni nu va avea autoritatea să vă ‘judece’. Cu alte cuvinte, atunci când începeţi să operaţi cu Sfântul Duh sunteţi deasupra criticilor oricui, aşa că nu vă faceţi griji despre ce zic alţii de voi; nu vă faceţi griji despre ceea ce zice familia voastră. Faceţi ceea ce Dumnezeu v-a chemat să faceţi: atât timp cât sunteţi siguri că îndepliniţi voia Domnului, doar ascultaţi-L şi lăsaţi fleacurile. Ghirga-şiţii îşi trăiesc vieţile bazându-se mai ales pe percepţiile minţilor lor, subminând vocea Sfântului Duh, însă Dumnezeu dă sfaturi pentru a-I auzi vocea (‘Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov’ 3:13-18): ‘Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii / Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului / Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică / Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău / Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică / Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea’. O persoană blândă este cea uşor de condus de către alta; persoanele blânde acţionează în înţelepciunea Domnului, căci începutul este ‘teama de Dumnezeu’ (‘Pildele lui Solomon’ 9:10) iar ‘frica de Domn’ este îngrijorarea constantă în inima cuiva de a-L mulţumi pe Dumnezeu şi de a face ceea ce îi este plăcut Lui. ‘Teama de om’ e cea care mulţumeşte oamenii, chiar dacă-L nemulţumeşte pe Dumnezeu. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Frica <span class="GramE">de om’</span> e teama de ceea ce gândeşte omul. ‘Frica de Dumnezeu’ e teama de ceea ce gândeşte Domnul. Vă concentraţi pe ceea ce poate percepe şi analiza mintea <span class="GramE">voastră?</span> Dacă da, atunci nu puteţi auzi vocea Domnului. Sunteţi dispuşi să treceţi peste oricine pentru a ajunge ‘sus<span class="GramE">’?</span> Sunteţi în mod constant în căutarea ‘numărului 1<span class="GramE">’?</span> Deciziile le fundamentaţi pe ce beneficii aveţi personal - ori împreună cu familia - în loc să vă bazaţi pe ce va glorifica Dumnezeu pe <span class="GramE">Pământ?</span> Dacă acesta e cazul, atunci nu-L veţi auzi pe Dumnezeu. Având în vedere că partea predominantă a sufletului o formează emoţiile, deciziile din suflet tind a fi mult influenţate de <span class="GramE">emoţii;</span> unii aleg adunările la care participă deoarece bunii lor prieteni sunt acolo, nu fiindcă Dumnezeu este acolo. Unii aleg persoana cu care se cunună deoarece ‘îi fac să se simtă atât de bine<span class="GramE">’:</span> judecăţile din suflet tind voit să ignore semnele de avertizare - şoaptele tăcute - pe care le dă Duhul Sfânt, alegând să fie stârniţi de emoţii, pentru că mintea le poate vedea şi aşa iau decizii. Sfântul Duh ne vrea fără a <span class="GramE">judeca:</span> la aprozar pot fi alese fructele proaspete - judecând care ar fi mai delicioase, ceea ce e în regulă - însă nu la fel e cu lucrurile lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, dintre lucrurile lui Dumnezeu nu se aleg cele plăcute, ignorându-le pe cele neplăcute. Multor credincioşi le place să creadă că Dumnezeu este milostiv şi iubitor. Dumnezeu e drept şi sfânt, având oroare de nelegiuri, în cele din urmă El putându-se opri în a mai vorbi celor care îşi irosesc viaţa. În esenţă, scăderea standardelor de judecată e o ‘artă<span class="GramE">’:</span> ipocriţii sunt cei care îşi schimbă des standardele de judecată, în scopul de a nu alunga pe cei iubiţi de sufletele lor (mulţi sunt ipocriţi cu ei înşişi, frecvent judecându-se cu un standard mai îngăduitor decât cel aplicat altora). Adevăraţii ‘făcători de pace’ sunt cei ale căror opere de justiţie şi dreptate fac oamenii din jur să se adapteze la voinţa lui <span class="GramE">Dumnezeu;</span> acolo unde judecăţile lui Dumnezeu sunt respinse, nu va fi niciodată pace adevărată. Vocea Domnului nu se bazează pe raţiune sau pe simţul sufletului, <span class="GramE">ca</span> la Ghirga-şiţi. Câteodată, Dumnezeu vorbeşte prin oameni, ceea ce are <span class="GramE">sens:</span> El se manifestă prin noi, aşa cum a făcut-o cândva prin Iisus”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPw3Xr__kkZYeJh3ixwhf-RoaJkcCBSGwFQiKC7DfWPs7aM9MOrm-ngk-_QNk_Sp3StHi4WOfrf01MVUUTfi9Kk0K8zmuG0b4jYCJRKWXRUUtSKFENpkHWagnU7PLpe7kdX-HCjPPqWsyT/s1600/image236.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPw3Xr__kkZYeJh3ixwhf-RoaJkcCBSGwFQiKC7DfWPs7aM9MOrm-ngk-_QNk_Sp3StHi4WOfrf01MVUUTfi9Kk0K8zmuG0b4jYCJRKWXRUUtSKFENpkHWagnU7PLpe7kdX-HCjPPqWsyT/w400-h225/image236.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Gherghe-seii (adică Ghirga-şiţii) derulau o importantă industrie locală cu porci, ceea ce e o ilustrare perfectă a spiritului lor: Ghirga-şiţii aveau locuinţe de lut (adică din chirpici) iar porcilor le place să se tăvălească în noroi; în mod constant, Ghirga-şiţii s-au concentrat pe lucrurile pământeşti şi în mod similar porcii permanent sunt cu boturile în pământ, căutând ceva de mâncare (se aude că e fizic imposibil ca porcii să se uite în sus la cer, ceea ce are sens în legătură cu spiritul Ghirga-şiţilor, care îi îndepărtează pe oameni de concentrarea pe lucrurile cereşti, îndemnându-i spre natură, spre lucrurile de jos). Când spiritul Ghirga-şit a trecut de la om în porci, aceia s-au aruncat în apă; la fel ca porcii, oamenii de tip Ghirga-şit sunt ‘alergători violenţi’: de obicei iau decizii impulsive, bazate pe o viziune pe termen scurt, complet axată pe pământ. Porcii cu spiritul Ghirga-şit s-au înecat, ceea ce Biblia anunţă (‘Facerea’ / ‘Geneza’ 9:4, ‘Leviticul’ 17:13, ‘Faptele Sfinţilor Apostoli’ 15:20) că e o urâciune, deoarece au murit cu sânge în interiorul lor. De ce este o urâciune în faţa lui Dumnezeu? Pentru că viaţa trupului este în sânge (‘Leviticul’ 17:11); cu alte cuvinte, sângele reprezintă viaţa sufletului şi înseamnă că un animal înecat - mort fără vărsare de sânge - nu şi-a descărcat viaţa. Iisus vărsându-şi sângele a revărsat existenţa sufletului Lui şi Dumnezeu îi cheamă pe toţi să facă la fel, pentru binele altora. Ghirga-şiţii sunt egoişti: cei mai apropiaţi lor sunt ei înşişi şi membrii familiilor lor. Atribuind mare importanţă vieţii trecătoare, Ghirga-şiţii nu doresc să se sacrifice, fiindcă nu cred în ce a scris ‘Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel’ 15:42-50: ‘Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune / Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere / Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc / Precum şi este scris: Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă / Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc / Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer / Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti / Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc / Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat cum Pavel a folosit ‘pământesc’, cu trimitere implicită la Ghirga-şiţi. Dumnezeu detestă egocentrismul, natura Sa fiind altruistă. ‘Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel’ 5:1-11 scrie: ‘Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri / Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer / Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi / Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă / Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului / Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul / Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere / Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul / De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui / Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău / Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuţi şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în cugetele voastre’. Este de remarcat că Ghirga-şiţii nu umblau cu credinţă, ci prin orientare, acţionând numai asupra a ceea ce mintea lor pricepea. Oamenii ‘gem’ după eternitatea <span class="GramE">Domnului;</span> Ghirga-şiţii nu ‘gem’, ei ‘grohăie’: sunt lacomi ca porcii, mormăind toate zilele şi devorând totul aflat la vedere, însă pe măsură ce o fac sunt tot mai înfometaţi şi nemulţumiţi. În ‘Numerii’ <span class="GramE">11:</span>4-6, cei posedaţi de spiritele Ghirga-şiţilor au cerut Domnului: ‘Străinii, dintre ei, începură să-şi arate poftele şi şedeau cu ei şi fiii lui Israel şi plângeau, zicând: Cine ne va hrăni cu carne? / Căci ne aducem aminte de peştele, pe care-l mâncam în Egipt în dar, de castraveţi şi de pepeni, de ceapă, de praz şi de usturoi / Acum însă sufletul nostru <span class="GramE">tânjeşte;</span> nimic nu mai este înaintea ochilor noştri decât numai mana’. Este de remarcat că Evreii erau nostalgici după ce au mâncat în Egipt şi dispreţuiau mana căzută din cer, la fel <span class="GramE">ca</span> Ghirga-şiţii faţă de lucrurile Sfântului Duh. Din cauza concentrării lor pe cele lumeşti, Ghirga-şiţii sunt dependenţi de muncă şi par că niciodată nu se relaxează. Îndrăznesc să afirm că de exemplu insomnia este o stare provocată de prezenţa spiritului Ghirga-şit. Din nefericire pentru ei, Ghirga-şiţii - în general - nu ajung să se bucure de bunurile pentru care lucrează atât de mult şi atât de greu. ‘Sfânta Evanghelie după Luca’ <span class="GramE">12:</span>13-21 a scris: ‘Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea / Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? / Şi a zis către <span class="GramE">ei:</span> Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale / Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina / Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? / Şi a <span class="GramE">zis:</span> Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele / Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te / Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor <span class="GramE">fi?</span> / Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu’. Este interesant în fragment că începe cu cineva moştenind ceva vremelnic. Pentru Ghirga-şiţi, lumea este moştenirea. Chiar dacă Ghirga-şiţii cred într-o moştenire veşnică, ei trăiesc ca şi cum n-ar <span class="GramE">exista:</span> în loc de gemut pentru moştenirea eternă, ei grohăie după moşteniri temporare. Ghirga-şitul preferă să-şi ancoreze viziunea de pământ deoarece îi e teamă că ridicarea viziunii sale presupune un preţ. Despre Ghirga-şiţi sunt multe de spus, inclusiv că le e mare frică de moarte. Spiritul Ghirga-şit este legat de boli, <span class="GramE">ca</span> deficitul de atenţie sau cancerul. Cuvântul profetic al lui Dumnezeu este contrar spiritului Ghirga-şit în interiorul bisericii, aşa după cum e scris în ‘Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel’ 3:1-5: ‘Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu / Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ / Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu / Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă / Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli’. Un teribil - dar foarte frecvent - exemplu de ‘metodă Ghirga-şită’ în cadrul bisericii este programul obişnuit al serviciului regulat (cu cântece de laudă, de adoraţie, de dar profetic, anunţuri, predică, etc.<span class="GramE">):</span> Ghirga-şiţii subliniază că Domnul este ‘Dumnezeul ordinii’, justificându-şi mereu încăpăţânarea, în ciuda a ceea e scris în ‘Sfânta Evanghelie după Marcu’ 7:7 despre ce a anunţat Domnul: ‘Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti’. Procedurile Ghirga-şiţilor au reuşit să se infiltreze în biserică şi aduc presiune inutilă prin rigoarea lor. În ‘Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul’ <span class="GramE">3:</span>4-5 este confruntarea lui Dumnezeu cu biserica Ghirga-şiţilor din Sardis (capitala Lidiei), El vorbind de câţiva credincioşi care nu şi-au întinat hainele şi vor umbla îmbrăcaţi în alb, aceia fiind nemulţumiţii de Ghirga-şiţii legaţi pământean, ei căutând saltul cuantic spre lumină. Grecul ‘ethnos’ pentru ‘etnie’ e derivat din ‘ethos’, însemnând ‘tradiţie<span class="GramE">’:</span> naţiunea / etnia Ghirga-şită s-a format din fermii apărători ai vechilor tradiţii, Ghirga-şiţii stabilind o doctrină structurală transmiţând asemenea învăţături - peste generaţii - însă cu timpul s-au putut distinge 2 părţi, una formată din Ghirga-şiţi şi una din profeţii Domnului”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8N8vjkubneeQzcDWrx-fvF2mlYXiaCC287NNlbTxvZArqPcqDvPvBkAVEuEkpQFZ2FkUAvtbJqhwTJ3FoI0eMW8wdoLcdGD73dT3lRQh87nXIQ3tBRH_BvCcQR3rTBASIy7rRtg3V0cg/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8N8vjkubneeQzcDWrx-fvF2mlYXiaCC287NNlbTxvZArqPcqDvPvBkAVEuEkpQFZ2FkUAvtbJqhwTJ3FoI0eMW8wdoLcdGD73dT3lRQh87nXIQ3tBRH_BvCcQR3rTBASIy7rRtg3V0cg/s1600/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Firea demonică Ghirga - studiată de teologul citat anterior dar descrisă şi de mulţi alţii - poate fi coroborată cu proveniența acelor Ghirga-şiţi / Gherghe-sei din N Galileeii / Înălţimile Golan din îngerii “căzuţi” Grigori (indicaţi în exact acelaşi areal): renegaţi de Dumnezeu - deoarece au fost rebeli - aceia însă nu au fost demonizaţi, ci iertaţi de El (dar nu şi de unii fundamentalişti - propagandiştii unor repere ancorate în absurd - răsfrângerea fiind atât asupra îngerilor, cât şi asupra exorcizaţilor). În mod Tradiţional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi - printre altele - vorbirea unei limbi necunoscute sau înţelegerea ei, dezvăluirea unor lucruri aflate la mare distanţă sau ascunse, puteri fizice anormale (ţinând seama de vârsta sau condiţia persoanei respective), etc.; tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde: rezistenţă puternică împotriva oricăror influenţe divine, forţă fizică surprinzătoare, tulburări în funcţiile organice, rănirea propriei persoane, purtare agresivă şi neliniştită - chiar furioasă - putere de percepţie ieşită din comun, cunoştinţe supranaturale, vorbirea altcuiva prin intermediul posedatului, fenomene extraordinare la plecarea demonului (ca strigăte, căderi la pământ) şi epuizare dar vindecare perfectă după izgonire. Practicile de exorcizare există nu numai la creştini, ci şi la hinduşi, musulmani, ş.a., posesiunea nefiind legată de vina persoanelor (după cum au fost cazuri de Sfinţi, posedaţi temporar); de altfel Iisus, în “Evanghelia după Ioan” - 12:31 şi 14:30 - l-a descris pe adversarul Satana drept “stăpânitorul acestei lumi” (Iisus împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt - grupaţi în Sfânta Treime - stăpânind Cerul). În timp, Gherga într-adevăr a fost printre stăpânii unor părţi din această lume, pământească. Îmbinarea cercului şi pătratului a dat Arcul de Triumf; Biserica bizantină (prima organizare creştină imperială din lume) a impus stilul arhitectural prin includerea cupolei rotunde peste structura rectangulară a lăcaşului religios, fundamentaliştii creştini - extremişti religioşi - însă dorind mai mult, ca simbolul cerului / cercul să cuprindă simbolul pământului / pătratul. Probabil că în continuare sunt dificil de văzut câte cercuri există printre pătrate (în figura complexă - din dreapta - pătratele și cercurile fiind în numere egale):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZpgDCZx68VL6Ge4gvEbzqFQZn8GxxGCLQKqgHW-3rYmKJtf42DcpNi_8C3Ma62VdTe845iTY1eyNDuO1rUiyHPqjZ24MkKluAAJYUhSHSaFxo03FbgGsBlU3f8YecQ0jnODNIv9A_EzYe/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZpgDCZx68VL6Ge4gvEbzqFQZn8GxxGCLQKqgHW-3rYmKJtf42DcpNi_8C3Ma62VdTe845iTY1eyNDuO1rUiyHPqjZ24MkKluAAJYUhSHSaFxo03FbgGsBlU3f8YecQ0jnODNIv9A_EzYe/s400/image002.png" width="400" /></a></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipuMislxF1O3sBXzqyXw3YXdrDdKV2RtwtKdz-qTA8gF3pVdhXJHWv6d6471DNC9UNIV-In1XYPc6bWejEz_kcWWRwz9IHx0DUOkFhReqVHSRpmaf9Ozqz2uFsQ35gR_jrr3LIS-Kegus/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au <span class="GramE">scris:</span> “Indiferent de religie, avântul - adică ieşirea din trup - se făcea prin coroana capului, conform unui simbolism legat de dom. Acea construcţie reprezenta pretutindeni bolta cerească (cupola cel mai adesea se sprijinea pe 4 stâlpi sau pe o construcţie cu baza pătrată, cerul acoperind şi pământul sprijinind, de aceea cerul fiind rotund iar pământul pătrat). Arbaletrierii ce se unesc în vârful domului sunt identici cu arcele iurtei Siberiene, reprezentată prin concentrarea puterilor psihice la sursa lor, figurată prin orificiul central, poarta soarelui (figurând ca razele soarelui învăluind lumea<span class="GramE">);</span> la poarta din vârf se ajungea prin Axa Lumii (la modul figurat sau nu): în Asia Centrală era fumul ce se ridica din vatra centrală spre cer, în Siberia era trunchiul de lemn depăşind cortul (aşa e şi tija umbrelei). Orificiul central - asimilat uneori Stelei Polare - era prin esenţă Soarele, ochiul lumii”. Este de știut că în “Koine” (vechiul Dialect Grec comun, folosit și biblic) pentru “dom” se folosea cuvântul “kyriakon” </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">κυριακόν</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="FR">- ce se pare că prin Gotă a ajuns și în limbile Nordice - existând pentru biserică </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“<span style="background: white;">kirik” în Estonă, </span>“kirkko” în Finică, “kyrke” în Daneză, etc. Imperiul Bizantin a fost propagatorul oficial al începutului creştin în lume, în Europa - după Latini şi Slavi / vecinii bizantinilor - ultimii care au preluat religia respectivă fiind Germanicii (un rol important în transmitere având Varegii / Vikingii din garda imperială bizantină, la sfârşitul mileniului I); fiind cea mai recentă preluare, a păstrat lingvistic încă sursa sa, prin rădăcina denumirii “Kirke” pentru “Biserică”, ca reproducând în ea întâlnirea Cerului cu Pământul - Ghirghe - şi pe primii creştini: Gherga. “Demonicii” Ghirga n-au influenţat doar onomastic, ci şi - foarte concret - organizarea structural religioasă (creştinii împrumutând multe din anterioarele ritualuri Gherga). Biserica Ortodoxă Română marchează în a 23-a duminică după Rusalii “Vindecarea demonizatului din Ținutul Gherghesenilor”, în 2013 patriarhul - originar din județul Timiș / Banat - enunțând despre <span class="GramE">aceasta:</span> “În Sfânta Evanghelie vedem că bărbatul chinuit de demon din cetatea Gherghesenilor căuta singuratatea, nu comuniunea, dorea înstrăinarea, nu apropierea de oameni. Viața lui era un chin, deși era viu, totuși el trăia printre cei morți, adică în morminte. El era mort din punct de vedere spiritual și din punct de vedere social. Din această atitudine a omului demonizat vedem că păcatul, înțeles <span class="GramE">ca</span> lucrare a demonilor în viața oamenilor, înstrăinează pe oameni de Dumnezeu, de semeni și de ei înșiși. Dumnezeu a făcut omul după chipul Său, adică persoana chemată la comuniune de iubire și viață veșnică cu Persoanele Sfintei Treimi. Creat după chipul lui Dumnezeu Cel iubitor şi nemuritor, omul era chemat să devină nemuritor dacă iubește pe Dumnezeu - Izvorul și Dăruitorul vieții veșnice. Dar, fiind ispitit de Satan care luase forma șarpelui, omul a voit să fie <span class="GramE">ca</span> Dumnezeu, despărțit de Dumnezeu, prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu. Când, prin neascultare, omul a încălcat porunca lui Dumnezeu, el a căzut din starea de iubire față de Dumnezeu și a slăbit legătura de viață veșnică sau comuniunea cu Dumnezeu. Dacă ascultarea omului față de Dumnezeu era viața, neascultarea lui a devenit moarte. Dupa săvârșirea păcatului, Adam și Eva se ascund dinaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, păcatul înstrăinează și însingurează pe om de prezența lui Dumnezeu și îl impiedică sa guste din Arborele Vieții, adică să trăiască din prezența lui Dumnezeu - Dătătorul de viață. Sfânta Scriptură ne arată că înainte <span class="GramE">de a</span> păcătui omul era apropiat de Dumnezeu, iar după ce a păcătuit, el s-a îndepărtat și s-a ascuns de Dumnezeu. Înainte <span class="GramE">de a</span> păcătui, omul avea harul lui Dumnezeu prezent în cugetul și în inima sa, precum și în jurul său, fiind îmbrăcat în lumina harului ca într-un veșmânt luminos, așa cum se vede în iconografia ortodoxă autentică. Când însă, prin neascultare, sufletul omului s-a golit de lumina harului divin, atunci s-a dezbrăcat și trupul lui de lumina harului. De aceea, Adam a văzut că este gol la trup, adică trăiește mai mult trupește decât duhovnicește. După ce prin păcat a rupt armonia cu Dumnezeu Creatorul lui, omul pierde și armonia cu creaturile, cu semenii și cu natura înconjurătoare. Fiindcă omul uită de Dumnezeu și nu-L mai iubește, Dumnezeu devine exterior omului, devine un străin de care omul se teme și se ascunde. Păcatul este începutul înstrăinării omului de Dumnezeu și de calea care duce la viața veșnică. Înstrăinarea pe care o aduce păcatul este însingurare, închidere egoistă în sine, iubire de sine mai mult decât dăruire de sine altora. Înstrăinarea aceasta este și o sărăcire și o răcire a relațiilor spirituale cu Dumnezeu și cu semenii. Rugăciunea unifică interiorul spiritual al omului, pe când vidul însingurării spirituale îl face să se lipească de realitățile vizibile, limitate și trecătoare, <span class="GramE">ca</span> de ultima și singura realitate. Pentru a-l vindeca pe om de înstrăinare, adică de îndepărtarea de Dumnezeu care duce la moarte, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Se face om. Fiul lui Dumnezeu Se face trup, pentru <span class="GramE">ca</span> omul să devină purtător de Duhul, să primească Duhul înfierii - învață Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfinții Apostoli mai întâi au pus în lumină adevărul <span class="GramE">ca</span> prin Întruparea Sa ca om, Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, vine să ne apropie de Dumnezeu-Tatăl, în Duhul Sfânt, pentru ca omul să nu se mai înstrăineze de Dumnezeu - Izvorul vieții și al fericirii veșnice. Rostul Întrupării lui Hristos din Fecioara Maria este locuirea lui Dumnezeu în oameni și a oamenilor în Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu cel nevăzut, necuprins și veșnic Se face om văzut, cuprins în trup și muritor, pentru <span class="GramE">ca</span> omul să se facă părtaș la viața lui Dumnezeu Cel nevăzut, necuprins și nemuritor, adică părtaș al vieții veșnice în toată plinătatea ei. Dar într-un înțeles și mai adânc, prin Întruparea și Nașterea Sa <span class="GramE">ca</span> Om, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu împlinește dorința și planul lui Dumnezeu-Tatăl de înfiere a oamenilor în Dumnezeu-Fiul, prin lucrarea harului Sfântului Duh. Înfierea oamenilor în Dumnezeu se face în Biserică prin harul Sfântului Botez în numele Sfintei Treimi, deoarece Sfânta Treime a lucrat taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu <span class="GramE">ca</span> Om și, de asemenea, Sfânta Treime S-a arătat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos la Iordan. Botezul este taina înfierii oamenilor prin harul Sfântului Duh. Așadar, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om, pentru <span class="GramE">ca</span> pe oameni să-i facă fii ai lui Dumnezeu după har, prin sălășuirea harului Duhului Sfânt în cei care cred în Hristos Fiul lui Dumnezeu și cheamă în rugăciune pe Dumnezeu din ceruri numindu-L Tatăl nostru. Deci, prin harul înfierii pe care ni l-a adus Hristos prin venirea Sa în lume, noi nu mai suntem străini de Dumnezeu, ci fii după har ai Tatălui ceresc, frați ai lui Hristos, templu al Sfântului Duh în care locuiește Dumnezeu. Taina întrupării lui Hristos este începutul vindecării de înstrăinare și ea cheamă pe oameni la săvârșirea faptelor bune prin care ei să arate că sunt fii iubiți, după har, ai Tatălui ceresc, frați în Hristos și locaș al Sfântului Duh. Înstrăinarea de Dumnezeu se vindecă atunci când intensificăm convorbirea și comuniunea cu El prin rugăciune și prin fapte bune. De aceea, trebuie să ne rugăm dimineața și seara, dar și înainte și după începerea unei activități. În popor se <span class="GramE">spune:</span> ‘Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu’. Trebuie să ne rugăm înainte și după micul dejun, prânz și cină. Trebuie să ne rugăm în vreme de bucurie și în vreme de necaz. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El și să-i cerem ajutorul în toate împrejurările vieții. Crearea omului după chipul Dumnezeului Celui Veșnic presupune o relație dintre chip și Arhetip, o relație permanentă a comuniunii care găsește în rugăciune forma sa cea mai firească și necesară. Rugăciunea înseamnă întoarcerea chipului către Arhetipul său, în timp ce păcatul înseamnă înstrăinarea de Arhetip. Creat după chipul Dumnezeului Celui Veșnic și Personal, omul, deși limitat, este chemat să participe la viața dumnezeiască veșnică și la bogăția Sa nesfârșită de frumusețe și iubire. Cultul divin este, de altfel, o expresie și o preamărire a legăturii vii a omului creat cu Dumnezeul său Cel Veșnic. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ‘atunci când omul încetează să se roage, începe să păcătuiască’. Totuși rugăciunile noastre sunt mai tari când ne rugăm nu numai acasă, ci împreună cu Biserica. Rugăciunea în Biserică, împreună cu preotul și cu toți credincioșii, este și o întărire în credință și în iubire frățească. Întrucât Biserica este ‘casa lui Dumnezeu’, când participăm la slujbele Bisericii, simțim cel mai mult că suntem fii ai Tatălui ceresc, frați în Hristos și templu al Sfântului Duh, și chemați a fi părtași la comuniunea și slava veșnică a lui Dumnezeu. Trebuie să iubim Biserica și să nu ne înstrăinăm de ea niciodată. Chiar și cei care merg în străinătate trebuie să caute unde se află o Biserică ortodoxă românească sau, dacă nu este românească, să meargă la o Biserică ortodoxă soră de alt neam (greacă, rusă, bulgară, ș.a). Înstrăinarea de Biserică și de viața creștină ortodoxă devine adesea și înstrăinare de propria familie, prin trecerea la alte credințe. De asemenea, divorțul între soț și soție, abandonarea părinților în vârstă de către fiii sau fiicele lor sunt forme dureroase ale înstrăinării de familie și a oamenilor de ei înșiși, cu urmări negative pentru întreaga societate. Vedem așadar că înstrăinarea aduce însingurare și suferință, pe când rugăciunea multă și comuniunea de iubire arătată în fapte bune aduc viață și bucurie. Înaintașii noștri au avut conștiința responsabilității pentru păstrarea dreptei credințe, <span class="GramE">ca</span> bază a dobândirii mântuirii, adică a unirii omului cu Dumnezeu pentru eternitate, prin Biserică, deoarece numai în Biserică poate fi trăită adevărata comuniune a omului cu Dumnezeu. Societatea de astăzi este preponderent individualistă, narcisistă și autosuficientă. Sufletul omului contemporan afectat de secularizare, prin respingerea tainei Bisericii, a început să fie asaltat de învățăturile greșite ale unor secte și erezii, dar și de o religiozitate difuză sau sincretistă. Vidul spiritual este umplut, din nefericire, de o ‘parareligie’, ce imită religia, fără a face însă referire la Dumnezeu. O înnoire spirituală profundă și autentică este singurul răspuns credibil la criza spirituală pe care o trăim. Doar sfințenia poate să se opună sau să răspundă acestor provocări. Este vorba de o schimbare dificilă, în noi înșine, în care trebuie să distingem între ceea ce este esențial și profund și ceea ce este secundar și <span class="GramE">superficial;</span> între ceea ce este autentic și ceea ce este artificial în viața noastră personală și în viața comunităților noastre. În timp ce păcatul înseamnă alienarea naturii umane, sfințenia constituie adevărata sa chemare. Adică trebuie să redescoperim vocația și idealul îndumnezeirii omului, sau asemănarea lui cu Dumnezeu. Ființa umană se îndumnezeiește prin har, în măsura în care participă la viața și sfințenia Dumnezeului Celui Viu și Sfânt. Paradoxul omului este acela că deși este păcătos, el este totuși chemat să devină sfânt. De aceea, întoarcerea la Dumnezeu și iertarea sunt acte de înnoire spirituală și de umanizare. Potrivit Revelației divine, umanizarea lui Dumnezeu în Hristos are <span class="GramE">ca</span> scop îndumnezeirea omului, creat după chipul comuniunii divine Treimice. ‘Dumnezeu S-a făcut pe Sine Om, pentru <span class="GramE">ca</span> omul să poată deveni Dumnezeu’, spun Sfinții Părinți ai Bisericii. Ne rugăm lui Dumnezeu să <span class="GramE">ne ajute</span> să înțelegem că adevărata fericire este legătura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvântului Său și împlinirea poruncii iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Amin”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoVAOKPQTYUtz7ySw_bQVj3aIcQYUNz2zzqw-kUhRo4_0MNKfgUOJCyt1cfx4WatV3j99P3DLfL0MA018Gr1k8iDERNSWHrzsb8Lo3R_9MbCGFpXkFBa-YW5Ce45cFC5McIcoGnaUpsL0/s1600/image231.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoVAOKPQTYUtz7ySw_bQVj3aIcQYUNz2zzqw-kUhRo4_0MNKfgUOJCyt1cfx4WatV3j99P3DLfL0MA018Gr1k8iDERNSWHrzsb8Lo3R_9MbCGFpXkFBa-YW5Ce45cFC5McIcoGnaUpsL0/w398-h400/image231.jpg" width="398" /></span></a></div>
<br /></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-63761618669840796132014-01-08T10:17:00.004-08:002020-12-10T05:13:27.547-08:0081. Ilie<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEVX98wxRPm8cUoI0yl2URxbSwunwCOkT6RbQfHXNHSsUSE-j9Tmvtbkys-MUc5SrSiCKwI66qkFVu-CGC2JSDNBdWW3HK58Awl1LCX-DBthwypr8_JArPlVaVXOCrrijZ8yVm36mh5Ds/s1600/image147.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEVX98wxRPm8cUoI0yl2URxbSwunwCOkT6RbQfHXNHSsUSE-j9Tmvtbkys-MUc5SrSiCKwI66qkFVu-CGC2JSDNBdWW3HK58Awl1LCX-DBthwypr8_JArPlVaVXOCrrijZ8yVm36mh5Ds/w400-h222/image147.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La 4 secole după profetul Gharga / Chalcas de la sfârșitul Epocii Bronzului - cel mai vestit profet în vremea Războiului Troian din Vechea Lume, ulterior lui apărând și profetul Moise - în Canaanul Epocii Fierului s-a manifestat un alt mare profet: Sfântul Ilie. Biblia are 2 mari părți: Vechiul Testament și Noul Testament. În general, Vechiul Testament a fost scris de vechii Evrei. Noul Testament - scris în Greaca veche - nu e însă nici azi acceptat de Evrei (credincioșii mozaici chiar dușmănindu-i pe credincioșii creștini, începând cu cei care l-au realizat: evangheliști, apostoli, ș.a.; pe de altă parte, pentru creștini scripturile Vechiului Testament și Noului Testament sunt cel puțin la fel de importante, așa-zisul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iudeo-creștinism” fiind dezechilibrat - în sensul aproape integral manifestându-se dinspre creștini - la fel ca proporția reală curentă pe glob de circa o sută de creștini pentru fiecare Evreu). Similar ca în Vechiul Testament, unde au fost referințe la Evrei dar și la non Evrei (ca de pildă menționarea Gherghe-seilor întâlniți de vechii Evrei când au intrat în Canaan) și în Noul Testament - cuprinzând învățăturile Fiului Domnului - sunt referințe la non-Evrei și la Evrei (ca de exemplu răstignirea Fiului Domnului - Iisus din Galileea - a fost cerută în Ierusalim de către Evrei). În Vechiul Testament a apărut Sf. Ilie pentru că a fost apreciat și de vechii Evrei; spre dezamăgirea străduitorilor Evreizărilor cât mai ample, Sf. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ilie - crescut numai de o familie Evreiască - n-a fost Evreu, ci înger: momentele esenţiale ale existenţei sale - ca apariţia şi dispariţia, cât şi acţiunile lui - confirmă aceasta. Ilie este respectat ca Sfânt profet de cele 3 religii monoteiste curente - mozaică, creştină şi islamică - fiind celebrat ca mare făcător de minuni (inclusiv ca aducător de ploi în vremuri secetoase, considerat îndeosebi în spaţiul Român ca “Tunător” / “Fulgerător” ori ca ocrotitorul apicultorilor, de aniversarea lui începând retezatul stupilor, adică recoltatul mierii albinelor, cu atenţie la gărgăuni, după cum erau numite de Români viespile veninoase: în vechime, Tradiţional prisăcarii / apicultorii Români afirmau că albinele - care “bâzâie” - erau din Rai, făcute din lacrimile Divinei Mame, însă deşi mieroase, dureau totodată, înţepând pe cei păcătoşi). Sf. Khidr - considerat <span class="GramE">de islam</span> fratele Sf. Ilie - e de asemenea respectat de mozaici, creştini şi musulmani şi considerat “străin<span class="GramE">”;</span> e interesant că Sf. Ilie era stângaci - ceea ce Semiții dintotdeauna au dezavuat - dar a ajuns înalt respectat și de aceia, tocmai datorită structurii sale angelice (era puternic, însă nu și pașnic).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdNg7KBjgvuFnDwQnDwUoDNX2_XgrIfa5nI6iDkrvOfg9GQw6GyegITu28LGfGBIJIMmcfLBvHfmC5zxsxnu0HTyv5qj4Oj9eLT9q5ltV9xfT73-yW2ccM7FFZeHT8MQIGkfELFAVsW7M/s1600/image116.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdNg7KBjgvuFnDwQnDwUoDNX2_XgrIfa5nI6iDkrvOfg9GQw6GyegITu28LGfGBIJIMmcfLBvHfmC5zxsxnu0HTyv5qj4Oj9eLT9q5ltV9xfT73-yW2ccM7FFZeHT8MQIGkfELFAVsW7M/w400-h304/image116.gif" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT" style="font-size: medium;">Bazinul Zarqa / Gherka</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;">Marele Sf. Ilie este ştiut de credincioşi ca “înger întrupat în carne”, care a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerul; inclusiv literatura cabalistică - ca de exemplu a rabinului Medieval Yalkut Reubeni, ş.a. - l-a considerat pe Ilie înger real în formă umană, aşa că n-avea părinţi şi n-a lăsat urmaşi. De altfel, Biblia n-a consemnat genealogia / ascendenţa lui Ilie (aşa după cum vechii Evrei făceau meticulos despre “ai lor”), ci doar a menţionat geografic că era din zona Ghilead a Ghergheilor iar pentru a compensa acea lipsă, episcopul Epifanie 310-403 al Constanţiei / Salaminei Ciprului - Evreu creştinat, adversar al teologului Origen - a transmis detalii despre apariţia profetului / prorocului: preotul Şobăh / Sovac din Tesba / Ghilead a alarmat preoții din Regatul Evreilor vechi când s-a ivit în familia sa pruncul învelit în scutece “de foc”, împreună cu nişte fiinţe “îmbrăcate în alb” iar acelea - dându-i numele de Ilie - i-au oferit şi să mănânce “o flacără” (gesturile “botezătorilor” fiind considerate ca simbolurile râvnei pentru Dumnezeu ce l-a mistuit pe Ilie de-a lungul existenţei). Conform Vechiului Testament - “cartea a treia a regilor” 17:1 - Ilie era din “Tesba Galaadului”, de aceea zicându-i-se “Tesviteanul” (“cartea lui Tobit” 1:2 precizând că “Tisbe se află în Galileea de sus”, la câţiva km N de Râul Zarqa / în pronunţie locală Zergă acum, lângă Jerash / Gherasa); apariţia lui Ilie nu în zona Evreilor, ci în zona Ghergheseilor - pe lângă textul biblic sau indicaţia identică din secolul I a istoricului Evreu Flaviu Iosif - a fost marcată pentru aducere aminte şi de inscripţia pavajului primei Mănăstiri bizantine ridicată în secolul IV acolo (după cum se poate citi pe rândul al treilea de jos, în partea dreaptă, deasupra exprimării “GERGAS” de pe al doilea rând):</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0y6q7p5wzZpt8Bacx563uiY0ZLzEsvjXr4A4VzInJbFL0XocpPImRSWqLUyZbhIbLCLYRnsV7JVSziCeoEiRSMaIwnLQupq3A9XiLo8tuqS1EJiKJQ2ugvcSxKN265_yDe6LaXUpdiyT2/s1600/image161.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0y6q7p5wzZpt8Bacx563uiY0ZLzEsvjXr4A4VzInJbFL0XocpPImRSWqLUyZbhIbLCLYRnsV7JVSziCeoEiRSMaIwnLQupq3A9XiLo8tuqS1EJiKJQ2ugvcSxKN265_yDe6LaXUpdiyT2/w400-h193/image161.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ilie între Gherghei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ilie - numele său însemnând “stăpânit de Dumnezeu” - a activat în secolul IX î.C.: îi cunoştea bine pe vechii Evrei (conform episcopului Evreu Epifanie, a crescut în clanul Aaron al Leviţilor din Ghilead, înaintaşul Aaron oficial fiind fratele mai mare al lui Moise), Biblia menţionând că încă de tânăr profetul l-a abordat religios - în spiritul politic al timpului - direct pe regele Ahab care domnea din Samaria peste Regatul Israel, deoarece acela oficial urma idolatria faţă de Baal şi Astarte ce a fost instaurată de predecesori; idolatria a început cu Ieroboam, fost slujitor al regelui Solomon, cel care s-a luptat cu Roboam - ultimul rege al Israelului, cununat cu prinţesa Ghirghesă / Gheşură Maaca - şi a separat vechiul Regat al Evreilor, Nordul rămânând Israel iar Sudul rămânând Iudeea, cu capitala la Ierusalim. În Cultul Zeiţei Astarte a Dragostei - pentru a o onora - femeile întreţineau relaţii sexuale întâmplătoare în crângurile din jurul altarului aceleia iar ca să nu fie recunoscute în acele acte de prostituţie sacră, purtau văl / “burqa” (în secolul XX, Kemal Ataturk - fondatorul Turciei Moderne - când a vrut oprirea purtării vălului, nu a dat vreo lege de interzicere, ci doar a spus că-l înțelege la prostituate, ceea ce a avut mare impact în respingerea folosirii publice a vălului islamic în acea Țară). Ilie era din Regatul Ghirghes / Gheşur iar combativitatea sa era aliniată disputelor timpului dintre Regatul Ghirghes / Gheşur și vecinul Regat Israel (mai mic decât cel din secolul precedent, care a fost cârmuit de prinţesa Ghirghesă / Gheşură Maaca): regele Ahab s-a însurat cu prinţesa Feniciană Elisabeta din Sidon (unire cântată de psalmul 44), ceea ce a incomodat Ghergheii din Regatul Ghirghes / Gheşur, care şi-au fixat baza coaliţiei - împreună cu aliaţii Nordici - în Karkar / Siria. La cuvintele profetului Ilie - care i-a zis regelui Ahab “în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” - o secetă groaznică s-a abătut peste Regatul Nordic al Israelului, cu speranţa că foametea va face supuşii să se căiască: el n-a provocat doar credinţa în Zeul Ploii Baal, ci astfel i-a provocat pe preoţii Fenicieni, pe Evreii vechi din Israel şi pe regele lor. “Cartea a treia a regilor” 17 scrie ce a fost imediat, Dumnezeu sfătuindu-l după lansarea acelei provocări publice să fugă din Israel:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“2. Şi a zis Domnul către <span class="GramE">Ilie:</span><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">3. ‘Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">4. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă <span class="GramE">acolo!</span>’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">5. Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul <span class="GramE">Domnului;</span> s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne <span class="GramE">seara;</span> iar apă bea din pârâu.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">7. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ”.</span></span></p>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTY_TN1psjSQwTmRtSZnqKyIrsYPmX3vUh5pggSTTtFHGxhV7mM4p2IANZBRnb0i36AzasujNY7tDjaGjJjNspLRoqDNdWa0ugTbRGtGi9gjMmQkVzVjw9MnEFTrY_fbYi0i2twpLFpAkK/s1600/image106.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="223" data-original-width="226" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTY_TN1psjSQwTmRtSZnqKyIrsYPmX3vUh5pggSTTtFHGxhV7mM4p2IANZBRnb0i36AzasujNY7tDjaGjJjNspLRoqDNdWa0ugTbRGtGi9gjMmQkVzVjw9MnEFTrY_fbYi0i2twpLFpAkK/w400-h395/image106.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Pârâul Cherit putea fi în zona natală a profetului Ilie, la N de Zarqa / Gherka - acum Wadi Yabis - sau în Valea Gherg / acum Wadi Qelt, mai în S, un loc unde din secolul IV s-a ridicat Mănăstirea “Sf. Gheorghe” (ambele ape alimentând Râul Iordan).</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj87N2aYBvHl0vWKDXFYlKPya2C9ndNlmn3gaj0kX_WGvzjX57COX7xRjPthBaEzbi7BV27WZGuXFaA9m1yd1FhQkRa7nb0CfZmsypS2iVJH5F8u4WpudwvO92O4mtDgf_4tNIpBxCaOyM/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj87N2aYBvHl0vWKDXFYlKPya2C9ndNlmn3gaj0kX_WGvzjX57COX7xRjPthBaEzbi7BV27WZGuXFaA9m1yd1FhQkRa7nb0CfZmsypS2iVJH5F8u4WpudwvO92O4mtDgf_4tNIpBxCaOyM/s1600/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De acolo Ilie s-a dus între Fenicieni, la Sarepta - între Sidon şi Qart / Tyr - unde s-a îngrijit ca mâncarea văduvei gazde să nu se termine şi i-a resuscitat fiul crezut mort (a fost prima înviere notată de Biblie); apoi, a cerut regelui Ahab o întâlnire pe Muntele Carmel: în faţa unei mulţimi şi a 450 de preoţi ai lui Baal, a propus aprinderea unui viţel tăiat pe un rug, fără utilizarea focului. Preoţii s-au rugat toată dimineaţa (“Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge” / după cum a consemnat “cartea a treia a regilor” 18:28), însă nu s-a întâmplat nimic; Ilie a cerut să fie udat jertfelnicul până seara iar apoi a strigat la cer Domnului “auzi-mă cu foc”: “şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ” (“cartea a treia a regilor” 18:38). Continuarea a fost crudă:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“39. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis ‘Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">40. Iar Ilie le-a <span class="GramE">zis:</span> ‘Prindeţi pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!’ Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo”.</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigh5aXGGOa8tmpjea9xk0EtAYnIqAPdFt_oE50DYw4rgLRIec7Lfiq-aLeS0qysAc3ad-WzcwHNRHad9M3rqtLrBZTt5TpFgxSmwI1WW6gSwDPonPWX7l8srLANa0MXjE7zQYuFiyIGqtZ/s1600/image108.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigh5aXGGOa8tmpjea9xk0EtAYnIqAPdFt_oE50DYw4rgLRIec7Lfiq-aLeS0qysAc3ad-WzcwHNRHad9M3rqtLrBZTt5TpFgxSmwI1WW6gSwDPonPWX7l8srLANa0MXjE7zQYuFiyIGqtZ/w400-h400/image108.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">După acel omor colectiv - petrecut în târgul Khelka, notat ca biblicul “Helcat” de la intersecţia drumurilor dintre Acra, Dor şi Meggido / locul viitorului Armaghedon (în vechea Ebraică “Khelka” însemnând “Curte”), la poalele răsăritene ale Muntelui Carmel, acum Tell Kassis / Israel - Ilie a provocat ploaia (ceea ce a dus la sfârşitul foametei, deja lungă de 3 ani jumătate):<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“41. Apoi a zis Ilie către <span class="GramE">Ahab:</span> ‘Du-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">42. Şi a plecat Ahab să mănânce şi să <span class="GramE">bea;</span> iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat la pământ până a atins genunchii cu faţa sa.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">43. Şi a zis ucenicului <span class="GramE">său:</span> ‘Du-te şi te uită spre mare!’ Şi s-a dus el şi s-a uitat şi a <span class="GramE">zis:</span> ‘Nu văd nimic!’ El i-a <span class="GramE">zis:</span> ‘Du-te şi fă aceasta de şapte ori’.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">44. Iar a şaptea oară a <span class="GramE">zis:</span> ‘Iată se ridică din mare un nor cât o palmă’. Iar Ilie a <span class="GramE">zis:</span> ‘Du-te şi spune lui Ahab: Înhamă şi fugi, ca să nu te apuce ploaia!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">45. Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la Izreel.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">46. Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel”.</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk2gZ665Ye2pK72LO2p65gRTmgPXyFV_zPqXCT9EiP-34OKKHZb_ZWq2ocmC5mgNAgqLnNBwXZg2LUGs8YrcBQiTVjMsfeVHlePxsRZyH7d4UnEanR8_dAALMbNc_KFJIVf7K40msaOyfF/s1600/image109.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk2gZ665Ye2pK72LO2p65gRTmgPXyFV_zPqXCT9EiP-34OKKHZb_ZWq2ocmC5mgNAgqLnNBwXZg2LUGs8YrcBQiTVjMsfeVHlePxsRZyH7d4UnEanR8_dAALMbNc_KFJIVf7K40msaOyfF/w400-h400/image109.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Izreel, regina Elisabeta - furioasă că Ilie a ucis preoţii - l-a ameninţat cu moartea şi atunci el a fugit în Peninsula Sinai, pe Muntele Sacru unde Moise în urmă cu peste 3 secole a primit cele 10 porunci (Biblia n-a scris despre nici un Evreu vechi care să se fi întors acolo / însă Ilie era înger iar îngerii n-au naţionalitate); Ilie era îngrijorat de multele crime pe care le-a făcut în târgul Khelka şi cerea Domnului instrucţiuni. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Capitolul 19 din “cartea a treia a regilor” relatează ce a fost la gura grotei de pe Muntele <span class="GramE">Sacru:</span><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“15. Şi a zis <span class="GramE">Domnul:</span> Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael;<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">16. Pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste <span class="GramE">Israel;</span> iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi proroc în locul tău!<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">17. Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">18. Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de <span class="GramE">bărbaţi;</span> genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!”</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyvg-W_0ZDlqx3NXe3KrFRNk6vA8Rh71y214keb7O1oIy7hekcTDgoFraWgIRNdCusRz-MWHzfKWF4cedlMTylfAOzpiBRcWh8J9GCdimH-kh4oby2plHAhktlwkuw442aMq5CoQNLcgDS/s1600/image111.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="498" data-original-width="500" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyvg-W_0ZDlqx3NXe3KrFRNk6vA8Rh71y214keb7O1oIy7hekcTDgoFraWgIRNdCusRz-MWHzfKWF4cedlMTylfAOzpiBRcWh8J9GCdimH-kh4oby2plHAhktlwkuw442aMq5CoQNLcgDS/w400-h398/image111.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Din discursul Domnului faţă de Ilie reies mai multe aspecte: ca Regatul Israel să revină la glorioasa alianţă cu Nordicii Gherghei (aşa după cum de aproape un secol - din timpul domniilor prinţeselor Ghirghese / Gheşure Maaca - nu mai era), cu acea ultimă acţiune misiunea profetului fiind încheiată şi aflarea numărului Evreilor în secolul IX î.C.: cei 7 mii de bărbați puteau fi din maxim 7 mii de familii (în Sudica Iudee - sensibil egală ca mărime - probabil fiind un număr similar); Sf. Ilie - pornit din Regatul Ghirghes / Gheşur - prin combaterea celor din Regatul Israel de fapt i-a ajutat pe Evreii vechi de acolo să nu fie asimilaţi de către Fenicieni, căci sub acţiunile lui (a fost factorul major de pericol), în lipsa sprijinului Fenician, ei şi-au revigorat religia mozaică. Evreii de atunci au instituit simbolic la ceremonia circumciziei “scaunul lui Ilie” - aşezat alături - ca semn că profetul veghează asupra băiatului operat, în urma spuselor “ocrotitoare” ale lui Dumnezeu, ca urmaşul Elisei al lui Ilie să fie ultimul “apărător”; Ilie l-a găsit pe Elisei şi capitolul 2 din “cartea a patra a regilor” redă plecarea lui, petrecută în ziua de 20 VII (rămasă sărbătoarea suirii sale la cer):<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“4. Atunci Ilie a zis către <span class="GramE">el:</span> ‘Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon’. Iar Elisei a <span class="GramE">zis:</span> ‘Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">5. Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii prorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au <span class="GramE">zis:</span> ‘Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?’ Şi el a <span class="GramE">răspuns:</span> ‘Ştiu şi eu, dar tăceţi!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">6. A zis <span class="GramE">Ilie:</span> ‘Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!’ Iar Elisei a <span class="GramE">răspuns:</span> ‘Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">7. Şi s-au dus <span class="GramE">amândoi;</span> s-au dus şi cincizeci din fiii prorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">8. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut <span class="GramE">ca</span> pe uscat.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">9. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către <span class="GramE">Elisei:</span> ‘Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine’. Iar Elisei a <span class="GramE">zis:</span> ‘Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">10. Răspuns-a <span class="GramE">Ilie:</span> ‘Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi <span class="GramE">aşa;</span> iar de nu mă vei vedea, nu va fi’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">11. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">12. Iar Elisei se uita şi <span class="GramE">striga:</span> ‘Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!’ Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">13. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">14. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, <span class="GramE">zicând:</span> ‘Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?’ Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">15. Iar fiii prorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au <span class="GramE">zis:</span> ‘Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ”.</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Hd4r1rBdL7XiW6TYN9UaMKvE4cdNt6XDlylfplF2f4F_0ks35hqDvS7xdliJSewhKisiOavCC9DmEKR3TNuBo6T6RtCJOYiAe3Z0o9sY8utFgwthYuJ4Jj3uI3Y8367R6g2lIXaDdoCP/s1600/image113.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="736" data-original-width="736" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Hd4r1rBdL7XiW6TYN9UaMKvE4cdNt6XDlylfplF2f4F_0ks35hqDvS7xdliJSewhKisiOavCC9DmEKR3TNuBo6T6RtCJOYiAe3Z0o9sY8utFgwthYuJ4Jj3uI3Y8367R6g2lIXaDdoCP/w400-h400/image113.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Așadar, Ilie nu a murit, ci a urcat la cer cu carul de foc, locul acelei ultime fapte nefiind din Israel, ci petrecându-se explicit de pe partea răsăriteană a Râului Iordan, anume din Iordania. Mitologia Evreilor vechi a reţinut că demonica Lili / Lilith - prima soţie a lui Adam - nu se atinge de cei numiţi asemănător cu Ilie (oriental, “Il” însemna Sfânt, atribut regăsit la ambii: Lilith și Ilie); Iisus a anunţat că avatarul lui Ilie a fost Ioan “Botezătorul”. A rămas în Tradiţie că Sf. Ilie este și ocrotitorul recoltelor iar când se întâmplă fenomene meteorologice spectaculoase credincioşii presupun că marele profet traversează cerul cu carul lui de foc, pentru ocrotire. Grecii vechi l-au conectat pe Ilie cu Helios / “Soarele” iar musulmanii cu vechiul mesager / profet Khidr; o miniatură Medievală - din “Poveştile profeţilor” - îi înfăţişează pe Khizr şi Ilie rugându-se împreună la Mecca:</span></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA9L3CoJp33-qHLZ4UpBLuegphQQ0XbGfL7caJcLwAYMyoiA5O2UV1mLAao5YlWWprKK_pg7wclZzZSoVMTgN0AtdzuHCvFuQqU3MW_X02lz6ECkOo3R-b3fHiWtRwhXvkR3E12-WYdk0/s1600/image122.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA9L3CoJp33-qHLZ4UpBLuegphQQ0XbGfL7caJcLwAYMyoiA5O2UV1mLAao5YlWWprKK_pg7wclZzZSoVMTgN0AtdzuHCvFuQqU3MW_X02lz6ECkOo3R-b3fHiWtRwhXvkR3E12-WYdk0/w142-h400/image122.jpg" width="142" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2012, istoricul Evreu Sebag Montefiore în “Ierusalim, biografia unui oraş” a scris: “Khidr este cel mai fascinant dintre sfinţii islamului, îndeaproape asociat cu Ierusalimul (în vechiul oraş, arheologii au dovedit că ruinele sunt numai Canaanite, însă acelea provoacă şi în prezent conflicte între evrei şi palestinieni). Khidr - Omul Verde - a fost un mistic străin, veşnic tânăr, dar cu o barbă albă. În sufism - misticismul islamic - Khidr este călăuza pe calea sfântă şi o iluminează. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">El este identificat mai ales cu profetul Ilie şi cu Sfântul Gheorghe. Lăcaşul său de la Beit Jala - lângă Betleem - continuă să fie venerat de evrei, musulmani şi creştini”. “Hamzanama” - adică “Aventurile lui Amir Hamza”, unchiul patern al profetului Mahomed - a scris că Ilie şi Khidr erau fraţi (ambii au băut “Apa Vieţii” din “Fântâna Tinereţii”<span class="GramE">);</span> Khidr - ştiut ca “Omul Verde”, adică înţeleptul ştiutor al proaspetelor cunoştinţe - era nemuritorul Sfânt pre-islamic (care a descoperit sursa vieţii / tinereţea eternă), îngerul enigmatic iniţiind pe cei căutând calea mistică. Ilie a fost deseori considerat Khidr / Khadir, aşa după cum cu el a fost sinonim Sf. <span class="GramE">Gheorghe;</span> cercetătorii islamului l-au legat de asemenea pe Ilie, respectiv Khadir, cu patriarhul Idris din Coran - Enoh la Evreii vechi, Hermes la Grecii vechi - cu spiritul eroului Sumerian Ghirga / Ghilgameş, cu romanţa împăratului Makedon Alexandru “cel Mare”, ş.a. La Sf. Ilie, totul a fost <span class="GramE">neobişnuit:</span> apariţia în Ghileadul Ghergheilor (asistată de necunoscuţi operând cu foc), chiar numele său, abilităţile depăşind puterile pământenilor / localnicilor, neîmbătrânirea, părăsirea lumii - în plină glorie şi fără a trece Poarta Morţii - cu “car şi cai de foc ridicat în vârtej de vânt la cer”, etc. Iată reprezentarea Sf. Ilie într-o icoană ortodoxă Medievală în Mănăstirea Kizhi 62,04 lat. N, 35,13 long. E de la Lacul Onega din Karelia / Rusia (aşezământ monahal aflat în patrimoniul mondial UNESCO<span class="GramE">):</span></span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhv2gfRLAhhB1ax1okawt1HWlo0jB4_uRP_HfQYFvPl35x0fUe4LBabhSqUtlF3dUd-pKfU7idwCrmlL46hUBVgAQZexQGOvzs0a3H0Em2_1A8Zvduhyphenhyphenb3_LzsBuihRKkYFrQ4YXVDDyrs/s1600/image123.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhv2gfRLAhhB1ax1okawt1HWlo0jB4_uRP_HfQYFvPl35x0fUe4LBabhSqUtlF3dUd-pKfU7idwCrmlL46hUBVgAQZexQGOvzs0a3H0Em2_1A8Zvduhyphenhyphenb3_LzsBuihRKkYFrQ4YXVDDyrs/w332-h400/image123.jpg" width="332" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sf. Ilie</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru teologii creștini, cel mai mare profet al Vechiului Testament a fost Isaia, cercetătorii biblici însă identificând în rolul aceluia mai multe personaje, cu existenţa începând la un secol după Ilie: Isaia - al cărui nume însemna “Dumnezeu mântuieşte” - şi-a început activitatea la Ierusalim când a murit cârmuitorul Azaria şi a continuat-o sub Ioatam, Ahaz şi Iezechia, sfârşind la începutul secolului VII î.C. (corespunzător Tradiţiei Iudaice) tăiat cu fierăstrăul în bucăţi de către Manase, şeful Evreilor Israeliţi Nordici, care erau opuşi Evreilor Iudei Sudici; Isaia a prezis naşterea lui Mesia dintr-o fecioară, dumnezeirea lui Mesia / adică întruparea Lui, înainte-mergătorul lui Mesia / adică Sfântul Ioan “Botezatorul”, minunile şi patimile lui Mesia, respectiv preaslăvirea lui Mesia. “Vedenia lui Isaia” - manuscris bogumil - ce a circulat pe larg prin spaţiul Românilor (mai ales după copierea în secolul XV de către diaconul Gavril de la Mănăstirea Neamţ), a încercat să explice viaţa prelungită a profetului Isaia: într-o noapte, el a fost vizitat de 2 bărbaţi înalţi, care l-au luat în Cer, unde i-au arătat o seamă de taine, după care a fost adus acasă; Isaia a avut impresia că a lipsit doar 2 ore, însă a constatat că între timp s-au scurs 32 de ani (paradoxul temporal a fost ştiinţific demonstrat în secolul XX de către savantul Evreu Albert Einstein, ca posibil la viteze de deplasare apropiate celei a luminii). Este interesant că profetul Isaia 26:19 a fost singurul Evreu biblic care a prorocit fenomenul învierii: “Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia”. Aşa cum Evreii vechi îl cunoşteau pe Baal şi cei din Canaan îl cunoşteau pe Yahve / “Yah-ve” = “IYI-ve” (“iYi” fiind pronunția pentru supremul luminos<span class="GramE">);</span> Evreilor le era interzisă reprezentarea divină, însă administraţia Persană din secolul IV î.C. a emis la Ierusalim moneda inscripţionată YH - de la Yahve - înfăţişând Zeitatea cu barbă stând pe o roată înaripată:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHIv3dkAQJWpOItNM6umQBNAXdG1UlupM5B1k6VS33L_pYwuF0_PCT_y30uTvbXmZuxCYdWCTAERjUrJQU30KfVaN6kaRYYjgtMUSell1qLwuD7zCIyRPG7YP_SxH54Hf7zGwpW0Qs2Ik/s1600/image125.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="372" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHIv3dkAQJWpOItNM6umQBNAXdG1UlupM5B1k6VS33L_pYwuF0_PCT_y30uTvbXmZuxCYdWCTAERjUrJQU30KfVaN6kaRYYjgtMUSell1qLwuD7zCIyRPG7YP_SxH54Hf7zGwpW0Qs2Ik/w400-h372/image125.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="IT"><br /></span></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-61974095944733047882014-01-05T02:47:00.007-08:002021-08-15T13:28:32.124-07:0018. Poveştile diluviene<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV-Ad6ve53jxIw-DY5tXgtydRITd-n3_wI4rjPyG5me7S47c1dKiFjuOWtT97hU5aOim6eI6-rmneH9VaPQHpniBfrJ9e0n2ACVOG1HytWxogngGzeH0QTPkyzQXkRrMsdLKbpFnGLXzU/s1600/image496.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV-Ad6ve53jxIw-DY5tXgtydRITd-n3_wI4rjPyG5me7S47c1dKiFjuOWtT97hU5aOim6eI6-rmneH9VaPQHpniBfrJ9e0n2ACVOG1HytWxogngGzeH0QTPkyzQXkRrMsdLKbpFnGLXzU/w400-h300/image496.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria poate fi enigmatică dacă se doreşte aşa. Sunt mai multe poveşti diluviene, deoarece au fost mai multe diluvii; pentru cei direct afectaţi - la un moment dat, în arealul cunoscut de trai - Potopul a fost catastrofa vieţii: după Potopul Pontic de la topirea ultimei glaciaţiuni, consolidarea credinţei în Marea Zeiţă a fost ca în anterioarele Potopuri (de exemplu spargerile Gibraltar şi Gherdap), ce au demonstrat elocvent puterea Mamei Natură. O versiune simplistă este considerarea diluviană ca fenomen unic, prin preluarea izolată - unilaterală / singulară - şi refuzarea existenţelor altor evidenţe / dovezi. De exemplu, vechi scrieri orientale despre diluvii - în condițiile Sudice mai calde și mai uscate decât cele Nordice - apar ca ecouri ale unor alte realități decât cele curente ale mediului în care au apărut; de pildă, vechii Evrei au scris în Biblie / Vechiul Testament despre Potop ca fenomen ce nu le-a cuprins doar zona lor, ci care a cuprins inclusiv Nordul umed (unde trăiau alți oameni, evident diferiți): ce le-o fi venit unora trăind în regiuni aride care au consemnat situații îndepărtate în timp, cu multă apă, pot fi explicate fie ca glumele sau fabulațiile lor ivite din iluzii colective - ori visări colective, fapte neargumentate științific - fie ca relatările lor serioase ale unor întâmplări chiar adevărate, petrecute cândva (așa cum au observat Dr. Christian Cebulj și Dr. Ursula Rudnik în 2008, Vechiul Testament în “Facerea” a comasat relatările de la 2 Potopuri, unul lung de 40 zile și unul lung de mai multe luni, cu salvarea fie a câte unei perechi de viețuitoare, fie a câte 7 perechi). Conform versiunii în Greaca veche a Bibliei “Codex Vaticanus” din secolul IV, Potopul ar fi fost în 8094 î.C.; un verset din Apocalipsa Sfântului Ioan “Teologul” descrie Potopul în termeni poetici / capitolul 8: “...şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte iar iarba verde a ars de tot şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut peste izvoarele apelor şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare”. Geologul Austriac Alexander Tollmann - membru de onoare al Academiei Române din 1992 - prin calcule astronomice pretindea în 1994 că o cometă la 23 IX 7553 î.C. a dezlănţuit Potopul, la locul impactului (Kofels 47,07 lat. N, 10,55 long. E / Austria) analizele copacilor carbonizaţi confirmând data. Astronomul American Carl Sagan în cartea sa “Cometa” din 1985 a observat apariţia în străvechile reprezentări Chineze ale cozilor de comete şi a nucleului, cu 4 braţe îndoite prelungite din el, ca o Svastică - ceea ce a impresionat - cu vizibilitate doar la suficienta apropiere de Pământ, astfel încât jeturile de gaze, deviate de rotaţie, ar fi putut fi văzute. Intensificarea activităţii solare ce pe de o parte a dereglat orbita unei comete (e bine ştiut că activitatea soarelui determină orbitele cometelor), pe de altă parte a grăbit / a zorit dezgheţul calotei boreale, provocând şi mutaţii genetice - alimentând mitul stelei căzătoare de vestire a stingerii unei vieţi importante, respectiv anunţând o naştere importantă - apariţia Gherga probând acestea prin mai mulţi parametri, inclusiv temporal / orizontul de timp fiind acelaşi, genetic / radiaţia solară crescută influenţând separarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">N*” în trunchiul uman, geografic / mediul de trai fiind în Sudul gheţurilor şi ca relevanţă / numele şi neamul având mare impact social, cultural, civilizaţional. Până atunci, de exemplu, Canalul Mânecii putea fi parcurs pe jos (actualul Arhipelag Britanic - ştiut iniţial ca “Albi-On” / Albion - făcând parte în acele timpuri din continentul European) iar conform datărilor Antice, prin sistemul astronomic Garga din N Indiei, al lui Pliniu, ş.a., Dinastiile Gyagar / GarGya = Indiei au început după Potopul Pontic, în 6776 î.C. odată cu întronarea lui Manu - fiul cuplului primordial Cerul şi Pământul - printre alţii, Dr. Harald Haarmann în 2006 confirmând prin metodele sale timpul Potopului ca imediat anterior acelui an: răspândirea oamenilor din jurul Pontului a fost extrem de rapidă după dezastru, în Banat de pildă şi datările cu carbon de asemenea relevând exact acel timp ca începutul Vechii Civilizaţii Europene.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, în 2019 Dr. Carlos Quiles a ilustrat atât situația din secolul Potopului Pontic, cu prezența HiperBoreilor în N Mării Negre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> proaspăt formată </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> imediat după diluviul Atlant, cât și situația din secolul Potopului biblic (după peste 3 milenii), cu prezența HiperBoreilor = străvechilor Nordici ai EurAsiei mai amplă în Bazinul Pontic:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkGHxVxYUdxRpAzu2JCOR4bI2ug-GaD0RTUvBjti6Htx4DKaKWbKJqc04Ssx_il-XsSS9Pn7-wS-TmzSJcxuznjzldbBWsF42Sam6V9uhR9zkCwRsVj-JiAZze_bkJj5hAAFC5zyLZlnlk/s1600/hhhhh.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="245" data-original-width="864" height="112" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkGHxVxYUdxRpAzu2JCOR4bI2ug-GaD0RTUvBjti6Htx4DKaKWbKJqc04Ssx_il-XsSS9Pn7-wS-TmzSJcxuznjzldbBWsF42Sam6V9uhR9zkCwRsVj-JiAZze_bkJj5hAAFC5zyLZlnlk/s400/hhhhh.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO" style="font-size: medium;">HiperBoreii post-diluvieni cu albastru</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2010, Alexei Kassian de la </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Lingvistic” al Academiei Ruse a schițat migrările esențiale din preajma Potopului Pontic:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM998NCGTM368jQqlBRXdfE7myqqYVdW_iDF4VfqhNemeHy7n4KOfpLknbqYIb1Wvwb0OerbQKMkNxbeXxZ_A0fHkRmxv47UeOuucYhgxJmiTLwEI0TTX7u3dQYGeXNmLW7_G99JgSEE9K/s1600/image062.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="340" data-original-width="632" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM998NCGTM368jQqlBRXdfE7myqqYVdW_iDF4VfqhNemeHy7n4KOfpLknbqYIb1Wvwb0OerbQKMkNxbeXxZ_A0fHkRmxv47UeOuucYhgxJmiTLwEI0TTX7u3dQYGeXNmLW7_G99JgSEE9K/w400-h215/image062.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">După paleoliticii stră-Români s-au ivit neoliticii Kurgani</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1976, profesorul universitar Andre Capart din Belgia a datat Potopul la mijlocul mileniului VII î.C iar i</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">storicul Italian Guido Mansuelli 1916-2001 a scris despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Civilizațiile Europei Vechi”: “Aproximativ în mileniul XI î.C., ghețarii din nordul Europei și din Alpi au început o retragere de mare amplitudine. Dincolo de morene, de sub depuneri și de sub loess, a ieșit la iveală solul și - în decurs de câteva milenii - continentul nostru a luat aspectul pe care îl are încă și astăzi sub cercul arctic. În urma topirii ghețurilor a crescut nivelul general al mărilor, izolând Arhipelagul Britanic și alte insule ale continentului european, făcând să pătrundă apele, uneori în profunzime, de-a lungul văilor. În timpul încălzirii, etajarea zonelor climatice a crescut: zona mediteraneană temperată a devenit subtropicală, zona subarctică centrală a devenit temperată, etc. Zonele ecologice s-au transformat în același ritm: savana sahariană s-a ofilit, câmpia eurasiatică a trecut în mare parte de la tundră la stepă, Europa Vestică și Nordică, cea a masivelor muntoase, s-a acoperit de păduri. Acea schimbare radicală a climei, atestată de geologie, floră și faună, precizată de analizele de polen, a constituit fundalul evoluției umane între paleolitic și neolitic. Este sigur că mutația culturală, la scara timpurilor preistorice, a urmat destul de îndeaproape evoluția climatică. Încălzirea s-a înfăptuit în faze, ale căror date au putut fi evaluate și datate, și care au supus Europa unei succesiuni de clime: preboreală 8200-6700 î.C., boreală 6700-5500 î.C., atlantică 5500-3000 î.C. Pe de altă parte, transformarea consecutivă a vegetației, a faunei și a solurilor, adică a mediului ecologic, a fost foarte variabilă și nu a alterat în aceleași proporții diferitele regiuni europene. Dar într-o foarte mare parte a continentului, în acel mediu relativ uniform unde se dezvoltaseră imense cirezi de reni și de alte rumegătoare, unde predomina marea vânătoare colectivă de înalt randament, capabilă de a hrăni grupuri importante și de a permite înmulțirea lor, schimbarea a fost atât de radicală, încât acele grupuri au fost nevoite, pentru a supraviețui, să se împrăștie și să se organizeze pe baze cu totul deosebite. Se pare că dezorganizarea comunităților paleolitice ar fi avut ca rezultat o diversificare a culturilor, determinată de condițiile variabile cărora diferitele grupuri li s-au adaptat. Aproape pretutindeni oamenii s-au instalat în colibe, adesea grupate în tabere pe malurile râurilor”. Astfel a fost contextul în care a apărut și s-a dezvoltat în Europa Estică la sfârșitul paleoliticului Imperiul Atlant; în Vechea Lume au fost reținute de către multe Culturi povești diluviene - dimensiunea acvatică a Potopului fiind temă recurentă în diverse medii - iar autori Antici au scris despre Atlanți, cu localizări ale prezențelor acelora (ca filozoful Platon în Europa sau ca istoricul Herodot în Africa): trecutul conectat acvatic al omenirii a fost o realitate, prezența HiperBoreilor luntrași - inclusiv în spațiul stră-Român - încadrându-se de asemenea în contextul respectiv (desigur a fost și că în Vechea Lume oamenii nu se înghesuiau în zone aride, așa cum n-o fac nici acum, cu toate facilitățile Epocii Moderne).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsFnOZhEcLFqxjG4FkpwLN9iYwWgVqGCiHj96gbWnenNU8EDkIxnZWib04rLPkFtnra61DzsFGiPtaiQJJDAB4zHiShr1EHyJzzZANPXN4caVL8a4R1_tNnJhqJ_xCQp05zzZNpa-RKsgV/s1600/image064.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="490" data-original-width="827" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsFnOZhEcLFqxjG4FkpwLN9iYwWgVqGCiHj96gbWnenNU8EDkIxnZWib04rLPkFtnra61DzsFGiPtaiQJJDAB4zHiShr1EHyJzzZANPXN4caVL8a4R1_tNnJhqJ_xCQp05zzZNpa-RKsgV/w400-h236/image064.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="X-NONE"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Relieful în timpul ultimei glaciaţiuni</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Academicianul Român Mircea Petrescu a scris: “după optimul climatic dintre 7000 î.C. şi 5000 î.C. - cu o climă temperată, mai caldă decât cea actuală - a urmat o perioadă de climă caldă şi umedă între 5000 î.C. şi 3000 î.C. iar apoi una caldă şi aridă”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtXxgfffwfiJ_4b-4w6vhINp4hntP-bfo34V-90QEBEwEEL5S9X-O3Ixab4t7gxA-ElK3jLUD-caaXfxfSfR2pI5mnvVewIsBsGmV6-hgzmAExXkxUC1LgxfmcNMqb8qZeRJx7GrnHl4fp/s1600/image066.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="235" data-original-width="282" height="333" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtXxgfffwfiJ_4b-4w6vhINp4hntP-bfo34V-90QEBEwEEL5S9X-O3Ixab4t7gxA-ElK3jLUD-caaXfxfSfR2pI5mnvVewIsBsGmV6-hgzmAExXkxUC1LgxfmcNMqb8qZeRJx7GrnHl4fp/w400-h333/image066.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Clima la începutul neoliticului</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mişcarea apelor între Mările Neagră şi Mediterană / via Marmara a fost şi în sens invers: după umplerea cuvei, în Marea Neagră nivelul a continuat să se ridice, deoarece dinspre Nord continuau să sosească întârziatele ape rezultate din topirea calotei glaciare - alimentate la un moment dat şi de ploi abundente, consemnate biblic - ceea ce a determinat pătrunderea apelor spre Sud, în Marea Mediterană (e de remarcat că Marea Neagră a fost ştiută în trecut şi ca Marea Sarmatică: denumirea era de la Sarmis / Hermes, bunic Gherga; de altfel, </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cronica Pascală” din 628 - scrisă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în fosta Tracie </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">la Constantinopol / azi Istanbul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> în timpul împăratului bizantin Heraclius / Ghergan după mamă, care a schimbat limba oficială imperială din Latină în Greacă - a notat 1:51 că </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sarmaţii se trag din Gergesaeus”, genericul de Sarmaţi pe atunci cuprinzând populaţiile Iraniene de Alani ca Roxolani, Gugulani, Iazygi, ş.a., conform istoricului Herodot Karka 4:110 fii ai Amazoanelor / adică ai femeilor Gherga, care au ajuns şi în Bazinul Dunării, Marea Neagră în Antichitate, după cum a notat poetul Roman Claudian, fiind numită şi “Amazonius Pontus”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3SEJlJC-dYlxNYRKvXfjnZJZJIFRKIdzU-_Kvp-hbEAeDg0T9ru_8HvwGSSmlP-bLUa8s9lu_UHLWAZfClZ40aV_YPfLh6buMRGUIaCcTbT8GzC8cNdy21flNhkfb5w5hap-DsJOc7PU/s1600/image498.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="382" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3SEJlJC-dYlxNYRKvXfjnZJZJIFRKIdzU-_Kvp-hbEAeDg0T9ru_8HvwGSSmlP-bLUa8s9lu_UHLWAZfClZ40aV_YPfLh6buMRGUIaCcTbT8GzC8cNdy21flNhkfb5w5hap-DsJOc7PU/w400-h382/image498.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="FR" style="font-size: medium;">Grecul Hermes</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În secolul I î.C., Diodor din Insula Sicilia a descris vechiul cataclism natural în a cincea sa carte de istorii: </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“47) Am să acord acum atenţie Insulelor din vecinătatea Greciei şi din Marea Egee, începând cu SamoTracia. Acea Insulă - conform unora - s-a numit Samos în vechime, însă când Insula ştiută acum Samos s-a consolidat, deoarece numele erau identice, vechea Samos a devenit SamoTracia, datorită Traciei aflată în apropiere. Pe ea erau pământeni - oameni ai locului - astfel încât nici o tradiţie nu s-a pronunţat faţă de cine au fost primii oameni şi conducătorii lor de pe Insulă; însă unii afirmă că iniţial s-a numit Saonnesos şi că a primit denumirea de SamoTracia de la cei sosiţi atât din Samos, cât şi din Tracia. Primii locuitori vorbeau o limbă specifică lor, din care multe cuvinte s-au păstrat până acum în ritualurile sacrificiilor lor. Cei din SamoTracia au o poveste ce relatează că înaintea inundării altora, un Potop a avut loc la ei, când spaţiul dintre stâncile Bosforului s-a rupt şi apa a năvălit prin </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dardanele. Marea Neagră avea în acel timp forma unui lac, care atâta s-a umflat de râurile ce se varsă în ea, încât apele sale au izbucnit violent prin Dardanele şi au inundat o mare parte a coastei Asiatice, inundând o parte apreciabilă a SamoTraciei</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; acela a fost motivul pentru care mai târziu pescarii au prins în plasele lor vestigii ale aşezărilor acoperite de mare. Locuitorii surprinşi de inundaţie s-au refugiat pe înălţimile Insulei şi cum marea continua să crească, s-au rugat zeilor lor nativi iar când vieţile le-au fost cruţate, pentru a-şi comemora salvarea au mărginit Insula cu pietre şi au dedicat altare pe care jertfesc şi în prezent; de aceea, e brevetat că au locuit SamoTracia dinaintea Potopului. 48) După evenimentele descrise, un localnic pe nume Saon - după unii, fiul lui Zeus cu o nimfă dar conform altora al lui Hermes cu Rhene - a adunat oamenii împrăştiaţi, ale căror locuinţe au fost răvăşite şi le-a stabilit reguli; numele lui a coincis cu al Insulei, însă mulţimea de oameni a distribuit-o în triburi, numite după fiii lui. Şi în timp ce SamoTracii trăiau într-o astfel de guvernare, se spune că acolo Zeus i-a avut cu Electra - care a fost una dintre Atlante - pe Dardan, Iasion şi Harmonia. Dintre acei copii, Dardan - care avea înalte concepţii şi a fost primul care a ajuns în Asia pe o barcă realizată de el - a fondat aşezarea denumită Dardanos, organizând Regatul în acea zonă (denumit mai târziu Regatul Troiei), populat de Dardani: oameni numiţi după el; a condus mai multe neamuri din Asia iar Dardanii care s-au stabilit dincolo de Troia au fost colonişti trimişi de el</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În 1932, generalul Român Nicolae Portocală a scris în cartea </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Din preistoria Daciei şi a vechilor civilizaţiuni” ce a fost la sfârşitul neoliticului după revărsarea apelor Nordice în Marea Eghee / Egee (eveniment catalogat ca Potopul biblic, ce a încheiat lunga Epocă a Pietrei): “Către anul 3000 î.C., în întreg Orientul şi în Egeea s-a produs o vastă mişcare de popoare. Egeea s-a populat în întregime cu un popor pe care Grecii i-au numit Pelasgi iar Tucidide Cari</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ni: aceia n-au venit de pe continentul European. Epoca Pietrei s-a terminat, metalul şi-a făcut apariţia: perioada aramei a început. În apropierea Hellespontului, colina Hisarlîk - viitoarea Troie - a fost locuită pentru întâia oară. În Marea Egee, eşalonarea Insulelor dintre Asia şi Europa, presărate la distanţe scurte, făcea accesul de o uşurinţă cum nu există în nici o altă parte a lumii; într-un amestec extraordinar de pământ şi apă, prezintă o foarte mare întindere de coaste, care înlesneşte schimburile comerciale şi de idei într-un mod incomparabil. Poporul care a locuit în acea parte a Mediteranei a fost numit de Egipteni ca format din ‘Oamenii mării’, căci erau pretutindeni ca la ei acasă”. E</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">timologia cuvântului Românesc barcă este recunoscută ca orientală / Anatoliană, barca fiind în rezonanţă cu Darda, respectiv Garga</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Primul organizator al fostei Samos / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sa-mos</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, devenită Insula SamoTracia, Saon / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sa-on</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> reproducea prin numele său pe Zeul Cerului şi Timpului - </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Za-On</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> fiind </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zeul An</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, în</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Colchis / Georgia fiind credincioșii Svan / Sanni, în</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Canaan Sf. An fiind Sion / “Si-On”, de la care Evreii apăruţi în zonă mult ulterior s-au inspirat pentru mişcarea “sionistă”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - iar Samos / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sa-mos</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> era Sfântul Moş, prin </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sa” / “Za” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">înţelegându-se </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zeu / Sfânt iar prin “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">moş</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> înţelegându-se </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“bătrân” / “</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mai vechi</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”; din Saon a derivat ulteriorul nume Iasion / în vechiul Grai Grec, numele mamei sale Rhene însemna “oaie”, în România limita Nordică a regiunii Crişana - a străvechiului An - fiind Râul Someş / “So-meş”, notat în vechime chiar Samos / “Sa-moş” (corespunzător paleolingvisticii, cuvântul “Sa-mos” / Samos avea rădăcina pre Indo-Europeană</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">)</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, conectate cu aşa ceva în V Carpaţilor fiind, conform şi Dr. Sorin Paliga în 2006, multe nume, ca Şimleu, Şimian, Şimand, Şoimuş, Simeria, Semenic dar şi “şoim” ceea ce marca prezenţa Gherga, în</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">străvechi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Balcani şoimului zicându-i-se Ghirgo: Banat</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ul</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - aflat în S Crişanei, în mijlocul său Carpatic cuprinzând Munţii Semenic - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">este regiunea</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">foștilor șamani, a </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">celor “semeţi” (şi acum Bănăţenii autentici fiind mari făloşi</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, mândri a se sumeți când au ocazia)</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> unde</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga azi are cea mai pregnantă prezenţă din lume</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Este de ştiut despre cel mai înalt Munte al </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Insulei-Mame” Samos / “Sa-mos” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(populată de indigenii Sami) </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">că e Vulcanul Kerkis / </span><span class="lang" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="EL">Κέρκης</span></span><span lang="EL" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- al Mamei Circe / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Κίρκη - iar Insula SamoTracia a fost întâi locuită de Pelasgi şi de Cariani / adică Ghergani. Pe cel mai înalt vârf al Insulei SamoTracia din timpurile pre-Greceşti era Sanctuarul Marii Mame, unde - conform lui Hesychius din Alexandria - Cultul Misteriilor era derulat de Karkinoi (popular cunoscuţi apoi drept Kabeiri / Cabeiri), simbolul falic al lor fiind numit “kerykeion” / caduceul mesagerului divin Hermes având aceeaşi denumire, purtat inclusiv de către Zeul Odin originar din Caucaz în Europa Nordică; divinii Cabeiri / Kabeiri - în legătură cu proto Indo-Europeanul “kabeiro” pentru “zeitate” - aveau corespondenţa hindusă prin “Gardianul Nordului” Kubera, şeful spiritelor codrilor Yakşi de la poalele Himalaiei (Fluviul Syr-Darya se numea Yaksart), Cuşit / Kuşit folosindu-se “kobir” pentru “taur”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWMRgiQrlA231nlA8q3NqpO3iHqMSkGu050CpjSuUn4qTu5uB-RiYK4Lnvbov73yImpXG8blYeVvcrEtRd2IbUkdNZCY8ibEX7N4vLHPg-8X5lOMZCe9R3UlSae5DMd5etP5oGS-_Gr30/s1600/image064.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWMRgiQrlA231nlA8q3NqpO3iHqMSkGu050CpjSuUn4qTu5uB-RiYK4Lnvbov73yImpXG8blYeVvcrEtRd2IbUkdNZCY8ibEX7N4vLHPg-8X5lOMZCe9R3UlSae5DMd5etP5oGS-_Gr30/w400-h225/image064.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Mircea Eliade în </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Morfologia religiilor” a scris: “Când cele 2 mări s-au unit, s-au dezlănţuit destul de mari inundaţii pe insulele din Egee, ca să poată da mai târziu naştere legendei diluviene. Ştim că Marea Neagră avea un nivel mai ridicat ca cel al Mediteranei, aşa încât numai acea contopire furioasă a putut produce un înfricoşător învălmăşag de ape. Legenda din Samotracia era o amintire foarte veche a contopirii apelor Mării Negre cu cele ale Mediteranei. Ulterior, în faţa scepticilor, scoicile - din timpurile geologice - de aproape peste tot prin munţi prin existenţa lor au ajutat ideea mitică a Potopului”. De altfel, filozoful Platon a notat - în ultima lucrare din viaţa sa - că pe scara istoriei cel mai recent diluviu a fost precedat de altele, pluralul diluviilor fiind consemnat de el inclusiv cu explicaţii (“Originea Gherga”, convenţional notând doar Potopurile de la sfârşitul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">E</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">relor de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">A</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ur şi de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">A</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rgint, deoarece privesc Gherga de la ultima mutaţie genetică încoace: Potopul 1 - fără ploaie şi fără păcat - din Marea Mediterană / Marmara </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">= Albă </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Marea Neagră în mileniul VII î.C. a încheiat “Era de Aur” iar Potopul 2 - cu ploaie şi cu păcat - din Marea Neagră în Marea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Albă = </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marmara / Mediterană în mileniul IV î.C. a încheiat “Era de Argint”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, peste ultimele perioade ale Epocii Pietrei suprapunându-se acele prime perioade metalice, apreciate încă de pe atunci ca </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">prețioase”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">); în Insula SamoTracia,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Pelasgii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cabiri au apărut </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">știuți drept </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cadmiloi” în Cultul închinat Cureţilor</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(iar </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cad-milus” era Hermes cu penisul erect)</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. E/Truscii l-au numit “Cad-mos” / Cadmos - o suprapunere peste Gat-moş - pe Hermes / “Her-mes</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, curierul Zeilor, ceea ce-i făcea pe Karkinoi, care conform lui </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hesychius din Alexandria au fost primii </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cabiri, preoţii </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cybelei / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marii Mame, ca Gaţi / Guţi, patronaţi de Gherganul Her-mes. În legătură cu termenul de “Cabiri”, se pot observa (prin echivalarea “B”=”V”) legăturile cu “cabalinele” şi cu conceptul de “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">C</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">avaleri”; atât în Vest Anatolianul Sanctuar Gherga (marele aşezământ religios al Cariei), cât şi în partea Estică a Bazinului Dunării (unde au emigrat numeroşi colonişti din Caria), s-a impus tipul Antic de călăreţ dârz denumit Cavalerul Derzis / SânGiorz, emblematic atât în Balcani / drept Cavalerul Trac, cât şi în Caria / drept Cavalerul Gherga (tot în Anatolia, din Capadochia, a apărut ulterior Cavalerul Gheorghe). Ancestrala sursă a </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">C</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">avalerilor a fost anterioară apariţiei cabalinelor, fiind înrădăcinată în Pelasgii Cabiri / Kabiri iar primii dintre aceia - corespunzător amintirii Antice atestate - au fost Karkinoi = Gherghinoi, adică Ghergoi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">; se poate observa că ei proveneau din exact același areal Pontic unde inițial a fost Imperiul Atlant iar apoi - tot de acolo - au apărut Kurganii / primii călăreți din lume, ș.a.m.d.: primul Potop - cel Pontic - i-a separat pe paleoliticii Karkini / Gherghini de neoliticii Kurgani / Gurgani iar al doilea Potop - cel biblic - i-a separat pe acei Gurgani / Ghergani ai Epocii Pietrei de Gargarii / Ghergarii (legendarii parteneri preferați ai Amazoanelor) din Epoca Bronzului. Străvechii Cavaleri Gherghi - având ascendența în pre-diluvienii îngeri Veghetori Gregori / Grigori - mesageri divini - au reprezentat versiunea masculină (luptătoare / războinică) a celebrelor Gorgone / Ghergane, cu puteri deosebite, slăviți din vechimea ancestrală ca Gardieni / păzitori ai oamenilor, credincioșii manifestându-și respectul până acum și prin personalizări ca Anticul Cavaler Gheorghe / devenit Sfântul George sau ca nemuritorul arhanghel Gavriil / Gabriel, nume care are echivalentul Finic Kaapro; persistența lor, a urmașilor lor și a poveștilor lor de-a lungul timpurilor - și pe vaste teritorii - cu consacrarea începută mai ales în jurul Mării Negre (cu reținerea îndeosebi prin Tradițiile păstrate de mediile conservatoare ale Munților Caucaz din E și Carpați din V) au reflectat de fapt existența puternicilor Gherghi / Ghergani acolo, dinaintea Potopului Pontic, până în prezent.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvsjAEQf14uCC_-TfaKo3Bvt6ByYyRVE3RWJpCF5DP-92oGYHdqAnP10KdrIDrF1MLMKcbjJi5xJBqMx2GTSdOB9V-ZgGLiPKaWPosaMvZy5c1Paihwn2dKErkIPSs3dM9IT1NWkoRHFsB/s601/image080.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="412" data-original-width="601" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvsjAEQf14uCC_-TfaKo3Bvt6ByYyRVE3RWJpCF5DP-92oGYHdqAnP10KdrIDrF1MLMKcbjJi5xJBqMx2GTSdOB9V-ZgGLiPKaWPosaMvZy5c1Paihwn2dKErkIPSs3dM9IT1NWkoRHFsB/w400-h274/image080.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Diaspora după Potopul Pontic</span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2009, Dr. Sorin Paliga și arheologul Eugen Teodor au scris: </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marile culturi neolitice dintre Marea Egee, Munții Carpați și Marea Adriatică dezvoltate în intervalul mileniilor VII-IV î.C. ar fi ‘vechi europene’, respectiv ‘pre indo-europene’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Acei ‘vechi europeni’ s-au sedentarizat gradual, trecând de la culesul fructelor sălbatice și de la vânat la o agricultură primitivă, la domesticirea animalelor și - ceva mai târziu - la prelucrarea metalelor (aurul și cuprul). Era un tip de societate în care statutul social al femeii era superior, societate numită ‘matrifocală’. Mai la est de acest bloc cultural - anume, în nordul Mării Negre - începând cu mileniul V î.C. s-a conturat un alt grup cultural, complet diferit de ‘vechii europeni’: războinic, cu rolul preponderent al bărbatului în societate (el fiind în calitate de șef în societatea ‘patrifocală’), care - după ce și-a însușit domesticirea calului de la populațiile trans-uralice - s-a mișcat în ‘valuri’. Aceia au fost proto indo-europenii sau populația ‘kurganelor’: conducătorii triburilor erau înmormântați în morminte somptuoase peste care se ridica o movilă = ‘kurgan’. ‘Tradiția kurganelor’ a fost tradiția indo-europeană a ‘războinicilor călare’, care își îngropau morții în kurgane, adesea cu amenajări subterane somptuoase, în cursul ritului funerar fiind sacrificate nu numai animale, ci și femei. Acei ‘cavaleri războinici’ au cucerit ulterior vastul spațiu euro-asiatic, între India și Marea Baltică, între Marea Egee și Atlantic. De-a lungul timpurilor, riturile de înmormântare au fost deosebit de conservatoare, transmițând peste milenii cutumele din vechime. Kurgan a fost simbolul tradiției, al războinicului necruțător care trăia într-o societate patriarhală, unde femeia nu avea doar rol secundar, ci era supusă absolut bărbatului. Un stadiu lingvistic mai vechi decât cel uzual numit indo-european a fost grupul proto-boreal, databil în intervalul mileniilor X-VII î.C. din care s-au dezvoltat limbile indo-europene, uralice și altaice. Altfel spus, în aproximativ același spațiu est-european în care au apărut și au evoluat limbile indo-europene, a fost o ‘patrie primitivă’ comună nu doar unui singur grup lingvistic, ci celor 3 mari grupe lingvistice răspândite pe vastul spațiu euro-asiatic: indo-europenii, uralicii și altaicii (limba coreeană poate să fie considerată tot de origine europeană, adică derivată din acel grup proto-boreal, prin migrarea unor grupuri umane spre est, traversând Uralii. Urmașele de azi ale acelei postulate limbi proto-uralice sunt limbile finice (finlandeza și estona), limbile ugrice (maghiara și alte câteva limbi dispersate prin Rusia europeană) precum și - probabil - idiomurile laponilor. Limbile altaice mai sunt numite și turcice sau turco-tătare, având - după limbile indo-europene - o mare răspândire; dacă într-adevăr și limba coreeană ar fi încadrabilă în acest grup, atunci prin răspândirea lor - produsă tot în preistorie, paralel expansiunii indo-europene - avem un tablou impresionant al marilor migrații preistorice în spațiul euro-asiatic. Deja în mileniul V î.C. indo-europenii își conturaseră acea ‘ideologie a kurganelor’ (a mormintelor princiare), respectiv ceea ce s-a numit ‘ideologia călărețului războinic’, binecunoscută de altfel din scrierile vechi indiene și din antichitatea greco-romană. Din perspectiva teoriei proto-boreale, nu pare deloc surprinzător să constatăm că și uralicii și altaicii erau, la rigoare, tot ‘populații ale kurganelor’, în mod cert provenind din aceeași tradiție a agresivității războinice, pe care o cunoaștem din cele mai vechi texte istorico-literare vechi indiene, hitite, grecești ori romane. Distribuția spațio-temporală a limbilor indo-europene precum și a limbilor cândva înrudite, uralice și altaice, arată cum, dintr-o tendință de unificare lingvistică a unor idiomuri vorbite pe un vast spațiu est-european, aproximativ între Urali și Nipru pe axa est-vest și între Marea Neagră și Marea Baltică pe axa sud-nord, au apărut gradual, prin mișcări de populație și amalgamare culturală, varii grupuri etnice. Un anume nucleu convergent ‘proto-boreal’ ce poate fi considerat baza celor 3 mari grupuri lingvistice europene (indo-european, uralic și altaic) s-a conturat după mileniul X î.C., pentru ca - pe la începutul mileniului V î.C. - să apară nucleul indo-european = ‘kurgan’. Expansiunea indo-europeană ‘în valuri’ (sau prin ‘roire’) nu a fost singulară. Mișcări similare de populații au avut loc și ulterior, în diverse perioade istorice. Chiar dacă acestea nu au fost identice, nici ca motivație, nici ca desfășurare, ne arată cum - de-a lungul mileniilor - diverse grupuri etno-sociale s-au deplasat pe distanțe mari, unele impresionante chiar din perspectiva omului modern. Putem considera că, începând pe la jumătatea mileniului V î.C. și - mai ales - ceva mai târziu, expansiunea indo-europeană a fost răspunzătoare de marile mutații etno-culturale ale preistoriei europene. Grecii și latinii nu sunt altceva decât expresia unor ample deplasări de populație ce avuseseră loc cu câteva milenii mai înainte; ideologia războinicului - așa cum ni s-a păstrat în ‘Iliada’ și în ‘Odiseea’ - a fost expresia tipică a acelui model de civilizație, încă foarte tânără, care știa rușinea (de a nu fi suficient de viteaz) dar încă nu aflase mila”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivOh_CfA_7OOeciJgLVxEOIvWgQRqhEFRn1I-OGocJi0w7KzUoXtsvL4nLIB_YzWaiVCuc_Bw0VoDtq-Q7LAt0kIMzqXrIzBWpmCprHEPurCjfmL5_XsRD69VIjYY6-xByO621sLuhxck/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="58" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivOh_CfA_7OOeciJgLVxEOIvWgQRqhEFRn1I-OGocJi0w7KzUoXtsvL4nLIB_YzWaiVCuc_Bw0VoDtq-Q7LAt0kIMzqXrIzBWpmCprHEPurCjfmL5_XsRD69VIjYY6-xByO621sLuhxck/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Malurile Lacului Pontic - şi ulterior ale Mării Negre - au constituit centrul de difuziune Gherga pentru 2 etape migratorii, după dublul Potop (anume, Potopul Pontic de la sfârşitul paleoliticului şi Potopul biblic de la sfârşitul neoliticului): întâi pe paleo-</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râuri datorită înaintării Mării, apoi numai din cauza ridicării nivelului apelor (după prima revărsare - a Mărilor Mediterană şi Marmara peste Lacul Pontic formând Marea Neagră / ce a fost fără ploi deoarece a fost cauzată de cutremur şi n-a fost însoţită de legenda păcatului - cea de-a doua revărsare, a Mării Negre peste ele, a fost însoţită de mesajul păcatului şi de ploaia diluviană, menţionată în Biblie, cauzată de umiditatea crescută datorită acumulării în atmosferă a imensei cantităţi de apă evaporate după căderea asteroidului); mitografi de prestigiu îşi dau silinţa discernerii celor 2 categorii de mituri - statistic, în jurul Mării Negre fiind răspândite cele mai multe legende diluviene din lume - corespunzătoare celor 2 diluvii numite Potop (cele foarte vechi, fără păcat şi fără ploaie, respectiv cele mai noi, cu păcat şi cu ploaie), mai ales că sunt confirmaţi de cercetările istoricilor, climatologilor, geologilor şi ale altor savanţi, în sensul corespondenţei şi a geografiei mitice cu geografia fizică, etc. Pentru autohtonii din Asia “Mică” / Anatolia dar şi din zona Mării Egee (Marea aflată în comunicare - via Marmara - cu cea Neagră), aceia care au ajuns să se mute frecvent - </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ca păsările</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- erau Pelasgi iar faţă de poziţia lor, erau Hiperborei: din Nordul îndepărtat; de altfel, </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Scoliastul” lui Pindar 3:28 a anunţat că </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hiperboreus era fiul lui Pelasgos</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” iar conform lui Eusebiu, tatăl lui Pelasg a fost Phoroneu, fiul fraţilor Inachus şi Argia după cum a scris Hyginus în Fabula 143, care erau copiii Zeului Oceanus </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nimfei frasinului</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Argia i se zicea </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Meliae</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, adică ”Mieroasa”)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSIdHdGtQIqV1PgELcySIS-54YM9ocnR58KpcELmiBdcM57YxMCA4HqFXMKEXUGle-Gph7DkFUO9XxibkJ0Y72-RcXP8WIeXCwzOR9r3HkTx64KRsXv2k5kbStEILw3L39_G_Xnrr0wTg/s1600/image066.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="375" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSIdHdGtQIqV1PgELcySIS-54YM9ocnR58KpcELmiBdcM57YxMCA4HqFXMKEXUGle-Gph7DkFUO9XxibkJ0Y72-RcXP8WIeXCwzOR9r3HkTx64KRsXv2k5kbStEILw3L39_G_Xnrr0wTg/w400-h375/image066.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În aridul Argos / S Balcanic n-a existat nicicând vreo apă curgătoare ce să fi fost asociată cu Zeul Oceanus, astfel încât apariţia mitică acolo de aşa gen a fost clar de import: corespunzător Carianului Pausania 1:39, frate cu Pelasg era Car - ambii ca pruncii lui Cerdo cu eroul Phoroneu - cel ce a dus focul în Argos, de la care a provenit numele acropolei Karia / Caria din Megara (după cum a scris Ştefan din Bizanţ), căci Car a domnit în Balcanica Megara 38 lat. N, 23,20 long. E; aşadar, Hiperboreus l-a avut ca tată pe Pelasg iar ca unchi patern pe Car iar faptul că Pelasg a fost născut de </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pământul cel negru</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (după cum a afirmat vechiul poet epic Asiu din Insula Samos citat de Anatolianul Pausania 8:1) o lega pe Cerdo sau Ghergo - mama ambilor fraţi Pelasg şi Car - de Gheia / Gaia = Ga. Grupul genetic </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">N</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> al lui Gherga - masiv răspândit Nordic / direcţia cardinală respectivă fiind asociată cu negrul - reprezintă de fapt ceea ce în vechime era ştiut ca Hiperboreu. Urmaşii Hiperboreilor există printre Români: Gherga - cu profilul genetic extrem Nordic - este un exemplu.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6RfFpx1sWjBvg9fNgKWPGygGeI20Wg1VzM-YGbk7iLkLneJGfy1Iisx6Wr7i71oAewvEubwB8u0xdDIowcKI6T3pIDRMIFyxrrHWCtQdZKLJi-KwOprPFNbdsFeDY11kUWoD4_SGFsqs6/s1600/image069.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="610" data-original-width="546" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6RfFpx1sWjBvg9fNgKWPGygGeI20Wg1VzM-YGbk7iLkLneJGfy1Iisx6Wr7i71oAewvEubwB8u0xdDIowcKI6T3pIDRMIFyxrrHWCtQdZKLJi-KwOprPFNbdsFeDY11kUWoD4_SGFsqs6/w358-h400/image069.jpg" width="358" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="FR" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Diaspora Atlantă în Europa</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ambele </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">valuri</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> umane de migraţie au păstrat direcţia spre V, în inerţia deplasării iniţiale, pornită din Ţara lui Gherghi / Asia Centrală, spre Europa. Înaintea Potopului 1, se bucurau de veneraţie deopotrivă pământul Ga şi soarele Ra. După Potopul 1, întâietatea divină a căpătat-o puterea Mamei Pământului Ga (care îl avea ca partener pe An). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După Potopul 2, respectul credincioşilor s-a îndreptat spre puterea Tatălui Ceresc - stimat ca Mare Zeu - în detrimentul stăpânei Gaia. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ambele orientări religioase (derivate din primordialele culte ale Gliei şi Cerului din cele 2 Civilizaţii pre-diluviene / cea Sudică a Cornului Abundenţei şi cea Nordică a Imperiului Atlant) au fost cauzate de puterile conferite forţei terestre la Potopul 1 iar apoi forţei celeste la Potopul 2. În denumirea Mării Negre, interpretarea fonetică a cuvântului Iranian </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“axena” însemnând “neagră” a fost - de către vechii Greci - întâi “axeinos” (drept “neospitalieră”, ca amintire înfricoşată a ceea ce a fost), apoi “euxeinos”: “ospitalieră”, când a fost stăpânită de navigatori şi malurile sale populate stabil; inclusiv geofizic Marea Neagră este o Mare “nouă”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Mitologia română”, academicianul Romulus Vulcănescu a demonstrat că Potopul biblic a fost de alt tip şi ulterior Potopului </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pontic </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">prezentat de majoritatea legendelor Româneşti iar totodată, despre cauzele cutremurelor se credea că erau provocate de zvârcolirile dispăruţilor </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">U</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">riaşi / căpcăuni, ca să iasă din peşterile lor (unde ultimii dintre aceia au fost îngropaţi de vii); dânsul a mai scris: “Arhedemonii şi spiritele rele horesc în spirale ieşind din Iad, în jurul pământului şi în văzduh. Simbolismul mitic al şarpelui cosmic legat de apele primordiale revine şi în mitologia din Pontul Euxin getic. În cetatea maritimă Tomis </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ Constanța </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a fost descoperită statuia unui şarpe fantastic cu plete, încolăcit în spirală (reptila desfăşurată având 4,76 metri), numit de tomitani Glykon. Conceput în apele Mării Negre ca un geniu protector al corăbierilor şi pescarilor, Glykon reeditează un mit getic mai vechi, mitul şarpelui apelor primordiale, care a fost preluat din paleofolclorul local pontic şi adaptat nevoilor spirituale ale locuitorilor, pe jumătate geţi, ai cetăţilor maritime greceşti”. (Corespunzător “Istoriei </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">r</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">omânilor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> realizată de Academia Română în 2010, “Glykon a fost plăsmuit în Paflagonia” / adică Anatolia, fiind “cult microasiatic”, Geţii de fapt </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- iar apoi și Grecii - </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sosind în V Pontic din S Pontic, adică din acel areal Anatolian; în mileniul I î.C., amestecul Grecilor şi Geţilor în cetăţile Dobrogene a dus - inclusiv prin cununii - la emanciparea dinaştilor Gherga, aceia instalându-se în fruntea Geţilor atunci când Romanii au ocupat cetăţile Grecilor de pe coastă: de pildă, sub emblematicul stindard “Draco” închipuind dragonul = şarpele cu cap de lup, Decebal - ultimul rege independent al Geto-Dacilor, căci şi el a ajuns să fie înfrânt de către Romani - a aparţinut Dinastiei Duras / Zuraz, adică Ghiura / Gurag = Gherga, filiaţie regală lansată din cetatea Dobrogeană Genucla).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt9-qio-u5w6HkFXSCTkf2H7lihmeuSyYrb_2sVtsLyOMS9eoV4sbHYH9braNyYFvK9JMuJPNVgTRAG2yT7gTiL81lureMkz7AtnoVQGbrkD5lmw4iu5vpCwhlL05Oz5y0diQk3m0iA94/s1600/image500.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt9-qio-u5w6HkFXSCTkf2H7lihmeuSyYrb_2sVtsLyOMS9eoV4sbHYH9braNyYFvK9JMuJPNVgTRAG2yT7gTiL81lureMkz7AtnoVQGbrkD5lmw4iu5vpCwhlL05Oz5y0diQk3m0iA94/w364-h400/image500.jpg" width="364" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Glykon</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: large;"><span lang="X-NONE">În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Alain Gheerbrant şi Jean Chevalier au scris: “Ca şi omul, însă contrar lui, şarpele se deosebeşte de toate speciile animale. Dacă omul se situează la capătul unui îndelungat efort genetic, trebuie în schimb să plasăm - în mod necesar - această făptură rece, lipsită de picioare, păr sau pene, la începutul efortului amintit. În acest sens, Omul şi Şarpele sunt opuşi unul celuilalt, complementari, rivali. Şarpele e enigmatic, tainic şi nimeni nu-i poate prevedea hotărârile, la fel de bruşte ca şi metamorfozele sale; aservindu-şi sexele - aşa cum îşi aserveşte toate contrariile - şarpele e deopotrivă femelă şi mascul, geamăn cu sine, ca atâţia zei creatori (care apar întotdeauna - sub prima lor înfăţişare - ca şerpi cosmici). Şarpele prezintă aşadar un complex arhetipal, legat de recea, lipicioasa şi subterana beznă a originilor: toţi şerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat şi care se răsuceşte, dispare şi renaşte neîncetat. Ce este însă acel ‘Ceva primordial’, dacă nu însăşi viaţa în latenţa ei sau stratul de viaţă cel mai adânc, rezervorul, potenţialul din care se nasc toate manifestările? Viaţa din străfunduri trebuie tocmai să se reflecte în conştiinţa diurnă sub forma unui şarpe. Chaldeenii aveau un singur cuvânt pentru ‘viaţă’ şi ‘şarpe’. În tantrism, Kundalini - şarpele încolăcit la baza coloanei vertebrale, deasupra chakrei stării de somn - închide cu gura meatul penisului; când se trezeşte, şarpele şuieră şi se întăreşte, atunci având loc ascensiunea succesivă a chakrelor: astfel urcă libidoul, reînnoita manifestare a vieţii. Din punct de vedere macrocosmic, Kundalini îl are ca omolog pe şarpele Ananta, care stă încolăcit la baza Axei Lumii. Înaintea ridicării unei case indiene (care - ca orice casă - trebuie să se afle în centrul lumii), se bătea un ţăruş în capul şarpelui Năga subpământean, a cărui poziţie era în prealabil determinată de un geomant (cuvântul Năga însemna deopotrivă şarpe sau elefant dar era şi genericul străvechilor indigeni). Înconjurând creaţia ca un cerc continuu, menit a-i împiedica dezintegrarea, şarpele ce-şi muşcă propria coadă e - în sine - împreunare sexuală, arătându-i permanenta dimensiune autofecundătoare dar şi veşnica prefacere a morţii în viaţă, anume moartea ce iese din viaţă şi viaţa izvorâtă din moarte. Amintind de imaginea cercului, şarpele e mai cu seamă dinamica acestuia, adică prima roată, aparent imobilă, deoarece se învârte pe loc, dar a cărei mişcare e infinită, căci reîncepe veşnic din sine; animator universal, şarpele înghiţindu-şi coada nu e numai promotorul vieţii, ci şi acela al duratei: el a creat timpul, după cum a creat viaţa (a fost părintele zodiacului, un zeu străvechi, o mare divinitate cosmografică şi geografică). Şarpe era şi Oceanul care înconjura lumea. Şarpele a fost spiritul apei dintâi, spiritul tuturor apelor, de sub pământ, de pe faţa pământului sau de deasupra. Nenumărate râuri din Asia Mică se numeau Draco; e şi cazul Mamei Gange - care ştim ce mare importanţă religioasă are - al Maicii Volga, al oricărui ‘fluviu-zeu’. Ca divinitate a norilor şi a ploilor fertilizatoare, şarpele îşi adăuga uneori puterile păsării, atunci având de a face cu dragonii înaripaţi orientali. Cel mai vechi zeu creator din lumea mediterană a fost şarpele Atum, care a ‘scuipat’ întreaga creaţie - de la începutul timpurilor - după ce singur s-a înălţat din apele primordiale; fiind însă singur, textele ezită în privinţa originii acelui ‘scuipat’: unele spun că a ţâşnit nu din gura, ci din mădularul şarpelui, care se va fi masturbat (aşa a apărut prima pereche de zei, din care s-au născut Gheb şi Nut, respectiv pământul şi cerul). Isis purta pe frunte cobra regală, aşa numita ‘ureus’ din aur pur, simbol al atotputerniciei, al cunoaşterii, al vieţii şi al tinereţii divine; aşa s-a întâmplat şi cu Cibela (‘ureus’ apărea şi ca suport al discului solar). Rolul de inspirator al şarpelui a apărut limpede în miturile şi riturile privitoare la istorie şi la cultul celor 2 mari divinităţi ale poeziei, ale muzicii, ale medicinei şi mai ales ale divinaţiei: Apollo şi Dionysos (născut Zagreus / ‘Saba-dios’). Ambivalenţa sexuală a şarpelui se traduce - în acest aspect al simbolismului său - prin aceea că e deopotrivă uter şi falus; acest fapt e atestat printr-un mare număr de documente iconografice din neoliticul asiatic, în care trupul şarpelui (falic în totalitatea lui) e împodobit cu romburi (simboluri ale vulvei)”. (Este de reţinut ceea ce se ştia în N </span><span lang="RO">Gyagar / </span><span lang="X-NONE">Indiei, anume despre pasărea Garuda, că se hrănea cu şerpii Năga; o altă pasăre ce distruge şerpii e barza</span><span lang="RO">: în străvechiul Egipt, echivalentul Neka pentru Năga - așa cum a studiat în 1881 cercetătorul Englez Gerald Massey - era grafic reprezentat ca piciorul îndoit al berzei / gârgălăului</span><span lang="X-NONE">).</span></span></div><div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLGsjkcK4D7Jk98m-4XLTalBYNNv7N-Z668d-JKlPcVcUXBkxpJh2A81krADQHFrXlSm83MTD56SOufF8WEXyKCoVLW6vhgRozL1E-mDuHGMrT3LqPA2hrmwUu-39kjRHZBqMFXb_VtK4/s1600/image069.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLGsjkcK4D7Jk98m-4XLTalBYNNv7N-Z668d-JKlPcVcUXBkxpJh2A81krADQHFrXlSm83MTD56SOufF8WEXyKCoVLW6vhgRozL1E-mDuHGMrT3LqPA2hrmwUu-39kjRHZBqMFXb_VtK4/w400-h301/image069.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În arealul Pontic, debutul Anului Piscicol a fost fixat de 17 III, odată cu celebrarea Zilei Peştelui. În “Atlasul etnografic român” din 2003, Dr. Ion Ghinoiu a scris despre “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">C</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ivilizaţia piscicolă” existentă din Epoca Pietrei în spaţiul Românilor: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În paralel cu marea extindere a civilizaţiei lemnului şi lutului, în Delta şi Bălţile Dunării şi pe afluenţii săi s-a dezvoltat peisajul etnografic piscicol. Abundenţa peştelui, păsărilor de baltă, a stufului se reflectă în ocupaţia principală a oamenilor (pescuitul), în sistemul de alimentaţie al oamenilor, în utilizarea stufului ca material de construcţie, în mijloacele de transport pe apă, în folclorul, obiceiurile şi credinţele legate de apă şi de peşte. Deşi s-a restrâns neîncetat prin înaintarea terenurilor arabile în zonele inundabile din lungul Dunării şi râurilor importante, peisajul piscicol, material şi spiritual, este încă bine conservat. Un exemplu îl oferă Calendarul popular care numeşte ziua din 17 martie Ziua Peştelui. În această zi, când se zbate peştele în apă înainte de depunerea icrelor pentru înmulţire, pescarii nu ieşeau la pescuit, ajunau sau prindeau un peşte mic, îl de</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">scântau şi îl mâncau crud</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Reprezentarea mitică feminină stăpână a apelor, care se face văzută pe ape numai pe timp de no</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">apte, este numită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ştima apei. Ca statură, este înaltă şi îmbrăcată în alb, cu sâni imenşi pe car</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e îi dă pe spate. Poate să apară</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi ca sirenă: jumătate femeie şi jumătate peşte. Pe vreme rea şi în nopţile cu lună iese la suprafaţa apei, se scaldă, se scutură şi umblă</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> pe uliţele satului ca un nor: </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dacă-i dai pace, nu zice la nimeni nimica, dar de nu, te muţeşte, te sluteşte. Umblă până la miezul nopţii, când încep cocoşii a cânta. Ea trage pe om la îne</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">c zicând: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ceasul a sosit </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ Omul n-a venit!’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Fiicele Ştimei apelor curgătoare sau stătătoare se numesc Fetele de apă. Partea de sus a corpului este </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">o </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">femeie cu părul despletit, partea de jos coadă de peşte. Neîntrecute în frumuseţe, cu aripi albe în loc de mâini, Fetele de apă ar fi inventatoarele cântecelor. Înainte de a începe a cânta, se ridică valuri de apă ca şi cum ar fi stârnite de vânt. Atunci, Fetele de apă ies la suprafaţă, pe </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">coama valurilor, se joacă, cântă şi se stropesc cu apă. Îndată ce se sparg valurile, încep a cânta cu glas divin, încet, şi apoi din ce în ce mai tare. Când sfârşesc cântecul se afundă, înoată pe sub apă şi ridică la oarecare distanţă alte valuri pe care ies, se joacă şi cântă alte cântece. Dacă sunt văzute de un fecior, acesta, fermecat de frumuseţea trupurilor şi cântecelor, încearcă să le atingă cu mâna. Atunci fie că se scufundă pe fundul apelor, fie îl îneacă pe băiat. Dunărea şi afluenţii săi au unit locuitorii din lungul şi de pe malurile lor. Cel mai arhaic procedeu de traversare a râurilor a fost căutarea vadurilor de apă. Vadul este acea porţiune a râului unde panta de scurgere se micşorează, valea se lărgeşte, iar apele scad în adâncime putând fi trecute de om cu piciorul, călare pe cal sau cu carul tras de vite. Indiferent în ce direcţii se orientau drumurile de comerţ, acestea se strângeau mănunchi la vadurile importante ale râurilor. Simţul de prevedere al românului de a trece o apă în siguranţă găseşte deplină acoperire în expresia: ‘Mai bine mergi o zi întreagă în lungul râului, decât să te îneci dimineaţa’. Românii au găsit ingenioase soluţii de construire la repezeală a podurilor şi podeţelor peste ape. Procedeul simplu şi eficient de a tăia un copac lung şi a-l sprijini pe cele 2 maluri ale râului pentru a obţine o punte de picior este întâlnit şi astăzi în majoritatea satelor de munte, deal şi podiş. Între trecutul apei cu luntrea şi podul adevărat a fost o fază intermediară, podul umblător, o podişcă sprijinită pe câteva luntre mişcată de la un mal la altul. Podul plutitor, numit de popor corabie, supravieţuieşte până spre zilele noastre. El deservea nevoile locale de transport ale sătenilor şi putea fi uşor demontat în caz de pericol. Cârmaciul acestei corabii era podarul. Acesta trecea de pe un mal pe altul al râului oamenii plecaţi la munca câmpului, carele încărcate cu bucate şi fân, vitele la păşunat. Nu este exclus ca peste</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.15pt;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.3pt;">râurile care taie chei, cu văi abrupte şi adânci, să fi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.05pt;">existat, aşa cum spun legendele, poduri din piei de </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.1pt;">animale”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7aFbSfHJVV_428adYDzW6cOBZe3B28N-4V-2sNvpbaEMPTBu0JjNOkqE7AcMm0xAHO47BppxPGw9_VHFQhxxPYgRthbr6CuLY3vZX4xet0NetQLrvynugmbtXW3j6W3FI5lpIHLKW8fc/s1600/image071.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7aFbSfHJVV_428adYDzW6cOBZe3B28N-4V-2sNvpbaEMPTBu0JjNOkqE7AcMm0xAHO47BppxPGw9_VHFQhxxPYgRthbr6CuLY3vZX4xet0NetQLrvynugmbtXW3j6W3FI5lpIHLKW8fc/w400-h400/image071.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cauza primului diluviu / Potop</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ul Pontic</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a fost pământeană / terestră: un cutremur Anatolian în secolul LXVIII î.C. (cei mai riguroşi specialişti au fixat pentru acela anul 6777 î.C.); cauza celui de-al doilea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">diluviu / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Potop</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ul biblic</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a fost cerească, în secolul XXXII î.C., prin căderea din cer a unui corp - rupt în bucăţi la intrarea în atmosferă - cu impact pe toată planeta (cei mai riguroşi specialişti au fixat pentru acela anul 3123 î.C). Înaintea primului Potop a fost Era / Timpul de Aur; între primul şi al doilea Potop, a fost Era / Timpul de Argint: după cel de-al doilea Potop, a început Epoca Bronzului (ambele Ere precedente celei a Bronzului - de Argint şi de Aur - au aparţinut Epocii Pietrei şi au fost separate între ele de primul Potop / diluviu, întâmplat datorită creşterii brutale a apelor după vremurile glaciare, în timpul topirii calotei polare, fapt ce a inundat cuva Mării Negre; Era de Aur a fost solară / sub semnul soarelui iar Era de Argint a fost lunară / sub semnul lunii: înaintea Potopurilor a fost paleoliticul / Epoca Pietrei cioplite iar între cele 2 Potopuri a fost neoliticul / Epoca Pietrei şlefuite, căci Potopul 1 a încheiat îndelungatul paleolitic şi a declanşat neoliticul iar Potopul 2 a încheiat îndelungata Epocă a Pietrei şi a declanşat Epoca Bronzului (neoliticul a durat între Potopul 1 şi Potopul 2). Reţinerea mitică a 2 fenomene similare - cu genericul de Potop - însă din cauze diferite, nu a dus la compararea legendară, căci între ele au fost mai mult de 3 milenii şi jumătate (iar un mit îşi pierde forţa după circa 3 milenii, rămânând în istorie doar ca valoare documentară); al doilea Potop a fost înregistrat şi pe o scară mai largă decât primul Potop, deoarece nu numai că s-a produs mai recent istoric - de exemplu scrierile fiind deja mai răspândite - ci şi pentru că a urmat unui fenomen ceresc vizibil pe toată planeta (şi nu simţit doar direct de către cei afectaţi teluric în primul caz, datorat cutremurului Anatolian). Povestea lui Phaeton din Bazinul Dunării poate fi în legătură cu căderea cometei la declanşarea primului Potop, însă al doilea Potop are evidenţe mai categorice legate de cer, ca declanşator (riguros probate ştiinţific). Textele Sumeriene care reproduceau surse ce erau “vechi înscrisuri, ale înţelepţilor dinainte de Potop”, aminteau prima catastrofă ca fenomen brusc / scurt, de pildă sub forma: “În acea zi, în acea zi de demult / În acea noapte, în acea noapte de demult / În anul acela, în anul acela de demult / Când a avut loc Potopul”. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Privind a doua catastrofă, un asteroid căzut în 29 VI 3123 î.C. - datare conformă Planisferei Sumeriene / ce făcea parte din ciclicul roi al Tauridelor, adică al “stelelor căzătoare”, sub observaţia astronomilor Garga din N Indiei = Gyagar încă din mileniul VI î.C. - a atras la sfârşitul mileniului IV î.C. un climat rece şi uscat, accentuându-se efectele Oscilaţiei Piora, de reducere a energiei solare (efectele asteroidului s-au resimţit până pe Masivul Kilimanjaro, dovezile fiind imortalizate şi acum în gheaţa celui mai înalt vârf African şi s-a simţit până în N Indiei - astfel acolo debutând actuala “Eră Întunecată” - printre altele favorizând unirea Egiptului sub cârmuirea Dinastiei Gherga a primilor faraoni, ducând în V Anatoliei la întemeierea de către Ghergari a puterii maritime a Troadei / Troiei 39,58 lat. N, 26,13 long. E / Turcia, la înfiinţarea în S Britanic a Observatorului Gargaros / ulterior numit Stonehenge 51,10 lat. N, 1,49 long. V, ş.a.); e documentat de mulţi savanţi că la timpul căderii acelui asteroid, în Oceanul Indian evenimentul a fost cu impact uriaş, ce a produs craterul Burckle 30,51 lat. S, 61,21 long. E în răsăritul Insulei Madagascar, la 3800 metri adâncime, cu diametrul de aproape 30 km: acolo a căzut partea principală a corpului ceresc, astronomul Garga din Bazinul Ghaggar al Gyagar / Indiei - primul astronom atestat din lume - consemnând că a fost “Trişira” (divizat în 3 părţi). Tot tridimensional poate fi văzută onomastica Ghergară implicată, anume cea a numelui astronomului Garga, cea a locației sale, respectiv Bazinul Ghagar (GhaGar / Gar-Gha) și cea a Țării sale India, adică GyaGar = GarGya în 2014, academicianul Indian Phunchok Stobdan a scris că </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gyagar a fost denumirea Țării Sfinte India”. Schimbările climatice provocate de bucăţile acelui corp ceresc - de exemplu, Epopeea </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ramayana” a consemnat că în India au căzut sute de fragmente meteorice, după care a fost o ploaie diluviană - au fost urmate de schimbări istorice pe glob (în America au fost reţinute amintiri despre Potopul biblic iar în centrul Americii - după 9 ani de la impactul asteroidului - Mayaşii au pornit calendarul); în lucrarea “Etimologii” 14:6, Sf. Isidor - “Doctor al Bisericii” - a scris ce se știa pe atunci, la vremea sa (era secolul VII): “după diluviu, globul a fost într-o noapte continuă, timp de multe luni; unul dintre primele locuri de pe întreg Pământul bucurându-se de ivirea razelor solare a fost Insula Delos, centrul Arhipelagului Cicladelor” (o inundație - chiar și foarte mare - nu e nicicum însoțită de întuneric așa de îndelungat, deci fenomenul reținut ca diluviu / potop a fost într-adevăr ceva deosebit). Producerea valurilor uriaşe de tip “tsunami” a dus la formarea de dune tipice pe ţărmurile Madagascarului şi Australiei, în N Golfului Persic fiind inundată zona joasă a celor 4 Râuri biblice găzduind Paradisul (alimentând atât mitul Potopului descris de Epopeea eroului Sumerian Gilgameş, adică Ghirga “moşul” - însemnând Gherga din vechime, notat Ghilga-meş, prin frecvent folosita suprapunere lingvistică “L” peste “R” - cât şi celelalte relatări despre inundaţii neaşteptate); de altfel, bucăţi din acel corp ceresc au căzut atunci până în centrul Australiei, la Henbury 24,34 lat. S, 133,08 long. E, în Lacul Umm al Binni 31,14 lat. N, 47,06 long. E din Irak - pe atunci Kurgal / Sumeria - dar şi în Egipt, la Kamil 22,01 lat. N, 26,05 long. E (în S Căii Ghirga), etc. / probabil şi în Marea Neagră, provocând revărsarea furioasă a apelor în Marea Egee notată de Diodor din Sicilia, alimentarea catastrofală diluviană datorându-se şi imenselor ploi ce au urmat: asteroidul încins de frecarea cu atmosfera s-a rupt - astronomul Garga din India a observat 3 mari părţi, bucăţile mai mici fiind mai multe - majoritatea căzând în ape (căci sub o treime din suprafaţa planetei “albastre” e uscat), producând evaporări masive, dereglându-se umiditatea generală, rezultând ploi serioase. În Orientul Mijlociu, cel de-al doilea Potop - spre deosebire de primul diluviu, cauzat terestru - a fost considerat ca un cataclism ceresc din cauza păcatelor, Vechiul Testament indicând în </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” când a avut loc Potopul biblic (calculele biblice au dat de asemenea mileniul IV î.C., ca şi cel indicat de </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Su-Meri</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ Sumerieni ori de măsurătorile ştiinţifice recente). Gherga a supravieţuit primului Potop (cel din secolul </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">LXVIII î.C. / când cuva Mării Negre a fost inundată), dovada fiind - pe fondul agrar al secolelor ce au urmat imediat - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">C</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ultura centrată în Banat şi acoperind regiunile învecinate, care sub patronajul Zeiţei Ghirghe / Marea Mamă a instaurat pe glob premierele mondiale </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">atestate </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ale scrisului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> și metalurgiei</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Dinaștii Gherga au cârmuit atât Imperiul Atlant, cât şi ceea ce a urmat imediat, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">anume </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vechea Civilizaţie Europeană</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, entitate axată pe spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic, despre care Dr. Ion Ghinoiu a scris în </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicționarul de mitologie română” din 2013 că </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ultimele 10 milenii în Europa sunt împărțite de 2 lumi inconfundabile: geomorfă (neolitică) care avea ca ideal de frumusețe divinitatea cu înfățișarea de om și alta antropomorfă (indo-europeană și creștină) care adoră divinitatea cu înfățișare de om; a</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">rhetipurile fundamentale ale Vechii Civilizații Europene, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">deşi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">pot fi întâlnite în cele mai </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">neaşteptate </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">unghere ale culturii populare, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">formează adevărate </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">tezaure în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">2 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">monumente ale </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">spiritualităţii româneşti, anume ‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Calendarul popular’, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">balanţă imparţială </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de apreciere a </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">creativităţii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">istorice unui popor, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi ‘</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">românească </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">a </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">morţilor’, compusă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">din texte de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">iniţiere </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">a sufletului cântate </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">şi astăzi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">la moartea omului în unele sate</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">din sud-vestul României</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Biblicul Noe, în străvechiul limbaj, era </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Nou”, la fel cum Novac - care anterior istoric</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, pornind din Banat,</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a făcut uriaşa brazdă megalitică în spaţiul Român - era </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Nou” (spre deosebire de Novac </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”, menţionat de o baladă Română ca posesorul măştii Mătuşii / Medusei Gorgona, probabil însuşită după Potopul precedent de la Amazoanele faţă de care s-a delimitat, în calitatea de precursor patriarhal); e de observat că în preistorie - atunci când lumea străveche era substanţial înlocuită - liderii reformatori erau consideraţi cu apelativul de “noi” (astfel încât aşa se poate înţelege mai bine calificarea de “Nou” la Noe sau Novac, în timpurile istorice de apoi - de pildă la Evreii vechi - Noe căpătând înţelesul de “mângâiere”).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPMVE4hXoNhnQ5J5T4E1Ic0Y5PnPXGRD7-wh-suWUl5rF2neUkXVuAHKWQD5T-XqHIbyzXm-bsSjME2lDz-c05zyu4jRwsZ2Bnsuo5x8yesf10Glw0jrrA843TV91YusH7ur3W97wsx4o/s1600/image072.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPMVE4hXoNhnQ5J5T4E1Ic0Y5PnPXGRD7-wh-suWUl5rF2neUkXVuAHKWQD5T-XqHIbyzXm-bsSjME2lDz-c05zyu4jRwsZ2Bnsuo5x8yesf10Glw0jrrA843TV91YusH7ur3W97wsx4o/w400-h400/image072.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1747, savanţii Britanici conduşi de George Sale au afirmat în “Istoria universală” că “primul conducător menţionat de Frigieni a fost pre-diluvianul Nannacus - Annacus / Cannacus - care avea vârsta de 3</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">00</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de ani</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> la Potop iar post-diluvian, familia domnitoare în Frigia a fost cea Gordiană, avându-l ca prim rege pe Gordius, care a întemeiat capitala Gordium” (</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cei 300 de ani lunari - prin divizarea la 12 / numărul lunilor dintr-un an solar - au fost de fapt 25 de ani solari: atât era vârsta pre-diluvianului </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">An-nacus” / </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Inacus” - ori Nus / Noe - primul dintre liderii știuți de către Frigieni). Est</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e de observat că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">post-diluvian, </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">legendarul Phrixos - fiul nimfei norilor - a fost cel care a dus Cerga / Lâna de Aur în Gorghis / Kolkis, el putând fi eponimul Phrygiei / Frigiei: Ținutul preoţilor Geii / Marii Mume a Pământului, zona Anatoliană mai fiind ştiută în mare vechime şi ca Afriki / “Af-riki”, onomastica similară fiind şi la Ifriqi / “If-riqi” - primul nume al Tunisiei - respectiv Africa; autori Romani ca Ovidiu, Tacit, ş.a. au consemnat că în drumul lui Phrixos spre Caucaziana Gorghis / Kolkis cu Cerga / Lâna de Aur, Helle - sora sa geamănă - a căzut în apa Dardanelelor şi a murit, de atunci Strâmtoarea fiind ştiută după numele ei ca HellesPont. Popular, Frigii / Frigienii - din Frigia / Anatolia - şi urmaşii lor Europeni, au fost numiţi Frânci (cu aşa denumire de Frânci fiind până la Francezii actuali / foşti Gali Antici, cârmuiți la începutul Medieval de Germanicii Franci proveniţi din Frigia, ce Antic a fost Galia Anatoliană)</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">; după Războiul Troian din Frigia a fost o emigrație semnificativă și în N Italic - ca de pildă în jurul Veneției - cei de acolo fiind de asemenea denumiți Frânci (</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicționaru Limbii Românești” de Dr. Augustin Scriban din 1939</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">a indicat despre Frânc: </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">European de rasă Latină, mai ales Italiană”). </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Englez Jacob Bryant 1715-1804 (analizând mitologia) a comentat că “adevăratul nume oriental al supravieţuitorului Potopului, ştiut de Chaldei ca patriarhul Noe, era Naus - Noas / Nous - interpretat de Anaxagoras (care a fost în Egipt) şi de vechii Greci ca Dios / Dionisie, crescut în Nusa / Nysa: Dio-Nus. Suidas l-a notat Nannacus, Ştefan din Bizanţ l-a notat Annacus iar Eusebiu l-a notat Inachus, sub forma că ‘prinţul Telegon - fiul păstorului Orus / însemnând Soare - era al şaptelea descendent din Inacho’. Ritul din Cariana Magnezie de pe Meandru (însemnând aşezarea ‘Manilor’ / ‘oamenilor’, nume datorat exprimării guturale ca ‘Magni’) era ‘Mania Arkaeus’, acelaşi pentru Noe de pe arcă, astfel provenind şi conceptul de ‘arhaic’. Vechea denumire pentru râu era Dă-Nu - apa lui Noe - aşa cum sunt cele din Europa de la Dunăre în Nord (ca Nistru şi Nipru) ori cum sunt cele din Africa de Nord (ca Nil şi Niger)”. Regele Ghilga-meş în vizita sa la Marea Neagră a fost primit şi a discutat cu bătrânii din familiile supravieţuitoare ale celui de-al doilea Potop (cel din secolul XXXII î.C.); de altfel, e de remarcat că având asemenea ascendenţă - inclusiv divină - din Epoca Pietrei, Gherga s-a impus şi în perioadele următoare, de-a lungul mileniilor confirmând uman ceea ce era ştiut ca rezervat doar ne-umanilor / Zeilor, adică nemurirea: neamul şi numele Gherga există şi azi. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Originea Gherga” tratează primul diluviu - de la sfârşitul glaciaţiunii, când s-a format Marea Neagră - ca Potopul </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pontic”, cazurile de referinţă la ulteriorul diluviu (când deja Marea Neagră exista cu aproximativ conturul actual) în lucrare fiind precizate în mod distinct, cel de-al doilea Potop indicat ca </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">biblic”; ambele evenimente diluviene au avut câte un erou Ghergan, deoarece malurile Pontului erau populate de Gherga, de exemplu la primul diluviu / Potop fiind eroul Gheorghe cu piroga reţinut de poveştile cu “dulf” / duh iar la al doilea Potop fiind Dardan, cu arca (ei n-au fost lideri singuratici, ci au fost însoţiţi de neamurile Gherga şi de anturaje: cei care le-au perpetuat poveştile). Aşadar - după cum ploaia diluviană la al doilea Potop a fost cauzată de turbulenţele atmosferice apărute din cauza căderii corpului ceresc (mare parte în Oceanul Indian), incandescentele bucăţi evaporând mari cantităţi de ape, ce condensate s-au precipitat, însoţind mişcările nivelului Mărilor - “Lumea Veche” a fost terminată; Era / Timpul de Argint a încheiat Epoca Pietrei: de atunci încoace au trecut peste 5 milenii şi omenirea a parcurs Epoca Bronzului - Epoca Fierului - Antichitatea - Evul Mediu - Epoca Modernă. Pentru cei din Bazinul Mării Negre, primul diluviu - peste josul Lac Pontic - a fost realul Potop; pentru ei, al doilea diluviu / Potop a fost cataclismic mai mult în sensul unei mari inundaţii (ce a dus la revărsarea apelor îndeosebi în Bazinul Mării Egee): ploaia ulterioară impactului asteroidului a fost cea decisivă în Potopul 2 (după cum au notat Biblia, Diodor Sicul, etc., că a umflat apele). Cauzele diluviilor (la primul pământeană, prin cutremur şi inundare iar la al doilea cerească, prin asteroidul ce a lovit relativ rapid şi ploaia îndelungată) au consolidat consecutiv credinţele în marile puteri supranaturale - din perechea primordială Gher-Ga / Gherga - întâi în Zeiţa terestră, Mama Pământului Ghirghe / Kirke, apoi în Zeul ceresc: cu multe apelative, până la Dumnezeu / fără nume propriu. De aceea, în Bazinul Mării Negre Marea Zeiţă era în legătură cu apele (Ga / Ka - care îl avea ca bărbat pe Ra / An - a devenit Rhea, uneori şi temută pentru răutatea ce o putea avea, ca “rea”) iar apoi - după primul “val” Kurgan / al acelor Ghergani care au domesticit caii - au mai fost 2 “valuri” Ghergane / Kurgane: cel care a încheiat Epoca Pietrei (datorită celui de-al doilea diluviu / Potop) şi curând după acela, ultimul “val” Gorgan / Kurgan - de la începutul Epocii Bronzului - pentru consolidarea patriarhatului, inclusiv a credinţei axate pe Tatăl Ceresc.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7iZ1AiR8ue22FHDkXImLbfAAiUNiCrwq1mJwbiCf2L9zE-EVpnGt5PAC8SI-QHydlwqxjl8AI60wHM-v2WNUgn861N84lEmpUzWyhYumEnPSc8cdTkznlNlWrPnYAI_w4olZStQJwpsE/s1600/image062.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7iZ1AiR8ue22FHDkXImLbfAAiUNiCrwq1mJwbiCf2L9zE-EVpnGt5PAC8SI-QHydlwqxjl8AI60wHM-v2WNUgn861N84lEmpUzWyhYumEnPSc8cdTkznlNlWrPnYAI_w4olZStQJwpsE/w396-h400/image062.jpg" width="396" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dacia preistorică”, savantul Nicolae Densuşianu a studiat principalele divinităţi, notând despre Rhea (sora şi soţia Timpului / Cron): “Pe când Cron / Saturn în religiunea ante-homerică era considerat ca personificarea fiinţei supreme a cerului, Rhea reprezenta divinitatea pământului; numele de Rhea în vechia limbă Pelasgă era numai un simplu apelativ, având înţelesul de regină (în forma masculină, cuvântul ‘Raiu’ cu înţelesul de ‘împărat’ s-a mai păstrat în unele cântece eroice Române). Acelaşi cuvânt sub forma Ra / rege îl aflăm în terminologia hieratică a Egiptenilor, moştenită de la vechii Pelasgi, cari se stabiliseră în neolitic pe şesurile Nilului (Ra - regele zeilor şi al oamenilor, domnul cerului şi pământului - era adorat în Egipt). În cultul oficial Roman, Rhea avea apelativul de ‘regina’ (Macrobiu în ‘Saturnalia’ 1:12); ea era în general considerată ca zeiţa agriculturii, a viticulturii, ca întemeietoarea aşezărilor (în acea calitate având numele de ‘Mater Turrita’, conform lui Vergiliu în </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Eneida’ 7:785, Ovidiu în </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Faste’ 4:219, etc). Cu deosebire însă Rhea era venerată ca ‘Mama munţilor’ (Diodor Siculi 3:58), ca domnind peste codri, văi, izvoare, ca divinitatea protectoare a păstorilor, turmelor şi stăpâna animalelor sălbatice. În acea calitate, Mamei mari sau Rheii îi erau cu deosebire consacrate înălţimile munţilor, izvoarele, râurile (Pausania 8:44) şi pescerile. Simulacrele ei primitive existau pe piscurile munţilor încă din timpurile ce trec peste toată memoria. Cultul Mamei mari sau al Rheii a fost în preistorie în mare onoare pe Muntele Ida de lângă Troia, unde ea se şi numia ‘Mater Idaea’ (Cicero 2:9, Livi 29:10, Lucreţiu 2:612); toate extremităţile acelui munte au fost în Antichitate consacrate divinităţii Mamei mari. Troianii şi Frigienii - cari locuiau lângă Muntele Ida - venerau cu deosebire pe Rhea, căreia îi făceau orgii (şi pe care o numiau Mama mare iar după diferitele localităţi - unde se aflau sanctuarele sale - ea purta numele de Idaea, Pessinuntica, Cybele, etc. / Strabon X 3:12). Ca divinitate a munţilor şi agriculturii, Rhea sau Mama mare a fost una din cele mai adorate şi populare figuri în religiunea triburilor Pelasge imigrate în Peninsula Italică; în particular, Rhea era considerată ca ‘Mama’ sau ‘Născătoaria poporului Latin’. Cărţile Sibiline, a căror origine se reducea la cele mai vechi timpuri ale statului Roman, conţineau o tradiţiune arhaică cu privire la simulacrul cel sfânt şi făcătoriu de minuni al Rheii sau al Mamei mari, care ajunsese din cea mai obscură vechime în proprietatea Frigienilor, întocmai după cum imaginea din Peninsula Taurică / Crimeea se afla în posesiunea Pelasgilor din Capadochia (după cum spuneau dânşii). Când Roma ajunse la putere - şi-şi ridică capul peste lumea subjugată - preoţii consultând oraculele Cărţilor Sibiline cetiră acolo, după cum se spune: ‘Mama lipseşte, te invit Romane să cauţi pe Mama şi când va veni s-o primeşti cu mâini curate’. Însă părinţii Romei nu sciură cum să interpreteze acel oracul misterios: ce fel de mamă lipsea şi unde s-o caute, ei nu sciau; tradiţiunea se pierduse. Spre acel scop, Senatul decise a se consulta Oraculul lui Apolo din Delphi şi de acolo li se răspunse să aducă pe Mama care se afla pe Muntele Ida. Romanii au trimis o legaţiune în Asia Mică - ca să le aducă simulacrul cel celebru al Mamei mari de pe Muntele Ida - şi când regele Atal le-a predat chipul cel vetust al zeiţei, dânsul le adresă următoarele cuvinte: ‘Pleacă! Tu vei fi şi de aci înainte a noastră. Frigia este leagănul eroilor Romani’ (Ovidiu, ‘Faste’ 4:259). În părţile din Nordul Istrului şi ale Mării Negre, cultul divinităţii telurice - sau al Mamei mari - a fost preponderent încă din cele mai depărate timpuri pre-istorice. Sanctuarele şi templele acestei zeiţe purtau în Antichitatea Greco-Romană numele de ‘Matroum’, adică loc sacru, dedicat cultului religios al marii divinităţi, numită Mama zeilor; această numire de ‘Matroum’ - ce era considerată de arhaică încă din timpurile lui Pausania 5:20 - se prezintă pe teritoriul de odinioară al Daciei sub forma poporală foarte veche de Motru, originea acestui termin fiind incontestabil anterioară dominaţiunii Romane. Motru este şi astăzi numele unui însemnat râu şi numele unei mănăstiri situată în judeţul Gorj; sunt urme istorice preţioase că odată în această vale frumoasă şi fertilă a Motrului au existat diferite Matrouri, un cult religios înfloritor al divinităţii binefăcătoare Pelasge, Mama zeilor, personificarea pământului (pe ‘Tabula Peutingeriană’, în această regiune este însemnată staţiunea Amutria = Ad Mutria, forma plurală de la Matrium). Acolo unde astăzi se înalţă pe nişte ruine Turnul de la Severin se construise în timpul dominaţiunii Romane un portic pentru comercianţi şi călători, dedicat Mamei mari, o probă că pe lângă acea colonadă a existat în timpurile Romane un târg şi un templu renumit, consacrate marii divinităţi a păstoriei şi agriculturii. Aceleaşi urme de temple şi sanctuare vechi dedicate Mamei zeilor se prezintă şi în regiunea cea admirabilă a Oltului, atât în pădurile sale de brazi, cât şi pe luncile sale cele nesfârşite; aici aceste sanctuare purtau la populaţiunea pastorală şi rustică numele, unele de Motru şi altele de Mamu: templul cel mai important al Mamei zeilor se vede a fi fost acela de la Gura Motrului, la Mamu (în judeţul Vâlcea) acum fiind o mănăstire de maici”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXG_edGBTEWsoM2OZ2AY8WQyMuK5RmuyV9-IyRm1lGPXfIJkc4OAGIeDAexPPqy-nDmr0qlV3dz1pAZS__SQQdd90S2cGfJVwUajqfe5e7NKSBTyZqlEit-_gRv0n-kz90iFGdCUEWA0E/s1600/image076.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXG_edGBTEWsoM2OZ2AY8WQyMuK5RmuyV9-IyRm1lGPXfIJkc4OAGIeDAexPPqy-nDmr0qlV3dz1pAZS__SQQdd90S2cGfJVwUajqfe5e7NKSBTyZqlEit-_gRv0n-kz90iFGdCUEWA0E/w400-h400/image076.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Suida a conservat o preţioasă notiţă istorică despre începutul Cultului Mamei mari la Atena: ‘Metra-Gurtes călătorind în Atica a iniţiat acolo femeile în Cultul Mamei zeilor (după cum spun acei locuitori); pe acela, Atenienii îl precipitară într-o adâncime şi-l uciseră. Dar curând după aceea urmă o epidemie şi oraculul îi dojeni, ca să reconcilieze sufletul celui decedat. Atunci ei construiră pe locul unde au ucis pe MetraGurtes o curie şi împrejmuind-o, au consacrat-o Mamei zeilor iar lui MetraGurtes îi ridicară o statuie şi adâncimea o umplură cu pământ. Acel Matrou a fost întrebuinţat apoi pentru depunerea şi conservarea legilor’. Numele de MetraGurtes nu era personal, ci o numire etnică, după locul de unde era originar acel propagator sau preot al Mamei mari (Cecrops - cel dintâi rege al Aticei - despre care Macrobiu spunea că a consacrat un altar acolo Rheii şi lui Cron - a fost unul din eroii Pelasgi de la Istru). Pe monumentele Antice divinitatea Pământului sau Mama zeilor era de regulă reprezentată şezând pe tron, ca o matroană sau domnitoare (regină, Rhea) iar uneori era înfăţişată pe un car tras de lei. Rheii sau Mamei mari îi era consacrat şi bradul, ce-l mai vedem şi astăzi figurând ca un ornament viu pe lângă intrările şi altarele bisericilor din România, simbol dispărut al unei religiuni dispărute pastorale-montane. Simulacrele primitive ale Mamei mari - ce au existat odată şi în parte mai există şi astăzi în Carpaţi - poartă, în general, numele de ‘Babe’ (singular ‘Babă’). Originea acestei numiri este foarte veche. Sensul primitiv al cuvântului ‘babă’ în limba Română este ‘bunică’ sau ‘mamă mare’; acest termin exista şi în limba poporală întocmai ca şi ‘tată’ şi ‘papă’ (moş). Întocmai după cum Cron/os - venerat ca părintele zeilor - era numit ‘Moşul’, tot astfel şi Rhea, divinitatea supremă feminină, era considerată ca Mama mare comună zeilor şi a genului uman. După cum înălţimile cele mai maiestuoase ale Carpaţilor au fost odată consacrate divinităţii supreme a cerului, lui Cronos, sub numele de Tatăl, Tatra, Tartar / Tartaros, Manea, Moşul, Popău / Papaeus, tot astfel un număr considerabil de culmi, pesceri şi piramide naturale ale Carpaţilor au fost dedicate odată Cultului Mamei mari ca Terra Mater, sub numele de Tatoiă, Matra, Mamă, Tărtăroiă, Mănesă şi Păpuşă (forma feminină de la Papaeus); Mama mare ca divinitate a pământului a mai fost adorată şi sub numirea arhaică de Popina. În dialectul Grecesc din Insula Tasos ‘pupina’ înseamnă ‘bunică’ sau ‘babă’, acea numire fiind aplicată la Gorganele / tumulele funerare ce se ridicau pe mormintele persoanelor cu distincţiune. Originea numirii este arhaică. În cultul vechi al triburilor Etrusce aflăm încă urme de adorarea unei divinităţi ‘babe’ numită Populonia, după caracterul său primitiv identică cu Mama mare (Macrobiu în ‘Saturnalia’ 3:11); la Vergiliu în ‘Eneida’ 10:172 ea apare sub numele de ‘Populonia Mater’ iar pe o inscripţiune din Dacia este amintită ca zeiţă naţională suverană sub numele de ‘Regina Populonia Dea Patria’. Pe monumentele istorice ale timpurilor Romane, Rhea sau Mama mare apare în formă oficială ca o vechie divinitate etnică a Daciei; la început, ea a fost adorată aici întocmai ca şi în alte ţinuturi Pelasge, sub numele de Rhea: de pildă, pe teritoriul Sarmisegetuzei Romane satul se numea Rhea (înălţimile din apropiere au fost consacrate Rheii, divinitatea supremă telurică a lumii Pelasge). Mai târziu, Rhea a apărut venerată în Nordul Dunării de jos sub numele de Dacia şi Terra Dacia, ca divinitate naţională, ca personificarea pământului ţării. După concepţiunile primitive Pelasge, Rhea sau Mama mare - considerată ca divinitatea naţională binefăcătoare şi protectoare - a avut la diferiţii Pelasgi diverse epitete, după locurile unde se aflau sanctuarele sale mai renumite; de pildă, pe teritoriul Troiei era venerată ca ‘Mater Iliaca’. Sub numele de ‘Dacia’, Rhea sau Mama mare apare adorată la Nordul Istrului în timpurile dominaţiunii Romane; pe una din inscripţiunile Romane de la Deva, ea este amintită ca divinitate sub numele de ‘Terra Dacia’ iar locul ei de onoare este imediat după Zeus / Jupiter. În ce priveşte reprezentarea iconică a Mamei mari numită ‘Dacia’ sau ‘Terra Dacia’, ea apare pe o monedă din anul 112 figurată cu căciula naţională Dacă pe cap: în mâna dreaptă ţinea spice de grâu iar în stânga un sceptru imperial decorat în vârf cu figura unei acvile; lângă ea stăteau 2 copii, din cari unul îi oferea spice de grâu iar celălalt un strugure, atribute ale Mamei mari, ca zeiţă a agriculturii şi viticulturii (şi cari totodată indică şi fertilitatea pământului Daciei). Este foarte importantă această monedă: încă din timpul împăratului Traian se vede reprezentată divinitatea ‘Dacia’ în formă oficială cu onoruri politice şi cu atribute telurice, tronând pe Carpaţi cu sceptrul imperial în mână ca divinitatea protectoare a acestei ţări şi ca ‘Mamă’ a locuitorilor, cari sub forma a 2 prunci (Dacia superior şi inferior) îi aduceau primiţiele din recoltele lor; e foarte probabil că în ultimul mare război dintre Romani şi Daci - la asaltul Sarmisegetuzei - divinitatea ‘Dacia’ a fost evocată. După cum Cronos în legendele vechi era numit ‘Dokius filius Caeli’ - adică ‘Dokiu, fiul Cerului’ - tot astfel sora şi soţia sa Rhea apare adorată în cultul public sub numele de ‘Dacia, ‘Terra Dacia’ şi ‘Dacia Augusta’: ea era una dintre cele mai importante divinităţi ale Europei orientale. Rhea sau Mama mare adorată de Pelasgii din Nordul Dunării de jos apare şi în legendele şi în cântecele poporale Române numită ‘Dochia’ şi ‘Dochiana’. ‘Baba Dochia’ a ieşit pe la începutul primăverii prea de timpuriu cu oile la munte, a fost îngheţată şi apoi prefăcută în stană de piatră pe munte; aproape toate imaginile primitive feminine - sculptate prin stâncile Carpaţilor - sunt considerate de popor că reprezintă pe ‘Baba Dochia’. Cele dintâi zile ale lunii lui Marte sunt numite la poporul Român ‘zilele Babei Dochia’ ori ‘zilele Babelor’. În colindele Române - aceste cântece poporale semi-religioase - ea este celebrată şi astăzi sub numele de ‘Nina Dochiana’ sau ‘Dochiana’ şi înfăţişată ca o virgină foarte frumoasă, ce nu îmbătrânea; averea ei părintească consta din multe turme, mulţi peţitori cerând-o, însă ea refuzând a se mărita ‘până în dalba primăvară’ (aceleaşi reminiscenţe se păstrară despre Rhea sau Cybele şi la populaţiunile Pelasge din Asia Mică). Nu există nici un contrast în aceste 2 genuri de tradiţiuni cu privire la Baba Dochia cea împetrită şi la Dochiana cea frumoasă. În colindele Române se celebrează tinereţea, frumuseţea extraordinară şi castitatea Mamei mari iar legendele se referă la a doua parte a vieţii sale, în particular la apoteoza sa. (Dochia sau Dochiana din legendele şi din colindele Române nu au de a face cu martira creştină Eudocia: părinţii bisericii, spre a da un caracter creştin sărbătorii poporale păgâne din 1 martie - numită Dochia la Istru şi poate chiar în unele părţi ale Asiei Mici - au consacrat această zi unei martire Libaneze cu numele de Eudocia; e interesantă istoria legendară a acelei Eudocia, Martirologul înfăţişându-l pe împăratul Traian - cuceritorul Daciei - ca persecutorul Eudociei). Dochia sau Dochiana mai apare în tradiţiunile poporului Român şi ca Mama întristată, care-şi căuta în toate părţile fiul său iubit, numit ‘Caloian’: acela se rătăcise printr-un codru şi nemaiputându-se întoarce, a pierit acolo”. Poate părea paradoxal, însă “călău” provine din Caloian, fiindcă aducea frumuseţea întâlnirii cu divinitatea prin practicarea sacrificiului uman, foarte răspândit în Epoca Pietrei; de aceea călăul / gâdele era mascat în negru, pe placul Marii Mame / Ga. În armonie cu “Valach”, prin cuvântul “gealat” în Română e deopotrivă gâdele dar şi înţelesul pentru om voinic / violent, gealaţii fiind Uriaşii Potopului (dar şi muscarii suri: un soi de vrăbii ce iernează la S de Sahara, care sosesc primăvara, obişnuit găsindu-se pe lângă apele joase ale spaţiului Românesc). Academicianul Romulus Vulcănescu a analizat “Hidromitologia” Română: “Dulful a fost o făptură mitică care trăia în Marea Neagră. Pentru pescari şi corăbieri era inofensiv atâta vreme cât nu-l provocau în vreun fel. Noaptea ieşea din mare, se plimba pe ţărm şi unde găsea un măr roşu, îi mânca fructele. Cei care voiau să-i obţină ajutorul, azvârleau în valuri mere roşii, în semn că solicitau sprijinul Dulfului, care ronţăind merele azvârlea miezul lor în valuri înaintea bărcilor, indicând astfel drumul cel bun pe apă. Întocmai ca o divinitate fluvială, Dunărea îi ajuta pe toţi care îi solicitau sprijinul. În conştiinţa mitică a poporului român, Dunărea e înfăţişată atât ca un fluviu sacru, ca o divinitate acvatică, cât şi ca un hotar mirific. Ca apă sacră şi ca divinitate acvatică putea asculta, dialoga cu cei care îi cereau ajutorul dar şi putea apăra şi răzbuna pe riverani împotriva duşmanilor. Caracterul său sacru de fluviu protector reiese din legendele, baladele şi poveştile despre Dunăre. Dacă considerăm Dunărea partea cea mai consolidată din brâul de ape ce înconjoară România, se impune să subliniem ideea conştiinţei acestei prezenţe acvatice în concepţia despre viaţă şi lume a poporului Român. Sacrificiile şi ofrandele se făceau de credincioşi la marginea apelor şi pe ape. Unele din acele sacrificii au fost umane, altele animale şi altele vegetale. Despre sacrificiile umane au rămas unele reminiscenţe folclorice în basmele mitice cu balauri, care cereau anual ‘vama apei’ sub formă de fecioare. O reminiscenţă veche e consemnată de sacrificiul pe o apă curgătoare a unei păpuşi în chip de om - numită Caloian - închipuind o divinitate a apelor pentru a îmblânzi ploile şi a rodi semănăturile. Cu apa considerată sacră sau consacrată se stropeau locurile, obiectele şi făpturile (umane, animale şi vegetale), pentru a le reda puterea sau pentru a le feri de perfidiile apelor rele; cu ea se făceau şi ‘abluţiunile’ sau spălarea rituală: a mâinilor, ca şi a obiectelor sacre - tablete votive, amulete, simulacre de statuete de zei, semizei şi eroi mitici - ce erau scoase din incintele sacre sau din case şi spălate ritual. La rândul lor, fidelii erau purificaţi prin imersiune integrală sau numai a capului, ca şi prin spălarea rituală a feţei. Cu ajutorul apei se practica hidromancia: unii vrăjitori prevesteau viitorul prin divinităţi de apă; vrăjitorii de apă foloseau vase cu apă curată pentru a ghici în oglinda apei sau citeau în apele liniştite din fântâni cum şi unde vremuiau ploile şi zăpezilor. Cu apa lustrală se spălau pruncii la naştere (în creştinism au început să se boteze copiii). La nuntă se spălau pe mâini şi pe faţă tinerii cununaţi, se stropeau cu apă nuntaşii pentru a se purifica nunta. Iar la moarte se spăla cadavrul, se punea apă într-un vas în camera funerară ca să-şi spele mâinile cei îndoliaţi când se întorceau de la mormânt. La apa vie - ce încheia judecata în cete, când cel analizat trebuia să plece să aducă apă, atunci decizându-se hotărârea, conform obiceiului pământului - recurgeau ‘ordaliile’; amintirea ordaliilor de apă se păstrează direct sau indirect în legende şi basme cu fond mitic”. Ordalia / Gorgaria era Adunarea Gărgară popular ştiută ca “Sfatul Bătrânilor” / “Consiliul Înţelepţilor”; vechii Greci îi numeau drept Kerykes pe cei care proclamau Adunările populare - sau ale instanțelor de judecată - cu rolul de a chema participanții, aceiași Keryke / Keryx (Românii având cuvântul “ciraci”) fiind în cazurile de război mesagerii inviolabili dintre părți iar Parlamentul în Greacă se numește Vouli </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Βουλή</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, termen rezonând cu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">voia” / legea dar și cu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">bula”, de la așezarea membrilor în cerc</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkYWbaE2fXJLw2I8XBzbJ9rAEE7Hw-xAF98awPfHW7VEQ7FZQBgVcKDmiMK4CelxsAdBL5RqdbvuomfsBeX0brtH8n3aka1pp1rM8kYbtE88bBMg2NE-XjoG3RfvLvcPdFRGdQvWywyMI/s1600/image078.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkYWbaE2fXJLw2I8XBzbJ9rAEE7Hw-xAF98awPfHW7VEQ7FZQBgVcKDmiMK4CelxsAdBL5RqdbvuomfsBeX0brtH8n3aka1pp1rM8kYbtE88bBMg2NE-XjoG3RfvLvcPdFRGdQvWywyMI/w400-h398/image078.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Era de Argint, fizic fostul nucleu Atlant din josul Lac Pontic - aflat în N Anatoliei - nu mai era, puternica moştenire Atlantă fiind continuată prin succesorii din V Mării Negre (Ghirghe din Vechea Civilizaţie Europeană care au utilizat scrisul, începând şi metalurgia, respectând cu prioritate Muma pământeană), respectiv din E Mării Negre (Kurganii din Stepa N Caucaziană, care au domesticit caii şi au ridicat Gorgane, respectând cu prioritate Tatăl ceresc): în Era de Argint s-au mai dezvoltat 2 Civilizaţii, Ghiengar în Mesopotamia şi Ghaggar în Gyagar / N Indiei (ambele Sudice şi Asiatice faţă de cele 2 Nordice şi Europene). În 1803, Britanicul George Faber - şeful “Colegiului Lincoln” al Universităţii Oxford - a scris: “Corespunzător lui Pherekydes, mama lui Hercule a primit de la Zeus cupa din aur ‘Karkesium’, în formă de navă, tradiţia respectată - pe baza analizei făcută de Macrobius - fiind că Hercule a traversat marea cu o navă având forma unei cupe aurite; tradiţia de fapt relata istoria Potopului, căci Hercule era patronul Arcei. O altă cupă ştiută a fost ‘Gaulus’, care - ca şi ‘Karkesium’ - foarte probabil era în formă de navă; e o conjunctură rezonabilă circumstanţa că pentru Fenicieni cuvântul ‘Gaulus’ semnifica ‘navă’: galeră. Xenophon a notat că Arameii ziceau navei ‘Galleris’ iar Ovidiu a scris despre Cabirii Frigieni - preoţii Cybelei - că se numeau ‘Galli’ ca termen acvatic, legat de arcă (iar ei au dat numele regiunii Anatoliene). Prin urmare, devoţiunea faţă de riturile diluviene a unei naţiuni - care odinioară era răspândită aproape în întreaga Europă - a dus la nume ca Gauli, Galaţi, Gali, Celţi, ş.a. (toate ca flexiuni ale aceluiaşi nume originar). Academicianul Britanic Charles Vallancey a precizat despre Hiperborei că erau chiar cei numiţi Celţi, că Galii erau chiar cei cuceriţi de Romanii lui Iuliu Cezar, etc.; e posibil ca ‘Gallus’ şi ‘Galleris’ să fie în legătură cu Ebraicul ‘Galim’ - însemnând ‘valurile mării’ - iar Nergal / ‘Ner-Gal’ (idolul Mesopotamiei) să fi fost în realitate ‘Oceanicul Gallus’: Noe. Lui îi era asociată flacăra veşnică a focului - simbolul soarelui - şi cocoşul, pasărea solară (ca şi Zeului Mercur = Hermes), Latinii preluând ‘Gal’ pentru solarii Gali. Din ‘Gaulus’ a provenit ‘Cula’ pentru uterul păgânei Mari Mame iar Venus - dar şi Arca - au fost câteodată numite ‘Colias’ (‘coloniile’ - derivate din Colo-Nus - au fost aşezările post-diluviene, integrând riturile comemorative ale Arcei); în S Troiei era Kolonai întemeiată de Cycnus - nume însemnând ‘lebădă’ - care a fost pruncul lui Poseidon iar Colchis / Georgia şi-a primit numele în onoarea Colei / Arcei”. Despre “lebădă” e de ştiut că în vechea Germanică se numea “elbiz”: aceeaşi rădăcină lingvistică cu “alb”; lebăda era pasărea favorită a Hiperboreilor Gherga / respectată până azi ca sacră de exemplu de către populaţia Saami din Karelia. Cola / Kola - denumirea pentru Arcă - deriva de la Kalî / Ka-Rî (Ga-Ra) apelativul Mamei Gargă, notată în Banat de prima scriere post-diluviană din lume ca Ghirghe, căci avându-l ca partener pe Ra, ea patronând Pământul Ga, astfel fiind Gherga; arca “de suflet” - “Ba-arca” / barca - era mai mică iar corabia mai mare. Ca figura tridentului - legendara unealtă de pescuit a Zeului Poseidon - vechii Greci au inventat litera “Psi” Ψ, simbolul fiind emblematic Dinastiei Rurik (patern genetic “N” ca şi Gherga), a primilor regi Medievali din actuala Ucraină şi Rusie; în prezent, acela - tridentul lui Poseidon - constituie stema Ucrainei (în urmă cu peste un mileniu, a fost sigiliul regelui Vladimir din Dinastia Rurik - genetic patern “N” ca Gherga - care din Kiev a introdus creştinismul bizantin printre supuşii săi):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitFVICsmlAxn2Gm_Jh6JqAy8zOA8b8Fyzr8p45Pef-VpP0t4kSHasi0coI-N1-hscfzM5lfTFL-LJ4aDTTyexAbeA0f6ogs0uJKxnsXkMQZMluCMPnLfVa-aJHACdfyDAGZxw4AMeWPeg/s1600/image060.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitFVICsmlAxn2Gm_Jh6JqAy8zOA8b8Fyzr8p45Pef-VpP0t4kSHasi0coI-N1-hscfzM5lfTFL-LJ4aDTTyexAbeA0f6ogs0uJKxnsXkMQZMluCMPnLfVa-aJHACdfyDAGZxw4AMeWPeg/w286-h400/image060.png" width="286" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ghergul / Stema Ucrainei</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dicţionarul de simboluri” stă scris: “Tridentul a fost o emblemă solară (dinţii lui fiind raze) şi un simbol al trăsnetului (dinţii lui fiind fulgere). În India, tridentul a fost mai ales emblema lui Şiva, transformatorul lumii şi nimicitorul aparenţelor. Cei 3 dinţi închipuiau ‘trikăla’ sau ‘timpul întreit’ (trecut, prezent, viitor). Tridentul a fost emblema zeului Poseidon, arătând dominaţia sa asupra împărăţiei apelor pe care le putea tulbura sau linişti”. Delimitările oamenilor păsării Phoenix / Paskunji la Georgieni - iubind deopotrivă soarele şi vântul - au fost geografice faţă de Pont </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ Marea Neagră</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în vechime iubitorii soarelui fiind “Su-Meri” / Sumerieni la S şi Saami la N iar iubitorii vântului fiind Fenicieni la S şi Finici la N (etimologia Feniciană și etimologia Finică fiind conectată): Pontul demarca populaţiile respective deoarece a fost leagănul strămoşilor acelora; ambele soiuri de populaţii faţă de Marea Neagră / Pont - din Orientul Apropiat / Mijlociu (Sumerieni, Fenicieni) iar din Nordul chiar extrem / Hiperboreu (Saami, Finici) - reproduceau onomastic legăturile ancestrale ale oamenilor lor, iubitori ai soarelui şi vântului, exemple sinonime mai fiind la Marea Mediterană, pe coasta Asiatică Liban şi pe cea Africană Libia, pe Râurile Munţilor Europeni, Români în Carpaţi şi Romani în Apenini, Karia în Anatolia (între Marea Neagră şi Marea Mediterană) şi Karelia între Marea Baltică şi Marea Albă, ş.a.m.d. Distincţiile dintre ele au apărut în neolitic / ultima perioadă a Epocii Pietrei şi s-au conturat în Epocile Bronzului şi Fierului, fixându-se Antic iar geografic, nominalizările lor - în general, cronologic - au fost de la E spre V; e interesant că în centrul Europei - ca o rezonanță - vântul cald se numește “foehn”. Istoricul Roman Tacit în anul 98 a scris în “Germania” 46: “Stau la îndoială dacă trebuie să număr printre Germani sau printre Sarmaţi triburile Peucinilor, Venedilor şi Fenilor, deşi Peucinii - pe care unii îi numesc Bastarni - după vorbă, port, aşezare şi felul locuinţelor, trăiesc ca Germanii. Venedii au luat multe din obiceiurile Sarmaţilor; căci, câţi codri şi munţi se ridică între Peucini şi Feni, pe toţi îi cutreieră cu hoţiile lor”. Prin Peucini - primii nominalizați - respectiv Peukini, se pot înțelege Pheucini, adică Finici = vestiți luntrași Nordici: prin Venedi - nume sugerând “venirea” lor inclusiv în Pomerania / regiunea de la gura Fluviului Vistula (cu izvorul în Carpaţi şi vărsarea în Marea Baltică), similar cu cel de Veneti / al celor “veniţi” în laguna Veneţiei sau de Gauli Veneti din Bretania / Peninsula din NV Francez unde aveau capitala Gwened 47,39 lat. N, 2,45 long. V - se înţelegeau pe atunci unii Geţi de la Pont care s-au refugiat îndeosebi printre Balți / Baltici din cauza asaltului Romanilor (ei revenind / întorcându-se în spaţiul natal relativ curând istoric, ca Goţi), agresiunea Romană începând cu Dobrogea / regiunea Getă de la Pont, acolo Delta Dunării fiind populată de Peucini; prin Feni au fost notaţi strămoşii Finicilor / Finlandezilor de la Marea Baltică, acolo regiunea Karelia - întinsă până la Marea Albă / Oceanul Arctic - fiind cea populată de Saami, populaţia cea mai densă genetic patern Gherga din Europa (spre comparaţie, tot până atunci Karia / Caria din Peninsula Anatoliei - dintre Mările Mediterană și Egee - era documentată deja de izvoarele istorice ca “Ţara Gherghiţilor”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHglaw6dbZCBMqHD6RLGWQ0PcM88N_zoBaX5qOyxFfvOcTraWhsJVzFpcn0SrsYH8QdQTP0K6C-mHRh9ui1QNZw9MOxy-ERj1yi0hDJUCKs4ehhioxeeGENldOWoqXNYcP_D_d4Bxsiuf4/s1600/image094.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="430" data-original-width="602" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHglaw6dbZCBMqHD6RLGWQ0PcM88N_zoBaX5qOyxFfvOcTraWhsJVzFpcn0SrsYH8QdQTP0K6C-mHRh9ui1QNZw9MOxy-ERj1yi0hDJUCKs4ehhioxeeGENldOWoqXNYcP_D_d4Bxsiuf4/w400-h285/image094.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Anul 200 în NV Pontic <br />(de Christos Nussli, 1998)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">După cum a studiat în secolul XIX Britanicul John Pinkerton - care în 1814 a publicat cercetarea sa despre istoria Scoției - se pot remarca asemănările nu doar onomastice dintre Peucinii / Peukinii = Finicii care au ajuns puternici până în Sciția “Mică” / Dobrogea și Picții Scoției, ci și suprapunerile deopotrivă temporale și geografice ale rutelor via Scandinavia ale Vikților = strămoșii Vikingilor, parte a puternicilor Bastarni prezenți din spațiul Românesc până în Scandinavia, așa cum a notat inclusiv Anticul Strabon VII 2:4 (stoc din care făceau parte Peucinii / Finicii); de altfel și în secolul XX cercetători ca Ivan Duridanov, Dr. Harvey Mayer, ș.a. au studiat legăturile dintre Traci și Balți / Baltici, argumentând inclusiv lingvistic evidențele respective (s-ar putea observa rezonanța că Bastarnii ar fi fost bastarzii Geto-Dacilor liberi). La mijlocul secolului II - după cucerirea unei părți a Daciei de către Romani - geograful Antic Ptolemeu 3:5 a scris că la marginea Sudică a Sarmației, pe Valea superioară a Fluviului Vistula (lung de 1047 km, ce izvorăște în împăduriții Munți Beskizi / “Bes-kizi” din Carpații Nordici și curge prin Polonia până în Pomerania, unde se varsă în Marea Baltică) încă trăiau Finici, notați “Phinnoi”: erau Hiperboreii care pe atunci - spre sfârșitul Antic - se aflau la hotarul de miazănoapte al Daciei, înainte de a se retrage pe malurile celor mai mari Lacuri din Europa, în Karelia / răsăritul Baltic (împreună cu ceilalți Finici / Saami).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRb9qYCcu1VIrFWT-kbG05Il5IO-GQNXWHqo6NtYMOU_5FrBjQtZs37gmFK1Bhu7YDsVXJHTCLyM5NOVN51L_xxQqaENcVfvbRkujW-O65ec65ogv6G1yJW8-8PinW2JoJCQsVbXMisf4/s1600/image002.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRb9qYCcu1VIrFWT-kbG05Il5IO-GQNXWHqo6NtYMOU_5FrBjQtZs37gmFK1Bhu7YDsVXJHTCLyM5NOVN51L_xxQqaENcVfvbRkujW-O65ec65ogv6G1yJW8-8PinW2JoJCQsVbXMisf4/s400/image002.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Coagularea Saami</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cercetătorul Andres Paabo din Canada în lucrarea “Ui-Ra-La / expansiunea navigatorilor din NV EurAsiei după glaciațiune” (începută din 2002, actualizată pe Internet și în prezent) a scris: “La sfârșitul glaciațiunii, vânătorii-culegătorii obișnuiți să meargă pe jos au început să utilizeze ambarcațiunile pentru deplasările prin zonele ude, inundate de topirea ghețarilor. Oamenii din Sudul calotei polare au început să înainteze spre Nord, dezvoltându-și un mod de viață legat de ambarcațiuni. În Europa eliberată de gheață la sfârșitul paleoliticului, oamenii s-au extins în noi teritorii; inovarea călătoriilor vânătorilor-culegătorilor cu ajutorul ambarcațiunilor a fost în acea vreme preistorică / paleolitică la fel de importantă ca domesticirea cailor pentru călărire ce a urmat, la începutul neoliticului: amândouă modalități au permis oamenilor mobilități mult mai mari decât dacă ar fi rămas numai cu încetul mers pe jos, pe solul solid, așa cum au procedat strămoșii lor. Arheologii au descoperit primele plute, pirogi, canoe, bărci, etc. între Bazinul Dunării inferioare și Bazinul Baltic: nomazii vânători și culegători deplasându-se cu ambarcațiunile lor pe apele Europei Centrale erau interesați să ajungă la cât mai multe viețuitoare acvatice (pentru care foloseau inclusiv harpoane) dar și să treacă de zonele mlăștinoase - cum era tundra în retragere spre miazănoapte - pentru a ajunge la turmele de elani, reni, etc.; pentru așa ceva, își confecționau ambarcațiunile fie din lemne, fie din piei de animale mari (astfel cum de exemplu a dovedit-o Cultura Kunda - vecina Nordică a Culturii Cucuteni - ce s-a întins în E până în Ural și în N până la Marea Albă, via Bazinul Karelian Onega / On-Ega)”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhibb5steeEz5YrJoVKooqr_zucQjbMvAHYXdjEIx_vi_yYH6dA90EnACqMyqmyor3CXTZJnEYme2xgxKKgPjLY8vjg94osFn7iaN8laB0KhrdM0oHO9JUkq2CNHZprKxMoQmq2KgF94JG5/s1600/fffff.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="258" data-original-width="744" height="137" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhibb5steeEz5YrJoVKooqr_zucQjbMvAHYXdjEIx_vi_yYH6dA90EnACqMyqmyor3CXTZJnEYme2xgxKKgPjLY8vjg94osFn7iaN8laB0KhrdM0oHO9JUkq2CNHZprKxMoQmq2KgF94JG5/s400/fffff.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">“În apele Europei Nordice, Finicii - care au ajuns ca pe lângă țărmuri să vâneze chiar balene - au fost navigatorii care profitau de oportunitățile stabilirilor primilor agricultori în zonele îndepărtate, transportându-le bunuri și efectuând schimburi cu cei de pe apele majore din Sud ale Europei (negoțul de blănuri, chihlimbar, ceramică, etc., se făcea cu ajutorul ambarcațiunilor, plutașii / luntrașii = ‘Oamenii bărcilor’ fiind denumiți ‘Venede’ / ‘Veneti’: la Finici ‘vene’ = ‘barcă’). Crearea noului stil de viață implicând navigarea oriunde era posibil - pe râuri, pe mlaștini, pe mări, etc. - a adus acelor oameni viteze ale deplasărilor cu ambarcațiunile lor de câteva ori mai rapide decât cea a mersului pe jos prin tundra deschisă; totodată, ei s-au putut răspândi peste tot unde erau ape navigabile, ceea ce le-a permis să ajungă în locuri inaccesibile anterior, fără ambarcațiuni. Succesul a fost semnificativ atât pentru ei, cât și pentru coloniștii agricultori care s-au așezat din când în când pe rute pentru a-și dezvolta stilul lor sedentar de viață: navigatorii asigurau legăturile civilizaționale, au dezvoltat comerțul și au propagat cunoașterile de tot felul în perindările lor, ajutând fertilitatea - adică mărirea populațiilor umane - și înfloririle acelora. Se poate observa că povestea aceasta nu a fost încă relatată integral, deoarece domeniul e mai puțin studiat de către savanții clasici, concentrați pe migrările de pe uscat și pe evoluțiile culturale tradiționale ale populațiilor sedentare. Oricine își imaginează despre Civilizația Europeană că și-a datorat existența numai agriculturii neolitice nu are decât să-și completeze viziunea cu dezvoltarea navigației, care prin facilitările transportului și comerțului a creat legăturile necesare progresului; de exemplu, când agricultorii neolitici au ajuns la Dunărea inferioară, se poate observa ușor că nu ei, ci descendenții paleoliticilor luntrași - cu abilități acvatice - au navigat pe fluviu în jos pentru negoț. În stadiile timpurii, toate Culturile ‘Oamenilor bărcilor’ semănau între ele - inclusiv având același limbaj - la mari distanțe teritoriale între ele; diverse clanuri de navigatori și-au alocat diferite rute, de pildă pentru circuite anuale corespunzând recoltărilor (fie de produse agricole, fie de articole vânate, etc.), stabilindu-și zone de influență - în funcție atât de natura fizică, cât și de natura umană - și păzindu-le / veghiindu-și noile lor teritorii: așa ceva - în Vechea Lume - însemna că alții nu puteau să se instaleze ori să preia controlul fără lupte (prin care cei ce pierdeau erau cuceriți). Ca rezultate, au început să apară echilibre dinamice între vecini - prin care se respectau reciproc - iar navigatorii nu puteau aparține altora decât propriei Culturi a celor asociați ca având interese similare; conflicte se iveau doar când grupuri diferite de oameni doreau același teritoriu: așa ceva caracteriza vânătorii-culegătorii (care erau nomazi), în comparație cu pașnicii agricultori sedentarizați - producându-și hrana în propriile areale - care nu aveau de ce intra în conflicte teritoriale. În toată lumea, civilizarea în final însă a dus la sfârșitul navigatorilor ancestrali - din Epoca Pietrei - prin procurarea hranei mai facil datorită agriculturii iar tradiția folosirii pirogilor / bărcilor ca mod de viață a rămas doar la pescuit și transport”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJkCGhNG-jaxfTyqX5aM9iBzC5xyycN6aysRj2Bmnu7_Y4XyKbsqTuHYbq9Hc9vIfAl7q1erydiresvargckPkbUfQQaTia7NPw4kbqCYvZ8UAmLaSfOp4FBFox4YXJtonmY6mCnBcICoL/s1600/image106.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="318" data-original-width="660" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJkCGhNG-jaxfTyqX5aM9iBzC5xyycN6aysRj2Bmnu7_Y4XyKbsqTuHYbq9Hc9vIfAl7q1erydiresvargckPkbUfQQaTia7NPw4kbqCYvZ8UAmLaSfOp4FBFox4YXJtonmY6mCnBcICoL/w400-h192/image106.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Timp de milenii, navigatorii Finico-Ugri și-au menținut aceeași limbă <br />(doar cu variații dialectale)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lingvistul Nordic Ante Aikio a scris în 2006 despre legăturile actualilor Saami cu Germanicii: “Saami foloseau ‘Guorgoj’ / ‘Kuârg’ - ‘Karko’ / ‘Karkea’ în Norsă - pentru ‘mormanul de pietre’ / ‘loc sacrificial’.” În 2007, același a cercetat toponimia Saami din Suomi / Finlanda (unde e Karelia) și a afirmat: “Kaareeh era renul pletos pe gât (Finii foloseau Kirakka)”; de altfel, </span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">jacheta” tradițională / populară Saami - confecționată din piele de ren - se numește “gakti”. Este de ştiut că genetic feminin - pe linie maternă - grupul “U5” e cel mai vechi din Europa şi este cel mai des întâlnit în populaţiile Saami, Estonă şi Finică (Nordice / Baltice); conform colectivului de specialişti coordonat în 2012 de către Doron Behar de la Universitatea din Tartu / Estonia şi de către Mannis van Oven de la Universitatea din Rotterdam / Olanda, circa 11% dintre Europence aparţin acestui prim grup genetic feminin (care a apărut în timpul Neandertalilor): corespunzător profesorului de genetică umană Bryan Sykes de la Universitatea Britanică Oxford, acelea au fost primele muieri Homo Sapiens care au intrat în Europa (savantul în 2001 indicându-le ca aparţinând “Clanului Ursula”, al primei dintre cele 7 fiice ale Evei). Corespunzător analizei genetice efectuată în 2020 de laboratorul European “Living DNA”, la Maria Gherga (născută Guțu = mama autorului acestei lucrări) a fost identificată ca aparținând grupului feminin “U5a”; iată un fragment din descrierea științifică respectivă: “U5a este fiica macrogrupului U5. A apărut la debutul ultimei glaciațiuni. Extinderea gheții a separat-o de restul U5. Deoarece o mare parte din Europa nu era locuită pe atunci, a preferat zona cu climă mai blândă din SE Europei, unde frecvent se găsește și acum”.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8oSmL_r6PpBpbEIBn2IEF-_3yoseJ6f2-Mas_iNvYYff5Nb_OlVwqbxnDjc83bAOmXvDPcAq1XP1CAURRWYBm70dDsLXf1eoL75fpOnvvuwpKHFcdIhq_0tH3dV88EQ_izTKDDOlaJq4t/s768/dddddddd.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="259" data-original-width="768" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8oSmL_r6PpBpbEIBn2IEF-_3yoseJ6f2-Mas_iNvYYff5Nb_OlVwqbxnDjc83bAOmXvDPcAq1XP1CAURRWYBm70dDsLXf1eoL75fpOnvvuwpKHFcdIhq_0tH3dV88EQ_izTKDDOlaJq4t/w400-h135/dddddddd.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><p align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><i><span lang="IT"><span style="font-size: medium;">Răspândirea procentuală actuală a femeilor genetic “U5a”<o:p></o:p></span></span></i></p><p align="center" class="MsoNormal" style="font-family: Architecture, serif; font-weight: bold; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-weight: normal;"><span style="font-size: medium;">(conform “Living DNA” 2020)</span></span></i></p></td></tr></tbody></table></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">La evidențierile genetice se poate observa că bărbații au migrat mai mult decât femeile; în 2014, geneticienii Benjamin Vernot și Joshua Akey de la Universitatea din Seattle / Washington au susținut că s-ar putea găsi printre actualii Homo Sapiens purtători - pe lângă media obișnuită de circa 2% moșteniri genetice Neandertale la oameni - chiar și de o cincime, adică 20%, a genelor Neandertale, vizând îndeosebi adaptarea la climatul rece (tipologie caracteristică prin explicația că Neandertalii erau contemporani adaptați în EurAsia glaciațiunii paleolitice), cu transmiterea numai prin femei: partenerele Homo Sapiens ale Neandertalilor - și respectiv ulterioarele mame ale oamenilor Homo Sapiens, prunci / urmași deopotrivă de gen feminin și masculin - au fost cele prin care s-au transmis la actualii Homo Sapiens acele moșteniri genetice Neandertale. Faptul că masiv străvechii Gherghi au fost Hiperborei - aflați în extremitatea Nordică a Vechii Lumi - iar în prezent sunt masați în cel mai mare număr în cele mai Nordice părți ale globului (în extremul Nord al EurAsiei) corespunde tocmai la așa ceva, fiind încă unul dintre elementele științifice de identificare și coroborare, inclusiv genetică, a realităților deopotrivă pre-istorice dar și istorice: proporțiile moștenirilor Neandertale - considerate pozitive ori negative - sunt studiate de geneticieni în funcție de mai mulți parametri (ca depinzând de timp, de anumite regiuni, de tipurile Homo Sapiens, etc).</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZibWuEwhsaBTSPi-4oDI-rhDIxwj1D7o1-NHYhcTD9gksArh2lMjZQp6A8ChBq_D3hWBQEte75RhYnKxYQ0f822mEOe_JJO5pPhg_Bio_UekiP6pv1-KgSV7tT3XIqa_SlO1TjCJkXBs/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="147" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZibWuEwhsaBTSPi-4oDI-rhDIxwj1D7o1-NHYhcTD9gksArh2lMjZQp6A8ChBq_D3hWBQEte75RhYnKxYQ0f822mEOe_JJO5pPhg_Bio_UekiP6pv1-KgSV7tT3XIqa_SlO1TjCJkXBs/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="IT" style="font-size: large;"></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În Europa Nordică, combinaţia dintre cele mai vechi Europene (din “Clanul Ursula”) şi cei mai recenţi Europeni (din “Clanul Gherga”) relevă rolul cârmuitor Gherga din urmă cu milenii: în Europa, asocierea femeilor Homo Sapiens din primul soi n-a fost aşa de mare cu Românii din grupul genetic masculin “I” ori cu Europenii din grupul genetic masculin “R”, ci tocmai cu bărbaţii Homo Sapiens din cel mai nou soi, aparţinând grupului genetic masculin Gherga “X”, fost “N” (astfel rezultând și vigoarea excelentă a unora dintre ei). Pe de altă parte, existenţa celui mai vechi grup genetic masculin major - pe linie paternă - anume “I” (cel mai mare şi la Români) fiind în proporţia cea mai mare din Europa în Bosnia şi Herţegovina, este tocmai acolo asociat şi cu cel mai mare procentaj al grupului genetic al bărbaţilor Gherga din Europa Sudică: de altfel, chiar în acea zonă Balcanică e şi densitatea cea mai mare de persoane înalte din Europa, într-o proporţie asemănătoare regăsindu-se în zona Baltică. Aşadar, iată că şi numai masculin în Europa e apropierea dintre cel mai vechi soi uman important şi cel mai nou soi uman important, ceea ce relevă rolul cârmuitor Gherga din urmă cu milenii (mereu - oriunde şi oricând - cei mulţi au fost cârmuiți de către cei puţini / invers nici n-ar prea avea sens); încă sunt observabile în Europa Sudică procentajele masculine relevante pentru Gherga iar în Europa Nordică procentajele mixte (adică masculino-muiereşti) relevante pentru Gherga, ambele de fapt ca mărturii ale puternicei dominaţii avute vreme îndelungată de către Gherghi printre Europeni. De altfel, cele mai mari proporţii genetice umane masculine cumulate ale grupurilor bărbăteşti majore ale Europei - “I”, “R” şi “X”/”N” - sunt în Țările Balcanice şi Baltice, între care e regiunea Banat (în prezent - corespunzător statisticilor genetice stricte pe Țările Europene - doar bărbații din cele 3 grupuri sunt în majorități absolute, anume “I” la Bosnieci, “R” la Britanici și “N”/“X” la Finici, restul grupurilor masculine umane din Europa fiind în majorități relative; dintre cele mai semnificative 3 grupări bărbătești ale Europei, cel mai răsăritean e “N”, care e și cel mai redus numeric, ceea ce s-a datorat mutației genetice de tip Gherga, care a fost cea mai recentă dintre toate: așadar, “R” e cel mai numeros grup, “I” e cel mai vechi grup iar “N” - transformat de mutația genetică care a dus la clasificarea “X” - e cel relevant pentru Gherga, instalat la cârmuirea Europei după glaciațiune). Este de ştiut - după cum au scris în 2002 Ain Haas, Andres Peekna şi Robert Walker în “Ecouri Baltice ale străvechilor cataclisme” - că la mijlocul mileniului VII î.C. au apărut Strâmtorile Daneze, atunci apele sărate ale Mării Nordului amestecându-se cu cele dulci ale uriaşului Lac Ancylus, formându-se Marea Baltică (concomitent cu formarea Mării Negre prin năvala apelor sărate ale Mării Marmara / Mediterana peste dulcele Lac Pontic): de aceea urmaşii oamenilor fostului Rai Atlant din E Europei s-au regăsit preponderent post-diluvian între zonele Balcanică şi Baltică (Țările riverane Baltice sunt - în sens orar - Suomi / Finlanda, Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Germania, Danemarca şi Suedia, ele cumulând cele mai ridicate procente de bărbaţi genetic Gherga din Europa).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJCaa0zMrrvaqZUoRTpnBIwjR0xrNalLyPJAJcm6g-t6XxGx7HSDlbQrxgXPRbc4dmI3Y6DZu3ceKhHI_-eiLcYME9w-OGsX-MG2yiCC6nWlNHbTB0tYmCkAu2wcZX906kZgcvEay30pJH/s1600/image094.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1409" data-original-width="1225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJCaa0zMrrvaqZUoRTpnBIwjR0xrNalLyPJAJcm6g-t6XxGx7HSDlbQrxgXPRbc4dmI3Y6DZu3ceKhHI_-eiLcYME9w-OGsX-MG2yiCC6nWlNHbTB0tYmCkAu2wcZX906kZgcvEay30pJH/w348-h400/image094.jpg" width="348" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Europa post-glacială</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Îndeosebi în EurAsia, Gherganii au fost în evidente legături, de-a lungul timpului, cu cei cunoscuţi istoric ca Gherghi din coridorul Pamir-Altai, ca îngerii Gregori, ca Ghergarii Caucazieni / favoriţii Amazoanelor, ca Gorgani / Kurgani, ca Gherghini / Telchini, Garghinoi / Karkinoi, ca Gherghiţi Anatolieni, Karki / Cariani, ca Sfinţii prinţi Gherghe / Ghirga din Golan-Galileea şi Canaan (Gherghe-seii / Ghirga-şiţii biblici), ca Guţi, Ghargoi, Greci, Gheţi / Geţi, Gharghei / Chaldei, Georgieni, Gali, Ghergai / Ghergoi (Keltoi / Celţi), Gheri, Goţi, Germani, ş.a.; o populaţie nesemnificativă n-ar fi putut crea descendenţi aşa numeroşi: din timpuri primordiale (atât pre-diluviene, cât şi post-diluviene), Gherga s-a manifestat ca o forţă etnonimică esențială în Vechea Lume. Încă o observație pertinentă - printre numeroasele altele de gen - a fost în 2014 a cercetătorului de origine Estonă Andres Paabo despre consemnarea Karianului Herodot = istoric Antic, anume că Grecii au fost precedați de nomazii Pelasgi ai fostei Civilizații Dunărene: deopotrivă caracterul migrator al Pelasgilor și sorgintea lor de la Dunărea inferioară - axa navigațională a Vechii Europe, Fluviul avându-și gurile Pontice / la Marea Neagră - se înrădăcina încă din vremurile când înaintea scobirii pirogilor din bușteni se practica încălecările buștenilor pentru plutiri (iar abia apoi - mult ulterior - s-au dezvoltat realizările și utilizările de luntri / bărci, etc). Cercetătorul respectiv a reflectat: “Nu se poate pretinde că străvechea navigație s-a răspândit pretutindeni. Ea a progresat într-o lungă perioadă de timp, sub presiunea mediului, ținând cont că prima tendință a comportamentului uman e de a rămâne pe teren ferm, pe fundament solid. Prin urmare, când sedentarismul a căpătat amploare, inabilitatea fermierilor de a călători departe a promovat profesionalizarea negustorilor îndeosebi din rândurile acelor navigatori Nordici, obișnuiți cu nomadismul. În Vechea Lume - așa cum a fost Europa preistorică - puternic împădurită și cu mlaștini nesfârșite, luntrile ajutau transporturile la mari distanțe, căci apele constituiau căi de urmat pretutindeni. Agricultorii și-au realizat ferme serioase și nu erau dispuși să călătorească departe pentru negoț; era mai ușor să accepte serviciile foștilor nomazi / migratori - deveniți negustori profesioniști - decât să-și cultive vreun interes în comerțul îndepărtat, ce le-ar fi șubrezit comunitățile. Luntrașii nomazi care se arătau uneori sedentarilor permanenți nu reprezentau vreo amenințare, din moment ce acei vizitatori erau vânători în sălbăticie ori pescari aiurea, nemanifestând vreo dorință să-și însușească pământuri / teritorii; prin urmare, agricultorii - sedentari prin vocație - îi acceptau pe negustorii nomazi sosiți cu bunuri pentru comercializări: într-adevăr, un asemenea comportament s-a dovedit trainic de-a lungul vremurilor, fiind cunoscute numeroase exemple de gen (anume, de primiri ale migratorilor care aveau ceva de oferit</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în așezările permanente). Astfel, categoria negustorilor de profesie a ajuns să fie formată din agenți mutând valori - inclusiv culturale - așa cum au dezvăluit multe investigări arheologice; rețeaua lor a ajuns chiar complicată - pe măsura trecerii timpurilor - influențele ajungând să fie și în domeniul lingvistic (ceea ce nu e de neglijat, în plus intervenind și noile interpretări genetice)”. <span style="background: white;">Despre “Misterele Mării Negre” a scris Erica Negreanu, în 2014: “Marea Neagră are o zestre mitologică extrem de bogată, care îi leagă trecutul de Potop, de Atlantida, de făpturi legendare precum Sirenele. În Marea Neagră lipsesc curenţii verticali. În prezent, în adâncurile Mării Negre nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat, care face ca apele de pe fund să rămână moarte; marea e formată din 2 părţi: una vie şi una moartă. La ţărmul Mării Negre, în vecinătatea oraşului rusesc Ghelendjik / Torikos există un munte ce poartă numele de Ararat. În acea zonă s-ar fi refugiat oamenii şi animalele care au supravieţuit Potopului. Adevăratul stăpân al Insulei Şerpilor a fost de fapt Poseidon, stăpânul apelor, în cinstea căruia fusese ridicat pe insulă un altar. În urma unor săpături făcute în secolul XIX pe insulă au fost descoperite într-adevăr ruinele unui templu pătrat, de dimensiuni foarte mari, o latură a aceluia măsurând 29,8 metri. </span></span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Construcţia avea numeroase încăperi, dintre care una era destinată sacrificiilor şi ofrandelor oferite în onoarea lui Poseidon, iar o alta, era destinată ritualului oracolului. Marii ‘raportori’ ai antichităţii, Strabon, Ovidius şi Ptolemaios, au menţionat toţi ace</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">l</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> templu în scrierile lor, notând că geţii pontici respectau zona ca pe un loc sacru. O teorie, la fel de răspândită ca aceea legată de Potop, susţine că Atlantida ar fi fost localizată în Marea Neagră şi că Insula Şerpilor ar fi o mică bucată rămasă din ce a dispărut.<span class="apple-converted-space"> </span>Fiului cel mare, Atlant, Poseidon i-a dat în stăpânire regiunea bogată centrală a Atlantidei, întinsă pe 160 mii kmp. În urma unor inundaţii, Atlantida s-a scufundat în mare rapid şi de atunci a tot fost căutată de numeroşi istorici, apărând chiar ştiinţa numită ‘atlantologie’.<span class="apple-converted-space"> </span>Una din aceste teorii susţine că Atlantida s-ar fi scufundat în marea cunoscută de egipteni sub numele de ‘Siriath’, care ar corespunde cu Marea Neagră. În zona unde este localizată Insula Şerpilor, arheologi</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">i</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">ruşi au descoperit ruine subacvatice, pe care le atribuie atlanţilor. Ei susţin că Insula Şerpilor este ultima rămăşiţă a Atlantidei, şi că în trecutul îndepărtat, locuitorii insulei purtau numele de ‘Blajini’ sau ‘Preafericiţi’ </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">- </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">grecii le spuneau ‘makaron’, ‘fericiţi’</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> -</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> şi erau văzuţi ca fiind descendenţii atlanţilor”</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> (adică “Oamenii bărcilor” = luntrași / plutași)</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">. “Megaron” - </span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">respectiv </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">primele realizări arhitecturale din neolitic - au fost încăperile rectangulare având acoperişurile ridicate pe coloane, cu “ochi” = “oculus” în mijloc (acoperişurile aveau câte o gaură / deschidere centrală circulară, spre cer</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">, pentru evacuarea fumului de la vatra unde focul ardea veșnic</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">): prototipul “megaron” - după cum a studiat şi arheologul American Valentine Muller în 1944 - a apărut în Sudul Rusiei şi a devenit tipic Eg</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">e</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">eii (aşa ceva reflectând mişcarea neoliticilor la miazăzi de Bazinul Pontic).</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> Echivalarea Zeilor Greci cu dinaștii Atlanți a apărut la cercetători ca de exemplu congresmenii Americani John Baldwin 1809-1883 în </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Națiunile preistorice” și Ignatius Donnelly 1831-1901 în </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Atlantida: lumea pre-diluviană” dar și la savanți specific consacrați în domeniu, ca arheologul Scoțian Alexander Murray 1841-1904 în </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Manual de mitologie” (membru corespondent al Academiei Germane), ș.a.; mai e semnificativ și că termenul Finic “uin” - rezonând cu străvechiul An = ancestralul Mare Zeu - înseamnă “înot” iar “pluta” în Finică e “korkki”, cuvânt Ghergan.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJygFQJb1sFBKgLy7E9OmhqD0no-_eAm6lyeTmrN0ioS-HQyxF5RBZlNSLnd9X-ffGP9IAIpyYhEyW0Zf8nb_-VTfHExXgCsuln_o2IMlUYgYUs5K57ar493QMr7PRbd8JY17V5ELpV360/s1600/image096.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="320" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJygFQJb1sFBKgLy7E9OmhqD0no-_eAm6lyeTmrN0ioS-HQyxF5RBZlNSLnd9X-ffGP9IAIpyYhEyW0Zf8nb_-VTfHExXgCsuln_o2IMlUYgYUs5K57ar493QMr7PRbd8JY17V5ELpV360/w400-h400/image096.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span style="background: white;">Savantul Român Gabriel Gheorghe a scris în cartea </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">“</span><span lang="RO" style="background: white;">Mitul potopului. Inadvertențe în interpretarea religioasă” din 1982 și despre </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">“</span><span lang="RO" style="background: white;">Simbolismul acvatic”: </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">“</span><span lang="RO" style="background: white;">Încă din cele mai îndepărtate vremuri s-au observat virtuțile apei ca esență a existenței. La aproape toate popoarele, din momentul în care intră într-o existență istorică - după apariția și utilizarea scrisului - se regăsesc exprimate astfel de concepții. În </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Cosmogonia</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">, Berossos scria: </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">A fost un timp în care Totul era întuneric și apă. Peste toate viețuitoarele ar fi domnit o femeie cu numele Omo-roca (care nume tradus grecește înseamnă Thalassa), când încă Totul era în stare lichidă și când în el au luat naștere viețuitoarele</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">. Thales din Milet credea că tot ce există își are obârșia în apă, care este o substanță veșnică. Tot ce are existență se conturează din apă și când dispare se transformă din nou în apă. Pindar scria (în </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Olimpica</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;"> 1:1) că apa este cel mai important element. Euripide în una din piesele asupra Ifigeniei a scris: </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Marea spală petele și rănile lumii</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">. Aceeași idee se regăsea în Epopeea lui Ghilgameș, Tăblița 11: </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Să-și spele petele în apa curată ca zăpada / Să lepede pieile, să le ducă marea departe, ca să poată fi văzută finețea corpului său</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">. Nu a fost greu de observat, încă din cele mai vechi timpuri, că apa constituie factorul esențial al apariției și conservării vieții, la un anumit grad de deshidratare organismele vii încetând să mai existe. Populațiile străvechi - ancorate într-o religiozitate foarte pronunțată - obișnuite cu numeroase practici rituale, între care postul reprezenta un eveniment obișnuit, nu puteau evita constatarea că în timp ce organismul poate suporta un post </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">negru</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="X-NONE" style="background: white;"> </span><span lang="RO" style="background: white;">- cu excluderea totală a alimentației - un timp relativ îndelungat, până la 30 zile (despre Iisus se susține - Luca 4:2 - chiar că n-a mâncat nimic timp de 40 zile), nu se poate renunța la apă mai mult de 3 zile fără ca organismul să fie serios afectat. Apa, simbolizând - concomitent - matricea în care se formează și abisul în care dispare viața, era de așteptat ca la cea mai mare parte a popoarelor vechi să apară, încă din vremi inexplorabile azi, într-o întreagă mitică acvatică, apei atribuindu-i-se virtuți anamorfozice, de conturare, de realizare a formelor și în același timp, catamorfozice, de destrămare, de degradare a formelor. Botezul - de exemplu - act care se realizează prin scufundare în apă, simbolizează simultan moartea ființei vechi și nașterea unei ființe noi, regenerarea ființei, ca intenționalitate implicată ritualului botezului. Imersiunea reprezintă destrămarea formei ființei vechi (catamorfoza) iar emersiunea înseamnă apariția ființei într-o formă nouă, ilustrând acțiunea de îmbogățire a pământului propriu-zis - a matricei generatoare de viață - cu prima formă vie plămădită în apă (anamorfoză). Acțiunea purificatoare a apei era acceptată și practicată la toate popoarele străvechi de la care ne-au parvenit informații referitoare la această temă. În cartea 5 din </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Manava-Dharma-Sastra</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;"> (intitulată </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Reguli de abstinență și de purificare</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">) pentru zeci de întinări sau abateri de la reglementările rituale se prescria purificarea prin îmbăiere, prin spălare cu apă. La romani se practicau - din timpuri imemoriale - ritualuri de purificare prin stropirea cu apă. Un astfel de ritual se practica la 21 aprilie, în cadrul sărbătorii Parilia (după cum a scris și Ovidiu în </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Faste</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">). De sărbătoarea romană Parilia se leagă unele practici, atașate la popoarele creștine sărbătorii Sfântului Gheorghe (23 aprilie, în loc de 21 aprilie, data la care se celebra Parilia): purificarea oamenilor prin scăldatul într-o apă curgătoare înainte de răsăritul soarelui sau spălatul cu rouă. La numeroase popoare se practică, cu vechiul destin purificator, spălatul ritual, cu ocazia evenimentelor determinante pentru existența individuală: la naștere, la botez, la căsătorie, la moarte. Toate acestea arată că se conferă apei virtuți purificatoare, că s-a observat că este elementul cel mai la îndemână, din natură, pentru a spăla, a îndepărta - la propriu și la figurat - murdăria, atât cea fizică, cât și pe cea simbolică, referitoare la spirit. Oamenii își spală diferite părți ale trupului, la sculare și la culcare, când se așază la masă iar după masă își spală gura, obicei ritual practicat de câteva milenii la vechile populații ale spațiului carpato-danubian (și - cel puțin - și la hinduși). Iată 3 exemple din cartea 2 </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">Manava-Dharma-Sastra</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;">:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white;">(ucenicul) </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">după ce a obținut hrană în cantitate suficientă și după ce a arătat-o învățătorului său - Guru - fără șiretenie, după ce s-a purificat spălându-și gura, să-și ia masa cu fața întoarsă spre răsărit</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">cel născut de 2 ori - ucenicul - după ce și-a făcut abluția (spălarea rituală), trebuie să ia masa într-o stare de perfectă reculegere; odată masa terminată, el trebuie să-și spele gura într-un fel convenabil și să-și stropească cu apă cele 6 părți deschise / scobite ale capului (ochii, urechile și nările sale)</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span><span lang="RO" style="background: white;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white;">(ucenicul) </span><span lang="X-NONE" style="background: white;">‘</span><span lang="RO" style="background: white;">să se ferească să mănânce ceva în intervalul dintre cele 2 mese ale sale - de dimineață și de seară - de a lua o prea mare cantitate de alimente și de-a merge oriunde după masă fără să-și fi spălat mai întâi gura</span><span lang="X-NONE" style="background: white;">’</span></span></p></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgf6ys6wFFIDRikauABFLYUa4K6_fLVGRLVFmp64CqeAg29pKuWqV9VS08z1Mm-ehpipAAJQzL20L1g-Sw6x6D-SgTQ6A-zJaXNlBpzOjZqtycrY6ZCUBc1fkTueDcymfBlKW9DVsUkFLQu/s1600/image098.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="332" data-original-width="400" height="331" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgf6ys6wFFIDRikauABFLYUa4K6_fLVGRLVFmp64CqeAg29pKuWqV9VS08z1Mm-ehpipAAJQzL20L1g-Sw6x6D-SgTQ6A-zJaXNlBpzOjZqtycrY6ZCUBc1fkTueDcymfBlKW9DVsUkFLQu/w400-h331/image098.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt 0.25in; text-indent: -0.25in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">Pilat - când a văzut că nu-l poate cruța pe Iisus, deși i se părea nevinovat - </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="X-NONE" style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea<span style="background: white;">’</span></span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;"> (Matei 27:24). Ne oprim aici cu exemplificările, nu fără a nota că spălarea rituală a fost - și este practicată - pe toate meridianele pământului. Această răspândire a purificării reale sau simbolice prin intermediul apei emerge dintr-un simbolism acvatic care se regăsește răspândit în toate mitologiile, din care am notat câteva exemple mai înainte și care reprezintă fundamentul ritualului botezului. Numărul celor care au constatat, au analizat și au discutat echivalența dintre potop și botez - ca forme ale purificării simbolice prin imersiune în apă - este imens. Textele și comentariile pertinente la această idee acoperă multe mii de pagini în care se regăsesc nenumărate exemple de practici rituale de genul celor citate, în care apa constituie agentul purificator. În esență, toate aceste expuneri și comentarii sunt reductibile la constatarea calităților purificatoare și generatoare ale apei - pe care tocmai le-am enunțat - și pe care le-am putea rezuma în următoarea formulare aparținându-i lui Mircea Eliade: </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">‘</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">în apă totul se dizolvă, orice formă este dezintegrată, orice istorie e abolită; nimic din ceea ce a existat înainte nu subzistă după o imersiune în apă, nici un semn, nici un eveniment. Imersiunea echivalează pe plan uman, morții și pe plan cosmic, catastrofei / potopului, care dizolvă periodic lumea în oceanul primordial. Dezintegrând orice formă și abolind orice istorie, apele posedă această virtute de purificare, de regenerare și de renaștere; pentru că tot ce e imersionat în ea moare și - ieșind din apă - este asemenea unui copil fără păcate și fără istorie, capabil să primească o nouă revelație și să înceapă o nouă viață proprie</span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">’</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 0px;">. Ca atare, se poate spune că echivalența potop-botez reprezintă exprimarea aceleiași alegorii, la scări diferite, la scara speciei pentru potop, la scara insului pentru botez; sau - cu alte cuvinte - potopul reprezintă botezul speciei umane iar botezul, potopul individului, evident în sens metaforic. Prin supraviețuitorii potopului, specia a renăscut purificată, aceia devenind strămoși mitici ai speciei regenerate, imaculată prin distrugerea de către apele potopului a formelor (inșilor) impure. Este rațiunea pentru care - în toate formele mitului cu substrat religios - condiția salvării celor destinați refacerii speciei e considerarea lor fără pată, sfințenia constituind criteriul de selecție. Din analiza semnificațiilor date, atât în mitologiile precreștine cât și în creștinism - celor 2 reprezentări pertinente la tema noastră, ale simbolicii acvatice - rezultă că atât în sfera individului, cât și în aceea a speciei, cufundarea în apă are sensul moral al unei morți simbolice, nu reale, a unei coborâri temporare în catamorfoză, după care ieșirea din apă semnifică revenirea la momentul morfologic anterior, prin regenerarea formei (anamorfoză). Diferențierea între cele 2 stadii o constituie - metaforic - gradul de puritate”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWsm2ev-l-tWEwWbHsaFxIULakPjk2UnufA8MTGHb885sFCUPVBa2fn81pc_QyRTA5-HyIJWo7HskqgISbHBBnElnxst2SUiqzX_LTju6c5VE2AedJGefSN1DVuWtjsYM-rQR1P4aEopA9/s1600/image100.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="208" data-original-width="208" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWsm2ev-l-tWEwWbHsaFxIULakPjk2UnufA8MTGHb885sFCUPVBa2fn81pc_QyRTA5-HyIJWo7HskqgISbHBBnElnxst2SUiqzX_LTju6c5VE2AedJGefSN1DVuWtjsYM-rQR1P4aEopA9/w400-h400/image100.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Povestirea biblică din Vechiul Testament - în </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” - despre timpurile pre-diluviene (traiul primilor oameni în Grădina Raiului, mutarea apoi din Grădina Raiului spre răsărit, uciderea fratelui păstor Abel / </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">A-Bel” de către fratele agricultor Cain / </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Ka-In”, ș.a.m.d., poate fi o compilație a sfârșitului Epocii Pietrei consemnată în Epoca Bronzului (vechii Evrei au plecat din Egipt la începutul Epocii Fierului cu acea carte, ceea ce înseamnă că ea a fost scrisă înaintea Războiului Troian, adică în Epoca Bronzului cel puțin): datele din </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” - prima carte a profetului Moșe / Moise - despre cele dinaintea Potopului biblic, ploios și păcătos, petrecut la sfârșitul Epocii Pietrei și la începutul Epocii Bronzului, au cuprins descrierile deopotrivă ale unor elemente paleolitice și neolitice, ca de pildă despre politeismul de la începuturi (cu mai mulți Zei și mai mulți fii divini, îngeri și Uriași / din paleolitic, victoria agriculturii / din neolitic, ș.a). Dr. Nicu Steinhardt 1912-1989 (scriitor Evreu desemnat membru post-mortem al Academiei Române) a spus: </span><span lang="X-NONE" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Așezați literele ROMÎNIA în altă ordine. Ce iese? OM ÎN RAI. Asta înseamnă România! Să nu uitați asta niciodată!” Schița mutărilor oamenilor în Vechea Lume - numerele indicând anii î.C. - redă ceea a fost la Nord de Cornul Abundenței, unde Pontul a fost ocolit chiar la vremea Potopului (așa ceva avându-și cea mai plauzibilă explicație prin dezastrul diluvian întâmplat tocmai atunci și tocmai acolo):</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-0ek_TUVAzpOMetK7h-aL33-pKzVyiVU3h7Iwn1iHNroK_c5wripMWCf7efmNWMCiAE8fM9ttnJxuq9fxSTmy4-hv_1vMrDBqmKbysSe22iq7mCxvX1msKcsC0fiN7GgiMYLWjT9KioOp/s1440/image129.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1440" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-0ek_TUVAzpOMetK7h-aL33-pKzVyiVU3h7Iwn1iHNroK_c5wripMWCf7efmNWMCiAE8fM9ttnJxuq9fxSTmy4-hv_1vMrDBqmKbysSe22iq7mCxvX1msKcsC0fiN7GgiMYLWjT9KioOp/w400-h166/image129.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="RO"><span style="font-size: medium;">Migrările umane la sfârșitul Epocii Pietrei <br />(încheierea paleoticului și neolitic)</span></span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Povestirea primului Potop, imediat posterior glaciațiunii - rezumată în stil Gherga - poate fi astfel: A fost odată ca niciodată Zeul Apelor, unul din fiii Cerului şi Pământului, nobil așa de strălucitor, încât auriul îi era caracteristic. Cerul, tatăl său, se numea Gher; semnul lui era cercul turcoaz. Glia, mama sa, se numea Ga; semnul ei era pătratul purpuriu. Acest fiu Gher-Ga, ca Zeul Apelor, era fericit că vântul cald dinspre miazăzi topea gheaţa de la miazănoapte şi astfel avea multe ape, pe care le străbătea cu barca. Datorită aşa multor ape, mereu acest Ghergar deschidea căi noi pe tărâmul său şi fiindcă a făcut multe punţi, i se zicea Pont Gargar. Soarele era tot mai cald - şi de aceea foarte iubit de toţi - iar păsările erau tot mai numeroase, venite cu ajutorul vântului dinspre miazăzi, bucurându-se de bogăţia tot mai mare a apelor, pline cu peşti. Pont Gargar - Zeul Apelor - a avut mulţi feciori, ştiuţi ca Gherghini: acei meşteri - dintre care unii erau Ciclopi, având câte un ochi pe frunte - făureau uneltele Zeilor; au fost şi primii sculptori din lume. Unul dintre ei - fiul Gorgon al lui Pont Gargar - a avut fete devenite vestite: Graiele grăind chiar şi păsăreşte, împreună cu Gorgonele, care erau cele mai frumoase femei din lume, în faţa celei mai tinere bărbaţii împietrind. Soarele, când într-o zi şi-a încetat fierbinţeala - rămânând aşa cum e ştiut până azi - a făcut ca vântul cald dinspre miazăzi să se oprească. Deja, tărâmul era plin de ape dulci îmbelşugate, stăpânit împreună de Zei şi de oameni fericiţi, mari meşteşugari şi artişti, dansatori în hore şi cântăreţi în cor. Dintre Ghergari, fratele lui Pont Gargar era Zeul apelor dulci. Fiul aceluia, nepotul lui Pont, după ce s-a iubit cu mezina Gorgonă, nepoata lui Pont, care însă era singura muritoare dintre Ghergari şi a răposat, s-a cununat cu orfana Grigo - o altă muritoare - având împreună cu ea zece prunci şi a întemeiat un Imperiu scăldat de apele dulci ale tatălui, pentru a rămâne urmaşilor, începând cu cei zece prinţi. Vestea despre asemenea loc s-a dus în toată lumea şi mulţi oameni au ajuns să trăiască acolo. În împărăţie, toţi s-au bucurat, pentru mulţi ani, de grădini grozave, în care petreceau fericiţi, având tot ce-şi doreau, păzindu-şi însă ca Gardieni tărâmul - pe care-l posedau ca moştenire de la întemeietor - spre veşnica pomenire. După ce s-a întâmplat însă că Pământul s-a scuturat tare şi apele sărate deodată au năvălit peste tărâm, inundându-l pentru totdeauna, urmaşii - salvați datorită corabiei, adică o barcă mai mare, știută ca arcă - au numit diferit întemeietorul fostului Imperiu: unii ca Zeul timpului şi cerului - căci neamul său a domnit mulţi ani şi era divin, având bunicul sosit cu strălucitorul car solar din cer - iar alţii ca Zeul apelor sărate, pentru că moştenirea de la el în final a ajuns sub acelea. Lacul lui Pont - cel mai mare din Imperiu - nu mai avea apă dulce. Dragile aşezări de pe maluri au fost toate înghiţite de apele sărate iar peştii au murit. Şi Insula primului împărat, a nepotului lui Pont, a fost distrusă de apa sărată iar palatul şi Templul lui au ajuns acoperite de Marea ivită peste Lac. Impresionaţi de uriaşa putere a Pământului, supravieţuitorii - totuşi numeroşi - s-au strâns la sfat în Adunări Gherga; Marea înfricoşătoare, devenită neospitalieră, au numit-o Pontus Axeinos, acum Marea Neagră. Bătrânii înţelepţi, tinerii războinici, marii pescari, voinicii păcurari, harnicii cultivatori şi toate sufletele afectate sau care au văzut ce s-a întâmplat, au hotărât atunci să plece în lume spre locuri mai bune, începând să se mute, ca păsările. S-au împărţit în mulţimi Gargare către diverse direcţii şi de atunci n-au mai vorbit aceeaşi limbă: cei care s-au dus în răsărit şi-au început noul calendar la poalele celor mai înalţi Munţi din lume - unde cârmuiți de Gărga şi-au fondat o măreaţă Țară, acolo unde s-a născut stăpâna pământului Ga, cea însoţită de leoaice - iar cei stabiliţi în apus au venerat-o mult pe străvechea Zeiţă Ga, căreia îi ziceau Ghirghe, ca fiind a Sfântului neam, ei lucrând metalele din măruntaiele pământului şi apucându-se de scris; despre cei care s-au dus la miazănoapte mult timp nu s-a mai auzit decât că au îmblânzit lupii ca pe câini şi că se înţelegeau cu urşii şi cerbii iar cei care au ajuns la miazăzi - cârmuiți de Gregori şi Ghiengar - au încercat să refacă grădinile paradisiace ale Raiului pierdut. Toţi, în fiecare primăvară, la celebrarea naşterii stăpânilor Cerului şi Pământului - adică a gemenilor strămoşi - au rămas mereu vizitaţi de păsările căutând cele ce au fost cândva. Poveşti ca aceasta, de spus nepoţilor, au fost multe, oamenii neuitând de împărăţia lui Gherga din timpurile de aur şi argint, când trăiau împreună cu Zeii, folosind până acum atât cercul carului solar al Cerului, cât şi pătratul babei Ga a Pământului, considerate încă importante. Chiar şi azi mai poate fi găsit vreun Gherga, care să confirme tot.</span></span><br /></div></div></div></div><div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaLRUWEcAdxZTtDghB_zMOp77w2cX8KGeMyasFab7fxSK6bLAO-BYuUgUUbnlNDW7YGb1XX9fSgd61ukPgAPkQ8xHQH8kTC67NttrGBUsLa2l9PNuKlLz7RklwCXBHGEYvUaQeiC86SAQ/s1600/image064.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="390" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaLRUWEcAdxZTtDghB_zMOp77w2cX8KGeMyasFab7fxSK6bLAO-BYuUgUUbnlNDW7YGb1XX9fSgd61ukPgAPkQ8xHQH8kTC67NttrGBUsLa2l9PNuKlLz7RklwCXBHGEYvUaQeiC86SAQ/w400-h390/image064.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: large; text-indent: 48px;"><br /></span></div>
<span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-81351970849485184712014-01-05T01:57:00.008-08:002020-12-06T22:47:44.197-08:0015. Gherga la Gherdap<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifQr9Qel0mllbgLpvHcEcxbzRx0bmnE7sNBEJK2YOEycKkkZk2D39KdeVOPeafdB0B5oZkNtc-ATsEeBnxe3RsKHpYcJ7G2PMaivhJRjBiU7aapgEyj98jQmoakwy3Br4Q_IjX5gbGHVw/s1600/image409.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifQr9Qel0mllbgLpvHcEcxbzRx0bmnE7sNBEJK2YOEycKkkZk2D39KdeVOPeafdB0B5oZkNtc-ATsEeBnxe3RsKHpYcJ7G2PMaivhJRjBiU7aapgEyj98jQmoakwy3Br4Q_IjX5gbGHVw/w400-h400/image409.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Delimitarea dintre Panonia (Bazinul Dunării mijlocii) și Bazinul Istrului (al Dunării inferioare) este prin Gherdap = Defileul Dunării, în Carpații Sudici: Gherdap la N leagă regiunile Banat și Bănia din România iar la S are regiunea Balcanică populată majoritar de Români din Serbia zisă a Timocului / Craina; “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul armânesc-românesc” din 1963 de Dr. Tache Papahagi menţionează termenul “ghirdapi” = “cataracte de râu”. Pe Dunăre, canionul Gherdap - cel mai lung defileu din Europa - se termină la Porţile de Fier, cele 2 regiuni vecine (separate de Fluviu), anume cea Balcanică = “Timoceană” și cea Bănățeană, aflate pe partea dreaptă şi respectiv pe partea stângă a marelui Fluviu, având fiecare câte un Bazin semnificativ al principalelor lor Râuri, cu popularea încă din Epoca Pietrei de către “tătânii” Titani / adică de “taţii” Neandertali: Timoc / “Ti-moc” în S şi Timiş / “Ti-miş” în N (Râuri - cele mai importante din regiunile lor - ce în afirmaţia categorică din 2006 a Dr. Sorin Paliga trebuie conectate, denumirile lor fiind folosite de Traci, ambele reflectând aceeaşi rădăcină Indo-Europeană); ambele Râuri (“Ti-moc” şi “Ti-miş”), din ambele regiuni, curg în Dunăre, prin sufixele din onomasticele lor reflectând “moşii” - adică vechii “tătâni” / Titani, fiii Gheii - care le-au populat cândva Văile, mari iubitori ai valurilor, apele respective având în paleolitic debite mult mai mari faţă de cele din timpurile ulterioare (în Dunăre, Ti-miş de pe partea stângă se varsă înainte de Gherdap iar Ti-moc de pe partea dreaptă se varsă după Gherdap, în Valea Dunării între gurile lor aflându-se primele aşezări permanente din Europa). În Graiul Românesc Bănăţean - vorbit nu doar în Banat, ci şi peste Dunăre, în regiunea învecinată Timoc - acelaşi prefix are aceeaşi pronunţie, anume “Ci-moc”, respectiv “Ci-miş”; academicianul Colin Renfrew - profesor de arheologie la Universitatea Britanică Cambridge - a susținut în 1987 că proto Indo-Europenii (adică primii Kurgani) au trecut la începutul neoliticului din S Pontic, adică din Anatolia, în Europa pe la Gherdap, unde au întemeiat primele așezări stabile de pe continent / iar nu temporare așa cum au fost cele paleolitice: ulterior acelora, astfel cum a studiat arheoloaga Lituaniano-Americană Marija Gimbutas - cu care a lucrat savantul Englez / ea fiind mai mare cu 16 ani - au pornit din N Pontic valurile Kurgane (ambele mișcări umane neolitice, ale pre-Kurganilor din Sudul Pontic și ale Kurganilor din Nordul Pontic, erau ale riveranilor Pontici spre aceeași destinație, anume la Dunărea inferioară - ce începe cu Gherdap - arealul fiind stră-Român). Gherdap e în centrul sistemului circulator din zona sa, format de marile ape curgătoare afluente Dunării: Tisa, Morava, Sava, Drava, etc.; așa ceva a atras oamenii neolitici, care au dezvoltat acolo nu numai Vechea Civilizație Europeană - ce continua Civilizația Atlantă - ci și prelungirea directă, prin Civilizația Dunăreană.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5gNaE3mQQibYSPd8Uua65KnN8wPhEA4km44OeLkOMEzEpTYL_2pLYz4UXtz1iUdaeJvn6zf4PFwOqbH4ZEqhkJErf0Kf2i3_ZFfSjdOfADHyJVQN7wQeWCAXVMU5HV-Rp5ePmLMODnmE/s1600/image707.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5gNaE3mQQibYSPd8Uua65KnN8wPhEA4km44OeLkOMEzEpTYL_2pLYz4UXtz1iUdaeJvn6zf4PFwOqbH4ZEqhkJErf0Kf2i3_ZFfSjdOfADHyJVQN7wQeWCAXVMU5HV-Rp5ePmLMODnmE/w400-h270/image707.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Schiţă de Sergiu Haimovici, 2008</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În jurul Mării Negre, în vremea diluviului din Epoca Pietrei stăpânii Defileelor şi Strâmtorilor erau </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherghi: situaţia a rămas cunoscută şi prin toponimia Ghergară, răspândită din Caucaz până în Carpaţi, de exemplu, în N Lacului Pontic iniţial fiind Defileul Kerch spre Câmpia Karga (ce a devenit Strâmtoarea Kerch cu Marea Asov / Azov) iar în S Lacului Pontic exista între Marmara și Egeea Strâmtoarea Garganele denumită apoi HellesPont - însemnând “Strălucitoarea Punte” - și exista între Marmara și Pont Trecătoarea Gherghel ce a devenit Strâmtoarea Bosfor; Defileul Dunării - prin care Fluviul a străpuns Carpaţii - din mare vechime a ajuns să fie ştiut ca Gherdap. În 2004, profesorul Dusan Boric de la Universitatea Cambridge a profitat de golirea Lacului de la Porţile de Fier şi a descoperit mormântul unei femei - dintr-o eroare săgetată mortal la vânătoare - aparţinând Culturii Vlasac, cu vechimea de 9 milenii şi jumătate (respectiv cu circa 7 secole înaintea Potopului Pontic), având scoici marine, prima sa concluzie despre cei de la Gherdap fiind că erau în contact cu cei de pe litoralul Mării. Cercetătorul Român Gabriel Gheorghe în lucrarea “Valah” din 2012 a scris că “analize riguroase despre vechimea întregului complex de locuire de la Porțile de Fier, a polenului de cereale, a boabelor de grâu găsite în zonă - făcute la cele mai precise laboratoare din Europa, de exemplu la Bonn / Germania și la Groningen / Olanda - au dovedit că s-a situat la 6620 î.C.; în laboratorul din Oxford / Anglia, pe baza colagenului din oase, din scheletele găsite în cercetările din jurul Schelei Cladovei, s-a stabilit o vechime de 6620 î.C.: o concordanță perfectă între datele obținute pentru cei care - cu mare probabilitate - au produs boabele de cereale descoperite în spațiul cercetat și data producerii acelora”. (În 2015, muzeograful Marin Neagoe de la “Muzeul Porţile de Fier” din Drobeta Turnu Severin a afirmat despre zecile de morminte descoperite în cele mai vechi aşezări umane din Europa - anume cele din Gherdap, ca de exemplu Schela Cladovei - că locuitorii erau “adevăraţi Uriaşi: aveau peste 1,90 metri înălţime”). În scrisoarea către Vitorius Marcellus din volumul “Silvae” 4:4 a poetului Roman Papinus Statius, Poarta Caspică (dintre Asia / Azia şi Europa / Evropa, cunoscută acolo ca Pasajul Herga, aflată în Derbent / Daghe-stan, fosta capitală a Albaniei Caucaziene - Ţara Ghergarilor - denumită Arran de Iranieni) a fost asociată cu Gherdap / Porţile de Fier de la Istru, adică de la Dunăre: “At tu si longi cursum dabit Atropos aevi / Forsitan Ausonias ibis frenare cohortes / Aut Rheni populos, aut nigrae litora Thules / Aut Istrum servare latus, metuendaque portae limina Caspicae”; de altfel, în partea Europeană a Rusiei se pot remarca 2 Râuri Istra (unul afluent al Râului Moscova şi unul în regiunea Kaluga). În Caucaz, la Oseţi / Alani “don-istyr” = “apă mare” (Românescul “dunăre” e folosit şi ca substantiv comun, cu sensul de “apă mare” / “apă multă” ori în expresia “a creşte dunăre” = “a creşte peste măsură”, etc). Similar cu legătura Zeului Atlas cu Anatolia / “An-Atolia”, a fost şi legătura lui cu Alutus / vechi nume al Râului Olt, stăpânirea sa fiind aşadar marcată din Anatolia până în Oltenia (ceea ce s-a confirmat şi cu primordiala migrare masivă din mileniul VII î.C., petrecută exact pe direcţia Anatolia-Oltenia). Un mit de la Gherdap (publicat de Sandu Cristea 1916-2012 din Timoc - adică regiunea de pe malul drept Gherdap, vecina Sudică a regiunii Banat de pe malul stâng Gherdap - cercetător stabilit în Timişoara) prezintă călătoriile în spaţiu şi timp ale ginerelui Mumei Pământului: “Colindând în lung şi lat pământul, văzu multe lucruri vrute şi nevrute. Ba se sui şi în cer, că doar nu-i era greu dacă avea fesul roşu la îndemână. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">N-avu de lucru şi astupă toate găurelele de pe bolta cerului, pe unde curgea apa când ploua. Odată, când zbura spre zările albastre, ridică nuiaua şi apa se prefăcu în pietricele de gheaţă, că fu gata-gata să omoare multe vieţi pe pământ. Se plimbă el prin lună şi prin stele, se luptă cu oameni care aveau capul cât baniţa, mâinile cât răşchitoarele şi picioarele cât prăjinile. Când unul din aceia a vrut să surpe pe el un munte, copilul a ridicat nuiaua şi omul se prefăcu într-un stei de piatră, căzându-i jos din mână un glob de aur, pe care-l băgase în săcui. Trecuseră milenii de când el zbura ca gândul în adâncurile văzduhului şi porni în zdrenţele lui vechi spre palatul frăţiorilor. Mergând puţin cam îngândurat că i-a venit vremea de-nsurat şi n-are nici un rost pe lume, băgă de seamă că pământul era copt şi pârjolit de arşiţa soarelui, că nu mai avea nici iarbă şi nici viaţă. Toate pieriseră! Nu mai erau nici oameni şi nici ierburi. Numai palatele de marmură ale fraţilor mai străluceau în bătaia fierbinte a soarelui. Nu-şi putea da seama nici când au murit şi nici unde sunt îngropaţi. Soarele îşi arunca razele dogoritoare din belşug, că era gata-gata să-l topească dacă nu-i trecea prin minte să-şi pună fesul pe cap şi să fugă la coadele mărilor, la marginea pământului, unde ar mai putea găsi o înghiţitură de apă să se răcorească. Când ajunse acolo, găsi mările secate şi în mijloc de mare mai rămase o fiinţă mare cu cap de femeie şi corp de peşte mare, cu solzii de aur, care spunea că era Muma-Pământului. Copilul bău din apa mării de-şi potoli setea iar Muma-Pământului îi spuse că dacă nu plouă într-o zi, are să sece şi apa mării adunată într-o afundătură şi cu asta viaţa pe pământ se sfârşeşte iar pe pământ nu vor fi decât vânturi sălbatice şi nisipuri veşnice. ‘Lasă să piară tot, să pieri şi tu Muma-Pământului, dacă n-am avut noroc să-mi găsesc frăţiorii’ zise copilul cel năzdrăvan. ‘Dar de unde ai venit tu copile, de nu ţi-ai găsit fraţii’? </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘M-am abătut prin stele şi am zăbovit prea mult căutându-mi pe acolo o mireasă pe plac’. ‘Dacă dai apă să răsară ierburile şi să fie din nou viaţă în ape şi pe pământ, îţi dau mireasă pe Fiica-Pământului, cea mai frumoasă, că e Zâna-Zânelor’. Băiatul îşi aminti greşeala ce o făcuse dând în băierile cerului cu nuiaua, prefăcând picăturile de apă în gheaţă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Puse fesul pe cap şi se sui în creştetul cerului. Se uită bine şi văzu toate găurelele pe unde trebuia să plouă înfundate cu gheaţă. Dădu o dată puternic cu nuiaua, gheaţa căzu şi ploaia începu să pice pe pământ. Dacă nu i-ar fi dat în gând să-şi puie fesul, ploaia l-ar fi strivit azvârlindu-l pe pământ. Ploua de parcă s-ar fi vărsat mările din cer. Din izbitura apei i-a căzut însă din săcui globul de aur. Într-un târziu, zburând el în jos spre pământul întunecat de apă, a văzut o flacără puternică, care lumina tot pământul. Când ajunse jos, găsi pământul înverzit, plin de ierburi şi de vietăţi. Găsi oraşe şi sate cu lume veselă care-şi vedea de munca câmpului sau de păşunatul vitelor. Gândi el: ‘Globul meu de aur o fi făcut viaţa pe pământ! Poate l-o fi furat omul acela înalt cât casa din soare, că aşa minune n-am mai văzut’. Merse la palatele fraţilor săi şi-i găsi cu împărătesele şi pruncii petrecând şi veselindu-se, căci după un somn greu şi lung s-au sculat şi iarăşi sunt fericiţi, cu tot poporul. Cei 2 fraţi împăraţi se întristară văzându-l aşa singur şi gol şi desculţ, numai cu o nuia, un săcui şi un fes. Încercară să-l însoare cu o fată bogată şi să-l îmbrace în haine de purpură, însă zadarnic când n-ai pe cine. El se simţea mai bine în zdrenţele lui. Îşi luă în curând rămas bun şi plecă la Muma-Pământului, la marginea mărilor, călătorind pe aripile vântului cu fesul roşu pe cap. Muma-Pământului când îl văzu mare-i fu bucuria. Strigă o dată şi toate vietăţile mărilor se adunară ca să meargă s-o caute pe Zâna-Zânelor, fiica ei, ce plecase să se scalde în mările cele albastre de la miazăzi. Plecară în căutare peştii zburători pe deasupra iar în apă toate lighioanele mării scormoniră. Iată că fiica Mumei-Pământului fu înştiinţată şi - punându-şi aripi de zefir - zbură la palatul de cleştar unde era chemată. Mumă-sa îi spuse că ar avea dorinţa să-i fie voinicul acela ginere şi ei să stăpânească amândoi cerul şi pământul”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGj6U1C5EqAenyiLvm8_Z0pxOs11KeCYmTt7AbhrI4K4XLjQeHylKFVFhdK0WvBrQRw9w0xaxmTXCNGvFDbuCG-cjSj6KB7-EVhz6PO3Gkz0ww7FJ9GNW-9EgIiyXTFG7D52yA3t8VnbA/s1600/image411.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGj6U1C5EqAenyiLvm8_Z0pxOs11KeCYmTt7AbhrI4K4XLjQeHylKFVFhdK0WvBrQRw9w0xaxmTXCNGvFDbuCG-cjSj6KB7-EVhz6PO3Gkz0ww7FJ9GNW-9EgIiyXTFG7D52yA3t8VnbA/w300-h400/image411.jpg" width="300" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Gherdap: Marea Mamă</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Gherdap / Porţile de Fier, Marea Mamă = Marea Muică era reprezentată “hibrid” cu faţă de peşte şi aripi de pasăre - aşa după cum se poate vedea în imaginea precedentă, a uneia din multele statuete din mileniul VII î.C. de acolo - desfăcându-și labiile Vulvei, gestul fiind semnificativ ritualic al Cultului Fecundității. Zânele - adică “dânele” / suprapunerea “Z” peste “D” fiind demonstrată de filologi, uneori folosindu-se şi “dzâne” - “divine” derivând tot din ele, iniţial erau Zeiţele </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râurilor: erau figuri feminine supranaturale (uneori frumoase şi benefice, alteori neatrăgătoare şi aducătoare de rele); “doinele” la Români (“dainas” la Balți / Baltici) provin din colindarea lor - a divinelor dâne / zâne, cele care erau în Văile / luncile Râurilor numite “dănu” - constituind, conform şi cercetătoarei Miriam Dexter de la Universitatea Californiei din Los Angeles / SUA “adevărate tezaure de elemente mitice şi folclorice pre-indoeuropene: de exemplu, ‘dolful’ care fura mere poartă semne ale substratului pre-indoeuropean, ca dovezi ale extraordinarei vechimi a unor elemente. Dr. Adrian Poruciuc este de părere că templul-pântec, delfinul (ca fiinţă uteriformă) şi ‘dolful’ mâncător de mere din colindele româneşti ne conduc înapoi spre paleoliticul din Europa sud-estică; dânsul a studiat şi cântece care conţin referiri la un mare Potop, pe care îl consider, pe baza unor argumente credibile, a avea de-a face cu revărsarea Mării Negre, fenomen petrecut în neoliticul timpuriu. Deseori, în cântecele referitoare la mare, apare un cerb sau taur mitic, între coarnele căruia şade o eroină (sau o divinitate a vegetaţiei), ca viitoarea mireasă a unui ‘făt-frumos’. Punând în paralel dovezile arheologice care conţin reprezentări de ‘fecioară’ şi ‘taur’ şi dovezile greceşti privitoare la Zeus şi Europa, dânsul demonstrează că folclorul românesc conţine material mai vechi în spirit (şi mai puţin patriarhal) decât corespondentul său din antichitatea greacă. Marea apare şi în alte tipuri de cântece, cum ar fi unele din ciclul ‘ciobanul şi marea’ sau anumite bocete; în comparaţie - de exemplu cu textele mesopotamiene referitoare la Potop - asemenea cântece româneşti nu conţin elemente teologice, materialul lor dovedindu-se astfel a avea o mai mare vechime, referirea originară fiind probabil la revărsarea prin care s-a format actuala Mare Neagră, pe la 6700 î.C”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguTAJ8yQQl6qULoKrmhKnK0zGFgbWT8LKj-EGeXJYImWuLrCdz4bjYsmgLSm63fuZDOtYaAkKi2vd9L09OpfiY85TfxlHPlSlOlcVKuo6qB5XUGyWnEidloUI68ThAyWni8wfsptMjbOU/s1600/image1194.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguTAJ8yQQl6qULoKrmhKnK0zGFgbWT8LKj-EGeXJYImWuLrCdz4bjYsmgLSm63fuZDOtYaAkKi2vd9L09OpfiY85TfxlHPlSlOlcVKuo6qB5XUGyWnEidloUI68ThAyWni8wfsptMjbOU/w400-h300/image1194.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dolful” / “dulful” era un spirit al apelor sosit din Marea Neagră, întâlnit de exemplu în descântece începând din Delta Dunării, de familia sa lingvistică fiind legat uterul - “delphys” în vechea Greacă - delfinul, dulăul, duhul, etc.; în 2002, Dr. Adrian Poruciuc a observat la miturile Româneşti despre catastrofa Potopului că relatează situaţii mai vechi decât cele păstrate în Mesopotamia sau India, ele asociind şi Marea cu Munţii, ceea ce în relieful litoralului Românesc nu e cazul, însă putea fi când exista Lacul Pontic - cu nivelul mult mai jos - pe locul actualei Mări Negre: “merită menţionat despre colindele române referitoare la potop că deseori încep cu versul ‘vine marea mare’, ea ‘urlă’ şi ‘hurducă’ (ceea ce ar descrie mai degrabă un cutremur decât o inundaţie), magia lor amintind de un timp când revărsarea n-a fost văzută ca o pedeapsă datorită păcatelor, ci ca parte a ordinii universale”. În lucrarea “Colinde, colinde” din 2010, dânsul a redat unele povestiri, sub forma personificării “dolfului” ca acela care a păgubit merele din zonă şi ca urmare eroul păzitor Ion l-a săgetat, savantul conectând numele eroului cu Gheorghe, motivul mitic al lui Ion Gheorghe fiind bine reprezentat folcloric şi în cântul lui Iorgu Iorgovan. (În studiul din 1988 “Valori ale culturii populare româneşti”, cercetătorul Adrian Fochi a determinat statutul Uriaşului Iorgovan şi a demonstrat că “este firesc să-l integrăm pe Iorgovan al nostru printre figurile celebre, ca Hercule, Indra, Marduk, Horus, Ghilga-meş, Apollo, Sf. Gheorghe ş.a.; întru totul asemănător este Gruia în variantele bănăţene”: e de știut că în Ghiengar / Sumeria, Zeul Marduk / “Mar-Duk” - patronul Babilonului, echivalentul lui Nimrod / Orion - considerat moștenitor al Zeului Anu, era pronunțat “Marutuk”, reflectând apropierea sonoră de Zeul Marte, Martie, Martin, etc). În 2000, cercetătorul Iosif Herţea din Maramureş a publicat în “Colinde româneşti” o colindă care prezenta dolful ca o creatură cu sălaşul în Marea Neagră: “Prunduleţul Mării Negre / Măru-i merişor di aur / Măru roşu face mere / Face mere-n toate vere / Şi le face, nu le coace / Din pricina Dulfului / Cum dă soarele-n deseară / Sare-un Dulf din mare-afară / Sare-n sus, sare-n pământ / Sare-n vârf la măru’ roşu”. În 1985, Dr. Ilin Stancu a publicat o colindă “dolfică” semnificativă - culeasă în Muntenia - din care reiese că evident dolful aparţinea unei lumi diferită de cea obişnuită: “Dolful s-o-nădit / Merile-o mâncat / Ghiorghi voinicu / Acasă o alergat / Arcu ş-o luat / Arcu şi săgeata / În dolf o-ndreptat / Dolfu s-o supus / - Stă, voinice, nu da / Pe aripi ti-oi lua / Sus ti-oi ridica / Sus la munţi cărunţi / La dragii părinţi / Undi iarba creşte / În trii s-împleteşte”. În cartea “Sub semnul Pământului Mamă” din 2013, Dr. Adrian Poruciuc a comentat: “Anumite fapte şi argumente conduc spre ideea că un strămoş al fabulosului dolf poate să fi fost o entitate mitică asociată, dacă nu cu Marea Neagră aşa cum o cunoaştem în prezent, măcar cu ceea ce geologii şi oceanologii au denumit ‘Lacul Euxin’. Acea uriaşă sursă de apă dulce trebuie să fi fost binecunoscută vânătorilor şi culegătorilor euro-siberieni încă din paleoliticul superior. Dacă în ea trăia o varietate de delfin sau dacă o asemenea varietate a venit abia mai târziu din Mediterana (după catastrofa tectonică din care a rezultat Bosforul în mileniul VII î.C.), nu aş fi în măsură să afirm în deplină cunoştinţă de cauză. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De fapt, un dolf mitic primordial putea arăta ca un sturion (deci ca un peşte de apă dulce / sărată), mai degrabă decât ca un delfin. În Europa, sturionii producători de icre negre sunt cunoscuţi ca peşti de un tip primitiv (cu schelet cartilaginos), care trăiesc în apele sărate ale Mării Caspice şi ale Mării Negre, dar îşi depun icrele în apa dulce a unor râuri care se varsă în mările respective. Ar fi greu de stabilit dacă strămoşii de la Gherdap (cei care au transformat bolovani din Dunăre în imagini ale unei divinităţi arhaice) aveau cunoştinţe atât despre anume delfini, cât şi despre sturioni (morun, nisetru, cegă, etc). Pot însă face presupunerea că acei strămoşi (de sorginte pre-neolitică locală) puteau să fi desemnat respectivii bolovani sacri prin termeni care aveau să fie perpetuaţi în forme precum ‘dolf’ sau ‘bolf’.” (Este de precizat că “pre-neolitic” = paleolitic, adică perioada Epocii Pietrei care a durat până în mileniul VII î.C). În ciclul legendar “Păstorul şi marea”, dulăii - o asemănare lingvistică cu ceea ce a rămas ca “dolfi” / “dulfi”, observată şi de către cercetătoarea Ana Chelariu - aveau rolul de a-l avertiza pe păcurar / cioban prin lătrări de creşterea apelor Mării, pentru a-şi duce turmele pe înălţimi, ca să le salveze; dintr-un eveniment ca Potopul ar fi derivat semnificaţia în ritul funerar al bradului - ca puntea zânelor, spre “Cealaltă Lume” - ori ameninţarea “dolfică” a flăcăului şi de către leoaice / simbolul Marii Mame, mit regăsit ulterior prin stăpânirea leului de către Ghergarul Hercule, etc. În 2005, Dr. Adrian Poruciuc a scris: “În general, cele mai multe colinde despre ‘dolf’ - cu variante regionale ‘dulf’ - îl au ca erou pe Gheorghe (ca de exemplu în primele versiuni ale basmului ‘Prâslea cel voinic şi merele de aur’); în unele colinde bulgare, Gheorghe nu omora un zmeu / balaur, ci un peşte. Ca lingvist, afirm că geneza românescului ‘duh’ provine din ‘dulf’ / ‘dolf’; rădăcina ‘dolf’ stă la baza şi altor cuvinte, ca ‘dolofan’, ‘bolovan’, etc.: monumentul de piatră - respectiv megalitul - era numit ‘bolovan’ (adică piatră ‘dolofană’), oriental ‘balvan’ / în Anatolia fiind ‘balbal’, de acolo desprinzându-se rădăcina indoeuropeană ‘bhelgh’ pentru suflare, falic, taur, etc. Din vechi timpuri, imaginile divine erau inscripţionate pe copaci şi pe pietre; în tundra de lângă calota glaciară în retragere, strămoşii din EurAsia - lipsindu-le taigaua plină de copaci - au marcat ceea ce era important pentru ei prin Cultul Bolovanului, prototip al menhirului (plăcile marcând mormintele erau şi în sudicul Canaan - după cum a consemnat Vechiul Testament - numite acolo ‘beth-el’, cu înţelesul de ‘casa divină’). Cultul Bolovanului - din motive religioase - a existat în perioada dintre glaciaţiune şi apariţia taigalei în zona boreală a EurAsiei, la Porţile de Fier ajungând şi sub forma de bolovani în formă de ou, asociaţi Marii Mame. În neolitic, Cultul Bolovanului s-a răspândit de la euro-siberieni prin Kurgani, inclusiv cu aspectul falic. EurAsiatic s-a răspândit din vechime ‘baba’ pentru bolovanul strămoşului, în strânsă legătură onomastică cu anatolianul cuvânt ‘balbal’: totul provenea din paleolitic. În mileniile VII-VI î.C. au fost sculptate în bolovani la Porţile de Fier zeiţe dolofane; Cultul Bolovanului până în mileniul IV î.C. a fost introdus de Kurgani în Europa până la Atlantic. La Porţile de Fier - unde patrona Marea Zeiţă cu aspect de peşte - mormintele celor din Epoca Pietrei aveau o mulţime de dulăi îngropaţi în ele; în vechea greacă, uterului i se zicea ‘delphis’, folosit de exemplu la Delphi, loc sacru în Balcani (dar şi la ‘delfin’, ca ‘delphax’ pentru ‘purceluş’, ca ‘aderphos’ pentru frate, etc., fiind şi atribut pentru Apollo). Minunata sursă a vieţii a fost bine cunoscută de vânătorii şi culegătorii euro-siberieni; indiferent dacă au existat sau nu delfini în marile paleo-ape de la Lacul Pontic, un mare peşte ca sturionul - fără solzi, prezent îndeosebi în mările Caspică şi Neagră, trăitor în ape dulci şi sărate, producătorul icrelor negre / caviarului - putea fi acel mitic ‘dolf’, ce a devenit duh dolofan”. (Conform lingvistului Român Ion Nania 1934-2009, “dolofan se numea puiul cucului: el creşte în cuibul pitulicii şi-i omoară pe bieţii puişori care rămân cât nuca; originea cuvântului dolofan era comună cu vechiul cuvânt grec ‘dolofonia’ pentru ‘asasinat / omorâre pe ascuns’.” Este de observat că proto Indo-Europeanul “gheghaug” a fost indicat de unii lingvişti ca rădăcina pentru “cuc” / “guguştiuca” fiind folosită şi pentru “turturica” iar “dolofan/ă” în vechea Română era “durd/ă”, ceea ce a constituit rădăcina pentru durdulie / durduliu). După cum a scris Dr. Ove Hansen în 1997, la Sanctuarul Gherga din Caria / Anatolia a fost străvechiul Cult al Bolovanului - acolo fiind o mulțime de stânci inscripționate Gherga dar și statui Gherga ori alte monumente Gherga - având același tipar tip “Huwasi” regăsit inclusiv în Hatușa / “Hatu-șa”: capitala imperială Hitită / Khetă (mileniul II î.C.); specialiștii au evidențiat că pietrele Huwasi - fasonate corespunzător divinității venerate - în Epoca Bronzului (ori anterior) marcau la izvoare ori în crânguri / dumbrăvi locurile sacre înaintea realizărilor lăcașelor de cult. Sfintele pietre - din Cultul Bolovanului - erau spălate cu apă sfințită și unse cu ulei înaintea sărbătorilor iar în apropierea lor se depuneau ofrandele credincioșilor; procesiunile la ele erau în alaiuri împlinind diverse ritualuri și se rosteau diferite rugăciuni (ulterior, aspectele sculptate au redat nivelul mai avansat al portretizării prezenței divine, cu o forță revelatoare mărită). Exemple celebre au fost de pildă cele străvechi de Sfinx - ale stâncilor prelucrate, existente inclusiv în Carpați / România - până la modelarea Zeului patron al locului (așa cum explicit nominal a fost Gherga în Sanctuarul purtându-i numele în centrul Țării Gherghiților / Karka = Caria din SV Anatoliei).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzdbl93Iv3JCFuhSW9h8rSLh-ZvvYO1_YTpWf_YmiV-P0JXaleh4gMkH4UhY16lAojqxTVO1UEn8eVssLNGsbBi0KaxC-cMHFYvEPKfdAe-iWgK6d5_9SHnhfTs5JHMrGev0r0Y8eeV5HA/s1600/image1564.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="418" data-original-width="626" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzdbl93Iv3JCFuhSW9h8rSLh-ZvvYO1_YTpWf_YmiV-P0JXaleh4gMkH4UhY16lAojqxTVO1UEn8eVssLNGsbBi0KaxC-cMHFYvEPKfdAe-iWgK6d5_9SHnhfTs5JHMrGev0r0Y8eeV5HA/w400-h266/image1564.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Leoaică Anatoliană (granit Huwasi)</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Până la construcţia din secolul XX a barajului de la Gherdap / Porţile de Fier, pe Dunăre se pescuiau în fiecare sezon mii de sturioni - grei de până la 2 tone pe exemplar - de atunci ruta lor de migraţie în amonte pentru reproducere fiind întreruptă = catastrofă ecologică; în secolul XVII, Dr. Edward Brown / călător Englez a notat că Dunărea şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ti-sa” / Tisa erau cele mai bogate ape curgătoare din Europa, fiind “două treimi cu apă şi o treime cu peşte” iar geologul Italian Luigi Marsilius 1658-1730 a scris că la Gherdap, pe fosta Gherghena / Kerkena sau Insula Cercina / Cerne - denumită într-un raport din 22 II 1430 al Cavalerilor Teutoni ca “Saan” (echivalentă cu Sf. An / SiOn) iar de Turci în acelaşi secol XV ca “Ada Kale”, însemnând “fortăreaţă”, din faţa Ruşavei / Orşovei, acum dispărută, inundată de Lacul de acumulare al barajului de la Porţile de Fier - zilnic se prindeau 100 de moruni / cei mai mari sturioni, pentru capturi acolo făcându-se instalaţii speciale numite “garda”, punându-se plase în compartimente de lemn realizate în apa de lângă maluri. Este de ştiut că plasa în formă de sac legată la colţuri de capetele curbate a 2 nuiele încrucişate şi fixată pe o prăjină lungă se numea “cercală” / azi “crâsnic” (cu acelaşi termen creştinii apoi numind îngrijitorul Bisericii - paraclisierul - rolul de “pescarul oamenilor” fiind şi cel ortodox al lui Iisus / Fiul lui Dumnezeu, nu de “păstorul oamenilor”: de altfel, primii apostoli ai lui Iisus au fost pescari Galileeni, cel mai vârstnic dintre ei fiind Sf. Andrei, cu misiunea creștinării în special a Dunărenilor; în secolul VII, episcopul ViziGoților Isidor - “Doctor al Bisericii” - a scris în “Etimologii” 14:3 că Galileenii se deosebeau de vecinii Palestineni și fiindcă erau mai deschiși la piei). Este de remarcat că pentru “sturion” dar și pentru “rechin” s-a fixat termenul Grec “karkharos”, cu echivalentul Latin “carroco”; rădăcina proto-Turkă pentru “morun / sturion” era “kor/t” iar Cumană / Tătară fiind “qurtî” (în plus, un termen Ghergan folosit de Ciuvași - urmașii pe Fluviul Ră / Volga ai Sabirilor, adică Huni Siberieni, de la Sabiri derivând și numele de Ciuvași, după cum a studiat și Dr. Anton Salmin în 2014, având peste un sfert dintre bărbați cu profilul genetic Gherga - a fost “kărkke” pentru “păstrăv”, tot de sorginte Ciuvașă fiind și denumirea capitalei Finice ca Helsinki, din “khel” pentru “iarnă” și “senkke” pentru “somnolență”, literalmente prin Helsinki desemnându-se un loc al hibernării: limba Ciuvașă provine din Scita / Bulgara veche, după cum a studiat în 1961 și John Krueger de la Universitatea Indiana, Ciuvașii “de Sus” - de pe cursul superior al Fluviului Volga - ziși Viryal / “Vir-yal”, fiind știuți, împreună cu vecinii Ugro-Finici Mari, drept Cheremis / “Chere-mis” = “moșii iernii” sau “Jurk Mari” = de pe înalțimi, ei în vechime folosind pentru femei cuvântul “Amazyn”). Pe de altă parte, la Gherdap - Defileul Fluviului Dunărea - Dr. Zivojin Andrejic de la “Centrul Sârb pentru Studierea Mitologiei” a afirmat: “în neolitic, uriaşii moruni - ‘mamuţii’ apelor - erau monştrii adâncurilor iar la Gherdap ritualul de trecere a unui tânăr în rândul adulţilor era ca să-şi arate maturitatea prin prinderea unui asemenea exemplar acvatic; în neoliticul de la Gherdap, majoritatea caselor trapezoidale şi a sculpturilor erau în forma capului de morun, peşte mare renumit prin producţia de icre, numeroasele ouă confecţionate din piatră rămase peste tot în areal reprezentându-le, ca şi ouăle păsărilor asociate Marii Mame”. În Lumea Veche, pietrele ovoidale erau cele ale Cibelei / Maicii Mari; în Egiptul vechi, pe Valea Nilului - de pildă la Hermopolis - oul primordial nu era altcineva decât Querehet, stăpâna forţelor vitale ale speciei umane. În prezent, principala producătoare din lume de icre negre - caviarul fiind denumit, datorită valorii sale nutriţionale, ca “hrana hranei” pentru bogăţia sa în proteine, vitamine şi minerale - a rămas Marea Caspică / Marea Ghergarilor, alimentată din Nord de către Fluviul Ră / Volga (cel mai mare din Europa) şi care avea pe ţărmul său Sudic Ghergania / Țara populată de Gherga: “Paradisul” caviarului; e de remarcat că până în Epoca Modernă pe malurile Caspice baza alimentației a constituit-o peștele iar nu produsele agricole. În 2006, Dr. Walter Brenneman - profesor la “Departamentul de religii comparate” din Universitatea Americană Vermont / fost student al Dr. Mircea Eliade, la Universitatea Chicago - a enunţat: “Potopul recrea materia primă, a apelor primordiale din care a provenit totul, luând rolul Marii Mame - maestra tuturor posibilităţilor - abisul în care ajung toate şi din care apoi totul reiese. Simbolismul central al Potopului este că totul a fost acoperit, însă nu totul a fost distrus. Viaţa a renăscut din adâncuri, din buricul care plutea pe ape: arca. Imersiunea a adus moartea persoanei naturale şi renaşterea fiinţei supranaturale / spirituale, aşa cum în aceeaşi manieră o face botezul; de aceea este ambivalenţa diluviană, ca inundaţie şi re-creaţie. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Potopul n-a fost ceva ciclic ca revărsarea obişnuită a Nilului, ci un eveniment mitic neobişnuit, care a introdus celebrarea Anului Nou pe un areal la fel de extins ca şi răspândirea poveştii sale. Conform structurii sale acvatice, Potopul a primit dublul simbolism al morţii şi vieţii, moartea fiind prin înecare şi pedepsire iar viaţa fiind prin re-creere şi purificare. În Sumer n-a fost prezentată nici o cauză a catastrofei, aşa cum mai târziu a apărut în Potopul biblic”. În legătură cu ceremonia botezului: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">la început, în apele din natură, cetele grupate pe sexe se îmbăiau ritualic înaintea orgiilor; prima îmbăiere rituală din viaţa cuiva era “botezul” (când se lepăda de ce a fost rău, căci începea fericirea în viaţă). Totdeauna orgiile erau însoțite de sfinte băi, un exemplu de străvechi aşezământ religios dedicat - plin de rezervoare pentru apa sfinţită / pe lângă apele curgătoare din jur - fiind în Anatolia Sanctuarul Gherga din Kerka / Krka = Karia / Caria (activ cu construcţii de piatră timp de peste un mileniu - în Epoca Fierului şi Antichitate - anterior facilităţile cultice de acolo fiind din lemn). Este de observat că numele Dunării provine din Iranianul “danu” pentru Râu (în vechime, de la Gherdap în jos - până în Deltă - Fluviul era ştiut ca Istru), ca Dunăre / Dună-Re fiind “Râul Rheii” iar ca Danubiu = “Danu-Biu” / “Danu-Viu” fiind “Râul Sufletului”: “Ba” însemna suflet (“Viu” egalându-l); pruncii Zeului Anu erau Anuna / Danuna (prin “Danu” confirmând dimensiunea acvatică a părintelui lor). O altă rezonanță Danubiană ar fi cea a înțelesului pentru riveranii săi ca Danubieni / “Danu-bieni”, ceea ce (datorită betacismului “B”=“V”) îndeamnă la sensul că riveranii “Danu-vieni” efectiv erau Finicii Fluviului: “Danu” = Fluviu iar “vieni” ar fi tocmai luntrașii, așa cum e termenul Finic (cei veniți pe apă). În 2006, Dr. Siegfried Schoppe - profesor la Universitatea Hamburg / Germania - a schiţat aria de influenţă a Culturii Mării Negre până la mijlocul mileniului VI î.C. (cuprinsă cu linia roşie, în NV incluzând Gherdap / din fostul Rai = “Țara Sfântă” HiperBoree / Hesperă iar în SE incluzând Bazinele Eufratului superior din Mesopotamia și al Iordanului / inclusiv Galileea din Canaan = “Țara Sfântă” orientală), conectarea cu restul apelor planetei prin spargerea Bosforului ducând la recunoaşterea fostului Lac Pontic / Sarmatic ca “Atlantic”; albastrul deschis arată zona inundată:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSfIz8tAwlcjfDk7PbS4lOyTqpQaEk9kybtlobG07jOT0IeNA5SPWfo7KQYsLskYm2yLQkvKQk1cbUW3eua4-PugH0YaZpSYRfoLJz0hSY6sk6RADmrDyxtOmbEjxvmC_jXJYBEXXfzmc/s1600/image413.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="352" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSfIz8tAwlcjfDk7PbS4lOyTqpQaEk9kybtlobG07jOT0IeNA5SPWfo7KQYsLskYm2yLQkvKQk1cbUW3eua4-PugH0YaZpSYRfoLJz0hSY6sk6RADmrDyxtOmbEjxvmC_jXJYBEXXfzmc/w400-h352/image413.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Dan Monah a scris în 2010: “Primele comunităţi neolitice de pe teritoriul României, în ciuda unei oarecare izolări, par să fi fost deosebit de dinamice, pătrunzând adânc printre vânătorii-culegătorii autohtoni, cu care relaţiile au fost complexe; probabil şi aici noii veniţi, care mânau înaintea lor turme de animale domesticite, care însămânţau puţin cunoscutele cereale şi practicau o religie nouă, au fost priviţi cu interes şi primiţi, ca şi în alte locuri - Mesopotamia, Anatolia - cu relativă bunăvoinţă” (maniera de a subjuga oamenii întâi a fost religioasă, apoi prin forţa armelor şi bogăţia economică). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoria românilor” publicată de Academia Română în 2010 e consemnat: “Cultura de la Porţile de Fier, spre finalul ei, a putut fi contemporană cu primele comunităţi neolitice pătrunse în zonă, ceea ce ar explica eventuala adaptare a unor aspecte de viaţă neolitică. Evoluţia comunităţilor a fost întreruptă, se pare în mod brusc, prin apariţia grupurilor neolitice cu ceramică. Toate staţiunile acelei culturi au sfârşit prin distrugeri violente, unele schelete prezentând urme de moarte violentă, cauzată de săgeţi, ceea ce presupunea existenţa unor lupte cu o populaţie străină. Neolitizarea s-a produs pe teritoriul României printr-un impuls uman şi de civilizaţie venit din lumea Asiei anterioare, ce aducea aici un neolitic pe deplin constituit, în toate componentele sale principale. Atunci a fost atestată, pentru prima oară pe teritoriul României, utilizarea incineraţiei în practica funerară, paralele fiind cunoscute, la acel nivel cronologic, doar în Cultura Sesklo din Tesalia. Judecând după religia neolitică anatoliană - cu care religia neolitică din actuala Românie a prezentat evidente similitudini - principiul feminin primordial a dat naştere principiului secund masculin; judecând după ceea ce se ştie despre religia neolitică din Orientul Apropiat şi ceea ce a fost lăsat să se întrevadă de manifestările religioase ale primilor neolitici din România, sistemul religios ‘importat’ era complet şi complex, perfect structurat şi - în ceea ce priveşte componentele sale esenţiale - n-a evoluat şi nu s-a schimbat mai multe milenii (ceea ce a fost receptat ca fiind o evoluţie a religiei neolitice n-a fost decât o diversificare şi o perfecţionare a caracteristicilor pre-existente)”. Este de reţinut că incinerarea - un obicei remarcat şi la pasărea Phoenix / nume în legătură cu Românul “voinic” dar şi cu “Finiq”, Fenni, ş.a. - aparţinea evident Cultului Focului şi se datora celor din N Indiei, la care patronul absolut al sacrificiilor cultuale prin arderea integrală era Agni, însă în Asia asceţii şi Yoghii / Yoghinii nu erau incineraţi, ci îngropaţi; mai târziu, relicvele Sfinţilor - rămăşiţe existente material, nu distruse prin ardere - au devenit sacre. În 1949, l</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ingvistul Walter Henning din Pomerania a scris: “Agni a fost versiunea Sanscrită a numelui care original era ‘Argi’, cu forma prescurtată ‘Arg’ (aşa cum au arătat şi documentele din Niya / Bazinul Tarîm, din Sogdia, din Iran, etc)”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1985, academicianul Britanic Walter Bailey a scris despre oraşul Karaşar 42,01 lat. N, 86,33 long. E din Bazinul Tarîm (fostă staţie pe Drumul Mătăsii) că “se numea Ark / Argi, Sanscrit fiind Agni, însemnând ‘Foc’; regiunea era denumită Arka / Arga (termen Iranian). În graiul Prakrit, acolo era ‘holul focului’ (adică vatra permanentă) iar Chinezii îi numeau pe locuitori ca ‘Ărşi’, semnificaţia actualei denumiri a reşedinţei Karaşar fiind pentru autohtonii Uiguri de ‘oraş negru’.” (Despre Uiguri - populația din NV Chinei - e de știut că geneticienii au demonstrat că-s descendenții înalților Tochari din Bazinul Tarîm). Prakrit - știut și ca Pali sau Gandhari - era Graiul “practic” vorbit iar Sanscrita / “San-scrita” era “Sfânta scriere”; versiunea Română pentru Argi / Agni e Ignat, celebrat înaintea solstiţiului de iarnă, respectiv precedând sărbătoarea lui Moş Crăciun: prin arderea completă se împlinea purificarea (iar concret, când venea iarna se punea pe foc tot ce prisosea din anul scurs), procesul de purificare datorându-se deopotrivă focului sacru, arzând orice, ca și apei divinizate, spălând orice.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisnIqLtgaZOetKrJWds_iPBe3Bb7QVqfJV7Xbp8hH2Vi6KtOKU7MLqB5BeOZBoFHZNTOui8WdVbg5tP3GUs0n3rl4TTPC5DUGo8j0gAx-a1ySVE7DdFch883GEYwB8DGMIUvEIPy_WDpc/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisnIqLtgaZOetKrJWds_iPBe3Bb7QVqfJV7Xbp8hH2Vi6KtOKU7MLqB5BeOZBoFHZNTOui8WdVbg5tP3GUs0n3rl4TTPC5DUGo8j0gAx-a1ySVE7DdFch883GEYwB8DGMIUvEIPy_WDpc/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Nicolae Panin a scris în 2010 pentru Academia Română, în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoria românilor”: “Creşterea catastrofală a nivelului mării a determinat un exod nemaiîntâlnit până la acea dată a unor populaţii care locuiau în zonele în prezent submerse ale platoului continental al Mării Negre, populaţii cu nivel de dezvoltare superior comunităţilor umane din alte regiuni ale Asiei şi Europei. Acele populaţii, care au trăit până atunci (cu circa 9000 de ani înainte de prezent) pe cursul văilor şi în zona litorală a Mării Negre - de fapt a marelui Lac Pontic - au fost nevoite să fugă din faţa mării ce le inunda aşezările. Astfel s-ar explica apariţia aproape simultană a unor culturi în diferite părţi ale continentului european. Cascada de apă mediteraneană de la Bosfor şi creşterea uriaşă a nivelului mării ar fi rămas în memoria populaţiilor din jurul mării şi ar fi constituit nucleul mitului Potopului”. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În EurAsia, un fenomen petrecut în vechime a impresionat ca Potop, întâmplat în Marea Neagră, una dintre cele mai întinse Mări închise din lume: acum suprafaţa sa este de 423x10<sup>3 </sup></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">km<sup>2</sup></span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">,<sup> </sup>adâncimea maximă a apei este de 2212 metri, volumul total de apă este de 534x10<sup>3</sup> km<sup>3 </sup>/ iar volumul de apă improprie existenţei vieţii, abiotică, contaminată cu hidrogen sulfurat, sub nivelul de 167 metri, este de 432x10<sup>3</sup> km<sup>3</sup>.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQxlXMrNeRcHsE4gmkDl_-jExjleRqCqvOa1nWFyypYof_0L7TKwigLA8HWI_iKg6_cDoYDFTwO8-gWzE3jwmZQkaETLGuW86AcyM_UdCe63K56utfBOTo-QprtL_Ih3eK8tOWaTSCZS0/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQxlXMrNeRcHsE4gmkDl_-jExjleRqCqvOa1nWFyypYof_0L7TKwigLA8HWI_iKg6_cDoYDFTwO8-gWzE3jwmZQkaETLGuW86AcyM_UdCe63K56utfBOTo-QprtL_Ih3eK8tOWaTSCZS0/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(În triada Strâmtorilor Gherg-Gherghel-Garganele se poate observa distorsionarea denumirilor Ghergane pe măsura vechimii; Gherdap nu e Strâmtoare, ci Defileu, aliniindu-se într-un fel onomasticii Gherga). Este de ştiut că Strâmtorile denumite HellesPont şi Bosfor - dintre Mările Mediterană şi Neagră - iniţial se numeau Garganele şi Gherghel; l</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">egătura Mării Mediterane cu Marea Neagră se realizează prin sistemul de Strâmtori HellesPont / Dardanele şi Bosfor (în vechime Kerkel / Cherchel): Dardanele a fost denumită după Garganele iar Cherchel era Gherghel (între ele e Marea Marmara / fostă Marea Albă, străjuită de cele 2 Strâmtori - căile sale de acces - fiind botezate conform cuplului Gherga: masculinul Gargan-El = Dardanele / Hellespont şi feminina Gherg-El = Bosfor, ”El” de la ambele numiri fiind străvechea particulă pentru sacralitate, la început cu utilizare ca sufix, în timp ajungând, în mai multe limbi, ca prefix); pe de altă parte - în N, între Marea Neagră şi Marea Azov - denumirea Defileului Gherg s-a transferat în ulterioara Strâmtoare Kerch. De altfel, în zonă a fost folosită - inclusiv de marinarii Români - denumirea de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gârgâr” pentru unealta de încercuit şi adunat bancurile de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ham-sii” / hamsii (peştii numiţi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gavros</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gabros</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” în vechea Greacă - preferaţii lui Ham, bunicul lui Ghergheseu - consumaţi cu lăcomie şi de către zărgani / peşti răpitori al căror areal extrem răsăritean de răspândire e Marea Neagră); geograful Roman Pomponiu Mela - născut lângă Carteia / Tartesos - a observat în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Descrierea Pământului” 32:11 că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“animalele citate de Ovidiu nu se găsesc la nici un alt autor, poate pentru faptul că trăiesc în Pont, unde poetul şi-a început acea operă în ultimii ani ai vieţii şi anume: cercirul ce trăieşte printre stânci (probabil steluţă de Mare, frumos colorată), perca (probabil ghibanul / bibanul ce se întâlneşte doar la gurile Dunării), etc”</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Este de ştiut că în vechime la Egipteni, în Latină, etc. pentru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cârligul undiţei” se folosea termenul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ham”, acelaşi regăsit în prefixul hamsiilor sau Hamiţilor: Egiptul a fost </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţara lui Ham” (iar axa Egiptului fiind partea inferioară a Fluviului Nil - la fel cum partea inferioară a Fluviului Dunărea e la Români - peștii și-au avut dintotdeauna locul cuvenit în viețile riveranilor). Academicianul Român Mihai Băcescu (directorul </span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeului de Istorie Naturală” din Bucureşti) în lucrarea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Peştii, aşa cum îi vede ţăranul-pescar român” din 1947 a scris că ţăranii Români au fost pescari neobosiţi, ca şi străbunii lor - Geţii şi Dacii - şi a studiat ce au devenit Getele sau Dacele nume de peşti, constatând că multe dintre denumirile Româneşti ale peştilor din apele dulci sau marine îşi au originile în cele Geto-Dace.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrNJETDf20aQjUj2c2lRElYbfBPqqyYJYKBHt4q-FVfUZ5tWXhgGbRAaRwh4PvaVYXNLJEHhzabVHRjbvPem-p3aZAWA-AEoA0yKhdlW4CI0n7FjMb8JfYZ5i_Kmr10hCYtdjh21BEITg/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrNJETDf20aQjUj2c2lRElYbfBPqqyYJYKBHt4q-FVfUZ5tWXhgGbRAaRwh4PvaVYXNLJEHhzabVHRjbvPem-p3aZAWA-AEoA0yKhdlW4CI0n7FjMb8JfYZ5i_Kmr10hCYtdjh21BEITg/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gura Pontului” - adică Bosforul - este o Strâmtoare destul de îngustă (cu o lăţime de 0,76-3,6 km) şi puţin adâncă (32 de metri la prag), îngreunând schimbul de ape în 2 sensuri între Marea Neagră cu salinitate mai scăzută (1,7% la suprafaţă şi 2,2% la adâncime) şi cea sărată a Mării Mediterane (3,8%). Deplasarea de la suprafaţă a apei mai puţin sărate a Mării Negre este estimată la aproximativ 600 km<sup>3</sup>/an, în timp ce curentul de adâncime al Mării Mediterane, cu apă mai sărată - ce se deplasează în Marea Neagră - poartă circa 22000 m<sup>3</sup>/zi şi încă pătrunde submarin zeci de km în interior (după debit fiind cea mai mare scurgere din Europa / pe uscat ar fi al şaselea Fluviu al planetei). </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe măsură ce calota glaciară se topea, nivelul tuturor Mărilor din lume continua să crească.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="SV" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Populaţiile Epocii Pietrei au fost influenţate de modificările de mediu; un exemplu ar fi migraţiile de populaţii provocate de asemenea schimbări: incursiunile în zona ţărmului, în funcţie de poziţia nivelului Mării, au fost urmate de întemeierea unor aşezări de către comunităţi în căutare de locuri propice vieţii, de-a lungul Văilor Râurilor şi în zona litorală (când nivelul apei era foarte jos au existat aşezări mult în interiorul liniei de coastă din prezent). În aceeaşi perioadă, nivelul Mării Mediterane a continuat să crească - fiind conectată la Oceanul Planetar - ajungând la mijlocul mileniului VIII î.C. la nivelul Bosforului şi deversând apoi în Marea Neagră o infuzie masivă de apă sărată. Fluxul a fost de câteva sute de ori mai mare decât cea mai mare cascadă a Pământului şi a provocat o creştere a nivelului Mării Negre cu până la 20 cm/zi, umplându-i Bazinul la nivelul aproximativ al liniei de coastă actuale (bineînţeles că aşezările populaţiilor existente în cuva / genunea Mării Negre au ajuns pe fundul apei; până atunci, Marea Neagră era un Lac cu apă dulce, alimentat de Fluviile ce sunt şi azi dar şi de gheţarii Europeni în curs de topire: era o oază naturală într-un ţinut arid / ploaia biblică aducând celălalt Potop).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXttjmxBFCa2Nzw5lJYbhoWGkqCnB2ZKmkIBY7BYF4dDioXyIjlD-nhFFzK8uMQq7Ztncbtvfaw3qQnKiiTm6rJ9hM__9_6LPwBPCqYZloFQK_HnrZQdnacWI1e6Mq6i4QuZAe1NGmxSc/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXttjmxBFCa2Nzw5lJYbhoWGkqCnB2ZKmkIBY7BYF4dDioXyIjlD-nhFFzK8uMQq7Ztncbtvfaw3qQnKiiTm6rJ9hM__9_6LPwBPCqYZloFQK_HnrZQdnacWI1e6Mq6i4QuZAe1NGmxSc/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mecanismul cataclismului a fost că pe atunci între Marmara / ProPontis cu apă sărată şi depresiunea în care se afla Lacul Pontic cu apă dulce exista o creastă de uscat iar deoarece apele Mediteranei creşteau continuu, presiunea asupra fragilei limbi de pământ era tot mai puternică; împinsă de masa Mediteranei, Marmara a devenit o forţă concentrată, ca un stilet lichid - iar ceva trebuia să cedeze şi a cedat (în urma şi a unui cutremur local): începând ca un şuvoi de apă dar ajungând rapid un torent, fără egal în timpurile sale (în vechea Greacă, torentul era numit </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“kharădră”)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, Marea a străpuns bariera şi s-a năpustit asupra uscatului de dincolo de ea. Prin spărtura străjuită azi de Istanbul - acum cel mai mare oraş European / pe fosta parte Tracă, a cărui parte Anatoliană se numeşte Khalkedon / Chalcedon iar a cărui suburbie Insulară în ProPontis / Marea Marmara s-a numit Chalki 40,52 lat. N, 29,05 long. E, acum Insula Heybeli Ada - au trecut până la 42 </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">km<sup>3</sup></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> apă de Mare pe zi.</span></span></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRVObayypHqrwjM6IZsblSZ6Vyo2CWWAcPAW5ScT3DbD7nRWK_xZhePEyWs4tUQNnfyrz5HtyfLMWyOYDIrl1T26TZMEK3-jlxSx-Y_QHBgn5PDFxFvBXf0gpPIel_OtyelOU-Ku-sKrE/s1600/image734.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRVObayypHqrwjM6IZsblSZ6Vyo2CWWAcPAW5ScT3DbD7nRWK_xZhePEyWs4tUQNnfyrz5HtyfLMWyOYDIrl1T26TZMEK3-jlxSx-Y_QHBgn5PDFxFvBXf0gpPIel_OtyelOU-Ku-sKrE/w400-h212/image734.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Inundaţia a modificat regimul climatic al întregii regiuni, norii formaţi ulterior prin evaporare aducând şi ploi torenţiale de proporţii nemaiîntâlnite; vuietul se auzea de la mari depărtări (calculele au indicat că de la peste o sută de km) şi era ceva cumplit, ce nu mai pomenise nimeni, niciodată: nu putea fi - în concepţia acelor oameni - decât pedeapsa Zeilor. Aşezările de pe ţărm, din zonele azi Marine ale Georgiei, Turciei, Bulgariei, României, Ucrainei şi Rusiei, au dispărut sub valuri. Uscatul din jurul marelui Lac fiind jos şi plat (regăsit pe actuala platformă marină, mai extinsă în N), viitura a erodat tot solul superficial, sedimentele şi rocile friabile. Locuitorii surprinşi de înaintarea apelor au fugit spre zone mai înalte, trebuind să parcurgă împreună cu bunurile lor mai de preţ - inclusiv cu materialele de construcţie esenţiale ale colibelor / iurtelor - cel puţin un kilometru pe zi ca să scape / o direcţie de stabilire fiind şi pe Valea Dunării, printre Pelasgii autohtoni (Pelasgii au constituit populaţia Epocii Pietrei din jurul Mării Negre); aportul refugiaţilor de la Marea Neagră între cei din prima Civilizaţie Europeană - centraţi în Banat, care în premieră mondială au practicat metalurgia aurului / în vechime colierul fiind ştiut ca </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ghirdar</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- a fost de catalizare a apariţiei scrierii religioase: o altă premieră mondială. Vechea Civilizaţie Europeană a fost nucleul Pelasgiei / Imperiului Pelasg (denumire preluată de la străvechii Pelasgi, care existau dinaintea Hiperboreilor şi Atlanţilor), cu apogeul ce a durat circa 2 milenii, trasarea Brazdei lui Iorgu - de hotar, numită şi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asa</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / A-sa, respectiv Axa - marcând împărţirea sa şi începutul sfârşitului / în S atunci fiind lansat calendarul vechiului Egipt. În Banat - centrul Imperiului Pelasg,</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> conform poetului Grec Hesiod în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Naşterea zeilor”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - au apărut Anatolieni în mileniul VII î.C., datările vechi fiind confirmate în 2001 şi de Dr. Ion Pachia din Timişoara; profesoara Americană Cynthia Stokes, autoarea în 2008 a cărţii </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoria lumii de la Big Bang până în prezent</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, nota că oamenii nevoiţi să se mute din Bazinul Mării Negre au ajuns în mileniul VI î.C. până în actualele Slovacia şi Irak.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhhZaCvtBQOAi0HOBb5eKrqBhrrr3v-I5ffvKoLCpk_xN-aVEnaoN4KOC9SiKzongT3BT_B2kRGTS7RKKd5vR_cgSs9BJ5c1dw70NPGmL7P6Wcsi0iFH6hhHjjNtycUXcnDxRX3GTRo6c/s1600/image437.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="177" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhhZaCvtBQOAi0HOBb5eKrqBhrrr3v-I5ffvKoLCpk_xN-aVEnaoN4KOC9SiKzongT3BT_B2kRGTS7RKKd5vR_cgSs9BJ5c1dw70NPGmL7P6Wcsi0iFH6hhHjjNtycUXcnDxRX3GTRo6c/w400-h177/image437.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="FR" style="font-size: medium;">Pelasgia</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Echipa exploratorului American Robert Ballard - care a descoperit şi epava Titanicului - a stabilit în 1999 ţărmul Pontic străvechi la 167 metri adâncime: erau acolo plaje, promontorii, praguri de nisip şi cochilii de moluşte care aveau aceleaşi caracteristici privind vârsta şi trecerea de la apa dulce la apa sărată ca şi cele identificate de către universitarii Americani William Ryan şi Walter Pitman în 1993 - când a fost verificată ştiinţific pentru prima oară această ipoteză, în anul 2000 ei fiind medaliați de Universitatea Columbia / SUA pentru cercetarea respectivă în Marea Neagră, ca exemplară în domeniul geologiei marine, datarea specialiştii realizând-o după stratul de tranziţie dintre sedimentele de la dulce la sărat - drept o catastrofă ce a avut proporţii suficient de mari mai ales în mileniul VII î.C., cât să explice viziunile apocaliptice, istorisirea transmiţându-se pe cale orală de la părinţi la copii, ruperea Bosforului fiind consemnată şi în scris de către Antici (un proces similar a fost anterior în Canionul Gibraltarului, când creşterea nivelului Oceanului Atlantic a dus la pătrunderea apelor în cuva Mediteranei); de altfel, arheologii Turci au dezvelit în Istanbulul anului 2008 ruinele din Cornul de Aur ale primei aşezări aflată acolo, ştiută mult ulterior de Traci ca Lygos, datându-i vechimea ca de 8700 ani, adică exact de la crearea Strâmtorii Bosforului.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPOO4Hr1UvPl44SwPu1bRFRKIuw7oZvdX0WzIcYNfeYRiVfpPfN_xuAgNVVx6zFxjFIfikoCPxi5CENLdr5LpoX4RN2sb0RKZ0kzwPCjY68VZuRQwceCK7GqCmQhHPFr4DxXaNRe-BRSIG/s1077/image841.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="786" data-original-width="1077" height="293" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPOO4Hr1UvPl44SwPu1bRFRKIuw7oZvdX0WzIcYNfeYRiVfpPfN_xuAgNVVx6zFxjFIfikoCPxi5CENLdr5LpoX4RN2sb0RKZ0kzwPCjY68VZuRQwceCK7GqCmQhHPFr4DxXaNRe-BRSIG/w400-h293/image841.jpg" width="400" /></a></div></span><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au arătat în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionar de simboluri</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”: “După riturile de consacrare, în jurul coloanei din templul central al capitalei atlante erau săvârşite riturile de purificare (legile erau înscrise pe coloană şi în preajma ei erau rostite legămintele, după cum a scris Platon în ‘Critias’ cu privire la moravurile atlanţilor). Coloanele lui Herakles / Hercule ar fi fost înălţate de erou la sfârşitul călătoriei sale în Africa de Nord (în Antichitate Libia) unde, ajungând la Tarter / azi Tanger, a răpus numeroşi monştri. Una dintre coloane se află în Africa (stânca Ceuta), cealaltă în Europa (stânca Gibraltar). La drept vorbind, ele erau destinate nu atât să marcheze nişte hotare geografice şi să despartă cele 2 continente, cât să micşoreze trecerea dintre ele, cu scopul de a separa mai bine Bazinul Mediteran de Oceanul Atlantic, împiedicând astfel monştrii să treacă prin strâmtoarea Gibraltar. Era vorba de o frontieră de protecţie ce nu trebuia depăşită. Au mai fost semnalate coloane - zise tot ale lui Hercule - în Marea Neagră, etc.: coloana simboliza limita protectoare ce nu trebuia trecută, cea dincolo de care omul nu trebuia să se aventureze pentru că acolo zeul nu-şi mai exercita puterile. Coloanele indicau nişte limite şi - în genere - încadrau porţi: ele marcau trecerea de la o lume la alta”.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6Jo6w29cHiPqF4-MtAZ46WN0gUmSZ98oEgfqCOSc8QCGQSqrATvoHow2vh-_9fxY4x_Bf-KNUfiXe-J8MN94YwqScs-5CAn2ukIiKnPqGmrLOFOm2pa-FTcms1ajbSVECcZopF6cKnRw/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6Jo6w29cHiPqF4-MtAZ46WN0gUmSZ98oEgfqCOSc8QCGQSqrATvoHow2vh-_9fxY4x_Bf-KNUfiXe-J8MN94YwqScs-5CAn2ukIiKnPqGmrLOFOm2pa-FTcms1ajbSVECcZopF6cKnRw/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arheologul Vasile Boroneanţ - preşedintele secţiei de istorie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România - a explicat ce a fost la Gherdap / ulterior “Porţile de Fier”: “În Clisura Dunării erau condiţiile cele mai potrivite pentru producerea unui salt de civilizaţie. Clima era blândă, sub-mediteraneană, mai caldă decât în restul Europei. Curenţii calzi dinspre Marea Neagră şi Mediterană contribuiau şi ei la un climat propice, Orientul Mijlociu era relativ aproape. Dunărea oferea condiţii foarte bune de trai. Încălzirea climei a dus la apariţia de bălţi şi lacuri, existau deci apă dulce, mult peşte, păsări, vegetaţie şi animale din belşug. Alternanţa anotimpurilor a jucat şi ea un rol esenţial în saltul ce s-a produs: oamenii erau obligaţi să se preocupe de adăposturi, îmbrăcăminte, să producă noi tipuri de unelte. Încălzirea climei i-a determinat să renunţe la blănuri şi să treacă la ţesut, să dezvolte noi metode şi noi instrumente. Odată ce s-au aşezat într-un loc şi au început să stocheze rezervele de hrană, au trebuit să se gândească şi la mijloacele de depozitare. Varietatea aceea de situaţii i-a determinat să observe şi să experimenteze permanent. Dar - în acelaşi timp - au ajuns să aibă şi mai mult timp liber, nefiind obligaţi să alerge zilnic după vânat; în acelaşi timp, s-a trecut de la cules la cultivarea plantelor: zona a fost un centru de dinamică istorică, aici se plămădeau zorii civilizaţiei (aici se produceau invenţiile, aici apăreau ideile noi şi se răspândeau spre restul Europei). Schela Cladovei era un fel de capitală a Europei acelor timpuri, în vreme ce vestul şi nordul continentului erau încă populate de vânători şi culegători. Pe Valea Dunării există multe bumeranguri din corn de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerb, vechi de 7000 de ani: primele bumeranguri de acel tip din Europa”. Ghergul / Cerbul gigantic EurAsiatic “Megaloceros Giganteus” - înalt de 2 metri, cu coarne de 3 metri - a dispărut în mileniul VI î.C. (din coarnele sale au fost confecţionate primele bumerange / simbolul Gherga):</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1FKUUcDGubvW7htD04KX54QcbAJzvFetEg-_3mPaiIKUI4yVElw5Ut4TsU6m7ls1iSYdgGhFlQ1N_2Z1S8nfQhqRxjwKfciJamR-eg_UUbSn1NpHQoj7bX3iseVK1vOZ2IUil3hPEtf8/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="158" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1FKUUcDGubvW7htD04KX54QcbAJzvFetEg-_3mPaiIKUI4yVElw5Ut4TsU6m7ls1iSYdgGhFlQ1N_2Z1S8nfQhqRxjwKfciJamR-eg_UUbSn1NpHQoj7bX3iseVK1vOZ2IUil3hPEtf8/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Specialiştii s-au pronunţat asupra dimensiunilor coarnelor cerbului gigantic că acţionau ca un fel de “antene”, reflectând şi amplificând undele sonore - pentru a sesiza pericolele din jur - mărimea lor indicând la împerechere femelei cu cine avea de a face (în paleolitic, pe lângă cerbi, în spaţiul Român erau şi reni, după cum au relevat arheologii). “Legenda cerbului” - evidenţiată la sfârşitul mileniului II ca faimoasă în S României de folclorista Tony Brill - e semnificativă: “Dumnezeu, după ce a făcut toate vietăţile, a orânduit apoi fiecăreia felul de viaţă şi locul unde să-şi ducă traiul. A rânduit ca peştii să trăiască în ape. Păsările să zboare. Şerpii şi alte jivine, în pământ. Urşii, lupii, cerbii şi căprioarele în codri şi aşa a dat fiecăreia locul de trai şi felul de viaţă. Dintre toate animalele care trăiesc în codru, cerbul - mai mândru şi mai încrezut în el - ca mai mare al codrilor şi munţilor. Dumnezeu primi să împlinească dorinţa cerbului, dar îi puse o singură condiţie şi anume: ‘E sigur că va putea să dobândească ascultarea celorlalte dobitoace?!’ Cerbul - mândru - făgădui că da, el se simte în stare să se facă ascultat şi iubit de supuşii săi. Dumnezeu - văzând aşa - a dat binecuvântarea cerbului şi-l trimise să-şi împlinească obligaţia. Cerbul - plin de recunoştinţă - mulţumi lui Dumnezeu, şi-I mai ceru ceva înainte de plecare, cam cu sfială ce-i drept, dar ceru: ‘Doamne, ca să fiu cunoscut de supuşi, dă-mi un semn după care să mă deosebesc de toţi şi să fiu văzut de la depărtare!’ Atotştiutorul propuse cerbului: ‘Să-ţi vopsesc blana în roşu? Să te fac bălţat cu alb şi negru?’ Cerbul nemulţumit: ‘Doamne, cred că mi-ar sta bine cu o coroană mare pe cap, aşa cum se cuvine unei căpetenii peste codrii munţilor’. Dumnezeu spuse: ‘Bine cerbule, fie precum ţi-e voia. Fiindcă ţie nu ţi-am dat coarne - cum am dat boilor şi altor făpturi ale mele - iată, te binecuvântez să porţi pe cap 2 crengi verzi, frumoase şi rămuroase, de gorun, care să-ţi stea falnice’. Şi zicând aşa, înfipse în capul cerbului 2 crengi verzi de gorun. Cerbul mulţumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat şi mărirea în care l-a blagoslovit şi plecă să stăpânească codrii. În clipa când cerbul îşi luă rămas bun de la Făcătorul-Lumii, acela îi aminti să nu-şi uite făgăduinţa. Şi plecând cerbul la datoria lui, întări din nou făgăduiala ce făcuse lui Dumnezeu, că va şti să fie la înălţimea misiunii ce i s-a încredinţat. Dumnezeu - care ştia tot ce are să se întâmple - urmărea cu priviri neîncrezătoare cum falnicul cerb o luă la goană spre împărăţia tainică a codrilor. Cum ajunse la marginea codrului, scoase cerbul un strigăt puternic, ca să adune animalele care trebuiau acum să-i dea ascultare lui, noul voivod al brazilor. Căprioarele, caprele, viezurii, vulpile, începură să se adune, pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit să le fie acum stăpân. Un lup flămând nu voia însă să bage în seamă cele ce spunea cerbul şi în fugă, se îndreptă către o stână din apropiere, pentru a-şi face rost de ceva de ale gurii. Cerbul - se înţelege - căuta să impună ascultare lupului dar lupul, dispreţuindu-l, îi arătă nişte colţi încât a înfiorat de spaimă pe cel care ceruse lui Dumnezeu să fie mai mare peste codrii. Şi dacă cerbul n-o lua la sănătoasa, nu se ştie ce se putea întâmpla. Atunci cerbul înspăimântat - revoltat şi mâniat de obrăznicia lupului - o luă în goană la Dumnezeu, să I se plângă împotriva lupului. Cum îl văzu, Atotputernicul îi zise: ‘Aşa a fost vorba, îngâmfatule? Păi nu eşti cel care te încumetai a te crede vrednic să te faci respectat şi ascultat de toate fiarele codrilor?’ Cerbul - ruşinat - nu putu să răspundă nimic. Înţelesese că Dumnezeu i-a împlinit voia, numai ca să-l convingă de neputinţa lui. Îşi dădu seama acum de proverbul care s-a adeverit că ‘planul de-acasă nu se potriveşte cu cel din târg’. Văzuse că a fost necugetat şi prea mult încrezut în puterile sale, care nu erau deloc după cum îşi închipuise. De aceea, plecă capul ruşinat în faţa Atotştiutorului şi tăcu chitic. Dumnezeu voi să-l pedepsească pe cerb - pentru că s-a încumetat să ceară ceea ce nu i se cuvenea, şi nu merita - însă îl lăsă în pace zicându-i: ‘Să rămâi fălos precum eşti şi fricos, cum nu te credeai! Ramurile verzi şi frumoase ce ţi le-am înfipt ca o coroană pe cap, să se usuce, rămânând numai lemnul lor, ca un semn că ţi-ai pierdut rangul de căpetenie a codrilor’. Şi în adevăr, povestea spune că de atunci a rămas cerbul fălos, dar şi amarnic de fricos; iar acele ramuri uscate de gorun i-au rămas pe cap până azi, în chip de coarne”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCQhwodLaPUQOXcwizl9F5BvNgDrvZ97k44aM6ODiUluoEUC6ik-HTfWai6YqW4jLXsxXhjISHshwHNbtkTYUxJshPIz2ZyGZeR_Tboi0i0kmpRoXm_ZMuiANuKXtqBJ4Di_YMGP8j61gF/s1600/image843.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="245" data-original-width="598" height="163" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCQhwodLaPUQOXcwizl9F5BvNgDrvZ97k44aM6ODiUluoEUC6ik-HTfWai6YqW4jLXsxXhjISHshwHNbtkTYUxJshPIz2ZyGZeR_Tboi0i0kmpRoXm_ZMuiANuKXtqBJ4Di_YMGP8j61gF/s400/image843.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="FR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Căprioara și foca</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dr. Ilin Stancu a publicat în “Poezia obiceiurilor de iarnă” din 1985 o colindă în care un cerb uriaş purta peste ape o “văduviţă” (tânără femeie), ceea ce provoacă gândul la peisajul diluvian din spaţiul Român: “- Lin, mai lin / Cerbe stretin / C-am trei fraţi / La curte daţi / Şi la curte / ‘Nvaţă multe / Câteştrei / Sunt vânători / De şoimei / Asmuţitori / Ei pre tine / Te-or vedea / După mine / Or alerga / Cu şoimeii / Te-or goni / C-ogăreii / Te-or sili / Cu suliţi / Te-or îmboldi / C-ai mei fraţi / De te-or vedea / O să-mi facă / Nuntiţa / Cu sărmană / Carnea ta”. (Colinda continua cu o prezentare - în amănunt - a tot ce se va face din trupul cerbului sacrificat: din oase se va “dulgheri” casa fetei, din piele se va face acoperiş, sângele va deveni zugrăveală, din cap se va găti “praznicul”, din copite se vor face pahare - “să bea boieri mari” - iar “căpăţâna” / craniul “or pune-o-n portiţă”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXBHb-OuC_SPL0Sn-zguchYk21th7LwXQeIqg71T-Sq2YM7NqYnbalbXx73qgKxp4AO-Vhk1wN5PpCg9vH7TucmDqFXlobpyMSx337tK4KEeXON7V3dOOF2ItKNSss33G1xOj-5IZ_coi1/s1600/vvvvv.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="326" data-original-width="684" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXBHb-OuC_SPL0Sn-zguchYk21th7LwXQeIqg71T-Sq2YM7NqYnbalbXx73qgKxp4AO-Vhk1wN5PpCg9vH7TucmDqFXlobpyMSx337tK4KEeXON7V3dOOF2ItKNSss33G1xOj-5IZ_coi1/s400/vvvvv.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="FR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gherdap: așezarea neolitică Lepenski Vir și reconstituirea unei colibe acolo</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Schela Cladovei este cea mai veche aşezare stabilă din Europa, având o “soră” pe malul celălalt al Dunării, acum inundată de Lacul Porţilor de Fier, la Lepenski Vir 44,33 lat. N, 22,01 long. E, în Timoc - la care e de remarcat și numele de străveche așezare “Var”, având “Vir” - aflate în strânsă comunicare, locuitorii de pe cele 2 maluri ale Defileului Dunării / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherdap fiind conştienţi de unitatea lor de limbă şi cultură, acolo până la apariția din Epoca Modernă a Sârbilor trăind în continuitate același popor, anume cel Român (arheologul Bănățean Gheorghe Lazarovici a afirmat că probabil în areal cei vechi se tratau de sănătate și că inscripțiile primitive arătau că reproduceau de fapt ceva mai vechi, anume scrierea Atlantă). Ca exemplu de mediu Românesc, Insulele Poreci - însemnând Slav “bazinale” iar în Română “cu porci” - aflate în aval față de Lepenski Vir au fost în Evul Mediu (în secolul XVI) native haiducului Valah Baba Novac, ajuns general al domnitorului Mihai “Viteazu”: în prezent, Insulele “Porcilor” au ajuns sub apele Lacului de acumulare Porțile de Fier, în dreptul lor pe partea stângă a Fluviului (pe partea dreaptă a Fluviului fiind Lepenski Vir) aflându-se localitatea Bănățeană Svinița - însemnând “carne de porc” - căci acolo era vechea măcelărie / abatorul de porci dar și de alte animale ori de vietăți acvatice; denumirea “Lepenski Vir” - tradusă din Sârbă - ar fi “Lipiciosul Vârtej” din cauza apei învolburate a Fluviului acolo (așa cum era apa brațului dintre cea mai veche localitate din Europa - “sora” Schelei Cladovei - și Insulele dispărute în Epoca Modernă). Este de observat că Svastica - imaginea bumerangului rotitor, realizat din coarne de cerb - a fost un simbol puternic al Epocii Pietrei: semnul stilizat al bumerangului, similar piciorului îndoit al gârgălăului / gruiei, adică al cocostârcului / berzei, a fost utilizat în Banat de prima scriere din lume iar apoi atât hieroglific în vechiul Egipt, cât şi de alfabetul vechi Grec - dar şi de alte scrieri - pentru a marca Gherga (de exemplu, Dr. George Boeree din SUA în studiul său despre originea alfabetului, cercetătorul American David Sacks în 2003 despre istoria alfabetului, ş.a., au remarcat stilizarea bumerangului şi în semnul Fenician “Gimel”, folosit de vechii Greci ca “Gamma”, etc).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt5asOaRT950yBnDhVGAtgrDYeFiXLmBnXqv7eWELVEg4HEuXdy_68es68sHnLqY0UPPBWWgHw8l6h7GDqFMoya0upVNrBH9gETFxMKk1-YxoxnADI5giScvk1eoXPB7Q0XmRTUsA_P5E/s1600/image444.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt5asOaRT950yBnDhVGAtgrDYeFiXLmBnXqv7eWELVEg4HEuXdy_68es68sHnLqY0UPPBWWgHw8l6h7GDqFMoya0upVNrBH9gETFxMKk1-YxoxnADI5giScvk1eoXPB7Q0XmRTUsA_P5E/w400-h256/image444.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Reconstituire Gherdap</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Ştefan Dorondel de la Universitatea Alba Iulia în “Preistoria unui simbol: coloana </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerului” din 1995 a reflectat: “Oamenii din preistorie, înzestraţi cu aceleaşi însuşiri intelectuale ca şi cei din ziua de azi, au încercat să-şi imagineze ‘lumea’ în care trăiau şi forţele ce o conduceau. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Explicaţiile pe care şi le-au formulat erau de ordin mitologic, născându-se astfel marile mituri ale omenirii. Mitul cosmogonic ocupă un rol central în religiile arhaice, ca şi în cele ‘primitive’. Imaginea mitică a susţinerii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului pe coloane este o imagine universal atestată, funcţionalitatea sacră a coloanei fiind şi la populaţiile cele mai arhaice. Arheologii se simt stânjeniţi, atunci când sunt nevoiţi să analizeze fenomenele religioase preistorice, de lipsa ‘dovezilor’ clare; nu rareori se face o eroare fundamentală de metodologie: se analizează fenomenele religioase cu aceleaşi metode ca şi în cazul fenomenelor de cultură materială. Descoperirile arheologice sunt creaţii materiale, scopul unora fiind însă pur religios. Experienţa sacrului cunoscută de omul neolitic nu poate fi sesizată decât prin intermediul a ceea ce spune el despre acea experienţă, adică prin intermediul acelor creaţii materiale; şi pentru că sacrul - aşa cum a dovedit Mircea Eliade - este ireductibil şi inerent fiinţei umane, nu poate fi analizat printr-o singură hermeneutică, ci printr-o cooperare de metode înglobate în ştiinţa religiilor. Metoda esenţială pentru ştiinţa religiilor este comparaţia, prin această metodă completându-se insuficienţa informaţiilor asupra ‘istoriei’ unei credinţe, în cadrul unei societăţi, prin fapte împrumutate de la alte medii şi din alte timpuri. La baza comparatismului stă uniformitatea psihicului uman. Contactele culturale ale zonei carpato-danubiene cu Orientul sunt bine atestate în neolitic, marea axă a Dunării fiind legătura între Orient şi Occident; sunt bine atestate şi legăturile culturale a zonelor dunărene-balcanice cu Egiptul predinastic. Nu se pot aduce în discuţie religiile arhaice fără a descrie câteva din caracteristicile majore ale aşa-numitelor religii primitive: cercetările noi din domeniul psihologiei abisurilor consideră că există în om o reală funcţie mitică; astfel se poate explica existenţa unor mituri asemănătoare la popoarele civilizate ale vechiului Orient şi la populaţiile aflate într-un stadiu primitiv de dezvoltare. Câteva exemple sunt: răspândirea şamanismului, mitul Potopului, mitul susţinerii Cerului pe stâlpi sau coloane, mitul Pământului-mamă şi al Cerului-tată ori legătura fizică dintre Cer şi Pământ, Mircea Eliade ajungând la concluzia că experienţa revelării sacrului este metaculturală. Există diferite expresii ale unei forme de comportament uman universal atestate. Cu alte cuvinte, simbolurile sunt dezvoltări ale unei scheme arhetipale; nu trebuie însă confundat arhetipul cu simbolul: arhetipul e static / fiind ideea, doar simbolul se schimbă / fiind reprezentarea (iar universalitatea arhetipului nu o antrenează obligatoriu şi pe cea a simbolului). În cadrul aceluiaşi arhetip, cel ascensional - al legăturii dintre Pământ şi Cer - simbolurile sunt multiple: copac, stâlp, coloană, scară, etc.; în culturile tradiţionale exista o idee dominantă, aceea că între Pământ şi Cer comunicarea era realizată printr-un mijloc fizic oarecare (munte, liană, columnă, scară, etc). Reprezentarea motivului simbolic al scării este bine atestată în zona carpato-danubiană, încă din paleolitic. În peştera de la Gaura Chindei, în strâmtoarea Pescari, printre alte picturi rupestre, a fost desenată o scăriţă alături de pasăre. În numeroase tradiţii, pasărea reprezenta unul dintre simbolurile ascensiunii. Şamanul, în timp ce urca treptele stâlpului, întindea mâinile - ca o pasăre aripile - şi ajuns în vârf striga: ‘Am atins cerul, sunt nemuritor’. În tradiţia chineză se spune: ‘Pot călători cocorul şi mă pot înălţa deasupra cerurilor’. În numeroase culturi este atestat vastul izomorfism între ascensiune şi pasăre. În cazul desenului din peştera Gaura Chindiei, alăturarea celor 2 simboluri este dovada acelui izomorfism. Acolo (în peştera-sanctuar) sunt şi cele mai vechi reprezentări de brazi din România: Copacul Lumii. Şi în alte arii culturale Copacul Cosmic era asimilat Axei Lumii: cu prilejul sacrificiilor la populaţiile de păstori din Asia Centrală se introducea în iurtă un arbore al cărui vârf ieşea prin deschizătura din partea superioară, susţinând astfel Cerul; rădăcinile erau în Infern, creştea deasupra Pământului şi urca spre Cer, unde locuiau zeii. Legătura Arborelui Vieţii cu Centrul Lumii şi cu concepţiile arhaice cosmogonice este ilustrată la peştera Gaura Chindiei de cercurile desenate în vârfurile brazilor. Cercul - figură geometrică sacră - exprima centrul, pe plan cosmic simbolizând Cerul, în opoziţie cu pătratul ce era simbolul Pământului (redarea brazilor s-a făcut ulterior şi pe ceramica din Banatul neolitic). Strâns legat de simbolul centrului era simbolismul Axei Lumii: construcţia centrului nu se făcea numai în ordinea ‘spaţiului’, ci şi a ‘timpului’; sanctuarul nu era doar centrul Cosmosului, ci şi cadranul indicator al timpului. Omul preistoric, ‘primitiv’, nu putea trăi decât în Cosmos, adică într-un teritoriu creat de supranatural: a ‘cosmiciza’ un teritoriu însemna a-l sanctifica iar locul devenea consacrat când era posibilă de acolo comunicarea cu lumea divină; locul în care se afla copacul sacru sau coloana sacră era considerat centrul lumii, căci în jurul său se desfăşura mitic întreaga activitate terestră. Cultul coloanei sacre este atestat şi în Sanctuarul de la Parţa (din Banat, cel mai vechi din România), ridicat în centrul aşezării la jumătatea axei N-S; coloana - ce nu pare a avea vreun rol arhitectonic - a fost înfiptă în pământ: era din pământ nears, cultul implicând şi totemismul, la coloană fiind ataşate coarne de taur. Cultul coloanei a fost reprezentat grafic şi pe ceramică, fiind transfigurarea unei reprezentări concrete, printr-un sens niciodată abstract; culturile ‘tradiţionale’ exprimau un simbolism foarte riguros, în strânsă legătură cu concepţiile cosmogonice (astfel de imagini au existat în numeroase culturi arhaice, ca ulterior pe sarcofagele egiptene), căci casa, templul, sarcofagul, constituiau pentru populaţiile vechi un micro-cosmos: la egipteni, sarcofagul reprezenta universul iar templul era ca şi cerul, în toate aranjamentele lui. Imagini sau modele de sanctuare (în mintea omului arhaic - ca şi în mintea celui ‘primitiv’ - imaginea unui obiect era de fapt chiar acel obiect, atât imaginea cât şi obiectul având aceleaşi valenţe sacre) erau, în perioada primitivă, numeroasele reprezentări având o origine magică: magia simpatică, prin care obiectele erau reproduse. A reprezenta un obiect era acelaşi lucru cu a-i da viaţă, ca şi când chema un nume”. În concepţia străveche, Axa Lumii unea Pământul cu Cerul, mai exact centrul lumii terestre cu centrul lumii cereşti, fiind calea regală dintre 3 lumi: lumea subterană, lumea terestră şi lumea celestă. Axa Lumii era cordonul ombilical legând Cerul cu Pământul iar cercul era semnul eternei reîntoarceri, al timpului - ce e ciclic - spre deosebire de timpul istoric / linear, punte între ce a fost şi ce va fi; timpul mitic era al repetabilităţii, orientat ritual către origini: un timp al eternei întoarceri la izvoare - la rădăcini - la momentul iniţial al creaţiei, nu întotdeauna retroactiv, ci şi prospectiv, prin cercurile de foc oamenii “ajutând” soarele să renască, alungând tenebrele.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtoUVtDPTstTL1seORq5bqNx05TieJuwf16LVGKivXrW4_5MviUNf4fm4q7ltiD-LnnlfRirZMT8tQTopIqq5wNTWQiFl_DXz6bJd4rlE6jSqnkO0N5ZKIyoeN_Au6L15pW4VngVUjx4A/s1600/image748.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="397" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtoUVtDPTstTL1seORq5bqNx05TieJuwf16LVGKivXrW4_5MviUNf4fm4q7ltiD-LnnlfRirZMT8tQTopIqq5wNTWQiFl_DXz6bJd4rlE6jSqnkO0N5ZKIyoeN_Au6L15pW4VngVUjx4A/w400-h397/image748.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Banat, despre Strâmtoarea Pescari - ce are peştera </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaura Chindiei / judeţul Caraş-Severin, în care lumina soarelui pătrunde abia la chindii / adică spre asfinţit, aşa fiindu-i şi numele - este de ştiut că se află pe Dunăre în amonte de Bănăţeana aşezare Orşova 44,43 lat. N, 22,23 long. E, judeţul Mehedinţi / localitate ce în vechime avea numele de Ursa (judeţul Mehedinţi şi-a primit numele de la Mezii - oamenii din Media / Ţara Magilor - care au fost în anturajul marelui viteaz Hercules, ajunşi acolo împreună cu regele Ghergu, adică Ghergu-res / Hercules, din S Mării Ghergane / Caspice, pentru a păzi Defileul Gherdap, importantă poartă a Imperiului Atlant); între Gaura Chindiei şi Schela Cladovei este Defileul Dunării / Gherdap, de peste o sută de km: cel mai lung defileu din Europa. Axa ce unea cele 3 niveluri cosmice - subteranul, pământul şi cerul - simboliza regenerarea naturii şi reînnoirea timpului; analog a devenit vlăstarul omenesc, prezenţa axială respectivă sacră fiind în toate riturile de trecere primare (inclusiv ultimul din viaţă, de la fiinţă la nefiinţă). Arborele a devenit obiect religios prin “puterea” sa, adică prin ceea ce “manifesta”, căci el repeta prin simpla prezenţă puterea şi prin propria modalitate de a fi regenerarea: ceea ce era - pentru existenţa arhaică - simbolul universului, în istoria omenirii fiind consideraţi sacri “Copacul Lumii / Cosmic”, “Arborele Vieţii” şi “Pomul Cunoaşterii” (structuri diferite între ele, apropierile funcţionale realizându-se între “Copacul Lumii” / “Cosmic” ca bradul şi “Arborele Vieţii” ca gorunul / stejarul, însă “Pomul Cunoaşterii” / ca mărul, simbol al vieţii, dragostei şi fertilităţii în Epoca Pietrei - dar şi părţi ale vegetaţiei ca ierburile / verdeţurile din grădini fiind ştiute ca zarzavaturi - rămânând în netă deosebire, de pildă Biblia în “Facerea” / “Geneza” 2:9 consemnând îngrijorarea divină după ce primii oameni au gustat din mărul “Pomului Cunoaşterii” ca să nu guste şi din curmalele “Arborelui Vieţii”, să nu cumva oamenii să devină nemuritori, ca Zeii; în Orient, curmalul a fost ceea ce în rest era echivalat cu gorunul, din pulberea ghindei căruia şi acum se face un surogat de cafea cu efect la fel de energizant, însă fără cofeină / Biblia în capitolul 3 din “Facerea” consemnând că după ce au gustat din fructul cunoaşterii, primii oamenii au făcut ochii uluiţi). Ochiul - oglinda sufletului - la Homo Sapiens prin bulbucare cel mai des reflectă hipertiroidismul; cei mai mari ochi îi aveau Neandertalii, permiţându-le să vadă bine la mari distanţe şi pe întuneric, însă o porţiune semnificativă a creierului lor era ocupată să prelucreze informaţiile rezultate dintr-o vedere aşa pătrunzătoare (creierul mai mare al Neandertalilor procesa şi relaţiile cu ceilalţi oameni - deveniţi tot mai mulţi - în dauna însă a acumulărilor cognitive, așa cum au studiat Eiluned Pierce de la Universitatea Oxford, Chris Stringer de la “Muzeul de Istorie” din Londra, ş.a.), după ce au conviețuit relativ pașnic pentru mult timp, Homo Sapiens preluând controlul; la Neandertali inclusiv nasul mărit - adaptat la traiul glaciar din preajma calotei polare Nordice - permitea și mirosirea mai performantă ca la Homo Sapiens (în vechile povești Românești apar referințe despre vremurile când existau ființe “fabuloase” - ca Uriași sau zmei - capabili să simtă mirosul oamenilor de la mari depărtări). Interpretarea succintei relatări din “Facerea” / “Geneza” prin fixarea în timpurile pre-diluviene numai la Homo Sapiens e limitată: înainte de Potop, biblic a fost menționată existența - pe lângă cea a oamenilor - și a Uriașilor, de către aceeași primă carte din Vechiul Testament (Uriași numiți de vechii Greci ca Titani și Giganți). Pe de altă parte, știința a numit Neandertal, Cro Magnon și Homo Sapiens ca speciile umane contemporane dinaintea Potopului Pontic (ceea ce confirmă vechile basme Române dar și consemnările scrise ale vechilor Evrei, ale vechilor Greci ori ale altora), întâi prin corcirea dintre tații Neandertal și mamele Homo Sapiens apărând Cro Magnon, la Potop - adică după sfârșitul ultimei glaciațiuni - rămânând doar Homo Sapiens. Știința a anunțat că primii Homo Sapiens au fost negri - apăruți în E African - iar albii ar fi apărut mult ulterior în EurAsia, ca o adaptare la frigul Nordic (în EurAsia pe atunci trăind Neandertal - altă specie umană decât Homo Sapiens - deschisă la culoare, geneticienii dovedind hibridizarea Neandertal - Homo Sapiens, prin compatibilitatea care făcea posibilă existența urmașilor doar prin împreunarea dintre bărbații Neandertal și femeile Homo Sapiens). Așadar, conform surselor tradiționale legendare / mitice, religioase și științifice, Adam - numele său însemnând “argilos” / “roșcat” - era de fapt bărbatul care s-a despărțit de femeia sa Gheia (numită Abis / Apsu de Sumerieni, Lilu / Lilith de vechii Evrei, Gello / Karkhous de vechii Greci, etc.) pentru a se împreuna cu negresa Eva dintre Homo Sapiens, numele ei însemnând “viață”: într-adevăr, perpetuarea umană a avut loc până în prezent prin Homo Sapiens, Uriașii pre-diluvieni dispărând (de altfel, prima crimă a omenirii fiind și consemnată biblic, sub forma că primul născut Cain - care s-a sedentarizat “la răsărit de Eden” / adică la Est de Rai - și-a omorât fratele nomad Abel; pe de altă parte, îngerii Gregori - fiii Gheii și ai Domnului - după ultimele manifestări sexuate cu pământenele înaintea Potopului, post-diluvian au rămas doar în “Lumea de Dincolo” / în “Lumea Cealaltă”, dintre ei fiind atestat ca activ, inclusiv ulterior, mai ales îngerul Gavriil / Gabriel, drept mesagerul luminosului / strălucitorului Domn). Se poate observa că Vechea Civilizație Europeană - continuatoarea directă a Civilizației Atlante - a fost cea rămasă în același loc, centrată pe Gherdap (având ca protagoniști stră-Românii = “Oamenii Raiului”), la răsărit / respectiv la E de Eden / Rai ajungând cei profund emoționați de schimbarea bruscă a habitatului obișnuit, cei mai expansivi ajungând până în N Indiei / Gyagar, unde au dezvoltat prima Civilizație post-diluviană independentă din lume: acolo - în Bazinul Ghaggar - mediul terestru ud oarecum reda fostele condiții Atlante; cei rămași în spațiul stră-Român / și în jur s-au nevoit în noile condiții neolitice dar totodată au perpetuat “vârful” omenirii pe următoarele milenii, zona rămânând cea mai dezvoltată a globului până spre sfârșitul Epocii Pietrei (cu ecouri până în Epoca Modernă, Europa rămânând știută universal ca “Lumea Veche” sau “Vechiul continent”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMAuckzdnLAHMUCOViXYrPJ1Wkv-GPjaMHP3UwwabJ9oZdWNfU1bGUkyokvN4h_DFU3LoQwxc2uTcWVI51inRXSv1Kk1LhEu8_UVhQ0PvqNf5eoiWzKMu9Es3E65Wub60ZB4j23xw6CSjS/s1600/image1498.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="416" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMAuckzdnLAHMUCOViXYrPJ1Wkv-GPjaMHP3UwwabJ9oZdWNfU1bGUkyokvN4h_DFU3LoQwxc2uTcWVI51inRXSv1Kk1LhEu8_UVhQ0PvqNf5eoiWzKMu9Es3E65Wub60ZB4j23xw6CSjS/w400-h191/image1498.png" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Migrarea masculină</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Francezii Alain Gheerbrant şi Jean Chevalier au scris în “Dicţionar de simboluri” despre biblicul Cain (care - din perspectivă păgână - provenea dintre descendenții lui Anax / Poseidon): “Potrivit </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Facerii’, Cain a fost primul om născut din bărbat şi femeie, primul agricultor, primul sacrificator - a cărui ofrandă însă n-a fost primită de Dumnezeu - primul ucigaş; el a dezvăluit faţa morţii, căci - până la săvârşirea fratricidului - nimeni nu ştia cum arăta un om mort. Cain a fost primul rătăcitor care a cutreierat lumea în căutarea unui pământ roditor şi primul care a construit un oraş. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">El a fost - de asemenea - primul om însemnat de Dumnezeu, pentru ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare; era primul om care ‘s-a dus de la faţa lui Dumnezeu’ şi a călătorit la nesfârşit spre răsărit. Aventura lui Cain - de o măreţie fără seamăn - a fost cea a omului lăsat singur, care şi-a asumat toate riscurile existenţei şi toate consecinţele actelor sale. Cain a fost simbolul responsabilităţii umane. Numele lui însemna ‘posesie’: mama lui l-a numit Cain pentru că era prima ‘dobândire de om’, prima naştere a unui om. Cât despre lucrurile peste care el visa să se înstăpânească, acelea erau pământul şi - mai întâi de toate - propria fiinţă, care să-i permită să pună stăpânire pe tot restul. Dacă am vrea să găsim un corespondent în tradiţia greacă, ne-am gândi la mitul lui Prometeu, care a voit să cucerească o putere divină pentru omenire, s-o elibereze de o dependenţă totală oferindu-i focul, principiu al tuturor schimbărilor viitoare, fie el flacără a spiritului sau a materiei; ca şi Prometeu, Cain simboliza omul care şi-a revendicat partea sa în opera de creaţie”. Este de remarcat că scânteile aruncate prin arderea crenguţelor bradului erau “artificiile” plăcute ochilor și minților primitivilor, care evident îşi ofereau aşa spectacole (multe dintre vetrele găsite nu foloseau încălzirii, ci efectelor dramatice produse de flăcări / mai ales în ceea ce era “Focul Viu”; în timpul practicilor ritualice - oricum purtând blănuri - oamenii Epocii Pietrei nu doreau să se încingă mai mult, îndeosebi dacă dansau ori se drogau, etc.: nu făceau focurile doar ca să transpire - când erau obişnuiţi cu climatul - ci eventual pentru ospeţe şi lumină).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZe7UNXwKmzL681LyDCmDJSzrqcwTh0RCFUS_8_NplTg5D65pERoWVtYzvoBKoSC0J7yL5SW_JTKXu_fNCjiJgVjB3doIohThjAXp_INLX3DGwRuLjMaa_sygIKjT2vKZVv-khWK50roo/s1600/image750.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZe7UNXwKmzL681LyDCmDJSzrqcwTh0RCFUS_8_NplTg5D65pERoWVtYzvoBKoSC0J7yL5SW_JTKXu_fNCjiJgVjB3doIohThjAXp_INLX3DGwRuLjMaa_sygIKjT2vKZVv-khWK50roo/w282-h400/image750.jpg" width="282" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Brad argintiu</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">De la început a avut mare temei expresia despre frăţia dintre Român şi codru (până la sfârşitul mileniului II, spaţiul Român s-a menţinut printre cele mai împădurite din Europa); vechii Greci îşi făceau catargele corăbiilor din brad - având lemnul uşor şi moale - copacul fiind închinat Zeului Poseidon (“Posesorul Edenului” / Raiului). În stră-Română, asemănător cu “Dună-Rhea” / Dunărea a apărut “pădurea” / “pă-Du-Rhea”: sacrul codru - ca de exemplu cu denumirea Hercinică pe Valea Dunării - era al sacrei (“pă”) Zeiţe (“Du”) Rhea, cu patronarea de către ea şi populat de cei care credeau în ea; Pădurea Hercinică a fost cel mai mare codru al Europei (iar filozoful Platon a consemnat că anterior - în Imperiul Atlant - era un uriaş codru, apropiat mai degrabă de taiga decât de junglă, căci Hiperboreii erau desigur Nordici, nu din alte direcţii cardinale). Taigaua - începând din Siberia / Asia - era dominată de brad iar uriaşul Codru Hercinic din Europa era dominat de stejar / gorun; cu ambele specii pomicole (ale principalelor păduri din paleoliticul EurAsiatic) Gherga a avut puternice conexiuni: prin bradul (emblematic de pildă la Crăciun ca împodobit / stejarul fiind ars) mai “ceresc” şi gorunul (emblematic de pildă onomastic) mai “pământean”, se denotă inclusiv cele 2 silabe unite în Gherga / Gher-Ga = Cer-Pământ; din mare vechime, a fost observată predilecţia fulgerelor pentru stejar / gorun, fenomen interpretat ca o atenţie divină deosebită pentru acela. Cercetătoarea Luiza Barcan a studiat în 2008 “Relația om-arbore în cultura orală tradițională”: “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aproape toate genurile crea</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">iei orale tradi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ionale abund</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în imagini </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i simboluri ale lemnului. Desigur, prezen</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">a acestora nu este deloc întâmpl</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">toare. Aprofundând textele de factur</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">oral</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ale liricii ori ale epicii tradi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ionale române</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ti, descoperim la tot pasul lemnul sau arborele, în diferite ipostaze, ca motive ordonatoare ale vie</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii, ale universului, ale micro </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i macrocosmosului, ca punte de leg</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">tur</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">între p</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">mânt </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i cer.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Rela</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia - organic</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">am putea spune, f</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">r</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">team</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de a gre</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i - dintre om </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i lemn ca materie vie, dintre om </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i arborele ce-i dubleaz</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">existen</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">a, este reflectat</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în imagini literare de o inegalabil</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">frumuse</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">e </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i profunzime, izvorâte din rosturile spirituale ce guvernau lumea tradi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ional</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Inventarierea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i studierea comparat</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a acestora ar contribui, credem, la consolidarea unei perspective contemporane asupra ansamblului de mentalit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i tradi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ionale legate de rela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia om-lemn, om-arbore. De altfel, leg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tura organic</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dintre fiin</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a uman</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i lemn ca materie primordial</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">se reg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">se</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">te nu doar în crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia oral</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ci </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i în m</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rturiile me</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">terilor populari, s</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">direa, recoltarea </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i prelucrarea arborilor fiind înso</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ite de ritualuri bine consolidate </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i respectate cu religiozitate de-a lungul veacurilor. Mai mult decât atât, lemnul copacilor ori copacii ca atare sunt pe rând substitute ale omului sau înso</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">itori ai acestuia în ritualurile de trecere, a</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a cum relev</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nenum</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rate m</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rturii literare orale de larg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">circula</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie. În numeroase texte de factur</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oral</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, dar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i în ritualurile tradi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ionale, întâlnim pe de o parte motivul lemnului în starea lui natural</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, respectiv arborii de felurite esen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">e, mul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i fructiferi (m</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rul, p</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rul, alunul etc.), dar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i arbori specifici p</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">durilor din spa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iul nostru geografic (bradul, teiul, plopul, salcia, etc.), fiecare dintre ei având o func</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iune practic</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">precis</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i înso</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">indu-l pe om în ciclul vie</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii. Pe de alt</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">parte, lemnul este valorificat artistic în cel pu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">in 3 ipostaze culturale: mitic</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ritual</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i poetic</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. F</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">r</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">îndoial</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, sursa cea mai important</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, atât a prezen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ei lemnului ca motiv în literatura tradi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ional</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, cât </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i a ansamblului de mentalit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i legate de rela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia om/lemn, o constituie textele sacre ale principalelor doctrine religioase cunoscute în ansamblul lor sau doar fragmentar în zilele noastre. De aceea, punerea în valoare a surselor culte, în m</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sura posibilit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii identific</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rii lor, credem c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ar aduce necesare clarific</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ri ale prezen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ei motivului lemnului în crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia oral</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din spa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iul românesc. În prima versiune a textului Bibliei de la Bucure</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ti, de la 1688, se cuvine a observa c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">pretutindeni în Genez</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cuvântul pom, pe care-l întâlnim în versiunile mai recente, apare</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ca lemn. Mai precis, în versiunile mai noi, cuvântul lemn, desemnând una dintre primele</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">forme ale Crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iei lui Dumnezeu, este înlocuit prin pom, de unde </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i identitatea lemn-pom sau lemn-arbore manifestat</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în oricare dintre textele de circula</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie oral</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În mod obi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">nuit, consider</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">m lemnul a fi un material a c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rui existen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">depinde în mod direct de arborii din care este el debitat </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i prelucrat. În viziune</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tradi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ional</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, îns</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, lemnul este un material primordial, rela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia dintre lemn </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arbore fiind echivalent</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cu cea dintre esen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a unui lucru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i aparen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a sub care se</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">prezint</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sim</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">urilor acel lucru. Filozofii greci ai Antichit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii considerau lemnul a fi materia prim</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">prin excelen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Lemnul apare ca material înc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rcat cu conota</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii fiin</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iale înc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de la Facerea Lumii, a</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a cum ne-o relev</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în câteva versete de o importan</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">major</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, însu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i textul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Genezei</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Vechiul Testament. Iat</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">primul moment al existen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ei arborelui: dup</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">apari</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia Luminii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i desp</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">r</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">irea ei de întuneric, dup</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">separarea apelor de uscat, în cea de a treia zi a Crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iei, Dumnezeu scoate din p</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mânt iarba </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i arborii: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Şi a spus Dumnezeu: Să rodească pământul iarbă verde, care</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> să semene sămânţă după felu-i şi asemănarea-i şi pom roditor purtător de fruct, a cărui sămânţă să fie cuprinsă într-însul, după felu-i pe pământ. Şi s-a făcut aşa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. A doua notare a prezen</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ei arborelui se leag</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">strâns de ziua a </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">asea a Crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iei, când Dumnezeu face om dup</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">chipul Lui: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Şi Dumnezeu a spus: Iată</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> v-am dat toată iarba purtătoare de sămânţă de semănat, care se află pe întreg pământul, şi tot pomul care are în el fruct cu sămânţă de semănat, ca să vă fie spre mâncare</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În capitolul 2 al Genezei, în gr</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dina raiului, se definitiveaz</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">leg</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tura om primordial - arbore: Şi a făcut Dumnezeu să răsară din pământ pomi frumoşi la vedere şi cu roade bune de mâncat, şi pomul vieţii în mijlocul raiului, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(versetul 9), apoi: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Şi i-a</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam spunându-i: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci; în ziua când vei mânca din el, de moarte vei muri</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(versetele 16-17). Cum prea bine </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tim, ispitit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arpe, Eva a mu</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">at </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din fructul pomului interzis </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i l-a ispitit la rându-i pe Adam s</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">guste din acel fruct, dobândindu-</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i astfel amândoi con</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">tiin</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a nudit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ii, izgonirea din rai </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i, în final, moartea. Nu doar în Vechiul Testament întâlnim aceast</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">rela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie organic</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, aduc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">toare de via</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">sau prevestitoare de moarte, între om </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i lemn. Ea apare în toate culturile, înc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din cele mai vechi timpuri. În crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia româneasc</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oral</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, paradigma lemnului cunoa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">te o mare bog</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ăţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie, iar lemnul este </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">carnea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i spiritul arborelui deopotriv</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Nicicând aceast</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">materie nu e lipsit</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de via</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, nici m</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">car când, din ra</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iuni practice ori ritualice, arborele e t</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iat. Rela</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia inseparabil</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">om-arbore se stabile</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">te la toate nivelurile, de la cel pragmatic la cel simbolic. E demult un loc comun afirma</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ia c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">românul e frate cu codrul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, dar nu ni se pare deloc de neluat în seam</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">faptul c</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, tr</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ind într-o civiliza</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie a lemnului, din cele mai vechi timpuri, tr</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">itorii în spa</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iul carpatin au valorificat aceast</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">materie în toate felurile cu putin</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Omul premodern a tr</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">it, de voie-de nevoie, în comuniune cu natura </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i, implicit, cu p</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">durea care i-a fost ad</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">post, surs</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de trai, prilej de medita</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ş</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">i de crea</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ţ</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ie”.</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmKKBsZMBZzYDnc6r2llmxGHTi9NchxFzFAkF7zWQkfHBrvSYJ7wlmXg9ttDt_U1ipDMS0Ijcud0i6z8LpZkEUyecXAk6IItGncLr2hcF8ybUBd1EeH884yl1DpxpBZMkz_wxYQN1mF7E/s1600/image970.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmKKBsZMBZzYDnc6r2llmxGHTi9NchxFzFAkF7zWQkfHBrvSYJ7wlmXg9ttDt_U1ipDMS0Ijcud0i6z8LpZkEUyecXAk6IItGncLr2hcF8ybUBd1EeH884yl1DpxpBZMkz_wxYQN1mF7E/w400-h298/image970.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Taigaua azi</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Ilie Tudor a scris: “Bradul a fost considerat în obiceiurile de pe tot cuprinsul României un veritabil pod - o punte - între pământ şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cer; prin apropierea de el - ca de un adevărat mijlocitor pentru oameni în faţa divinului - era ajutată eliberarea emoţională, fiind susţinut astfel postul, rugăciunea sau orice apel către divin. Stejarul era un adevărat simbol al longevităţii şi al forţei interioare, fiind considerat dintotdeauna rege printre arbori: are trunchi şi coroană masive, extrem de puternice, în pământ dezvoltând rădăcini impresionante, rivalizând cu cele ale ramurilor întinse spre cer; s-a observat statistic faptul că persoanele care trăiesc chiar şi în preajma unui singur stejar secular sunt mai longevive şi mai puţin predispuse la îmbolnăviri, secretul fiind extraordinara energie a arborelui, ce ajută înlocuirea emoţiilor negative cu cele sănătoase, cum ar fi cele de calm, demnitate şi generozitate”. În cartea “Sub semnul Pământului Mamă” din 2013, Dr. Adrian Poruciuc a scris: “În ce priveşte funcţia rituală a motivului potopului marin, e de amintit că în unele dintre cele mai arhaice bocete şi / sau cântece funerare româneşti se vorbeşte de ‘marea fără nume’ care reprezintă hotarul dintre lumea aceasta (‘lumea albă’) şi lumea cealaltă (‘lumea neagră’): comunicarea dintre cele 2 lumi se făcea pur şi simplu printr-o poartă de la ‘capul pământului’, poartă prin care se trecea din ‘lumea albă’ în ‘lumea neagră’ (numită şi ‘lumea zmeilor’, după cum a scris în 1988 cercetătorul Sandu Cristea din Timoc, stabilit la Timişoara). Un fragment ilustrativ e oferit de un cântec funerar ‘despre brad’ din Banat (cules de academicianul Simion Florea): ‘Vine marea, vine / Ce-aduce cu sine? / Miluri / Şi cămiluri / Brazi din rădăcini / Ruga, mi se ruga / Tânăra Măriuţa / - Brade / Fi-mi-ai frate! / Întinde-ţi, întinde / Tu trupina ta / Să trec peste ea!’ Mulţi intelectuali entuziaşti - dintre cei pasionaţi de cultura tradiţională - au avut tendinţa de a interpreta producţiile folclorice româneşti (păstrate din generaţie în generaţie de ţărani analfabeţi) în lumina mitologiei clasice. Pe acea linie, în marea învolburată din texte intelectualii respectivi vedeau un clasic ‘Okeanos’ grecesc (închipuit ca un râu ce înconjura pământul, dincolo de el zăcând cealaltă lume). Totuşi, destul de multe argumente vin în sprijinul ideii că materia ritual-cultual-mitică păstrată (oricât de imperfect) în cântece rituale româneşti vine din vremuri cu mult anterioare celor mai timpurii forme de civilizaţie grecească propriu-zisă. Consider că textele sunt suficient de ‘neaoşe’ (în substanţă şi în coloratură) pentru a nu fi percepute ca efecte ale vreunor influenţe străine sau ca simple proiecţii arhetipale care s-ar fi putut produce oriunde în lume. Că asemenea texte au o sferă de referinţă direct legată de preistoria (şi chiar de geologia) Europei sud-estice este o idee care îşi găseşte sprijin şi într-un alt ciclu de cântece rituale româneşti (tot cu fundal marin): ‘păcurarul şi marea’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Banat şi Ardeal au fost culese cântece funerare, foarte lungi, care conţin un dialog între sufletul răposatului şi bradul de pe cealaltă lume. Sufletul, aflat în pericol de a fi înecat de valurile învolburate ale mării ‘ce lumea-mi desparte’ roagă bradul să-şi aplece vârful sau crengile şi să devină astfel o punte către cealaltă lume. După ce bradul refuză, sufletul se vede obligat să menţioneze că a lăsat acasă familia, care ar putea veni să taie bradul şi să facă din el o punte. Abia la această ‘ameninţare’ bradul se apleacă, astfel că sufletul poate trece ‘marea fără nume’ către lumea cealaltă (sau către rai). În variante, e menţionată şi o serie de ‘vămi’ prin care sufletul trebuie să treacă după traversarea mării. Abia după acele vămi se ajunge la bifurcarea drumului şi la alegerea rutei ‘de pe mâna dreaptă’.” (Labirintul fiind un motiv frecvent în străvechile menţiuni: era legat de cotloanele peşterilor, de multitudinea canalelor mlaştinilor, de intestinele animalelor vânate, de misterele primelor aşezăminte religioase plasate în aer liber, de grădinile mai elaborate, reprodus de paşii dansaţi, etc). Înaintea existenţei creştinilor (care după solstiţiul de iarnă celebrează Crăciunul cu brad împodobit, vechiul verb Românesc pentru “a împodobi” / “a dichisi” fiind “a corcodi”), Romanul Pliniu în “Istoria naturii” 16:10 a scris: “Bradului îi place munţii şi frigul, este arbore de moarte şi se pune la poartă, ca semn de doliu”. (Inclusiv în prezent, bradul e pom pentru Crăciun iar nu pom pentru Iisus / a cărui naștere creștinii o celebrează de Crăciun).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmSqs4YrQDnFOdQlCKXdRI1wZqNzR4f1OJqemkdeznDGvW0DEnM8Tr8LfS9rFlfx2S3NL6O7wMHkUxEjMsJU9lqzeBB5a9eno4p2IYJ48Y8YxZmuAmh1vLWoFkkEfhXfM2lKUx_OEtPogG/s1600/12.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="430" data-original-width="908" height="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmSqs4YrQDnFOdQlCKXdRI1wZqNzR4f1OJqemkdeznDGvW0DEnM8Tr8LfS9rFlfx2S3NL6O7wMHkUxEjMsJU9lqzeBB5a9eno4p2IYJ48Y8YxZmuAmh1vLWoFkkEfhXfM2lKUx_OEtPogG/s400/12.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Încă din Epoca Pietrei / pre-diluvian (în “Era de Aur”), fiul Cerului / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ur-An” era “Sat-Uran” / Timpul, numit de Români Crăciun / “Crăci-Un”, de vechii Greci “Cr-On” / Cronos, etc.; autori vechi ca Mnaseas, Laerţiu, Hesychius, ş.a. l-au numit pe Saturn / “Sat-Uran” (Crăciun la vechii Români / Cronos la vechii Greci) ca Zalmoxe / “Zal-moxe”: “Zeul-moş” era Moş Crăciun / “Crăci-Un” (consonantic, Crăciun - prin tripleta de consoane CRC - era forma populară veche Română pentru Gherga, având tripleta consonantică GRG). Concret, Timpul (Cronos / “Cr-On”) s-a născut de ziua lui Moş Crăciun, în 25 XII - fiind “Zeul-moş” / Zalmoxe - şi renăştea anual odată cu celebrarea naşterii sufletistei Circe / Mume Ghirga (Baba / “Ba-Ba”), în 1 III, înviat ca An Nou, după ce butucii săi au ars toată iarna pentru întreţinerea vieţii, cenuşa acelora fiind leac bun de deochi; ambii - Crăciun şi Circe, adică Moşul Cronos şi Baba Ghirga / Kirke - nu erau bătrâni, ci erau “din vechime”, el solar / ceresc (ca Zalmoxe = Zal-moxe, adică Zeu Vechi) şi ea pământeană (ca Marea Zeiţă): în 25 Decembrie - la 3 zile după solstiţiul de iarnă, când noaptea a fost cea mai lungă şi ziua cea mai scurtă - deja durata mărită a zilei, luminată de soare, devine vizibilă, ceea ce în marele trecut echivala cu moartea întunericului şi naşterea Cerului Tată luminos, valabilă inclusiv pentru Timpul Fiu “clonat” / avatar, căci “Tatăl şi Fiul sunt Unul” (un enunţ străvechi, pre-creştin pentru ceea ce s-a fixat cu genericul An, jertfele umane ale părinţilor sau pruncilor pentru aşa ceva fiind obişnuite pe atunci, în cadrul unor ceremonii elaborate, vizând cele mai puternice aspecte, moartea şi viaţa, marele şi micul, Cerul şi Glia / Pământul).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi-FNgyMDj38Qxlu9I36IEdFHqWXCy90MN1vnPX8F0HanS3n5jFzzJD0JIH2mMhw_uZC_bsVhPGo8gFJFJryX9lMpJg-iougwhMKrgEIEC2BmlkjHlG161yIME9aACaaKuFVS3poGaeD8/s1600/image972.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi-FNgyMDj38Qxlu9I36IEdFHqWXCy90MN1vnPX8F0HanS3n5jFzzJD0JIH2mMhw_uZC_bsVhPGo8gFJFJryX9lMpJg-iougwhMKrgEIEC2BmlkjHlG161yIME9aACaaKuFVS3poGaeD8/w300-h400/image972.jpg" width="300" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cu denumirea de “Dulcele Crăciunului” a fost mereu ştiută perioada de după Crăciun, până primăvara (în timp, cu diverse momente de încheiere: la Mărţişor, la echinocţiul de primăvară - adică la egalitatea zilei cu noaptea - sau la Paşti). Dulcele Crăciunului mereu a fost intervalul de timp fără interdicţii alimentare, liber pentru orice distracţii, marcat de culorile roşu-alb (preferatele Marii Mame Circe / Ghirghe), atât la sărbătoarea Crăciunului, cât şi la sărbătoarea Mărţişorului. Culorile respective erau cele caracterizând lumile, adică a călduroasei Mari Mame, de aici (purpuriul sângelui = vehiculul vieţii) şi a strălucitoarei / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitoarei </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">lumi patronată de răcorosul ei partener, de dincolo: alb sau auriu. Zeul An era “adormit” în timpul iernii (între Crăciun şi Mărţişor) şi se trezea în primăvară; în cartea “Zei, eroi, personaje” din 1971, savantul A/Român Gheorghe Muşu a scris: “Zeii vegetaţiei puteau apărea şi sub forma de bătrân, exprimând astfel încetinirea ritmului naturii şi pieirea ei, formă bine cunoscută în Europa şi în celelalte continente. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ea va fi existat şi la noi în figurări ca aceea a lui Moş Crăciun, deşi respectivul aparţine ciclului solar. Dar reprezentarea care trăieşte încă şi astăzi metaforic în înfăţişarea anului nou ca un copil presupune şi aspectul complimentar a vechiului, bătrânului an”. Încă din Epoca Pietrei existau marile sărbători Crăciun, Mărţişor, Paşti, toate marcate de culoarea roşie (favorita Pământului); favoritul Cerului era albastrul / azuriul: culoarea Zeului </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ur-An” / Muntean.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj27yMlYhvAl2RlMmU1C5jELh1oalj2497S03GJww7CSWp9m1CEc6h1GD3imrKwhdOEM4cCrNhB7dVL8O9SolPiCFYIJfyH9yzbiXib_VXoKZTnMsZ9drYVtXSgdsta87iL-DxmCWAx92w/s1600/image974.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj27yMlYhvAl2RlMmU1C5jELh1oalj2497S03GJww7CSWp9m1CEc6h1GD3imrKwhdOEM4cCrNhB7dVL8O9SolPiCFYIJfyH9yzbiXib_VXoKZTnMsZ9drYVtXSgdsta87iL-DxmCWAx92w/w400-h250/image974.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de remarcat că încă la vechii Români ajunul solstiţiului de iarnă era Ignat = “ziua focului” / 20 XII iar după solstiţiul de iarnă - 21/22 XII - sărbătoarea îmbrăca haina mitică, fiind pentru patronul său, Moş Crăciun aşteptat de colindători purtând măşti de cornute (Capră ori Turcă, adică vită), în 25 XII: era mobilizarea pentru susţinerea bătrânului soare, spre a-i da noi puteri (peste acel moment de sărbătoare a lui Crăciun / Cronos, din mileniul I creştinii suprapunând naşterea lui Christos, deoarece biblic asemenea important reper despre Iisus n-a fost indicat deloc exact iar străvechea ceremonie păgână era mult prea puternică pentru a fi ignorată). În “Originea cuvântului Crăciun” din 2001, cercetătorul Român Gabriel Gheorghe a scris: “Aproape în totalitate cuvintele din lexicul de bază al limbii române ţărăneşti nu au origine cunoscută. Crăciunul în sensul de creaţie, semnificând un început, ca zi de naştere a lui Christos şi implicit al unei noi ere - creştine - dar în acelaşi timp şi prima zi a anului, sunt toate afirmaţii false. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Propunerea ca anii să se numere de la naşterea lui Christos a aparţinut dobrogeanului Dionisie cel Semerit - sau Dionisie Românul - propunere acceptată în 527. Pentru a intra în graţiile mulţimii - pentru a se putea răspândi - biserica creştină a fost nevoită să facă concesii; că lucrurile s-au petrecut astfel rezultă şi din următoarea relatare (de Adolphe Bitard, în 1922): ‘Când Sf. Augustin în 596 a fost trimis în Anglia, de papa Grigore cel Mare, pentru a propovădui Evanghelia, a primit sfaturi anume de a respecta tradiţiile popoarelor la care merge să le convertească, de a le potrivi în caz de nevoie cu ceremoniile creştinilor în aşa mod încât să facă în curând un mijloc de convingere şi într-un chip oarecare să găsească cele mai bune părţi din riturile speciale ale sărbătorilor solstiţiului de iarnă în folosul aceleia a Naşterii Domnului’. ‘Dicţionarul Academiei Române’ din 1940 a indicat: ‘Moş Crăciun era stăpânul păstorilor şi staulului unde s-a născut Mântuitorul’. Că sărbătoarea instituită de creştinism la 25 decembrie este exclusiv o sărbătoare a Naşterii reiese şi din numele sărbătorii: în latină Natalis, în italiană Natale, în franceză Nativite / Noel, în spaniolă Natividad / Navidad, în portugheză Natal, etc. Înainte de creştini, naşterea Soarelui nebiruit (‘Sol invictus’ în latină) era sărbătorită la 25 decembrie, de la care zilele încep să crească; în ritualul sărbătorii, la miezul nopţii, credincioşii ieşeau şi strigau: ‘Fecioara a născut, lumina creşte!’ Pe de altă parte, Cultul lui Mithra (fundamentul creştinismului fiind similar aceluia), răspândit din Mesopotamia şi nordul african până în vestul european - reprezentând duhul luminii, al adevărului şi al bunei credinţe - prăznuia naşterea lui Mithra la 25 XII, când Vechea Lume sărbătorea creşterea luminii, ce biruia forţele întunericului. În cinstea lui Deus Daciae - o foarte veche zeitate agricolă - inclusiv în vechea Romă până la 25 decembrie se sărbătorea Saturnalia. În toate cazurile e vorba de zeităţi care mor şi apoi se nasc. Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost instituită deliberat, cu scopul precis de a şterge din mintea credincioşilor, prin suprapunere, prăznuirea unor sărbători cu acelaşi conţinut - mai vechi - dedicate lui Sol invictus / Helios, lui Mithra ori lui Saturn, pentru câştigarea de aderenţi; ea a apărut ca o măsură politică, de mare importanţă pentru răspândirea creştinismului, însă fără legătură cu Crăciunul - prăznuit de români - una din mărcile de străvechime ale Neamului Românesc. În legătură cu Crăciunul, poporul nostru a creat expresii populare: ‘Crăciunul sătul / Paştile fudul’, ‘A intra în lemne de Crăciun’, etc. Crăciunul - ca şi Drăgaica, Mărţişorul, etc. - e o sărbătoare românească şi numai românească. Însuşi compozitorul Bartok Bela a scris: ‘Materialul muzical românesc privitor la cântecele de Crăciun este incomparabil mai bogat decât al tuturor popoarelor vecine’. Numai românii au în mitologia lor un Moş Crăciun, o divinitate străveche. Moş Crăciun este foarte probabil o reprezentare folclorică a lui Saturn cel Bătrân. Macrobiu a scris: ‘Saturnaliile au precedat cu multe secole fundarea Romei’. În Era de Aur, Moş Crăciun aducea daruri, oferea oamenilor un trai uşor, fericit, fără griji, ceea ce l-a făcut celebru. În viziunea populară, cea mai evidentă notă este străvechimea lui Moş Crăciun, exprimată prin adjectivul ‘bătrân’ şi ‘sfânt’: ‘Şezi Crăciun sfânt bătrân şi ridică pe Sion’ / Si-On, ‘E ziua lui Crăciun, lui Moş Crăciun cel bătrân’, etc. Crăciun era sărbătoarea crăcilor de aur. Asocierile mentale ale omului din zorii societăţii umane erau simple, directe, uşor de reţinut prin transmisia orală, scrisul neexistând sau nefiind în uz curent. Sărbătoarea crăcilor de aur se regăseşte în multe zone din Europa, însă numai în spaţiul de formare al popoarelor europene şi-a păstrat numele său primitiv. Ce crăci au putut determina stabilirea uneia din cele mai vechi, mai importante, mai pitoreşti, mai bogate în obiceiuri populare sărbători ale anului? Este vorba de crăcile sacre, având puteri magice, strict necesare vieţii oamenilor şi animalelor, aşa-numitele crăci de aur cunoscute în etnografie sub titulatura generică ‘creanga de aur’. Crăcilor de aur li se atribuiau puteri ca deschiderea porţilor infernului şi asigurarea ieşirii - viu şi nevătămat - din împărăţia subpământeană, ofereau protecţie eficace împotriva vrăjitoriei, asigurau succes la vânătoare, se purtau ca talismane în lupte, descopereau comorile îngropate, etc. Druizii - sacerdoţii celţi - credeau că nimic nu este mai sacru decât stejarul / gorunul pe care creşte vâscul, planta sacră, capabilă să vindece bolile, având virtuţi magice; vâscul medicinal - ce creşte în spaţiul carpatic - este verde şi peste iarnă. În spaţiul primordial al Europei - cel carpatic - acoperit în vechime majoritar de codri, cu ierni grele şi lungi, datorită lipsei fructelor şi legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută (iar în absenţa din alimentaţie a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut); în acele situaţii, unii recoltau crăci de vâsc şi le duceau în aşezări, învăţându-i pe oameni cum să le folosească, pentru ei şi pentru animalele lor (decoct, infuzie, tocarea şi mâncarea frunzelor verzi crude) pentru a se vindeca de acea boală cumplită / înainte de a cunoaşte existenţa vitaminei C. Sărbătoarea a fost dedicată moşilor aducători de leacuri salvatoare; un astfel de călugăr - purtând crăci sacre în cârcă, era numit moşul cu crăci sau Moş Crăciun. S-a păstrat din vremi imemoriale credinţa că craca de aur aducea noroc, că le merge bine în anul următor celor care stăteau ori se sărutau sub cracă în noaptea de Crăciun, o manifestare cu acelaşi scop fiind uratul cu ‘sorcova’: atingerea ritmică a trupului celui sorcovit cu creanga / craca de aur. Rezultă că sărbătoarea Crăciunului - a crăcilor sacre, vindecătoare - a fost instituită demult, în preistorie, ca reflex al unui aspect existenţial vital; astfel de legături - dar artificiale - au apărut mai târziu pe ţărmurile Mediteranei, unde inexistenţa de ierni aspre făcuse ca sensul originar al sărbătorii să cadă în uitare, datorită schimbării condiţiilor de mediu”. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">(La Vedici, vâscul era sacru, asociat Zeului Indra).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkmWerS12e1XKzHIvieTkMAYI8pN6om-b7XXNLHG-wBFn_bTeGCeprZix13cSg0XnvwqAj6SZcVzYx6w39a6_JzU2KLPJHiwTXFrO-8uVD2P6d2IX9oGm23eQ0KWBm5nDQSJtrV3a_SeBl/s1600/image1514.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="565" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkmWerS12e1XKzHIvieTkMAYI8pN6om-b7XXNLHG-wBFn_bTeGCeprZix13cSg0XnvwqAj6SZcVzYx6w39a6_JzU2KLPJHiwTXFrO-8uVD2P6d2IX9oGm23eQ0KWBm5nDQSJtrV3a_SeBl/w399-h400/image1514.jpg" width="399" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2014, cercetătorul Român Eugeniu Lăzărescu a studiat că “ferirea de duhuri rele prin obiceiul ancestral de punere deasupra porţii de ramuri de vâsc cu ocazia Anului Nou e moştenirea cultului vedic al vâscului; în tradiţia populară, agăţatul se făcea deopotrivă a vâscului deasupra uşii şi a panglicii cu culorile roşie şi albă de pereţi: culoarea roşie simboliza canalul drept al sistemului subtil uman al acţiunilor iar culoarea albă simboliza canalul stâng al emoţiilor, ambele susceptibile de a fi atacate de duhurile rele”. Cordeluțele / panglicile - foarte populare în Vechea Lume, acum răspândite puternic între Pamir și Tibet - erau văzute în trecutul îndepărtat ca “plete de lumină”, ca atare însoțind oamenii ori simbolurile lor, ca steagurile, sub forma de ciucuri sau franjuri la haine ori la drapele. În 2011, profesoara Olimpia Cotan-Prună a enunțat: “</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Elementele ce compuneau stindardul dacic s-au desprins din lumea daco-getă cultică iniţiatică străveche, a începuturilor cosmogenetice, păstrate în istoria scrisă, dar mai ales nescrisă, ca ‘Tradiţie primordială’, ce se exprimă în diversitatea religiilor lumii, în veşminte specifice.<span class="apple-converted-space"> </span>Să ne oprim la prezenţa panglicelor / cordeluţelor multicolore ce-şi fac simţită prezenţa şi în zilele noastre. Homer a semnalat cordelele permanente<span class="apple-converted-space"> </span>ca semn al demnităţii sacerdotale (în ‘Iliada’). În Antichitate solul / vornicul, purta panglici şi năframă înălţată pe o prăjină să fie identificat pentru a putea trece spre autoritatea momentului (ne informează Vergiliu). Vornicul / ‘vor-nikul’ însemna alesul prin voia Nikăi să poarte mesajul şi era de neatins. În dansul cultic<span class="apple-converted-space"> ‘</span>Căluşarii’<span class="apple-converted-space"> </span>sunt nelipsite panglicele / coardele multicolore, indicând perioade istorice cultice de demult. ‘Creiţele’ - varianta feminină a ‘Căluşeilor’ - poartă ca semn distinctiv acele cocarde, bentiţe, panglici multicolore cultice. </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Prăjina de brad de la nuntă este plină de panglici colorate şi se numeşte<span class="apple-converted-space"> ‘</span>buştean’. Fota-fusta din<span class="apple-converted-space"> </span>costumul popular românesc din Banat este marcată de şuviţe multicolore ce atârnă până la poale şi înviorează mişcarea dansului, a corpului în mişcare. Şuviţele multicolore înconjoară costumul naţional românesc sub numele de franjuri, care</span><span lang="FR" style="background: rgb(255, 240, 238); font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">s-au transformat în ‘colţişori’. Drapelul / stindardul este tivit cu franjuri mişcătoare, expresie a energiilor care<span class="apple-converted-space"> </span>înviorează<span class="apple-converted-space"> </span>acţiunea de luptă exprimată prin conceptul de bălăngănit<span class="apple-converted-space"> </span>dintr-o parte în alta după curenţii de aer. Ce simbolic e păstrată lumina unui Nou An prin<span class="apple-converted-space"> ‘Re-belion’ / </span>Rebelion - adică Revelion - când măştile refac vremuri demult apuse, oamenii alungă prin luptă Anul Vechi, să nu rămână de izbelişte,<span class="apple-converted-space"> </span>chiuie, strigă, fluieră, joacă, beau şi mănâncă bucurându-se de acea mare izbândă a timpului răzbit. Soliile geto-dacilor erau costumate în alb ca<span class="apple-converted-space"> </span>Baal<span class="apple-converted-space"> </span>strălucitorul / ‘Albul’ şi purtau o năframă albă în vârful unei prăjini împodobită cu cordeluţe multicolore, ca semn că erau din neamul oamenilor cerului însemnat de curcubeu”.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Bănăţeanul Maghiar Bartok Bela 1881-1945 (din Sânnicolau Mare / judeţul Timiş, decedat la New York / SUA), care a studiat temeinic colindele Româneşti, a afirmat despre vechile colinde că se deosebesc de cântecele de Crăciun din Europa şi că n-au nici o legătură cu sărbătoarea creştină echivalentă. Carpaţii erau preponderent acoperiţi de brazi (la latitudinea spaţiului Român, cu răspândirea în general la înălţimi de peste 1000 metri altitudine), verzi tot anul, fiecare simbolic fiind Copac Cosmic / Copacul Lumii. Lemnul moale de brad e bun la construcţii dar şi la foc, omul cărând crăci / crengi din sfântul brad pentru a ajunge aurul jarului din cenuşa vetrei fiind foarte respectat, în nevoia de căldură a iernilor (iar Crăciunul în calendar este în miezul / apogeul iernii din Emisfera Nordică); înfăţişarea sa cu băţul în mână pentru echilibru pe coastele înălţimilor - parcurgând cărările Montane - ca şi cârja bătrânilor, a condus craca / creanga pe un traseu de la atribuirea bastonului / toiagului sacru al călătorului ori misionarului până la sceptrul regal: Moş Crăciun a rămas în legendă drept străvechiul conducător - al oamenilor dar şi al turmelor / cârdurilor de animale - din timpul ultimei glaciaţiuni, al Hiperboreilor (cei din Nordul Vechii Lumi), cel care ştia multe despre moarte dar şi despre viaţă.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTVWG8Qn7REi2EEmhOmrOZDspAd7EjXpOpaAmBR0AqrfjL4Xf1llYW5dN2cHVCCJNPNz-Uol_aXALEaxYl2Z1_R4xkMcHTlJXb0kEnYpgNmGxbUqNTMMNgGPeL5RrikirdqDTXGvNocCaw/s2897/image877.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2897" data-original-width="945" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTVWG8Qn7REi2EEmhOmrOZDspAd7EjXpOpaAmBR0AqrfjL4Xf1llYW5dN2cHVCCJNPNz-Uol_aXALEaxYl2Z1_R4xkMcHTlJXb0kEnYpgNmGxbUqNTMMNgGPeL5RrikirdqDTXGvNocCaw/w130-h400/image877.png" width="130" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><p align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: medium;"><i><span lang="FR">Regișor Bănățean</span></i><span lang="FR"><o:p></o:p></span></span></p><p align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><i><span lang="FR"><span style="font-size: medium;">(Eugen Gherga, secolul XX)</span></span></i></p></td></tr></tbody></table><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moşul Crăciun era Timpul - pe care-l traversa - şi era eternul Cer, pe care-l personaliza: apariţia sa era celebrată atunci când soarele începea să-şi facă simţită prezenţa timp mai îndelungat, astfel instaurându-i-se sărbătoarea, imediat după solstiţiul de iarnă; dacă pentru străvechii Ra-mani = “Oamenii Raiului” / “Oamenii soarelui” - din actualul spaţiu Român - era Crăciun, pentru vechii Greci era Cron / Cronos, fiul lui Uran / Uranos (Timpul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cr-On” / Cron era fiul Munteanului ceresc “Ur-An” / Uran, coborând de pe înălțimile cereşti cu crengi), asocierea sa cu crăci fiind până la simbolul Arborelui Vieţii, tridentul / târşul ori caduceul / kerykeionul Zeului Hermes / “Her-mes”, adică “moşul Her” care patrona şi hora ce se încingea lângă vatra în care trozneau crăcile arse, de unde săreau în spirale scânteiuţele datorită crengilor de brad, la fel cum hora se mai încingea şi în jurul vânatului capturat, adus de vreun vânător, pentru hrană (pentru spirală, vechii Greci foloseau “helike”). Încă din mare vechime, suportului făcut din lemne încrucişate pe care se tăia i se zicea “capră” - până la Crăciun trebuind date toate lemnele de foc necesare pentru trecerea iernii / operaţiune denumită “crăparea” lemnelor - iar în vechime, Românii aveau obiceiul de a arunca pe apele curgătoare în ajunul Crăciunului nu aşchii de lemn, ci coji de nuci iar în ajunul Paştilor coji de ouă (atunci era săptămâna “tărcată” - “cârneleaga” / “hârţa” - când era “dulcele” sărbătorilor, cu consum moderat permis de carne, ca preludiu la ospăţul / praznicul ce urma): cojile plutind anunţau debutul ceremonial. În “Dicţionar etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” din 2009, Dr. Mihai Vinereanu a scris: “Cercetătoarea Ana Chelariu a considerat în 2003, pe bună dreptate, că sărbătoarea Crăciunului îşi are originile în vechile tradiţii indo-europene. Din punct de vedere etimologic, autoarea îl leagă de radicalul ‘perku’ = ‘stejar’, radical din care provine latinul ‘quercus’ pentru ‘stejar’ dar şi Codrul Hercinic, etc., amintind obiceiul multor popoare indo-europene de a aduce în vatră, în perioada solstiţiului de iarnă, ‘butucul Crăciunului’ care este aprins şi lăsat să ardă până în primăvară. La români, buşteanul din seara de Crăciun se numeşte ‘călindău’. Termenul care defineşte butucul respectiv însă provine de la un radical diferit de cel de la care provine Crăciun, încât este puţin probabil ca românul Crăciun să provină de la radicalul ‘perku’, care defineşte stejarul. Astfel, cei 2 termeni trebuie separaţi. În plus, nu este evident că acest butuc trebuia să fie numai din lemn de stejar. Arderea butucului în vatră până primăvara este un simbol al menţinerii vieţii pe perioada anotimpului rece. Românescul Crăciun trebuie să definească tot ‘discul / cercul solar’ - iar nu altceva - şi trebuie să provină de la acelaşi radical care defineşte cercul în limba română. Reiese, cât se poate de clar, că românul Crăciun provine din proto indo-europeanul ‘s/ker’ = ‘a îndoi, a încovoia’, radical destul de productiv în limba română, din care provine şi românescul ‘cerc’ (dar şi cârlig, cârmă, etc). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Astfel, filiaţia a fost: proto indo-europeanul ‘ker’ - proto tracul ‘kerkion’ - traco-dacul ‘Kerkun’ - românul Crăciun. Forma arhaică ‘Cărţun’ ne îndreptăţeşte să credem că metateza lichidei ‘r’ a avut loc destul de târziu, dar nu putem preciza când. În concluzie, sărbătoarea Crăciunului are rădăcini vechi indo-europene având un caracter agrar neolitic; în esenţă, este o celebrare a solstiţiului de iarnă, a soarelui, iar denumirea însăşi a Crăciunului este de origine traco-dacă, preluată apoi de celelalte popoare din Europa de Răsărit şi Centrală. Sensul pentru ‘a crăpa’ este apropiat de cel al proto indo-europeanului ‘ker’ / ‘kor’ (onomatopee pentru sunete aspre, dure sau pentru a reda sunetele scoase de unele animale), la care s-a adăugat formantul ‘p’; sanscritul ‘krpate’ = ‘a geme’. În 1988, lexicograful American Robert Barnhart a făcut trimiterea la proto indo-europeanul ‘grag’ / ‘krak’. Prin urmare, forma română este de natură onomatopeică. Pentru ‘codru’, putem reconstitui un radical indo-european ‘keld’ / ‘kald’ = ‘pădure’ / ‘munte’; în cazul românei, a avut loc metateza şi apoi rotacizarea lichidei ‘l’ (exista proto indo-europeanul ‘kaito’ pentru ‘pădure’, de la care a provenit şi românescul ‘coică’ pentru ‘culme împădurită’ / ‘teren nelucrat’). Numele de Criş (la Iordanes ‘Grisia’) vine din proto indo-europeanul ‘kers’ = ‘negru’. Denumirea râurilor Criş s-a transmis din proto indo-europeană prin traco-dacă în română, ca şi în cazul altor macrohidronime din regiune”. În legătură cu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Kerk-Un” / Crăciun şi faptul că el crăpa lemnele aduse: de la acţiunea sa aşa s-au regăsit şi termenii de tăiere - inclusiv pentru tăierea pietrei dar şi pentru tăierea organelor genitale, părului, urechilor, nasului, limbii, gâtului / capului, animalelor, recoltelor, colacilor, etc. - ca de pildă cum a fost Ugro-Finicul “Kerga”, termen de sorginte Anatoliană; străvechiul “Crăciun” = “Zeul Timpului” a fost strămoş Gherga (aşa după cum şi Ghirghe / Circe - femeia lui Crăciun - a fost strămoaşă Gherga). Corespunzător cercetătorului Sjur Papazian în 2016, la Armeni “krak” = “foc” iar așa ceva conta, de exemplu “Ar” (versiunea scurtă de la “Ara” = “Creator”) având aceeași origine, la fel ca și particulele “Khar” / “Khor”, etc.; dintr-o astfel de perspectivă lingvistică, Gher-Ga ar fi “focul / lumina Pământului” (“Gher” preluând asemenea înțeles strălucitor / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitor”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, “Ga” fiind Pământul). În 2017, cercetătoarea Ionela Achim din România a scris în cartea “Gog și Magog: prima civilizație a rasei albe europene sau Protoistoria popoarelor europene” despre neolitic: “Cum în vechime se scria în ambele sensuri și la sumerieni și la nord de Dunăre, Ra era totuna cu Ar citit ‘în oglindă’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, de aici și terminologia de ramani, respectiv de arieni sau arimani”. Deoarece oriunde în lume toponimele proveneau de undeva - regula fiind că înainte ca un loc să dea numele unei persoane, un loc putea fi denumit după numele unei persoane - Crăciun a fost naşul regiunii Crişana (apoi de acolo apărând Crişan ca localnic); instituţia năşiei patrona naşterile (deopotrivă şi cununiile): persoane foarte importante, naşii tutelau noii apăruţi în societăţi (cu statusuri fie de născuţi, fie de cununaţi). Conform convenţiei străvechi - prin care direcţiilor cardinale le erau asociate culori - semnificaţia neagră a Crişanei nu era datorită culorii locuitorilor, regiunii ori apelor curgătoare, ci datorită poziţiei Nordice faţă de Banat / regiunea de suflet a Mamei; similar, în Banat toponimul Caraş însemna că era negru - adică Nordic - faţă de Gherdap / Defileul Dunării, ce era Fluviul Mamei. Cerna de pildă - pentru Râul Cărăşan / Bănăţean - dar şi verbul “a cerni” (a trece prin ciur) se înrădăcina cu proto Indo-Europeanul “kers” = “negru”; pe de altă parte, în Banat mai există şi Râul Caraş, însemnând “Negru”. Academicianul Petriceicu Haşdeu, referindu-se în 1873 la epitetul “zârnă” dat oii negre, l-a apropiat şi de planta otrăvitoare “Solanum nigrum”, Dac numită “Dierna” - aşa cum era notată şi Cerna, căci scrierile în Greaca veche sau în Latină nu-i puteau reda numele corect - savantul Cicerone Poghirc raportând “zârnă” la Indo-Europeanul “dherg-no”. Cârjancăi / plăticii - peşte comun în apele Române - i se mai spune “zorcan” (cuvânt înrudit cu “zori”, de la faptul că străluceşte / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucește). Peştii de apă dulce “caras” şi “crap” sunt de asemenea specifici în areal; pentru caras, în Ugro-Finică apare radicalul “karaka” iar pentru crap, e de ştiut că Latin se numea “carpa” (după cum a notat şi Cassiodorus), speciile având denumirile Trace:</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: x-large;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6hGtWK7wILI4qGwKAyGp8axBOqBb27KfqxaWGNbIdObwsu6ieF_la-UBwGU6SFmiLPy39Azk3GNDwshTyITn8rVAuJeSzUwU3acRQ4q6Q-p2cUa0ccKqGgP7GfKJ0OKJlt52yyQIFgvg/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="85" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6hGtWK7wILI4qGwKAyGp8axBOqBb27KfqxaWGNbIdObwsu6ieF_la-UBwGU6SFmiLPy39Azk3GNDwshTyITn8rVAuJeSzUwU3acRQ4q6Q-p2cUa0ccKqGgP7GfKJ0OKJlt52yyQIFgvg/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Lucian Costi în studiul “Limba Română - nașterea și falsurile istorice (taina formării cuvintelor, recuperarea originilor reale)” din 2016 a scris cumulat despre pește/ră și val/e astfel: “Cuvântul ‘val’ în românește are 2 sensuri: val de apă și val de pământ. Un val poate fi o ridicătură de apă și poate fi o ridicătură de pământ, amândouă fiind sensuri perfect logice pentru o minte evoluată. Val se referă la o ridicătură spațială în care dimensiunile determinante sunt înălțimea și lățimea, fără să specifice ceva despre lungimea valului, materia din care e constituit sau forma sa, care poate fi liniară, șerpuitoare, scurtă, medie, lungă, etc. Mai mult, româna are și sensul negativ pentru vorba ‘val’, adică sensul opus unei ridicături, și anume o scobitură, o ‘val-e’, construind singură un nou cuvânt prin adăugarea vocalei ‘-e’, de data aceasta cu sens antonimic. Cine a trecut bacalaureatul știe că o sinusoidă e compusă din secțiuni simetrice față de linia abscisei, alternativ deasupra și dedesubtul ei, unele convexe, altele concave, rămânând mereu curba aceleiași funcțiuni. Nu e normal ca o ridicare de aceeași formă convexă în spațiu, fie că e vorba de o masă de apă, fie că e vorba de o masă de pământ, să fie denumită la fel, adică un ‘val’, iar forma concavă să fie o ‘val-e’? </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Exact asta spune româneasca. Cei care au construit limba rumânească au pus în vorbe simple concepții complicate. Observarea atentă a spațiului e legată și de forme exterioare și de formele reciproce interioare. De exemplu, dacă ‘val’ este un concept studiat în teoria undelor, nu mai puțin surprinzător e conceptul pe care-l aflăm în făurirea cuvintelor românești de spațiu plin văzut dinspre exterior și spațiul gol de aceeași formă văzut dinspre interior. ‘Peș’ este o monosilabă ce făurește cuvinte atât pentru un spațiu plin în formă de umflătură privit dinspre exterior, cum e vizibil în forma generală a unui ‘peș-te’, sau de spațiu gol ca un balon privit din interiorul său, cum e o ‘peș-teră’, un spațiu scobit / scorburos ce pornește printr-o gură și crește în volum în măruntaiele Terrei, ca un fel de tipar negativ de turnat al unei statui care ar semăna cu un pește. Avem de-a face în ambele exemple cu conceptul binar, algebric de folosire a aceluiași grup sonor (ca ‘val’ / ‘val-e’) pentru noțiuni opuse, extins în cadrul conceptelor antinomice din geometria în spațiu (ca ‘peș-te’ / ‘peș-tera’) care e un alt tip de ‘+/-’ (plus/minus)! Un ‘peș’ se referă mai degrabă la un spațiu care este fusiform (‘fus’ e o alunecare de la ‘peș’, cum se vede din cuvântul german ‘fisch’, englezul ‘fish’). Codurile ‘p*ș’ / ‘p*s’ cuprind noțiuni legate de acea formă a spațiului! Asta spune o ‘păs-taie’, care e fusiformă și are margini tăioase. În ‘peș-tera’, al doilea element e păstrat intact în latină și italiană: ‘-terra’, ceea ce ne convinge că româna străveche dispunea de o varietate de rostiri, nu numai ‘țara’, ‘țărâna’, ‘țăran’, ci și ‘tera’; componenții slovei ‘peș-tera’ se regăsesc în latină (‘pis-ces’, ‘terra’). ‘Peștera’ e un cuvânt strict românesc. Existența cuvintelor ‘val’ / ‘val-e’ și ‘peș-te’ / ‘peș-tera’ ne spune că spațiul originar trebuia să fi fost vălurit, că trebuia să aibă peșteri, deci zone carstice (Carpații Meridionali, Apuseni, Peninsula Istria în nordul Dalmației, Alpii răsăriteni, Munții Macedoniei), că trebuia să aibă mare, pentru că avem sensul de val de apă, că trebuia să aibă munte. Marea Adriatică era limita apuseană a spațiului nostru antic. Spațiul reconstituit prin studiul limbii noastre coincide cu aria Vechii Europe - sau Pelasgia - ceea ce face ca faptele de limbă să fie în concordanță cu sursele arheologice / istorice. Limba română - studiată temeinic - e răspunsul viu dat tuturor năvălitorilor care au pretenția că nu ne-au găsit în această parte a lumii atunci când i-a apucat dorul de migrat”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIwWxwZMiKbfkKFZtKblDpsoYlgGEaTFwdqnR8CkkS9WHnI1OkQBCH3_kRCpLOWd1I-iCUqkNMkWjU9niyPm5vcLaju28a7PrMoSYJS2ic8K_Wp1k6CmheHKOKN1JUJOCz70iWyMao4Qk/s1600/image1248.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="248" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIwWxwZMiKbfkKFZtKblDpsoYlgGEaTFwdqnR8CkkS9WHnI1OkQBCH3_kRCpLOWd1I-iCUqkNMkWjU9niyPm5vcLaju28a7PrMoSYJS2ic8K_Wp1k6CmheHKOKN1JUJOCz70iWyMao4Qk/w400-h248/image1248.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Academicianul Simeon Marian în “Înmormântarea la Români” din 1892 a consemnat: “Mai demult era datina de a se pune înaintea casei mortului - ca semn că acolo se afla un mort - un brad tânăr, ’nalt şi frumos, ce era împodobit numai cu flori, cu cununi şi cu năfrămi, cu formă ca un steag; în unele părţi ale Banatului era datină ca bradul, numit altminterea şi prapor, să se aducă din codru de juni numa’ pe umeri, nicidecum pe car. Bradul / buşteanul zânelor însemna ‘trecătoarea apelor’ spre cealaltă lume”. Academicianul Simeon Marian a publicat în aceeaşi lucrare cântecul funerar Bănăţean ca parte din ceremonia funerară cunoscută sub denumirea de “petrecerea mortului”, textul combinând foarte arhaice elemente de folclor ritual Românesc (trecerea sufletului peste Mare, amintirea Potopului şi bradul ca punte între lumi): “Sufletu despărţit / De multe mâhnit / Pleacă şi se duce / Marea o ajunge / Vine marea mare / Vine-n tulburare / Greu urlând şi urducând / Toată lumea spăimântând / Unda sa aduce / Lumea s-o îmbuce / Tot mălini, călini / Brazi din rădăcini / Iar în râpa mărilor / Unde-i bradul zânelor / Trecătoarea apelor / Sufletul stătea / Şi mi se ruga / - Brade, brade / Să-mi fii frate / Întinde-ţi, întinde / Eu să le pot prinde / Vârfurile tele / Să trec preste ele / Marea în cea parte / Ce lumea-mi desparte!” Este de remarcat că Banatul e una dintre cele mai îndepărtate regiuni Româneşti de Marea Neagră, realitatea după Potopul din mileniul VII î.C. fiind că Vechea Civilizaţie Europeană s-a centrat aşa tocmai ca să fie la distanţă sigură de fostul Lac Pontic, de aceea Potopul ajungând să fie copios menţionat în Banat / partea răsăriteană a Bazinului Panonic; neoliticul Lac Valaton / Balaton din Bazinul Panonic amintea la scară mai redusă paleoliticul Lac din Bazinul Pontic, al măreţiei Atlante: în regiunile Româneşti mai apropiate de Bazinul Marin nu imediat după Potop ci doar mai târziu au apărut culturi semnificative, acelea însă derivate din trunchiul Vechii Civilizaţii Europene, cea care a fost continuitoarea imediată a Civilizaţiei Atlante. O discuție relativ importantă privind Bazinul Pontic ar fi despre Pannonia - din Vestul său - în Vechea Lume: “Pan-nonii” - literar complet fiind cu 2 “N” - erau efectiv “pruncii luntrașilor”, căci “noni” = “prunci” iar “Pan” reda “Ban”, respectiv “Van”, adică “pirogă” / “barcă” în înțeles HiperBoreu (până în prezent se identifică “P” cu “B”/“V”, atât în pronunții, cât și scriptic); etimologic și termeni ca “bine” ori “bun” s-au ivit în conexiune cu cei care veneau pe ape (luntrașii cu pirogile zise “vene” inclusiv azi, la Finici). Cea mai joasă parte a Pannoniei e de altfel Banatul, regiune ce poate fi înțeleasă - prin echivalarea “B”=“V” ca fosta bază “Vanat”, aglutinând navigatorii cu pirogile “vene”; ca reper în pustă, la Dealul Buda efectiv era mare Vad iar în Pesta era venerată Vesta (de către Vestale): Buda-pesta = “Vadu peste” Fluviu - Buda era Vadu peste Dunăre - concret Buda-pesta fiind “Vadu vestit” (iar până și în Epoca Modernă, Imperiul Austro-Ungar a fost centrat în Pannonia / “Van-nonia” pe Dunărea mijlocie, având ca principale porturi - Fluviale - tocmai Viena și Vuda / Buda). “Năstrușnicia” abordării Panoniei și Banatului din Lumea Veche în corelație cu Finicul “vene” pentru “bărci” e de văzut corespunzător realității existențelor în areal a bărbaților Gherga genetic “N”, cu răspândirea cea mai numeroasă din Europa tocmai în Nordicul mediu Finic: așa cum e dovedită prezența profilului masculin HiperBoreu la Gherga în Banat / Pannonia, e de considerat și profilul lingvistic Finic al zonei respective, aparținând Bazinului Pontic.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjoFwdUibkbdJ9i7NEzOxzWdps1URRkB3Nlfnv0KbQBa2rPFJRLamCtqcZAVpL-xiyzLfSHo52JEiDVI0XkSh_VeCCvTEATKbPs7n6Hcyh7qpgl6ImjZccRGGM071DsPeB32X6R78UB13M/s1600/image1632.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="883" data-original-width="1196" height="295" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjoFwdUibkbdJ9i7NEzOxzWdps1URRkB3Nlfnv0KbQBa2rPFJRLamCtqcZAVpL-xiyzLfSHo52JEiDVI0XkSh_VeCCvTEATKbPs7n6Hcyh7qpgl6ImjZccRGGM071DsPeB32X6R78UB13M/w400-h295/image1632.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Pontic = Bazinul Mării Negre</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tradiţia bradului de Crăciun a fost păstrată şi de creştini, care pentru Naşterea Mântuitorului, mutată în 25 XII, nu au simbolic vreun palmier / “pal-mier” sau alt pom tropical din Betleem / “Bet-Leem” - locul din Canaan al Naşterii lui Iisus ca om - ci au preluat simbolul de la Potopul anterior celui biblic, anume mândrul brad (foarte răspândit în Carpați), exprimând prin cetina sa mereu verde visul uman în nemurire: străvechiul Copac al Lumii (tipic atât mistic, cât şi mediului Nordic / zona dominată de Crăciun). În Epoca Pietrei - un timp al sacrificiilor umane - când era Crăciunul (ceremonia marcând depăşirea celei mai lungi nopţi din an), Soarele era rugat să revină cu puterea sa de căldură şi lumină, jertfa supremă pentru aşa ceva constând uneori din viaţa unui om ales special ca sol sfânt, trimis intenţionat pe Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” cu bucurie unanimă, răceala cadavrului / mortului de altfel egalând temperatura iernii în toi, ca semn al “trecerii”, complementară fierbinţelii sufletului / spiritului; ulterior, adulţii au decis sacrificarea primului născut, ca dar de Crăciun, integral ars pentru a trece în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” Lume, pe de o parte micuţul scăpând de iarnă pentru totdeauna iar pe de altă parte Cerul fiind chipurile astfel “îmbunat” să permită trecerea peste frig, în sensul ca să nu fie iarnă grea: puterea grozavă izvorâtă din aşa ritualuri străvechi s-a transmis peste vremuri, inclusiv azi creştinii de Crăciun - în 25 Decembrie - rugându-se divinului din Cer şi oferind daruri (bradul împodobit - corcodit cu zorzoane - care cândva marca mortul ca dar Crăciunului a rămas doar ca simbol verde în iarnă iar cadourile credincioşilor nu-s mai trimise către Cer, ci schimbate reciproc între ei, rugăciunile transformându-se corespunzător confesiunii acceptate). Se poate închipui că marele dar de Crăciun - foarte firesc în Epoca Pietrei - era jertfa umană; “târgul” consta în solul uman suprem sacrificat pentru ca să fie mesagerul rugii către Crăciun - ceremonia în ziua străvechiului Crăciun - în schimbul iernii blânde şi binecuvântării solare, festivităţile respective reluându-se anual (de obicei, curierul spre divin fiind câte un tânăr ales din comunitate, bradul împodobit marcând în momentul solemn locul sfinţit al sacrificării sale: în acele timpuri rămase în amintirea colectivă ca fericite, “Blajinii” / “Vlajinii” - reprezentările oamenilor primordiali, numiţi Rahmani, Rohmani, Rugmani, etc. - erau păroşii care o dată pe an se întâlneau cu femeile pentru a face copii (mereu primăvară - în sezonul învierii - când erau “Paştile Blajinilor” cu tradiţionalul ospăţ al viilor şi morţilor). Pe atunci - în timpurile începuturilor - moartea era considerată fericita trecere în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” Lume şi nu însemna jale. În 2000, Dr. Vasile Boroneanţ în “Arheologia peşterilor şi minelor din România” a consemnat despre cercetările sale din Banatul Românesc: “Trecuse glaciaţiunea şi se intrase în climatul cald post-glaciar, în care ambianţa faunistică şi floristică era alta. Oamenii puteau să circule şi să gândească liberi. Imaginile păstrate prezintă o lume cu o altă ideologie, cea care se dezvoltase datorită acelor schimbări. Ele sunt pe deplin reflectate în reprezentările din peştera </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaura Chindiei II - Coronini / sat fost Pescari, judeţul Caraş-Severin (cea dintâi peşteră cu reprezentări în culoarea roşie din Țară): reflectă aspiraţiile începând cu aproximativ 6000 î.C., cu sute de realizări de artă rupestră”. Acolo se pot vedea soarele, pasărea figurând-o pe Zeiţa Gaia şi clara impresiune a unei palme:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLApCWsMfJ6B3-leVb3ngs8MxagaU1kjA9OhgbQCKXuKtsxDvIIqf2L8H17L6qLDTWm7RBSJyGGYmnTMIhzVsSMTwsMbrYfkojyaAYVVIvPWgQW-CXPGdsgp_sjGK74IYzkvw8G7e6q9o/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="138" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLApCWsMfJ6B3-leVb3ngs8MxagaU1kjA9OhgbQCKXuKtsxDvIIqf2L8H17L6qLDTWm7RBSJyGGYmnTMIhzVsSMTwsMbrYfkojyaAYVVIvPWgQW-CXPGdsgp_sjGK74IYzkvw8G7e6q9o/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Mircea Eliade, în “Istoria ideilor şi credinţelor religioase” a consemnat despre culoarea roşie: “Omul preistoric se comporta deja ca o fiinţă înzestrată cu inteligenţă şi imaginaţie. Cât despre activitatea inconştientului - vise, fantezii, viziuni, fabulaţii, etc. - putem presupune că ele nu se distingeau decât prin </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">intensitate şi amploare de cele ale contemporanilor noştri. Dar trebuie să înţelegem termenii intensitate şi amploare în sensul lor cel mai puternic şi cel mai dramatic. Căci omul este produsul final al unei decizii luate ‘la începutul Timpului’: aceea de a ucide pentru a trăi. Timp de mulţi ani, paleo-antropii au trăit şi din vânătoare; fructele, rădăcinile, moluştele etc., recoltate de către femei şi copii, erau insuficiente pentru a asigura supravieţuirea speciei. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neîncetata urmărire şi doborâre a vânatului a sfârşit prin a crea un sistem ‘sui generis’ de raporturi între vânător şi animalele masacrate. ‘Legătura mistică’ între vânător şi victimele sale este relevată prin însuşi actul de a ucide; sângele vărsat este întru totul asemănător sângelui omenesc, în ultimă instanţă ‘legătura mistică’ cu vânatul dezvăluind înrudirea între societăţile umane şi lumea animală. Utilizarea ocrului roşu era substitut ritual al sângelui, deci ‘simbol’ al vieţii”. (Emblematic pentru vânătorii preistorici era roşul sângelui de pe ei - căci erau stropiţi de sângele animalelor vânate - ceea ce era o marcă a succesului avut la vânătoare; întoarcerile vânătorilor - cu posibila carne de împărţit - erau evenimente speciale de triumf, apreciate ca atare de restul membrilor grupului: momentele erau deosebite în viaţa colectivităţii, întărind legăturile familiale ori de prietenie, bazarea pe ceilalţi fiind un liant al coeziunii sociale). Despre bumerang (simbol pentru Gherga), savantul a scris: “Este de neconceput ca uneltele să nu fi fost încărcate de o anumită sacralitate şi să nu fi inspirat numeroase episoade mitologice. Primele descoperiri tehnologice - transformarea pietrei în instrumente de atac şi de apărare, dominarea focului - </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">au asigurat nu numai supravieţuirea şi dezvoltarea speciei umane, ci au produs, în egală măsură, un întreg univers de valori mitico-religioase, au incitat şi hrănit imaginaţia creatoare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Valoarea magico-religioasă a unei arme - de lemn, de piatră sau de metal - supravieţuieşte încă la populaţiile rurale europene şi nu numai în folclorul lor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mai ales ‘dominarea distanţei’, cucerită graţie armei-proiectil, a produs nenumărate credinţe, mituri şi legende. Ar trebui să reamintim cel puţin câteva din credinţele şi mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înţelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu mai pot să ne comunice. Orice document, chiar contemporan, este ‘spiritual opac’ câtă vreme nu ajungem să-l descifrăm integrându-l într-un sistem de semnificaţii. O unealtă preistorică sau contemporană nu poate să releve decât intenţionalitatea sa tehnologică: tot ceea ce producătorul sau posesorii ei au gândit, au simţit, au imaginat, au sperat în relaţie cu ea ne scapă. Dar trebuie să încercăm, cel puţin, să ne ‘imaginăm’ valorile non-materiale ale uneltelor preistorice. Căci, altfel, această opacitate semantică poate să ne impună o înţelegere complet eronată cu privire la istoria culturii. Riscăm, de exemplu, să confundăm apariţia unei credinţe cu data când ea este clar atestată pentru prima dată. Reamintim şi mitologiile articulate în jurul lăncilor / suliţelor ce se înfig în bolta cerească şi permit înălţarea la cer sau săgeţile ce zboară prin nori ori străpung demonii”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-9S8DMh4QAWJ01z3qT7tQT0xZfKmF-mNXBFNAJ3SjvePuigG33sIWheSmWEK0rGmQwLxZo5S198TUQiWtJsWSQmtXYMZL2xrd_i-UtUuPFXXAZXnmf5Y_T05gq9-2n_QnY0vB1cVufI8/s1600/image452.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="324" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-9S8DMh4QAWJ01z3qT7tQT0xZfKmF-mNXBFNAJ3SjvePuigG33sIWheSmWEK0rGmQwLxZo5S198TUQiWtJsWSQmtXYMZL2xrd_i-UtUuPFXXAZXnmf5Y_T05gq9-2n_QnY0vB1cVufI8/w400-h324/image452.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Moldovean Batog Bujeniţă în “Fascinaţia ipotezelor” din 2014 a scris: “Ne punem întrebarea dacă picturile rupestre, indiferent unde s-ar afla (cele mai multe din România sunt în Carpaţii Apuseni) reprezentau forme primordiale de artă sau dacă o civilizaţie străveche avea o nevoie profundă de a reprezenta scene din viaţa cotidiană, în condiţii destul de greu de realizat, hrănind un timp destul de îndelungat artiştii timpurilor, într-o vreme când hrana nu era uşor de procurat. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Care era motivaţia unor asemenea atitudini? Studiile istorice au demonstrat că întotdeauna motivaţiile de tip religios au fost acelea care au dus la asemenea mobilizări de forţe, având ca final adevărate opere de artă. </span><span lang="FR" style="font-family: TimesNewRoman;">Iar acele reprezentări, specifice unei activităţi umane foarte riscante, vânătoarea, dar şi cu un grad înalt de responsabilitate (era vorba de uciderea unor fiinţe!), necesitau un anumit gen de iniţiere sau poate chiar de ispăşire, de purificare, după săvârşirea unui omor. Să nu uităm că şi în timpurile noastre sacrificările animalelor au unele ritualuri care ne duc cu gândul la o rugăciune pentru iertarea păcatului uciderii. Prin urmare, întreaga grafică rupestră avea ca fundal o societate umană aflată preponderent în ciclul de dezvoltare în care vânătoarea era principala sursă de hrană. Folclorul spaţiului carpatic - unul dintre acelea destul de puţin afectate de influenţele religioase sau de alte culturi de contact - are legenda lui Grui-Sânger, care aminteşte despre o peşteră pictată, dar şi, metaforic, despre menirea ei în raport cu activitatea umană preponderentă în paleolitic, vânătoarea. Această legendă, destul de puţin cunoscută în original, dar prelucrată de Vasile Alecsandri şi adaptată cerinţelor poetice şi normativelor romantismului târziu (a fost tipărită în 1875), este aparent simplă: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbră măreţie, trăieşte într-un codru întunecat ca şi firea sa îngrozindu-i pe cei din jur, care nu mai sunt vânători, ci păstori sau agricultori, cu firea sa sângeroasă, cu nestăvilita sa dorinţă de a ucide. La un moment dat, tatăl său vine în codru pentru a-l dojeni însă confundat fiind de mintea rătăcită a fiului este ucis. Apoi, plin de remuşcări acela se retrage într-o peşteră, unde aprinde un foc. La lumina flăcărilor vede pictate pe pereţi animalele pe care le ucisese, dar şi altele, considerate de Sânger ca fiind nemaivăzute (destul de ciudat pentru un vânător care, putem presupune că ştia fauna pe care o vâna). Sau poate tigrii de peşteră (cum a fost felina de la Cuciulat) sau rinocerul de la Coliboaia îi erau necunoscute? Flăcările şi chinurile sufleteşti ale personajului dau o ciudată impresie de mişcare a fiinţelor de pe pereţii peşterii. În nebunia sa, Sânger aruncă săgeţi spre ele, în timp ce, însufleţite parcă de flăcări, reprezentările se materializează şi îl sfâşie cu ghearele şi colţii, iar altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peşterii. Mai târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă şi necruţătoare, din sângele său a crescut un arbore cu frunze roşiatice numit sânger (‘Cornus Sanguinea’). Acest arbore intră şi el în legende, fără nici o legătură aparentă cu prima, fiind, la un moment dat, considerat lemnul din care a fost cioplită crucea Mântuitorului (este vorba desigur de interpretări târzii, influenţate evident de creştinism şi care au o importanţă deosebită, chiar şi în abordarea de faţă). Poetul Vasile Alecsandri a pus în versuri această legendă şi i-a modificat sfârşitul, dar problematica de bază rămâne. Cum ştim însă din definiţie că o legendă conţine un sâmbure de adevăr (povestirea tradițională în proză transmisă, de obicei, pe cale orală, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real), cred că este foarte important să ne străduim a ajunge la acest sâmbure. </span><span lang="FR" style="font-family: TimesNewRoman;">Este cert că legenda certifică existenţa unor peşteri care au pe pereţi reprezentări de animale dar cu referire, s-ar părea destul de strictă, la activitatea de vânătoare, sugerând însă şi o funcţie ritualică a ansamblului, fie ea şi de pedepsire a abuzurilor. Este posibil ca această funcţie să fi fost determinată şi de o nevoie asemănătoare celor din zilele noastre, respectiv, împuţinarea sau dispariţia fondului cinegetic, incluzând toate consecinţele acesteia, până chiar la înfometarea comunităţii umane, deci posibila dispariţie a sa. Figura vânătorului Grui-Sânger este prezentată cu o evidentă admiraţie deşi ea nu exprimă defel încredere sau simpatie: ‘Ivindu-se pe munte o-naltă arătare / Ce stă în dreptul lunei c-o bardă groasă-n mână… Şi până-n ziuă urlă dulăii de la stână”… Grui-Sânger, ucigaşul, e regele pădurei! Aşa cum biblicul conflict între Cain şi Abel pune în discuţie starea de încordare dintre populaţiile de păstori şi cele de agricultori, acum este prezentă fascinaţia, dar şi groaza, pe care vânătorul ancestral o exercita asupra populaţiilor de păstori. Figura sa este, într-un fel, tragică, marcată de un fel de blestem sanguinar, cumva nefirească într-un timp în care hrana poate fi procurată fără să ucizi fiarele pădurii sau ale câmpiilor, o situaţie văzută ca fiind aşa cum am mai spus şi înfricoşătoare dar şi plină de o sumbră măreţie. Nu se poate elimina discuţia asupra activităţii omului-vânător, întrucât de-a lungul întregii sale existenţe societatea umană a fost depozitara tuturor activităţilor chiar dacă cea de bază era păstoritul sau agricultura. Constatăm că, în timp, a fi vânător este un privilegiu, condiţionat însă de respectarea unor reguli foarte stricte. Precum ştim, în întregul Ev Mediu, dar şi mai târziu, dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de activitate de către ţărani era pedepsită cu moartea. Chiar şi în contemporaneitate vedem că pentru a vâna îţi trebuie nu numai documente care să-ţi ateste acest drept ci şi unelte scumpe, o anumită uniformă şi, mai presus de orice, un anume comportament bazat pe un cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie rafinată şi laborioasă, literatura dedicată acestei pasiuni (de multe ori cu puternice accente dramatice), întâlnirile de pregătire sau comuniunile având un foarte bine conturat caracter exclusivist: baluri cu tematică, întreceri sportive (ca trasul la ţintă), etc. Cu alte cuvinte, un segment social cu specificul său bine delimitat, însoţit si acum de un gen de mistică admirativă, chiar dacă, uneori, cu accente satirice (poveştile vânătoreşti). Putem spune deci, că lucrurile nu s-au schimbat fundamental ci doar formal, adaptându-se nevoilor sociale. Peşterile cu picturi, redescoperite în timpurile noastre au însă o caracteristică. Par uitate de timp şi de oameni, în aşa măsură, încât acum readuse în lumina cunoaşterii, abia după decenii de dezbateri ştiinţa le găseşte un loc în cultura umanităţii, încercând să le stabilească şi rolul. Legenda vânătorului Sânger ne spune însă că el ştia despre peşteră, iar accesul în interior nu-i ridica nici o problemă (spre deosebire de prezent, când în peştera Coliboaia, spre exemplu nu se poate ajunge decât prin traversarea unui curs de apă subteran, imposibil de făcut fără echipamente adecvate). Numai că pereţii cavernei pictate poartă urme de gheare ale urşilor de peşteră, o specie dispărută din fauna arealului cu mii de ani în urmă (aproximativ 30 milenii). Prin urmare, se poate concluziona că, probabil în perioada marilor frământări tectonice datorate marelui dezgheţ petrecut cam cu 10 milenii în urmă intrările în peşteri s-au modificat, de fapt întreaga orografie a locurilor a suferit transformări severe. Cu toate acestea, amintirea lor a rămas în tradiţiile culturale străvechi ale umanităţii şi se verifică acum prin datările cu mijloace moderne. Coincid deci, atât datările, cât şi ipotezele istorice ale vremurilor când omenirea a trecut de la stadiul de vânător la cel de păstor / agricultor, rămânând a fi de acord că şi vechimea acestei legende ar fi, logic vorbind, cam aceeaşi. Nu ştim desigur cât de bine delimitată în arealul considerat acum românesc este legenda lui Sânger, însă racordarea ei la mitologia creştină demonstrează că această legendă era cunoscută înainte de evenimentele care au făcut posibilă răspândirea creştinismului pe continentul European, iar aducerea în discuţie a blestemului cu care arborele numit sânger traversează mileniile, este edificatoare pentru impactul emoţional deosebit de puternic al acestei creaţii culturale. Toate aceste sunt doar ipoteze: oricând discutabile sau interpretabile, dar să nu uităm că - păstrând proporţiile - tot ipoteze au fost şi acelea ale lui Heinrich Schliemann, un visător care a avut curajul să creadă că scrierile lui Homer conţin informaţii istorice; iar de atunci, istoria nu a mai fost la fel!”</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxqCituUfEus6m-Ku3mRSu8_jNFUuZvh6WBRZg6ZNKh6O1PL9-o9mZDeTjLtDlkyiNW4eR8bmxDWJzdBR3cb1-S8GYUMQQ0mBy_FDDx21brJFwycdLOyHTPhYJcLCgfIue_Inxia0hRPE/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="168" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxqCituUfEus6m-Ku3mRSu8_jNFUuZvh6WBRZg6ZNKh6O1PL9-o9mZDeTjLtDlkyiNW4eR8bmxDWJzdBR3cb1-S8GYUMQQ0mBy_FDDx21brJFwycdLOyHTPhYJcLCgfIue_Inxia0hRPE/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De exemplu, în Peştera Măgura 43,43 lat. N, 22,36 long. E din Timocul Bulgăresc - după cum a prezentat şi Dr. Andrea Arca de la “Institutul Italian de Protoistorie şi Preistorie” în 2014 - unde a fost documentată folosirea în neolitic a calendarului cu anul solar din 366 zile, sunt picturi rupestre neolitice semnificative, ce pot fi comparate cu reprezentări similare contemporane din Bazinul Dunării ale dansatoarelor în poziţii de orantă, respectiv ale muierilor cu braţele ridicate pentru rugi; în imaginile următoare apare înfăţişată invocarea vitalităţii = energiei sufletului Ka (respectiv Ga, căci conceptul provenea de la Gaia, Mama Pământului), pe vase din mileniul VI î.C. - de pe Valea Râului Pogăniș, de la Zorlenţu Mare 45,27 lat. N, 21,57 long. E / judeţul Caraş-Severin, loc populat de Gherga inclusiv în Epoca Modernă, așa cum a fost de pildă atestat oficial dascălul Stachie Gherga în Zorlențu Mare de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Anuarul Băncilor Române” din 1911 - la acele timpuri neolitice ritualul fiind cu ridicarea mâinilor spre </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer, ca ramurile unui copac, la moarte fantoma Ka, respectiv stafia / duhul sau conştiinţa umană, rămânând ancorată Pământului Ga, după cum se vede:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi66LrV_pFFzGCJg4Hv3-PQKVjIG0E0yym5xzcdvnfjP1Yjd8EfobIj64Oh6qlKX6BM1bjpZ8taYvaFiaR754nCYQn-MdpjLg1YxWu6VnX4WapasDYj1rVjIn65_toj3QQkFqNN7IYYLtjv/s1600/kkkkkkk.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="307" data-original-width="672" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi66LrV_pFFzGCJg4Hv3-PQKVjIG0E0yym5xzcdvnfjP1Yjd8EfobIj64Oh6qlKX6BM1bjpZ8taYvaFiaR754nCYQn-MdpjLg1YxWu6VnX4WapasDYj1rVjIn65_toj3QQkFqNN7IYYLtjv/s400/kkkkkkk.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În neolitic, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ka” era răspândit nu numai în actualele Bulgaria și România, ci și în ceea ce azi e Serbia, anume atât în Timocul Sârbesc, cât și în Banatul Sârbesc; mai mult, la vechii Egipteni - organizați dinastic la sfârșitul neoliticului, începând cu primul faraon, din așezarea Gherga de pe Nil - “Ka” semnifica dublura oricărei persoane (“Ka” făcând parte din grupa unde au mai fost nocturnul Zeu Dionys - dublat de diurnul frate Apollo - miticii gemeni, avatarurile, Kabirii / Karkinoii Vechii Lumi, etc). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1965, antropologul Francez Andre Virel a scris despre conceptul Ka: “Braţele ridicate exprimă o stare pasivă, receptivă. Deschiderea braţelor deasupra capului înseamnă acelaşi lucru ca şi deschiderea coarnelor deasupra animalului sacru. În amândouă cazurile, deschiderea condiţionează şi semnifică primirea forţelor cosmice: cerul omului face parte din cerul Universului”. În “Simboluri sacre”, Robert Adkinson a notat despre vitalitate: “Forţa creatoare şi puterea vieţii şi-au găsit expresia în ‘ka’. Simbolizat de 2 braţe ridicate în aer, ‘ka’-ul era dublul persoanei. Postura defensivă a braţelor era gândită să îndepărteze forţele malefice care puteau ataca vitalitatea purtătorului. Fiecare persoană s-a născut cu propriul său ‘ka’, fiind un însoţitor permanent în timpul vieţii, continuând să trăiască după moarte, întorcându-se la sursa sa divină. Totuşi, ‘ka’-ul avea nevoie de îngrijire şi chiar mâncarea era privită ca având propriul ‘ka’. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În formele sale timpurii, ‘ka’ reprezenta potenţa masculină”.</span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAuRnHX9AI6H9OLsFi8AqkJeEDg00B1eEqyZlkAMPi7QPDx6Ufpn7s2Fs1WoA4PeF4W6D-zH1G1nmtw91_mhkaobq9YXTyzzKJJCPTTqXCdhrAeZhyphenhyphensfb2PAygZic59oZS166e6IY98AY/s1600/image1265.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAuRnHX9AI6H9OLsFi8AqkJeEDg00B1eEqyZlkAMPi7QPDx6Ufpn7s2Fs1WoA4PeF4W6D-zH1G1nmtw91_mhkaobq9YXTyzzKJJCPTTqXCdhrAeZhyphenhyphensfb2PAygZic59oZS166e6IY98AY/w400-h208/image1265.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ulterior, Kurganii = Indo-Europenii - care cunoşteau valorile Magico-religioase ale cuvintelor şi cântecelor şi au reuşit să impună patriarhatul - au utilizat pentru ele, inclusiv pentru incantaţii, rădăcina “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kan”. În aceeaşi aşezare neolitică Bănăţeană Românească, tezaurul foarte bogat descoperit a cuprins şi alte artefacte, după cum se pot vedea câteva în imaginile următoare, înfăţişând un cuplu cu măşti, un vas cu figurine şi un capac prosopomorf (vechi de peste 7 milenii, toate realizate din argilă arsă):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1dzLZ-WdnbUKsHnOUf0FuyZl6jbSknnSwzgLBoopdyztfry1URfIbVHA_YKOfXvsTBUxVzdEo2fNJdeCwbv59FMIdAtBX7DTCd_O8oRVD4T0zx47OP7qgh0FkFWUhyvjIhaia6TIn_aI/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="131" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1dzLZ-WdnbUKsHnOUf0FuyZl6jbSknnSwzgLBoopdyztfry1URfIbVHA_YKOfXvsTBUxVzdEo2fNJdeCwbv59FMIdAtBX7DTCd_O8oRVD4T0zx47OP7qgh0FkFWUhyvjIhaia6TIn_aI/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Interesant este că în concepţia creştină bazată pe închipuirea celor din Kanaan / Canaan despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheena, cu regăsire de exemplu şi în Valea Gurghiului / Ardeal - din cele mai recente 2 milenii doar, căci în patru cincimi din cele 10 milenii ale perioadei analizei Gherga a fost altfel - Infernul fiind legat de Pământ iar divinul de Cer, ceea ce, considerând lingvistic clasica translaţie “K”/“G”, ar corespunde etimologiei “forţei cosmice” / “spiritului ceresc” pentru Gherga = Ker-Ka (din proto Indo-Europenele Ker pentru “cer” şi Ka pentru “energia sufletului” / “mana”, adică forţa impersonală cu caracter sacru aflată în orice lucru sau fiinţă, fiind potenţa fecundă - de calitate - a substanţelor, încă utilizându-se expresii ca “mană cerească”); conform unor lingvişti, Gheena pentru Glie / Pământ s-a agregat cu “erga” pentru “lucru”, rezultând Ghe-erga: lucrătorul Gheenei sau chiar al “Lumii Celeilalte” ori grădinarul (cu forme ca Gherga, respectiv Gheorghe). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primele cuvinte din Biblie sunt: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” / glia (erau cele mai importante elemente); asociaţia masculin-feminin opera ordonarea universală, pe principiul contrariilor care se completau. Este de înţeles că un aşa concept era propagat şi de cea mai veche Civilizaţie post-diluviană independentă din lume Ghargar / Ghaggar, din N Indiei / N Gyagar (acolo Gha-Ggar pentru “feminina Glie - masculinul Cer” echivala cu Ggar-Ga însemnând acelaşi mariaj Cer-Glie, Civilizaţia Ghaggar fiind dezvoltată în Bazinul Ghaggar - zonă ce a păstrat aşa denumire inversă - de către Garga / stăpânii acelui ţinut, persoanele păstrându-şi însă numele). În Banat, prezenţa Gherga din vechime s-a probat atât lingvistic prin sensul din mileniul VII î.C. datorat fuziunii celor 2 silabe ale sale - însemnând prima Cer şi respectiv a doua Glie / Pământ - fiind numele purtat de Marea Mamă a Epocii Pietrei = Doamna-zeu (femeia / soţia lui Dumnezeu, nerecunoscută de monoteiştii ultimelor milenii), cât şi scriptic începând cu mileniul VI î.C. prin consemnarea sa nominală - ca Ghirghe / Kirke - de prima scriere din lume, cea practicată atât în Banatul de sus / Montan, cât şi în Banatul de jos / mlăştinos. Arhetipul Mamei - prima formă de experienţă, căpătată inconştient - s-a concretizat de la Marea Zeiţă până la imaginea propriei mame a fiecăruia: figura mamei umple copilăria şi însoţeşte viaţa oricui, în timpurile arhaice adoraţia faţă de instituţia maternităţii găsindu-şi expresia mistică în Cultul Marii Zeiţe Mamă a Pământului, zămislitoarea tuturor formelor de viaţă, aliniată gliei roditoare şi apei stagnante (din care se credea că au purces toate formele de viaţă, Banatul Epocii Pietrei corespunzând foarte bine, fiind şi plin de mlaştini); de altfel, în Română a rămas feminina “glebă” pentru brazda de glie (bulgărele pământului cultivat). Mama divină, ca duh al fecundităţii universale, patrona naşterile dar dădea şi moarte, ambivalenţa sa - de tânără ori bătrână - fiind în opoziţie cu arhetipul Tatălui / întruchiparea raţiunii şi voinţei; de la începuturi a fost credinţa că fiecare se naşte ca să moară: naşterea era considerată ca un dar al voinţei divine iar moartea era considerată ca o obligaţie faţă de divinitate. În mare vechime, pe lângă peşteri, îndeosebi locurile vulcanice şi mlaştinile erau căutate de oameni, pentru că acelea pe de o parte erau mai productive agricole iar pe de altă parte, deoarece mistic acolo se întâlneau Cerul cu subteranul (de pildă, conform Gherghinului Homer, Zeul Hefaistos / Vulcan - fiul Herei - a fost crescut de mama Graţiilor, el lucrând cu ajutorul Ciclopilor, după cum a consemnat şi poetul Roman Vergiliu în “Eneida”, bizantina enciclopedie “Suida” de la sfârşitul mileniului I atribuindu-i Zeului Vulcan şi fabricarea celor dintâi instrumente agricole “Gheorghina” iar unul dintre fiii săi, conform Carianului Pausania 2:31, era Ardalos, inventatorul fluierului, Strabon X 10:19 indicând Cureţii ca maeştri fluierari, geograful Anatolian precizând că Telchinii / Gherghinii erau însoţitori ai Zeiţei Rhea şi că erau Cureţi; se poate vedea în “făurarul” Ardalos - fiu al Zeului Vulcan - eponimul Ardealului, unde au fost primele extrageri de aur din lume, iniţial prin culegerea cu cerga din Râuri, apoi prin săpături în Munţi). Numele Grec Hefaistos - literar scris Hephaistos - era acelaşi cu Românescul “hopaiţ” / “opaiţ” (atributul său era Khalkeus - legat şi de prelucrarea cuprului - Romanii numindu-l Vulcan). De altfel, întâi vechii Egipteni - după cum a consemnat în secolul I î.C. filozoful Cicero - îl numeau Opas pe Vulcan (Muntele Sacru Olymp - “Olump” în pronunţia originală - era luminat de lămpile sale): Hefaistos Khalkeus - făurarul Zeilor, ştiut şi ca Opas / Vulcan, ai cărui nepoţi erau Karkinoi / Gherghini - a fost cel care a asigurat luminarea Vechii Lumi (conform istoricului Herodot Karka 3:37, inclusiv în Memphis / Egipt a fost un Templu al Pelasgilor Cabiri, de la ei instaurându-se termenul oriental “kavir” pentru “măreţ”; mama Cabirilor era numită Kabeiro / Koridwen - patroana riturilor Cabire din Frigia şi Tracia - echivalată cu Zeiţa Rhea). Filozoful Român Mircea Eliade afirma despre sacru: “O simplă contemplare a bolţii cereşti uneori este suficientă pentru a declanşa o experienţă; de aceea, cerul este un simbol cvasi-universal prin care se exprimă credinţa într-o forţă divină, creatoare a universului ce garantează fecunditatea pământului. Însuşirile sale observabile - îndepărtarea, imuabilitatea, grandoarea, frumuseţea sublimă - s-au contopit în conştiinţa mito-poetică şi religioasă cu o seamă de caracteristici axiologice: transcendenţă, superioritate, forţă, perenitate, creativitate, sacralitate, etc. Cerul şi pământul (glia) formează polaritatea primordială în sistemul gândirii mitologice. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> e un principiu activ masculin; e un fel de ‘suflet al universului’.” </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca regulator al ordinii cosmice, cerul e sediul zeilor uranieni şi tatăl conducătorilor. Mitul cununiei cerului cu pământul (glia) e cunoscut în multe părţi ale lumii. Cerul şi pământul (glia) au fost despărţite fie prin actul cosmogonic - adică apariţia lumii / creaţia universului - fie prin greşelile oamenilor; dar şi îndepărtate unul de altul, aceste 2 nivele ale universului comunică între ele prin razele solare, prin ploi, prin înălţimi (Munţi, copaci, construcţii), prin solii cerului trimişi pe pământ, prin jertfele şi rugile oamenilor destinate cerului. Despre razele soarelui e de ştiut că în 1998, Dr. Ioan Ţicleanu - conferenţiar la Universitatea Bucureşti - afirma că “raza” e străvechiul cuvânt format din “Ra” (care a fost şi numele zeului solar în Egipt) şi “za” de la “zeu”. Plutarh în “Isis şi Osiris” 20 a scris: “Aşa cum curcubeul este o imagine a soarelui divers colorată de reflectarea razelor sale în nori, mitul este imaginea unui anumit adevăr ce oglindeşte o gândire identică în medii diferite”. În 1985, Ernest Bernea, în “Cadre ale gândirii populare româneşti”, susţinea că “tot ce-i pe pământ - cred românii - se naşte şi moare; nimeni nu poate opri asta. Ce-i în cer e veşnic; acolo-i locul bun: cu lumină şi cu dulceaţă, căci acolo Dumnezeu e aproape”. Lumina era un principiu al binelui, ca expresia forţelor cereşti / uraniene fecundante, asociată căldurii vieţii: produsă de foc, era legată de naşterea vieţii (lumina fecunda întunericul ca masculul femela, cele 2 întregindu-se, fiind complementare, ca perechea primordială din care au derivat toate făpturile şi de aceea divinităţile erau luminoase); lumina a rămas simbolul dragostei, salvării, elevaţiei spirituale - inclusiv a stării extatice din gândire - opunându-se haosului / hăului şi morţii. Filozoful Lucian Blaga considera că în virtutea transcendenţei ce coboară - specifică Românilor - există credinţa că la anumite date (îndeosebi primăvara, de Paşti ori de Sf. Gheorghe) “cerul se deschide” şi lumea asta ia contact cu Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă”, căpătând puteri şi frumuseţi noi. Pământul era asociat cu pântecul matern, fiind cvasi-răspândită din Epoca Pietrei mitologia gliei materne; simbolizarea sa era prin chip feminin, ca soţie a cerului. Nunta cerului şi a gliei / pământului reprezintă motivul central al multor mitologii. Filiaţia fiinţelor umane cu glia e reflectată de miturile în care omul este un embrion crescut în pântecul pământului (în multe limbi, denumirea de “om” este înrudită cu a “pământului”); pământul e matricea tuturor vieţuitoarelor: matricea universală, atribuindu-i-se puteri regeneratoare. Dar pământul e şi un spaţiu infernal, tărâm al suferinţei şi morţii; însuşirea gliei de a da şi de a primi totul înapoi o înscrie într-un veşnic circuit al naturii: naştere, creştere şi moarte. Basarabeanul Victor Kernbach în “Miturile esenţiale” a consemnat: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Între cele 2 categorii de atribute (viaţă-moarte) există un raport de echilibru: chipul e surâzător, trupul darnic, sânul rodnic, însă pântecul care înghite şi digeră este conceput ca zona infernală a marilor taine subterane”; faţa întunecată - angoasantă a gliei / pământului - a fost întreţinută printr-un sistem de simboluri ale regimului nocturn, derivate din arhetipurile fiinţelor fantastice ori prin simbolurile adâncurilor (mormânt, labirint / ca marile adâncuri ale peşterilor, etc). Prinţesa / frumoasa adormită din pădure sau eroii basmelor Româneşti - plecaţi în zone neobişnuite după zmei - se confruntau cu morbul somnului letargic, deseori atunci când adormeau ivindu-se “Hăul” / “Haosul” (sau “Dezordinea”), inclusiv cu exponenţi ca balaurii: de fapt, era conflictul dintre diurni şi nocturni, aţipirea - ducând chiar la somn prelungit - apărând din cauza dublei osteneli, mentală şi fizică (fie că erau oameni sau chiar Zei / inclusiv Creatorul s-a odihnit); oboseala - fie că era umană sau divină - se datora contactului prelungit cu “Hăul” / “Haosul” (opus “Ordinii” ce căuta a se instaura - la începuturi - în Vechea Lume). Dr. Andrei Oişteanu în “Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească” a observat că preocupaţi de deşteptarea oamenilor, colindătorii începeau cu formule ca “Sculaţi, nu dormiţi”, considerându-se că veghea oamenilor şi a Zeilor contrabalansa vigoarea demonilor / zmeilor.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi05kL3j5bR-FmWgI_rWBFo7Gp1SzlGZjfx4e4v1W1obOqOIUxijt2jBf_2XAAoC8FK_v78A3Sqm7_AjfzaHnfDS7fJop8CrlTESacG4dMnJR6TzRbRmBoIB9WlypVoqE201_9N6A2O4pQ/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="156" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi05kL3j5bR-FmWgI_rWBFo7Gp1SzlGZjfx4e4v1W1obOqOIUxijt2jBf_2XAAoC8FK_v78A3Sqm7_AjfzaHnfDS7fJop8CrlTESacG4dMnJR6TzRbRmBoIB9WlypVoqE201_9N6A2O4pQ/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istoricul Ştefan Stanciu în “Poporul român - continuator al civilizaţiei neolitice europene” a sintetizat: “</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">Deşi frământată în decursul istoriei sale de numeroase războaie, Europa reprezintă o mare şi străveche sinteză culturală, receptivă la influenţele exterioare dar, dincolo de aparenţe, statornică în dezvoltarea sa continuă, cu structuri spirituale a căror vechime sunt atestate în urmă cu 8-9 milenii. Pe la 7000 î.C., o dezvoltare timpurie a început pe arii extinse în sud-estul Europei unde, timp de aproape 4 milenii s-a constituit Vechea Civilizaţie Europeană. Marile realizări ale acelei civilizaţii - aşezări urbane, u</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">n</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;"> sistem de scriere şi temple complicat ornamentate - au constituit matricea spirituală de la care a pornit iradierea culturală în arealul european. Vechea Civilizaţie Europeană a început după introducerea economiei producătoare de alimente prin cultivarea efectivă a pământului, evidenţiată prin complexul orz-grâu-capră-oaie-vită-porc ce a apărut chiar înainte de 7000 î.C. în Orientul Apropiat, în Anatolia, în bazinul Dunării inferioar</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">e</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;"> şi în România. Pe acea arie extinsă au existat schimburi şi influenţe reciproce, dar vechea Europă a urmat un drum propriu, generând culturi asemănătoare, cu legături directe, care prin realizări distincte s-au unificat înt</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">r</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">-un complex de sine stătător şi original, diferit de ceea ce se întâmpla în Orientul Apropiat şi în restul Europei. În jurul anului 6500 î.C., în Vechea Europă a apărut ceramica arsă la temperaturi înalte şi lustruită. Treptat, a apărut şi ceram</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">i</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">ca pictată, cu vase de forme şi stiluri diferite, ceea ce sugerează extinderea unei idei originale fără legătură cu migraţia şi transferul. La sfârşitul mileniului VII î.C., în centrul Anatoliei şi în sud-estul Europei a avut loc o dezvoltare expl</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">o</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">zivă a artelor şi tehnologiilor, schimbul între cele 2 mari regiuni fiind făcut permanent. Numeroasele figurine de lut descoperite pe teritoriul României, Bulgariei, în Serbia şi în sud-estul Ungariei, datate</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">înainte de 6000 î.C., prezintă afinităţi cu cele din Mesopotamia. Imagistica mitică răspândită în acest imens areal, indică o uniformitate evidentă, reflectată şi în arhitectură: case rectangulare, unele fiind prevăzute c</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">u</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;"> contraforturi, fundaţii din piatră, pereţi din cărămidă şi acoperiş din plante pe structură din lemn. Astfel de case rectangulare au constituit satele neolitice din Vechea Europă, unele fiind prevăzute cu şanţuri de apărare şi ziduri. Cultura neolitică în întregul său areal sud-est european s-a manifestat aproape unitar, fiind cunoscută distinct în zone regionale, după terminologii atribuite de cercetători în urma descoperirilor arheologice din epoca modernă. Complexele culturale neolitice din spaţiul românesc, conturate în intervalul de timp 6500-3500 î.C., au fost cunoscute sub diverse denumiri, depăşind geografic graniţele statului modern. Până către anul 5000 î.C., s-a cristali</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">z</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">at cultura </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">veche europeană’, cu variantele sale regionale, prezentând tradiţii semnificative în arta ceramicii, arhitectură, organizarea cultică, instituţiile de conducere, o scriere rudimentară şi specializări meşteşugăreşti. Către sfârşitul perioadei </span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">n</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">eolitice s-a extins utilizarea metalelor, a cuprului în special. Populaţiile de agricultori şi meşteşugari neolitici trăiau în sate mari, destul de numeroase (au fost cunoscute câteva mii de aşezări), devenite chiar de t</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">i</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">p urban, şi-au ridicat temple, au creat o lume mitică reprezentată în figurine de lut şi vase de cult, indicând o intensă viaţă spirituală. Interpretarea unor semne incizate pe ceramică, descoperite în aşezările neolitice au condus la concluzia unor cercetători asupra existenţei unei scrieri </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">vechi europene’ ce a precedat-o pe cea sumeriană cu 2 milenii</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">. </span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">Vechea Civilizaţie Europeană a creat pe distanţa a 4 milenii un substrat suficient de puternic, extrem de profund, ce a stat la baza vieţii spirituale şi a culturilor europene din epocile ulterioare, cu pregnanţă în regiunile de manifestare a neoliticului. Simbolurile şi imaginile grafice ale Vechii Civilizaţii Europene au constituit gramatica şi sintaxa unui fel de meta-limbaj prin care s-a transmis un întreg sistem de gândire mitică. Zeiţele şi simbolurile naturale din neolitic </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman CE", serif;">vorbesc’ şi astăzi în culturile europene într-un limbaj ce atestă perenitatea şi continuitat</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">ea creatorilor matricei spirituale a continentului”. Actualul steag European are o duzină de stele aurii pe fond azuriu, plasate în cerc, reprezentând duzina apostolilor creștini:</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB8DzX20y-CDOTu3uMrrDTNutxY8VFjXwVpn_v2M1dSVkUVvZtz_-35YIa8VBQBYc1oc4CCM9J3nIRdcg02CX03w0CFxFaJkZGrihTo8FewfVL0yz9zHxhcKN2aTAuJCLg5pSaJlRd0Ac/s1600/image464.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB8DzX20y-CDOTu3uMrrDTNutxY8VFjXwVpn_v2M1dSVkUVvZtz_-35YIa8VBQBYc1oc4CCM9J3nIRdcg02CX03w0CFxFaJkZGrihTo8FewfVL0yz9zHxhcKN2aTAuJCLg5pSaJlRd0Ac/w400-h262/image464.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Steagul Europei</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">În </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cultura românească în Banat”, Dr. Viorel Boldureanu a scris: “Vechea Civilizaţie Europeană a fost anterioară infiltrării popoarelor indoeuropene: o civilizaţie care a cunoscut aşezări urbane, un sistem de scriere şi temple complicat ornamentate, care a înflorit în sud-estul Europei începând cam cu 7 milenii înaintea erei noastre şi a durat timp de peste 3 milenii. Consolidarea unui astfel de bloc cultural cu rădăcini şi identitate proprie îndată după apariţia unei economii producătoare de hrană face din acea realitate culturală şi de civilizaţie o entitate independentă şi nicidecum o reflectare provincială a evoluţiei culturale din Orientul Apropiat prin </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘importuri’ şi ‘migraţii’, termeni care - în consecinţă - sunt nejustificaţi în explicarea originii primei civilizaţii europene. Năvălitorii indoeuropeni, venind din regiunea Niprului inferior, trăind în comunităţi mici şi fiind apţi să călărească, puteau să ajungă uşor în regiunile de la vest de Marea Neagră, unde găseau condiţii ideale pentru păşunat. Cu toate că doar în mică măsură era formată din cultivatori, populaţiei acesteia, numită Kurgan, îi era mai uşor să pătrundă în zone deja cultivate, decât să cultive în stepă. Este de mare însemnătate că deşi predominant păstori, aceia nu erau nomazi de tipul populaţiilor central-asiatice cunoscute în epocile ulterioare. Prin urmare, predispoziţiile de stabilizare a acelei populaţii indoeuropene, firave la început, puteau să fie stimulate în acest areal dens populat - încă din mileniile anterioare - şi deosebit de prielnic al ‘Vechii Europe’. Multe dintre zeităţile străvechi au continuat să existe în basme, în credinţa şi în cântecele mitologice, într-o varietate de ipostaze. Cultura Vechii Europe a fost matricea unor credinţe şi practici mult ulterioare. Rafinamentul, frumuseţea şi forţa tradiţiilor sale religioase sunt o parte esenţială a moştenirii culturale europene. Credinţa în puterea elementului feminin, adaptarea la ciclurile naturale, îmbinarea sacrului cu profanul şi celebrarea vieţii şi regenerării au multe lucruri de spus până azi. După opinia noastră (fondată pe argumentele oferite de folcloristica bănăţeană) ponderea cea mai mare în persistenţa unor embleme şi simboluri din ‘Vechea Cultură Europeană’ în cultura populară românească se concentrează în ceea ce am putea numi ‘religia casnică’ trecută în clandestinitate după invaziile indoeuropene şi practicată în familie de bunică şi mamă, deci tot în mod matrilinear, realitate etnoculturală şi spirituală semnalată în legătură cu Banatul până la sfârşitul Evului Mediu şi numită - după cum se ştie, de Lucian Blaga şi în chip similar de Mircea Eliade - drept ‘teologie populară’. Aspectul ‘polimorf’, grandioasa dezvoltare a mitologiei tradiţionale româneşti până la a fi ajuns o ‘teologie populară’ se explică prin faptul că la rândul lor, politeismul şi panenteismul vechii religii s-au fixat, s-au dezvoltat şi au persistat datorită permeabilităţii, complexităţii şi compatibilităţii substratului ‘Vechi European’ din zona carpato-dunăreană, în speţă din partea sud-vestică a României, suprapunerile indoeuropene, ca şi cele din timpurile istorice de mai târziu (ale culturii mediterane, orientale, greco-latine, clasice) fiind asimilate şi detectabile aici în stratificarea lor pe substratul ‘Vechii Culturi Europene’. Pentru mai dreapta cunoaştere şi înţelegere a contribuţiei ‘sintezei bănăţene’ la fundamentele ideatice ale edificiului ‘Vechii Europe’ e necesară examinarea atentă: ‘Vechea Europă’ se caracteriza printr-o civilizaţie sedentară, locuind în aglomerări mari, având o structură comunitară de tip matrilinear, egalitar şi paşnic; ideologia ei era axată pe aspectele eterne ale naşterii, morţii şi regenerării, simbolizată prin principiul feminin al Mamei Creatoare. Acea Creatoare sau ‘Atotdăruitoare’ era reprezentată ca o zeitate antropomorfă cu funcţii nu opuse, ci mai degrabă complementare - dăruitoare ale vieţii dar şi de cunoaştere a ei. ‘Atotdăruitoarea’ a descins în sistemul religios preistoric în chip categorial; în a doua categorie, ea este zeiţa regenerării şi transformării, întruchipând reînnoirea şi renaşterea forţei vitale, ori potenţialul embrionic al vieţii. În a treia categorie, zeiţa conota fertilitatea, nemurirea şi ca zeiţă-gravidă se reîntorcea la complementaritatea iniţială: Mama-glie şi Mama-morţilor. Zeitatea creatoare Atotdăruitoare - într-un raport de interferenţă cu acel principiu - crea lumea, o încărca cu energie, o susţinea cu lichidul dătător de viaţă şi împărţea moartea la momentul oportun. Zeiţa regenerării era promisiunea de viaţă, apărută miraculos din moarte, şi cârmaciul timpului ciclic. Ei îi aparţinea darul transformărilor. Tărâmul zeiţelor era cerul, pământul şi lumea subpământeană. Conceptul de principiu divin feminin era manifestat în formă umană, animală şi abstract-simbolică. De aici, am spune noi, în spaţiul culturii tradiţionale româneşti poate mai mult, dar fără îndoială mai evident şi mai armonios decât în alte civilizaţii tradiţionale ale etniilor europene, fuziunea între tărâmuri, între nivelurile realului din ontologia tradiţională românească, comunicarea dintre ele - toate acestea mult mai strânse, mult mai apropiate, coerente, nepolarizate antagonic</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De aceea este relativ dificil de înţeles pentru noi, modernii, sensul fertilităţii în accepţia ei originară, aşa cum a apărut în paleolitic. Fertilitatea pământului a devenit o preocupare primordială numai în era producerii hranei”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe baza introducerii grâului, se poate observa răspândirea agriculturii în Europa (kyr = mileniu):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9RT8EoM_8-_coVJKWJgS8cEkCbg3pSTZAZz07hB1CVXh_G3nn5ToXC3L1cS0w-jT4MzJ7-TOu6X6iqXA01aAHBSxP59rfPLQVZmbazs61xBp4m5Gku9e3Q4exEmIu4dMVgoiYwfNZpRFI/s1600/13.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="332" data-original-width="828" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9RT8EoM_8-_coVJKWJgS8cEkCbg3pSTZAZz07hB1CVXh_G3nn5ToXC3L1cS0w-jT4MzJ7-TOu6X6iqXA01aAHBSxP59rfPLQVZmbazs61xBp4m5Gku9e3Q4exEmIu4dMVgoiYwfNZpRFI/s400/13.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea agriculturii în Europa</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">În </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">Nostalgia originilor”, Dr. Mircea Eliade a explicat </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“ireductibilitatea creaţiilor spirituale la un sistem pre-existent de valori: în universul mitologic şi religios, orice creaţie îşi re-crea propriile structuri. În mare, se pot distinge: 1) grupele de polarităţi cosmice şi 2) acele polarităţi care erau direct legate de condiţia umană. Desigur, exista o solidaritate structurală între dihotomiile şi polarităţile cosmice şi acelea care se raportau la condiţia de a fi a omului. Plecând de la un anumit moment istoric, mai ales polarităţile de al doilea tip au deschis calea speculaţiilor filozofice sistematice. Printre polarităţile cosmice se pot discerne cele ale structurii spaţiale (dreapta / stânga, sus / jos, etc.), ale structurii temporale (zi / noapte, ritmul anotimpurilor, etc.) şi în fine, cele exprimând procesele vieţii cosmice (viaţă / moarte, ritmurile vegetaţiei, etc.); în ce priveşte dihotomiile şi polarităţile legate de condiţia umană şi uneori servindu-i drept cifru, ele au fost mai numeroase şi - s-ar putea spune - mai ‘deschise’. Perechea fundamentală era de tipul bărbat / femeie, dar existau şi dihotomii etnice (‘ai noştri’ / străinii), dihotomii mitologice (gemenii antagonici), religioase (sacru / profan, care - de fapt - exprimau o dihotomie totală, raportându-se deopotrivă la cosmos, viaţă şi societatea umană; zei / adversari ai zeilor, etc.) şi dihotomii etice (bun / rău, etc). Ceea ce frapează de la început în această clasificare provizorie şi incompletă este faptul că un mare număr de dihotomii şi polarităţi se implică reciproc, ca - de pildă - polarităţile cosmice şi dihotomiile sexuale sau religioase. În cele din urmă, ele exprimau modalităţi ale Vieţii sesizate ca ritm şi alternanţă”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">Despre hierogamie - adică împreunarea Zeilor ori a principiilor de sex opus - Dr. Mircea Eliade în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Ro Times New Roman", serif;">Morfologia religiilor” a scris: </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Hierogamiei îi corespundea, în general, orgia. Unirii perechii divine trebuia să-i răspundă, pe pământ, desăvârşita frenezie. Alături de perechile tinere care repetau hierogamia pe brazde, trebuia să aibă loc o potenţare maximă a tuturor forţelor colectivităţii. Oamenii nu făceau altceva decât să imite modelul divin - mai ales când de acea imitaţie depindea bunăstarea întregii lumi şi îndeosebi destinul vieţii vegetale şi animale. Excesele împlineau un rol precis şi salutar în economia sacrului. Ele rupeau zăgazurile între om, societate, natură şi zei; ajutau să circule forţa, viaţa, germenii dintr-un nivel într-altul, dintr-o zonă a realităţii în toate celelalte. Ceea ce era vidat de substanţă se împlinea, ceea ce era fragmentat se reintegra în unitate, ceea ce era izolat se topea în marea matrice universală. Orgia făcea să circule energia biotică şi sacră. Pretextele pentru dezlănţuirea ei erau îndeosebi momentele de criză cosmică sau de opulenţă. În timp de secetă, în multe părţi alergau femeile goale pe câmp, ca să trezească virilitatea Cerului şi să provoace ploaia; în alte regiuni, nunţile sau naşterile gemenilor se sărbătoreau prin uriaşe, înspăimântătoare orgii: ele erau în legătură fie cu drama vegetaţiei, fie cu ceremonialele agrare. Pământul trebuia însufleţit, Cerul trebuia îndârjit, ca hierogamia cosmică - ploaia, căldura - să se împlinească în condiţii optime, ca grânele să crească şi să rodească, femeile să nască fii, animalele să se înmulţească şi morţii să-şi poată îndestula nefiinţa cu fiinţă. Pot fi descoperite urme falice în ceremoniile agrare europene: ‘Bătrânul’ era uneori înfăţişat falomorf iar ultimul snop era numit pe alocuri ‘Târfa’ sau i se alcătuia un cap negru cu buze roşii (originar culorile magic simbolice ale organului generator feminin). Excesele aveau loc la anumite sărbători arhaice ale vegetaţiei. Orgia se dezlănţuia pentru a exacerba şi maximaliza forţele de reproducere şi creaţie ale întregii naturi. Orice decenţă era uitată pentru că era vorba de un lucru mult mai serios decât respectul normelor şi obiceiurilor: era vorba de asigurarea continuităţii vieţii. Orgiile nu se articulau cu exclusivitate în ansamblurile agrare, deşi ele au păstrat întotdeauna anumite incidenţe cu riturile de regenerare (‘Anul Nou’) şi fecunditatea; se poate surprinde o perfectă analogie între fenomenul şi mistica agricolă şi orgia ca modalitate a vieţii colective. Întocmai ca seminţele ce-şi pierdeau contururile în marea contopire subterană, desfăcându-se şi devenind ‘altceva’ (germinarea, încolţirea) - oamenii îşi topeau individualitatea în orgie, totalizându-se într-o singură mare unitate vie. Astfel realizau o definitivă confuzie, în care nici o ‘formă’ şi nici o ‘lege’ nu se mai putea distinge. Se reactualiza experimental starea primordială pre-formală - ‘haotică’ - stare ce promova, prin virtutea magiei imitative, topirea germenilor în aceeaşi matrice telurică: omul se reintegra într-o unitate bio-cosmică, chiar dacă acea unitate însemna o regresiune de la modalitatea persoanei la acela de germen; într-un anumit sens, orgia îngăduia omului o condiţie agricolă. Abolirea normelor, a limitelor şi a individualităţilor, trăirea deplină a tuturor posibilităţilor telurice şi nocturne echivala cu dobândirea condiţiei seminţelor ce se descompuneau în pământ, abandonându-şi formele pentru a da naştere unei noi plante. Între alte funcţiuni pe care le îndeplinea în economia spirituală şi psihologică a unei colectivităţi, orgia o avea şi pe aceea de a face posibilă şi a pregăti ‘reînoirea’, regenerarea vieţii. Trezirea dintr-o orgie putea fi omologată cu ivirea colţului verde din brazdă: o nouă viaţă începea şi pentru acea viaţă nouă orgia l-a îndestulat pe om cu substanţe şi elan. Ceva mai mult: orgia, reactualizând haosul mitic dinaintea creaţiei, făcea posibilă repetarea acelei creaţii; omul regresa provizoriu în starea amorfă, pre-formală, nocturnă a ‘haosului’ - pentru a renaşte cu mai multă vigoare în forma sa diurnă. Orgia - ca şi cufundarea în apă - anula creaţia, însă în acelaşi timp o regenera; se poate identifica în structura orgiei dorinţa de repetare a unui gest primordial: creaţia organizând haosul. Orice ‘sărbătoare’ cuprindea vocaţia orgiastică. Regenerarea se ‘dobândea’ - prin gesturi magice, prin Marea Zeiţă, prin prezenţa femeii, prin puterea erosului, prin colaborarea cosmosului (ploi, căldură, etc.); ceva mai mult: toate acelea erau posibile întrucât repetau un gest primordial - fie el hierogamie, fie regenerarea timpului (‘Anul Nou’), fie orgia ce reactualiza regimul haotic arhetipal. Nimic nu se obţinea de-a gata; câştigarea vieţii era numai muncind şi acţionând în conformitate cu normele intuite de conştiinţa agricolă: repetând gesturile primordiale. Deci, speranţele pe care şi le lega omul agricol de exemplul vegetaţiei erau de la început orientate către ‘fapt’: procedând într-un anumit fel, acţionând după anumite modele, omul putea spera în regenerare (actul ritual era indispensabil). Misterele vechi nu numai că au păstrat urme de ceremoniale agrare dar nu se puteau organiza ca religii iniţatice dacă n-are fi avut înapoia lor o lungă preistorie de mistică agrară: adică dacă spectacolul regenerării periodice a vegetaţiei nu ar fi relevat - cu multe milenii înainte - solidaritatea între om şi sămânţă şi speranţele într-o regenerare după şi prin moarte. Se obişnuieşte a se spune că descoperirea agriculturii a schimbat radical destinul omenirii, asigurându-i o hrană abundentă şi îngăduind o creştere prodigioasă a populaţiei; se pare că descoperirea agriculturii a avut consecinţe hotărâtoare pentru cu totul alte motive: nu creşterea populaţiei sau supra-alimentaţia a decis destinul omenirii - ci ‘teoria’ pe care şi-a însuşit-o omul descoperind agricultura (ceea ce a ‘văzut’ el în grâne, ceea ce a învăţat el din contactul cu ele, ceea ce a ‘înţeles’ din exemplul seminţelor ce-şi pierd forma sub pământ au alcătuit lecţia hotărâtoare). Agricultura a relevat omului o anumită unitate a vieţii organice (analogia femeie - câmp, act generator - semănat, etc.) şi de la acea revelaţie au pornit cele mai fundamentale sinteze mentale: viaţa ritmică, moartea ca regresiune, etc. (esenţiale pentru evoluţia omenirii au fost acele sinteze mentale, făcute posibile numai după descoperirea agriculturii); una dintre principalele rădăcini ale optimismului se afla în mistica agrară preistorică: întocmai ca sămânţa, mortul putea nădăjdui într-o revenire la viaţă, sub o formă nouă”. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Începuturile în Europa apar pe hărţile Epocii Pietrei, sub patronajul Zeiţei Ghirghe (de la jumătatea mileniului VII î.C., când se obişnuia reîntoarcerea sezonieră sistematică pe aceleaşi locuri, potrivit practicii transhumanţei - consacrată din Epoca Pietrei, cu multe migraţii - de pildă, cea mai recentă mişcare de amploare pe aceeaşi direcţie fiind invazia Medievală otomană):</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIWRzNNFdCpHhii0FRIleR4uuuN-YBWjKg0_CzQ1yTdTLHNsZWeTkkOjebNmXU8Bvo95upTWDpbTRVYSCwXDPdQ0zQ1vaaTt7u0lI6D4SWWxn31CPhJmsKY6TtWP400eDUIkSaMpO-dSA/s1600/image468.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIWRzNNFdCpHhii0FRIleR4uuuN-YBWjKg0_CzQ1yTdTLHNsZWeTkkOjebNmXU8Bvo95upTWDpbTRVYSCwXDPdQ0zQ1vaaTt7u0lI6D4SWWxn31CPhJmsKY6TtWP400eDUIkSaMpO-dSA/w297-h400/image468.jpg" width="297" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">(În prezent, la începutul mileniului III, în Vestul Anatoliei încă poate fi vizitat Templul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, datând din mileniul I î.C. prin forma sa realizată pietros, versiunea anterioară - mult mai veche decât cea vizibilă azi a Templului pietros Gherga din mileniul I î.C. - fiind din lemn / așa după cum e înfățișat sculptural acolo, în Sanctuarul Anatolian Gherga, mare și milenar așezământ religios). Din mixajul acelor populaţii s-a format cel mai vechi popor din Europa, în actualul spaţiu Român (cuprinzând </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherghi</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, credincioşii Marii Mame </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghirghe</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, pe atunci Doamna-zeu şi al lui An / Zeul Timpului şi al Cerului): în Bazinul Dunării, nomazii / păcurarii Nordici s-au amestecat cu sedentarii / agricultori Sudici; apoi, în migraţiile lor, “primitivii” Indo-Europeni au asimilat continuu populaţiile sedentare agricole, mai evoluate şi mai bogate decât ei, deoarece societăţile pastorale nu puteau fi independente de ale cultivatorilor. Amestecul celor 2 culturi - nomadă (războinică, pastorală, patriarhală) şi sedentară (paşnică, agricolă, maternă) - a dus la împrumuturi reciproce; ritmurile vieţii animale - bazate pe reproduceri şi sacrificii - s-au suprapus ciclurilor agricole iar în grupările familiale s-au întrepătruns raporturile bărbăteşti determinate de sanguinitate (ierarhii masculine legate de categoriile de vârstă) cu cele feminine determinate de afinitate: asocierea sub un acelaşi acoperiş a mai multor femei străine, care au născut mulţi Gherga, atât păcurari Gregori / Grigori cât şi agricultori Gheorghe / George. Indo-Europenii au respectat numele Gherga, respectiv societăţile apărute s-au structurat către Civilizaţia actuală / Banatul fiind primul loc de întâlnire în Europa (Ghergarii / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherganii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ridicând megalitic Gargare şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorgane</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ca mărturii ale puterii lor):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiJkPjgvs_j3vqfnuC9c0x7J_eTy2YVQrw3MuqJlfOlMnusl7Pnekxv3dxLQsaBJjhX9M_swbhOPVv2rDh8gsDFocfQT3utvQJKwYiCDlJT7IjLVlGsH_b9XqFrFHZpEnYISNvPtOu8tQ/s1600/image1013.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiJkPjgvs_j3vqfnuC9c0x7J_eTy2YVQrw3MuqJlfOlMnusl7Pnekxv3dxLQsaBJjhX9M_swbhOPVv2rDh8gsDFocfQT3utvQJKwYiCDlJT7IjLVlGsH_b9XqFrFHZpEnYISNvPtOu8tQ/w302-h400/image1013.jpg" width="302" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span lang="IT" style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Kurganizarea / Indo-Europenizarea Bazinului Dunării inferioare </span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghe Ivănescu 1912-1987 (membru corespondent al Academiei Române)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a afirmat: “O sarcină ştiinţifică care încă nu şi-a găsit decât în mică măsură realizarea este aceea a identificării cuvintelor de împrumut din limba indoeuropeană primitivă. Lucrul acesta trebuie făcut ţinându-se seama de cele mai noi cercetări arheologice privitoare la patria primitivă a indoeuropenilor şi la cultura lor şi la cele mai vechi migraţii indoeuropene, adică printr-o confruntare a ideilor lingvistice cu cele arheologice. În legătură cu procesele de glotogeneză a limbilor din Antichitate nu s-au putut spune până astăzi lucruri interesante, pentru că n-au fost lămurite procesele de glotogeneză în general şi nu au fost bine cunoscute migraţiile indoeuropene. Dat fiind însă că o populaţie cuceritoare impunea în era preistorică limba sa populaţiilor cucerite fără constrângerea unor state ca cele sclavagiste, trebuie să concludem că atunci erele de glotogeneză durau mai mult (nu câteva secole, ci mai mult decât un mileniu). Lingvistul Illic Svityc a reuşit să descopere corespondenţele fonetice dintre indoeuropeana primitivă şi ugrofinica primitivă”. Dr. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Theofil Simenschy a enunţat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Indoeuropeana primitivă a fost una din formele pe care le-a luat o limbă vorbită mai înainte. Pentru explicarea ei, va trebui deci să se arate că există alte limbi înrudite; dacă - după cum se pare - caucaziana, indoeuropeana, limba ugrofinică şi limbile mediteraneene au ieşit din aceeaşi limbă străveche, se va putea constitui o nouă gramatică pentru o perioadă anterioară”. În Epoca Pietrei, vânătorii deseori puneau foc vegetaţiei pentru a scoate animalele din habitat, în scopul de a le captura pentru hrană, îmbrăcăminte, etc. (acea metodă însemna însă distrugerea mediului prin uciderea mai multor animale decât aveau nevoie - inclusiv privarea culegătorilor de a mai avea plante bune pentru cules - şi implica deplasările pe mari distanţe în căutarea de noi teritorii); când au început să se aşeze - domesticind animalele şi cultivând pământul - au avut şi timp pentru a se concentra pe religie, artă, arhitectură, etc.: Civilizaţiile nu s-ar fi putut dezvolta fără inventarea agriculturii. Oamenii au început să cultive cereale pentru că prin fermentarea lor obţineau bere, băută religios (literalmente - prin compusul dintre sufletul “Ba” şi soarele “Ra” ori al Mamei Rhea - “berea” / be-rea era “sufletul soarelui” Ra sau “sufletul Rheii”). La început, cultivarea cerealelor n-a fost pentru hrană (deoarece pe atunci existau surse de hrană mult mai variate pentru culegători, care nu aveau nevoie neapărată de cereale), ci pentru a produce cantităţi mai mari de alcool, recoltele mai mari de cereale fiind astfel absolut necesare; de altfel, e de observat paralelismul dintre “a alege” şi “a culege” (de pildă, întâi zerul se fierbea, ca să se aleagă din el urda dulce, culegerea şi alegerea întrepătrundu-se în unele semnificaţii). Iniţial, ţăranii însă lucrau mai mult decât culegătorii sau vânătorii dar agricultura avea un mare avantaj: creşterea animalelor şi recoltele pe o suprafaţă limitată permiteau susţinerea unei populaţii mai mari, ceea ce însemna putere. Odată ce oamenii au înţeles asta, au început să se aşeze temeinic; ţăranii au curăţat locurile pentru plantări dar turmele crescute necesitau mai mult teren pentru păscut; construcţiile erau din lemne - folosite şi la foc, “dordola” fiind un arhaism Român pentru “buturugă”, în Albaneză “kercu” / “dalta” instaurându-se ca un cuvânt rezonând cu Garga pentru unealta cioplitoare, de fapt o persoană “cioplită” fiind o persoană cultă, etc. - ceea ce a dus la eliminarea pădurilor din jurul localităţilor (condiţiile climatice uneori nefiind propice - fie ca veri uscate, fie ca ierni umede erodând solul - şi regenerarea naturii neîmplinindu-se, au determinat populaţiile să-şi abandoneze uneori aşezările, în căutarea altor locuri mai bune de trai). Dr. Mircea Eliade - ales post-mortem membru al Academiei Române - în “Istoria ideilor şi credinţelor religioase” a scris: “La început, agricultura a pătruns lent în unele regiuni ale Europei. Pe de o parte, climatul postglaciar permitea societăţilor să subziste din produsele de vânătoare şi pescuit. Pe de altă parte, cultura cerealelor trebuia adaptată la zona temperată şi cu păduri. Primele comunităţi agricole s-au dezvoltat de-a lungul cursurilor de apă şi la liziera marilor păduri, propagarea agriculturii dovedindu-se un proces ineluctabil - în pofida rezistenţei unor populaţii - difuziunea culturii plantelor alimentare fiind mai ales după cristalizarea păstoritului. Procesul indo-europenizării - caracterizat de migraţie, cucerirea de noi teritorii, supunere urmată de asimilarea locuitorilor - n-a încetat până în Epoca Modernă; nu se mai cunoaşte un exemplu similar de expansiune lingvistică şi culturală de asemenea proporţii”. Academia Română în “Istoria românilor” din 2012 a indicat: “Păstoritul a fost una din ocupaţiile cu o bogată simbolistică, ale cărei origini pot fi identificate în timpul domesticirii şi creşterii primelor animale, când figura păstorului se bucura de prestigiu sacral; păstorul / ciobanul era mai aproape de natură decât agricultorul / ţăranul, consecinţa fiind unele valenţe magice atribuite primului. După unele opinii, a existat chiar o divinitate arhaică a păstorilor şi a păstoritului: Zeul-Moş (mulgerea animalelor avea o semnificaţie aparte, fiind considerată un adevărat ritual sacru, înconjurat de o mulţime de reguli menite atât să protejeze animalul de influenţe malefice, cât şi stimuleze producţia de lapte). Muncile agricole - cunoscute în tradiţia românească drept iniţiate de 2 fraţi - erau integrate în ritmurile naturii şi prin pildele inspirate de ele dezvăluiau taine ale împărăţiei cereşti; un bun agricultor ştia când trebuia să semene şi când să culeagă, după cum ştia şi să descifreze semnele naturii”. Este de ştiut că ritul / ritualul - cuvânt legat de Sanscritul “rită” - era aspectul practic al mitului iar a cunoaşte miturile înseamnă a afla originea lucrurilor. Sociologul Evreu Emile Durkheim 1858-1917 în “Formele elementare ale vieţii religioase” a susţinut: “Riturile au fost moduri de acţiune născute doar în sânul grupurilor reunite şi erau destinate a suscita, a întreţine sau reface anumite stări mentale colective (apoi şi reprezentările religioase au fost reprezentări colective, exprimând realităţi colective); toate faptele religioase au fost lucruri sociale, produse ale gândirii colective. Credinţele religioase sunt întotdeauna comune unei colectivităţi determinate care aderă la ele şi îi practică riturile; ele nu sunt admise doar cu titlu individual de către membrii colectivităţii, ci constituie ceea ce conferă unitatea grupului uman: indivizii care îl alcătuiesc se simt legaţi între ei prin chiar credinţa lor comună. Vorbim o limbă pe care nu noi am creat-o, invocăm drepturi instituite de alţii, tezaurul de cunoştinţe este transmis unei generaţii fără ca aceasta să-l fi adunat, etc.; datorăm societăţii diversele câştiguri ale civilizaţiei şi - dacă în general nu cunoaştem surse de unde provin ele - ştim (cel puţin) că nu reprezintă opera noastră: or, ele sunt cele ce conferă omului o fizionomie personală printre celelalte fiinţe, deoarece omul e om doar datorită civilizaţiei”.</span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYVNaNRK0m_DztWWMH_BjyAK1QpPSVNOTXaQgiwYn-7JTzUDyWMdvSzUtuNNv4B0iscnaUZqi8K3zJnC2Jo6LQeOff8jg6QfQKarOA1QAo111cNFHpH6kQH73oNFf2_G7X31uGrIVTkP8/s1600/image1015.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYVNaNRK0m_DztWWMH_BjyAK1QpPSVNOTXaQgiwYn-7JTzUDyWMdvSzUtuNNv4B0iscnaUZqi8K3zJnC2Jo6LQeOff8jg6QfQKarOA1QAo111cNFHpH6kQH73oNFf2_G7X31uGrIVTkP8/w400-h271/image1015.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Începutul Civilizaţiei Europene</span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dacia preistorică”, savantul Român Nicolae Densuşianu a scris despre “Columnele lui Hercule numite Gherdapuri”: “Columnele lui Hercule poartă la poetul Pindar 155 numele de ‘Porţile Gadira’. În ‘Iliada’ lui Homer 8:15, acea vestită poartă a Europei e cunoscută sub numele de ‘Porţile de Fier’, care se aflau în Ţara Arimilor, acolo unde a fost aruncat într-o peşteră adâncă Typhon, legendarul balaur al teogoniei (Hesiod 820); iar la poetul Claudian 237, ele figurează sub numele de Porţile de Fier ale Geţilor. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De aici înainte comunicaţiunea pe vechiul Oceanos Potamos - sau Istru - ne apare extrem de dificilă pentru vasele ţinuturilor meridionale. Lângă Columnele lui Hercule, spuneau cei vechi, se afla o fâşie lungă şi lată de stânci colţurate, unele vizibile iar altele ascunse sub suprafaţa apei, şi cari se întindeau de-a curmezişul prin vechiul Oceanos de la un ţărmure la altul (Scylacis Periplus 122). Lângă acea barieră înfricoşătoare de stânci, ce forma locul cel mai periculos al Istrului, se afla pe ţărmurele de Nord aşa numita ‘Poartă de Fier’, o strâmtă potecă pentru călătorii pe uscat, desigur închisă odată cu o Poartă. Care era însă originea numirii? După uzul limbei Române, obstaculele naturale, de stânci şi petre mai mari, ce se întind de-a curmezişul prin albia unui râu de la un mal la altul - şi unde apa în cursul său, izbindu-se de ele, formează o linie de talazuri - poartă numele de ‘gard’. În vechile tradiţiuni Greceşti, Prometeu a fost adus în legătură cu diluviul ce acoperise într-un timp îndepărtat pământul Greciei. Zeus - după cum a scris Apollodor 1:7 - a hotărât să stingă genul de aramă al oamenilor; Prometeu l-a învăţat pe fiul său Deucalion - care părăsind Caucazul ajunse rege în Tesalia - să construiască o arcă, în care să-şi pună toate lucrurile necesare pentru trai. Îndată după aceea, Zeus slobozi din cer torenţi de ploaie, acoperi cu apă partea cea mai mare a Greciei, încât au pierit toţi oamenii, afară de aceia cari fugiseră pe munţii cei mai înalţi. Pe Prometeu - egalat cu Zeul Mitra, care avea ca simbol corbul - popular vechii Români îl numeau Corbea sau Gruia şi ştiau că hrana în locul unde se afla îi era dusă de corbi; Deucalion (Deu-Calion însemnând Zeu-Frumos, Românii aveau Făt-Frumos), considerat fiu al lui Gadeir / Prome-teu, a plecat din Caucaz în Tesalia când nivelul marin creştea. Urmele acestei legende Prometeice le mai aflăm şi azi la poporul Român: ‘Despre un jidov (Uriaş) se povesteşte că dând Dumnezeu Potop, ca să-i prăpădească, el a pus un picior pe un munte şi un picior pe un alt munte, de o parte şi de alta a Oltului, dar punându-se păsările cerului pe el, a căzut în apa Oltului. Acolo Oltul face şi acum un tălaz mare, formând o brazdă de-a curmezişul apei, ca şi cum ar trece peste un gard. Oamenii numesc locul ca acela unde a căzut Uriaşul; se află în judeţul Vâlcea, mai sus de Râmnic’. După o altă variantă, în fond identică cu cea precedentă: ‘Uriaşii au pierit de când cu Potopul. Atunci ei de frica înnecului s-au suit pe vârfurile munţilor iar păsările cerului, cari umpluseră văzduhul cu mulţimea lor, neavând unde a se odihni, s-au pus pe Uriaşi, şi cum ele erau flămânde, i-au tot ciugulit de carne, până ce i-au isprăvit’. Tot astfel - ca gard - interpretau şi vechii geografi numele locului Gadir, de lângă Columnele lui Hercule. După autorii Romani - ca Pliniu 4:36 - Gadir în limba Punică însemna ‘gard’. Această numire însă, care la autorii Greceşti apare sub forma Gadeira, nu aparţinea idiomei Feniciene din Libia (Claudius Iulius - sau Iolaus - care scrisese o istorie a Fenicienilor, cercase a deriva din limba Feniciană cuvântul Gadeira, însă dânsul nu a aflat pentru etimologia acestuia nici un cuvânt mai apropiat). Gadir corespundea cu Grad, având sensul de fortificaţiune; aparţinea idiomei Pelasge de la Dunăre (uzul de a întemeia fortificaţiuni pentru apărarea căilor de navigaţiune pe anumite puncte mai importante a existat şi în preistorie; după Strabon în ‘Geografia’ XVII 1:18, Milesienii ocupând gura Nilului numită Bolbitinon, au construit acolo o fortificaţiune cu valuri şi şanţuri: ‘Grădişcea Milesienilor’). În nomenclatura topică Română s-a păstrat mai mult forma de ‘Grădişce’ - adică locul unde era o veche fortificaţiune - decât ‘Grad’ / ‘Grădeţ’; la vechiul termen de ‘Grad’ / ‘Gradus’ este a se reduce şi epitetul de Gradivus al lui Marte, ca zeu al castrelor, citadelelor şi al fortificaţiunilor (Silius Italicus 4:222). Vechea populaţiune a Africei de Nord - supusă în mare parte Cartaginei - era de origine Pelasgă. Getulii - locuitorii cei mai numeroşi al Libiei - emigraseră acolo, după cum spuneau tradiţiunile, din regiunea Geţilor Europeni (Isidori 9:2). Cuvântul Gadir după forma şi sensul său, ce i-l dau textele Latine, nu este decât o reproducere alterată a terminului poporal Pelasg de ‘gard’ / plural ‘garduri’. De aici numirea Grecească (în formă plurală) Gadeira, de aici numele de Poarta de lângă gardul de stânci ce tăia de-a curmezişul albia vechiului Oceanos. Aceeaşi intepretare a numelui Gadeira, însă sub o altă formă, aflăm şi de la vechii autori Greceşti. Hercule - spune ‘Suida’ - a aruncat petre enorme în gura Oceanului, ca să împiedice intrarea bestiilor sau monştrilor; el făcuse aşadar - după legende - un gard de petre de-a curmezişul prin albia Fluviului Oceanos. În Antichitatea Grecească se atribuiau lui Hercule mari merite pentru facilitarea navigaţiunii pe diferite ape curgătoare. Cu deosebire, Hercule apare ca una din divinităţile care veghiau asupra navigaţiunii pe Istru (de exemplu, după cum a scris Trog Pompei, Filip II / regele Macedoniei - al cărui urmaş a fost împăratul Alexandru cel Mare - a voit să ridice la gura Istrului o statuie de aramă lui Hercule, probabil pentru succesul transporturilor de la Dunăre). Numele de Gadeira a navigatorilor Greceşti a fost odată foarte poporal în regiunea Porţilor de Fier. Locuitorii din Serbia mai numesc şi astăzi cataractele sau gardul de stânci de lângă Porţile de Fier Gherdapuri”. Pentru geamănul lui Atlas, Gadeir - Prometeu / Mitra sau Sarmis / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sar-mis” - înţelesul era de “bătrânul” / “vechiul” Soare sau literalmente “moşul solar” “Sar-mis” / “Mit-Ra” (sărbătoarea numită Sâmedru în Română - la 26 X / creştin = Sf. Dumitru - încheie tradiţional deopotrivă atât vara pastorală, cât şi vara agricolă, cu focuri purificatoare de brad şi hore în jurul acelora; după cum a studiat în 2012 şi Dr. Constantin Miu, în mitraism principalul festival era primăvara - în zilele de Paşti - şi toamna, naşterea lui fiind celebrată 3 zile după solstiţiul de iarnă: de Sâmedru - ca şi de Sângiorz - se practicau “soroacele”, când se puneau la cale schimburi economice, se făceau învoieli între păstori, se dădeau socoteală pentru cele vechi, etc. / practica Magică de aflare a norocului la sărbători, în Banat şi Ardeal numindu-se Gogea).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcAqmaCl4s2uUBOuWoJy28ZoUHX7XcNXfntX62CLNh8YNSeLOLxUuK-381x0rOOmORnMlG3iRHGatcMPDB32PnCsgVU0mTbTI2ACtcPiIzBNlcjx0Rjl2w_uWUjsFIAG_Bf3KVZmsC1Xw/s1600/image1498.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcAqmaCl4s2uUBOuWoJy28ZoUHX7XcNXfntX62CLNh8YNSeLOLxUuK-381x0rOOmORnMlG3iRHGatcMPDB32PnCsgVU0mTbTI2ACtcPiIzBNlcjx0Rjl2w_uWUjsFIAG_Bf3KVZmsC1Xw/w400-h300/image1498.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Mitra sacrificând taurul</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlas - geamăn cu Pro-Meteu / MitRa - avea ziua nașterii în 25 XII, de Crăciun / “Crăci-Un”; ambii frați - Atlas și Prometeu - erau fiii Zeului An, a cărui zi de renaștere / înviere se celebra (la fel ca a Tatălui Cer / Ra) odată cu cea a Marii Mame, în 1 III, de Mărțișor: primii născuți ai lui An / respectiv ai Moşului Crăciun - frații gemeni Atlas și Prometeu - au apărut la 9 luni după festivalul de la echinocțiul primăverii, ei patronând deopotrivă 2 sărbători, cele de debut și de încheiere ale verii pastorale (ce dura jumătate de an): Sângiorz din Aprilie și Sâmedru din Octombrie. Învierea / renașterea în timpurile străvechi a migrat de la Paști, echinocțiul primăverii, Mărțișor, la Anul Nou fixat - Antic, de Romani - în miezul iernii, la 1 I / rămânând așa până în prezent. Sărbătorile erau marcate de beţii rituale, ca mod de exaltare a facultăţilor, practicanţii eliberându-se de condiţionări (fie ale lumii exterioare, fie ale vieţii controlată de conştiinţă), “înţelepţii” băutori devenind celebri; chefurile / banchetele aveau valoare de comuniune şi de alianţă, caracteristice îndeosebi fiind beţiile nocturne: se credea că atunci oamenii intrau în contact direct cu </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” Lume, a Zeilor (cea mai lungă perioadă de confuzie voită - indusă prin beţie - era în întunericul iernii, între Crăciun şi Mărţişor, adică între dispariţia Anului Vechi şi apariţia Anului Nou). Apropierea onomastică dintre Zeii Gadeir / Prometeu şi Gradivus / Marte se datora şi faptului că aparţineau aceleiaşi familii divine: Gardianul agriculturii şi patronul războiului Marte care aducea moartea - ştiut de Greci ca Ares / “A-res”, adică literalmente “Regele” - a fost fiul Ghergarului Zeus, respectiv era văr primar cu Prometeu / “Pro-Me-teu” (taţii lor fiind fraţi); ei au fost cunoscuţi în multe spaţii unde Gherga a fost atestat din străvechi timpuri, inclusiv Român, Grec, etc. (renumitul fiu al Zeului Ares / Marte a fost Thrax, însă în secolul V î.C. poetul Euripide din Insula Salamis a scris în “Alcestis” 58 că “Thrax, patronul Traciei” a fost chiar Ares / “A-res”, având scutul decorat cu semiluna numită “Pelta” şi fiind celebrat în fiecare Martie prin Festivalul “Gra-divus” = Gradivus, mitologia Greacă reţinând despre prima consoartă a Zeului Ares - care în versiune Greacă s-ar putea înţelege şi ca “Arian” - că a fost soţia Zeului Hefaistos / Vulcan, anume frumoasa Zeiţă Afrodita din Caria / Ţara Gherghiţilor). Este de știut despre Zeul Mars Gradivus și ce a scris Romanul Vergiliu în “Eneida” 3:35, anume că “era stăpânul și apărătorul hotarelor agricole Getice”.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh-u7ctcbQsmvVtHEW1AN2o03uIsB6cuDg4NVEeunp68LLYT4GRSZwWAERaPy0ZQMZ7s3aqwV4pIqGWJXraFU9tt2NjJPsQOlkl22uthglP9hDRgBsysMH2VrVIiAB2vnrTYAmI8KlQDwW/s1600/image1565.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="235" data-original-width="299" height="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh-u7ctcbQsmvVtHEW1AN2o03uIsB6cuDg4NVEeunp68LLYT4GRSZwWAERaPy0ZQMZ7s3aqwV4pIqGWJXraFU9tt2NjJPsQOlkl22uthglP9hDRgBsysMH2VrVIiAB2vnrTYAmI8KlQDwW/w400-h313/image1565.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Plasarea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oamenilor bărcilor”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> =</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Atlanţilor în reţeaua Fluvială Okean / Oceanos - a Râurilor afluente Dunării inferioare - din actualul spaţiu Român, împreună cu calitatea traversând timpurile de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ru-mâni” / “Ro-mâni” ca “Oamenii Râurilor” şi cu atributul Românilor / Valahilor ca oamenii venerând valurile apelor de la Vale, sunt 3 conectări “acvatice” ale oamenilor din acelaşi areal: 3 legături prea puternice pentru ca să fie întâmplătoare. În studiul “Lumini din depărtări” din 1981 savantul A/Român Gheorghe Muşu a scris despre primul Hercule, pe care l-a tratat în dimensiunile acvatică şi solară: “Cea mai veche indicaţie a numelui mamei lui Hercule (conform lui Cicero în ‘De natura deorum’ 3:40) a fost Lysithoe, fiica lui Okeanos, care apare în numele unui râu din Asia Mică, Lysis (la Titus Livius 38:15). Condiţionarea geomitică a figurilor marine şi solare le aducea în mod necesar în relaţie - în multe ţinuturi de coastă şi din insule soarele răsărind şi apunând la orizont în apele mării - de unde genealogii corespunzătoare ale dinaştilor şi căpeteniilor vremii sau încă contexte mitice cu asemenea reprezentanţi. La Heracles nu e lămurită partea finală a numelui eroului ‘cles’ deoarece apare acomodat în Greacă” (răstălmăcirea în Heracles era ca să-l apropie de Hera). Faptul că Deucalion (“Deikoon” corespunzător lui Apollodor în “Biblioteca” 2:165) a fost indicat de fabula 162 a lui Hyginus ca unul din fiii lui Heracles / Hercule - pe când alţii anunţau că Deikoon / Deucalion era fiul lui Prometeu / Gadeir - suprapune rolurile lui Gadeir şi Hercule, ca tatăl Gherga al celui scăpat de Potop: Cles - conform şi limbii “îndărăt” / “întoarsă” - era de la Clito / regina Grigo, mama lui “Hera-Cles” şi a geamănului frate Atlas, făcuţi cu tatăl Zeuth / Zeus </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” (aşa cum era cunoscut şi numit Poseidon, fratele mai mare al lui Zeus, ambii - Zeuth=Poseidon / Zeus </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”, fondatorul Atlantidei şi mezinul Zeus / anume cel de-al doilea Zeus, ajuns şeful Muntelui Sacru Olimp - fiind băieţii lui Cron / Crăciun, cel care a fost Gargaros; de altfel, ţinând cont şi că Zeul Poseidon patrona deopotrivă seismele şi apele sărate, “Dicţionarul de simboluri” a scris despre faptul că “în tradiţia Greacă tunetul a fost mai întâi legat de bubuiturile din măruntaiele pământului, fiind - de bună seamă - vorba despre o reminiscenţă a cutremurelor de la facerea lumii, el ajungând în mâinile lui Zeus / Zeul cerului după ce acela şi-a mutilat şi detronat tatăl, pe Cronos cel viclean”). Zeul Cronos = Crăciun a avut cu Zeița Ria = Rhea 3 fii, așa cum se pot vedea în imaginile următoare (Horkos peste Hăul Gargar / Tartar, zis “Ha-des”, Pontios / Poseidon care poseda Edenul / Raiul și mezinul Zeus Herkeios, ulterior cunoscut ca Jupiter / “Ju-piter” = patronul luminii / stăpânul fulgerelor):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu5YVeArp7FH4PARCRnDDCUPB49OI_SqqZYVSxzI8dg0vNitJBSAYYjuNcMtY9y1Aq3dfjwgpG7UJZmVAy2HEe0tjN0FVsxm4fHTOc-WdQA4lt4HP8dRuXEe7235GCXRbuB06EH5GwE4dY/s1600/15.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="262" data-original-width="896" height="116" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu5YVeArp7FH4PARCRnDDCUPB49OI_SqqZYVSxzI8dg0vNitJBSAYYjuNcMtY9y1Aq3dfjwgpG7UJZmVAy2HEe0tjN0FVsxm4fHTOc-WdQA4lt4HP8dRuXEe7235GCXRbuB06EH5GwE4dY/s400/15.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Gheorghe Iscru în cartea “Strămoşii noştri reali” din 2010 a scris: “În spaţiul carpatic, Crăciunul este mult prea vechi, străvechi, bătrânul Crăciun fiind asimilat lui Saturn din ‘Era de Aur’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Saturn a fost preluat cu acel nume de Roma peninsulei Italice (la greci - Cronos), care la 25 decembrie sărbătorea Saturnaliile, în cinstea lui Saturn, ‘Zeul Daciei’ (‘Deus Daciae’ - de reţinut). Era solstiţiul de iarnă, când ziua / lumina începea să crească, puţin câte puţin, pe seama nopţii. Zalmoxianismul şi teologiile derivate / inspirate din această sărbătoare la 25 decembrie celebrau ‘Ziua creşterii luminii’, care biruia forţele întunericului”. În 2011, Dr. Harald Haarmann şi Joan Morler au scris: “În mileniul VII î.C. n-a fost o migrare masivă din Anatolia în Europa; influxul a constat în mici grupuri de colonişti, care în prima parte a mileniului VII î.C. au trecut puntea de uscat dintre Asia Mică şi Balcani - din N Mării Marmara - porţiune de uscat folosită din preistorie de cei cu turmele de vite (există un consens între arheologi şi geologi că asemenea punte de legătură intercontinentală a existat până în mileniul VII î.C.): Strâmtoarea Bosforului s-a deschis în secolul LXVII î.C. iar dezbaterile specialiştilor sunt numai dacă inundaţia a fost catastrofică sau treptată, etc. Credinţele vechi nu au dispărut, ci au fuzionat cu stilul agricol de viaţă, ducând la un amalgam de noi idei şi comportamente. Studiile de religie comparată au identificat între vechii Europeni tradiţia animistă - populară şi în Siberia - în care şamanii aveau prinicipalul rol; deoarece agricultura - din cauza climatului - nu e productivă în N Europei, Finico-Ugrii şi-au păstrat timp îndelungat cultura animistă cu spirite protectoare feminine (aşa cum accentuează Emilia Pasztor, persoanele specializate în animism au dăinuit în Carpaţi până în Epoca Bronzului, ca ‘mediatori spirituali’ = ‘şamani’ - aşa cum erau numiţi Siberian - în loc de o ierarhie preoţească). La Gherdap = Defileul Dunării, continuitatea habitatului uman a fost dovedită ca neîntreruptă din mileniul IX î.C., cu zeci de locuri rituale orientate spre fluviu, corespunzător cercetătorului Arkadiy Anisimov şamanele arătându-se acolo drept gardienele şi totodată proprietarele acelei ape. Sculpturile hibride de la Porţile de Fier ale Dunării (între femei şi diverse creaturi, ca peşti sau păsări) poate au reprezentat un răspuns artistic la experienţa de schimbare naturală trăită în mileniul VII î.C.: Valea Dunării pe atunci a fost masiv inundată iar sculpturile simbolice probabil înfăţişau divinităţile fluviului. Primele societăţi agrare ale Europei nu s-au dezvoltat într-un vid: tranziţiile spre neolitic ale indigenilor pe alocuri au durat timpi îndelungaţi; Valea Dunării a întrunit condiţiile de a fi primul mediu propice din Europa pentru succesul noii paradigme, începând de la Gherdap cu mileniul VII î.C. (atunci a fost singurul loc de pe Valea Dunării - şi respectiv din Europa - unde s-a manifestat, astfel debutând neoliticul). Imaginile gravidelor au început să fie asociate cu cele ale depozitelor de grâne. Semnificaţiile spaţiilor sacre s-au dezvoltat în neolitic: la Gherdap, populaţia pre-agrară folosea mai ales grotele şi vârfurile munţilor, ceea ce s-a păstrat în uz şi când populaţia a devenit agrară dar a apărut şi o inovaţie, anume combinaţia între spaţiu deschis şi spaţiu închis; sanctuarul caracteristic a fost cel din Parţa / Banat, cu curtea doar îngrădită având la mijloc altarul acoperit (ceea ce s-a păstrat până în Epoca Bronzului, cu denumirea veche Greacă de ‘Temenos’ pentru perimetrul sacru pătrat)”. Ca exemplu de implicare științifică: Dr. Mircea Țicleanu de la “Institutul Geologic” al României a susținut în 2010 includerea Gherdap în fostul Imperiu Atlant.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuGhOgCSwopLaRtAMg6vPZyknfAhPkyDSRuBRwzeucR08vJX2TAbeJfBH2Y_59eXb_zotKDixAZOktS5c5PauL6Di7QhSys71KfS-y-emgJCQePxCBG8AIWTyojnJOeD0t9mVwYS6Lcujc/s1600/image929.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1238" data-original-width="1117" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuGhOgCSwopLaRtAMg6vPZyknfAhPkyDSRuBRwzeucR08vJX2TAbeJfBH2Y_59eXb_zotKDixAZOktS5c5PauL6Di7QhSys71KfS-y-emgJCQePxCBG8AIWTyojnJOeD0t9mVwYS6Lcujc/w360-h400/image929.png" width="360" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum a scris în 1963 antropologul Rus Arkadiy Anisimov, la preistoricii şamani Tunguşi (având Cultul Ursului dar şi al Renului / Cerbului) combinaţia de jumătate om şi jumătate animal se numea Khargi, însemnând dublura din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” Lume: era sufletul şamanic, care avea abilităţile să călătorească între lumi (“Khergu” la ei era lumea subterană). În “Dicţionarul de simboluri”, Francezii Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant au scris: “În Siberia, ursul a fost asimilat cu Luna pentru că dispărea odată cu iarna şi reapărea primăvara, ceea ce presupunea legături cu ciclul vegetal (şi el guvernat de Lună); la giliaki, koriaki, tunguşi, ş.a., ursul apărea în ceremoniile de iniţiere, jucând un rol esenţial în ceremoniile paleoliticului (iakuţii din Siberia credeau că ursul auzea tot şi că îşi amintea tot, neuitând nimic). Pentru a vorbi despre urs, cei mai mulţi dintre vânătorii siberieni foloseau nume convenţionale, precum ‘bătrânul’, ‘moşul negru’, stăpânul codrului’ şi foarte adesea termeni de rudenie precum ‘bunica’, ‘mătuşa’, ‘bunicul’, ‘unchiul’, ş.a. În Europa, suflul misterios al ursului emana din peşteri; la laponi, le era interzis să calce pe urmele ursului. În mitologia greacă, ursoaica întovărăşea pe Artemis, divinitatea lunară cu rituri crude; era adesea şi forma pe care o lua zeiţa când îşi făcea apariţia. Animalul lunar întruchipa una dintre cele 2 feţe ale dialecticii legate de mitul lunar: putea fi monstru sau victimă, sacrificatoare sau jertfă. Ursoaica a fost capul celor 2 constelaţii polare pe care le cunoaştem. Ursa Mare a fost pe vremuri reprezentată de un mistreţ; transferul la ursoaică a fost un semn al înfrângerii mistreţului, adică al preeminenţei puterii temporale. În tradiţia hindusă, Ursa Mare a fost locuinţa celor 7 Rişi, simboluri ale înţelepciunii şi tradiţiei primordiale. Constelaţia a fost deci locul de şedere al Nemuritorilor şi centrul, arca în care se păstra cunoaşterea tradiţională”. În 2016, cercetătorul Lucian Costi a scris în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” că “Gherdap este pe românește”: “Gherdap este definit în dicționarele române ca un loc îngust și stâncos de pe malul unei ape, ori loc de pe cursul unui râu cu căderi de apă periculoase pentru navigație. Etimologia din turcul ‘girdap’ este fundamental greșită; prezența termenului în turcește, cu deformări, nu se datorează invenției sale în acea limbă, ci moștenirii din substratul vechi al limbii locuitorilor Anatoliei, mult anterior invaziei turcești medievale. Cuvântul ‘gherdap’ este un compus românesc din 2 particule fundamentale de construcție, ‘gard’ și ‘apa’, larg folosite la edificarea somptuosului palat numit limba românească. Totdeauna când limba preferă o schimbare a conotației, menținându-se însă sfera generală a semnificației, apare și o modificare consonantică sau vocalică. În cazul de față, modificarea a fost de la ‘gard’ la ‘gherd’, care este ca un gard, dar nu e tocmai gard. Particula ‘gherd’ din ‘gherdap’ se aude aproape la fel cu ‘garda’ în suedeză ori ‘gjerde’ în norvegiană. Vechimea lui ‘gherd’ poate fi trasată la faza istorică a despărțirii neamurilor nordice de populația Văii Dunării. ‘Gherd’ e un obstacol stâncos, ca un ‘gard’ (din codul consonantic ‘GRD’); ca urmare, ‘gherdap-uri’ este un cuvânt ancestral românesc compus din ‘gherd’ și ‘ap’, unde ‘gherd’ e derivat al codului ‘GRD’, al cărui principal membru este azi ‘gard’, iar ‘ap’ este o abreviere prin sincoparea vocalei finale din ‘apa’. Accentul pe vocala ‘a’ din silaba finală ‘ap’ din ‘gherd-ap’ subliniază interesul românilor pentru ‘apa’ fluviului căreia i se pune stavilă, nu pentru stâncile care o sugrumă. ‘Gherd-ap’ = ‘Gard făcut apelor’. Acolo unde fluviul Dunărea întâlnește Carpații, ‘gherdurile’ naturale stâncoase străjuiesc apa și o strâng ca într-un clește. Rara configurație naturală i-a impresionat pe strămoși; așa se face că românii au păstrat numele Gherdapuri dat Cazanelor sau Porților de Fier ale Dunării. Toate 3 denumirile sunt străvechi românești (fără vreo legătură cu invadatorii slavi ori turci); era și firesc să fie așa, oamenii care s-au născut și au stăpânit aceste locuri din paleolitic au fost strămoșii noștri, cei care au dat nume văzduhului, plantelor, munților și apelor. Stăpânii adevărați ai locurilor, românii din Banat și din Timoc (ancestrala noastră provincie, antica Tribalie), păstrează multimilenara denumire de Gherdapuri dată defileului de circa 140 km lungime”. Este de știut că partea Sudică a Gherdapurilor, pe lângă Fluviul Dunărea, anume regiunea “Craina” - adică “Marginea” - e numită și Timoc după importanta sa apă curgătoare (Râul Morava - delimitând-o la V - era Antic numit Margus); Timocul Alb apare la Gurgusovăț / azi Knajevac 43,30 lat. N, 22,25 long. E iar prin unirea cu Timocul Negru la Zăicear / “Zăi-Cear” (oraș însemnând ca al “Zeului-Cer”) se formează Râul Timoc ce curge în Dunăre: în Epoca Modernă, din Gurgusovăț a fost academicianul Tihomir Georgevici / <span style="background: white;">Đorđević 1868-1944, celebru istoric și etnograf în Serbia. Academicianul Român George Vâlsan 1885-1935 în </span>“<span style="background: white;">Leagănul poporului Românesc” din 1928 a scris: </span>“<span style="background: white;">Carpații și Dunărea sunt 2 linii de direcțiune deosebită, care se încrucișează la Porțile de Fier. Nu trebuie să ne închipuim că, în acele timpuri de mică densitate de populație, Românii locuiau în toate regiunile. Ei erau fixați și urmăreau complexul Munților din Maramureș până în Balcani, precum erau fixați și urmăreau cursul Dunării din Sirmium până la Mare, având elasticitatea de mișcări pe care o impune viața de seminomadism pastoral și pescăresc, în care e cuprinsă deplasarea, dar care implică în primul rând zonele fixe de unde se propagă deplasarea. Răspântia de la Porțile de Fier, unde se încrucișează cele 2 fâșii de populație Românească, era poate ținutul cel mai statornic și mai intens populat de Români. Această răspântie era una dintre cele mai potrivite felului de trai Românesc - agricultura de munte, păstorie și pescărie - și pe deasupra era dintre cele mai apărate de la natură. În adevăr, aci îi găsim pe Români din cele mai vechi timpuri, și aci, după toate probabilitățile, trebuie pus leagănul poporului Român, căci numai astfel se împacă ideea permanenței Carpatice, care are argumente foarte temeinice, cu ideea influențelor Balcanice”.</span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtVRX1S4juaZHoJ4EMYZE3PXFFwbswg7d78iJx6H6Dv8DQtmth_BJ2wZVBZHmpcey4KrAc0SLpRKvAmrBKyK7NraCzfXLMHyDbQkwz6g6eXjp6Z35scPF0BZ4PxT5uAOY98aNXF2e3Z_U/s1600/image790.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtVRX1S4juaZHoJ4EMYZE3PXFFwbswg7d78iJx6H6Dv8DQtmth_BJ2wZVBZHmpcey4KrAc0SLpRKvAmrBKyK7NraCzfXLMHyDbQkwz6g6eXjp6Z35scPF0BZ4PxT5uAOY98aNXF2e3Z_U/w400-h193/image790.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="ES"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Defileul Dunării</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: black; display: inline; float: none; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-32985441806688730422014-01-05T01:11:00.003-08:002020-12-06T22:08:27.711-08:0014. Gherga şi Gherghi<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnGaPGQo3fZSAiD58ruPCVztULTh-Jiw4bmUXbBed6ODWxR0O3YenSe-DZ5YIC_nvzIZkBfct8fgLJI8NgDRBfzgnUlWFJ256vY5RkyKeQWEtLS5b0xADTTR6CUIcKnbGmHiFlap1lSFQ/s1600/image369.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnGaPGQo3fZSAiD58ruPCVztULTh-Jiw4bmUXbBed6ODWxR0O3YenSe-DZ5YIC_nvzIZkBfct8fgLJI8NgDRBfzgnUlWFJ256vY5RkyKeQWEtLS5b0xADTTR6CUIcKnbGmHiFlap1lSFQ/w400-h272/image369.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">Pe scurt, într-un succint rezumat post-diluvian (adică după Potop / respectiv topirea calotei glaciare din Emisfera Nordică), prezenţele Reţelei Gherga au fost astfel: Gherga care în Asia Centrală - nodul Pamirului, unde sunt Munţii Gherghi - a avut mutaţia la actualul tip genetic în mileniul VIII î.C., s-a îndreptat spre fosta Atlantidă din apus, pe direcţia “mersului” soarelui; conform relatărilor lui Platon - după cele ştiute în Egiptul faraonic - filozoful Antic introducând povestea ca “extraordinară, adevărată în orice privinţă”, Atlantida a fost întemeiată în mileniul XI î.C. de Poseidon / după ce s-a iubit cu frumoasa Medusa, mezina Gorgonelor (Zeul Mărilor Poseidon era fiul Timpului / Cronos şi al Rheii / Marea Zeiţă, acei părinţi fiind copiii Cerului / Uranus şi Pământului / Gaiei).</span></span></p></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiogZ6V_oV5bIt47jKx7QMxxqTLWdA35yNUBgO9inxtvZIAQsLAV-Lzby1vySAKb0m9k-lh9oaeYDFEJDuBXKbR4cm-HwUTzvkiNwhbpCKBvb8FUxiyRrAgxoKoTdpr3fXOJ5KvhzUyE-Q/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="158" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiogZ6V_oV5bIt47jKx7QMxxqTLWdA35yNUBgO9inxtvZIAQsLAV-Lzby1vySAKb0m9k-lh9oaeYDFEJDuBXKbR4cm-HwUTzvkiNwhbpCKBvb8FUxiyRrAgxoKoTdpr3fXOJ5KvhzUyE-Q/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Direcţia de migrare spre V a rămas până în prezent o caracteristică generală a omenirii, o dovadă istorică fiind şi că polii Civilizaţiilor post-diluviene s-au tot mutat astfel în lume de-a lungul mileniilor; în imaginea următoare se poate vedea sistemul cumulat Aral-Caspic cu albastru - complex acvatic știut la sfârșitul mileniului I ca Bazinul Gurghian, după cum a scris Dr. Zhivko Voynikov în 2018 - și Bazinul vecin Pontic cu galben:</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpr6_-DfXDibxqkqnCpX-bywXs1ALX6FyUhCl2X4zT88ZcpesuRJdLwhYo2oYEapglgNLG1P0KFjuwxd_Cbr69gaVoSH0JGI2-6o6YUOWAGnmWJaGhcv5GPLxKPEBRrsl-6Pj14cjh13T/s600/image749.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="296" data-original-width="600" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpr6_-DfXDibxqkqnCpX-bywXs1ALX6FyUhCl2X4zT88ZcpesuRJdLwhYo2oYEapglgNLG1P0KFjuwxd_Cbr69gaVoSH0JGI2-6o6YUOWAGnmWJaGhcv5GPLxKPEBRrsl-6Pj14cjh13T/w400-h198/image749.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="FR"><span style="font-size: medium;">(Schiță de Dr. Chris van Baak, Olanda)</span></span></i></td></tr></tbody></table></span><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherganii coborâţi din Munţii Gherghi au urmat Valea Oksos / Oxos - a Fluviului cu cel mai mare volum de apă din Asia Centrală - până la Aral / “Lacul Albastru” şi Marea Caspică, apoi au urmat Valea Arax din Caucaz, în mileniul VII î.C. urmaşii fiind pe malurile Sudice ale fostului Lac Pontic / acum Marea Neagră iar în mileniul VI î.C. au fost puternic atestaţi în Banat (partea lor Nordică s-a retras treptat - ajungând în ceea ce acum e Finlanda / Suomi - iar cei din partea Sudică către sfârşitul mileniului V î.C., după trasarea Brazdei lui Iorgu din Banat până în Basarabia, erau în N Africii şi la sfârşitul mileniului IV î.C. au înfiinţat Egiptul, cu prima capitală în oraşul Gherga </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din Valea Nilului, ridicând apoi acolo, după prototipul Gorganelor din Epoca Pietrei, piramide); Ghergarii Caucazieni aflaţi în mileniul V î.C. la S de Marea Neagră au dominat Anatolia mai ales începând cu mileniul IV î.C. şi au întemeiat Troada / Troia la începutul mileniului III î.C. (distrusă de Ahei / strămoşii Elenilor la sfârşitul mileniului II î.C., în acelaşi timp sclavii Evrei din Egipt invadând bogaţii Gherghe / Ghirga din Canaan, după cum a relatat şi Biblia). În mileniile I î.C. şi I, datorită succesivelor Imperii Macedon, Roman şi Bizantin, Gherga din Orientul Apropiat s-a manifestat inclusiv în Balcani, consolidându-se în mileniul II în Banat (în acelaşi mileniu II, oficial o parte din Europenii Gherga au ajuns în N Americii). Din Asia Centrală, o altă parte Gherga din mileniul VIII î.C. a pornit în mileniul VII î.C. calendarul în N Gyagar / Indiei, întemeind acolo prima Civilizaţie post-diluviană din lume - existentă în Bazinul Ghargar / Ghaggar până la sfârşitul mileniului III î.C., când a secat principalul Fluviu de alimentare - cu influenţe în Sumeria / Sumer între mileniile VI î.C. şi III î.C. (cu amestecuri în Anatolia, Huru / Canaan şi Hemi / Kem = Egipt); pe lângă acest tablou general, extensii în timp şi spaţiu au mai fost - îndeosebi orientale - începând cu mileniul II î.C. în Bazinul Gange şi apoi în Indo-China, respectiv Siberia, până în mileniul II. În prezent - la începutul mileniului III - cea mai mare grupare Gherga de pe glob este în Banat.</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PCK7D_l5iLgepiMPaSAfzffcpDLq0Dyw_DxmC6Iz46UMzT1WHLxDIs3didoFavAhfn0JKjZzOXItXOoxN3AIjIV_54AQurHvYGSu4FQ7XfqaQu_I5b5c54IMZ_Kpo2h-7il3aN0dw6U/s1600/image375.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PCK7D_l5iLgepiMPaSAfzffcpDLq0Dyw_DxmC6Iz46UMzT1WHLxDIs3didoFavAhfn0JKjZzOXItXOoxN3AIjIV_54AQurHvYGSu4FQ7XfqaQu_I5b5c54IMZ_Kpo2h-7il3aN0dw6U/s400/image375.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Pe o întindere temporală din Epoca Pietrei până în Antichitate, în locuri de exemplu ca Siberia, N Indiei, Sumer, Sahara, Caucaz, Anatolia, Balcani, Banat, etc. a fost explicit - direct şi clar - dovedită Mama Gherga: practic, vestea despre puterea ei a dominat religios oamenii timp de milenii (o performanţă unică în istoria omenirii). În paleolitic - adică perioada Epocii Pietrei când pietrele erau doar cioplite - Neandertalii au dispărut şi vechile ritualuri Magice ale vânătorii au fost părăsite, impunându-se noua credinţă legată de fecunditate şi fertilitate, în care central figura Marea Zeiţă Mamă a Pământului; naşterea divinităţii a coincis cu moartea Neandertală, fiind referinţa supremă religioasă pentru Homo Sapiens până la sfârşitul Epocii Pietrei (respectiv încheierea neoliticului, adică a perioadei şlefuirii / lustruirii pietrei): un timp de peste 20 de milenii. La Potop, ea s-a împreunat cu Zeul Cerului, post-glaciar partenerii fiind veneraţi deopotrivă, bărbatul preluând întâietatea începând cu timpurile metalelor: odată cu Epoca Bronzului, acum 5 milenii (mitologia pietrei - cioplită ori şlefuită - a fost urmată de mitologia metalelor, de la aur şi argint, până la bronz şi fier).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp6MX7EdWwlRiWNFkDp-SR5aSAhjTIk4GtiSr62U7Xe6oe_mYLxapHJN6HpFeXhzRhHvlOBJC-xI8rW0O4fqJxmDUeLtJYKGc3iHftR6XbejYyq6k63QMhaosstUQAfaNw8Q3BlKaNQkw/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="246" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp6MX7EdWwlRiWNFkDp-SR5aSAhjTIk4GtiSr62U7Xe6oe_mYLxapHJN6HpFeXhzRhHvlOBJC-xI8rW0O4fqJxmDUeLtJYKGc3iHftR6XbejYyq6k63QMhaosstUQAfaNw8Q3BlKaNQkw/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Epoca Pietrei organizarea societăţii era matri-liniară - adică neamurile erau ştiute prin mamă - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> fiind o rezonanţă apărută din timpurile Neandertale, întâi prin Ga pentru Pământ / Glie şi apoi, prin împreunarea din timpul Potopului cu </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerul</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ca GherGa; pe atunci era politeism: Mama Zeiţă era cea mai mare divinitate. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">D</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">in perechea formată de Mama pământeană</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi Tatăl </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ceresc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">povestea”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gherga a continuat</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">: o veste ştiută de omenire în ultimele 10 milenii (o sută de secole). Marea Mamă, cuplată cu bărbatul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerului</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, era femeia Gherga, mama copiilor Gherga: Mama Gherga era respectată nu doar de Gherga, ci şi de alţii care au cunoscut-o.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJFqr5zMTJZAKT77TuuDc5spgArAhrsR_rvassfd50EwTnUIP9jH4fu5oKsTqZV2bbuCalPDTBnYH8v4KatA3KDpyg2PZizV5A3HsC_BonP94bYWCE27IHRCzbyiLuSxIqWdkegHjc3yM/s1600/image381.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJFqr5zMTJZAKT77TuuDc5spgArAhrsR_rvassfd50EwTnUIP9jH4fu5oKsTqZV2bbuCalPDTBnYH8v4KatA3KDpyg2PZizV5A3HsC_BonP94bYWCE27IHRCzbyiLuSxIqWdkegHjc3yM/w262-h400/image381.jpg" width="262" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="color: black; display: inline; float: none; font-size: medium; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><i>Zeiţa Mamă Anatoliană</i></span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primul milion de oameni a trăit pe glob doar după Potop (înainte de acela populaţia era mult mai redusă), nodul Pamirului fiind centrul de difuziune umană apărut, loc unde s-a dovedit în 2007 de către Proiectul Genografic producerea mutaţiei genetice pentru actualul neam Gherga. Primele Civilizări din lume - Indiană, Sumeriană, Egipteană / în ordinea vechimii lor de la răsărit la apus, în paralel cu Cultura Europeană - aşa cum se poate vedea pe harta următoare, realizată de antropologul Canadian Arthur Custance, n-au fost altfel decât Hamite, de exemplu cu prezenţa Gherga ca Gherghe</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-seu</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (unul dintre nepoţii lui Ham, fiul lui Noe), începând cu Pa-mir: din Caş-mir / în N Indiei, prin Su-mer / în Mesopotamia, până la Nar-mer / în Egipt, terminaţiile denumirilor (“mir”, “mer”) referindu-se la zone, respectiv oameni; parcursul şi altor grupuri genetice umane a fost prin nodul Pamirului (de exemplu majoritatea Europenilor), acolo Gherghi-stan - respectiv actualul Hindu Kuş din SV Pamirului, geografic calculat drept centrul populaţiei lumii / la cea mai apropiată distanţă medie de oricine pe glob - fiind esenţial pentru Gherga.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHpEzShB0d03JTzzFKaeyAlA8vqKpQK9KHkcdtb9Gvf9lnzs_aDG4rpvEKSeowgBbAj4-124AGeaF03sC5fE_itRGJLC2j707t3qdU0rdJgqUDXTxW6nZfuDzRhoj4BFRmS0aH2MtRL-i2/s1600/aaaaaa.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="367" height="347" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHpEzShB0d03JTzzFKaeyAlA8vqKpQK9KHkcdtb9Gvf9lnzs_aDG4rpvEKSeowgBbAj4-124AGeaF03sC5fE_itRGJLC2j707t3qdU0rdJgqUDXTxW6nZfuDzRhoj4BFRmS0aH2MtRL-i2/w400-h347/aaaaaa.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;"><i>Primele Civilizări în Vechea Lume</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mulţi savanţi, printre care Dr. Spencer Wells, coordonatorul proiectului mondial Genografic - de pildă prin lucrarea “Germenul Pandorei” din 2010 - au fost nevoiţi să admită că omenirea actuală și-a avut începutul acum 10 milenii în Asia Centrală: un timp şi un loc ce în arborele genetic uman corespunde tocmai mutaţiei </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După mutaţia genetică de la începutul mileniului VIII î.C. din Asia Centrală, au sosit de acolo primii Gherga în Banat; timp de milenii apoi, centrul de iradiere şi echilibru între cele 4 zări ale Civilizaţiilor post-diluviene principale - Vechea Civilizaţie Europeană şi cea din Bazinul Ghargar, desprinse din Imperiul Atlant, respectiv Sumeria şi Egiptul, desprinse din Cornul Abundenţei - a fost nucleul Caucazian Ghergar. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În imaginea următoare se poate observa răspândirea fondului genetic al mutaţiei paterne precedente Gherga, din care îşi are sorgintea actualul tip uman Gherga (areal în care a fost iniţial întâlnită Marea Mamă):</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrnkFe1wmSJt8vJXWiOE4UaWOTqpMmDdrrG_Dh2mtZl5vQLc3eVOphz3WW-Fzd3w6FCcef1VGKkTvbXLexBz5FGTDvy1oSlZOC8fHiln7uXTDtVYcJeIKDe8iZFn4xny8r9qaYh5a52A/s1600/image385.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrnkFe1wmSJt8vJXWiOE4UaWOTqpMmDdrrG_Dh2mtZl5vQLc3eVOphz3WW-Fzd3w6FCcef1VGKkTvbXLexBz5FGTDvy1oSlZOC8fHiln7uXTDtVYcJeIKDe8iZFn4xny8r9qaYh5a52A/w400-h172/image385.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Unul dintre “părinţii” proto-cronismului / adică al istorisirii “dinaintea timpului”, cercetătorul mason Cezar Boliac (1813-1881), a scris în 1870: “Poate că nu vom şti nimic despre cei care au asistat la formarea şi la erupţiunile Mării Negre, la cataclismele şi mai vechi poate decât cele menţionate pre locurile ocupate mai în urmă de zişii Argieni, la un mileniu înainte de războiul Troiei. Milezii - zişi mai întâi Cari - poate că vor fi lăsat ceva din omonimia lor în numele munţilor care arată pre vârfurile lor fosilele de vieţuitoare ale adâncurilor mărilor; negreşit că n-au ştiut însă nimic nici ei despre oamenii ce au locuit aceste locuri cu alte forme, cu alte clime. Ş-apoi cât timp nemăsurat a trecut din era când Dacul a făcut cea dintâi cucerire, bătându-se cu ursul şi doborându-l, luându-i pielea spre a se acoperi el cu dânsa de injuriile uraganelor şi de asprimea viscolelor şi luându-i vizuina spre a se adăposti el într-însa, până când să ajungă în înveştmântarea perfectă şi de lux chiar, precum îl vedem pre monumentele ce au scăpat până la noi? Ce timp nemăsurat a trebuit să treacă de când femeia lui, canibală poate, năştea prin scorburi, prin vizuini şi prin peşteri, până când s-o vedem înveştmântată la perfecţiune, cu coafura elegantă, cu marame luxoase şi înfăşându-şi copilul, precum vedem pe reliefurile Coloanei Traiane? Câţi paşi a trebuit să facă civilizaţiunea, dezvoltarea inteligenţei şi a raţiunii în pruncia ei, mergând de-a buşilea; câte generaţiuni au trebuit să treacă, spunând abia câte ceva una alteia, de când Dacul se bătea corp la corp cu ursul cu ciomagul numai, rupt din pădure, numai cu atâta măiestrie ca şi a ursului - până la perfecţionarea arcului cu săgeţi şi cu pene colorate - precum le descrie Ovidiu - până să-şi facă acea pavăză ovală cu aşa ornamente, până să-şi facă acel stindard balaur, cu atâta măiestrie încât să se umfle şi să se restrângă în suflarea vânturilor, acel bucium cu care deştepta văile, nu cred că vreun istoric sau chiar vreun filozof serios se va hazarda vreodată s-o spună. Civilizaţiunea în vechime n-a putut să progreseze cu paşii cu care a progresat şi progresează în timpii moderni, şi cu cât vom urca mai sus în aceste vechimi, cu atâta trebuie să vedem această civilizaţiune învârtindu-se şi reînvârtindu-se în cercuri vicioase, staţionară şi bătând apa în piuă. Omul izolat, omul rar, abia ici şi colo, omul contemplând natura numai, fără idee măcar s-o studieze, s-o explice, ştia puţin să spună urmaşului său. Nu ştim dacă Dacul primitiv, din stânca lui, avea altă cugetare când se întâlnea cu semenul său din cealaltă stâncă decât să-l omoare şi poate să-l şi mănânce; necum să cate a se înţelege cu dânsul prin ceva semne sau sunete, nefixate prin nici o convenţiune, spre apărarea în comun de fiare, de intemperie şi de foame. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fi-vom mai ştiutori ocupându-ne şi chiar numai de omul post-diluvian al Carpaţilor? Ştim noi ceva mai mult despre aceia pre care îi numim Daci decât cele ce au putut parveni prin fragmentele scăpate din diluvii timpurilor istorice ale câtorva istoriografii ale Grecilor şi Latinilor, care au făcut cunoştinţă cu Dacii tocmai atunci când Dacii îşi dădeau suflarea în apogeul lor? Timpul ce a trebuit să treacă de la Dacul în scorbure şi în peşteră până la Dacul în ogrăzi, case şi cetăţi - precum îl vedem pre Coloană - ar fi să-l calculăm poate cu aceeaşi măsură în această adâncime morală cu care calculează geologul adâncimile stratelor pământului. Ţara noastră este plină de artefacte istorice, şi mai plină de artefacte pre-istorice. Comerţul Mării Negre - al acestui Pont, care se zicea înainte Axin în loc de Euxin, adică neprimitor - e dovada cea mai mare că pe coaste se ţinea intens prin Persia, din fundul Indiilor, cu aceste părţi de locuri. Este necontestat că prima civilizaţiune venea din Indii prin Persia, până încă să nu înceapă a veni cealaltă, prin Tracia. Dacia a avut o civilizaţiune înnăscută, cea Pelasgă din Orient şi apoi civilizaţiune Traco-Greacă, venită mai târziu. Civilizaţiunea proprie, în natura şi caracterele ei, a absorbit civilizaţiunile venite de aiurea, încât a făcut ca Dacii, când s-au putut cunoaşte, s-au găsit cu o civilizaţiune aparte, cu un stil al lor aparte, încât Dacii să fie un popor distinct, nici Indian, nici Egiptean, nici Persan, nici Grec, atât în viaţa lui cât şi în costumul lui, cât şi în armarea lui, cât şi în religiunea lui. Convin că civilizaţiunea Dacă a fost târzie, a mers încet, şi că nici n-a ajuns la gradurile celorlalte civilizaţiuni ale altor popoare din vechime, pre care le admirăm în rămăşiţele lor anteistorice, precum India şi Egipt, şi în rămăşiţele lor istorice, precum Grecia şi Italia; susţin însă, cu documentele în mână, că civilizaţiunea Dacilor este foarte veche şi contemporană poate cu cele mai vechi din Orient”. De altfel, asemănările dintre post-diluvienele Civilizaţii Dunăreană şi Indiană se datorau aceleiaşi influenţe, ambele provenind din cea Atlantă, centrată diluvian în jurul Pontului; dintre Indii, partea Nord-Vestică, chiar a Bazinului Indului (unde post-diluvian era puterea Ghaggar) s-a desprins în 1947 ca Țară independentă - care de altfel şi-au primit de acolo onomastica - iar acum se numeşte Paki-stan, în prezent majoritar musulmană, nu hindusă. Civilizaţia Ghaggar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- dezvoltată în Bazinul fostului Fluviu Ghaggar - </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">funcţiona în Paki-stan dinaintea perioadei Vedice şi a hinduşilor:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFeXf3AZdEzAGd2mqFD6fnRUfM0IpgMFppX69wObKQ6RTz3R_DsNSoWuvQj-rP1StbIofrFWFP8qxPhrznN3_ztSZVO5CIlkiu7nX3bC6JN657HN4fgqneoIv9dKmTvdkNB2sat14YOog/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFeXf3AZdEzAGd2mqFD6fnRUfM0IpgMFppX69wObKQ6RTz3R_DsNSoWuvQj-rP1StbIofrFWFP8qxPhrznN3_ztSZVO5CIlkiu7nX3bC6JN657HN4fgqneoIv9dKmTvdkNB2sat14YOog/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Privind anteriorul atribut al Pontului, neprimitorul “Axin” - care a precedat ospitalierul “Euxin” - se poate reține înțelesul Anatolian / Turc “Aksi” însemnând “Rebel”, cu ecouri ancestrale ca la denumirea Văii Axios / Vardar din Balcani, a Râului Axius izvorând din Valea Beqaa / Liban unde în mileniul V î.C. a fost înhumat rivalul Indian al Zeului “Osi-ris” / Osiris, etc. (pe Valea Beqaa sunt faimoasele podgorii Libaneze, la Baalbek existând Poarta Soarelui a Imperiului Atlant cu Cornul Abundenței). Este foarte interesantă la Nord de Români distribuția cuvântului pentru “castravete” (legumă ca un corn, provenind din teritoriul Indiei de azi, utilizată în Antichitate și la tratarea mușcăturilor scorpionilor, la îndepărtarea șoarecilor din hambare, etc.):</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy8EENUB3aMQZRfkE6j4v0lKwuTouY_z8NeoN0Lt00MfbzoyeDQ0wxbMm6hY5XQlFHiSSdQSqqlPWXUTzQlF5phWO3QQmwFqaH0USt1PIW0JytD-E64g6gimxngifNzW0ZogmSabLbjExb/s1600/image1411.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="1600" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy8EENUB3aMQZRfkE6j4v0lKwuTouY_z8NeoN0Lt00MfbzoyeDQ0wxbMm6hY5XQlFHiSSdQSqqlPWXUTzQlF5phWO3QQmwFqaH0USt1PIW0JytD-E64g6gimxngifNzW0ZogmSabLbjExb/w400-h308/image1411.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Circulaţiile dintre Bazinele Indus şi Istru (adică dintre Bazinele Ghaggar şi Dunărean) de-a lungul timpului doar au completat moştenirea comună Atlantă: ultima migrare semnificativă dintre Indieni între Români a fost cea Medievală a Ţiganilor / Romilor, astăzi - datorită globalizării - existând fluxul altor oameni, mai ales al migranţilor Indieni pentru rezidenţă în România / mai mulţi decât emigranţii Români în India. Cu mai mult de un secol în urmă, cercetătorul Nicolae Densuşianu - membru corespondent al Academiei Române - în “Dacia preistorică” a descris foarte documentat mişcările Pelasgilor începând din Asia Centrală în Carpaţi şi difuziunile post-diluviene ale urmaşilor acelora, până după căderea Troiei, în Antichitate: “Înainte de civilizaţiunea Egipteană, o civilizaţiune mult mai veche se revărsase asupra Europei. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aceasta a fost civilizaţiunea morală şi materială a rasei Pelasge, care a deschis un vast câmp de activitate geniului omenesc. Influenţele acestei Culturi Pelasge au fost decisive pentru soarta muritorilor pe acest pământ. Primele mase neolitice, compuse din triburi imense, după ce plecară de lângă Munţii Altai din Asia Centrală şi după ce făcură o staţiune de mai multe secole lângă Marea Caspică, îşi continuară încet drumul lor de migraţiune spre apus, atrase de o climă mai dulce şi de o vegetaţie mai abundentă, revărsându-se cu turmele lor nesfârşite peste văile fertile ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Urmele extensiunii etnografice ale acelor Pelasgi / Arimi sunt la izvoarele Oxus din Asia Centrală şi Arax din Caucaz. Ariman - spun doctrinele lui Zoroastru - înfăţişat ca părintele sau principiul răului în religiunea naţională a vechiului Iran, fu alungat de Zeul Luminii şi precipitat în Infern; personalitatea lui Ariman din ‘Avesta’ era una şi aceeaşi cu personalitatea lui Typhon - fiul lui Tartaros şi al Gaiei - din teologia Egipteană şi Grecească (Zoroastru trăise cu mii de ani în urma memorabilului eveniment petrecut la Dunărea de Jos şi el resumase numai vechile tradiţiuni, credinţe şi legende ale apusului, transmise în Media prin imigraţiuni / după cum a consemnat Isidor în ‘Origini’). Aici, la Dunărea de Jos, s-a format centrul cel mare şi puternic al populaţiunei neolitice în Europa: centrul unei rase noi de oameni, de o statură înaltă şi viguroasă, cu idei severe religioase. Forma de Arimi corespunde la Rimi. După importanţa ce le-o da Homer, aceşti A/Rimi constituiau în prima eră eroică cea mai întinsă populaţiune Pelasgă; aceşti A/Rimi - după cum spunea Hesiod în ‘Teogonia’ 305 şi 731, aparţinând unei lumi străvechi iar amintirea lor chiar în timpul său se prezenta ca un răsunet depărtat - locuiau la marginea de miazănoapte a pământului cunoscut de Greci. Ei răspândiră în Europa noile elemente de civilizaţiune şi deteră o nouă direcţiune pentru destinele omenirii. Pe piscul Grădeţului - la izvorul Topolniţei - se mai văd şi astăzi ruinele unei întinse zidării uriaşe numită ‘Zidina Dachilor’; resturile acestei puternice şi colosale fortificaţiuni aparţin unui sistem arhaic de apărare. ‘Nu am întâmpinat până astăzi - scria Cezar Boliac - nici o altă cetate Dacă cu aşa întindere şi tărie pe o aşa înălţime’. În împrejurimile acestui puternic centru de apărare întărit de natură şi de mâna omului se mai găsesc şi azi diferite instrumente de piatră şi de olărie neolitică. Aici spun tradiţiunile că a fost în vechime teatrul unei mari acţiuni de război cu un popor din părţile de miazăzi. Dar ceea ce prezintă o deosebită importanţă este că în această zonă, lângă izvorul Bârzei, nu departe de muntele Grădeţ, se află plaiul Curecea, în peştera căruia e tradiţiunea populară că a fost un jidov (Gealat / Uriaş). Istoria politică a Pelasgilor s-a încheiat cu căderea Troiei, de aici încolo fiind numai simple amintiri de resturi împrăştiate, deoarece au fost siliţi de inamicii lor să emigreze din o ţară în alta, spre a-şi căuta o nouă patrie”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3ReMcgDqvTDcI2ZK96h43ZN-I7hOyN3dhk08nz1FVYxS2puQtzipDAbukqsWRZUmE7FS5lPfiA1UyAlOJf67YVa88YyH5fL18oOzj7eJSCHpDxwjelt237q8KPKYNv4-XSQWmpX3vjj0/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3ReMcgDqvTDcI2ZK96h43ZN-I7hOyN3dhk08nz1FVYxS2puQtzipDAbukqsWRZUmE7FS5lPfiA1UyAlOJf67YVa88YyH5fL18oOzj7eJSCHpDxwjelt237q8KPKYNv4-XSQWmpX3vjj0/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de ştiut că locul de provenienţă al Arimilor / Pelasgilor, indicat şi de autorul respectiv în susul Oxos / Oxus - “Fluviul Bovinei”, Gozan pentru Afghani, Vaksu pentru Indieni, Amu pentru Iranieni - e o mare apă curgătoare, aproape cât Dunărea, cu lungimea de 2400 km, ce izvorăşte din Pamir / N Afghani-stanului şi se varsă acum doar în Lacul Aral, fiind navigabil de la portul Kerki 37,51 lat. N, 65,14 long. E / Turkmeni-stan pe 1400 km, până la delta de la vărsare (a fost graniţa dintre Turan / zona Turanicilor din răsărit şi Iran din apus: în vechea Turcă, “tora” însemna “lege”). Fluviul Amu - Vaksu şi Oxos fiind versiuni în limbi diferite ale denumirii sale - începe prin Râul Pamir, ce izvorăşte în Lacul Ghalcha / Zorkul 37,27 lat. N, 73,42 long. E de la graniţa dintre Afgani-stan şi Tadjiki-stan, din Munţii Hindu Kuş, însemnând Munţii “Păsării Indiene” (academicianul Galez </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Thomas Pennant 1726-1798</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a scris că “Munţii Gherghi-stanului erau Hindu Kuş sau Caucazul Indian”; Pelasgii / Arimii - care au ajuns de la izvorul Oxos / Amu în Anatolia, Balcani şi spaţiul Român - erau ştiuţi, inclusiv de vechii Greci, drept mutându-se mereu, “ca păsările”). Este de reţinut că până la începutul mileniului I î.C. Fluviul Oxos / Amu se vărsa atât în Marea Caspică - prin vechiul braţ Uzboi / Uzboy - cât şi în Lacul Aral, numit și Apa Sakâ = “Apa Seacă”, după riveranii Dahi cu acel nume din S său (intrarea în Europa a celor plecaţi de la izvorul Ghalcha / Gharga al Fluviului Amu Darya - notat Vakșu </span><span style="background: white; color: #222222; font-family: "Nirmala UI", sans-serif;">वक्षु</span><span style="background: white; color: #222222; font-family: "Nirmala UI", sans-serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">de Sanscrita Vedică - fiind pe la Marea Caspică, Su-Merii / Sumerienii înţelegând prin “Aralu” că era “Lumea Cealaltă” / “tărâmul de neîntors”), toată acea zonă fiind numită Chorasmia / oraşul său Gurganj în 1077-1212 devenind şi capitala Imperiului Chorasm / Khurasan, areal despre care specialiştii ştiu că a fost “leagănul zoroaştrilor” iar explicit şi semnificativ Anticul geograf Georgiano-Anatolian Strabon XI 8:8 a scris că era populat de MasaGeţi = Mari Geţi:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYkv8kkjGNvWpkLj1YSuc88p_cJ0-QXZ5My2AHRAJmhAXIujcgkzkUHKtcEmzLQ1BKT2skkjW0s8sfZch-TRsoEJiRLP7Y6TFRtKEc7xS5pvPHi85jFXFD1ukEVuVQuhFfnmD1_SP-0WE/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="153" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYkv8kkjGNvWpkLj1YSuc88p_cJ0-QXZ5My2AHRAJmhAXIujcgkzkUHKtcEmzLQ1BKT2skkjW0s8sfZch-TRsoEJiRLP7Y6TFRtKEc7xS5pvPHi85jFXFD1ukEVuVQuhFfnmD1_SP-0WE/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vechiul braț Uzboi / “Uz-boi” al Fluviului Oksos - străbătând ceea ce azi a devenit Deșertul Garagum / Karakum - avea gura în Golful Balkan al Mării Caspice (semnificativă fiind denumirea de Balkan a regiunii străbătută la vărsare în E Caspic, în fosta Dahi-stan / acum Turkmenia); în N Afgan - la poalele Munților Pamir / Hindu Kuș - cursul Fluviului Oksos străbătea regiunea Balkh aparținând Bactriei / Daxiei: pe acolo de-a lungul timpurilor au migrat mulți dintre cei stabiliți la Fluviul Okean / Dunărea și în Balkani ca Pelasgi, Daci, Sciți / Bulgari, ș.a. Ţinând cont de echivalenţele literare dintre formele orientale şi cele Latine “CH”=“G”=“K”=“Q” şi “L”=“R”, prin Ghalcha se înţelege Gharga / Gherga (de exemplu, cercetătorul German Frank Bliss în 2006 a reliefat că însuşi Pamir la început avea numele acela: Gharga). </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopedia Britanică” descria în 1914 populaţia Gharcha de la izvorul Oksos / Oxus ca “diferită de vecinii Iranieni şi Tadjici, fiind formată din oameni înalţi, cu păr brunet sau roşcat, ochi căprui ori cenuşii, feţe ovale, nasuri uşor acviline, vorbind minim 2 limbi”; în 1916, cercetătorul American Madison Grant în “Bazele rasiale ale istoriei Europei” enunţa că “introducerea în India şi Iran a limbilor Ariane - Ghalcha / Gharga şi Sanscrita - a fost o cucerire lingvistică, nu etnică”. “Dicţionarul Triburilor” editat în 1911 la New Delhi / capitala Indiei afirma: “Rasa Ghalcha ocupă partea Nordică a Munţilor Hindu Kuş şi aparţine tipului montan de oameni; au capete mari şi aparţin clar rasei Alpine; în Persană, numele său Ghalcha are semnificaţia de ţăran / rustic” (mult ulterior, în vechea Greacă, Gheorghe a căpătat un înţeles asemănător, de agricultor / cel care lucra pământul, Garga şi “agra” fiind sinonime prin aspiraţia “G” şi prin practica rotirii consonantice Grece); în vechea Română, “zeran” era “ţăran” (de unde şi titulatura de “suzeran” pentru stăpânul / posesorul pământului, zerul aparţinând denumirii fiind lichidul scurs din lapte după obţinerea caşului). Dr. Wilhelm Eilers 1906-1989 (orientalist German) a scris în 1988 despre rusticii Munteni din Pamir / “Pa-mir”: “În Bazinul Oxus sunt urmaşii celei mai vechi populaţii rurale, numiţi Gălca de vecinii Tadjici şi Tadjici de Ruşi (Tadjiki-stan se învecinează cu China în E, Afgani-stan în S, Uzbeki-stan în V şi Kîrghizia în N). Oamenii Gălca vorbesc o Persană / Iraniană răsăriteană şi sunt împărţiţi în mai multe grupuri: Ruşăni pe Valea Oxus, Sogni pe Valea Gunt şi Bărtang pe Valea cu acel nume; sunt câteva mii de persoane în total (unii au rude în Afgani-stan, alţii au fost asimilaţi de Tadjici). Nici una din limbile Pamiriene nu e scrisă; o încercare a sovieticilor de a-i alfabetiza pe localnici n-a fost acceptată. Nu există vreo diferenţă semnificativă între Gălca Pamirului şi Tadjici în privinţa stilului de viaţă, culturii materiale sau organizării sociale: Gălca sunt sedentari / ţărani, care îşi irigă terasele de la poalele văilor, se ocupă cu pomicultura (meri, nuci, etc.) şi cresc turme de rasă, cu care migrează şi acum, însă doar pe distanţe scurte”. În 1969, orientaliştii German Bertold Spuler, Britanic Nevill Barbour şi Elveţian Hans Kissling au precizat că la început populaţia Ghălca / Gharga era formată de “Oamenii grotelor” din Pamir; în 2007, Proiectul Genografic a anunţat - pe baza analizei genetice Gherga - că în urmă cu 10 milenii, Gherga a avut ultima mutaţie genetică în Pamir: iată aşadar că după 38 de ani, geneticienii Nord Americani au confirmat studiul istoricilor Europeni despre ceea ce a fost cândva în Asia Centrală. Specialiștii Pierre Zalloua, Glynnis Breen, Colby Bishop și Marc Haber de la Proiectul Genografic au afirmat în 2012 că “majoritatea Afganilor au un patrimoniu genetic unic, provenit din populația ancestrală care a constituit prima Civilizație acolo, cuprinzând cele mai timpurii comunități de fermieri; analizele genetice au relevat și că diferitele migrări ori invazii au fost asimilate în diverse proporții, Afganii din prezent încă având o varietate genetică unică în Asia Centrală, la așa ceva contribuind și poziția geografică a Afganistanului, la întretăierea rutelor majore de mișcări ale oamenilor, ceea ce a determinat inclusiv dezvoltări culturale deosebite”. Cele mai vechi reprezentări ale oamenilor din Altai - inclusiv consemnările din vechile documente Chineze / vecinii lor din răsărit, al căror nume inclusiv pentru Țara lor China a fost preluat de la nativii Kirăta ai Himalaiei, numiţi Gurka / Gorkha în Nepal, ştiuţi ca oamenii “Rai” - îi înfăţişează ca albi, cu păr lung şi ochi de culori deschise, având feţe largi, cărora le plăceau străinele (în vechile suprapuneri, “L” era utilizat peste “R” iar “T” era utilizat peste “G”, astfel încât iniţial Altai era Argai: o aspiraţie din Gargai; de altfel, cele mai mai mari oi sălbatice din lume - provenind din acel areal Montan - sunt şi acum ştiute ca “arkar” / “argali” = “Ovis Ammon”).</span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGtE7VWzkjRtGCfCnZev3yU4NXqgT30eWRaHXP8r65GL3VZmGicqGfb-rDEp0u3UxHVm_UXcmnsDa_b0i4p90RGl_xGbe_aimEGuUyCUKZoN5BCPELKsUSVtD55uNd76nj7WbZikDZcB0/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="152" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGtE7VWzkjRtGCfCnZev3yU4NXqgT30eWRaHXP8r65GL3VZmGicqGfb-rDEp0u3UxHVm_UXcmnsDa_b0i4p90RGl_xGbe_aimEGuUyCUKZoN5BCPELKsUSVtD55uNd76nj7WbZikDZcB0/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Ştefan Puşcaşu a afirmat în 2009: “Oaia străveche - numită de specialişti ‘arkar’ - a fost strămoaşa tuturor raselor de oi din Europa; nu exclud posibilitatea ca oaia dacică să fi fost de fapt o subpopulaţie a oii arkar, adică o rasă ce s-a format în neolitic, în spaţiul carpato-pontic, în mileniul V î.C. Pe atunci, zonele agricole europene se aflau în bazinele mijlociu şi inferior ale Dunării. Cum oile aveau nevoie de hrană diferită de cea a omului, acesta a trebuit să urmeze turmele în căutare de zone unde se găsea iarbă din abundenţă, apă şi umbră; acestea 3 sunt elementele fundamentale pentru o turmă. Aşa a luat naştere păstoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii. Din oaia arkar a rezultat oaia dacică, din care provin cam toate rasele de oi din Europa Estică şi Centrală; concret, din oaia dacică a rezultat grupa ţurcană. Oaia cea mai veche de pe teritoriul României e ţurcana, moştenită direct de la daci. Ţurcana e oaia din interiorul Carpaţilor; Haşdeu spunea că ţurcana era vechi cuvânt dac, ce însemna ‘oaie’ / ‘capră’. Ţurcana este oaia rustică ce are şi azi, după câteva mii de ani de evoluţie, aceeaşi conformaţie, aceeaşi rezistenţă la boli, cât şi aceeaşi grosime şi lungime a firului de lână. Ţurcana este oaia de munte, cu lâna aspră, care nu se îmbibă de apă atunci când plouă; ‘raţca’ (oaia ţurcană, cu coarnele răsucite spiralat în tirbuşon) e o rasă mai puţin cunoscută, cu aria de răspândire mai redusă, doar în Munţii Banatului. În scenele cu daci se poate observa îmbrăcămintea făcută din lâna oilor, având un soi de pături cu ciucuraşi, purtate ca mantii; îmbrăcămintea dacilor prezenta ciucuri lungi, care nu puteau proveni decât de la ţurcană. Între dovezile arheologice sunt oasele de oi descoperite între ofrandele aduse de daci zeilor, ce era în special primăvara, când începea anul agricol: oaia ocupa un loc foarte important în viaţa dacilor. Cele mai vechi modalităţi de creştere a oilor sunt nomadismul şi transhumanţa. În cazul nomadismului, păstorul şi oile pribegeau toată viaţa în căutare de păşuni, neavând o aşezare stabilă, pe când în cazul transhumanţei păstorul se întorcea iarna la aşezarea sa. Cum oile se înmulţeau repede, era nevoie mereu de păşuni noi, şi aşa au început deplasările cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Munţii Carpaţi. Unele variante din Mioriţa afirmau că păstorii ajungeau la mare după vreo 2 săptămâni de mers. Distanţele mari nu erau o problemă, păstorii din Carpaţi băteau cu piciorul Peninsula Balcanică iar Mările Neagră şi Adriatică erau aproape pentru ei (au colonizat şi Dalmaţia). O parte din păstori a pornit spre vest; slovacii recunosc că oile lor - din rasa ‘valaska’ - sunt la origine oile păcurarilor din Maramureş. În fosta Iugoslavie, de asemenea e rasa ‘valaska’ (adică ‘românească’, de la ‘valah’); e bine ştiut că majoritatea clasei nobiliare din Serbia era formată din descendenţi ai bogaţilor păcurari aromâni. Vlahii care au ajuns în Munţii Bulgariei au dus la formarea oii de munte bulgăreşti (care - până la primul război mondial - a fost numită ‘ţurcană’); triburile aromânilor care au ajuns până în Macedonia şi Tesalia au adus cu ei rasa ‘vlahiko’. O parte din păstori a pornit spre nord, către Pocuţia, unde s-a format ulterior - prin secolul XIV - rasa ‘gorska’; o altă parte a plecat spre est, unde au găsit câmpiile întinse din actuala Ucraină. Unul din locurile preferate pentru păşunat ale urmaşilor păstorilor daci a fost Peninsula Crimeea, unde au rămas până la începutul primului război mondial. Trebuie să reţinem că nu doar păstorul era cel care pleca împreună cu turma, ci întreaga sa familie, nevasta, copiii, plus ajutoarele sale, deci o mică comunitate care ajungea să aibă şi alte îndeletniciri. Păstorul era un fel de ‘patriarh’ peste comunitate, care împărţea dreptatea, hotăra nunţile şi înmormântările, ş.a.m.d. Deplasările se făceau cu turme de peste o mie de oi (până la zeci de mii de oi)”. Mult timp s-a zis “cârlană” lânii mărunte a mielului - ulterior similar spunându-se şi iedului ori mânzului înţărcat / adică aceluia care s-a oprit din supt - animalele tinere respective fiind “cârţare” ori “cârlane” (păcurarii / ciobanii lor au fost numiţi “cârlani” iar “cârțan” - însemnând “om naiv” - după cum a observat în 2017 cercetătoarea Valentina Tofan din România, era tânărul inocent ori de vârstă precoce), rădăcina proto Indo-Europeană “keră” fiind şi cea care a dat Englezul “hair”: denumirile erau înrudite cu vechile “cârd” / “krudo” (din fondul pre-Românic), “kerlany” (în vechea Maghiară), “gherlenk” / “jahrling” (în vechea Germană) pentru copilul de un an, etc.; de exemplu, Românii ziceau mielului / iedului “gâţ” (proto Indo-Europeanul era “ghidh” / “kidh”) iar pruncilor care învăţau să meargă le spuneau “târtani”. Este de observat că în vechime, oamenii liberi - părinţi şi prunci - purtau părul lung (la maturi - atât femei, cât şi bărbaţi - pilozitatea era apreciată iar chelia era ruşinoasă); tunşi erau sclavii: semn clar de recunoaştere socială. Ciucurii atârnând la mantii - ca şi părul de pe capete atârnând - semnificau puterile persoanelor (după cum de exemplu rezultă din textele Mesopotame ale mileniului II î.C.), ei putând fi atinşi / apucaţi de supuşi, înodaţi pentru a pecetlui vreo alianţă sau tăiaţi când era vreo repudiere; dreptul Sumerian - prelungit de pildă în Capadochia / Anatolia - prin retezarea poalelor veşmântului înţelegea un act juridic apropiat de cel al retezării părului, indicând puterea de a dispune de acea persoană, cu drept chiar de viaţă şi de moarte, în Canaan “prima carte a regilor” 24 arătând că David l-a surprins pe Saul într-o grotă şi i-a tăiat încetişor poala hainei, cruţându-i viaţa (prin acel gest David asigurându-şi dominaţia asupra regelui Saul): respectivul obicei oriental al ciucurilor a fost foarte puternic prezent la Geto-Dacii contemporani din Europa (ramura lor în Asia fiind formată din Marii Geţi, întinşi spre E până în India şi Siberia). Academicianul Bănăţean Athanasie Marienescu afirma în 1890 “Despre originea şi antichitatea numelor geografice şi istorice” că este de “interes istoric şi lingvistic a studia numele geografice, pentru că aceste numiri sunt documente istorice şi limbistice pentru istoria şi limba popoarelor antecesoare; în toate ţările, numirile geografice purcese din limba popoarelor de azi sunt minoritare: majoritatea numirilor geografice aparţin limbelor altor popoare, mai vechi”. În “Istoria ideilor şi credinţelor religioase”, Dr. Mircea Eliade a scris: “Populaţiile vorbind limbi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> au ocupat un teritoriu imens: Siberia, Asia Centrală, nordul Chinei, Mongolia şi Turcia. Se deosebesc 3 ramuri principale: 1) uigură / turcă; 2) buriată / mongolă; 3) tungusă. Habitatul iniţial al popoarelor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> a fost stepele din jurul munţilor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, dintre Tibet şi China întinzându-se la nord până în taigaua siberiană. Diversele grupări </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, precum şi populaţiile finico-ugrice, practicau vânătoarea şi pescuitul în regiunile septentrionale, nomadismul pastoral în Asia Centrală şi agricultura în zona meridională. Din preistorie, nordul EurAsiei a fost influenţat de culturile şi ideile religioase sosite din sud; însă acele influenţe nu au izbutit întotdeauna să modifice sensibil structurile religioase originare. Unele credinţe şi obiceiuri specifice vânătorilor paleolitici au mai supravieţuit în EurAsia Septentrională, putându-se distinge anumite concepţii caracteristice: credinţa într-un zeu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">celest</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - stăpân peste oameni - un tip specific de cosmogonie, solidaritatea mistică cu animalele, şamanismul. Dintre toţi zeii popoarelor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, cel mai important şi cunoscut a fost Tăngri; existent încă din preistoria Asiei, numele său a cunoscut un destin aparte: aria lui de răspândire în timp, în spaţiu şi de-a lungul civilizaţiilor, a fost imensă. El le-a servit ‘păgânilor’ </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaici </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ca să le desemneze zeii, precum şi Zeul Suprem; cuvântul Tăngri era întrebuinţat pentru a exprima divinul, desemnând un etern zeu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">celest</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, făcător, înalt, înzestrat cu putere, alb. Organizarea lumii şi a societăţii, precum şi destinele oamenilor, depindeau de Tăngri; prin urmare, orice suveran trebuia să-şi primească investitura de la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Khagan era Fiul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> iar suveranul era trimisul sau reprezentantul Zeului-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, Cultul lui Tăngri fiind menţinut de suverani în toată puterea şi integritatea. Zeul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">celest</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> al </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaicilor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> era omniscient. Conducătorii urcau pe vârful munţilor (imagine privilegiată a Centrului Lumii) să se roage Zeului sau - înaintea expediţiilor - conducătorii se izolau cu zilele în corturile lor iar ceilalţi invocau </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerul</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Tăngri îşi manifesta nemulţumirea prin semne cosmice: comete, inundaţii, secete. Lui i se aduceau rugăciuni şi i se sacrificau animale. Cosmologia şi cosmogonia popoarelor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> prezintă un mare interes: ele păstrează elemente arhaice, atestate în numeroase culturi tradiţionale (pe de altă parte, formele în care au fost transmise indică un lung proces de asimilare şi de reinterpretare a anumitor idei primite din afară, în plus cosmologia nepărând solidară mereu cu mitul cosmogonic cel mai răspândit din Asia). Tăngri nu avea temple şi e îndoielnic să fi fost reprezentat vreodată sub formă de statuie. În Asia, ca şi în multe regiuni ale lumii, structura Universului era, în mare, concepută ca având 3 etaje - Cerul, Pământul, Infernul - unite între ele printr-un ax central; acel ax străbătea etajele printr-o ‘deschizătură’, printr-o ‘gaură’: prin acea deschizătură coborau zeii pe Pământ iar morţii în regiunile subpământene şi tot prin ea sufletul şamanului putea să zboare sau să coboare în călătoriile sale </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">celeste</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> sau subpământene. Cele 3 lumi - în care locuiau zeii, oamenii şi morţii - erau deci imaginate ca 3 plăci suprapuse. Numeroase popoare </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> îşi imaginau Cerul ca un cort: Calea Lactee era ‘cusătura’ şi stelele erau ‘găurile’ prin care intra lumina; din când în când, zeii deschideau cortul ca să se uite pe Pământ şi atunci apăreau stelele căzătoare. Cerul mai era imaginat şi ca un capac: se întâmpla ca acel capac să nu fie fixat prea bine de marginile Pământului şi atunci prin crăpăturile interstiţiale pătrundeau vânturile; tot prin acele spaţii strâmte, eroii şi alte fiinţe privilegiate se puteau strecura pentru a accede la Cer. În mijlocul Cerului strălucea Steaua Polară, care - asemenea unui ţăruş - susţinea cortul; ea se chema ‘Stâlpul Soarelui’, ‘Stâlpul de Aur’, etc. Cum era de aşteptat, acea cosmologie şi-a găsit o replică în microcosmosul oamenilor: Axa Lumii a fost reprezentată la modul concret fie prin stâlpii ce susţineau locuinţa, fie sub formă de ţăruşi izolaţi, numiţi ‘Stâlpi ai Lumii’. Când s-a modificat structura locuinţei (de la coliba cu acoperiş conic s-a trecut la iurtă), funcţia mitico-religioasă a stâlpului a fost preluată de deschizătura din vârf, prin care ieşea fumul; acea deschizătură corespundea celei similare din ‘Casa Cerului’, echivalând cu ‘spărtura’ pe care o făcea Steaua Polară în bolta cerească: acest simbolism a fost extrem de răspândit. Ideea subiacentă era credinţa în posibilitatea unei comunicări directe cu Cerul. Pe plan macrocosmic, acea comunicare era figurată printr-o axă (stâlp, copac, munte); pe plan microcosmic, ea era semnificată de stâlpul central al locuinţei sau de deschiderea superioară a cortului, ceea ce voia să însemne că fiecare locuinţă omenească era proiectată în ‘Centrul Lumii’ sau că oricare altar, cort sau casă făcea posibilă ruptura de nivel şi deci comunicarea cu zeii sau chiar (în cazul şamanilor) urcarea la Cer. Imaginile mitice cele mai răspândite (încă din preistorie), ale ‘Centrului Lumii’ erau Muntele Cosmic şi Copacul Lumii: aceste imagini se întâlnesc la populaţiile </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi mai peste tot în Asia. Cosmologic, Copacul Lumii se înălţa în centrul Pământului, în ‘buricul’ acestuia şi ramurile lui atingeau mijlocul Cerului: el lega cele 3 regiuni cosmice, căci rădăcinile lui se împlântau în adâncul Pământului. La buriaţi, zeii (Tangeri) se hrăneau din fructele Copacului; alte populaţii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> credeau că sufletele copiilor, înainte de naştere, se odihneau asemenea unor păsărele pe ramurile Copacului Cosmic şi că şamanii puteau ajunge acolo, în căutarea lor. Despre tobele şamanilor se credea că erau făcute din lemnul Copacului, înăuntrul iurtelor găsindu-se imagini ale sale şi şamanii - de asemenea - îl desenau pe tobe. În plus, escaladând stâlpul ritual, şamanul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaic</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> se urca efectiv în Copacul Cosmic. Mitul cosmogonic cel mai cunoscut la populaţiile Asiei Centrale şi Septentrionale / Nordice a fost aproape universal răspândit, deşi în forme destul de diferite; arhaismul său, răspândirea sa considerabilă - mai fiind atestat în India preariană, în Asia de sud-est, etc. - şi multiplele modificări pe care le-a suferit în decursul vremii, fac din acest mit una din cele mai pasionante probleme. Pentru a pune în evidenţă caracterele specifice versiunilor Central-Asiatice şi cele ale Europei Orientale, să prezentăm ceea ce se poate a fi fost formele dintâi ale mitului; peisajul a fost întotdeauna acelaşi: Marile Ape dinaintea Creaţiei. Scenariul prezintă variante: 1) Dumnezeu - sub formă de animal - se scufundă în hăul apelor ca să aducă puţin pământ din care să facă Lumea; 2) sau trimite pentru aceasta o pasăre de apă; 3) sau face să se scufunde o fiinţă despre care nu ştia până atunci că există şi care se arată - în cele din urmă - a fi adversarul său (şi în ‘Legenda Mării Tiberiade’ / Lacului Galileea - apocrifă din care se păstrează manuscrise medievale - Dumnezeu, care zbura în văzduh, l-a zărit pe Satanail sub formă de pasăre de apă). Plonjonul cosmogonic este atestat, de asemenea, la finico-ugrici, precum şi în Europa Răsăriteană. Şamanismul - în sensul strict al cuvântului - a dominat mai ales în Asia Centrală şi în regiunile arctice; şamanii erau de neînlocuit în orice ceremonie ce se lega de încercările sufletelor: boli (stăpânirea sufletului de duhurile rele), moarte (când sufletul trebuia însoţit pe celălalt tărâm), în unele părţi din Asia apelându-se la şamani când se rărea vânatul sau pentru darul lor de a stăpâni tehnici extatice (divinaţie, clarviziune, etc). Coborârile extatice în Infern (mai grele decât ascensiunile la Cer) au avut o importanţă deosebită în religia şi cultura popoarelor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">; şamanii întreprindeau acele coborâri ca să dobândească binecuvântarea Suveranului morţilor asupra animalelor şi recoltelor dar mai ales pentru a le arăta drumul celor răposaţi sau ca să găsească şi să elibereze sufletele celor bolnavi, prizonieri la demoni (scenariul era mereu acelaşi, doar episoadele dramatice variau de la o populaţie la alta): şamanul mima dificultăţile coborârii - singur sau împreună cu ajutoarele sale - la sosirea lor sufletele morţilor refuzând nou-veniţilor intrarea şi trebuind să fie îmbunate cu băuturi, la întoarcere ei aducând fiecăruia din asistenţă salutări din partea rudelor moarte. Dar principala funcţie a şamanului era vindecarea, în general bolile fiind puse pe seama rătăcirii sau ‘raptului de suflet’: şamanul căuta sufletul rătăcit, îl captura şi îl introducea în trupul bolnavului; şamanul întreprindea călătoria întâi în sens orizontal - ca să se asigure că sufletul nu s-a ‘rătăcit’ undeva în regiuni vecine - şi apoi în sens vertical, identificând în Infern ‘captivitatea’ aceluia, ‘smulgându-l’ de acolo (căutarea sufletului de către şaman constituia un spectacol). Pe scurt, şamanii au jucat un rol esenţial în apărarea integrităţii comunităţilor, ei fiind luptători antidemonici, elemente războinice; la modul general, se poate spune că şamanii apărau viaţa, sănătatea, fecunditatea, lumea luminii, fiind împotriva bolilor, sterilităţii, nenorocului şi tărâmului ‘beznelor’: în afară de zei şi de fiinţele supranaturale - cărora li se aduceau rugăciuni şi li se ofereau sacrificii - existau ‘specialiştii sacrului’, oamenii în stare să ‘vadă’ sufletele / spiritele, să urce la Cer sau să coboare în Iad. Probabil că un mare număr de trăsături ale ‘geografiei funerare’, precum şi un mare număr de teme ale mitologiei morţii sunt rezultatele experienţelor extatice ale şamanilor. E posibil, de asemenea, ca euforia pre-extatică să fi constituit o sursă a poeziei lirice: când îşi pregătea transa, şamanul bătea în tobă, chema spiritele ajutătoare, vorbea un ‘limbaj secret’ ori ‘limbajul animalelor’, imitând mai ales cântecul păsărilor; el sfârşea prin a dobândi o ‘stare secundă’, ce declanşa creaţia lingvistică şi ritmurile poeziei lirice. Religiile ce au caracterizat popoarele aparţinând grupurilor lingvistice paleo-siberiene, urale şi finico-ugrice au semănat cu cele ale popoarelor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">altaice</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, având multe din elementele caracteristice ale acelora; solidaritatea mistică dintre om şi lumea animală - concepţie magico-religioasă atestată chiar la vânătorii paleolitici - a supravieţuit în Scandinavia prin credinţele în stăpânii sălbăticiunilor (credinţe aproape dispărute în culturile agricole): în Europa, numeroase obiceiuri arhaice au mai supravieţuit la populaţiile baltice, balcanice, în Carpaţi, etc. Religia baltă - la fel ca şi aceea a popoarelor finico-ugrice - prezintă un mare interes tocmai pentru că arhaismul ei poate fi pus în lumină cu ajutorul etnografiei şi folclorului; într-adevăr, aşa cum arată Marija Gimbutas, ramura precreştină a folclorului balt ‘este atât de veche, încât urcă fără îndoială în vremile preistorice, cel puţin până în epoca fierului sau chiar, în ceea ce priveşte unele elemente, cu mai multe milenii înainte’.” În “Dicţionar de simboluri” stă scris: “După cum există un ‘buric al pământului’, tot astfel Steaua Polară - în jurul căreia pare să se rotească firmamentul - e deseori numită ‘buricul cerului’, butucul roţii sau ţâţâna cerului. Aşa stau lucrurile la numeroase popoare din nordul EurAsiei, cum ar fi koriakii, finicii, estonii, laponii, ş.a. În poezia populară scandinavă ea e numită ‘buricul lumii’.”</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYTO21viiTiDeRLYNLsPMzyOuuVQGSVfnovj-j2g4im2I4L2BjZgH82lew61ZeDBSbXciaZfaZVm1bReax7FwY3tfXNWZX7oYbPRm94Glvpr1YJjXEtdYGGZF3wan294JjAxJnlWW0g5o/s1600/image904.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="351" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYTO21viiTiDeRLYNLsPMzyOuuVQGSVfnovj-j2g4im2I4L2BjZgH82lew61ZeDBSbXciaZfaZVm1bReax7FwY3tfXNWZX7oYbPRm94Glvpr1YJjXEtdYGGZF3wan294JjAxJnlWW0g5o/w400-h351/image904.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Limbile Finico-Ugre acum</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dr. Sorin Paliga de la Universitatea Bucureşti / capitala României a studiat originea termenului de “baltă”, grupat în aceeaşi străveche familie lingvistică stră-Română având şi “daltă” ori “gard” iar Gherga - patronimul familiei, atestat pre-diluvian ca faimos Gardian - s-a evidenţiat prin realizarea de garduri încă din Epoca Pietrei, începând cu protejarea aşezărilor de pe malurile apelor / bălţilor; în 2009, Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică” a notat: “baltă = apă stătătoare, mlaştină, lunca inundabilă a Dunării, e conectată de termenul proto indo-european ‘bhel’ pentru ‘alb / strălucitor’ (deşi asocierea noţiunii de alb cu cea de baltă nu este destul de clară). Existenţa unui cuvânt trac ‘balta’ nu este pusă la îndoială, datorită existenţei toponimice ‘Di-baltum’ în regiunea băltoasă a golfului Burgas. În lituaniană ‘bală’ = ‘baltă / mlaştină’. Marea Baltică are un nume care nu poate fi decât de origine geto-dacă, de la geto-dacii nordici. Dr. Grigore Brâncuş a arătat că marea răspândire a acestui cuvânt în sud-estul Europei, în nordul continentului european, precum şi în unele dialecte italiene, este o dovadă că termenul e din fondul trac”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-LQ5pH6RWqP0UXZpTxLtlLUrLZba0iq-yBEMUIVnLylsOhqHC4CPhRutOenxm9lJpfK0dqPM00pfGS-wnhkemH5hyivdV-Lj4YaMHbbdfPESy7S3zivk0weDG22dFRFuhlUMK0gs84dM/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-LQ5pH6RWqP0UXZpTxLtlLUrLZba0iq-yBEMUIVnLylsOhqHC4CPhRutOenxm9lJpfK0dqPM00pfGS-wnhkemH5hyivdV-Lj4YaMHbbdfPESy7S3zivk0weDG22dFRFuhlUMK0gs84dM/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conform şi istoricului </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Murad Adji din Moscova / capitala Rusiei - care a înfiinţat “Fundaţia Internaţională Sf. Gheorghe” - “prin vechiul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> se înţelege un teritoriu mai larg decât cel asociat acum cu </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">: acel străvechi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> cuprindea întreg Sudul Siberiei între Lacul Baikal / E şi Pamir / V, învecinându-se cu Tibetul, în timp fiind caracterizat prin mari explozii demografice, până la Marile Migraţii Medievale dintre Baikal şi Dunăre” (despre Tibet / “Ti-bet” - având centrul istoric în regiunea U - e de ştiut că se întinde de asemenea pe o suprafaţă serioasă)</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirYm9KFwuTK1g3WRTSpIzHq0JWNdTMiRxH8jUgCkHVblwVxlNWZT8LIL4sr2BCqRD3xVQQByPK-OFGQhQxd5CoXKiXBcM1q1eeuZl-pBZu84SLxR2W1YEdTmzjmKMF7q-hTH4qYHrSVPy7/s1600/image1431.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="648" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirYm9KFwuTK1g3WRTSpIzHq0JWNdTMiRxH8jUgCkHVblwVxlNWZT8LIL4sr2BCqRD3xVQQByPK-OFGQhQxd5CoXKiXBcM1q1eeuZl-pBZu84SLxR2W1YEdTmzjmKMF7q-hTH4qYHrSVPy7/w348-h400/image1431.jpg" width="348" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Pamir, la Vest de Nordicul Altai și de Sudicul Tibet</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arimii au fost menţionaţi de vechii Greci ca Homer, Hesiod, Poseidonios, Strabon, ş.a. drept cei aparţinând unei străvechi populaţii - deja, în timpul lor - de sorginte orientală iar în legătură şi cu Arax, tipul Caucazian Gherga reflectă aceasta, în plus fiind bogat confirmat istoric acolo parteneriatul sexual al Ghergarilor cu “Ama-zoanele” / “zânele Mamei”. Academicianul Bănăţean Athanasie Marienescu a scris în 1895: “Arii au locuit de la mijlocul fluviului Ox la marea Caspică şi s-au întins până în Caucas; apoi spre apus au trecut preste Media şi Mesopotamia, spre Asia Mică. Înainte de Christos cu mai bine de 2 milenii Arii au început a trece preste fluviul Ind şi a se lăţi până la fluviul Gange. Aici Arii ca şi cuceritori au amalgamisat popoare Indice şi prin amestecarea aceea s-a născut Sanscrita poporală. Acei Indo-Ari au compus cărţile religionare </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Veda</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Din trunchiul Aric s-au rupt ramuri de popoare şi din acelea, cari au venit spre Europa şi-au luat calea preste Asia Mică, aşezându-se în Grecia; altele şi-au luat calea pe dincolo de Caucas, în direcţiunea Dunării şi a Carpaţilor, oprindu-se la gurile Dunării şi Carpaţi. Teritoriul vechiei Arii în general se numeşte Iran”. Influenţele Culturii Ghergare Caucaziene “Kura-Arax” în mileniul IV î.C. au fost prezentate în 2007 de cercetătorii Stephen Batiuk şi Mitchell Rothman până în Munţii Zagros din Iran şi în Canaan:</span></span></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIb1VGKWZv7mXiU_zCMhrPQVTMOQFefDWdxeRYgA6je6djiK5E3kkl7FMBsHxcm5weIZhOmXUMwESDep2bJBhpQI_oY3fWgkrPI6DJGMXAuadI61Pg72K1FTGvmCzmfOrC-vqYXMjxULQ/s1600/image399.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIb1VGKWZv7mXiU_zCMhrPQVTMOQFefDWdxeRYgA6je6djiK5E3kkl7FMBsHxcm5weIZhOmXUMwESDep2bJBhpQI_oY3fWgkrPI6DJGMXAuadI61Pg72K1FTGvmCzmfOrC-vqYXMjxULQ/w400-h262/image399.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Britanicul Arnold Toynbee - autorul enciclopediei “Studiu asupra istoriei” - a sintetizat: “Geneza religiilor superioare e ilustrată prin unul din locurile comune ale geografiei istorice; pe hartă e consemnată o porţiune relativ îngustă de pe suprafaţa totală a uscatului Lumii Vechi: este situată în Bazinele Fluviilor Oxos / Amu-Darya şi Iaxarte / Syr-Darya (acolo a fost şi locul de naştere al MahăYănei / Mahayanei, în forma în care ea s-a răspândit asupra lumii orientale / ca mare vehicul religios, ce a dus până la inspiraţia actualului budism). Care poate fi explicaţia unui asemenea fapt? Când este cercetat specificul Bazinelor Oxos-Iaxarte, apare însuşirea că zona era înzestrată de natură cu însuşirea de a sluji de placă turnantă pentru drumuri, ce venind din orice direcţie puteau fi continuate în orice altă direcţie: spre placa turnantă a Asiei Centrale converg drumurile de-a curmezişul Podişului Iranian, spre India, spre Bazinele Tigrului şi Eufratului, prin Bazinul Tarîmului spre Orientul Îndepărtat şi stepa EurAsiană adiacentă (cu capacitatea de conductibilitate ca ‘a doua Mediterană’, atestată de altfel şi prin supravieţuirea fragmentară sub forma Lacului Aral, Mării Caspice, etc.); menirea hărăzită de natură a acelui centru a fost îndeplinită necontenit şi în cursul mileniilor scurse de la apariţia celor dintâi civilizaţii, Bazinele Oxos-Iaxarte fiind scena unde s-au întâlnit - în perioade succesive - civilizaţiile indică, sumeriană / siriacă şi sinică”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqP-JuPQrNe5Z-ENj5p5W54QAvos-0lPnUmjdYu2yL5hHRrhiMx9r_GCf5KLOpT4yA4oswcL1CxXjxeR0f9Je7QBBnvdttOJofv53cUCrjmJimiGD1InCAnN8qwXAFIsyMfJgBgzpHkuc/s1600/image912.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="365" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqP-JuPQrNe5Z-ENj5p5W54QAvos-0lPnUmjdYu2yL5hHRrhiMx9r_GCf5KLOpT4yA4oswcL1CxXjxeR0f9Je7QBBnvdttOJofv53cUCrjmJimiGD1InCAnN8qwXAFIsyMfJgBgzpHkuc/w400-h365/image912.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Din vechea Greacă, se pot observa asemănările onomastice dintre Fluviile Oksos şi Okean - adică dintre actualele Amu Darya ce curgea în Marea Caspică / fostă Ghergană şi Dunărea ce curge în Marea Neagră / fostă Getică - inclusiv lungimile lor aproape egale şi faptul că încă din Epoca Pietrei Bazinele lor au fost populate de Gherghi. Munţii Elburz au limita în E cu Munţii Hindu Kuş pe apa curgătoare Hari - având fostul nume Grec Arius / Latin Tarius - cu lungimea de 1100 km (izvorul fiindu-i în Masivul Afgan Baba) iar în V au limita cu Munţii Zagros. În imaginea următoare - realizată în 2006 de fotograful German Cristoph Hormann - e lanţul Munţilor Alborz / Elburz, văzuţi dinspre răsărit (având Marea Caspică la dreapta), pe la poalele Nordice ale cărora au migrat în mileniul VIII î.C. vânătorii-culegători Gherghi dinspre zona Pamir-Altai înspre zona Caucaz:</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrkxkbiosQwUML1BIGWG73uhzVpZj-l2X_x8S3NjjN8yKyNLKakWEzaSpalX0go2I9xxYdWI6cI_dIA5Bjmu_2FUbAQbY7F6EM7-nqD-nT6rK8d0GICzZ7fpTJrXQSJPn-a4yqF8tbdMQ/s1600/image695.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="286" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrkxkbiosQwUML1BIGWG73uhzVpZj-l2X_x8S3NjjN8yKyNLKakWEzaSpalX0go2I9xxYdWI6cI_dIA5Bjmu_2FUbAQbY7F6EM7-nqD-nT6rK8d0GICzZ7fpTJrXQSJPn-a4yqF8tbdMQ/w400-h286/image695.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Munţii Alborz / Iran</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Se poate remarca multiplicarea nomenclaturală din N Iranului, de la Munţii Alborz, la poalele de miazănoapte ale cărora era Ghergania - adică Ţara Magilor / Media - în V Caspic, unde a fost Albania / Ţara Ghergarilor (cu numeroase toponime Gherga), până în S Rus şi E Mării Negre, cel mai înalt vârf al Munţilor Caucaz fiind fostul Vulcan Elbrus; e de observat că un afluent al Sârdariei / Syr Darya e Râul Chirchik din Uzbeki-stan iar printre primii sosiţi în Europa din Bazinul Oxos / Amu-Darya au fost Gherganii Civilizației Atlante și întemeietori ai Vechii Civilizaţii Europene: cu numele de Ghergari unii au rămas în Caucaz - lanţul Muntos ce separă Asia de Europa - iar unii dintre acei Gherga au ajuns în Bazinul Dunării inferioare, stabilindu-se mai ales în Banat / “Ba-Anat”, începând să fie activi în noul mediu European sub marele patronaj Kirke / Ghirghe (e de ştiut că dintotdeauna şi oriunde generarea culturală a apărut doar datorită înmulţirii populaţiei).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrY6c9_pC_EoYx2Fu1FoFQPs7gpUlZSweibLuAT77O9CQOY1TqlRYirhTCFO6a11P5NjvizAeg938UP2Oo_yrhLS5v1RQ113QPwoezbibWd_27HtWhUFycDn7D5KzG7_Z-u_h__D-vXTc/s1600/image401.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrY6c9_pC_EoYx2Fu1FoFQPs7gpUlZSweibLuAT77O9CQOY1TqlRYirhTCFO6a11P5NjvizAeg938UP2Oo_yrhLS5v1RQ113QPwoezbibWd_27HtWhUFycDn7D5KzG7_Z-u_h__D-vXTc/w400-h314/image401.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Gherdap / Porţile de Fier</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ruta EurAsiatică dintre Ţara Gherghi - Munţii Gherga / Asia Centrală şi Gherganii Bănăţeni / Europa a fost confirmată nu numai istoric, ci şi genetic. Este de observat că în Epoca Pietrei deplasarea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherghilor / Ghergarilor din Altai în Banat via Caucaz şi Anatolia - petrecută imediat după mutaţia genetică Gherga - a făcut parte din prima difuzie “Indo-Europeană”, ştiută ca formată din mulţimi Gargare, cu centrul de iradiere din nodul Pamirului, premergătoare cu câteva milenii Indo-Europenilor propriu-zişi, urmaşi Gorgani ai Culturii Kurgane (care au ridicat gorgane / termenul Mongol pentru Epoca Bronzului fiind “khirig-suur”). Se poate remarca despre substantivul “gargară” că s-a fixat în vocabular ca operațiunea de clătirea gurii cu apă sărată pentru păstrarea vocii, un înțeles al “gargarei” mai fiind și cel de relatare nesfârșită: probabil era ceea ce transmiteau - prin cântare - mesagerii Gargari (“părinții” limbii Indo-Europene = Kurgana / Gurgana); metoda muzicală a fost cea mai veche formă de circulare a mesajelor importante, probată ca eficientă încă din vremurile când lipseau scrierile sau înțelegerile diverselor Graiuri ale migratorilor / nomazilor (vânători, culegători sau pescari). Ghergarii primului “val” uman (pre Indo-European / începând cu mileniul VIII î.C.) au susţinut matriarhatul iar Gherganii următorului “val” uman (proto Indo-European / începând cu mileniul V î.C.) au susţinut patriarhatul: “clasicii” Indo-Europeni s-au răspândit în lume doar din mileniul III î.C. (după încheierea Epocii Pietrei).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvQA7IlnDLt4XujBnpQFGGUpKjSDog6KucNdP3Mv0WnWwXv5DGm92_JrQxbV3ngVM7PyUsK4e6VmWiHeXJXL7HZW5qK1HGWtv5aNuOMr0IvuXorwkPpBvqjQAvOYrs-921sKwABRitpxM/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvQA7IlnDLt4XujBnpQFGGUpKjSDog6KucNdP3Mv0WnWwXv5DGm92_JrQxbV3ngVM7PyUsK4e6VmWiHeXJXL7HZW5qK1HGWtv5aNuOMr0IvuXorwkPpBvqjQAvOYrs-921sKwABRitpxM/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Prima migrare Gherga din Asia Centrală (de referinţă până de curând în Vestul nodului Pamirului fiind “Ţara lui Gherghi” / Gherghi-stan iar în Nordul nodului Pamirului fiind Munţii Cherga / Gherga din </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai, zona dintre ele reprezentând “izvorul” Gherga - locul celei mai recente mutaţii genetice Gherga - acolo fiind şi izvorul Gharga / Ghalcha al Fluviului Amu, pe cursul căruia au coborât noii Gherga la Marea Caspică, pentru a intra în Europa) a fost în cuva / genunea Mării Negre - ştiută pe atunci, în timpul topirii calotei glaciare, ca o apă întinsă - aşezările fiind pe vechile albii ale apelor curgătoare ce o alimentau, până pe paleo-Nistru, paleo-Istru, etc.; deplasarea Gherga din nodul Pamirului a fost spre apus după succesul strămoşilor lor, primiţi foarte bine - de exemplu ca “îngerii Gregori” - de societatea matriarhală care exista în zonele de mai joasă înălţime din Vest. În general, Bazinul Aral colectează apele Pamirului (în trecut, apele Pamirului ajungeau și în Marea Caspică):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeDdf13SYNSIVwY3-4KRjeRa6aVmGwqlAdLkoQ4gjzV3hNm2JKonStXVe1GGUzvzjBjpMf9QHJr8LWhtClnv0a3N3JFJWgc7absFeHGjvMyb2NFEHGsVKt4n9xEnfGnO5QzZ6Lb5LhQZX7/s1600/image1444.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="900" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeDdf13SYNSIVwY3-4KRjeRa6aVmGwqlAdLkoQ4gjzV3hNm2JKonStXVe1GGUzvzjBjpMf9QHJr8LWhtClnv0a3N3JFJWgc7absFeHGjvMyb2NFEHGsVKt4n9xEnfGnO5QzZ6Lb5LhQZX7/w400-h318/image1444.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Lacului Aral</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Inundarea locurilor prin creşterea masivă a nivelului apei în cuva / genunea Mării Negre a determinat migrarea pe Valea Dunării în susul Fluviului până în Banat, unde Gherga s-a stabilit: după Gherdap / Porţile de Fier, aşa motivându-se începutul brusc al Civilizaţiei Homo Sapiens în Europa (de altfel, prezenţa Anatoliană în Banat a fost dovedită pentru mileniul VII î.C. inclusiv pe malul stâng / Românesc al Dunării, la Schela Cladovei - denumirea derivând din ceea ce Medieval a fost Portul lui Glad, acum cartier al Drobetei Turnu Severin / oraş patronat spiritual de Sf. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gheorghe - un loc unde la început singurul animal domestic existent era câinele, auxiliar al omului la vânătoare sau în Fratelia, acum cartier al Timişoarei, cu locuire de la mijlocul mileniului VII î.C., etc). În continuare se poate vedea traseul Gherga de la mutația genetică din centrul Asiei / mileniul VIII î.C. în centrul Europei / mileniul VII î.C. (schițat între Caucazul Estic / Pamir și Caucazul Vestic / Carpați), inclusiv pe fondul înrudirilor genetice umane schițat de academicianul Italian Cavalli Sforza în 2000:</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgu8QCtw9jI60FQvn9OIiM6qzyrQGR_zsxRzXLFTBDW0AO_huHRKneGHsH3GBesPy-1syQ4MbuA8VxYhsD1hUVVViVno5aupvmwEQNHSjP66W91aYMh5w2gy7usqt1y7W5BuHD0OGMXfE8k/s1600/11.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="276" data-original-width="816" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgu8QCtw9jI60FQvn9OIiM6qzyrQGR_zsxRzXLFTBDW0AO_huHRKneGHsH3GBesPy-1syQ4MbuA8VxYhsD1hUVVViVno5aupvmwEQNHSjP66W91aYMh5w2gy7usqt1y7W5BuHD0OGMXfE8k/w400-h135/11.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Traseul Gherga - de la E la V - în mileniile VIII-VII î.C.</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
</div>
<span style="color: black; font-family: "times new roman" , serif; font-size: 9pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 48px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-20542567067456415782014-01-04T10:54:00.009-08:002020-12-06T08:56:46.550-08:0012. Civilizaţiile diluviene<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbFLAQIxnUpxIo0cltn-Zim961xhFi8sRlfm7RiINrQnpM7OcJOipEtGjNwvwt7sqOELAeFnCdKgWi409eDpMetjnPgo9WYdnyVXALjmGxlK1uPXlEypv5wUB9XAK5F74kuB9HN_FvrAo/s1600/image512.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbFLAQIxnUpxIo0cltn-Zim961xhFi8sRlfm7RiINrQnpM7OcJOipEtGjNwvwt7sqOELAeFnCdKgWi409eDpMetjnPgo9WYdnyVXALjmGxlK1uPXlEypv5wUB9XAK5F74kuB9HN_FvrAo/w304-h400/image512.jpg" width="304" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Încă din Vechea Lume s-a fixat credința răsplatei divine pentru oameni ca fiind Raiul / Edenul: fericitul loc de început, apoi pierdut: deşi tot globul a auzit de Atlantida şi de importanta sa cultură, foarte puţini iau în considerare însă la modul serios Civilizaţia Atlantă; mai mulţi se referă la descendentele imediate ale Civilizaţiei Atlante, anume apreciază Vechea Civilizaţie Europeană / Civilizația Dunăreană şi Civilizaţia Indului ori şi mai mulţi iau ca repere succesoarele Civilizaţii Sumeriană, Egipteană, etc. Autorul Originii Gherga face parte dintre cei care nu ignoră Civilizaţia Atlantă - chiar dacă fizic capitala Imperiului Atlant încă n-a fost găsită - şi o consideră în contrast cu o altă Civilizaţie (contemporană, pe atunci), anume cea a Cornului Abundenţei: ambele Civilizaţii - Civilizaţia Imperiului Atlant şi Civilizaţia Cornului Abundenţei - au fost pre-diluviene; imediat după Potopul Pontic au fost post-diluvienele Civilizaţii Europeană, Indiană, ş.a.m.d. Situaţia a demarat în mileniul XI î.C., odată cu aglutinarea Atlanţilor, adică a “Oamenilor bărcilor”, în Estul Europei. În mileniul X î.C., începerea topirii calotei glaciare din N Europei a condus la alimentarea puternică a apele curgătoare din Câmpia E Europeană, paleo-Râurile umflate (în cele mari fiind şi delfini, a căror amintire - îndeosebi fiindcă au fost emblematici Atlantidei - păstrându-se în veneraţia Antică faţă de ei) vărsându-se la S în 2 locuri aflate sub nivelul Oceanului planetar: în Marea Ghergană / Caspică - pe atunci mai întinsă decât acum</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, al cărei nivel e şi în prezent cu 28 de metri sub cel al Oceanului planetar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - şi în Lacul Pontic, pe atunci cu oglinda apei mult mai jos decât nivelul Oceanului planetar (Marea Neagră, aflată pe locul fostului Lac Pontic, cu suprafaţa mult mai mare decât acela, în prezent e conectată la Oceanul planetar şi de aceea acum are nivelul egal cu el / delfini încă existând, protejaţi de convenţiile internaţionale). La N de Caucaz, zona joasă şi mâloasă dintre cele 2 Mări, Caspică şi Neagră - cu multe noroaie - a fost prielnică răspândirii însămânţărilor, în umiditate fiind mai mare decât cea a Cornului Abundenţei / Semilunii Fertile, în care zona Mesopotamiei (regiunea dintre Fluviul Tigru de 1850 km lungime şi Fluviul Eufrat de 2800 km lungime, Fluvii ce curg în Golful Persic din Munţii Taurus şi respectiv din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ar-Arat” / Ararat) era cea mai fertilă; treptat (datorită şi dezvoltării habitatului în condiţiile cele mai grozave ale lumii pe atunci), Imperiul Atlant / Borean - centrat pe mult mai josul Lac Pontic decât Marea Caspică - a ajuns să fie considerat Rai. În lucrarea </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Renaşterea” din 2013 a cercetătorului Bănăţean Ion Jugănaru / alias </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Raven Alb” - stabilit în SUA - stă scris: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">analizând harta şi ştiind pe unde trecea marginea calotei, reiese de ce vechii Egipteni, vechii Greci şi bineînţeles Atlanţii au crezut că Europa însăşi a fost o insulă enormă; toată partea din Nord care a fost acoperită de gheţari a fost considerată apă îngheţată, Mediterana mărginea Sudul iar Atlanticul Vestul, acel teritoriu imens fiind Atlantida originală”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyUeeVL1RMRzTn9-SQK_jI36Ob9yS2JgS_Ur2uegFCP5mTzKCdj4lU4crziRfxmiWEkQIF94XGJuCs9rSdyczCjvjoSPalUEJMkDHbP_5RxWmI2NViJ7LkmvLEwYqWmbsSCvtdrgM3E2g/s1600/image514.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyUeeVL1RMRzTn9-SQK_jI36Ob9yS2JgS_Ur2uegFCP5mTzKCdj4lU4crziRfxmiWEkQIF94XGJuCs9rSdyczCjvjoSPalUEJMkDHbP_5RxWmI2NViJ7LkmvLEwYqWmbsSCvtdrgM3E2g/w400-h346/image514.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Câmpia Est Europeană</span></i></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Elefanţii reprezintă şi acum cele mai mari animale de pe uscat. După cum a consemnat Platon, Imperiul Atlant era faimos şi pentru </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">marele număr de elefanţi”: cei mai mari elefanţi au fost mamuţii - gen mamifer din familia </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Elephantidae”, a strămoşilor elefanţilor - ce au existat în toată Epoca Pietrei, ultimele exemplare dispărând în Epoca Bronzului.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaNj_zK8zSfgRGN6BW_is6mXcU12Nhq-Acfy52Huj_rzYq9eqxOO170CQqdWLHanwvuVzhkiKJyG_jdVLWYRhYCf1Qo4EiSoVGRpNq2tIqlb7zcwJIR-bdpVkcsbePLZbwrHJmtlid-GOS/s1600/image528.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="277" data-original-width="600" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaNj_zK8zSfgRGN6BW_is6mXcU12Nhq-Acfy52Huj_rzYq9eqxOO170CQqdWLHanwvuVzhkiKJyG_jdVLWYRhYCf1Qo4EiSoVGRpNq2tIqlb7zcwJIR-bdpVkcsbePLZbwrHJmtlid-GOS/s400/image528.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Elefantul și lebăda</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Un număr mare de mamuţi necesita desigur un spaţiu mare de trai: corespunzător notițelor filozofului Antic Platon, Imperiul Borean / Atlant era în suprafaţă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“mai mare decât </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asia şi Libia la un loc”, adică mai întins decât </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asia” = Anatolia / Asia “Mică” şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Libia” = Sahara, împreună, ceea ce concret pe teren însemna o bună parte a Anatoliei, Marea Neagră şi cea mai mare parte a Câmpiei E Europene, laolaltă; inclusiv actuala Mare Azov - iniţial având numele Karga - pe atunci era o câmpie mănoasă (accesul dinspre N la Lacul Pont / Sarmat era prin Defileul Kerch al paleo-Fluviului Don, acum Strâmtoarea Kerch).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjjqPDoyGork42XFTWpAsD_dkTqXEe-32jZRf30UEGIddBfi1qonnf517yCMCD6odmRYNamA-mR1G9hekxL0ari0uDhDEtVZImeWixYAHiagf03CNyN7OkmeMZsDIZnMY1s5qTtihCsRc/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="123" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjjqPDoyGork42XFTWpAsD_dkTqXEe-32jZRf30UEGIddBfi1qonnf517yCMCD6odmRYNamA-mR1G9hekxL0ari0uDhDEtVZImeWixYAHiagf03CNyN7OkmeMZsDIZnMY1s5qTtihCsRc/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arheologii au prezentat felul în care îşi consolidau locuinţele cei din Epoca Pietrei în EurAsia: colibele aveau armături din uriaşii fildeşi ai mamuţilor şi pereţii întăriţi de marile oase ale coastelor mamuţilor. Printre uneltele cu care hăcuiau carnea mamuţilor erau lamele din obsidian (considerat metal până în Antichitate - ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“auri-Garg” / “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">auri-calc” - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oricalc” = cupru aurit de Platon): este o sticlă vulcanică, formată prin răcirea rapidă a lavei ieşită la suprafaţă - de obicei neagră, ce prin fracturare are marginile foarte tăioase - principala sursă de provenienţă în Epoca Pietrei fiind ocurenţele din Capadochia / centrul Anatoliei (favoritele Marii Zeiţe Ghea / Ghirghe - divinitatea Pământului - erau pietrele negre, adică obsidianul din Anatolia populată de Ghergari, meteoriţii de oriunde şi respectiv şunghitul din Karelia / zona Nordică având cea mai mare densitate genetică Gherga din Europa; în vechime, căderea meteoriţilor i-a făcut pe unii să creadă că bolta cerească era pietroasă, conceptul despre Cer în Vechea Lume - după cum scris în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Etimologii” și episcopul Isidor al ViziGoților din Sevilla în secolul VII, ViziGoții cârmuiți de dinaștii Balți fiind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viteji” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Îndrăzneți”, după cum a interpretat în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Getica” din secolul VI cronicarul Iordanes, Latinul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">audax” având echivalentul vechi Germanic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“baltaz” însemnând așa ceva </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- fiindcă acela era rotund, rotitor și arzător / fierbinte). Privind denumirea Capadochiei / Kapa-Dokiei (regiunea din centrul statului Turc): e interesant că în limba Turcă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Poartă” e “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kapî”, ceea ce conduce pentru Capa-Dochia la înțelesul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poarta Dokiei”. Pe de altă parte, e de ştiut despre rădăcina Greacă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mes” - de la cel mai vechi nume al Lunii - după cum a studiat şi cercetătorul Francez Rene Alleau în 1953, că a dat termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“metallon” pentru “metal” (iar oricalcul / obsidianul din Capadochia de la început a fost categorisit ca metal, întâi așa având denumirea sticla vulcanică iar apoi cuprul aurit)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În termenul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oricalc” - astfel cum a notat filozoful Elen Platon - ca încă o confirmare că sursa sa a fost autentică străveche, se poate facil recunoaşte </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“strălucirea Gherga”: “ori-calc” = “auri-Garg”; aceeaşi rădăcină a strălucirii “ori” a fost şi pentru “Olimp” / Muntele Sacru (strălucita / “stră-lucita” denumire olimpică întâi consolidându-se în Anatolia, apoi trecând în Balcani). Probabil primul Munte Sacru Olimp - căci de-a lungul vremurilor au fost mai mulţi Sacri Munţi Olimp, într-o răspândire de la E la V - era vulcanic, bogat în aflorimente de obsidian / oricalc (adică “auri-Garg”): Muntele Sacru Olimp era gazda Zeilor iar primul din respectivul lanţ Montan (care a şi transmis denumirea) şi-a căpătat numele de la “strălucitul Gherga”. Oricalcul / Obsidianul a fost o resursă Anatolică Montană dar şi Carpatică de mare preţ în paleolitic / Era de Aur, sticla vulcanică respectivă fiind comercializată de pildă cu succes inclusiv în S / în Cornul Abundenţei (îndeosebi în Canaan şi Mesopotamia, după cum au relevat cercetările arheologice, acolo obsidianul paleolitic fiind dovedit ca Anatolian); limita dintre Cornul Abundenţei din S şi Imperiul Atlant din N a fost Anatolia (celălalt areal mare de utilizare al oricalcului / obsidianului a fost cel Carpatin, aparţinând integral Civilizaţiei Atlantidei): obsidianul = oricalcul a aparţinut Imperiului Borean / Atlant (mult ulterior - în Antichitate - prin termenul Grec “oreichalkos”, respectiv Latin “aurichalcum”, s-a numit unul dintre metale, anume “alama”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim2FlnQamZsG4I04qecRikLhxEO4MbS3O_AtPDDdN90ZRsyCokLLLD0UCiMv57x9AYTyq9D49AB8r_-bWR12WMENMO1J3uGM64_Nbfgi-UO_NMt1U4_vMrGmVaNbRlHoiLQYW41ofIMLk/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim2FlnQamZsG4I04qecRikLhxEO4MbS3O_AtPDDdN90ZRsyCokLLLD0UCiMv57x9AYTyq9D49AB8r_-bWR12WMENMO1J3uGM64_Nbfgi-UO_NMt1U4_vMrGmVaNbRlHoiLQYW41ofIMLk/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Marginile Imperiului Borean / Atlant erau străjuite de ape dulci (în N fiind gheţurile calotei iar în rest fiind paleo-Râurile, paleo-lacurile, paleo-bălţile şi paleo-mlaştinile datorate uriaşei topiri), interiorul său fiind de asemenea brăzdat de numeroase ape mari, ceea ce a provocat în areal un avans al vieţii fără precedent; baza imperială era în capitala Atlantă, organizată pe o Insulă aflată </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“dincolo de Coloanele lui Hercule”. La timpul de demult când cei din vechiul Egipt au reţinut povestea Atlantidei, prin “Coloanele lui Hercule</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” nu se înţelegea Strâmtoarea Gibraltar (ca în vremea mult ulterioară a lui Platon), ci Strâmtoarea Garganele / Hellespont, la început </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dincolo” de Coloanele Ghergarului Hercule - ale celui vechi dintre cei 2 Hercule care au fost descrişi de Greci / primul Ghergar, al doilea Elen - fiind zona actualei Mări Negre, nu Oceanul Atlantic; că zona a fost populată de Ghergari rezultă şi din toponomiile celor 2 Defilee devenite post-diluvian Strâmtori ale Mării Negre: Gherghel / Bosfor în S (cu Marea Marmara / Albă) şi Kerch în N (cu Marea Azov).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbwLcaELS_ftAk6MK8J3Ob0IUrZHeDQ4ue2VFQkauIQ6RdGb5m03P0EWTGVCBo3I6Ksi2DzklQ-IKPHTB6GEj_iLazkIwPzLAKNnsKAfhEOdGbho6G5viDtQodYQqXOQ0YZlkCJQz1qKE/s1600/image958.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbwLcaELS_ftAk6MK8J3Ob0IUrZHeDQ4ue2VFQkauIQ6RdGb5m03P0EWTGVCBo3I6Ksi2DzklQ-IKPHTB6GEj_iLazkIwPzLAKNnsKAfhEOdGbho6G5viDtQodYQqXOQ0YZlkCJQz1qKE/w400-h243/image958.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Primul Hercule - cel străvechi / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din bătrâni” - era Ghergan (din Ghergania / Media după cum a rămas scris şi pe inscripţiile sale în Bănăţenele Băi Herculane, din cea mai veche staţiune a României): se poate observa şi că numele Hercule reda puterea Ghergule, a Gardienilor Ghergari, preocupaţi de paza trecătorilor și strâmtorilor (popular, Românii zic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gârlici” unei intrări strâmte, în mitologia Română rămânând şi descrieri ale călătoriilor spre </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ostroavele blajinilor” / fericiţilor - de pe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">celălalt tărâm” - prin Gârliciul Pământului, înfăptuite de către eroi mitici); de altfel, a rămas consemnat că G/Hercule a învăţat de la Nordicul Teutar / Gheugar să tragă cu arcul (în Muntenia până la sfârşitul mileniului II pentru arc s-a folosit </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">harc” / cuvânt apropiat de Hercule, al cărui puternic arc a fost găsit de Ahei în Lemnos - Insula consacrată Zeului Pelasg Vulcan - căci o profeţie era despre cine-l avea că putea învinge Troia, ceea ce apoi s-a şi întâmplat). În spaţiul Românesc, arcurile erau realizate mai ales din lemnul alb de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gladiş” (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Acer Tataricum” / care produce cea mai multă miere dintre toate speciile de arţari)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; mult ulterior, Elenii vechi au auzit de extraordinarul voinic Ghergar Hercule şi l-au preluat ca fiul Ghergarului Zeus (însă cu unele acţiuni atribuite de către ei interesat îndreptate tocmai contra celor cu care era înrudit). În 1810, filozoful Scoţian William Drummond - din clanul fondat în secolul XI de către nobilul Maurice / Marius, al cărui tată a fost Arpadianul Gyorgy / Gheorghe = fondatorul Dinastiei “Negre” în Nordul Dunării, de unde a fost Negru Vodă, ultimul exponent, ca întemeietorul Țării Românești la sfârșitul secolului XIII - a cercetat etimologia Hercule: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Practica obişnuită a vechilor Greci era să preia nume orientale (cel mai vechi Grai Grec a fost în Dialectul Lydian din Peninsula Anatolia - provenind de la Pelasgi - cu care prima versiune a limbii Etrusce ce au vorbit-o cei migraţi după Războiul Troian în Peninsula Italică a avut mari afinităţi), la fel procedând apoi Latinii, preluând şi ei nume Asiatice pentru marii Zei, de exemplu Janus fiind Zan / On sau Oan / Oannes. În Lumea Veche, Iana era Zana iar Zan era Zeul An. În Graiul Eolian / Eolic - din Vestul Anatolic - Zan era Jupiter / Ju-piter şi Zana era soţia sa (după cum se poate vedea în lucrarea filozofului Porphyry / Porfiriu despre viaţa lui Pitagora). Fenicienii aveau Ana pentru Lună; în limbile orientale străvechi, An / Un sau On însemna Soarele iar Ana / Una sau Ona însemna Luna: Ana în Sanscrită era Mama (se poate vedea legătura cu Luna). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În trecut,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hercule a fost respectat pe 3 continente, în Africa / ca de exemplu în Egipt, în Asia / ca de exemplu în Fenicia şi în Europa. Diodor din Sicilia a afirmat că Hercule era o divinitate Egipteană iar Hesychius din Alexandria i-a indicat numele Egiptean ca Gigon / Chon; în vechiul Egipt, Chon era echivalat şi cu Saturn / Set (care - sub forma de Chion în Orientul Mijlociu - era acelaşi cu Moloch). Plaut - părintele teatrului Roman - îl numea pe Saturn la fel cum o făceau Fenicienii: Chion (primul nume al Italiei a fost Chonia / Chone - de la Hercule ‘Chone’ - după cum a notat Castella, Hesychius indicând că o parte a Italiei se numea Saturnia). Însă Moloch - către care se făceau sacrificii umane - era numele Egiptean atât pentru Marte, cât şi pentru Hercule, deci numele lui Hercule nu provenea din N Africii / Egipt, chiar dacă era venerat acolo ca unul dintre zeii proprii. În Asia, de pildă în Fenicianul Qart / Tyr - port pe coasta Est Mediterană - Templul lui Hercule era probabil cel mai vechi, de la întemeierea oraşului, acolo fiind supranumit Melicertus, însemnând ‘puternicul rege’ (nume compus, din ‘Melec’ = ‘rege’ şi ‘Ereţ’ = ‘Terra’). Mitologia era conectată cu astrologia: Soarele era mai iubit iarna decât în restul anului iar simbolul său solar - fie Saturn, Chon, Hercule, Moloch ori Marte - era deosebit de venerat, căci prin cele 12 munci depuse în parcurgerea anului reprezenta cele 12 luni / zodiace; Macrobiu a pus egalitatea între Hercule şi Marte, ca acelaşi spre care se îndreptau rugăciunile preoţilor ‘Sali’ (după cum a menţionat Vergiliu), el remarcând despre Chaldei că au numit drept Hercule planeta denumită de alţii Marte. Athenagoras a afirmat că Orfeu folosea pentru Hercule aceleaşi epitete ca pentru Zeul Timpului şi îl considera pe Hercule egal cu Saturn. Vechii Greci şi Romanii îl ştiau pe Hercule ca soarele iernii, pielea de leu - panteră Hyrkană / cea mai mare felină din lume - în care umbla indicând evident sezonul; ghioaga sa emblematică, prezentată anual de Hercule fiului Maiei - care i-o returna înfrunzită - era o alegorie elegantă a întoarcerii primăverii, când toată vegetaţia înverzeşte. Hercule nu era legat doar de Set / Saturn, ci şi de Horus - patronul anotimpurilor - fiind iubit de la început în Egipt, ca soarele universal, steaua din centrul sistemului planetar, în jurul său vechii Egipteni ştiind că gravitau toate (inclusiv Pământul, Marte, Jupiter, etc). Vechiul nume al lui Hercule era ‘Hercle’ / ‘Her-chul’. La Egiptenii vechi, ‘Hor’ însemna ‘Soare’ dar şi ‘rege’ (la fel cum în Ebraică cuvântul ‘aur’ a ajuns ‘foc’ / ‘lumină’): era rădăcina primei silabe a lui Hercule; pe cealaltă parte, ‘koli’ era ‘vulcan’ (‘munte ce arde’). Nu am mari dificultăţi în a deduce că Hercule a derivat din ‘aor’ / ‘hor’, adică ‘aur’ şi ‘chul’ / ‘chol’, adică ‘universal’: prin ‘Hercul’ - eroul Hercule - se exprima ‘focul universal’ (păgânii venerau imens focul)”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDubYw4Nq2HJI33qlDOQar7AAo5C4fFAlUAKe-g2aXy3U4xG7DNGTSRlr5T4-oaPZvksP4dsELYl9H29Zgj6RBMb35ruN2RQ6zwoQC33swCb6mvZRONCQ_lNc5DnPQehhpkW-Hy1Ywejk/s1600/image707.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDubYw4Nq2HJI33qlDOQar7AAo5C4fFAlUAKe-g2aXy3U4xG7DNGTSRlr5T4-oaPZvksP4dsELYl9H29Zgj6RBMb35ruN2RQ6zwoQC33swCb6mvZRONCQ_lNc5DnPQehhpkW-Hy1Ywejk/w400-h195/image707.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Porţiuni inundate (cu roşu) la Potop</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În cel mai îngust loc al Strâmtorii Dardanele / HellesPont, azi în Turcia, Coloanele lui Hercule erau pe ambele maluri - pe cel Anatolian / Troian la Abydos </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">40,12 lat. N, 26,24 long. E</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi pe cel Balcanic / Trac la Sestos 40,13 lat. N, 26,23 long. E, în Peninsula Chersoneos / Gallipoli - străjuind </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">poarta” ariei portuare a Imperiului Borean / Atlant (ProPontis, adică Marea Marmara, ştiută ca Marea Albă), apoi încadrând vadul de traversare al apei, folosit timp de milenii; în urmă cu 5 milenii, Gherganii Troiani au realizat acolo prima instalaţie de iluminare costieră din lume, prin constanta întreţinere a focurilor pe ambele maluri (utile ziua - pe ceaţă - prin răspândirea mirosului de fum iar noaptea şi prin luminare, administrarea făcând-o din motive comerciale, ceea ce le-a adus o mare prosperitate), Troianii ridicând şi faruri acolo - pe locurile Coloanelor lui Hercule - la Abat-On / Abydos realizând primul Far din lume, faimos încă din mileniul III î.C.: veşnicele focuri din strâmtoare indicau locul plăţii vămii / trecerii dar mai erau utile şi navigatorilor, pentru preluarea de sfinţita apă proaspătă, lângă ele servind o masă caldă (ori focul putea fi luat pe bărci / corăbii, pentru gătit). În 2015 și colectivul de geneticieni coordonat de către Dr. Ayca Omrak de la Universitatea din Stockholm / Suedia a evidențiat că principala sursă genetică Europeană a oamenilor neolitici a fost Anatolia: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Stabilirea numeroaselor complexe culturale în Egeea și Balcani n-a apărut înainte de circa 8 milenii și jumătate față de prezent, după mai mult de 2 milenii de când ele existau în zona de bază; am analizat genetic rămășițe umane din urmă cu aproape 7 milenii, din Kum-tepe - dealul de lângă mai recenta Troie - având afinități cu actualele populații dintre Caucaz și Sardinia, concluzia fiind că de acolo a avut loc expansiunea neolitică în Europa”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numele Coloanelor, atribuite Ghergarului Hercule (cel cu mult dinaintea Elenilor vechi - existenţi din mileniul II î.C. - care i-au preluat aventurile dar au şi adăugat altele, ca de exemplu din cele prezentate de Elenii vechi la imaginarul lor Hercule unele fiind împotriva Ghergarilor), era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Garganele”, dat şi Strâmtorii unde se afla “poarta” portului Atlant, ulterior Coloanele respective fiind ştiute ca marcând vadul pentru traversarea cea mai convenabilă între Anatolia şi Balcani: de aceea, de la Coloane, e pluralul Dardanele pentru Garganele (corupţia lingvistică “D” peste “G” fiind frecventă în vechime, dovedită nu numai de practica populară - ca Marea Mamă Ga devenită “I-Da” / Ida, eroul Gargan ştiut ca Dardan - ci şi ştiinţific); acolo, Strâmtoarea putea fi şi înotată (în trecut era mai îngustă, în prezent e mai largă, având 1,2 km, justificând focurile noaptea pe maluri pentru delimitare, utile atât bărcilor la navigare, cât şi traversărilor dintre maluri, oamenii transportându-şi turmele, etc., peste apă, des apucându-i întunericul la operaţiunile transferurilor repetate între maluri până erau trecute toate fiinţele şi toate bunurile / ceea ce contrastează cu Strâmtoarea Gibraltar dintre Africa şi Europa - unde mult ulterior s-a mutat denumirea de “Coloanele lui Hercule” - lată de 14,3 km, în vechime cu trafic mult redus, atât pe apă între Mare şi Ocean, cât şi între maluri, prin comparaţie cu Strâmtoarea dintre Asia şi Europa). De altfel, pluralul transmis peste timp al Dardanelelor nu se datora doar Coloanelor, ci simplu derivând masculinul Garga-nele se poate înţelege prin sufixul “nele” tocmai acei mari prinţi (adică “nuni”) de la care s-a fixat apelativul respectuos de “nea” pentru “nene”: acolo - pe ambele maluri ale Strâmtorii - îngrijirea Coloanelor era asigurată de familiile Ghergare, stăpânele zonei marcate de ele; în mileniul I î.C., Carianul Hecateu i-a numit pe cei de lângă Coloanele lui Hercule ca “Mostinoi” / Moştenitori. Savantul Român Nicolae Densuşianu în “Vechile tradiţiuni despre Columnele lui Hercule” a reflectat: “Pindar a scris că Hercule a pus acele columne ca mărturii celebre pentru navigaţiune fiindcă el a făcut marea navigabilă, el a scrutat vadurile apelor şi a însemnat totodată (prin ‘mete’) şi pământul, afirmând că apoi ultimele puncte ale călătoriei pe apă şi pe uscat erau la Hiperborei. Pliniu a scris că după ce munţii de pe amândouă părţile au fost împreunaţi şi s-a deschis strâmtoarea lăsând să curgă marea, indigenii au dat numele de Columnele lui Hercule la cei 2 munţi ce formau strâmtoarea: ‘Abila Africae’ pe un promontoriu alb şi ‘Europae Calpe’. Situaţiunea geografică a acelor columne - după cum rezultă din sentinţele oracolelor şi din unele descrieri topografice mai autentice - a fost în primele timpuri ale istoriei foarte bine cunoscută. Mai târziu însă, când navigaţiunea pe apele cele mari a trecut din mâinile Pelasgilor sub Imperiul Fenicienilor, când Oceanul Homeric a fost confundat cu marea externă sau cu Oceanul Iberic, adevărata poziţiune a Columnelor lui Hercule a devenit enigmatică pentru lumea Grecească din părţile meridionale. Acea obscuritate geografică a făcut apoi pe o mare parte din autori să presupună că Columnele lui Hercule se aflau nu lângă Oceanul Pelasgic - sau al teogoniei - ci lângă Oceanul Iberic, care de altminteri numai foarte târziu a început să fie cunoscut lumii comerciale din părţile de răsărit ale Mediteranei. Astfel se introduse în literatură credinţa generală despre Columnele cele miraculoase ale lui Hercule că trebuiau să se afle la strâmtoarea Mediteranei dintre Spania şi Maroc iar fiindcă în acele părţi nu existau nici tradiţiuni, nici monumente privitoare la Hercule, numele de Columne a fost aplicat la cele 2 promontorii ale Europei şi Africii, cel din partea de Nord fiind numit Calpe şi cel de Sud Abila. Acea transpoziţiune a Columnelor lui Hercule de la Oceanul Homeric la Oceanul Iberic aduse apoi o confuziune enormă în geografia, în etnografia şi istoria timpurilor pre-Herodotice”. În secolul II î.C., geograful Artemidor din Efes / Anatolia a verificat Strâmtoarea Gibraltar şi n-a găsit pe partea Africană nimic în legătură cu Abila iar savantul Strabon - tot din Anatolia - în “Geografia” III 5:5 a adăugat că aveau motive raţionale aceia care susţineau despre Coloanele / Columnele lui Hercule că au fost în altă parte. Paralele între Strâmtorile Gibraltar şi Dardanele se pot observa inclusiv din denumiri: Calpe / în Europa şi Abila / în Africa la Strâmtoarea Gibraltar, respectiv Gallipoli / în Europa şi Abydos / în Anatolia la Strâmtoarea Dardanele: Calpe-Gallipoli pe partea Europeană, Abila-Abydos pe partea Africană; e de ştiut că Strâmtoarea Dardanele se află între Europeanul ţărm Trac al Peninsulei Gallipoli şi Anatolianul ţărm Troian, Abydos aflându-se spre Frigia, care în vechime era numită Afriki (“Africanele”, anume Anatolienele Abila / Abydos erau confirmate atât onomastic, cât şi topografic, opuse Europenelor Calpe / Gallipoli, de altfel - datorită presiunii Anticilor Eleni din S - Tracii ajungând să întemeieze pe litoralul Pontic al Bitiniei chiar colonia Calpe / Kerpe 41,09 lat. N, 30,13 long. E, căci malurile Pontului / Mării Negre au fost puternic colonizate în Antichitate mai ales de Cariani, foştii Troiani de pe coasta Anatoliei apusene şi urmaşii lor fiind împinşi încolo nu numai de către regrupările ancestrale, ci şi din cauza agresiunilor vechilor Eleni Balcanici, care în Marea Egee începând cu mileniul II î.C. au devenit tot mai insistenţi). În 1892, Ioan Neniţescu - membru corespondent al Academiei Române - aflat în trecere prin portul Galipoli, în lucrarea “De la Românii din Turcia Europeană” a afirmat despre ceea ce era pe atunci în jur: “În Munţii Peninsulei Galipoli se găsesc Armâni păstori, cu deosebire Fârşeroţi” (la Moscopole - fosta metropolă Armână din Albania / cea mai însemnată din Balcani - unde Casa Comercială Gheorghiu / Gherga a fost principală în Evul Mediu pentru emanciparea localităţii, erau acelaşi tip de Armâni).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcl3XSDHne_R1D3o__RjOv5Rw4VcmnhQw2yHGp6eWyriCXA7-h1yDuLnjA_Slid6Rc6LucmDalsXqm9hVPvwuAPCOn30WPKgIlJpdhhKNV3gJ6_o6ISM_hI0iIMiue3JPj8-0IP0BSB-Y/s1600/image520.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcl3XSDHne_R1D3o__RjOv5Rw4VcmnhQw2yHGp6eWyriCXA7-h1yDuLnjA_Slid6Rc6LucmDalsXqm9hVPvwuAPCOn30WPKgIlJpdhhKNV3gJ6_o6ISM_hI0iIMiue3JPj8-0IP0BSB-Y/w400-h298/image520.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Grafică imaginând primele Coloane ale lui Hercule</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca fapt divers, e de observat că la Români a rămas în vocabular ca “troiene” mormanele de nea iar ca “surduc” denumirea pentru trecerea strâmtă, cu coaste râpoase şi pietroase (strâmtoarea se numea “surduc”, cu aşa nume cunoscându-se de exemplu un pas în Valea îngustă a Jiului ori diverse locaţii în apusul Munţilor Poiana Ruscă, în Banat). Prin Coloană - “Hermă” / piatra falică a Gherganului Hermes iar apoi prin stilizare Obelisc - se poate înţelege Pomul Cunoaşterii (binelui şi răului), Arborele Vieţii, Copacul Cosmic; Hermele / Coloanele Ghergarului Hercule străjuind Grădina Raiului îşi pot avea paralela biblică prin pomii sădiţi în Eden, menţionaţi de Vechiul Testament în “Facerea” / “Geneza”: nu era ceva neobişnuit, căci şi filozoful Platon a scris despre coloanele din principalul Templu Atlant (ce pot fi înlocuite cu pomi / ca al cunoaşterii, de la începuturi cunoaşterea fiind preţioasă, ca şi azi). De altfel, coloanele din Templele Anatoliene ale timpului Atlant s-au păstrat (dezvelite arheologic - de exemplu din piatră peste 2 sute de coloane, înalte şi de 6 metri, în formă de “T” - pe “Dealul Buricului” sau “Poarta Soarelui” / Portasar, azi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gobekli Tepe, în Turcia, științific constituind </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel mai vechi ansamblu de arhitectură monumentală din lume, acolo întâi fiind aşezarea religioasă cu scopuri sacrificiale şi apoi aşezarea urbană, dezvăluind că în paleolitic nomazii culegători și vânători aveau capacități pentru asemenea realizări monumentale, nu doar ulterioarele comunități sedentare, așa cum a studiat și Dr. Ian Hodder de la Universitatea Americană Stanford) cu decoraţiunile lor sculpturale semnificative, Coloanele lui Hercule de la poarta portului Atlant - Strâmtoarea Garga-nele / Dardanele, la Marea Albă / Marmara - încadrând ceea ce a rămas în memoria colectivă ca “Poarta Raiului”; iar “la poartă” până recent, constant în lume - de-a lungul mileniilor - s-a practicat comerţul, tradiţional târgurile fiind aşa organizate (în cadrul porţilor, la porţile aşezărilor / cetăţilor, etc.), specific în cazul Atlant menirea portului său din Marmara / “ProPontis” fiind tocmai cea de mare negoţ şi nu militară, după cum a consemnat cu scrupulozitate Platon. Corespunzător generalului Sicilian Hermocrates - din secolul V î.C. / care era din Siracuza şi a fost anterior lui Platon - capitala Atlantis a Imperiului Atlant avea 2 colonii importante, una mai mare la peste 700 km SE şi una mai mică la aproape 600 km NV (după cum au notat în 2010 şi cercetătorii Diego Marin, Ivan Minella, ş.a.): se poate observa că pe un asemenea aliniament se încadrează 3 locaţii esenţiale, anume Poarta Soarelui / Dealul Buricului în Sud-Est / Anatolia - la graniţa Imperiului Atlant cu Cornul Abundenţei - respectiv capitala Atlantida a Imperiului Atlant şi colonia Imperiului Atlant din fosta Deltă a Dunării (acum pe fundul Mării Negre) în Nord-Vest / Europa. Prin comparaţie cu vestigiile de la Anatoliana Poartă a Soarelui - de pe Dealul Buricului - se pot imagina splendorile contemporanelor Coloane imperiale (ştiute ca ale lui Hercule), se pot imagina facilităţile descrise de filozoful Platon ale AtlantIdei / capitalei imperiale, etc.: Imperiul Atlant - care se desfăşura la N de Poarta Soarelui / Dealul Buricului, inclusiv în spaţiul actualei Românii - constituia la timpul său partea cea mai dezvoltată a lumii / planetei. Pe ambele maluri ale Garga-nelelor, exemplele ulterioare denotă valorificări asemănătoare, într-o oarecare continuitate istorică: Regatul Troian pe malul Anatolian imediat după sfârşitul Epocii Pietrei a prosperat prin comerţul maritim, Imperiul Otoman pe malul Balcanic din Evul Mediu cârmuia prin “Înalta Poartă” iar în Balcanii Medievali - după cum a observat şi istoricul Român George Cadar în “Origini” - “Vlahii erau paznicii, stăpânii trecătorilor; şi se ştie că, cine stăpânea trecătorile, controla vama”. Coloanele Ghergarului Hercule au încadrat atât Strâmtoarea Garganele / Dardanele, cât şi vadul apoi dintre Abydos şi Sestos - dintre Anatolia şi Balcani, respectiv între Asia şi Europa - marcând ritualic / ceremonial trecerea, cu simbolizare milenară (începând de la Poarta Raiului - până la celelalte semnificaţii - fiind un important centru mondial de difuziune al riturilor / ceremoniilor de trecere).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBsHbYy5E_gljhO7FRS-igGyPkymXaGUiNxSD7ZHGXyLOJWufjoCct9NxifwkvYYQL3SHyypX-Jhlf5dAraVpDKYtSMaYfCrQHZiM8SrtfYq7TYgZv7DnM_Q5pKp_6rYeKxNHA6DGdcWo/s1600/image710.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="395" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBsHbYy5E_gljhO7FRS-igGyPkymXaGUiNxSD7ZHGXyLOJWufjoCct9NxifwkvYYQL3SHyypX-Jhlf5dAraVpDKYtSMaYfCrQHZiM8SrtfYq7TYgZv7DnM_Q5pKp_6rYeKxNHA6DGdcWo/w400-h395/image710.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Troada / Troia (NV Anatolic)</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Mircea Eliade în “Folclor şi literatură” a scris: “Poarta joacă în viaţa poporului român - ca şi a altor popoare - roluri care pot surprinde câte simboluri vreţi; ea e o făptură magică, o stăpână cu puteri nevăzute, care veghează la toate actele capitale din viaţă. Prima trecere pe sub poartă înseamnă intrarea în viaţă, în viaţa reală de afară. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poarta veghează la cununie şi pe sub poartă mortul este dus - solemn - spre lăcaşul de veci. E - atunci - o reîntoarcere la lumea dintâi; ciclul e închis şi poarta rămâne mai departe - cu un om mai puţin - să vegheze alte naşteri, alte cununii, alte morţi”. În 1909, etnograful Francez Arnold van Gennep în “Riturile de trecere” a notat: “Viaţa individuală - oricare ar fi tipul de societate - constă din a trece succesiv de la o vârstă la alta şi de la o ocupaţie la alta. Acolo unde vârstele şi ocupaţiile erau separate, trecerea era însoţită de acte speciale - cum ar fi ucenicia pentru meserii - care, la semi-civilizaţi, constau din ceremonii, pentru că la ei nici un act nu era absolut independent de sacru. Orice schimbare în starea unui individ comporta la ei acţiuni şi reacţiuni între sacru şi profan, ce trebuiau reglementate şi supravegheate astfel încât societatea generală să nu sufere deteriorări. Viaţa individuală consta astfel dintr-o succesiune de etape ale căror începuturi şi finaluri formau ansambluri de acelaşi ordin: naşterea, pubertatea, cununia, paternitatea, specializarea ocupaţională, moartea; şi fiecăruia dintre acele ansambluri i se raportau ceremonii al căror obiect era identic, adică realizarea trecerii individului dintr-o situaţie determinată la o altă situaţie determinată (obiectul fiind acelaşi, era absolut necesar ca mijloacele folosite pentru a-l atinge să fie cel puţin analoge, individul transformându-se după ce a străbătut mai multe etape şi a depăşit mai multe frontiere). De aici, asemănarea generală a ceremoniilor naşterii, pubertăţii, logodnei, cununiei, paternităţii, funeraliilor; de altfel, nici individul, nici societatea nu sunt independente de natură, fiind supuse ritmurilor care influenţează viaţa oamenilor. Şi în univers există etape şi momente de trecere, avansuri şi stagnări relative, suspendare; am putea adăuga ceremoniilor de trecere umane şi pe cele privind trecerile cosmice: de la o lună la alta (ceremoniile de lună plină, de exemplu), de la un sezon la altul - echinoxuri, solstiţii, etc. - de la un an la altul, etc. Până cu puţin timp în urmă, trecerea de la un domeniu seniorial la altul - frontiera fiind ca o linie ideală trasată între piloni sau borne - se însoţea prin formalităţi de ordin magico-religios; în mod obişnuit, teritoriul ocupat de semi-civilizaţi era definit de accidentele naturale, locuitorii şi vecinii ştiind foarte bine în ce limite teritoriale se întindeau drepturile şi prerogativele lor: depăşirea bornelor naturale - fie copaci, stânci sau ape sacre - era interzisă, sub ameninţarea unor sancţiuni supranaturale. De cele mai multe ori, limita / hotarul era cu marcarea prin pietre în picioare - borne, stâlpi, porticuri - plasate de-a lungul său şi însoţite de rituri de consacrare; protecţia interdicţiei putea fi imediată sau mediată (prin divinităţi de frontieră, ca de exemplu Hermes, ale cărui borne - ţăruşi, pietre, etc. - erau asociate cu falusul / penisul în erecţie aproape oriunde). Prin fixarea ceremonială a limitelor cu borne, un anumit spaţiu determinat era luat în posesie de o anume grupare determinată, încât încălcarea - ca străin - a acelui spaţiu rezervat însemna un sacrilegiu identic cu acela de a pătrunde ca profan într-o pădure sacră sau într-un altar / templu, etc. (uneori s-a confundat acea credinţă într-un teritoriu sacru astfel determinat cu credinţa sacralităţii întregului pământ, ca Pământ-Mamă; fiecare parcelă era sacră pentru posesorii săi). Deci interdicţia de a pătrunde pe un teritoriu avea caracter magico-religios propriu-zis, ea exprimându-se prin borne, etc.: se înţelege că acele semne nu erau puse în toată lungimea frontierei, ci doar în locurile de trecere, pe drumuri şi la intersecţii; mai complicat decât un ţăruş întărit cu un snop era ridicarea unui portic - format din 2 pari / stâlpi înfipţi de care atârnau ouă, cranii, etc. - marcând trecerea. Mereu teritoriul avea în jur o zonă neutră: fâşia neutră de graniţă - ce era a ‘nimănui’ - deseori o pădure unde fiecare putea vâna cu drepturi depline, etc. (zona era sacră pentru locuitorii ambelor teritorii învecinate); din punct de vedere magico-religios, oricine trecea de la un teritoriu la altul se afla - pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat - într-o situaţie specială, căci ‘plutea’ între 2 lumi (acea situaţie-limită se regăsea evidenţiată în toate ceremoniile ce însoţeau trecerea dintr-o parte în alta). ‘Porticul’ ritual nu acţiona totdeauna direct, în unele cazuri constituind adăpostul unor divinităţi speciale: ‘păzitorii’ care luau câteodată proporţii monumentale, ducând porticul, pragul, etc., în plan secund. Lor li se adresau rugile şi sacrificiile: ritul trecerii materiale a devenit rit de trecere spirituală (nu mai reprezenta un act de trecere ce realiza pasajul, ci forţa individualizată care asigura pasajul în mod imaterial, prin ceremonii). Printre riturile de trecere se cuvine a cita cel de străbatere al trecătorii cu depunerea de ofrande şi invocaţii faţă de geniul locului, ca în Maroc, anume Kerkur; trecerea apei era frecvent însoţită de ceremonii, la fel îmbarcarea sau debarcarea, frecvent însoţite de rituri de separare la plecare şi de rituri de agregare la întoarcere. Diverselor rituri de fixare a geniului protector le urmau riturile de agregare: libaţiuni, vizite ceremoniale, consacrarea diverselor părţi, împărţirea bunurilor, mesele în comun, etc.; riturilor de intrare le corespundeau riturile de ieşire, ce erau fie identice, fie inverse. Riturile de intrare, de aşteptare şi de ieşire formau împreună riturile de trecere”. Coloanele lui Hercule n-au străjuit doar Strâmtoarea Garganele / Dardanele; cercetătorii le-au identificat inclusiv la Porţile de Fier - pe cel mai mare defileu European, numit Gherdap - şi în alte părţi de la graniţa Atlantă (căci ele marcau porţile imperiale ale Raiului): de aceea, exprimarea din exteriorul Imperiului Atlant sub forma “dincolo de Coloanele lui Hercule” însemna indicarea interiorului Atlantidei. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aceea a fost cea mai mare putere navală a timpurilor, bărcile desigur fiindu-i necesare atât pentru faptul că îşi avea capitala pe o Insulă Vestică a Lacului Pontic, cât şi deoarece pentru deplasările în vastul Imperiu - întins din Sudica Anatolie spre Nord până la calota polară - erau nenumărate ape de străbătut; descrierea sa includea faptul că suprafaţa îi era formată din </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cea mai grozavă câmpie împădurită din lume” şi o înşiruire muntoasă ce separa accesul celor din Imperiul Atlant de Mare: aceea era în S coama Anatoliană foarte abruptă, în locul unde acum e Bosforul fiind bariera până la care se întindea Mediterana prin Marmara / ProPontis, de acolo provenind soţia Clito a lui Anax = Poseidon, care i-a născut 5 perechi de gemeni / care au devenit 10 proprietari, fiecare a câte unei părţi din Imperiu, după numele primului fiu Atlas fiind numite, aşa cum a consemnat Platon, atât Insula de la Lacul Pont pe care s-au stabilit, cât şi oceanul înconjurător - de apă dulce - ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlantic” (conform descrierii Antice, Imperiul Atlant era brăzdat de lungi canale ce conectau aşezările, bărcile transportând cele necesare într-un trafic cum nu mai era întâlnit niciunde în Lumea Veche).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3YMaryFbdscACEM41xV0SS0blrAu76T24fyct7LtDWEv0VPD2IU-b3fr-0epp-vmYHVLLpdPALXrM3YnYMb0eMP-v7GpHRN4O7QNz8H0kPR33YeUKa_qrVVRKUt7GgEczIsJ2J5dr1ng/s1600/image522.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3YMaryFbdscACEM41xV0SS0blrAu76T24fyct7LtDWEv0VPD2IU-b3fr-0epp-vmYHVLLpdPALXrM3YnYMb0eMP-v7GpHRN4O7QNz8H0kPR33YeUKa_qrVVRKUt7GgEczIsJ2J5dr1ng/w400-h304/image522.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Reconstituirea capitalei Atlante <br />(perspectivă din N)</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Accesul din capitala Atlantă spre Marea exterioară - aceea fiind Mediterana - e descris ca fiind </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dintr-o vastă zonă portuară, printr-o strâmtoare”, ambele elemente geografice indicate corespunzând tocmai Mării Marmara / ProPontis şi Strâmtorii Garganele / Dardanele (în Oceanul Atlantic e dificil de conceput o asemenea conectare, din moment ce era Insula Atlantidei şi accesul maritim putea fi de jur-împrejur - oricum - aşa fiind firesc la o Insulă; însă în cuva alungită / ovală a actualei Mări Negre - din care priveliştea înconjurătoare era formată doar de înălţimile marginilor - ca Insulă aflată la marginea Lacului Pontic, legătura maritimă a Atlantidei cu restul lumii se făcea prin parcurgerea în partea imperială Sud-Vestică a povârnişului de câteva sute de metri diferenţă de nivel a locului ce a devenit Bosfor, pentru a ajunge în Cornul de Aur al actualului Istanbul: loc foarte bun pentru alte bărci, de navigare marină şi nu de navigare Pontică ori Fluvială ca în circuitul intern al Imperiului Atlant / de altfel, descrierea lui Platon cuprindea în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">continentalul” Imperiu Atlant Muntenii din zona aflată la altitudine, care locuiau înălţimile înconjurătoare ale capitalei ce era </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lângă câmpie”, adică jos, la poale). </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Civilizaţia Imperiului Borean / Atlant a dezvoltat corăbiile, ca “sufletele Gherga”: corabia / “co-ra-bia” reproducea pământul Ga, soarele Ra şi sufletul Ba (forma sa primară - barca / interpretată invers, într-o practică orală străveche, fiind apoi co-ra-bia / corabia - era expresia regală a sufletului iar arca indica nava solară). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Faptul că onomastica Gherga era în zonă se datora îndeosebi celor sosiţi din Munţii Gherghi - coborâţi de pe malurile apelor din înaltele Văi ale nodului Pamirului şi ajunşi acolo într-o migrare ce a fost dinaintea Potopului Pontic până în mileniul VII î.C. inclusiv - împreunaţi cu localnicele populând fosta genune / cuvă a Mării Negre, pe fundul căreia se afla Lacul Pontic; percepţia Atlantelor - locuind joasele pământuri - a fost de împreunare cu acei Munteni Gherga ca fiinţe coborâte de la mari înălţimi, </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din cer”: mitul că făpturi divine masculine - foarte pricepuţi la multe - s-au cununat cu frumoasele pământence nu doar s-a fixat, ci s-a şi propagat, regăsit ulterior de exemplu la Sumerieni / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghiengar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”, relatat de patriarhul Enoh / ca despre </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">îngerii Gregori”, ş.a. (locaţia fiind şi transferată de aceia pe partea cealaltă a lanţului Muntos Caucazian, acolo fiind primele tentative ale oamenilor de refacere ale Raiului, prin Paradisul pe Pământ). Este de ştiut că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">genunea” (cuvânt autohton Românesc, conform academicianului Petriceicu Haşdeu în 1894 - care în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Cuvinte den bătrâni” a afirmat şi că de fapt era folosit de Daci</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - Dr. Ioan Russu în 1981, ş.a.) înseamnă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“apă adâncă” / “troscot în codru”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - adică </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“lemne pe apă” corespunzător Dr. Tache Paphagi în 1925 - fixându-se în Română ca “abis” / “hău”: “prăpastie adâncă” / “ochi de apă”, în vechime având înţelesul de “mare”, pentru “genune” Românii folosind şi “gerure” (iar cuvântul Latin “caerula” a ajuns să însemne “albastrul Mării / Mare”).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV_MA3ysqIgO_25L5wBrdQHcIRqO_TlUD27hgJtP7IJ4Kq-61zy0jBPVCnREh6qIKb2HV36TwKTBTzQ2O0aO97jtfQ-1Bqq_elPThTGUin6qhgTe_Pk7sWnm59KvQGUi8nLYn7mv-j5K4/s1600/image524.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV_MA3ysqIgO_25L5wBrdQHcIRqO_TlUD27hgJtP7IJ4Kq-61zy0jBPVCnREh6qIKb2HV36TwKTBTzQ2O0aO97jtfQ-1Bqq_elPThTGUin6qhgTe_Pk7sWnm59KvQGUi8nLYn7mv-j5K4/w400-h290/image524.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Lanţul Caucaz</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherganii</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> sosiţi din Munţii Gherghi / Asia Centrală în jurul Lacului Pontic - pe actualul fund al Mării Negre, de la limita Asiei cu Europa - au realizat în areal împreună cu Atlantele primele din extraordinarele Grădini Hesperide știute ca Vestice / desigur fiind așa pentru realizatorii lor Estici (răspândite apoi îndeosebi în Bazinul Mediteran, odată cu migrarea Atlantă acolo, grădinile rămânând celebre în istoria Vechii Lumi ca mediile favorite pentru orgii, ca ecouri şi a junglelor de cândva); din împreunările Gherga cu Atlantele au rezultat copii, fii şi fiice Gherga: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Grădinile Hesperidelor, Merele de Aur au fost fructele nemuririi. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hesperidele erau Gardienele grădinilor cu mere de aur (paznicele livezilor cu gutui, respectiv ale aflorimentelor cu pepite de aur): Amazoane / Ghergane; e de observat că Indo-Europeanul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“mer” - însemnând “a străluci” - s-a regăsit ca rădăcină atât la Românescul “mere”, cât şi la Muntele Sacru Swarga / Meru din N Indiei ori la Mărţişor, Zeul Marte, luna Martie, măreţ, etc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. (proto Indo-Europeanul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Greg” / “Ghera” însemna “strălucire” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucire”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOhMS3rTn2tkeY4UoYxBs9k8i8jH3Repzgd9GUm0vR0gYbwD_esuBBjY7gQmfOBjda3PNijiOpPVcg65Ex0j_I1lf5bVOYELM6ikDz12Zbfc5tUloHt1mDpyi-oR1yyQ24gnTlGWzUAAE/s1600/image969.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOhMS3rTn2tkeY4UoYxBs9k8i8jH3Repzgd9GUm0vR0gYbwD_esuBBjY7gQmfOBjda3PNijiOpPVcg65Ex0j_I1lf5bVOYELM6ikDz12Zbfc5tUloHt1mDpyi-oR1yyQ24gnTlGWzUAAE/w400-h191/image969.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Semnul Swarga</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Era de Aur, pentru cununii unele daruri poate constau în mere împănate cu pepite, la Români păstrându-se până în Epoca Modernă obiceiul ca unii peţitori să-şi anunţe intenţia oferind mere în care erau înfipte monede (interesul dolfului pentru mere fiind de fapt cel pentru bulgării de aur). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conform celor mai vechi mărturii, fiii Gherga au fost </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Uriaşi”, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">viteji”, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vestiţi” şi reciproc, Gorgonele / Ghirgheanele - femeile Gherga / fiicele Gherga - au fost partenerele Atlanţilor. Datorită ştiutei ipostaze Ghergare a lui Zeus - mezinul Zeilor - se poate înţelege şi că Zeul Anax / Poseidon (fratele mai mare) era Ghergar, fapt confirmat nu doar prin descendenţi, ci şi prin ascendenţi: părinţii lor erau GherGa (fiind copiii Cerului şi Pământului Ghea / Ga).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUp9l4o2wl-Fz_3sjDVqgdsXk7sNnuxnI0R9Vai3MTb_utKkKEY_lBIw8BSj8Pn_skXWK1LXhHFTs08CEz3lD6cKfbq34fO_rbQc-m7IHEFR5MpP4ATwmvJyWhD9qi5TGwemNel0l-G1s/s1600/image716.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUp9l4o2wl-Fz_3sjDVqgdsXk7sNnuxnI0R9Vai3MTb_utKkKEY_lBIw8BSj8Pn_skXWK1LXhHFTs08CEz3lD6cKfbq34fO_rbQc-m7IHEFR5MpP4ATwmvJyWhD9qi5TGwemNel0l-G1s/w400-h275/image716.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Potenţialitatea seismică</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Povestea Atlantidei relatează despre capitala circulară - alimentată de ape naturale atât calde, cât şi reci, având clădiri decorate cu obsidian / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oricalc” la Platon - că a fost zguduită de multe cutremure (geologic, placa Anatoliană este foarte activă seismic) şi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">s-a înnămolit, scufundându-se”, din cauza unui cataclism natural neobişnuit; înnămolirea era deoarece Atlantida avea o reţea de canale între Insule, ce s-au colmatat prin acumularea de aluviuni: conform lui Platon, Imperiul Atlant era compus - pe lângă capitala de pe Insula Atlantida - şi din multe alte Insule, adică teritorii înconjurate de ape (cvasi-majoritatea acelora de fapt fiind în N Anatoliei). Nu altundeva decât în Anatolia, în locația denumită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Poarta Soarelui”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / “</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dealul Buricului”, la Portasar / Gobekli Tepe în Turcia (parte și a Civilizaţiei care a inventat agricultura, dezvoltată în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cornul Abundenţei”), se află cel mai vechi sanctuar din lume - contemporan deopotrivă cu Atlantida, fiind oficial atestat de la mijlocul mileniului X î.C. - plin de coloane / stâlpi şi sculpturi împodobite cu oricalc / obsidian:</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-l2EIyCi2ioOgkQEtqwyTKy_c7bB8AyQcoioEXcHZ2WPB1Yn3xb8l5jdngw9J49ae7dM3QBFdtHR0D-H-9CQrO1EpGrBTorSNEVqPipx8vFtqoiLGnsN2T6I21tamL_FZTEHdqZL9O0A/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="127" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-l2EIyCi2ioOgkQEtqwyTKy_c7bB8AyQcoioEXcHZ2WPB1Yn3xb8l5jdngw9J49ae7dM3QBFdtHR0D-H-9CQrO1EpGrBTorSNEVqPipx8vFtqoiLGnsN2T6I21tamL_FZTEHdqZL9O0A/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cu numele Armean de Portasar (aflându-se în apusul Armenilor, în zona Kurzilor) și însemnând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Dealul Buricului” sau “Buricul Montan” -</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> tradus în Turcă ca Gobekli Tepe - în Română acel Sanctuar </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">PortaSar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Porta-sar” ar fi </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Poarta soarelui”, interpretarea denumirii fiind elocventă pentru ceea ce era, la limita Imperiului Atlant: așezământ religios şi vamă, din Epoca Pietrei; în 2009, matematicianul Armean </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vachagan Vahradyan - pe baza orientării monumentelor din areal față de Constelația Lebedei - a încadrat vechimea respectivei așezări între mileniile XVII î.C. şi X î.C., corespunzând redării acelui timp, fapt apreciat ca posibil și de către Dr. Klaus Schmidt, arheologul German care a excavat locul în premieră şi a afirmat că de acolo începea Grădina Raiului (“Poarta Soarelui” a funcţionat pre-diluvian / dinainte de Potopul Pontic). Complementar savantului German Karl Schmidt / care a condus șantierul Gobekli Tepe până în 2014 când a murit, în anul 2015 Dr. Dragoș Gheorghiu - profesor universitar în București / capitala României - în mod semiotic (adică pe baza științifică a studierii semnelor din Sanctuarul de la Gobekli Tepe și a relațiilor acelora cu mesajele codate transmițând ideile de atunci și de acolo) a prezentat un exercițiu de imaginare arheologică sub forma unui “Râu de traversat”, cuprins în cartea “Râurile din preistorie” editată internațional de Andrea Vianello / Italia: iconografia preistorică a Sanctuarului de la Gobekli Tepe a interpretat-o ca uriașa hartă a mediului înconjurător prezentată spațial, în piatră, de realizatorii paleolitici (Dr. Klaus Schmidt a imaginat Sanctuarul de la Gobekli Tepe ca un loc de atragere a nomazilor vânători și culegători din areal, în zona respectivă ulterior mai ivindu-se monumente similare, toate contribuind în timp la sedentarizările oamenilor). Relația oamenilor cu apa este o trăsătură culturală universală. Potrivit chimistei Jolanta Wagner din Polonia (în 2003) “sănătatea noastră depinde în mod critic de sursele dietetice de acizi grași esențiali, care se găsesc predominant în mediile umede”. În secolul XX, arheologii au acordat atenție acestei relații dintre oameni și apă, în special în zonele aride ale Pământului, de exemplu geologul American Raphael Pumpelly în 1908, arheologul Australian Gordon Childe în 1928, ș.a., propunând modelul de oază pentru a explica domesticirea animalelor și apariția agriculturii. Așadar, începând cu societățile Vechii Lumi, apa era foarte importantă. În 2004, Marc Verhoeven de la Universitatea din Tokyo / capitala Japoniei a susținut că “inițial plantele au fost cultivate lângă râuri, lacuri, mlaștini și izvoare”. Paleo-economiile depindeau de resursele acvatice nu doar pentru procurarea hranei, ci și pentru schimburile comerciale. În multe regiuni orientale, starea apelor curgătoare fluctua sezonier: în 2012 Alisha Steward de la Universitatea din Brisbane / Australia, Daniel von Schiller de la Universitatea din Girona / Spania, ș.a. au afirmat că albiile uscate constituiau coridoare de comunicare terestră, facilitând contactele, fiind de mare importanță pentru nomazii preistorici, vânători și culegători. Râurile nu au fost doar mijloace de subzistență, ci și parte a cosmogoniei străvechi, apele ajungând să fie incluse în mitologiile populațiilor primordiale pentru multe motive. Dr. Dragoș Gheorghiu a observat că la Sanctuarul de la Gobekli Tepe animalele reprezentate iconografic pe stâlpii de piatră erau din medii diverse, atât uscate, cât și umede, ceea ce l-a ajutat în concluzia că așa ceva indica deopotrivă și spațiile acelor viețuitoare, ca o hartă preistorică. Metoda redărilor cognitive ale locurilor surmonta dificultatea plasării geografice bi- ori tri-dimensionale, fiind preferată de străvechile cartografii, ce prin abordările vizuale favorizau evocările; corespunzător acelei perspective, o viețuitoare era contextualizată prin asocierea cu un habitat specific, așa că reprezentarea era atât zoomorfică, cât și topomorfică. În Epoca Pietrei, veneratele totemuri erau legate de anumite animale, astfel că implicit rezulta și unde activau oamenii, anume în ariile geografice de trai ale acelor viețuitoare. Unele sculpturi înfățișează plase, în care puteau fi prinse deopotrivă păsări în aer, diverse animale pe pământ ori pești din ape. Geograful Brian Harley în 1989 a accentuat aspectul retoric al străvechilor înfățișări cartografice: “pașii făcuți pentru realizarea unei hărți - anume selectarea, omisiunea, simplificarea, clasificarea, crearea ierarhiilor și simbolizarea - sunt inerent retorici”. Sanctuarul de la Gobekli Tepe a fost în sine o hartă retorică a vremii sale. “Citirea” se făcea din poziția centrală - cu publicul situat în mijlocul structurilor circulare - privind spre stâlpii având animalele prezentate coborând pe ele, într-o mișcare centripetă; mai mult, dacă structurile erau acoperite - și se pare că uriașii stâlpi “T” au fost pilonii de susținere ai acoperișurilor - luminile necesare dar înșelătoare agitau (ca irizațiile apei vreunui Râu) dinamica imaginilor animaliere, văzute chiar ca în mișcare: în Vechea Lume, apa a jucat un rol esențial în simbolismul societăților Tradiționale - astfel cum au documentat învățați ca Românul Mircea Eliade, Francezul Gilbert Durand, Americanca Preston Blier, ș.a. - iar coborârile respective pe toți stâlpii ale animalelor șerpuitoare semănau semnificativ cu cascadele (ceea ce - după conținutul amănunțit al fiecărei imagini animaliere și poziționarea în peisajul mai ud sau mai uscat - oferea înțelegerea locației respective, în sensul apropierii sau îndepărtării de ape, importanței mitice / mitologice, etc).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVwXjYoM4agqXsMAXpVQFNn2OA0nHgHtRDuC3uVpw434VS0ZSdsZb5n9toBlaLGW97huZJEWoMWrO1kVUkKTbsITtM3h-o9mRIL4AJKvre5XLfwuCYsSUDpDFS_eZv5QfZnQvW-zqKfdE/s1600/image532.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVwXjYoM4agqXsMAXpVQFNn2OA0nHgHtRDuC3uVpw434VS0ZSdsZb5n9toBlaLGW97huZJEWoMWrO1kVUkKTbsITtM3h-o9mRIL4AJKvre5XLfwuCYsSUDpDFS_eZv5QfZnQvW-zqKfdE/w226-h400/image532.jpg" width="226" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Anatolia s-au întâlnit 2 Civilizaţii pre-diluviene: cea Nordică a Imperiului Atlant / dominată mai ales de vânători şi cea Sudică a Cornului Abundenţei / dominată mai ales de culegători, populate post-diluvian în majoritate de Hiperborei / Nordici şi Hamiţi / Sudici, ele post-diluvian trecând îndeosebi la creşterea animalelor / în N, respectiv la cultivarea plantelor / în S; convenţional, Potopul Pontic a marcat transformarea străvechilor vânători în vechii păcurari / păstori şi a străvechilor culegători în vechii agricultori, grăbindu-se sfârşitul îndelungatei Epoci a Pietrei, sincron în Asia apărând prima Civilizaţie post-diluviană independentă din lume în NV Indiei / în Bhărat iar în SE Europei apărând Vechea Civilizaţie Europeană centrată în Banat, care au avut mai multe culturi regionale / locale (descendenţii celorlalţi 2 fii ai patriarhului Noe, conform Vechiului Testament / Bibliei - Iafeţii şi Semiţii, mai puţin numeroşi - în general s-au răspândit similar, în N şi respectiv în S, Iafeţii fiind albii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">însemnaţi” / adică tatuaţi, purtând podoabe / zorzoane ca de exemplu cercei, femeile și bărbații purtând cerceii în urechi pentru a se feri de deochi, etc. iar Semiţii fiind mulatri </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“corciţi” / metiși, un exemplu celebru fiind patriarhul Ibrahim / Avram = strămoșul Arabilor și Evreilor, care a avut mama Hamită / Gorgonă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Vechiul Testament a descris ordinea celor 3 fii ai patriarhului Noe ca Iafet, Sem, Ham (blond, roșcat, brunet); primul născut a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Însemnatul” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iafet / strămoșul Iafeților (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Facerea” 10:2)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, apoi Sem / strămoșul Semiților (</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Facerea” 10:21 notând că Sem era “fratele mai vârstnicului Iafet”, în unele interpretări apărând însă, în mod diversionist, că Sem ar fi fost “fratele mai mare al lui Iafet”, ignorând deopotrivă la fratele Iafet adjectivul scris Evreiește גדול “gadol” = “cel mare” / “vârstnic” și prima traducere în Greacă din “Septuaginta” - realizată în Alexandria secolului III î.C. - ce explicit a consemnat că Iafet era primul născut al lui Noe) și în fine mezinul Ham / strămoșul Hamiților (“Facerea” 9:24), acela fiind bunicul Sfântului Gherghe = Gherghe-seu / Ghergheseu (“Facerea” 10:16); Evreii în enumerarea biblică a fraților l-au trecut - ca Semiți - pe strămoșul lor Sem mereu cel dintâi, însă textele n-au confirmat că așa ar fi fost și ordinea nașterilor acelora.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Jidovii”, în Tradițiile Românilor, au fost străvechii Uriași iar ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Jidani” au fost denumiți mult mai recenții Evrei; genetica a demonstrat că din haplogrupul masculin </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">IJ” s-au ramificat bărbații </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">I” / majoritari printre Români și bărbații </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">J” / majoritari printre Evreii Semiți: așadar, asemănarea onomastică a bărbaților din cele 2 spații - European și Asiatic - revelată deopotrivă lingvistic și religios a ajuns confirmată și prin înrudirea relevată științific (iar așa cum din mare vechime au fost legături între ziditorii Jidovi / Valahi și vălurire, ulterior Jidanii tipic s-au zidit în ghetouri ori în Israelul actual îi îngrădesc fizic pe vecinii Palestinieni, în Europa asemenea hotar - după căderea Zidului Berlinului / la sfârșitul Războiului Rece - mai existând în S Panonic, pe granița Ungariei cu Serbia, gard de frontieră contra migranților orientali). Grecul Homer în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iliada” 8:478 a scris despre Iafet că era fratele Zeului Cronos iar Grecul Hesiod în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Munci și zile” a precizat că “Însemnatul” Iafet a fost tatăl “Chibzuitului” Prometeu / Gadeiros (“promotorul” focului), frate geamăn cu Zeul Atlas (eponimul Atlantidei): iată că Iafet a existat în vechile scrieri atât ale Grecilor, cât și ale Evreilor.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Noe a avut 500 de ani când a devenit pentru întâia oară tată </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(“Facerea” 5:32) și a avut 600 de ani la Potop (“Facerea” 7:6); Sem era de 100 de ani când a avut primul fiu, la 2 ani după Potop (“Facerea” 11:10), deci Noe avea 502 ani când i s-a născut Sem. Nu se știe despre Ham (cel mai tânăr fiu al lui Noe / “Facerea” 9:24) când s-a născut - căci Biblia nu precizează - intervalul posibil pentru apariția mezinului Ham fiind după nașterea lui Sem până cu ceva ani înainte de Potop, căci Ham imediat după Potop a fost destul de mare, având și copii, atunci când și-a văzut tatăl Noe beat și gol, astfel încât a atras un blestem de la acela pentru ca mezinul său Canaan să-și servească unchii, respectiv frații mai mari ai tatălui Ham, adică pe Iafet și pe Sem: așadar, printre Homo Sapiens n-a fost armonie nici post-diluvian, patriarhul Noe hotărând astfel. Genetica a confirmat textul “Genezei” / “Facerii”, în sensul că Gherga e tip relativ recent Homo Sapiens iar biblicul Gherghe-seu = Sfântul Gherghe era fiul mezinului Canaan al mezinului Ham al patriarhului Noe, deci băiatul celui mai tânăr fecior al celui mai tânăr fiu al lui Noe, adică tip relativ recent: scrierea religioasă a fost confirmată de știință.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gherghe-seu a fost fiu al lui Canaan (conform Vechiului Testament / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea”) iar urmașii Gherga-sei au dominat N Canaanului timp îndelungat, Biblia notând că Iisus - în secolul I - l-a exorcizat pe Gherghe-seu în Ghergasa (pe malul Galileeii - Lac dulce alimentat de Râul Iordan - areal foarte fertil în Orientul Apropiat). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cornul Abundenţei” cuprindea Bazinele Tigrului şi Eufratului în zona răsăriteană / Asiatică, un renumit loc al </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">său</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (în zona apuseană / Africană) fiind Pitah - </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ţinutul Pitei / Pâinii” - pe fertila Vale a Nilului: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ptah” = Vechiul Egipt.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_wnsg3Ch5ciu9o5Xy4S5RpsGGiDjON_QrF0MdiN-b-37qxWY-LjbppSh3eD4mGPwXmJOl_ac0IVhNXRuoTNiSxdp4SOixj4rfr-_uzhxd8qEoDDt8p49vKWlgpVoajFDkKdS9SPqcXB8/s1600/image533.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="194" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_wnsg3Ch5ciu9o5Xy4S5RpsGGiDjON_QrF0MdiN-b-37qxWY-LjbppSh3eD4mGPwXmJOl_ac0IVhNXRuoTNiSxdp4SOixj4rfr-_uzhxd8qEoDDt8p49vKWlgpVoajFDkKdS9SPqcXB8/w400-h194/image533.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Cornul Abundenţei</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După ce i-au învins pe foştii Cro-Magnon, războinicii Atlanţi au intrat în conflict cu cei similari lor, Homo Sapiens din Balcani, mulți Atlanți migrând până în Africa Nordică - peste Sahara verde - în locurile unde au fost atestaţi ulterior, în Munţii de pe coasta N Africană a Oceanului Atlantic, numele lor fiind preluat acolo de Munţii Atlas şi de Oceanul Atlantic (în legătură cu plasarea Atlantidei în Oceanul Atlantic, este greu de imaginat o înnămolire în Oceanul Atlantic - mai ales că geologii n-au putut identifica în el un teritoriu cu o suprafaţă aşa de vastă ca aceea anunţată de Platon, de milioane de kmp - şi apoi un conflict al Atlanţilor în Mediterana tocmai cu a treia Peninsulă Europeană în ordine de la Oceanul Atlantic, după Peninsulele Iberică şi Italică / mari Peninsule în care n-au fost consemnate preistoric ori istoric evenimente conflictuale de acel gen: Atlanţii, în refugierea lor de la Lacul Pontic - devenit Marea Neagră prin spargerea Bosforului de către Marea Mediterană / Marmara datorită cutremurelor şi inundarea Raiului în care trăiau - au avut incidente, după cum a scris Platon, nu cu alţii decât desigur cu vecinii din S Balcanic, adică de la Marea Egee, în tranzitul spre SV (e de remarcat proto Indo-Europeanul / proto Kurganul </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“dgher” pentru “inundare” / “Dgher-Ga” literalmente fiind inundarea Ga, a pământului)</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; etimologia Egeeii apare la Anticul Hesychius din Alexandria - port pe coasta Sudică a Mediteranei - care a scris despre vechiul cuvânt Grec </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“aiges” însemnând “valuri” iar Gea / Ga era Marea Mamă, în vechea Greacă impunându-se de altfel “aigos” pentru “Capră”, ceea ce de fapt ilustra numele tradiționalului totem (după cum a apreciat și filozoful Român Vasile Lovinescu</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Astfel se explică atât prezenţele din vechi timpuri ale Gorgonelor şi Ama-zoanelor / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">zânelor Mamei” (femeilor Atlante / însoţitoarele angrenate ale Atlanţilor) din Caucaz şi Carpaţi / respectiv Caucazul Vestic, până în N African - unde de pildă influenţa din Pont în Pitah / Ptah, adică Egipt, a fost relatată chiar de către vechii Egipteni - cât şi puternicele aspecte Hiperboree în Lumea Veche, începând din paleolitic: marile migraţii mereu au fost de la răsărit spre apus (în Epoca Pietrei nu s-a înregistrat nici un aport civilizaţional dinspre Atlantic spre E, în sensul susţinerii ipotezei existenţei Atlantidei în Oceanul Atlantic); de altfel, monitorizarea răspândirii vestigiilor culturale - cele mai avansate din lume ale vremurilor diluviene fiind în EurAsia - indică răspândirea lor generală dinspre Asia spre Europa, nu invers (iar mai importantă decât locaţia Atlantidei - indiferent unde a fost - pentru această lucrare de filogenie umană e alăturarea sa cu Gherga). După Potopul Pontic, Tradiţiile Atlante ale navigatorilor pre-diluvieni din Pont / Reţeaua Okean au fost preluate de Pelasgii marinari ai Egeeii, îndeosebi de cei de pe coasta Anatoliană şi perpetuate insularilor de acolo: aceea a fost realitatea neolitică în areal.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPrQ61ZiCoLt7lQSZPJVc2gJF0MFE8b8FHw80fArHWD6J-hLq_pmnhhpK0cNO5ThjdMAajkfFTqq7U_9rIXCPXr_ORw3qkc0RCBnMkFPVHC9iSB8HgErjEyuXzLPx4WOwXlG4pOneLlSs/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="177" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPrQ61ZiCoLt7lQSZPJVc2gJF0MFE8b8FHw80fArHWD6J-hLq_pmnhhpK0cNO5ThjdMAajkfFTqq7U_9rIXCPXr_ORw3qkc0RCBnMkFPVHC9iSB8HgErjEyuXzLPx4WOwXlG4pOneLlSs/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În plus - după Pontus Gargarus, Zeul tuturor apelor, din prima generaţie divină - se adaugă succesiunea mitică păstrată de legende, anume că Oceanus / Zeul apelor dulci, din a doua generaţie divină, l-a precedat pe nepotul Poseidon / Zeul apelor sărate, din a treia generaţie divină: parcursul de la dulce la sărat a fost în cazul Atlant (în Marea Neagră, nu în actualul Ocean Atlantic ce mereu a fost sărat, Insula capitalei Atlantidei fiind înconjurată de apa dulce a Lacului Pontic / pe larg Imperiul Atlantidei - format nu din una, ci din mai multe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Insule”, conform relatării lui Platon - de asemenea fiind înconjurat de apa dulce scursă din gheţuri a Reţelei Okeanos); Imperiul Atlant nu era constituit doar din Insula Atlantidei pe care era capitala, ci era format - aşa după cum a consemnat Platon - din multe pământuri înconjurate de ape, cârmuite de 10 mari proprietari, scurgerile din uriaşa calotă polară pe Câmpia E Europeană, până la Lacul Pontic, formând </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oceanul Atlantic” (adică al apelor dulci ale lui Oceanos, a cărui reţea acvatică străbătea şi înconjura “lumea” de atunci) care a intrat în stăpânirea lui Poseidon / fiul Rheii şi a celor 10 urmaşi Atlanţi ai săi, cronologic în Marea Neagră apa sărată urmând apei dulci, aşa după cum a fost demonstrat şi de cercetările submarine ale Epocii Moderne</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În Oceanul Atlantic (presupus mult ulterior ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">gazda” Atlantidei) pe de o parte, geologic n-a existat nici un parcurs de la apa dulce la apa sărată, nicicând; pe de altă parte, mitic toate relatările Vechii Lumi despre Atlantida au fost din surse foarte depărtate de Oceanul Atlantic (şi nu din zonele apropiate de el).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVB-DDocsRnSuAdUXPLOPt9v_t-huO7dtkLZNl_x1ubP7L11rde7o_NkTsGWSRV9j_Gqf4CnPp0gD0ZChyPFnP1ngK9RSdrYATgUrj2EtK8DIK6sIMPZ_dEQ6R-YetYMpFzeiw8nWWXNk/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVB-DDocsRnSuAdUXPLOPt9v_t-huO7dtkLZNl_x1ubP7L11rde7o_NkTsGWSRV9j_Gqf4CnPp0gD0ZChyPFnP1ngK9RSdrYATgUrj2EtK8DIK6sIMPZ_dEQ6R-YetYMpFzeiw8nWWXNk/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, descendenţa din Zeul apelor dulci / al apelor proaspete - numit Apsu / Abzu - a fost redată şi în Karduniaş / Babilon, din Epoca Bronzului, de lucrarea despre creaţie </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Reorganizarea lumii” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Emuna Eliş”, prezentând aceeaşi intrigă între Zei ca şi cea redată ulterior de Elenii vechi (menționând că Marele Zeu An - notat în Mesopotamia și Anum - a fost zămislit de Tatăl An-șar și Mama Ki-șar, inclusiv că pre-diluvian lumea ştiută era cârmuită de 10 regi / pe acea bază consolidându-se sistemul zecimal, utilizat azi, mai ales că era în concordanţă cu cele 10 degete; e de ştiut că în Sumeria / Babilonia, unul dintre cei mai vechi Zei autohtoni era purificatorul Gerra / Gibil - al luminii şi focului - zis şi Gebal / Gabil, prunc al Zeului An şi Mami Antu / Ki, în consonanţă cu Marea Mamă numită Kubaba / Kybele). Atlas a fost primul născut dintre prinţii Anuna, respectiv cel dintâi dintre pruncii Zeului An (care poseda Edenul, poreclit de aceea Poseidon de către vechii Greci); posesiunea lui Atlas - fiul lui An - era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">An-Atolia”: Anatolia (partea Sudică a Atlantidei / Imperiului Atlant). Restul Imperiului Atlant era stăpânit de ceilalţi 9 fraţi ai lui Atlas / Proteu (fratele geamăn al lui Atlas era Gadeir / Prometeu, ceilalţi fraţi - ca 8 patriarhi - făcând parte din celelalte 4 perechi de gemeni, după Potopul Pontic răspândirea urmaşilor lor fiind de altfel în cele 4 direcţii cardinale). Oricine poate uşor observa discontinuitatea cazului Atlant, atât în timp, cât şi în spaţiu: primele mărturii (cele mai vechi şi cele mai consistente) au fost în V Asiei, respectiv în E Europei şi E Africii; la început n-a fost nici o problemă a locaţiei. Mult ulterior - după milenii - Atlantida a fost </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“smulsă” din contextul său şi plasată în Oceanul Atlantic, la V de EurAsia şi Africa; explicaţia discontinuităţii este inclusiv onomastică: la început, oamenii numeau locurile unde se stabileau iar doar după întemeieri unii oameni au acceptat să preia nume de la locurile unde trăiau (capcana de acest gen în timp a fost şi în alte cazuri, confuzia provenind din cauza concentrării pe aspectul sedentar al oamenilor - fiind neglijat aspectul nomad al oamenilor - căci unii migratori, aşezaţi pentru o vreme într-o zonă, foarte des prin integrare au ajuns să fie consideraţi acolo autohtoni sadea, de multe ori mai patrioţi locali decât localnicii cu rădăcinile mai vechi în zona respectivă). Omul nu este o vieţuitoare sedentară, ca planta (cei antrenaţi să vadă istoria doar în mod static fiind în dizarmonie cu aşa ceva, poate şi cu mişcările / migrările prezentate de Originea Gherga). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oamenii bărcilor” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlanţii - urmaşii lui Atlas - conform relatărilor din Sais şi din Atena / consemnate de Platon, erau numiţi după părinte, care era de la Marea Neagră şi nu erau numiţi după coasta V Africană a Oceanului Atlantic, unde sunt Munţii Atlas: filozoful Elen explicit a notat asta, că numele Atlanţilor provenea de la părinte şi a fost dat locului, nu invers; iar Anatolia / “An-Atolia” - posedată de divinul An - reproducea prin Atolia ceea ce vechii Greci au înţeles ca Atlas, primul rege Atlant (Anatolia / “An-Atolia” era Peninsula lui Atlas - din clanul lui An - şi făcea parte din Imperiul Atlant). Faptul că după migrarea post-diluviană în apus toponimia a preluat denumirea Atlantă confirmă regula dintotdeauna că oamenii botezau locurile - în geografie numele nu existau din neant - şi nu locurile botezau oamenii (de altfel, în secolul II î.C. Apollodor din Atena a scris că Atlas era Hiperboreu / din Nordul său - nu Libian, deci nu din Sudica Africă - iar în secolul I î.C. geograful Anatolian Strabon a indicat că numele iniţial al Munţilor Atlas de pe coasta Oceanului Atlantic era Douris, aşa că pretenţia originii Atlante dinspre Oceanul Atlantic, toponimia fiind târzie, apare fără sens); aşadar, printr-o abordare eronată / mult ulterioară, Atlantida a fost asociată cu Atlanticul (ca şi Raiul cu Mesopotamia sau Potopul cu Araratul): în prezent, mulţi ignoră dovezile Antice, greşit “ştiind” - din vreo sursă dubioasă, nedezvăluită nimănui - despre denumirea târzie de Atlantic că e cea a locului iniţial Atlant, o plăsmuire ce desigur n-a dus la nici o descoperire concretă, cu toată scotocirea Atlanticului (mai mult, despre Gadeiros - respectiv Prometeu, fratele geamăn al lui Atlas - se ştie că a rămas pironit în Caucaz iar introducerea a mii de km de la o ipotetică Insulă din Oceanul Atlantic până la graniţa Caucaziană dintre Europa şi Asia e anacronică, deoarece gemenii stăpâneau împreună Atlantida). Gemenii Gregori Atlas şi Gadeir / Prometeu - primii născuţi ai “Însemnatului” An / Poseidon - se pot vedea în imaginea următoare (de pe un vas din secolul VI î.C.):</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGJY3TrKCsKmF0kybJ8foUqt0tdG6P6NBgSIWBoRSeTy5ioLwDbxUCwmQPZX7z2E3IVCVHzquVFpmzEGww5bytPAw37emkla7Se6PMVp1ZfVgoDHVvHtBJqxTjMN2E8aBlnByDCBgoqkQ/s1600/image545.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGJY3TrKCsKmF0kybJ8foUqt0tdG6P6NBgSIWBoRSeTy5ioLwDbxUCwmQPZX7z2E3IVCVHzquVFpmzEGww5bytPAw37emkla7Se6PMVp1ZfVgoDHVvHtBJqxTjMN2E8aBlnByDCBgoqkQ/w400-h318/image545.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Gemenii Gregori Atlas şi Gadeir / Prometeu</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, în mileniul I î.C., învăţatul Anatolian Hecateus - din Teos / Ionia, zona adoratorilor Yoni, adică ai vulvei, care a predat Trakilor / Tracilor în Abdera 40,57 lat. N, 24,59 long. E / pe malul opus Insulei </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ta-so” / Thassos - a clarificat că Oceanul Hiperboreilor nu era nici Oceanul Atlantic, nici Oceanul Arctic, ci Marea din Nordul vechii lumi Greceşti, numită </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cea mai admirabilă dintre mări”; imediat după el, Apoloniu din Rodos (Insula al cărei prim cârmuitor a fost Kerka-phos) în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Argonautica” 4:282 a afirmat că Dunărea inferioară / Istru era </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Keras Okeanio”: “cornul lui Oceanus” (Dunărea a fost şi este principala apă curgătoare în Marea Neagră) iar Bazinul Dunării inferioare - conform datelor istorice, geografice, logice, etc. - a făcut parte din Imperiul Borean / Atlant. De altfel, în “Teogonia”, Gherghinul Hesiod a indicat că “Hesperidele - dincolo de Okeanos cel strălucitor - aveau grijă de frumoasele mere de aur şi de pomii ce rodeau acele fructe” (în acele îndepărtate vremuri - în arealul respectiv climatul fiind mai cald decât în prezent - “merele de aur” erau considerate gutuile, provenind din Caucaz). În “Dicţionarul de simboluri” stă scris despre teogonie: “Luptele dintre zei, eroi, uriaşi, care apar în diferite mitologii - şi în special în opera lui Hesiod - îşi au izvoarele în amintirile străvechi transfigurate în mituri, în arhetipurile conştiinţei colective sau într-o dramaturgie a pasiunilor omeneşti. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 1952, Paul Diel a stabilit o corespondenţă între cele 3 generaţii de zei ale lui Uranos, Cronos şi Zeus cu cele 3 niveluri de dezvoltare ale conştiinţei: inconştientul, conştientul şi supraconştientul. În 1965, Andre Virel a interpretat aceste 3 generaţii ca un simbol al dezvoltării individuale şi sociale: o primă fază de proliferare haotică şi iraţională, bogată în ambivalenţe; o oprire violentă, brutală a creşterii; reluarea progresului sub semnul organizării. Într-un cuvânt, o vitalitate explozivă; o separare netă a ambivalenţelor; o integrare a contrariilor printr-o stabilire de planuri şi o depăşire, sursă continuă a progresului. Având aceste chei, putem să găsim şi altele noi, care nu sunt cu siguranţă cele pe care le conştientizau limpede şi vechii autori; astfel devine posibilă o interpretare simbolică foarte coerentă a ceea ce trece sub privirea prea multor cititori superficiali drept dezmăţul şi neruşinarea unei imaginaţii delirante”. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sedimentele transportate de curentul sărat Mediteran în Marea Neagră s-au depus de-a lungul timpului în mari cantităţi (spre comparaţie, Fluviul Dunărea - cu debit mai mic - construieşte vizibil la suprafaţă Delta Dunării); în consecinţă, de exemplu la N de Istanbul - în Marea Neagră - cele ce au fost cândva aproape de maluri (colibele inundate din Epoca Pietrei, rămăşiţele străvechilor localnici, etc.) acum sunt îngropate adânc.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNtvT4tkh-6NvVECEdQVIerHZxKZp8IybaJK_KrNccWOMw_sanfMDbFoqgWRUOwBESUTZe6HpTpToZnuzEsyrCSB7UPoeFH_H1tWsuUS7mkI5TFZhnyQCafiKdEKDy0R_p2CMXHrJPZqY/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNtvT4tkh-6NvVECEdQVIerHZxKZp8IybaJK_KrNccWOMw_sanfMDbFoqgWRUOwBESUTZe6HpTpToZnuzEsyrCSB7UPoeFH_H1tWsuUS7mkI5TFZhnyQCafiKdEKDy0R_p2CMXHrJPZqY/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Savanţi ca Dr. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Robert Ballard</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / arheolog marin American, Dr. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Siegfried Schoppe </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ istoric German, ş.a., au studiat temeinic urmele Atlante în Marea Neagră (Dr. Fredrik Hiebert / arheolog American a afirmat despre o fostă aşezare din N Anatoliei, aflată la peste o sută de metri adâncime în Marea Neagră - pe traseul a ceea ce era în paleolitic </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Drumul Mierii” - că </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">această mare descoperire va rescrie istoria culturilor din EurAsia”); din Timişoara, Dr. Ion Pachia a datat Pelasgii în acele timpuri, cu răspândiri de la Marea Neagră până la Oceanul Atlantic. Victoria Homo Sapiens şi asupra Cro Magnon (după ce - mult anterior - a fost asupra Neandertal) s-a concretizat în dezvoltarea Atlantidei: cel mai grozav loc de trai din lumea acelor vremuri, în timpul topirii gheţurilor calotei Nordice; Atlanţii = “Oamenii bărcilor” se întindeau imperial în E Europei din Peninsula Anatolia până în Peninsula Kola, vestigiile Saami / Sa-meni, adică ale </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Sfinților oameni” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- ale populaţiei cu cel mai mare procent genetic Gherga din Europa, care avea ca pasăre sfântă lebăda, celebrată în Martie, vechii Greci notând lebăda Cygnos ca născută de Kalyke - fiind datate de arheologi din mileniul VII î.C., îndeosebi în N Peninsulei Kola (ce e complet aflată dincolo de Cercul Arctic, unde pe atunci - în mod poate ciudat / paradoxal - clima era mai propice vieţii pe coasta Oceanului Arctic decât pe coasta Sudică a Peninsulei Kola, la Marea Albă, greu locuibilă şi în prezent). Lebăda - pasăre acvatică iernând în România mai ales în Delta Dunării iar apoi cuibărind în N Europei și Siberia - a fost respectată în Nordul EurAsiei uneori cu aceeași venerație ca și leul înaripat / cu pene din Sudul EurAsiei, simbol al maiestății (denumirea Sudică de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">leoaică” poate că s-a întâlnit mitologic cu cea Nordică de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">lebădă”). Este de remarcat că Munții Pirinei - în mijlocul căruia trăiesc Vasconii / Bascii care vorbesc o limbă ne Indo-Europeană - își au numele de la Pyrene / soția Zeului Ares, denumire sub care mai era știută Kalyke, mama lui Cygnos, având ca simbol lebăda (prieten bun cu Phaeton / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Phaet-On” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fătul-frumos din Bazinul Dunării); Bascii / Vasconii numesc cortul / coliba ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">olha” (o stranie rezonanţă cu Olah / Valah): cortul e locuinţa nomazilor. În Peninsula Kola sunt piramide estimate în 1997 de academicianul Valery Cudinov, Dr. Vladimir Demin, Dr. Dmitry Subetto, Sergei Smirnov şi alţi savanţi Ruşi ca vechi de 9 milenii:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjulRCASGyu0ElEsqQJX2fivtfqQBdGXsH7rtTJ5nNDqb9sPFxG6mwxEkkkbkHFX7Q-kgY76FbYl7mbKWTsYg5RrjfJG64CDq5YpnY7-sJlRYJptU2vD8zSainYY4EQ7diTmenvoGOqtg/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="90" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjulRCASGyu0ElEsqQJX2fivtfqQBdGXsH7rtTJ5nNDqb9sPFxG6mwxEkkkbkHFX7Q-kgY76FbYl7mbKWTsYg5RrjfJG64CDq5YpnY7-sJlRYJptU2vD8zSainYY4EQ7diTmenvoGOqtg/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">După pierderea imperială Atlantă - datorită catastrofei naturale menţionată de Platon, inclusiv pe baza celor reţinute de vechii Egipteni - au apărut atât Vechea Civilizaţie Europeană în Bazinul Dunării inferioare, cât şi prima Civilizaţie post-diluviană din lume în Bazinul Ghargar / Ghaggar din N Indiei (acolo azi fiind Fluviul Ind, curgând în Marea Arabiei / Oceanul Indian): prima Civilizaţie post-diluviană propriu-zisă din lume a pornit din mileniul VII î.C. calendarul în Bazinul Gharggar / Ghaggar - un mediu umed ca Atlantida - sub patronajul Mamei Ghirghe, în aşezări urbane ca în Cornul Abundenţei; Vechea Civilizaţie Europeană care a apărut în mediul mai apropiat de Atlantida al Bazinului Dunării inferioare - cu realizări începând tot din mileniul VII î.C., ca primele exploatări aurifere, prima scriere din lume, etc. - era continuatoarea Atlantidei (după cum au dovedit şi arheologul submarin Petko Dimitrov în 2004 pe baza descoperirilor din dreptul coastei Bulgare, Dr. Adrian Poruciuc de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi care a publicat în 2010 cercetările sale despre motivul Potopului în folclorul Român - diferit de ulteriorul Potop biblic ploios, în mod esenţial fiind despre revărsarea sălbatică a Mării - ş.a.), tot sub patronajul Mamei Ghirghe, având aşezări urbane aşa cum existau şi în Cornul Abundenţei. În completare - şi pentru comparare - se pot vedea primele semne din scrierile Dunăreană şi Indiană (din cele 2 Civilizaţii post-diluviene - Vestică / Europeană şi Estică / Asiatică - succesoarele imediate ale Nordicei Civilizaţii Atlante):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig3ZvFsXfWE-xREwnytHj7GB31haskzEYzV_-tvV3pitY59jTGRbbfGX5gWUMh2wXJ3AUMmrCntqaXqMs8xULHEPYZMRuA6HtgIKY4jvxH_4YqOxTSdwIx-mE9fg-1rUAefqUJ49cl_JE/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig3ZvFsXfWE-xREwnytHj7GB31haskzEYzV_-tvV3pitY59jTGRbbfGX5gWUMh2wXJ3AUMmrCntqaXqMs8xULHEPYZMRuA6HtgIKY4jvxH_4YqOxTSdwIx-mE9fg-1rUAefqUJ49cl_JE/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În marja temporală cea mai generoasă, existenţa Civilizaţiei Atlante poate fi apreciată pe o perioadă maximă de 5 milenii, între mijlocul mileniului XI î.C. şi mijlocul mileniului VI î.C. Lămurirea cadrului temporal, politic, cultural, social, etc., este necesară înţelegerii celor întâmplate în zonă: spre exemplu, Bazinul Dunării inferioare timp de aproape 4 milenii - de la mijlocul mileniului XI î.C. până la mijlocul mileniului VII î.C. - a fost parte a organizării umane pre-diluviene, cu climatul calm al fericiţilor Pelasgi din Imperiul Atlant; din mileniul VII î.C. au început să se aşeze masiv printre ei Anatolieni, împreună cu care au dezvoltat - din motive religioase - prima scriere din lume, ca parte a Vechii Civilizaţii Europene pe care au avut-o în perimetru, cu baza în Banat. Influenţa Atlantă asupra Egiptului vechi nu putea fi în primele sale 2 milenii imperiale - căci Platon a notat apariţia primei aşezări permanente în Egipt la mijlocul mileniului IX î.C. - ci în următoarele 3 milenii ale puterii Atlante (adică mileniile VIII-VI î.C. / perioadă în care a fost fixat Potopul Pontic de către majoritatea specialiştilor) iar în mileniul V î.C. pe Valea Nilului s-au structurat deja mai mult decât localităţi: primele formaţiuni statale atunci, care au apărut acolo în Nordica Deltă a Nilului / adică în Egiptul de Jos şi în Sudul Nilului / adică în Egiptul de Sus (Gherganii lansând apoi - de la sfârşitul mileniului IV î.C. - faraonii din aşezarea Gherga de pe Valea Nilului, prima dinastie unind Egiptul); de altfel, iniţial termenul de </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">faraon” / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“fara-on” (“pharaon” / “phara-On”) </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a provenit din </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“peraa”, ce însemna acolo “casă mare”, respectiv “faraon”, cu înţelesul de “marea casă a lui On” / “fala lui On”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). În EurAsia, în ambele vechi Civilizaţii - adică la E în cea Veche Asiatică, din Bazinul Ghargar / Ghaggar şi la V în Vechea Civilizaţie Europeană / urmaşa Atlantidei - au fost evidenţiate de către savanţi mai ales legăturile Anatoliene, respectiv a zonei din S Mării Negre; din fosta Cultură a Mării Negre, Atlanţii au avut ca partenere Ghirgheanele / Gorgonele - inclusiv în migraţia lor spre N Africii - iar Amazoanele / descendentele Atlante au avut ca parteneri favoriţi Ghergarii, mărturiile despre acele vechi parteneriate fiind multiple (mitice, istorice, genetice, ş.a.), ca parte a povestirii Gherga. Istoricul Rus Valeri Briusov 1873-1924 în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dascălul dascălilor” a cugetat: </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Comunitatea de elemente, care a stat la baza culturilor foarte variate și foarte îndepărtate una de cealaltă din vremurile timpurii - Egeică, Egipteană, Babiloneană, Indiană veche, etc. - nu poate fi explicată pe de-a-ntregul prin împrumutarea de către unele popoare de la altele, prin influențe reciproce și prin imitații. Trebuie căutată la baza tuturor culturilor străvechi o anumită influență unică, care singură poate explica analogiile minunate dintre ele. Trebuie căutat dincolo de limitele vremurilor timpurii o lume civilizată, necunoscută încă de știință, lume care a dat cea dintâi impulsul spre dezvoltarea tuturor civilizațiilor cunoscute nouă. Egeenii, Egiptenii, Babilonenii, Grecii, Romanii au fost dascălii noștri, dascălii Civilizației Moderne. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dar cine au fost dascălii lor? Cui putem da numele de mare răspundere de ‘dascălul dascălilor’? </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tradiția răspunde la această întrebare: Atlantida!”</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijQu4P8_Wk9OBaPH0qEHNG5RumoWWqjVHVX0AD-A6XAn8iUU4wrcn2V8YdGUkw8ibVE-_7QyKANSzs-WubfhtstYXq4D7rZuQlzcSKdA6427z6skbPWeeTd1rUFwUiXgb1Qw7Vo4wTOOc/s1600/image1008.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijQu4P8_Wk9OBaPH0qEHNG5RumoWWqjVHVX0AD-A6XAn8iUU4wrcn2V8YdGUkw8ibVE-_7QyKANSzs-WubfhtstYXq4D7rZuQlzcSKdA6427z6skbPWeeTd1rUFwUiXgb1Qw7Vo4wTOOc/w400-h262/image1008.png" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iată ce a scris Platon în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dialogul Timaios” - dintre un bătrân preot Egiptean şi înţeleptul Solon, petrecut în secolul VI î.C. la Templul din Sais al Zeiței Net - începând cu indicarea întâietăţii activităţii străvechii Mari Zeiţe în Balcani, faţă de Egipt (alegând ca </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oamenii să fie asemănători cu Ea însăşi”, Gherghinul Homer - înaintea lui Platon - anunţând în </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Odiseea” 10:135 că Marea Zeiţă Kirke era nepoata Zeului Okeanos al apelor dulci; acele Zeițe - ca Marea Mamă Ghirghe / Kirke, Net, ș.a. - au fost venerate de către Amazoanele contemporane cu Atlanții și cu Gorgonele, după cum a scris și istoricul Diodor din Insula Sicilia): </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Solon, îţi voi povesti totul ţinând seama de tine şi de patria ta şi - mai ales - pentru a cinsti zeiţa care proteguieşte şi cetatea ta, şi pe a mea, şi care le-a ridicat şi le-a instruit; pe a ta a întemeiat-o prima, cu un mileniu înaintea cetăţii mele, dintr-o sămânţă de la Ghea şi de la Hefaistos, zeul focului. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Apoi a întemeiat-o şi pe a mea; de atunci s-au scurs 8 milenii. Acesta este numărul scris în sfintele scripturi. Aşadar, îţi voi înfăţişa pe scurt instituţiile şi cele mai mari fapte ale strămoşilor de acum 9 milenii. Vom relua totul în amănunt, cu textele în faţă. Îţi vei face o idee despre legile lor, cunoscându-le pe ale noastre, căci multe din legile de atunci le vei găsi şi acum la noi. Astfel, în primul rând, preoţii sunt separaţi de ceilalţi oameni, la fel şi meşteşugarii, la care fiecare îndeletnicire are munca ei specială, fără să se amestece una cu cealaltă, ca şi cea a vânătorilor, a păstorilor, a plugarilor; în ceea ce priveşte războinicii, ai observat - fără îndoială - că sunt separaţi de toţi ceilalţi, acelora fiindu-le interzis prin lege să se ocupe de orice alt lucru în afară de război. Adaugă la acestea forţa armelor - a scuturilor şi a lăncilor - pe care noi le-am folosit înaintea oricărui alt popor, învăţând să le mânuim de la zeiţa care întâi v-a învăţat atâtea pe voi. Cât despre ştiinţă, vezi desigur cu câtă grijă ne-am preocupat de ea încă din primele timpuri, fiindcă am vrut să ştim alcătuirea lumii; plecând de la acest studiu al lucrurilor divine, s-au descoperit toate artele folositoare vieţii omului, până la arta prezicerii şi a medicinii ce veghează asupra sănătăţii noastre. Constituţia şi ordinea au fost stabilite de zeiţă, mai întâi la voi - când a întemeiat cetatea voastră - alegând locul unde v-aţi născut, cel mai potrivit pentru a da naştere celor mai inteligenţi oameni. Cum ea iubea în acelaşi timp ştiinţa şi războiul, şi-a ales ţara în care urmau să se nască oamenii cei mai asemănători cu ea însăşi, şi pe aceea a întemeiat-o cel dintâi, ca stat. Şi voi v-aţi condus după aceste legi şi altele mai bune încă, întrecându-i pe toţi oamenii în toate felurile de virtuţi, cum era de aşteptat de la astfel de copii şi învăţăcei ai zeilor. Noi păstrăm aici - în scris - multe din marile fapte ale cetăţii voastre, pe care le admirăm, însă una dintre ele le depăşeşte pe toate, în măreţie şi eroism. Într-adevăr, scrierile spun că cetatea voastră a nimicit odinioară o putere uriaşă, care se îndrepta cutezător dinspre Marea Atlantică asupra întregii Europe și asupra Asiei deopotrivă. Pe atunci, acel ocean putea fi traversat, căci exista o Insulă în faţa strâmtorii, numită - după cum spuneţi voi - </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Coloanele lui Hercule’. Acea Insulă era mai mare decât Libia şi Asia adunate la un loc. Din ea, cei care călătoreau pe atunci puteau trece în celelalte Insule şi de acolo se putea ajunge oriunde pe continentul ce se întindea în faţa lor spre mare. Căci tot ce era dincoace de strâmtoarea de care vorbeam semăna cu un port având intrarea îngustă, în timp ce cele aflate dincolo erau într-o adevărată mare iar pământul ce o înconjura putea fi numit - pe bună dreptate - continent. În Atlantida, regii au întemeiat o mare şi admirabilă putere, care îşi întindea dominaţia asupra întregii Insule şi asupra multor altora; în afară de aceasta, dincoace de strâmtoare - de partea noastră - ei erau stăpânii Libiei până în Egipt şi ai Europei până în Tirenia (Nordul Peninsulei Italice). Într-o bună zi, acea putere - adunându-şi toate forţele - a încercat să supună dintr-o singură lovitură ţara voastră, a noastră, şi toate popoarele de pe cealaltă parte a strâmtorii. Atunci, valoarea şi forţa cetăţii voastre, Solon, străluci în ochii întregii lumi. Cum le întrecea pe toate celelalte în curaj şi arta războiului, ea veni în frunte şi sprijinindu-se numai pe forţele ei, datorită neajunsurilor create de ceilalţi - ajunsă astfel în primejdia cea mai mare - ea îi învinse pe năvălitori, ridică un trofeu, salvă de sclavie popoarele care nu fuseseră încă supuse şi acordă cu generozitate libertatea tuturor celor care, asemenea nouă, locuiesc dincoace de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘Coloanele lui Hercule’. Dar începură cutremure şi inundaţii nemaivăzute şi în cursul unei singure zile şi nopţi nefaste numeroşii voştri luptători au fost înghiţiţi dintr-o dată de genune iar Insula Atlantida prăbuşindu-se în mare dispăru, de asemenea. Iată de ce încă şi azi acea mare nu poate fi străbătută şi cercetată, navigaţia fiind împiedicată de nămolul căruia i-a dat naştere Insula prăbuşindu-se”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgacGT61i_2ct86pGB7PuhP6SZx6QwZDbj5v0ZXeHnLPeftCFHnZkt6SviPmsj34f5cTzKdajFXKfRziO1Kx_j1OkIlbcQT_98VC07WF53RD0g0svKHfOmUE67H04OUojV7yEGUpjhyphenhyphenIQk/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgacGT61i_2ct86pGB7PuhP6SZx6QwZDbj5v0ZXeHnLPeftCFHnZkt6SviPmsj34f5cTzKdajFXKfRziO1Kx_j1OkIlbcQT_98VC07WF53RD0g0svKHfOmUE67H04OUojV7yEGUpjhyphenhyphenIQk/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Faptul că relatarea Antică a indicat despre Atlanți / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oamenii bărcilor”</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">că inițial au mers din locația lor “acvatică” în Europa și Asia (explicit fiind notat că așa ceva a fost deopotrivă / sincron în cele 2 continente), plasează Atlantida în EurAsia - între Europa și Asia - pentru că altfel, dacă Atlantida ar fi fost în Oceanul Atlantic, atunci puteau fi consemnate Europa și Africa ori Americile, etc.; apariția Asiei în mit - pe atunci mai ales Anatolia fiind știută cu așa denumire - provenea din poziția Atlantidei între Anatolia = Asia “Mică” și Europa: acolo e Pontul (Marea Neagră). Filozoful Platon a scris explicit că Atlantida era înconjurată de atâta pământ încât era “numit - pe bună dreptate - continent”: realitatea este că pământul înconjoară Marea Neagră integral (față de Marea Egee spre deosebire - de exemplu - ce e deschisă către restul Mării Mediterane, etc.; mai mult decât o “adevărată Mare” este Oceanul Atlantic, ce nu e înconjurat de vreun continent - așa cum e fostul Pont / Marea Neagră în EurAsia - ci separă continentele din Emisfera Estică de cele din Emisfera Vestică, astfel încât apare încă un argument despre poziția Imperiului Atlant / Atlantida, că nu putea fi în Oceanul Atlantic). Numai cine nu vrea altceva decât Oceanul Atlantic pentru Atlantida, nu poate vedea: Oceanul Atlantic nu este - și nici nu a fost - înconjurat de vreun continent; apa Atlantidei însă - corespunzător relatării Antice - a fost astfel, înconjurată de mult pământ (iar acela a și fost numit exact - anume EurAsia - tot de către relatarea Antică, drept supercontinentul unde s-a exercitat dintâi puterea imperială a Atlanților = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Oamenii bărcilor”</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, textul explicitând că “puterea uriașă se îndrepta cutezător dinspre Marea Atlantă asupra întregii Europe și asupra Asiei deopotrivă” / respectiv Asia “Mică” = Anatolia). Privind limita marină dintre Europa și Asia, aceea acum e formată din Mările Neagră și Caspică; până în Antichitate, granița acvatică dintre Europa și Asia era formată din Fluviul Don și Marea Neagră (Marea Caspică fiind considerată Asiatică): așadar, prin eliminarea din analiză a Mării Caspice, iată încă un argument despre plasarea Atlantidei, aflată între Europa și Asia, în fostul Lac Pontic - în prezent, Marea Neagră - dimensiunile aceluia mai reduse (consemnate cu rigoare de către Platon) putându-se compara cu cele ale ulterioarei Mări Negre, ivită peste, în aceeași cuvă continentală. Reușita imperială paleolitică Atlantă de extindere a stăpânirii sale până în Nordul Africii a fost dovedită prin influența neolitică a Vechii Civilizații Europene - succesoarea Civilizației Atlante - din Bazinul Dunării prin Peninsula Italică, Insulele Sicilia și Malta, până în Tunisia, Libia, etc.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfnGxB42hN6ANczyRScJ0mbIcN8txc7RwvNmsiKv4EqD7uHuUAMatu3ytGHPP7irbjLUJL9eMPAorCwyWHqh363f_W7hFv5u73SFKHRJXXxCXLibvaRq1BshyK-0dXl8NsCEqFkvUFktY/s1600/image563.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfnGxB42hN6ANczyRScJ0mbIcN8txc7RwvNmsiKv4EqD7uHuUAMatu3ytGHPP7irbjLUJL9eMPAorCwyWHqh363f_W7hFv5u73SFKHRJXXxCXLibvaRq1BshyK-0dXl8NsCEqFkvUFktY/w400-h396/image563.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Dialogul Critias” - prin intermediul aceluiaşi preot, în acelaşi Templu Egiptean - Platon a prezentat Atlantida (în descrieri se pot remarca elemente ciudate, că doar o parte insulară Atlantă era spre Mare, ca dimensiunile fostului Lac Pontic de 360 km / 540 km - Marea Neagră având 600 km / 1150 km - se poate înţelege scurgerea dinaintea Potopului Pontic a scurtelor Râuri de pe povârnişurile înconjurătoare până în genunea / cuva ovală a Mării Negre actuale, etc.): “Am mai vorbit despre cum şi-au împărţit zeii lumea - în părţi mai mari sau mai mici - instituind cultul lor, aducându-li-se cinstirea cuvenită în temple şi prin sacrificii. Zeului Poseidon i-a revenit Insula Atlantida. Două izvoare scăldau Insula, unul cu apă caldă, celălalt cu apă rece. Pământul era mănos, roadele sale erau bogate şi felurite. În mijlocul Insulei, în partea dinspre mare, se întindea o câmpie: cea mai frumoasă din lume şi cea mai roditoare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În centrul acelei câmpii, la o distanţă de aproximativ 50 de stadii (9 km) se vedea un munte nu prea înalt. Acolo trăia Clito, ai cărei părinţi tocmai au murit şi Poseidon s-a îndrăgostit de ea, având împreună 5 perechi de gemeni. Poseidon a împărţit Insula-continent în 10 ţări, hotărând ca fiecare din ele să aibă un monarh, o populaţie şi un teritoriu bine delimitat şi a dat fiecăreia dintre ele un nume. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Monarhul cel mai vârstnic a fost numit Atlas şi - deoarece lui îi revenea cârmuirea supremă a întregii Insule - aceea s-a numit Atlantida iar oceanul ce o înconjura s-a numit Atlantic. Nici o dinastie regală nu a avut şi nu va avea vreodată bogăţii asemănătoare. Suveranii dispuneau de toate resursele interne şi externe (multe bogăţii proveneau din afara Imperiului) dar majoritatea bunurilor necesare vieţii se găseau în Insulă: în primul rând, toate metalele, solide sau fuzibile, ce se extrăgeau din mine şi îndeosebi un metal special, de la care a rămas doar numele - oricalcul - era o bogăţie rară, cel mai preţios dintre metalele cunoscute pe atunci. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pădurile Insulei erau dese şi ofereau din belşug locuitorilor materiale de construcţie. Animalele sălbatice şi domestice găseau hrană suficientă, în păduri, pe câmpii, de-a lungul bălţilor, al lacurilor şi al râurilor. Pe Insulă era un mare număr de elefanţi. Florile, ierburile, fructele, răspândeau o mireasmă dulce şi foarte plăcută iar pământul roditor le producea cu dărnicie. Pentru hrana lor zilnică, oamenii foloseau tot soiul de cereale şi de legume iar pentru completarea meselor se înfruptau din fructele proaspete sau uscate (din care ştiau să prepare de asemenea şi băuturi), fructe minunate ce îmbinau nevoia unei hrane sănătoase cu voluptatea gustului, parfumului şi a frumuseţii lor aparte; toate acelea - şi probabil încă multe altele - se găseau din belşug în acea Insulă însorită. Datorită resurselor sale imense, precum şi bogăţiei sale, Atlantida punea la dispoziţia locuitorilor săi toate mijloacele pentru înfrumuseţarea aşezărilor; se construiau temple, palate, porturi, arene sportive. Au făcut poduri peste canalele cu apă ce înconjurau metropola, pentru asigurarea unei legături cu exteriorul şi cu palatul regal. De la început, palatul fusese ridicat pe locul ales de zeu. Fiecare rege adăuga noi frumuseţi palatului moştenit de la predecesorul său, dorind ca măreţia lui să fie neîntrecută. De la mare până la incinta exterioară au săpat un canal cu o lăţime de 3 pletre (90 metri), o adâncime de 100 picioare (33 metri) şi o lungime de 50 stadii (9 km), înlesnind accesul vaselor venite din larg; gura canalului avea o deschidere destul de largă, pentru ca şi vasele cele mai mari să pătrundă cu uşurinţă. Insula ce adăpostea palatul regal avea un diametru de 5 stadii (900 metri); ea a fost înconjurată cu un zid din piatră lat de o pletră (30 metri), ca şi cele 2 capete ale podului. În afara palatului regal, trebuie menţionat templul din centrul acropolei, consacrat lui Poseidon şi Clito. Templul era împrejmuit cu un gard de aur, pentru că intrarea era interzisă. Acolo zeii îi zămisliseră pe cei 10 - Atlas şi Gadeiros în graiul lor (Eumelus în limba noastră), Autochton şi Mneseus, Ampheres şi Evemon, Elasippus şi Mestor, Azaes şi Diaprepes - care guvernau cele 10 ţări ale Atlantidei. Acolo se aduceau ofrandele, acolo se făceau sacrificiile, după anotimp. Templul era lung de o stadie (180 metri), lat de jumătate de stadie şi cu o înălţime pe măsură. Aspectul lui avea totuşi un caracter Barbar: la exterior era îmbrăcat în argint, în afara acroterelor (piedestalelor pentru statui), ce erau din aur; bolta era din fildeş încrustat cu aur, argint şi oricalc (totul - zidurile, coloanele, lespezile - era ornamentat cu oricalc). Erau statui din aur şi se remarca îndeosebi cea reprezentându-l pe zeul fondator, în picioare, cu statura lui impunătoare (capul statuii atingea bolta), în carul său înaripat; apoi, aşezate în cerc în jurul lui, 100 de Nereide călare pe delfini. La exterior, în jurul templului se ridicau statuile de aur ale tuturor prinţeselor şi prinţilor - descendenţi ai primilor 10 regi - şi alte numeroase statui de dimensiuni impresionante, oferite şi de cetăţeni obişnuiţi, din capitală sau din ţările supuse autorităţii Atlante. Mai era şi un altar, executat la dimensiuni proporţionale cu edificiul; de altfel, palatul era şi el proporţional cu măreţia Imperiului. Cele 2 izvoare - unul cu apă caldă, celălalt cu apă rece - cu un debit remarcabil, erau ideale pentru nevoile locuitorilor prin proprietăţile lor deosebite şi plăcerea pe care le-o ofereau, în jurul izvoarelor fiind aliniate clădiri special amenajate pentru băi, înconjurate de copaci mulţi, creând un cadru natural atrăgător. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Atlanţii realizară şi bazine, unele acoperite, destinate băilor calde pe timp de iarnă. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Regilor le erau destinate bazine separate de ale persoanelor particulare. Femeile le aveau pe ale lor. Fiecare bazin era realizat în funcţie de destinaţia sa. Apa ce se scurgea din bazine era transportată în Crângul Sacru al lui Poseidon, unde creşteau toate varietăţile de arbori, de o mărime şi de o frumuseţe neasemuită, datorită calităţii solului. În numeroasele porturi ale Atlantidei poposeau nenumărate vase şi se adunau negustori din lumea întreagă, zi şi noapte fiind strigăte, zarvă şi zgomote de tot felul. Ţara era situată la altitudine, falezele coborând abrupt spre mare. Capitala era înconjurată de o câmpie, încercuită de un lanţ muntos ale cărui pante coborau până la mare. Suprafaţa ei avea o formă lunguiaţă, măsurând 3 mii de stadii (540 km) iar până la centru - luând ca referinţă nivelul mării - avea 2 mii de stadii (360 km). Insula capitalei era orientată spre Sud, fiind ferită de vânturile din Nord; munţii ce o înconjurau erau de o frumuseţe şi de o măreţie nemaivăzute. Aşezările omeneşti erau numeroase, din cauza condiţiilor climatice blânde, iar nesfârşitele bogăţii naturale ofereau mijloace de trai îndestulătoare. Numeroasele sate de munte, locuite de oameni liberi, erau bogate; râurile, lacurile, pajiştile produceau din plin hrana necesară animalelor iar pădurile cu arbori de esenţe diferite ofereau materia primă necesară multor meserii. Câmpia avea forma unui patrulater; uşoarele neregularităţi erau corectate de un şanţ al conturului. În privinţa adâncimii, lungimii şi lăţimii şanţului, trebuie să ţinem seama de ce a rămas relatat: fusese săpat la adâncimea de o pletră (30 metri), lăţimea lui fiind de o stadie (180 metri) şi deoarece pe lungime înconjura întreaga câmpie, ajungea la 10 mii de stadii (1800 km). Şanţul era alimentat de apele ce izvorau din munţi, coborau repede pantele, făceau înconjurul câmpiei, ajungeau la oraş prin cele 2 capete ale sale, apoi se scurgeau în mare. De la partea cea mai de sus a oraşului porneau canale de circa 100 picioare (33 metri) lăţime, ce tăiau câmpia în linie dreaptă şi se descărcau în şanţul situat aproape de mare; de la un canal la altul era un interval de 100 stadii (18 km). Ele erau folosite pentru plutărit - se coborau buştenii tăiaţi la munte - şi pentru transportul cu navele al altor bunuri specifice fiecărui anotimp, prin canale mai mici ce porneau din cele principale, asigurând astfel mijlocul de comunicare între canale şi între canale şi oraş. De reţinut că în fiecare an erau 2 recolte, pentru că iarna ploile erau binefăcătoare iar vara erau folosite apele ce ţâşneau din pământ, aduse prin şanţuri. În privinţa numărului de militari recrutaţi din regiunile de şes, în caz de război acela era precizat de un şef, pe care îl desemna fiecare ţinut în parte: mărimea ţinutului era de 10 x 10 stadii; în total, erau 60 de mii de soldaţi. Numărul celor recrutaţi din ţinuturile muntoase era nesfârşit; repartizarea lor se făcea pe localităţi, pentru fiecare ţinut, care îşi avea comandantul său. În plus, obligaţia principală a fiecărui comandant de unitate de luptă consta în asigurarea a 4 marinari, astfel încât să fie echipate 1200 de vase. În acel fel fu reglementată organizarea militară a capitalei; celelalte 9 provincii aveau propria lor organizare. În momentul când trebuia să se ia o hotărâre judiciară, cei 10 regi se încredinţau - unii pe alţii - de fidelitatea şi devotamentul lor într-un fel deosebit: în incinta Templului lui Poseidon se aflau tauri în libertate; cei 10 regi, rămaşi singuri, rugau zeul să le îngăduie să prindă victima pe care el binevoia s-o desemneze. Apoi, începeau să hăituiască animalul, înarmaţi cu bâte şi parâme. Ei aduceau la coloană taurul prins, îi tăiau gâtul şi lăsau sângele să curgă pe inscripţie (pe coloană erau gravate legile şi un jurământ, având un vas ritualic în formă de cap de taur - ce putea conţine ulei pentru ofrande - şi osândea, cu blesteme cumplite, pe cei care nu i se supuneau). După ce sacrificau victima, ei consacrau tot trupul taurului, umpleau un crater (vas mare) cu vin, aruncau în numele fiecăruia dintre ei un cheag de sânge şi puneau restul pe foc, după ce purificaseră în prealabil coloana; luau cupe de aur şi le umpleau cu lichidul din crater, făceau o libaţie deasupra focului şi jurau că vor judeca în conformitate cu legile scrise pe coloană şi că vor pedepsi pe oricine le-ar fi încălcat şi că pe viitor nu vor încălca - de bunăvoie - nici una din dispoziţiile înscrise, că nu vor comanda şi nici nu se vor supune unui comandament decât conform legilor străbune ale strămoşului lor. După ce fiecare rege îşi lua angajament pentru el şi urmaşii săi, putea bea şi îşi consacra cupa din care băuse Templului Zeului; după toate acelea, ei se ocupau de masă şi de ceremoniile cuvenite. Când se lăsa noaptea şi focul aprins pentru sacrificii era stins, regii începeau să se pregătească pentru solemnitatea ce urma: mai întâi, îşi puneau superbe tunici turcoaz, special făcute pentru acea ceremonie, apoi se aşezau pe locul unde era cenuşa rămasă de la focul mistuitor al sacrificiului, de fapt locul unde făcuseră legământul de credinţă. Restul nopţii era dedicat hotărârilor judecătoreşti: erau judecaţi sau judecau, dacă vreunul dintre ei îl acuza pe celălalt de încălcare a legii. După ce pronunţau hotărârea, o înscriau pe o tăbliţă de aur, odată cu ivirea zorilor; în plus, erau instituite multe alte legi referitoare la prerogativele fiecărui rege în parte, dintre care cele mai importante priveau drepturile şi obligaţiile monarhului: să evite orice conflict armat cu alt suveran - într-un fel, un război fratricid - să se sprijine şi să se ajute unii pe alţii în cazul în care unul dintre ei ar umări să distrugă urmaşii unei familii regale din statul său (să se sfătuiască împreună - ca şi înaintaşii lor - în privinţa hotărârilor ce trebuiau luate în caz de război sau în legătură cu alte probleme de interes comun, hegemonia fiind atribuită numai neamului lui Atlas). Regele nu avea dreptul să condamne la moarte pe nici un membru al neamului său, fără să fi obţinut aprobarea majorităţii (cel puţin 6 din 10). Când elementul divin care sălăşuia în ei a fost pângărit de contopirea frecventă cu elementul pământean vremelnic şi când a predominat latura omenească supusă tuturor poftelor nechibzuite, atunci au început să fie lipsiţi de măsură şi de cuviinţă, nemaiajungându-le prosperitatea de care se bucurau. Cei care ştiau să discearnă binele de rău şi adevărul de minciună i-au văzut în toată urâţenia lor, lipsiţi de orice respect al valorilor reale; cei a căror lăcomie era nemăsurată şi dorinţa de a domina, excesivă, i-au văzut ca o întruchipare a unei vieţi frumoase şi fericite”. Aşa s-a întrerupt relatarea lui Platon despre Atlantida (după care a murit / a fost ultima lui scriere, ca mărturisirea unei taine de către un muribund); de altfel - înaintea lui Platon - Anatolienii Gherghini din Societatea Homerizilor şi Gherganii / Carianii întemeietori ai Şcolii din Milet / Anatolia anunţau că totul provine din apă (Miletul - din Caria = Ţara Gherghiţilor / “campioana” metropolă a colonizărilor Greceşti ale Vechii Lumi - inițial, la sfârșitul Epocii Pietrei, pe când era o Insulă la gura Meandrului, s-a numit Anactoria, după primul său cârmuitor, Uriaşul Anax / “An-Ax”: fiul Cerului Uran şi Pământului Ga). Carianul Pausania - localnic de lângă Sanctuarul Gherga - a scris (1:36) că Asterios / fiul lui Anax, alt Uriaş, având 4,25 metri, a fost îngropat pe Insula Lade din faţa portului Miletului / la gura Râului Meandru. Cercetătorul Englez George Stanley a observat: “Merită remarcat că Insula Delos a fost cândva numită Asteria - după numele diluvienei surori a Titanei Latona - Fenicienii zicându-i Astarte iar Zeul Arcei se numea Asterius / Taurus” (acelaşi ca denumirea lanţului Muntos Anatolian). Indicarea apei termale în Atlantida denotă prezenţa unei falii tectonice - sunt şi acum foarte multe în jurul Anatoliei - inclusiv în urmă cu 5 milenii Troada / Troia fiind întemeiată în Valea Meandrului Negru / Scamandru, cu “un izvor cald şi unul rece” (apa termală însă dispărând apoi).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZNBmY3SNc_JUFqdZIcehVq_E8P_flLWBqGtPLV-i2OqEwUEM_JQjjpYXyLYj7-_inrfB8BNWYl4umboDqVVyLaOTek4snFWofov2rdoC8SUG-DrrKPltjnqKs2JldBkgAMmtOMLhIGV0/s1600/image1016.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZNBmY3SNc_JUFqdZIcehVq_E8P_flLWBqGtPLV-i2OqEwUEM_JQjjpYXyLYj7-_inrfB8BNWYl4umboDqVVyLaOTek4snFWofov2rdoC8SUG-DrrKPltjnqKs2JldBkgAMmtOMLhIGV0/w400-h225/image1016.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conform datării lui Platon despre începutul stăpânirii în Imperiul Atlant şi conform datării savanţilor despre sfârşitul catastrofal, durata de influenţă a celor 10 Dinastii Atlante a fost aşadar în total de 28 secole: o suficientă perioadă de măreţie pentru a se consolida în memoria urmaşilor, peste timp, fixându-se ca fapt istoric. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Însemnările lui Platon despre întâmplări îndepărtate - de genul celor despre Atlanţi - n-au fost izolate faţă de restul Vechii Lumi, ci pot fi coroborate cu scrieri Sumeriene, Indiene, etc. (care n-au apărut întâmplător şi nu întâmplător s-au referit la aceleaşi întâmplări; în plus, toate acele vechi însemnări au afirmat solemn că relatau adevăruri - verificate istoric - aşa că nu pot fi aruncate la gunoi, ca deranjând de pildă viziunea spălăcită / seacă a unora cu pretenţii de “cunoscători” a ceea ce a fost, cercetătorii incompleţi / de suprafaţă dorindu-se mai fericiţi dacă asemenea dovezi nici n-ar fi existat, competenţele lor consumându-se eronat prin specializarea mai mult pe contemplarea efectelor, decât pe studierea cauzelor). Preocupări științifice de gen au fost încă din secolul XVIII; de exemplu, academicianul Jean Bailly 1736-1793 (mason care a devenit primarul Parisului în timpul Revoluţiei Franceze din 1789) a scris despre Atlantida prezentată de filozoful Platon că reflecta o poziţie Nordică în EurAsia şi că a influenţat Civilizaţiile ulterioare: “De pildă, cei din Nordul Indiei au fost instruiţi de oameni mult mai vechi ca ei. Mândria naţională a avut interesul eliminării indiciilor. De altfel, oare câţi dintre cei beneficiind de daruri îşi slăvesc binefăcătorii? În ştiinţă sunt permise dubiile - ca mobilizând stabilirea adevărului - însă până la un punct: instituţiile stabilite acolo au fost foarte vechi şi plasate la începuturile orientale iar marile monumente ale cunoaşterii nu sunt ale unora începând să se ridice, ci ale unora care au ajuns la un bilanţ; un palat nu e ridicat de copii! Platon a indicat o inteligenţă superioară străveche, din care doar o parte nesemnificativă a dus la apariţia Atenei. Insularii Atlanţi aveau nevoie de bărci pentru a se deplasa şi astfel s-a ivit navigaţia. Hesiod numea frasinul Nordic - din lemnul căruia se făceau vase cândva - ca ‘astar’. În vechime, uneltele, armele şi bărcile erau din lemn. Inclusiv sorgintea Fenicienilor - mari navigatori - era din Caucazul frasinilor, ei continuând răspândirea în lume a Cultului Soarelui (provenit din Nord, fost primordial al Atlanţilor). Nu e surprinzător că în toate Templele lui Hercule erau 2 coloane: una dedicată soarelui (atât de rar în zonele reci) şi una dedicată vântului (ce făcea viaţa mai ospitalieră). Elenii - care au fost cei mai mari jefuitori Antici - au furat de toate: poveștile națiunilor, eroii, inventatorii științelor, fabulele, inclusiv memoria marii catastrofe diluviene. Diodor din Sicilia a relatat că Uriașii au fost zămisliți de Cer și Pământ, în Atlantida. Pheredykes din Syros a afirmat că Uriașii erau Hiperborei. Prin urmare, Atlantida - Ținutul Uriașilor - era Hiperboree. Cine erau acei Uriași? Ei trăiau într-un ținut întunecos denumit Tărtăria iar Orfeu și Pliniu au spus că Uriașii erau lângă marea înghețată din Nordul EurAsiatic; teritoriul lor a fost vast iar atunci când în fine unii și-au găsit locații permanente, memoria publică a pierdut treptat amintirea așezărilor succesive anterioare. Din asemenea cale parcursă, au fost totuși reținute punctele de start și de sosire, începută sub domnia unui lider și încheiată cu alt lider. Atlantida a cuprins Anatolia și Grecia, cu extensii până în Orientul Apropiat și Africa de Nord. Nu e de neglijat semnificația sacră a Coloanelor lui Hercule, de marcare a hotarului: înaintea Coloanelor de la Gibraltar, altundeva au existat Coloanele lui Hercule; în timp, ele s-au tot mutat, pentru a fixa noile limite atinse ale expansiunii (de exemplu și Fenicienii în Tyr aveau 2 Coloane ale lui Hercule iar anterior așa ceva trebuie să fi existat în Nordul EurAsiei, însă timpul - care a alterat și amintirea lor - le-a fărâmat). Uriașii pomeniți de vechii Greci au rămas captivi în întunericul Nordului Pământului, fiind aceiași cu Uriașii menționați în defileele Caucazului de strămoșii Perșilor sau de cei din Nordul Indiei; Uriașii s-au născut în Munți Nordici și la un moment dat s-au deplasat spre Sud, rămânând venerația multora deopotrivă pentru Munteni și pentru Nordici. Diviziunea dintre Nordici și Sudici a fost un fapt adevărat, notat de Platon în ‘Dialogul Critias’ că exista deja cu 9 milenii înaintea sa, </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">începând cu națiunile de dincolo de Coloanele lui Hercule</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tacit a scris despre existența Coloanelor lui Hercule în Nordul Vechii Lumi, în timpuri demult trecute fiind o individualizare evidentă în EurAsia, redată și de cumulul tradițiilor. Pe de o parte, combatem plasarea Atlantidei în Canare sau America iar pe de altă parte, principalele națiuni ale Asiei au serioase legături Caucaziene, strămoșii Perșilor și celor din N Indiei fiind Atlanți Nordici; Hercule - care a mers în Grădinile Hesperidelor - era Caucazian, Phaeton a căzut în Eridan, lumea zeilor / Lumea Cealaltă era în Nord, etc. Plutarh a scris că Nordicii - unde soarele luminează o oră pe zi - întâi îl slăveau pe Hercule, apoi pe Cron; așa ceva se potrivește Laponiei: nici că se putea o descriere mai adecvată a Arcticii. Plutarh n-avea în fața ochilor hărți ale teritoriilor Nordice; el relata ceea ce s-a păstrat din trecutul îndepărtat, despre Nordul EurAsiei. În graiul celor din Nordul Finlandei / Suomi, Nils Idman a găsit asemănări deosebite cu cuvinte vechi Grecești iar Suedezul Olaus Rudbeck a găsit legături între cele folosite de Saami și Evrei. Plutarh a scris despre Cron / Zeul Timpului că a devenit prizonierul fiului său Zeus / Zeul Vremii, în mijlocul unei mări înghețate, numită Saturnal. Ipoteza climatică este de remarcat: echilibrul temperaturii atmosferei Pământului n-a fost mereu constant; glaciațiunea a cauzat mișcări puternice ale vânturilor, formând 2 zone distincte, Nordul rece și Sudul cald, de la strămoși rămânând amintirea Erei de Aur dar și a durului său sfârșit”. Către finalul ultimei glaciaţiuni, activitatea mărită a soarelui şi vânturile puternice apărute din cauza mişcărilor violente ale aerului - produse din acea cauză solară, ce a dus şi la mutaţia genetică masculină Gherga - au impresionat semnificativ oamenii acelor vremuri paleolitice, cele mai importante manifestări de asemenea gen înregistrându-se în Nordul Vechii Lumi (începând cu fostul Rai, din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic, populat de Uriaşii stră-Români, strămoşi ai actualilor Români); Gurges - “roata furtunii” - a fost o denumire relevantă dată grozavelor tornade de către Gherghii care populau arealul, după Era de Argint în fruntea Panteonului apărând ca divinitate supremă fratele mai mic al lui Anax = Poseidon, anume cerescul Zeus Gargaros / “Zeul Zeilor” patronând fulgerele, foarte cunoscut peste tot în Pont, mai ales în cele 2 Peninsule din S: Anatolică şi Balcanică.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie5dqHNYMoJQNohKCAicuob7zIzKuKloG0Dqurztio79EQCi1dj0gDbwaWoy_hsVrKIhp_EnQ123OHzN_QRNDl2UVwCxIeaHpuYCAYfEc1Vo6MZFR8mWSl9eoKROiVJ7nJ3L6xHuoi2Xo/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="148" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie5dqHNYMoJQNohKCAicuob7zIzKuKloG0Dqurztio79EQCi1dj0gDbwaWoy_hsVrKIhp_EnQ123OHzN_QRNDl2UVwCxIeaHpuYCAYfEc1Vo6MZFR8mWSl9eoKROiVJ7nJ3L6xHuoi2Xo/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Basarabeanul Victor Kernbach în “Enigmele miturilor astrale” a scris: “Trecutul a cunoscut Uriaşi depăşind înălţimea de 2 metri. Această categorie umană - corespunzând limpede tipologiei terestre cunoscute - ar putea fi plasată pe teritoriul Atlantidei. Prin compararea legendelor cu imaginile mai ales din frescele egiptene, se remarcă oameni cu statura înaltă, figura plăcută, cu nas acvilin, frunte largă, ochi profunzi iar aşa ceva seamănă surprinzător de bine cu tipul Cro Magnon. Platon a atribuit o origine celestă primului părinte al poporului atlant, cât şi cunoştinţelor gospodăreşti care i-au fertilizat traiul: Atlantida fusese organizată de Poseidon - zeu sosit din cer - care se cununase cu localnica Clito şi făcuse cu ea 10 fii. Urmaşii - laolaltă cu băştinaşii - au învăţat să lucreze pământul, au pus bazele unei bune industrii extractive şi ale unei arhitecturi de rară soliditate şi frumuseţe. În centrul capitalei Atlante era templul cel mai important, unde slujitorii iniţiaţi se îmbrăcau în timpul ritualului cu haine frumoase azurii închise, culoarea amintind originea cerească; serviciul divin nu părea să fie public, vulgul necunoscând de fapt ce se petrecea în interiorul secret al templului, al cărui zid extern strălucea mereu ca văpaia focului şi ferea de priviri coloana de oricalc din mijloc, pe care se gravaseră legile principale. Ce era - la urma urmei - această stranie Atlantidă?” (Se poate observa că termenul Românesc de “Văpaie” a ajuns în vechea Greacă “Hephaistos” iar Latinește “Vulcan”: Zeul respectiv - însurat cu Afrodita / Zeița frumuseții, cea ivită “din spuma Mării”, care avea principalul centru cultic în Caria = Țara Gherghiților, lângă Sanctuarul Gherga - a fost divinizat ca mare cunoscător al luminii, el personificând focul; acvatica / umeda femeie și focosul bărbat erau împreună ca focul cu apa). Pentru Grecii vechi, Zeul Anax / Poseidon a rămas asociat cu cutremurele şi valurile uriaşe, consumul ritualic de peşte fiind în amintirea sa (strămoşii Elenilor - de exemplu cei din Războiul Troian, ca Ahile, Ulise, ş.a. - nu mâncau niciodată peşte, chiar şi când erau rupţi de foame / de altfel ei neavând nici măcar termen pentru “Mare”, de care la început le era teamă); în urmă cu 10 milenii, sacerdoții Atlanți - slujind în sanctuarul central din capitala Atlantida a Imperiului Atlant - erau înveșmântați în albastru (turcoaz / azuriu) deoarece în întâiul rând erau conectați cerește cu Timpul An = Tatăl și abia în celălalt rând erau conectați acvatic cu Apele Mamei, care reflectau Cerul pe Pământ.</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuM6biVRrp79HDniZJrNddJAuKAcKecBCNUx3tGP8QjMPwNYyeGQ5MHMxVcbOkg1dbxxyuDVLPc6egtwKMORa1uDfsSv-8o948rjRSBjKb3jGgiiMxspkgbNKH8O-Ny3PEDfuFDQ6gszI/s1600/image565.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="362" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuM6biVRrp79HDniZJrNddJAuKAcKecBCNUx3tGP8QjMPwNYyeGQ5MHMxVcbOkg1dbxxyuDVLPc6egtwKMORa1uDfsSv-8o948rjRSBjKb3jGgiiMxspkgbNKH8O-Ny3PEDfuFDQ6gszI/w400-h362/image565.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Temperatura medie pe glob</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT">După Potop, treptat în multe locuri egalitarismul comod al Epocii Pietrei a fost înlocuit de ierarhii. Potopul a fost consemnat de majoritatea mărturiilor umanităţii. Geologii au stabilit că singurul fenomen cu caracter general a fost creşterea nivelului Mărilor şi oceanelor la sfârşitul ultimei perioade glaciare. Istoricul religiilor Mircea Eliade scria în 1968 că “miturile Potopului sunt cele mai numeroase şi cunoscute pretutindeni (deşi extrem de rare în Africa); acest sfârşit al omenirii nu a fost reprezentat ca şi ceva radical, ci mai degrabă ca sfârşitul omenirii, urmat de o nouă omenire. Instituţia regalităţii a descins din Cer, în acelaşi timp cu însemnele sale, tronul şi tiara </span><span lang="RO">(coroana din piele, ornată cu pene scurte). </span><span lang="IT">Deoarece ordinea socială pe Pământ reprezenta un aspect al ordinii cosmice, regalitatea era considerată ca existând de la începutul lumii. După Potop, ea a fost pentru a doua oară coborâtă pe Pământ. Credinţa într-o pre-existenţă celestă a instituţiilor avea o importanţă deosebită pentru ontologia arhaică. Ea a fost atestată pentru prima oară în documentele sumeriene dar rădăcinile sale veneau din preistorie: teoria modelelor celeste a prelungit şi a dezvoltat concepţia arhaică, universal răspândită, după care acţiunile omului nu erau decât repetarea / imitarea actelor revelate de către fiinţele divine. Regalitatea a trebuit adusă din nou din Cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială echivala cu sfârşitul lumii: ‘lumea veche’, populată de o umanitate decăzută, a fost scufundată sub ape şi - la câtva timp după aceea - o ‘lume nouă’ a răsărit din haosul acvatic. Potopul a fost rezultatul ‘păcatelor’ - sau greşelilor rituale - ale oamenilor, a rezultat pur şi simplu din dorinţa unei fiinţe divine de a pune capăt umanităţii. Decizia a fost luată din cauza ‘păcătoşilor’. Motivele principale ale diluviului s-au aflat atât în păcatele oamenilor, cât şi în decriptitudinea lumii. Prin simplul fapt că exista, adică era viu şi producea, Cosmosul s-a degradat treptat şi a sfârşit prin a se stinge; acela a fost motivul pentru care el a trebuit să fie recreat. Altfel exprimat, Potopul a realizat la scară macrocosmică ceea ce, simbolic, se efectua în timpul sărbătoririi Anului Nou: ‘sfârşitul lumii’ şi al unei umanităţi păcătoase, pentru a face posibilă o nouă creaţie”. (Timpul acela uria</span><span lang="RO">ş - în comparaţie cu durata unui an - a fost enunţat de către vechii Indieni ca </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Yuga” / </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Yu-Ga” sau </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">Anul Mare” de către alţi Antici; destrămarea Atlantidei datorită Potopului a dus la încercarea refacerii Raiului mereu de către urmaşii acelor oameni primordiali - se poate observa că</span><span lang="IT"> puterea regalităţii se exercita de la Curte, etimologic fiind apropierea dintre Curte şi Gurghe</span><span lang="RO"> / mai ales că a fost atestată istoric introducerea regalităţii în lume de către îngerii Gregori - transmisia dorinţei întipărindu-se peste generaţii până în prezent. Este de remarcat că tăbăcirea pielii - a </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">argăsi” / </span><span lang="IT">“</span><span lang="RO">argă-si” - consonează cu Gărga</span><span lang="IT">, ca o îndeletnicire practicată de Gherga</span><span lang="RO">). Cronologia Indiană a Marelui An = Yuga a cuprins 4 Ere legate de ciclurile lumii, fiecare Eră având câte o zecime din durată dedicată apariției și amurgului desfășurării sale propriu-zise, astfel:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">1. Krita Yuga (400+4000+400=4800 ani)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">2. Treta Yuga (300+3000+300=3600 ani)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">3. Dwanara Yuga (200+2000+200=2400 ani)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 18pt; text-indent: -18pt;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: Symbol;">·<span style="font-family: "Times New Roman"; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">4. Kali Yuga (100+1000+100=1200 ani)</span></span></p></div>
</div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEior3vjrNn414JJwGNos2ROYqX0qg5LVOQkwKX9HOjYoI9AMfXof3Rv0aJyD2q1QDa0dfy6Hp5RR8mnAXLnhCQayE01qJqTiAPejaGJeC7V-BdrvZo7SFlhBtoeN93sU1N4aGnd2MvUh4M/s1600/image1024.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEior3vjrNn414JJwGNos2ROYqX0qg5LVOQkwKX9HOjYoI9AMfXof3Rv0aJyD2q1QDa0dfy6Hp5RR8mnAXLnhCQayE01qJqTiAPejaGJeC7V-BdrvZo7SFlhBtoeN93sU1N4aGnd2MvUh4M/w400-h400/image1024.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fixând anul celui numit asemănător cu Crișan, anume Krișna în India - 3102 î.C. - între cele 4 Ere Yuga / “Yu-Ga”, literalmente reflectând “Iluminarea Pământului”, apar la cele 2 Ere anterioare că ar egala în Epoca Pietrei paleoliticul și neoliticul (limita dintre ele - anume anul 6702 î.C. - fiind în același secol atât cu debutul calendarului Indian, cât și cu Potopul din Pont) iar după cele 2 Ere ulterioare ca încheindu-se Antichitatea și începând Evul Mediu: probabil atunci au fost făcute calculele respective despre cele 4 Ere Yuga (rămânând ca atare). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe lângă oscilaţiile mari ale nivelului celei ce în prezent e Marea Neagră - de la Lacul Pontic / Sarmat din timpul glaciaţiunii la ceea ce e acum - chestiunea Potopului s-a întâlnit </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">anterior scrierii Bibliei (care a început să fie fixată în scris de Evrei de la sfârşitul mileniului II î.C.): în Mesotopotamia exista Civilizaţia Sumeriană (căreia printre altele i se datorează împărţirea orei în 60 de minute şi a cercului în 360 de grade), aflată în strânse legături cu cea din Bazinul Ghaggar / Valea Indului şi cu cea din Egipt, care în mileniul III î.C. a produs Epopeea lui Ghilgameş - primul text epic din lume / cea mai veche scriere literară a umanităţii,</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> episoade din ea, conform Americanului Stephen Mitchell în 2004, circulând verbal din mileniul VII î.C. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- unde e consemnat că stăpâna înţelepciunii a anunţat dezlănţuirea Potopului la modul că “omule...dărâmă-ţi casa, fă-ţi o navă, lasă bogăţiile, cată să-ţi scapi viaţa, dispreţuieşte bunurile pământeşti, păstrează-ţi vie suflarea vieţii şi încarcă în navă orice sămânţă de viaţă”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; de exemplu, în Epopeea lui Ghilga-meş a rămas consemnat că înainte ca oamenii şi pământurile să dispară sub ape, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“digurile ce apărau uscatul” au fost “sparte” de năvala apelor, drept urmare ţărmurile fiind măturate de şuvoaie.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzGk6AvlfaLAttxNO5tJOyhg6f1vZKJ50s-d1u4BcKOk4MfuNnJ7k2tQEsLWNON_Dz0OBQ2Fr_2ZaIAZHPbM2bAHloy7hafHAFZabL2COXzGlb7C0z9EYx8JdOAHEeGFl7B-UlFYofnqA/s1600/image567.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzGk6AvlfaLAttxNO5tJOyhg6f1vZKJ50s-d1u4BcKOk4MfuNnJ7k2tQEsLWNON_Dz0OBQ2Fr_2ZaIAZHPbM2bAHloy7hafHAFZabL2COXzGlb7C0z9EYx8JdOAHEeGFl7B-UlFYofnqA/w216-h400/image567.png" width="216" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Oan / Oannes</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat că în Babilonia - care la început era numită Kardu-niyăş - echivalentul lui Oceanos era </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oan-nes” / Oannes (conform istoricului Diodor Sicul 2:28, Ghargheii / Chaldeii au fost primii locuitori ai Babiloniei); cercetătorul Basarabean Victor Kernbach </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">1923-1995 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Miturile esenţiale” a scris că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“în Babilon, pământul era imaginat ca un capac plutind pe Oceanul mondial ce înconjura ca un fluviu circular lumea locuită şi de aceea vasele de cult, cu capace, se numeau </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">oceane’. Sacerdotul Bel-Usur / Berosos din Babilon a relatat un mit ce nu e asemănător cu nici unul; Oannes - în babiloniană U-Anna - era o făptură care ar fi apărut înainte de Potop, după cum a scris episcopul Eusebiu din Cezareea în ‘Pregătirea întru evanghelie’, care l-a citat: ‘Berosos aminteşte de nişte scrieri păstrate la Babilon despre un şir de 15 milenii, ce povesteau istoria cerului şi a mării, naşterea omenirii, precum şi istoria celor care au avut puterea de suverani. În timpul celui dintâi an, Oannes s-a ivit venind din Golful Persic. Trupul îi semăna cu al unui peşte: avea picioare omeneşti, însă trupul său se sfârşea cu o coadă de peşte. Graiul îi era articulat. Făptura aceea stătea de vorbă - în răstimpul zilei - cu oamenii şi nu mânca deloc: i-a învăţat ştiinţele şi artele, le-a arătat cum să-şi zidească locuinţe, să întemeieze temple, să se folosească de legi, le arătă cum să deosebească grânele pământului; pe scurt, le-a băgat în minte tot ceea ce era în stare să-i umanizeze. Învăţătura sa era într-atât de universală, încât nu a mai cunoscut vreo îmbunătăţire însemnată. La asfinţitul soarelui, făptura aceea se cufunda în mare, petrecându-şi noaptea în adâncuri: era o făptură amfibie’.” Mesajul mitului este foarte important pentru Gherga şi anume faptul că pescarul Oannes / U-Anna, fiul lui Anu / Zeul Cerului, al cărui mediu favorit era cel acvatic - de aceea fiind ştiut şi ca “Adapa” / “Uan” - pre-diluvian (din mileniul XV î.C., calcul rezultat deoarece în Babilon se folosea calendarul lunar al timpului) a adus înţelepciunea dinspre răsărit, exact din arealul pe atunci populat de strămoşii genetici Gherga (în S Asiei, grupul genetic “N” al lui Gherga şi-a făcut apariţia în mileniul XIX î.C. prin desprinderea din grupa genetică umană “NO” din cauza mutaţiei genetice 231, datorată - cel mai probabil - unei erupţii solare); se poate observa că bărbații genetic “NO” s-au împărțit în cei de tipul “N” - răspândiți în N extrem al supercontinentului EurAsiei, între Oceanele Pacific și Atlantic - și cei de tipul “O”, existenți masiv în Orientul îndepărtat / extremul răsăritean Asiatic (de gen - la modul general - ca “N” = nomazi și “O” = sedentari). După Potop - când în Nordul acelei zone “de baştină” deja a fost mutaţia genetică </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">LLY22G”, echivalată (fiind palindromă) nomenclatural cu mutația genetică 232, care a dus la formarea tipului Gherga actual - Gherga a reîntărit acel areal Sudic prin instaurarea acolo a primei Civilizaţii post-diluviene independente din lume, întinsă din Bazinul Ghargar al NV Indiei până la Golful Persic: mai mult, Sanchoniathon / primul istoric Fenician - la sfârşitul mileniului II î.C. - l-a notat pe “Oann-es” / “Oan” ca “Dercetus” / reproducând astfel în sonorizarea limbii sale pe Gherghetus.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicefRJARWetKRmLOzcJt-M3UG2LbNf0w7IcATnQYZxDT9aqI6Co3JyzzzzoP3tAjrDSUWYrA0PIQJaActulXZPEl-9Sf9e0b16096JDLmUdQEKnsQG-XTAeQiVdziGxKAfZuYeopvjzok/s1600/image569.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicefRJARWetKRmLOzcJt-M3UG2LbNf0w7IcATnQYZxDT9aqI6Co3JyzzzzoP3tAjrDSUWYrA0PIQJaActulXZPEl-9Sf9e0b16096JDLmUdQEKnsQG-XTAeQiVdziGxKAfZuYeopvjzok/w400-h282/image569.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sirena Derketo <br />(ilustraţie din 1652)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca derivate Gherghe, verbele Indo-Europene </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“dergh”</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> pentru “a înţelege” şi “derk” pentru “ a vedea” s-au regăsit în divina Derketo / Derceto din Orientul Apropiat (nume dar şi funcţii echivalente cu Keto / Ceto a vechilor Greci - fiica Zeului Apelor Pontus Gargarus - eponima cetaceelor, mama Gorgonelor şi Graielor). Patroana lunară a umidităţii şi a pescuitului, Ghergheto / Derketo era cunoscută din N Siriei până în Canaan şi ca Atar-Gatis, venerată inclusiv de Fenicieni (care nu îndrăzneau să plece pe Mare fără să i se roage pentru binecuvântare iar pentru dreptul la pescuit îi plăteau gras preoţii). În secolul II, scriitorul Lucian din Samosata 37,34 lat. N, 38,28 long. E / Turcia - de pe malul drept / Vestic al Fluviului Eufrat - în lucrarea “Despre Zeii Siriei” a comparat-o pe Derketo cu Marea Mamă Kibela şi i-a descris cultul ca având caracter falic, cu multe penisuri uriaşe în forme de Obeliscuri în faţa Templului ei din Hierapolis 36, 32 lat. N, 37,57 long. E / Siria (în N Mesopotamiei), care anual erau decorate prin căţărare ceremonială; între zidurile Templului - unde personalul era format din 300 de adulți, cu mulţi minori ca ajutoare - se practicau orgii şi automutilări. Acoperişul Templului era placat cu aur - la fel şi porţile sale - iar în interior statuile Zeiţei erau din aur, ornamentate cu pietre preţioase; Templul avea un bazin cu peşti sacri (despre care apoi autorul Roman Claudiu Aelian a scris că făceau minuni iar istoricul Procopius din Cezareea Palestinei a notat şi că aşezarea găzduind Templul - Hierapolis însemnând “oraşul sacru” - era cea mai grozavă localitate din acea parte a lumii la timpul său). Alte centre importante de devoţiune ale ei erau în Ascalon, portul la Mediterana al străvechii aşezări Canaanite Beth Gherga (localitate distrusă integral în secolul XX de Statul Israel), la Palmyra în Siria (distrusă în secolul XXI de teroristul Stat Islamic), la Urhâi / Edessa în Turcia, etc.: şi în portul Efes / din V Anatoliei, Zeiţa Lunii Arte-mis - patroana vietăţilor Pământului - avea caracterele ei; la Ugarit - port pe coasta Siriană - Derketo / Atar-Gatis era aceeaşi cu Zeiţa Anat, adică Marea Mamă / “Doamna Mării” (sufixul “Gatis” a dat Grecul “gatos” pentru “peşte”, termenul fiind înrudit cu Grecul “ketos” pentru “cetacee”, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopedia Evreiască” din 1906 consemnându-l ca derivat din Aramaicul pentru “poartă”, cu înţelesul de “vulvă” sau “gaură” la Hesychius). În Antichitate, Palmyra se afla în mijlocul Coele-Syria / Sudul Siriei (care avea la miazănoapte Siria cuprinzând inclusiv cetatea Garga-miș / Carchemiș pe Eufrat, la răsărit Mesopotamia - vadul la Eufrat fiind Phaliga / Circesium - la miazăzi Decapolis iar la amurg Valea Beqaa, biblicii Gherghesei din Galileea fiind Syrieni = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii Soarelui”, anteriori față de Palestinieni):</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjimC4wN5On6vkS2KzaLU29uLqG7mM-g3xmcamJ9FTlI4l4nHIqv7OCydUQfQMapxFBwY2fJlzophz3KV1F3NeikwhO7abK4p3vUTIn_9DBijjzoffwBm7EcpNu6VNRhE_3t1brTghTzcw5/s1600/image608.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="633" data-original-width="800" height="316" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjimC4wN5On6vkS2KzaLU29uLqG7mM-g3xmcamJ9FTlI4l4nHIqv7OCydUQfQMapxFBwY2fJlzophz3KV1F3NeikwhO7abK4p3vUTIn_9DBijjzoffwBm7EcpNu6VNRhE_3t1brTghTzcw5/w400-h316/image608.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Sudul Syriei se numea “Coele”</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deoarece Ghergheto / Derketo era Zeiţa Dragostei - cu peştele asociat ca simbolul fertilităţii şi al vieţii apelor - academicianul Rus Mikhail Rostovtzeff 1870-1952 a numit-o “amanta Syriei”; Carianii, după cum a notat Anticul Pausania, au preluat-o ca Afrodita / Zeiţa Frumuseţii - ca “Aphro-ditas” / “Apiru-dita”, literalmente însemnând “Focoasa zeiță”, la Romani fiind Venus - şi la răsărit de Sanctuarul Gherga i-au dedicat principalul centru de cult, în oraşul Afrodisia / străjuit de Fortul Gordiu, cu Gardieni Gherghiţi (în apropiere fiind graniţa cu Frigia, unde au domnit dinaştii Gordias, până la ocuparea de către Perşii care au fost înfrânţi de Makedonii împăratului Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”: Aphriki / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">A-Phriki” = Frigienii / A-Frigienii - focoși apropiați cu denumirea de verbul “a frige” - au populat regiunea Anatoliană dintre Sudicii Philistini / Palestineni, respectiv Sudicii Phoenici / Fenicieni şi Nordicii Finici, onomastic putându-se observa aproprierile dintre Afrike și Africa, respectiv dintre Fenicieni și Finici): e de știut și despre existența Gotrei Jate Afridi la Afgani. În ediția re-editată în 1988 de profesorul John Boardman de la Universitatea Oxford / Anglia a </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Istoriei Antice” publicată în 1926 de Universitatea Cambridge, apare “coincidența denumirii Aparytae notată de Herodot 3:91 cu tribul Afridi din apusul Peshawar, care e imaginată de alăturata denumire Dadicae, a Muntenilor Daradas - Gilgit / Ghilghiți - a căror distribuție în vechime era mai extinsă decât acum”: în timp, au fost 3 mari locații ale acelorași oameni migrați din răsărit spre apus, anume Afganii Afridi din Asia Centrală, Anatolienii Afriki - mai ales în Frigia - adică în Asia “Mică” / Estul Mediteran și aceia de la care apoi întreg continentul din S Mediteran și-a primit numele de Africa; ceea ce a fost mai interesant a rămas asocierea cu ei a Ghilghiților în Asia Centrală, a Gherghiților în Anatolia și respectiv a Gherghilor în Africa (iar așa ceva chiar contează - foarte specific - în studiul “Originea Gherga”). Despre populația Derdae din Asia Centrală au consemnat și Antici ca Strabon, Pliniu “cel Bătrân”, Ptolemeu, ș.a.; în secolul XIX, Dr. Gottlieb Leitner a scris despre “Dardi-stan” ca fiind zona grupând E Afgan, N Paki-stan și Cașmir iar cercetătorul Henry Bellew - care a arătat în cartea sa “Rasele Afgane” că “Afrida la Iranieni însemna ‘ființă creată’, astfel urmașii primind numele Afridi, știuți și drept Khyba-ris” - a scris că “Dardi-stan conținea Balti-stan = Ghilghit în Valea Indului superior” (arheologul Britanic Alexander Cunningham a egalat “Balti” / “Gilgit” cu “Micul Tibet”): Ghilghiții formează și acum o Gotră Jată - între Jații Asiei și Geții Europei ar fi încă o coincidență, deloc întâmplătoare - fiind de știut că la hinduși “Jati” înseamnă “Naștere” (iar în Antichitate, Asia “Mică” = Anatolia însemna că era “A Nașterii”).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTxzVTh4Gns0jX5grvLNYB48SdH_-5EiaBahYFoaKtbU8Jyg_P1g1GEASejDlLXzwe6_iS6eqYiDhjK9Wi-0QuKk4edLEBEGXkjFoB3ttwcwGcJ_28QsJmLtiluxEgP2DLht_DDNrXyLd1/s1600/image1275.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="273" data-original-width="261" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTxzVTh4Gns0jX5grvLNYB48SdH_-5EiaBahYFoaKtbU8Jyg_P1g1GEASejDlLXzwe6_iS6eqYiDhjK9Wi-0QuKk4edLEBEGXkjFoB3ttwcwGcJ_28QsJmLtiluxEgP2DLht_DDNrXyLd1/w382-h400/image1275.png" width="382" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinele cumulate ale apelor Caucazului</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Juno, fiica Zeiţei Derketo - ştiută corespunzător Aramaicului </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Talmud” şi ca Targatah - a fost prinţesa numită Sumerian Semiramis / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">SemiRa-mis”, cununată întâi cu generalul Onnes iar apoi cu şeful aceluia, cu prinţul Ninus (eponimul oraşului Ninua / Ninive din N Mesopotamiei, de pe malul drept / Vestic al Tigrului, opus oraşului Mosul de pe partea cealaltă a Fluviului); vechii Armeni o ştiau ca fondatoarea oraşului Argeş - Ban / Van - căruia inițial îi ziceau popular chiar aşa, Argeş </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(istoricul Roman Ammianus Marcellinus a scris că ea a fost prima din lume care a castrat un tânăr iar Syriacul Lucian din Samosata a afirmat că pentru cinstirea mamei sale Derketo a întemeiat magnificul Templu din oraşul sacru Hierapolis: numele de Van unde era cinstită cea care apoi a fost numită Venus - după cum au studiat Marina Kurkchiyan, Edmund Herzig, ş.a. - a provenit de la Ghergheii / Chaldeii “Biaina”, de sorginte Ariană / Huriană, vechii Greci ştiind-o pe “Bia” / “Via” ca fiica Titanului Pallas, foarte plină de viaţă dar şi plină de violenţă).</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Principalele Lacuri pentru Armeni au fost Van și Sevan, adică - prin betacismul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">B”/</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">V” - Ban și Sf. Ban (e de remarcat că la Traci </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a băni” = </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a trăi”, ceea ce ar conferi înțelesurile respectivelor Lacuri Caucaziene de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viață” și </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfânta Viață”). Lacului Ban / Van (adică </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Viață”) i se zicea Argeș; malurile sale erau populate de Gargari (bărbați foarte iubiți de către Amazoane, care îi preferau ca partenerii lor favoriți, redați astfel de străvechile legende, până în Antichitate). Lacului Se-Ban / Se-Van (adică </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sf. Viață”) i se zicea Gegham; malurile sale, din provincia Geghar-kunik a Armeniei (la granița cu Azerbaidjan), erau populate de Ghergari: acolo era marginea apuseană a Țării Ghergarilor = Regatul Albaniei Caucaziene. Arealul hidrografic Ban-SeBan (al Lacurilor Van-SeVan) din zona Caucaziană, cu populația majoritar alcătuită de Armeni și arealul hidrografic al regiunii Vanat / Banat din zona Carpatică, cu populația majoritar alcătuită de Români, au avut legături vechi, facilitate de Amazoane și de partenerii Gherghi (știuți ca Gargari / Ghergari în E și respectiv Ghergani / Gherga în V): ambele medii de viață erau foarte favorabile traiului și s-au evidențiat ca atare în Lumea Veche; azi dulcele Lac Sevan (cel mai mare din Caucaz, se află la 1925 metri altitudine - în urmă cu un secol era cu 20 metri mai sus dar a scăzut din cauza exploatărilor - acum are 1256 kmp) e în provincia Armeană Geghar-Kunik iar săratul Lac Van / Argeș (cel mai mare din Turcia) e în provincia Turcă Van, la graniță cu Iran. O altă apropiere - îmbinând tot aspectele de gen hidrografic-onomastic dintre spațiul Caucazic și spațiul Carpatic - se poate observa între Bazinul având Lacul SeVan / Gegham cu afluenții săi din Munții Caucaz, respectiv Lacul Van / Argeș cu afluenții săi din Munții Caucaz și Bazinul având Râul Argeș cu afluenții săi din Munții Carpați: acele Bazine au fost populate de Gherghi, așa după cum au fost atestări explicite Antice în Caucaz și Medievale în Carpați (documentate și în această lucrare, despre </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga”). Conform istoricului Diodor Sicul - de la sfârşitul mileniului I î.C. - împărăţia lui Ninus avea amploarea așa cum se vede:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOcj3SPts3MjIzdE6-A0siUzr_h7wz39SlHbllaYxuweW-hiV7FvE-2AexuBk7rQa-6qCYMPzHQOMPai_LptiLUz-atzZgq6LmdEhzPmlTy3cRS-VzAITDDCgJr700Bd8YdFjYnfdQwwo/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOcj3SPts3MjIzdE6-A0siUzr_h7wz39SlHbllaYxuweW-hiV7FvE-2AexuBk7rQa-6qCYMPzHQOMPai_LptiLUz-atzZgq6LmdEhzPmlTy3cRS-VzAITDDCgJr700Bd8YdFjYnfdQwwo/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe baza Kerygmei Romanului Chremente / Clement din secolul I, care l-a egalat pe prinţul Ninus cu regele Nimrod, preotul Scoţian Alexander Hislop 1807-1865 a afirmat că </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">SemiRa-mis” / Semiramis a fost de fapt consoarta regelui Sumerian Nimrod - echivalat în Europa cu Hercule - care a ridicat biblicul Turn Babel în marginea Babilonului (văr primar cu Gherghe-seu din Canaan, taţii lor fiind fraţi, conform Vechiului Testament aceia fiind regii Nimrod / “Nim-rod” de la “Neam cu rod” / “Neam rodnic” în fruntea căruia se afla şi Gherghe-seu, adică Sf. Gherghe, cu acelaşi bunic: Ham / Hermes); corespunzător relatării din secolul V î.C. a Carianului Ctesias din Knidos / Anatolia - medicul personal al împăratului Perşilor ArtaXerxes II - Ninus / Nimrod era fiul Marelui Zeu Ba’al / Bel, adică Paal / Pel (numit biblic Cuş) iar cercetători ca Mandell Creighton în 1888 ori Avram Yehoshua în 2011 au relevat că Semiramis / “SemiRa-mis” era de sorginte Babiloniano-Vest Anatoliană / zona din apusul Asiei “Mici” în Vechea Lume fiind puternic populată de Gherghiți. Despre numele acelui Antic savant Ctesias, e de știut că deriva din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Caspic” iar portul Carian din care era se numește Tekir azi; în secolul VI, cronicarul Iordanes din Moesia / Dobrogea = Sciția “Mică” a scris în “Romana” 14 că Avram - strămoșul Arabilor și Evreilor - înainte de ajunge în Canaan (unde a fost găzduit de regele Melchi-sedec al Gherghe-seilor) a trecut prin Chaldeea legendarei Semiramis. În secolul II, istoricul Cephalion - care a scris în Dialect Ionian / Anatolian - a afirmat că Ninus / Nimrod a fost de fapt Gargo-Sfântul = Magul Zoroastru (despre care se ştie că a plecat din Valea Oksos / Ox); astfel, traseul primului Hercule - cel vechi - se poate reconstitui că a fost între Bazinul Oksos populat de Gherghi, via Media / Ghergania şi Anatolia (la Garganele / Dardanele fiind Coloanele lui Hercule, străjuind poarta AtlantIdei), până în Bazinul Okeanos / Dunării, la Gherdap (zona acum populată de Gherga cel mai consistent), în toate acele zone răspândindu-se legendele despre el, în timpurile desigur după ce a plecat: Ghergarul Hercule (Ghergu-res, adică regele Ghergu, devenind Hercules) a organizat împreună cu oamenii săi garnizoanele vămilor Sudice ale Imperiului Borean / Atlant - “Porţile Raiului” - din Caucaz până în Carpaţi, via Capadochia şi Dardanele. Gardianul Garganelelor - primul Hercule / cel vechi - care prin Coloanele lui Hercule străjuia principala poartă acvatică (de navigaţie) a Imperiului Atlant, a fost marele viteaz Ghergar “de la răsărit” coborât de pe înălţimile Asiei Centrale la Strâmtoarea Asiei “Mici” cu Europa, îmbrăcat cu blană de panteră Hyrkană / Ghergană şi dotat cu ghioagă; corespunzător Dr. Mihai Vinereanu în “Dicţionar etimologic al limbii române” / 2009 “ghioagă era un termen legat de proto Indo-Europeanul ‘ghalgh’ / ‘gholgh’ pentru ‘ramură’ / ‘par’ (goţii aveau ‘galga’ pentru ‘par’ / ‘paloş’), românescul ‘ghioagă’ provenind de la forma mai veche ‘Golga’, după care lichida a metatizat dând ‘gloga’, apoi ‘ghioaga’, de origine traco-dacă”. Pentru “buzdugan” - armă dezvoltată din ghioagă - Aromânii au păstrat termenul de “stupugan”, Kurzii îi spun “gurz” iar vechii Iranieni aveau termenul “gorza”; ghioaga - buzduganul / măciuca - a fost arma preferată a lui Hercule dar şi a lui Mitra / “Moşul Raiului” (zeitatea zoroastră). De bază pentru Imperiul Borean / Atlant a fost dulcele Pont - care îi găzduia capitala AtlantIda pe o Insulă a sa - uriaşul Lac devenit Marea Neagră, cu cele 2 Strâmtori semnificative de comunicare: în Nord Gherg / Kerch cu Marea Karga / Azov iar în Sud Gherghel / Kerkel (acum Bosfor) cu Marea Albă / Marmara. Ce puteau avea în comun Muntenii Pamirieni / </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pa-Mirieni” din Munţii Gherghi ai Asiei Centrale şi Civilizaţia Atlantă (a reţelei Fluviale Okean) a Europei Estice se poate observa şi din coborârea acelora - documentată de cercetători - pe Fluviul Oksos, ce se vărsa în Marea Ghergană / Caspică, pescuitul dar şi navigaţia fiind printre atributele lor: pe Valea Oksos, marele Fluviu Ox / Amu-Darya e navigabil şi acum începând tocmai din portul Kerki / fost Karkuh pentru Iranieni, azi Atamurat în Turkmeni-stan; aşa ceva s-a regăsit pe Okean / Dunăre, unde navigaţia fără oprelişti e de la cataractele numite tocmai Gherdap până la Pont / Marea Neagră (Pont - în care curge Dunărea / Okean - primindu-şi de altfel numele de la Pontus Gargarus, similar cum Marea Caspică - unde curgea Oksos - s-a numit Marea Ghergană) dar şi pe dispărutul Ghaggar din N Indiei / uriaş Fluviu cu izvorul în Munţii KaraKoram, în ambele direcţii - adică în Vechea Civilizaţie Europeană şi în Civilizaţia Ghaggar din Asia - reproducându-se Civilizaţia Atlantă, în cârmuirea căreia au fost atestaţi inclusiv acei Gherghi Pamirieni, rudele deopotrivă ale puternicului Herkules / Ghergures şi Marii Mame Ghirghe / Kirke, după cum au fost atestările din neoliticul Banatului / regiunea din N Gherdap. În secolul III - datorită apariţiei creştinismului propagat şi de Ghergheseii din Galileea / N Canaanului - castrarea în cinstea Zeiţei a fost interzisă, sub pedeapsa tăierii suplimentare a mâinii celui care se castra (ceea ce a oprit ritul).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfeGQ35CtQOcp-OtFSDZqKMKz4nVc6UI1Df49_aVVYPpoGNfw9xUbC-zriKDgzt3YwF98KVOHoOb__U4jWmGhGH_dngmyVcuAZR6vJXgOdzoVeGaHfi9xpcGOaW42er9PuukI4XupEbQI/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfeGQ35CtQOcp-OtFSDZqKMKz4nVc6UI1Df49_aVVYPpoGNfw9xUbC-zriKDgzt3YwF98KVOHoOb__U4jWmGhGH_dngmyVcuAZR6vJXgOdzoVeGaHfi9xpcGOaW42er9PuukI4XupEbQI/s400/image002.gif" width="335" /></span></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Enciclopedia </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Britannica” a consemnat că numele civilizatorului U-Anna / Oannes, adică Derketos / Dercetus, a fost găsit şi pe o Tăbliţă din Warka / Uruk, respectiv </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Ὀρχόη</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="IT">/ “Orkoe” în vechea Greacă (oraş Sumerian în care Altarul Zeului An/u era cel mai vechi)</span></span><span lang="IT" style="background: white; color: #252525; font-family: Arial, sans-serif;"> </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">iar mai mult, în mileniul I î.C., preotul Berosos în Babilon a notat că “înaintea Potopului lumea a fost stăpânită de 10 regi”, indicaţi în secolul I î.C. de istoricul Alexandru “Polhystor” - însemnând “Cunoscătorul” - ca Gharghei / Chaldei (preotul Berosos a fost special angajat de Dinastia Seleucidă pentru a consemna istoria Mesopotamiei, aşa după cum preotul Manethon a fost special angajat de Dinastia Ptolemeică pentru a consemna istoria Egiptului: ambele Dinastii Makedone - stăpânind în Mesopotamia şi Egipt - erau ale generalilor împăratului Makedon Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”, care i-au împărţit Imperiul). Savantul Italian Marco Melini a afirmat că “pe tăbliţele arhaice din depozitul de la Uruk / Warka, multe dintre semne sunt identice sau foarte asemănătoare celor de la Tărtăria / România; orice paralelă între inscripţiile din Tărtăria şi scrisul din Mesopotamia trebuie să ţină cont de faptul că dezvoltarea scrisului descoperit în Ardeal a precedat curentele evoluţionare similare din Mesopotamia cu aproape un mileniu”. În 2015, cercetătoarea Română Daciana Matei în “Pelasgia, leagănul civilizaţiei româneşti” a scris: “În tăbliţele sumeriene se relatează despre venirea poporului dintr-o regiune muntoasă, înconjurată de ape. Dar nici una dintre regiunile învecinate Sumerului nu posedă aşa ceva. Singura regiune care corespunde acelei descrieri din apropierea Sumerului este Depresiunea Transilvaniei, fiind descrisă ca o cetate naturală muntoasă înconjurată de ape. De fapt, Tărtăria înseamnă Tartaria, adică teritoriu înconjurat de râuri”. (Este de remarcat că în secolul XVIII - aşadar înaintea descoperirilor secolului XX din comuna Cioara / Săliştea la Tărtăria - academicianul Francez </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Jean Bailly, preocupat de Imperiul Atlant, a scris explicit despre Tărtăria ca locaţia Nordică a Uriaşilor Vechii Lumi).</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> De altfel, în 1976 cercetătorul Azero-American Zecharia Sitchin a scris despre “Sumer - tărâmul zeilor”: “Dacă zeii sumerieni sunt număraţi, lista lor ajunge la câteva sute; dar pe măsură ce sunt clasificaţi, se observă clar că nu sunt doar un amalgam lipsit de orice logică: ei erau conduşi de un panteon de Mari Zei, guvernaţi de o Adunare a Zeilor şi în strânsă relaţie unul cu celălalt (pe dată ce numeroşii nepoţi, nepoate şi alţi urmaşi sunt eliminaţi, reiese un grup destul de restrâns de zei, fiecare cu un anume rol şi cu anumite puteri şi responsabilităţi). Aceia erau - considerau sumerienii - ‘zei din ceruri’. În textele despre vremurile ‘de dinainte de a fi create lucrurile’, nu se pomeneşte niciodată că acei zei ar fi venit vreodată pe Pământ. Dacă privim cu atenţie la acei ‘zei’ care existaseră înainte ca Pământul să fie creat, observăm că ei erau de fapt corpurile cereşti ce alcătuiesc sistemul nostru solar; aşa-numitele mituri sumeriene referitoare la acele fiinţe celeste erau - de fapt - concepţii cosmologice precise şi ştiinţific plauzibile despre cum a luat naştere sistemul nostru solar. Mai erau şi alţi zei, mai puţin importanţi, care erau ‘de pe Pământ’; centrele lor de cult erau - în general - în aşezările provinciale: nu erau decât zeităţi locale. Cel mult, primeau o serie de însărcinări limitate, ca de exemplu ‘zeiţa berii’, care supraveghea prepararea băuturilor. Despre ei nu există nici o legendă; nu aveau arme supranaturale iar ceilalţi zei nu ascultau de ordinele lor. Între acele grupuri era cel al ‘zeilor Cerului şi Pământului’, cei numiţi ‘vechii zei’: erau ‘zeii bătrâni’ din legende şi - conform credinţelor sumeriene - ei veniseră pe Pământ din Cer. Ei nu erau zeităţi locale, ci naţionale, ba chiar internaţionale: unii dintre ei erau pe Pământ încă înainte de apariţia omului; se pare chiar că însăşi existenţa omenirii se datora acelor zei. Erau puternici, capabili de fapte dincolo de puterea de înţelegere a muritorilor; asta, deşi acei zei nu numai că arătau ca oamenii, dar şi mâncau ca oamenii, beau ca oamenii şi - în general - aveau aceleaşi emoţii şi aveau aceleaşi sentimente umane, iubindu-se, urându-se, fiind credincioşi sau infideli. Cu toate că rolurile şi poziţia ierarhică a unora s-a modificat de-a lungul mileniilor, unii dintre ei nu şi-au pierdut niciodată poziţia, iar cultul lor n-a încetat niciodată. Dacă privim cu atenţie acest grup, obţinem imaginea unei dinastii de zei, o familie divină, cu relaţii de rudenie foarte strânse, dar şi foarte divizată. Capul acestei familii era An (sau Anu în textele babiloniene): el era tatăl zeilor, regele lor; teritoriul său era întinderea Cerului iar simbolul său, o stea. În scrisul sumerian, semnul stelei însemna atât An, cât şi Cer, ‘fiinţă divină’ sau ‘zeu’ (inclusiv pentru descendenţii lui An); acele semnificaţii s-au păstrat de-a lungul timpului, de la semnele cuneiforme sumeriene la cele stilizate babiloniene. Din cele mai vechi timpuri până când scrisul cuneiform a început să fie uitat - din mileniul IV î.C., până aproape de era noastră - acel simbol al steluţei era pus înaintea numelui unui zeu, indicând că numele scris acolo nu era al unui muritor, ci era de origine divină. Reşedinţa lui An/u şi tronul său se aflau în ceruri: acolo mergeau ceilalţi zei pentru a primi indicaţii sau favoruri, unde se strângea Adunarea Zeilor, pentru a rezolva disputele dintre ei sau pentru a lua decizii importante; numeroase texte descriu palatul lui An/u (ale cărui porţi erau păzite de zeul arborelui vieţii şi de zeul pomului cunoaşterii), tronul său, felul în care ceilalţi zei se apropiau de el şi cum stăteau în faţa lui. Textele sumeriene au înregistrat nu numai vizite ale zeilor la reşedinţa lui An/u dar şi vizite ale anumitor muritori, cărora li se permisese să ajungă la el, în general pentru a primi nemurirea; o astfel de legendă se referă la Adapa / ‘model de om’, care era atât de desăvârşit, încât a aranjat să fie adus în faţa lui Anu, primind următoarea povaţă: ‘Adapa, vei merge în faţa lui Anu, Regele / Şi drumul Cerului îl vei lua / Când vei ajunge în Cer / Şi te vei apropia de poarta lui Anu / Îi vei vedea pe Purtătorul de Viaţă / Şi pe Păstrătorul Adevărului / Care la poartă stau’. Adapa ‘la Cer s-a urcat / şi s-a apropiat de poarta lui Anu’ dar când i s-a oferit şansa să devină nemuritor, a refuzat să mănânce ‘pâinea vieţii’, crezând că mâniosul An/u îi oferea mâncare otrăvită; a fost retrimis pe Pământ, făcut preot, rămânând însă muritor. Sugestia din poveştile sumeriene că şi muritorii puteau ajunge la ‘reşedinţa zeilor’ - în Cer - şi-a avut ecou în Vechiul Testament despre ridicările la ceruri ale profeţilor Enoh şi Ilie. Deşi An/u locuia în Cer, există unele povestiri despre coborârea pe Pământ, fie în vremuri de mare criză, fie în vizite ceremoniale; cum el nu locuia permanent pe Pământ, nu era nevoie să i se acorde exclusivitatea asupra unui centru de cult. Locuinţa lui - sau ‘casa cea mare’ - a fost ridicată în oraşul Uruk / biblicul Erec, având cornişa ‘lucind ca arama’, casa ‘încântând privirea, cu o ispită de neînfrânt’, textele indicând scopul pentru care a fost realizată, căci era ‘o casă pentru coborârea din Cer’. Unii specialişti văd în Adapa - modelul de om al lui Enki - pe biblicul Adama / Adam; paralele biblice pot fi şi cele 2 zeităţi gardiene - ale vieţii şi adevărului - Eva însemnând ‘viaţă’, cealaltă femeie (numită Lilu / Lilith de către Evrei) fiind legată de cunoaştere”. Enki = Ea / cu pronunția “aya” l-a avut ca frate pe Enlil = El / cu pronunția “al” (printre pruncii lui El au fost Elohim / “Elo-Him” și Baal / Bel = “Ba-El”): ambii, Ea și El, respectiv “Aya” și “Al” - recunoscuți ca Zeul acvatic al cunoașterii / înțelepciunii și ca Zeul vântului / tornadei - au fost primii născuți ai lui Eno, adică An = Zeul ceresc al timpului; e de ştiut o consemnare interesantă din </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh / Eno” - anume o versiune din Manuscrisele de la Marea Moartă, găsită în Grota Qumrân 4 - despre cel care a sedus-o pe Eva, că a fost îngerul Gadriel, “prunc al Cerului”. În 2011, cercetătorul Josua Mark din New York / SUA a afirmat: “Mitul lui Adapa provine din secolul XIV î.C. - când Kuşanii / Kuşiţii domneau în Babilon - aşa după cum reiese din tăbliţele cuneiforme traduse în 1912 de Robert Rogers; Anu / Zeul Cerului s-a supărat că vântul din S nu mai bătea şi printr-un mesager a aflat că vântul ar fi fost oprit de Adapa - furios că vântul acela i-a răsturnat barca - ceea ce a adus supărarea lui şi l-a făcut muritor. În secolul III î.C., Berosos l-a numit Oannes pe Adapa şi l-a descris ca amfibianul civilizator, el de fapt urmând tradiţia Sumeriană a preoţilor pre-diluvieni ai lui Enki” (Zeul </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">En-Ki” / Enki al apelor dulci, acoperit cu solzi ca un crap și purtând caduceul, care din mileniul II î.C. a început să fie notat cu ideograma numerică sacră “40”, conform lucrării “Enuma Eliş” / “Reorganizarea lumii” din Epoca Bronzului, a cârmuit împreună cu fratele său geamăn </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">En-Lil” / Enlil cele câteva sute de Genii numiţi Sumerian ca Anunaki / Anuna - prinţii “Celeilalte Lumi” - înalţii fii şi nepoţi ai lui Anu / Zeul Cerului şi Ki / Zeiţa Pământului, care s-au încrucişat cu pământenele; de altfel, supărarea faţă de încetarea vântului Sudic - ce la început favoriza climatul Atlant ca foarte prielnic traiului - se datora opririi curenţilor de aer din Emisfera Nordică în timpul topirii gheţurilor ultimei glaciaţiuni, fenomen meteorologic demonstrat ştiinţific: topirea calotei Nordice a încetat prin calmarea activităţii solare, atunci oprindu-se vântul cald Sudic şi s-a instaurat clima actuală, în zona temperată a planetei - în care e şi Marea Neagră - acum iernile fiind potrivit de reci / uneori geroase iar verile potrivit de calde / uneori caniculare). Se poate observa că mai târziu, după cum a studiat și cercetătorul Român Bogdan Lupescu, termenul folosit în ghematria Anatoliană pentru “40” - ideograma străvechiului Zeu Enki al apelor - a fost Cârc / Kîrk; ținând cont că fratele său - Zeul Enlil al tornadelor - era știut ca Gurges / Kalkal (atât în Anatolia, cât și în Mesopotamia), reiese identitatea lor, ca fiii Zeului An / Anu: erau Ghergari (Gurges și Cârc - respectiv Kalkal și Kîrk - împreună cu tatăl lor au constituit Sfânta Treime Sumeriană, cunoscută ca formată din primii 3 Zei, anume An / “Anu”, Enlil / “An-Lil” și Enki / “An-Ki”). Poziţia urmaşilor lui Anu în Sumeria - Kurgal / Ghiengar - a reieşit și printr-un sistem unic: “rangul numeric” al marilor Zei; cea mai mare valoare în sistemul hexagesimal era atribuită lui An / 60, apoi lui Enlil / 50 iar după Enki / 40 erau luna Sin / 30, soarele Şamaş / 20, etc. (în Kurgal / Sumeria, cele câteva sute de Zei Annuna - descendenţii lui An - se ocupau cu treburile “de jos”, Zei mari fiind doar o duzină / primii 12).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqHFdxtxPFRDVZOYWh9FPwhFsEG2C5kquFLjBytduLSTLaob1vtghVDdsV58B8vracPXVfKdugfLb9holX7NCMVR_-shVWFGQVaX6F6NqAYkGNM4nHUsQ4Z1ePHbKY8Rg3g7oU0o10fkA/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="121" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqHFdxtxPFRDVZOYWh9FPwhFsEG2C5kquFLjBytduLSTLaob1vtghVDdsV58B8vracPXVfKdugfLb9holX7NCMVR_-shVWFGQVaX6F6NqAYkGNM4nHUsQ4Z1ePHbKY8Rg3g7oU0o10fkA/w400-h121/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Povestea era ştiută în Mesopotamia aşadar dinaintea relatării sale de către </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">prima carte a lui Moise”, de către preotul Fenician </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sanchoniathon</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> ori de către dialogurile filozofului Elen Platon (verificate în Egipt de contemporanul filozof Kilikian Crantor): pe cele 3 continente (Europa, Asia, Africa, întâlnindu-se în Estul Mediteran) era aceeaşi relatare; pe lângă aceia, în secolul III î.C. preotul Manethon din Egipt a afirmat că Țara “Siriat” - adică însorita Atlantida - s-a scufundat în urma unei mari catastrofe petrecută în timpul lui Thot / Hermes. Este semnificativă instrucţiunea Gherganului Hermes despre cum se începea intonarea “Imnului înnoirii”: seara, cu faţa la vântul de miazăzi (o reminiscenţă pre-diluviană); de exemplu, acel vânt cald Sudic - constant şi puternic - când a topit gheţurile calotei Nordice a dus şi la formarea Lacurilor glaciare / alpine din Carpaţi (aflate în “Căldări” / depresiuni circulare, în corelaţie cu Gărgări, căldarea - vasul cu toartă folosit pentru transportul lichidelor - fiind în aceeaşi semnificaţie acvatică, pentru așa ceva mai fiind şi denumirea de găleată, limba Română rămânând una dintre puţinele de pe glob în care s-au păstrat cuvinte străvechi, consacrate de milenii, încă în uz, resursa pe care o constituie străvechiul vocabular Românesc pentru timpurile îndepărtate fiind chiar de rang mai însemnat decât vechile consemnări Grecești din E Mediteran, Sanscrite din N Indiei, etc). Aerul rece, fiind mai greu, totdeauna e la joasă înălţime - de pildă e staţionar în depresiuni - iar în compensare aerul cald se ridică pe înălţimi, relatările străvechi pomenind vântul cald de la miazăzi (opus celui rece polar de la miazănoapte) din timpul dezgheţării ultimei glaciaţiuni. În preistorie, degajarea constantă de aer polar de către calotă spre S a determinat oamenii să trăiască mai mult pe Munţi, deasupra grohotişurilor, unde bătea vântul cald dinspre miazăzi (asemenea fenomen din timpul ultimei glaciaţiuni - cu stabilirea paleoliticilor deasupra grohotişurilor - a fost studiat în 1976 de arheologul Francez Jean Clottes şi în Pirinei, la strămoşii Vasconilor / Bascilor): aerul rece - fiind mai greu - era pe Văi iar aerul cald - fiind mai uşor - bătea spre înălţimi (inclusiv azi oricine poate observa că în depresiunile Montane temperaturile medii sunt mai reduse decât mai sus, de pildă “polul frigului” din România fiind la curbura Carpaţilor - în Ţinutul Secuilor, cu climatul cel mai “neprietenos” din Țară - în depresiunile căruia mereu se strânge cel mai greu aer, cel rece). Când glaciaţiunea s-a încheiat, aerul cald dinspre miazăzi s-a oprit, căci n-a mai fost cauzat ca să bată, de către aerul rece dinspre N (ce s-a redus la puterea de azi); în schiţele precedente se observă că întotdeauna înaintarea aerului rece / mai dens înlocuieşte aerul cald / mai uşor, determinându-i deplasarea sub formă de vânt cald (iată de ce oamenii au început să adore Munţii - înălţimile pe care erau, inclusiv mai aproape de Cer - Soarele oferind căldură fiind desigur și mai apreciat de către Nordici decât de către Sudici, întărind astfel Cultul Soarelui). De altfel, spre deosebire de Sudicii care preferau să se deplaseze în răcoarea nopţilor - sub patronajul lunii - Nordicii preferau să activeze diurn, în căldura Soarelui. Mărturiile despre vechile vremuri diluviene, diferite în timpi şi în locaţii - Hermes instaurând rugăciunea spre vântul Sudic, Adapa bănuit că a oprit vântul Sudic, Platon anunţând că Atlantida era orientată spre Sud, ferită de vântul Nordic - erau aceleaşi faţă de puternicul şi constantul vânt cald dinspre S, ce era venerat în Nordica Atlantida (în raport cu Cornul Abundenţei / Semiluna Fertilă).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC0a1ldlB3Ym4agVoylxU6quwWrCfDTdngCLeO-gd5UgfJUr77nzrZ5dNVWmbmBC9smzrXwZ1uXWzNdUoGHYYvSGoGHlcHMtSbRVYXBigk-tWft4CAHtmfHM1iAJi6MlU28l9prfRJl5E/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC0a1ldlB3Ym4agVoylxU6quwWrCfDTdngCLeO-gd5UgfJUr77nzrZ5dNVWmbmBC9smzrXwZ1uXWzNdUoGHYYvSGoGHlcHMtSbRVYXBigk-tWft4CAHtmfHM1iAJi6MlU28l9prfRJl5E/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Acum numit în Libia “Ghibli” iar în apusul său “Chergui”, vântul cald din Sudica Sahară - denumit şi “Siroco” / “Scirocco” - bate dinspre Sud înspre Nord peste Marea Mediterană, atingând Balcanii ca “Jugo”: un ciclon tropical în SE Europei, masa sa de aer fierbinte, uscat şi prăfos, la întâlnirea aerului rece din Nord provocând mari furtuni şi ploi masive; opus acestui vânt cald din Sud este puternicul “Gregal”, vântul rece Nordic, provenind din Balcani. În prezent, circulaţia şi respectiv schimbul atmosferic dintre N şi S (dintre frontul rece de la miazănoapte şi frontul cald de la miazăzi) nu mai e la intensitatea masivă din urmă cu 10 milenii, când uriaşa platoşă a calotei polare provoca - similar cu un imens frigider - puternicul vânt fierbinte / tropical, rămas mitic în amintiri; străvechile nume ale ambelor vânturi însă s-au conservat - sub formele de Gregal / Gregale şi respectiv Ghibla / Chergui - deoarece au fost de la Gherganii aflaţi sub influenţele lor, inclusiv la sfârşitul ultimei glaciaţiuni. Privind tandemurile vânturilor reci şi calde, e de ştiut că în vechime inclusiv perechea contrariilor cald-rece se găsea într-un tandem lingvistic: rădăcina proto Indo-Europeană era aceeaşi “kel”, atât pentru “cald”, cât şi pentru “rece”; lingvistul Julius Pokorny a arătat că proto Indo-European noţiunile atât de cald, cât şi cea de a răci, aveau sensul subsidiar de “a arde” şi astfel în diferite limbi Indo-Europene termenii de “cald” şi de “rece” - unul sau amândouă - aveau asemenea sens (sinonim “frig” şi “frige” - cuvinte atestate ca Trace - s-au contaminat reciproc ori azi în limbile Indo-Europene se pot observa de pildă că Românescul “cald” are opusul Englez “cold” = “rece”, etc). În 2019, Dr. Bruno Glaser de la Universitatea Halle-Wittenberg din Germania a demonstrat științific că în vremea glaciațiunii oamenii nu trăiau în Văi, ci pe culmile Munților (iar nu pe perioade sezoniere, ci îndelungate, dovezile existând arheologic): “la mari înălțimi, cu toate că oxigenul e mai puțin, oamenii timpurii se bucurau de precipitații mai abundente iar viețuitoarele se adunau mai numeroase, atrase de condițiile de acolo, ceea ce sus nu consuma energiile oamenilor pentru a le vâna așa ca jos, deci beneficiau și de mai multă carne; fenomenul a fost dovedit inclusiv în Munții Bale ai Etiopiei, chiar de 2 ori, în urmă cu 45 de milenii și în urmă cu 10 milenii”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihgHAreAxiFBd3LTQOAWMvq4nXp2gxtMIYZzvrsqObbs7wT2aXjIMfHKt1V3estB6IHdes-YyI4WpGTfbsX7blJPgao80cYCd8AshNLtuz0z4Hg_L0mlsYMtARbOct6oBT4GLMps27arE/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihgHAreAxiFBd3LTQOAWMvq4nXp2gxtMIYZzvrsqObbs7wT2aXjIMfHKt1V3estB6IHdes-YyI4WpGTfbsX7blJPgao80cYCd8AshNLtuz0z4Hg_L0mlsYMtARbOct6oBT4GLMps27arE/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">O</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> dovadă în plus despre vremurile străvechi a fost fixarea pe </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tăbliţele Sumeriene” din mileniul III î.C. a Epopeii lui Ghilga-meş - a “moşului Ghirga”, adică a lui Gherga din bătrâni / din vechime - întâiul text epic din lume / prima scriere literară a umanităţii (genurile literare sunt 3 - epic, liric şi dramatic - iar începutul literaturii în lume a fost cu genul epic). </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Antichitate, eroul Ghirga de exemplu în </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea Uriaşilor” - unul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă - a fost indicat ca pre-diluvian şi notat de profesorul Claudiu Aelian 175-235 ca </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Γίλγαμος</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> = </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gîlga-moş / “Moş Gîlga”; academicianul Alexandru Dima 1905-1979 (care a tradus în Română Epopeea lui Ghilgameş) a scris: “Mai veche decât </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iliada</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Odiseea</span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, mai veche decât Biblia, epopeea care cântă vitejiile şi suferinţele lui Ghilgameş avea să-şi ia locul de cinste - rânduită în 12 Tăbliţe numerotate cu grijă - în faimoasa bibliotecă a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive. Ea constituia pentru Asia Occidentală ceea ce aveau să fie poemele homerice pentru Grecia mileniului I î.C.: glorificarea unui erou, chintesenţă a bravurii poporului său. Poemul nu-şi datoreşte însă valorea universală datorită vechimii, ci mai cu seamă deosebitelor sale merite care privesc deopotrivă calitatea şi caracterul operei. Amestec de întâmplări minunate, de multe ori dramatice, cu profunde învăţături morale, ne înfăţişează pe cel dintâi erou tragic al tuturor timpurilor. Este, desigur, aceasta una din explicaţiile faptului că o poveste ale cărei izvoare se pierd în negura mileniului III î.C. are atât farmec şi atâta prospeţime, încât să poată fi citită - cu susţinut interes - până în zilele noastre, adică aproape 5 milenii după crearea ei. Ghilgameş a trăit efectiv. Opera babiloniană s-a infiripat din vechi poeme şi balade sumeriene. Lucrarea ni-l prezintă pe Ghilgameş ca rege. Deşi încă legat de obştea din care a purces şi ale cărei sfaturi, prin Adunarea Bătrânilor, le mai primeşte - ceea ce indică stadiul patriarhal al orânduirii timpului - Ghilgameş s-a diferenţiat prin forţă, vitejie şi înţelepciune (aşa cum ni se spune în epopee) şi a ajuns să se impună semenilor săi: el i-a silit să construiască zidurile capitalei sale - dezgropate sub oraşul Warka - căci ‘zeii i-au hărăzit să domnească asupra popoarelor’. Ghilgameş l-a doborât pe monstruosul stăpân al Pădurii Cedrilor - localizat de savanţi ca stăpân în Liban şi Capadochia - fiind o îndepărtată înrudire tipologică a lui cu Hercule. Mitul omorârii balaurului - cântat de creştini în legenda Sf. Gheorghe - prin tăbliţele dezgropate în Mesopotamia e dovedit ca avându-l strămoş pe însuşi Ghilgameş”. (Ninive / Irak, pe malul Fluviului Tigru - locul unde era păstrată Epopeea vechiului Ghirga de către biblioteca acelui rege al Asiriei, în timpul căruia oraşul era cel mai mare din lume - îşi avea numele Ninive de la “nuna”, însemnând “prinţ” = “prunc” Sfânt, în Aramaică preluat pentru “peşte” şi scris în formă de semilună).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBYidSVTaJrbApw_gGd-Vxp_yNBWIFe0L_D6rg1ukKoqu3WGtPdO5Xf71Jkbu1ih2jH0bMb3GZXhvK851phYAZ_6QLu3XwOp-QOyOTLJ0QfMWMvaV3tRXL4iD9kA69XGj5g-3-z0cHsIs/s1600/image591.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBYidSVTaJrbApw_gGd-Vxp_yNBWIFe0L_D6rg1ukKoqu3WGtPdO5Xf71Jkbu1ih2jH0bMb3GZXhvK851phYAZ_6QLu3XwOp-QOyOTLJ0QfMWMvaV3tRXL4iD9kA69XGj5g-3-z0cHsIs/w400-h196/image591.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Între peşte şi vulvă s-au observat asemănări deopotrivă de formă - ca în schiţa anterioară - şi de iz / miros; de altfel, simbolul creştinilor a fost peştele înaintea folosirii crucii: Iisus vorbea Aramaica iar numele Maria al Mamei Sale era mistic legat de Mare / marin - apa cea mai mare, având cei mai mulţi peşti - inclusiv Lacul Galileea, pe malurile căruia s-a manifestat public cel mai mult, ajungând să fie numit şi ca “Marea Galileeii” / la N de “Marea Moartă” (ce n-avea însă pește). Înainte de Iisus, la Marea Egee, în portul Efes al Ionianilor (unde primul cârmuitor a fost regele Gargo = “Gargo-ris” / Gargoris), Zeiţa Artemida - cu talie de peşte, al cărei Templu de acolo a fost una din minunile Vechii Lumi - era reprezentată acoperindu-şi vulva cu un peşte: amuleta din peşte suprapusă organului genital feminin a fost un motiv foarte popular, peştele sacru fiind “peştişorul de aur”. Peștele - fie de apă dulce, fie de apă sărată, fie cu carne albă, fie cu carne roșie, fie din ape calde, fie din ape reci - a fost mereu apreciat pentru însușirea sa prolifică, fiind evident legat de străvechile ritualuri ale fertilității: nu întâmplător, în folclor a rămas “peştişorul de aur” - îndeplinind dorinţe - având o posibilă legătură chiar cu blonda vulvă Ghergană, deosebită de neagra vulvă Amazoană. Există de asemenea conexiunea dintre peşte şi peşteră / peşte-Ră: similar după cum peştele a fost pus în legătură cu vulva, aşa şi peştera era văzută ca vulva pământului, sufixul “-Ra” de la “peşte-Ra” făcând deosebirea, cu indicarea sa pe măsura puternicului Ra (mai mari decât găurile în pământ ale Troglodiţilor ori decât grotele, întunecoasele şi umezile peşteri / “peşte-ri” erau partenerele - constituiau contrapartida - luminosului Ra ceresc): udele peşteri erau simbolic considerate în Pământul Ga ca “peştii lui Ra”. În imaginea următoare se poate observa un peşte iar prin rotire în sens orar, o fată:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiByht8pCbyoxkHnCjn1kQOO9c1D6nDUYHoWM4l0paeqPdvnTMdj2hRjIOAsMEKylwdLh8t_m-BezWJeJtrrBuExIEwDjWPwgIwDassGcYB-upT4S0DLiCeOsS21LM_9YNPXKnXXfvsL5g/s1600/image593.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="340" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiByht8pCbyoxkHnCjn1kQOO9c1D6nDUYHoWM4l0paeqPdvnTMdj2hRjIOAsMEKylwdLh8t_m-BezWJeJtrrBuExIEwDjWPwgIwDassGcYB-upT4S0DLiCeOsS21LM_9YNPXKnXXfvsL5g/w400-h340/image593.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Collectarium canonum” din 1012, episcopul German Buchard din Worms 49,37 lat. N, 8,21 long. E (de pe Rinul superior) scria despre vrăjile Medievale de dragoste că - pentru a mări atracţia partenerilor - unele femei “iau câte un peşte viu şi-l vâră în sex, îl ţin acolo până ce moare iar apoi îl gătesc şi-l dau bărbatului să-l mănânce, pentru ca ardoarea aceluia pentru ele să sporească”. De fapt, deseori peştele a fost şi un simbol cultural falic, Hope Werness în “Enciclopedia simbolismului animalier în artă” din 2003 argumentând că sculpturile mileniului VII î.C. de peşti găsite la Gherdap - Defileul Dunării - indicau credinţa (de atunci şi de acolo) că oamenii erau “Pruncii Fluviului”. Privind prima epopee din lume, începută între Fluviile Ghiengar / Kurgal, adică între marile ape ale Mesopotamiei / Sumeriei, în Tăbliţa 5 a “Epopeii lui Ghilgameş” apare că vechiul = “moşul” rege Ghilga / Ghirga şi prietenul său Enkidu au tăiat cedrii dintre însoritul Masiv Chermon / Hermon - cel mai înalt al Înălţimilor Golan - şi Poarta Zeului / Terasa din Baalbek, amicul Enkidu descoperind “locuinţa tainică a zeilor Anunaki” iar în Tăbliţele 9-11 ale Epopeii e descris voiajul vechiului erou Ghirga / Ghilgameş (“moş”, adică din bătrâni) în căutarea nemuririi; chinuit de teama morţii, s-a dus să ceară secretul vieţii veşnice unicului supravieţuitor al Potopului, spre Muntele Maşu / Caprei (“Maşu” / “Meşa” însemnând Arian dar şi Sanscrit “Capră”) “aflat în Calea Soarelui” - adică spre Vest - unde s-a adresat celor care vegheau: “Pornit-am pe un drum lung, ca să ajung la străbunul meu, cel care a izbutit să fie de faţă la Sfatul Zeilor, căci vreau să-l iscodesc despre moarte şi viaţă!” primind răspunsul ca să traverseze “şirul muntos” (drumul dintre Mesopotamia şi Marea Neagră trece doar prin Munţi, Ghilga-meş anunţând în Epopee că era sosit dinspre răsărit). Ajuns pe partea cealaltă, însuşi Şamaş - Zeul Soarelui - l-a sfătuit să se ducă pe malul Mării şi s-o caute pe hangiţa Siduri, care locuia într-o casă singuratică şi umbla acoperită cu văl / pe atunci vălul având denumirea “khirqa”; regele Ghirga - învelit într-o cergă - i s-a prezentat ca fiind învingătorul Taurului Ceresc şi cel care l-a doborât pe stăpânul Pădurii Cedrilor, anunţând că doreşte să ajungă la străbunul său, la care ea i-a răspuns: “Nimeni, din cele mai îndepărtate timpuri, n-a străbătut marea în afară de Şamaş, însă luntraşul e aici şi încearcă cu el iar dacă nu e cu putinţă, întoarce-te la mine”. (Este de ştiut că în trecut exoticii cedri veşnic verzi formau codri de conifere şi în spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic, copacul trăind multe secole - până la un mileniu - atingând înălţimi de zeci de metri, exemplarele Nordice fiind cele mai de calitate, având proprietăţi curative: frunzele sale consumate măreau potenţa masculină şi rezistenţa la diverse boli, după cum a studiat şi academicianul German Peter Pallas 1741-1811, de pildă călugărul Rus Grigori Rasputin 1869-1916, care şi-a petrecut viaţa în orgii, provenind dintr-o zonă Siberiană cu cedri sunători; o bucăţică din lemn de cedru în casă alunga moliile - ceea ce era esenţial pentru păstrarea cergilor de lână - iar din el se făceau cutiile de rezonanţă ale instrumentelor muzicale / cele mai valoroase, mobilier cu miros plăcut ori ambarcaţiuni. Pe de altă parte, un conifer răspândit în Carpaţi e ienupărul, popular numit “turcel”; deoarece fructele sale parfumate se coc chiar şi iarna, ienupărul e considerat cel mai puternic antibiotic natural: privind denumirea populară, termenul pre Indo-European “terk” însemnând “ramură” pare să fi fost rădăcina pentru coniferele mici “turcei”, aşa cum încă sunt numiţi ienuperii în Munţii Retezat din Carpaţii Sudici / Meridionali). Priceputul luntraş i-a zis “Ghilga-meş, ridică-ţi securea de luptă, afundă-te în codru, taie nişte prăjini, fă vâsle şi adu-le”. După ce a traversat “Apele Morţii” ale Mării (probabil sulfuroase, cum au fost ale Mării Negre după Potop), Ghirga l-a întâlnit pe bătrânul său străbun - singurul om nemuritor / nepieritor - căruia i-a cerut: “Povesteşte-mi cum ai luat parte la Sfatul Zeilor şi cum ai dobândit nemurirea”, la care acela i-a spus că “Dintr-o dată, zeii cei mari, conduşi de tatăl lor Anu, hotărâră să dezlănţuie Potopul” şi i-a povestit cum şi-a făcut nava - având toate dimensiunile egale în mărimi - astfel ca să supravieţuiască împreună cu soţia, pe care a urcat “toate neamurile, prietenii şi meşteşugarii, turme rătăcitoare şi fiare sălbatice” până când apele s-au liniştit, acostând pe Muntele Nitsir, atunci când corbul căruia i-a dat drumul de pe navă nu s-a mai întors. Zeul Enlil / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">En-Lil” - sfetnicul Zeului Anu - “s-a urcat pe navă şi luându-mă de mână, m-a dus pe punte; a dus-o şi pe soţia mea şi a pus-o în genunchi lângă mine. După ce ne-a atins frunţile, s-a aşezat între noi şi ne-a binecuvântat: ‘Mai înainte vreme eraţi făpturi omeneşti, acum sunteţi asemenea nouă - zeilor - şi să trăiţi departe de oameni, la obârşia apelor’, astfel că după aceea am ajuns în acest tărâm îndepărtat”. Cei 2 soţi vârstnici (nemuritori datorită Zeului Enlil, care avea fratele geamăn Enki / numit Oannes de către Babiloneni) l-au ospeţit pe Ghirga şi i-au spus că nemurirea e asigurată de o buruiană aflată pe fundul mării, ai cărei spini ca ai trandafirului sfâşie mâinile, Ghirga reuşind s-o culeagă. Bucuros, viteazul Ghirga a pornit spre casă cu buruiana nemuririi “leac împotriva spaimei, prin care se dobândeşte vindecarea desăvârşită, din care eu însumi voi mânca şi mă voi întoarce la anii mei tineri”, însă (pe când se scălda la un izvor) i-a furat-o un şarpe / numit de Ghilga-meş “leu de pământ”, lunga şi greaua călătorie fiind zadarnică în acea privinţă, rămânând - prin ceea ce a redat Epopeea eroului Ghirga / Gherga - beneficiul pentru cunoaşterea universală. (Povestea a fost reluată în secolul V î.C. de tragicianul Elen Eschil din Eleusis, care l-a localizat ca “Pontios” pe muritorul pescar Glaukos, despre care se ştia din vechime că a observat învierea unui peşte prins de el după ce a atins o iarbă / algă din Mare şi atunci a sărit în apă exact în acelaşi loc, fiind admis de fraţii Oceanos şi Tethis alături de ei şi făcut Zeu / nemuritor).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiiKuW6yvB8RCy7clY472kY1S7FKsjAkHnBYfDcgr3FCZOpNJtB32vqdPYwRrXPWuWCM-Ld-cByV_hRZYdIWdGrZ9ERh-LWcgp-YQIGznxSHuMhvUD2yiW8Vl7VU7bra-FYLnkjpb3JdQ/s1600/image595.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiiKuW6yvB8RCy7clY472kY1S7FKsjAkHnBYfDcgr3FCZOpNJtB32vqdPYwRrXPWuWCM-Ld-cByV_hRZYdIWdGrZ9ERh-LWcgp-YQIGznxSHuMhvUD2yiW8Vl7VU7bra-FYLnkjpb3JdQ/w348-h400/image595.jpg" width="348" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="IT"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ghirga / Ghilga</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitul Sumerian al înţeleptului Atra-hasis Gardu - reluat sub forma poemului “Când zeii erau încă oameni” în cuneiformele mileniului II î.C. din Mesopotamia / înaintea scrierii Bibliei - explică riguros cauzele antropogoniei şi Potopului, construind şi ipostaza umană insolită a fugii din lumea evidentă, furnizând informaţii complementare Epopeii lui Ghilga-meş (de altfel, în Tăbliţa 11 a poveştii eroului Ghilga / Ghirga fiind menţionat Atra-hasis Gardu): “Când zeii erau încă oameni, îşi luau asupră-le povara muncii şi îndurau truda; mare era truda zeilor, grea le era munca şi lungă era suferinţa lor. Cei 7 mari zei Anunnaki voiau să-i facă pe Dîn-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gîri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> să îndure munca. Părintele Anu era regele lor, sfetnicul lor era Enlil războinicul, cămăraşul lor era Ninurta iar Ennugi era străjerul lor. Fiecare zeu şi-a luat în mână paharul, a aruncat zarurile şi fiecare şi-a primit partea: Anu a urcat în Cer, Enlil a dobândit Pământul pentru fiinţele sale, prinţului Enki i s-au dat apele. După 4 decenii de chin, Dîn-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gîrii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">s-au revoltat şi au refuzat lucrul. ‘Veniţi, haideţi să-l ridicăm din jilţul său pe Enlil - sfetnicul zeilor - Eroul! Acum vestiţi războiul, să ne avântăm în luptă!’ Zeii auziră chemarea; Din-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gîrii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi-au pus foc peste unelte. Prinzându-se unul de altul, veniră la poarta altarului lui Enlil, Eroul. Noaptea era la veghea de mijloc, locul fu împresurat fără să ştie Enlil. Dar portarul Kalkal stătea de veghe şi se nelinişti; Kalkal îl trezi pe Zeul Focului Ghera, fiul lui Anu. Ghera îşi trezi fratele - stăpânul Enlil - şi-l sili să se scoale din pat: ‘Stăpâne Enlil, suntem împresuraţi, bătălia se apropie’. Enlil deschise gura şi îi spuse crainicului Ghera: ‘Ia-ţi armele şi stai în faţa mea!’ Ghera îşi luă armele şi stătu în faţa lui Enlil: ‘Stăpâne, copiii tăi te cinstesc, de ce te-ai teme chiar de copiii tăi? Dă poruncă să fie coborât aici Anu şi să fie adus dinaintea ta fratele Enki’. Enlil deschise gura şi zeilor - rudelor sale - le grăi: ‘Pentru ce i-am învinui? Truda lor este grea şi cazna lor este lungă; zilnic ei scormonesc pământul, grea este plângerea lor. Se află poate vreun leac pentru necazurile lor. Este acolo Născătoarea: să facă dânsa o fiinţă omenească, Omul, ca să poarte el jugul, lăsându-i liberi pe zei. Ei o chemară pe zeiţă şi o întrebară pe moaşa zeilor, pe înţeleapta Mami: ‘Tu Născătoare, eşti cea care fi-vei făuritoarea omenirii. Fă o fiinţă omenească ca să poarte jugul - din porunca dată de Enlil - pentru ca omul să ia asupră-şi povara asprei trude a zeului’. Mami deschise gura şi marilor zei le spuse: ‘Nu e datoria mea să fac asta, sarcina asta este treaba lui Enki; el este cel care limpezeşte toate lucrurile: să-mi dea lut, ca să mă apuc de lucru!’ Enlil deschise gura şi le grăi marilor zei: ‘Voi pregăti scăldătoarea de curăţire. Să fie tăiat un zeu, iar ceilalţi zei, cufundându-se în sângele lui, să fie purificaţi! Cu carnea şi cu sângele acestui zeu, Mami să amestece lutul, astfel ca zeul însuşi şi omul să se afle amestecaţi laolaltă în argilă; fie ca în vremurile care vin să auzim sunetul tobelor. Cel ieşit din această carne de zeu să fie un duh şi omul să se cunoască prin semnul acesta de fiinţă vie, să nu se uite că se cuvine să fie un duh!’ Marii Anunnaki - cei care se îngrijesc de destine - răspunseră în Adunare ‘Da!’ şi atunci Enlil pregăti scăldătoarea de curăţire. În Adunarea lor, zeii îl tăiară pe zeul Gheştu, înzestrat cu inteligenţă. Cu carnea şi cu sângele său, Mami amestecă argila. În şirul vremurilor, ei auziră sunetul tobelor. Ieşit din carne de zeu, el a fost un duh şi recunoscut a fost Om prin semnul acesta de fiinţă vie, ca să nu se uite ce se cuvenea, el făcutu-s-a duh. După ce Mami frământase lutul acela, i-a chemat pe marii zei Anunnaki. Marii zei şi Din-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gîrii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> scuipară argila. După 10 luni, buricul special s-a deschis şi Omul s-a născut”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguKNtc_HEFRb2NOUWtZSqFVl2C90RH1opYYfgitP-5r1fHGXc00Vip7NqdxUFbO7Ag7xl2Uh3XcRqPGGCeU4SxwRYYGatuWChavpfTZ5RHzgsUhh96j95sdtrH953M_Ifs5bcIRYYwK48/s1600/image598.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguKNtc_HEFRb2NOUWtZSqFVl2C90RH1opYYfgitP-5r1fHGXc00Vip7NqdxUFbO7Ag7xl2Uh3XcRqPGGCeU4SxwRYYGatuWChavpfTZ5RHzgsUhh96j95sdtrH953M_Ifs5bcIRYYwK48/w266-h400/image598.jpg" width="266" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ombilic Babilonian <br />(mileniul II î.C.)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Atunci Mami deschise gura şi grăi către zeii cei mari: ‘Mi-aţi dat o poruncă. Am împlinit-o. Aţi înjunghiat un zeu cu tot cu inteligenţa lui. V-am curmat truda voastră supărătoare şi munca voastră cea aspră am dat-o în sarcina omului. Aţi strămutat tânguirile voastre în omenire, v-am desfăcut jugul, v-am statornicit libertatea’. Când zeii o auziră spunându-le acestea, alergară spre ea să-i sărute picioarele: ‘De acum înainte numi-te-vom Stăpâna tuturor zeilor, fie acuma numele tău!’ Atunci intrară în Casa Destinelor prinţul Enlil şi înţeleapta Mami. Când se strânseră născătoarele - şi călcând argila - se făcură lehuze, Mami nu mai încetă să răspândească descântecul pe care, şezând lângă dânsa, îl poruncise Enlil să fie rostit. Când îşi isprăvi descântecul, ea rupse 14 bucăţi de argilă: 7 bucăţi puse la dreapta şi alte 7 bucăţi la stânga, iar între ele aşeză o cărămidă. Şedeau adunate 7 şi 7 învăţatele născătoare: 7 din ele aduseră pe lume făpturi bărbăteşti, 7 aduseră pe lume făpturi femeieşti. Mami, cea care făureşte soarta - după ce ele sfârşiseră a le face perechi şi când isprăviră a le aşeza perechi, dinaintea ei - făcu omenirii legi. 12 secole nu trecuseră încă şi ţara locuită se şi întinsese, popoarele se înmulţiră. Pământul oamenilor mugea ca un taur şi din pricina larmei pe care îl făceau zeul se simţea tulburat. Enlil auzi ţipetele lor şi le grăi marilor zei: ‘Este prea împovărătoare pentru mine larma omenirii, gălăgia pe care ei o stârnesc mă lipseşte de somn. Ivească-se o ciumă care să-i silească să tacă!’. Nu trecuseră iarăşi alte 12 secole şi ţara locuită iar se întinsese şi se înmulţiseră popoarele. Pământul oamenilor mugea ca un taur şi din pricina larmei pe care o făceau zeul se simţea tulburat. Enlil auzi ţipetele lor şi le grăi marilor zei: ‘Este prea împovărătoare pentru mine larma omenirii, gălăgia pe care ei o stârnesc mă lipseşte de somn. Curmaţi-le oamenilor toate mijloacele de hrană, încât faţă de foamea lor să se rărească ierburile, Ramman - fiul meu - să-şi oprească ploile şi acolo jos să înceteze creşterea apelor, vântul să bată şi să usuce pământul, norii să se adune fără să verse o picătură de ploaie, împuţineze-şi ţarina darul, zeiţa secerişului să-şi acopere pretutindeni pieptul şi nici o bucurie să nu le mai rămână oamenilor’. Lui Ramman oamenii îi zidiră un templu. Ei vestiseră aceasta şi crainicii strigară, împrăştiind zvonul. Dinaintea lui Ramman ei aduseră turte coapte iar lui îi plăcu prinosul lor de aluat copt. Faţă de acele daruri, lui Ramman i se făcu ruşine şi el ridică mâna. În toate dimineţile el făcu să plouă din ceaţă iar în fiecare noapte lăsă roua să pice pe furiş, să nu afle Enlil. Grânele încolţiră pe ascuns în câmp, oamenii se hrăniră şi foametea plecă de la ei. Sus în Cer însă ploile încetară, jos izvoarele nu mai crescură din apele subpământene, sânul Gliei nu mai odrăsli ierburi şi copaci nu mai crescură din ţărână, nu se mai zăreau oameni la muncă. Negre fuseseră ogoarele, acum erau albe iar câmpia cea largă se acoperi de sare. În anul dintâi, oamenii se hrăniră cu pir. În anul al doilea mâncărimi îndurară. Când veni al treilea an, chinurile lor ajunseseră de nerecunoscut din pricina foamei: acoperite erau feţele lor ca de malţ; ajunseseră la capătul vieţii. Verzui păreau feţele lor şi cu toţii umblau încovoiaţi. Când veni al patrulea an de foame, umerii lor laţi se făcuseră înguşti şi picioarele lor lungi se făcuseră scurte. Când veni al cincilea an, fiica pândea intrările mamei, însă mama nu-i deschidea uşa fiicei ei; fiica urmărea cumpăna mamei, mama urmărea cumpăna fiicei. Când veni al şaselea an, părinţii mâncau la prânz carnea fiicei lor şi se ospătau din carnea fiului lor. O casă se năpustea asupra alteia; ei abia îşi mai târau zilele spre capătul unde viaţa se curmă. ‘Tu să iei seama bine la cuvântul pe care doresc a ţi-l rosti! Gardule, ascultă cu luare-aminte, fii cu băgare de seamă la toate vorbele mele: nimiceşte-ţi casa, înjgheabă-ţi o navă, scârbeşte-te de toate averile şi viaţa ta s-o scapi! Nava pe care va trebui să ţi-o faci să aibă aidoma una cu alta toate mărimile. S-o acoperi încât soarele lăuntrul ei să nu-l vadă; podită să fie deasupra şi dedesupt şi toată alcătuirea ei să fie trainică iar catranul să-l întinzi gros, ca să dureze. La ceasul sorocit - când Şamaş cel care porunceşte cutremur la apus va face să plouă cu belşug de păsări şi puzderie de peşti - ia seama bine la clipa când te voi chema: atunci să intri în navă şi să tragi uşa după tine. Ia-ţi cu tine grânele, bunurile, pe femeia ta, neamul tău şi aşişderi meşteri lucrători, vitele de pe câmp, fiarele sălbatice. Voi vesti, pentru ca ele să se afle în preajma uşii tale’. Atra-hasis deschise gura şi grăi lui Enlil, stăpânului său: ‘N-am făcut niciodată o navă, zugrăveşte-mi planul ei în ţărână’. Sfatul primit a fost ca să-şi nimicească locuinţa şi cu acele materiale să construiască arca. Enlil deschise clepsidra, o umplu cu nisip, ce-i prevesti, după o săptămână, Potopul. Atra-hasis adună pe Cei Străvechi şi le grăi: ‘Zeul meu nu mai cade la învoială cu al vostru. Enki şi Enlil s-au mâniat unul pe altul. Ei m-au alungat din casa mea. Dar întrucât nu am încetat vreodată să-l cinstesc, Enki iată ce mi-a vorbit: anume că nu mai pot să rămân împreună cu voi şi nu se mai cuvine să pun piciorul pe pământul lui Enlil’. Atra-hasis îşi sui toată familia în navă. Apoi mâncară şi băură cu toţii; el tot intra şi ieşea, fără să se aşeze ori măcar să se ghemuiască pe vine, căci inima îi era sfâşiată, fierea i se urcase în gură. Înfăţişarea vremii se schimbă. Ramman tună în nori. Când răsună glasul zeului, se aduse catranul spre a fereca uşa. După ce se închise uşa, Ramman tună mai departe în nori. Potopul se dezlănţui. Furia lui - ca o bătălie - se rostogoli peste oameni; nu se mai putu zări om cu om: în prăpădul acela, nimeni nu se mai putea recunoaşte. Potopul mugea ca un taur şi vântul cârâia ca un vultur, răcnind; bezna era groasă iar soarele nu mai era nicăieri!” În 2013, Dr. Johanna Tudeau de la Universitatea Britanică Cambridge l-a descris pe Zeul Focului Ghera / Girra (la vechii Greci Zeul - şchiop / falic - Hefaistos</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Khalkeus</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, echivalat de Romani ca Vulcan): “A fost un Zeu Sumerian venerat în Mesopotamia până în perioada seleucidă, jucând un important rol în ritualurile de purificare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lista Genouillac’ a indicat că inițial existau 2 Zei ai luminii și focului, Girra și Gibil. ‘Lista Weidner’ a Zeilor a indicat contopirea lor în perioada veche a Babiloniei. Fiu al lui Anu, Zeul Girra a fost patron al metalurgiștilor și a fost asociat cu Șamaș, Zeul Soarelui; semnul său era răsăritul planetei Mercur iar simbolul lui era torța”. Șamaș în Mesopotamia era echivalentul masculin al divinei Șemeș care în Canăn / Canaan era Zeița Soarelui, fiica Așerei / A-Șerei, știută ca “Torța Zeilor” (venerarea ei era prin prosternarea / înclinarea în zori spre răsărit); Zeul Soarelui adesea avea asociate leoaice, în vechea Persană Șir / Ser însemnând “leu” iar la vechii Sirieni “leu” era “Arya”. De altfel, despre Pelasgii Cabiri din Insulele Egeeii - având ca emblamă peștele - şi Dr. Sorin Paliga de la Universitatea Bucureşti / România a scris în 2013: “Numele cabirilor trebuie să fi fost enigmatic chiar şi anticilor. Herodot ne asigură că era un cult extrem de vechi, din vremea pelasgilor, fapt care asigura anticilor veneraţie şi consideraţie. Tot Herodot ne-a spus că legenda lor era circumscrisă unui Hermes falic, ceea ce însemna - în limba vulgară - un Hermes cu penisul în erecţie. Epitetele cunoscute ale cabirilor erau: ‘sacrul zămislitor’, ‘vrednicul mire’, ‘cel care despică folosind securea’, ‘sacrul agricultor’, etc. Paralela mire - plugar, respectiv ‘a ara’ / ‘a fertiliza pământul’ dar şi ‘a fertiliza o femeie’ / ‘a întreţine un raport sexual’ făcea parte din firea lucrurilor celor vechi. Cultul cabirilor se axa pe paralela ‘agricultor’ - ‘mire’, respectiv ‘a însămânţa’ - ‘a insemina sexual’, explicându-se prin epiglesele ‘kersai’ = ‘a tăia’ / adică ‘a ara’ şi ‘a avea raport sexual’ iar ‘kerses’ = ‘nuntă’. Cultul iniţiatic al cabirilor se baza aşadar pe asocierea agrar-sexuală ‘a ara’ - ‘a fertiliza o femeie’ / ‘a avea raport sexual’; e o asociere arhaică ce vine din neolitic, de la străvechile civilizaţii pre-indo-europene ale sud-estului european. Putem presupune - prin analiza comparată a datelor lingvistice şi religioase - că iniţierea se baza pe această asociere, specifică populaţiilor de vânători şi de agricultori, cum au fost iniţial toate grupele etnice din vechime. Cultul cabirilor trebuie să fi fost unul ‘popular’, accesibil celor mulţi”. Ca observaţii, sunt că în mult ulterioara Latină de la “mire” s-a instalat “miles” pentru “soldat” / “ostaş”, ce a dus apoi la “militar” = “mirele ţării” iar cel care se bate / “Ba-Te” pentru “sufletul Gheii / Gliei”, respectiv luptă pentru Terra, inclusiv cu bâtul / bățul, în pre Kurgană / Indo-Europeană - conform “Dicționarului” lingvistului Julius Pokorny - provenea din străvechea rădăcină sufletistă “bhău”, din care a derivat și orientalul “bet” ca simbol falic. La vechii Greci, falicul / şchiopul Hefaistos</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Khalkeus</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> era ruda mai mare a Pelasgilor Cabiri / Gherghini (Telchini / Karkinoi); așa-zisa infirmitate a Zeului, denumită “gargam”, literalmente însemna “cu coapsa curbă”, crăcănarea sa poate provenind de la călăritul îndelungat, ceea ce-l asocia Kurganilor / Indo-Europenilor. În 2014, arheologul Irving Finkel de la </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muzeul Britanic” a descifrat povestea cuneiformă a Potopului de pe o Tăbliţă Mesopotamiană / Irakiană, în care arca era descrisă ca rotundă, cu instrucţiuni despre conţinut, ca vieţuitoarele să intre pe arcă “din fiecare câte 2”, etc.; faptele indicate de poemul “Când zeii erau încă oameni” - al lui Atra-hasis Gardu - că nava n-avea ferestre şi că după îmbarcare trebuia “trasă uşa” denotă că era ermetică în toate privinţele: elemente neobişnuite la o corabie obişnuită - căci arca era altceva / era specială - chiar circulară, spre deosebire de biblica arcă a lui Noe, descrisă de </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">prima carte a lui Moise” / nume însemnând “Moşul” ca realizată dintr-un material necunoscut denumit “lemn gofer” şi paralelipipedică în formă (corespunzător “Fecioarei Lumii” - “Kore Kosmou” din “Corpus Hermeticum” - lăcașul Zeului Hermes = “moșului G/Her” era o sferă). Din instrucţiunile primite de către Atrahasis Gardu (aparţinând înţelepciunii gemenilor Enlil şi Enki) </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Vasul să fie MA.GURGUR, o uriaşă corabie care poate să se răstoarne şi să facă tumbe” - ca vasele lui Apsu / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ap-zu”, termenul folosit fiind “soleleth” însemnând “submarin” - de asemenea se poate observa caracteristica navei de a fi etanşă, atât pentru aer, cât şi pentru apă.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFiOZZvfWNlmn487cA3vDyt2pj_tqNjzczaRYf1FWOKq2g-pKZgMN2iwkcl5nDTqe43VgLbmWbg8n02PO5OjmfggCRfvw_3890dboOuhWksXunEA4Mfg0HMQ68iLKU3Ky6hBbTbIyh5EM/s1600/image1060.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFiOZZvfWNlmn487cA3vDyt2pj_tqNjzczaRYf1FWOKq2g-pKZgMN2iwkcl5nDTqe43VgLbmWbg8n02PO5OjmfggCRfvw_3890dboOuhWksXunEA4Mfg0HMQ68iLKU3Ky6hBbTbIyh5EM/w400-h400/image1060.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Anticarul Britanic Claude Conder în lucrarea “Hitiţii şi limba lor” din 1898 a scris: “Adorarea vieţii şi teama de moarte apar la baza tuturor religiilor. Numele divin ‘Din.Gir’ (în Turcă ‘TenGri’ / Tengri) semnifica ‘dătătorul de viaţă’, apelativul fiind al ‘nemuritorilor’, ‘strălucitorilor’, ‘puternicilor’; titlul regal Hitit - dar şi al celor din jur - era Tarkon, regăsit la Etrusci ca Tarquin, la Turci ca Targan ori la Mongoli ca Dargo”. Prin echivalența dintre “G” și “T” - câteodată și “D” - practicată în Vechea Lume, acele nume se pot facil decripta ca fiind Gengri / Tengri, Gargan / Targan, ș.a.; în vechea Turkă “Tanrî” înseamna “Tatăl” / “Unicul” iar în actuala Turcă e “Zeul” (credința nu era doar în el, ci și în spiritele care-l însoțeau). În Siberia, Tunguşii / TunGuşii erau cei “din Cer”, în Asia Centrală de pildă Cuş / Kuş însemnând “Cer”, regăsirea fiind atât la Cuşi / Kuşi = “Oamenii Cerului”, cât şi la toponime ca Munţii Hindu Kuş, etc.: denumirile erau preluate de la credincioşii pământenei Ka / Ga; și azi Turcii folosesc termenul “kuș” pentru “pasăre” - în timpuri îndepăratate pasărea considerându-se ca făcând medierea dintre Cer și Pământ - iar așa ceva a devenit emblemă Kușă (Dr. Murad Adji notând în 2007 despre heraldica regilor Kuși că - având ca simbol șoimul “khorug” - provenea din Altai, ei “fiind numiți de Chinezi ca ‘Gui’ - asimilați sufletelor cîteodată demonice, câteodată de ajutor - și descriși ca roșcovani, cu capetele ascuțite din cauza tichiilor”, aspectul lor semănând celor din zona Altai-Iran). De exemplu - din mitologia Iraniană - în “Zend-Avesta” simbolul coroanei era șoimul, apoi figurând și alte ființe înaripate, ca dragonul cu aripi, pantera cu aripi, etc.; vechii Greci - începând cu vechii Anatolieni / cei din Asia “Mică” - au reținut despre oamenii Vechii Lumi că au fost Pelasgi, nomazi ca păsările dar și purtând mândri penele diverselor păsări totemice (literalmente Pelasgii având și acel înțeles de migratori, precum păsările): Kușii au format străvechi populații, deopotrivă în Africa și în Asia (știuți drept Kușani / Cușiți).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbo10SHDE1NZWSGUwGfOdkqvo3P3T7valJ_SG1P8jHChTGy-EAl6tVTa_H00WWrB7rE5b1p3PysVXE7iqoJQg3CzWAP6zWN5FdNbCxH5hRsWDv4xlrAKoZRovyoXkDbCpec5oobwcOY1o/s1600/image1062.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbo10SHDE1NZWSGUwGfOdkqvo3P3T7valJ_SG1P8jHChTGy-EAl6tVTa_H00WWrB7rE5b1p3PysVXE7iqoJQg3CzWAP6zWN5FdNbCxH5hRsWDv4xlrAKoZRovyoXkDbCpec5oobwcOY1o/w400-h270/image1062.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Kușiții / Cușanii (la V și la E de Peninsula Arabă)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2007, Dr. Murad Adji - din Moscova / capitala Rusiei - a scris: “În partea orientală a Vechii Lumi, toți protectorii dinastiilor regale aveau aripi: aceia erau îngerii păzitori. Când au început Marile Migrații, exista deja credința în ‘Prea-Înaltul’: zeul asimilat eternului cer albastru. Cei din Altai credeau că de la el venea binele și răul din lume, divinitatea având cea mai mare înțelepciune, de la care oamenii o primeau prin mesaje, corespunzător meritelor. În mod nejustificat a apărut în lume prejudecata că patrimoniul Altaic ar fi fost sălbatic, păgân, Barbar. Cu milenii în urmă, cei din Nordul Indiei au scris despre nou-veniții Nordici, care aveau frumoase fețe albe și trupuri dragonice (exista străvechea credință că reptilele - numite Năga - încolăcindu-se / fiind înnodate natural, protejau gospodăriile); de pildă, cu semnul dragonului - ca Năga - a rămas legendar cârmuitorul Aji Dakha / Azi Dahăka, stăpân în Iran (știut ca străin, din Munții Nordici, respectiv Altai). Foarte ciudat, în cele mai vechi scrieri Indiene sunt poeme dedicate Cerului Nordic, invizibil din India (e menționat soarele de la miezul nopții, apar ode către constelații vizibile după orizontul de acolo, etc.); geografic, din Altai - adică din Sudul Siberiei - deja asemenea fenomene cerești încep să fie observabile: acela a și fost locul de origine al Arianilor (denumirea ‘Arian’ concordă cu vechiul termen Turk ‘aryg’ = ‘nobil’). În Altai, plantele folosite în fumigații - ca ienupării / turceii ori diverse buruieni, cu nume ca ‘archyn’, ‘arjan’, etc. - își aveau denumirile derivate din arhaicul termen Turk ‘ary’ pentru ‘curățat’ / ‘purificat’ reflectând înțelesul de ‘nobil’ / ‘imaculat’ pentru ‘drept’ / ‘sacru’, în concordanță cu sensul ‘Arya’ din ‘Avesta’ și ‘Vede’. În Altai, rugăciunile către ‘Prea-Înaltul’ se făceau prin tonuri corale, cântate sub emblema crucii echilaterale poreclită ‘Aji’, de către clericii numiți ‘șamani’ - termen preluat universal - traducerea pentru ‘Șam’ egalând înțelesul de ‘Magic’ (fie cu sensul de vraci, fie ca acela de infirmier). ‘Maha-Bhărata’ nu e o colecție de basme, ci este o lucrare istorică având multe legende în conținut, dintre care Muntele Sacru ‘Meru’ poate fi recunoscut ca ‘Su-Mer’ în Altai, citadela spirituală ‘Șam-bala’ putând fi decriptată prin înțelesul ‘Șamo’ = Cupola Mănăstirii Tibetane, etc. (‘Șamo’ însemna și ‘Stareț’, referința generală fiind la partea cea mai înaltă a așezământului religios / fie construcție, fie om). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dinastiile regale solare din Nordul Indiei au provenit din Altai. Scrierile Indiene despre Nordici au reținut mai multe decât doar despre Năga sau Ariani, de exemplu lângă parcul Rummindei din Lumbini / Nepal existând inscripția că familia Șakya a lui Budah / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Bu-Dah’ - fondatorul budismului - era din Nordul îndepărtat. Urmele Altaice sunt vizibile mai ales în Parția, a cărei întindere era între Bazinul Caspic / N și Bazinul Indului / S. Rudele Parte conduceau Media, Albania Caucaziană, Armenia, etc.: făceau parte dintr-o dinastie foarte puternică, reprezentând întregul Orient Mijlociu în politicile Vechii Lumi. Parții - printre care dominau tradițiile Altaice, monoteismul Altaicilor potrivindu-se cu monoteismul zoroaștrilor din Iran, al venerării focului - au concurat cu succes altă putere Antică, cea a Romanilor. Națiunile fondatoare ale Iranului au fost Dakhe; etimologia termenului Dakh era Altaică, fiindcă ‘Dakh’ = ‘Munte’ (în vechea Turkă). Imperiul Part a fost întemeiat de Dakhii dintre Fluviile Syr-Darya și Amu-Darya, despre care Anticul Anatolian Strabon a scris că erau mari crescători de animale”. (În secolul VI, istoricul Iordanes a scris în </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Getica” că Parții au apărut în Asia ca fiii arcașilor Geți care au plecat din armată și nu s-au mai întors să-și termine serviciul militar). Este de știut că la Indieni </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">inteligența” e </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">medha” în Sanscrită și </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“buddhi</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” în hindi; printre numeroasele fiice ale Zeului Sexului Dakșa erau și cele numite chiar așa - Medha, respectiv Buddhika - ele fiind nepoatele Marelui Brahma (căci Dakșa era fiul Zeului Brahma): însuși Dakșa însemna Sanscrit </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Competent”, deci Tatăl </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Competent” Dakșa le-a avut ca fiice pe </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Inteligenta” Medha și pe </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Intelectuala” Buddhika (se poate observa și că în legătură cu vechiul cuvânt Românesc pentru </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cârmuitor” de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vodă”, anume pentru cel care </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vedea” mai bine, a fost - de la început - inclusiv </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Buda” / Buddha, prin obișnuita echivalență </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">V”=</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">B”). În secolul V î.C. (la începutul Antichității), Anatolianul Herodot Karka în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istorii” 7:62 explicit a scris că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mezii </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">anterior erau numiți de către oricare ca Ariani”, savantul Ghergan - Carian / Grec - indicând </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Istorii” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">1:101 și că printre “triburile Mede erau cele formate din Magi, Budii, Busae, ș.a.” (e de remarcat că Budii = Vudii, Herodot 4:21 plasând populația de Budini - adică de urmași ai lui Vodă / Buddha - lângă Lacul Maeotian / Karga, azi Azov iar pe de altă parte, Busae proveneau din capitala Mediei, în V Asiei și E Europei ajungând curând foarte cunoscută populația de Bessi, desigur înrudită, deopotrivă onomastic și etnic); hindușii l-au avut pe divinul Budha - diferit de ulteriorul Buda / Buddha = părintele budismului - știut și ca Soumya / fiul Lunii, a cărui zi era “Budhavara”, adică Miercuri: soția lui a fost divina Ida, menționată de literatura Vedică și ca iluzoria Ila, deoarece și-a schimbat sexul (corespunzător “Linga Purana” dar și “Mahabharatei”, ea a fost fiica cea mare a lui Manu - progenitorul oamenilor - însă fiindcă tatăl a vrut băiat s-a rugat Zeilor, devenind posibilă transformarea genului în masculin).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_Y-XokmGYbCO7kQg3XKd-laAvfrYx4PLRrd1ywEZq2nLeZaB_b6jx3BdpS_xJGW1g65yQO_OtItKl3YkasCjieVej5GFmO5AGQ-BTHsEdZAaAhvoKo7HVVbd_HD3t59vUPJgBgD4yP24/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="90" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_Y-XokmGYbCO7kQg3XKd-laAvfrYx4PLRrd1ywEZq2nLeZaB_b6jx3BdpS_xJGW1g65yQO_OtItKl3YkasCjieVej5GFmO5AGQ-BTHsEdZAaAhvoKo7HVVbd_HD3t59vUPJgBgD4yP24/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2010, cercetătorul Azero-American Zecharia Sitchin a observat după studierea mai multor psalmi Sumerieni - printre care şi “Doamne, tu primul născut al lui Enlil / Când barca cerească la ceruri se urcă / Mare gloria ta este / Enlil în mâna ta a pus / Nemuritorul sceptru” - că “biblicul Eden, însemnând ‘sălaşul celor drepţi’ şi notat cuneiform ‘E.dîn’, deriva din prefixul ‘Dîn.Gîri’ indicând zeii în Sumer” (prefixul “Dîn” / “Dân” de la Zeii Gîri din Ghiengar / Sumeria rezona cu prefixul “Ăn” de la Ăn-Giraş - “îngeraşii” Gărga - din Bazinul Ghargar / NV Indiei); ambele denumiri folosite - în India şi în Mesopotamia - se refereau la aceiaşi “zei” / “îngeri” pre-diluvieni, cu nuanţa Sumeriană că Anunnaki / Gregori erau liderii Sfinţilor Dîn.Gîri (toţi avându-l ca Tată Ceresc pe An, stăpânul Raiului, prinţii Anuna / Anunnaki fiind - prin sufixul titulaturii lor - fiii Născătoarei Ki): așadar, în Sumeria / Ghiengar, cei vechi au afirmat că îngerii Gregori / Anuna ajunși pe Pământ au devenit de cel mai important rang pentru pământeni. Înger / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">în-ger” însemna “în cer”; “Dîn-Gîr” literalmente a ajuns să însemne “Din Cer”: povestea pre-diluviană a bărbatului din Cer / “văz-duh” - Zeul An al spaţiului şi timpului - care a avut progenituri cu 2 femei, una celestă şi una terestră (cu cea celestă / cerească pe Din-Gîri iar cu pământeanca născătoare Ki pe prinţii Anuna / Gregori, copii ştiuţi împreună ca “îngeraşi” Ăn-Giraş în Bazinul Ghargar) a fost preluată şi de vechii Evrei pentru descrierea celor petrecute pre-diluvian, atât pentru Adam care s-a însoţit întâi, în Raiul ceresc, cu Lilu / Lilith şi apoi, plecat de acolo, cu Eva, cât şi pentru relatarea co-existenţei pre-diluviene a oamenilor cu Uriaşii / copiii îngerilor “căzuţi” Gregori, desigur din Cer. Este de ştiut că sacrificiul celor din cer pentru pământence era şi în basmul Românilor “Fata din grădina de aur” (ce a fost folosit de marele poet Mihai Eminescu în “Luceafărul”; e de observat că pentru Venus - “luceafărul” cerului - vechii Greci utilizau “Hesperus”). Conform şi altor savanţi - ca Dr. Mircea Eliade, Dr. Fritz Hommel, Dr. John Holt, Dr. Haluk Berkmen, ş.a. - între “Dîn-Gîr” / Dingîr din Kurgal / Sumeria şi Zeul celest Altaic Tengri / Tăngri din Altai au fost depline legături identitare (Dr. Aaron Barton a considerat în 1934 că Zeul Cerului Anu era foarte important în Asia Centrală / Orientul Mijlociu, adică atât în Altai, cât și în Mesopotamia, astfel egalându-se DinGîr cu TenGri = “Din Cer” / “Prea-Înaltul”); e interesant că mitul lui Atra-hasis Gardu a cuprins mai mult decât crearea oamenilor: şi controlul populaţiei umane (numele Atra-hasis - însemnând “extraordinarul înţelept” - în mileniul I î.C. a fost notat de preotul Berosos în formă inversată, Sisi-tros, acelaşi cu apelativul ultimului dintre cei 10 regi pre-diluvieni pe care i-a menţionat).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8TRa5yD_eqUFTk-1nGL7mc5EcCVK9cprnsw8AUvzFGMYtaTiUUlLjfsEwGyLd-5vfZ9zM0Z0hrPJdykioaGYFNXsvZOB9k7uLAl203cxz0JoURfC8I53v0oZzZdC7D1AIcCebrvEnuRc/s1600/image601.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8TRa5yD_eqUFTk-1nGL7mc5EcCVK9cprnsw8AUvzFGMYtaTiUUlLjfsEwGyLd-5vfZ9zM0Z0hrPJdykioaGYFNXsvZOB9k7uLAl203cxz0JoURfC8I53v0oZzZdC7D1AIcCebrvEnuRc/w256-h400/image601.jpg" width="256" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Atra-hasis Gardu</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR">Gardul menţionat la începutul mesajului dat de </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">En-lil” / Enlil extraordinarului înţelept Atra-hasis era adresarea oraculară prin împletitura de stuf a altarului unde acela îi venera pe Zeii Anunnaki / Gregori (e interesant că dintre gemenii Zei Anunnaki / Gregori Enlil şi Enki, </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">En-lil” a preluat pământul iar </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">En-ki” a preluat apele: era o simetrie a fiilor “En-“, adică “ai lui An”, în forma “-ki” / glie faţă de ape şi în forma “-lil” / sacru faţă de pământ). Mesajul e important: deja dinaintea Potopului Zeii cereşti au luat în stăpânire pământul şi apele; faptul că şi după Potop a continuat cununia mai ales dintre Cer şi Glie este de asemenea important pentru Gherga, explicând îndelungata existenţă Gherga (şi totodată prezenţa divină). SuMerii / Sumerienii au anunţat în scrierea lor cuneiformă că regalitatea a fost adusă pe Pământ din Rai de către Gregori / Anuna (în multe culturi, regii au fost veneraţi ca şi cum ar fi fost Zei), notându-l pe Atra-hasis Gardu ca Ziusudra: ultimul rege dinaintea Potopului (trebuie știut că nu a existat alfabet cuneiform, ci doar scriere cuneiformă); e semnificativ că Sumerienii aveau “Șamu” pentru Cer, respectiv “Ilum” pentru Zeu.</span></span></p></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj75Kp9z7nt3Nvnu2bFtVp5oOpkTC3q-7YiV9P6g10xil7jJ1YG6r6F_kUfjAiI2rx-GlCi4eZcHQH_AxNqpCrAxpRSuubwIe1_yHXBE3WeBr40aHH9mID_lnL7AC1iI-SjjzUc5vvpPIM/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj75Kp9z7nt3Nvnu2bFtVp5oOpkTC3q-7YiV9P6g10xil7jJ1YG6r6F_kUfjAiI2rx-GlCi4eZcHQH_AxNqpCrAxpRSuubwIe1_yHXBE3WeBr40aHH9mID_lnL7AC1iI-SjjzUc5vvpPIM/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Asia, ambele mari şi vechi Civilizaţii post-diluviene - cea Sumeriană din Bazinul Mesopotamian / Ghiengar dominată de Ghirga şi cea din Bazinul Ghargar / Ghaggar în N Indiei, cârmuită de Dinastia Gărga - au fost întemeiate în zonele lor intens umede şi masiv mlăştinoase, de oameni ajunşi acolo din N, ştiuţi inclusiv ca Siberieni. În literatura Vedică, “Purana lui Vişnu” = “Veșnicul” 2:2 s-a referit la “Atala, Insula Albă din Oceanul Vestic” - termenii Atala şi Insula Albă fiind menţionaţi şi de “Bhavişya Purana” din mileniul I î.C. - iar </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Karna” / fiul Zeului Surya (a opta din “MahăBhărata”) a menţionat că “Atala şi locuitorii săi s-au scufundat în Oceanul Vestic”; despre termenul Sanscrit “purana” ori din “Avesta” / Iranianul “paro” pentru ceea ce însemna “înainte” / “anterior” sau vechiul cuvânt Grec “paros” cu aceeaşi semnificaţie, e de ştiut că erau înrudite iar între Atala și tărâmul Atlant al Zeului Atlas - inclusiv Insula AtlantIda - asemănarea apare evidentă: mai mult, o interpretare onomastică a divinului Vișnu - Sanscrit notat și “IșNu” - ar rezona cu Sfântul = “Iș” Noe care a cârmuit arca la Potopul biblic (după cum a prezentat în 2003 așa observație Americanul Mark Karikas din Seattle 47,36 lat. N, 122,19 long. V / Washington). Învăţatul Indian Bâl Tilak 1856-1920 în lucrarea “Casa Arctică în Vede” a scris: “În Vede, existenţa calendarului luni-solar indică o ‘Casă Arctică’ timpurie. În cele mai vechi lucrări din N Indiei e pe larg menţionată durata pentru zei a zilei şi a nopţii, de câte 6 luni fiecare; de exemplu, în ‘Rig Veda’ 1:69, Manu afirma: ‘Un an pentru om e o zi şi o noapte pentru zei’. Inclusiv Mazda la Iranieni afirma despre locul originar că acolo soarele răsărea o dată pe an. Scripturile Parsi şi Hindi se referă la Cercul Arctic, ca prima casă. Că strămoşii trăiau în zonele polare o indică şi zeităţile vedice, îmbrăcate cu toate atributele Nordice. Sacrul Munte Meru - de pildă - poseda toate caracteristicile polare. Zorii vedici fac referiri explicite la lungii zori polari, când admiraţia prelungitei răsăriri a soarelui era evenimentul anului. Splendoarea apariţiei soarelui - o caracteristică specială polară - este celebrată în multe imnuri vedice, cele mai frumoase din întreaga colecţie; nu este vorba de scurta răsărire la Est - proces rapid, de câteva minute - din zonele temperate sau tropicale, ci de majestuoasa şi aşteptata apariţie a soarelui în partea polară a Pământului, când lumina zorilor se roteşte îndelungat la orizont: o splendoare vizibilă doar în zona Arctică (răsăritul rotitor / repetat a fost menţionat în literatura vedică)”.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcIFWlXq7sua3QVG6umg_EcGLsGUbcHNGKy1MiHC2vTaAhkSFDIt2Gq_8SdEVLh8htIF4HIUVyB_afVKftUQqhZuyJTjlwkAophE409vmOLztFJoq2HRBFXHs4hTCoYnCX9z_HGgf0iw4/s1600/image607.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="105" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcIFWlXq7sua3QVG6umg_EcGLsGUbcHNGKy1MiHC2vTaAhkSFDIt2Gq_8SdEVLh8htIF4HIUVyB_afVKftUQqhZuyJTjlwkAophE409vmOLztFJoq2HRBFXHs4hTCoYnCX9z_HGgf0iw4/s400/image607.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small;">Soarele pe cerul verii Arctice în 24 de ore</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Corespunzător ‘Rig Veda’ 1:164, carul solar avea doar o roată: soarele însuşi era conceput ca o roată - înaintea inventării roţii ori utilizării roţilor la căruţe - carul solar fiind un monociclu. Totodată, scripturile vedice anunţă şi întreruperea ‘lungului întuneric’; din nou, nu oamenii, ci zeii trăiau în îndelungatul întuneric (de exemplu, zeului Agni i s-a spus că a stat ‘timp prea lung, în întunericul prelung’): acelea erau amintiri vechi de milenii, referindu-se la lungile nopţi polare (ce nu există în India dar există în zona Arctică). Mai mult, ziua şi noaptea au fost personalizate ca 2 surori, care însă - pe lângă însuşirile fiecăreia din cuplu, de strălucire şi de întuneric - mai luau în aspect şi ‘multe alte forme’; aceea era aurora boreală - jocul de lumini strălucitoare pe cerul întunecatei nopţi polare - cu vizibilitate doar din zona Arctică (astfel surorile separate având şi ‘multe alte forme’). Păstrarea focului sacrificial cu ardere neîntreruptă în perioada vedică este o altă evidenţă desprinsă din recele Nord, conservată de la strămoşii locuind în regiunile circum-polare (persistenţa lui fiind viaţă, întreruperea lui fiind moarte). Datorită lungii nopţi polare - de jumătate de an - numeroase ritualuri s-au păstrat nocturne; pe de altă parte, numărul de primi 7 înţelepţi poate fi în legătură cu marele preot oficiant şi ceilalţi preoţi responsabili fiecare de câte o lună luminată pentru serviciile religioase (mai la Sud calendarul având 7 luni de zi şi 5 luni de noapte, respectiv şi mai la Sud 8 luni de zi şi 4 luni de noapte, etc., duratele depinzând de latitudini): diviziunea temporală ‘Yuga’ iniţial forma timpul uman - cu durata mai scurtă de un an, ce apoi a ajuns ca transfer divin pentru lungile perioade ale erelor - caracterul acela fiind acordat de familiile lui Manu, Ăngiras, ş.a., care erau de mari preoţi. Ăngiraşii au fost cei din N cu timpul de serviciu religios cel mai îndelungat - ‘de 10 luni’ - şi au fost cunoscuţi ca ‘pruncii Raiului’, respectiv ‘părinţii noştri’; de la ei s-a ajuns la calendarul sacrificial vedic anual, clar instalat pe 12 luni de către fiii zeului Agni. Este relevant că Arianii din mileniul II î.C. în N Indiei aveau un calendar de 10 luni (urmate de o lungă noapte) iar în mileniul I î.C. primul calendar Roman - introdus de Romulus, cel mai vechi rege al Romei - era cu 304 zile în an (fără a considera iarna): ambele constituiau relicve ale strămoşilor care au trăit în Nord. Teoria Arctică a originii Civilizaţiei din Nordul Indiei explică şi de ce zeul Indra s-a luptat într-o zonă îndepărtată, întunecoasă şi plină de ape; el a eliberat vitele când s-au dezlănţuit apele - liberarea animalelor şi năvălirea apelor n-au fost evenimente separate - iar după aceea soarele a domnit mereu. Lupta lui Indra - care a durat 40 de ani, perioadă în care a făcut multe eforturi şi a întreprins multe căutări, suferind şi de foame - s-a dat ‘la porţile spre tărâmul zeilor, care domneau într-o zonă aflată la mare distanţă, abundentă în ape’, între o mare întunecată şi un ocean strălucitor, luminat de soare; au fost distruse prin inundaţii multe aşezări. Povestea a fost relatată nu doar de ‘Rig Veda’, ci reluată şi de Aitareya Brahmana; nici o teorie n-a reuşit s-o explice pe deplin: apele au fost atât pământeşti, cât şi cereşti. Atunci şi acolo s-au întâlnit puterile Apelor, Pământului şi Cerului, ce aveau împreună ceva comun: moartea, numită Nirrti (forma masculină a numelui - Nirrta - era a lui Rudra / Şiva). Hesiod în ‘Teogonia’ a scris că toate </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râurile</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi fântânile derivau din Okeanos. În ‘Rig Veda’ 10:64 e menţionată curgerea ‘triplă’ a 7 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, adică 21 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (mai mult decât cele 5 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> mari din Punjab sau decât ‘Sistemul celor 7 </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">râuri</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’ din N Indiei / prin adăugarea Fluviilor Gange şi Yamuna): sursa nu era Indiană, ci Nordică; zeii vedici sunt descrişi că utilizau nave cu care îşi făceau apariţia la orizont iar zeul Indra l-a înfrânt pe demonicul Arbuda - patronul apelor - cu gheaţă (şi nu utilizând fulgerul, arma sa preferată), apele încetând să mai înainteze atunci când au îngheţat. Conform ‘Rig Veda’ 8:40, zeul Indra a acţionat în zona unde ‘oceanul avea o parte deschisă’ - în rest ‘acela având multe adâncimi’ - ceea ce a condus la concepţia vedică, regăsită şi la vechii Egipteni ori Greci, a ‘celeilalte lumi’, aflată sub această lume, spre care accesul la început se făcea acvatic. ‘Apah’ - lumea apelor - ocupă un rol important în Vede: conectarea ‘lumii celeilalte’ atât cu apele, cât şi cu întunericul, a fost concepută de barzii hinduşi ca ducând la diviziunea ‘celeilalte lumi’ în Rai şi Iad - în mod similar împărţirii dintre Cer şi Pământ, respectiv Paradis şi Infern - cu deosebirea apei dulci (numită ‘Okeanos’ de vechii Greci sau ‘Âşayâna’ în Sanscrită) şi apei sărate a mării. ‘Casa Arctică’ - zona originară Ariană, a celor ajunşi în mare vechime în N Indiei - a fost împărţită în 10 zone de responsabilitate, aşa după cum reiese din imnurile vedice: protejaţii zeului Indra au fost cele 10 ajutoare Dasa - conform ‘Rig Veda’ 6:20 - alături de el şi când a băut Soma / corespunzător ‘Rig Veda’ 8:52 (dar apoi - mult ulterior - urmaşii unor Daşi din cei stabiliţi între Azerbaidjan şi Afganistan au atacat N Indiei condus de Dinastia Gărga). În acest sens sunt specifice şi cele 10 avataruri - adică manifestările trupeşti - ale zeului Vişnu: fenomenul descinderii deliberate divine prin apariţiile lor între hinduşi (doctrina avatară a fost detaliată în lucrarea numită ‘Gita’ - respectiv ‘Cântecul preafericitului’ - de avatarul Krişna, care în mileniul IV î.C. a fost năşit şi educat în N Indiei de marele preot Gărga). ‘Rig Veda’ 8:3 menţionează primii 10 conducători ‘de aur’, care au fost ajutaţi atât de către zeul Indra, cât şi de către zeul Varuna / ‘Rig Veda’ 7:33; Varuna era justiţiarul oceanelor (venerat în mileniul III î.C. şi de triburile Daşa din Munţii Gherghi / Afgani-stan: o zonă aflată în Asia Centrală, departe de Oceanul Indian). Din epopeea ‘Ramayana’ (în pronunţie ‘Râmâuana’, riguros documentată istoric) se poate afla că adversarul lui Rama / Râmâ - avatar al lui Vişnu înaintea lui Krişna - deja era monstruos, având ‘10 capete’. Parcursul de la primii 7 înţelepţi la cei 10 poate fi simplu interpretat Arctic drept corespunzător timpilor şi zonelor de sacrificiu; nici o altă teorie n-a explicat satisfăcător până acum acele diviziuni vedice. Aşa de multe aspecte nu sunt coincidenţe accidentale şi nu apar doar în redările vedice. Legendele ‘Avesta’ arată că strămoşii Iranienilor cunoşteau zilele şi nopţile polare de câte jumătate de an, menţionând oprirea inundaţiilor provocate de marile ape şi instaurarea puterii solare; primele 2 capitole din ghidul ecleziastic Vendidad - care par a nu avea legătură cu restul, fiind incorporate datorită vechimii lor în tradiţie - pomenesc de regiunea Nordică, cu 10 luni friguroase şi 2 luni călduroase. Printre ţinuturile primordiale - dintre care 10 pot fi identificate nominal - se afla şi Hyrcania (Ghergania de la Marea Caspică, menţionată în legătură cu un păcat neobişnuit), primul fiind Ţinutul ‘Airyana Vaejo’, caracterizat prin ierni dure şi multă zăpadă: singurul ţinut de acel tip dintre ele de fapt, ce nu putea fi decât Nordic şi a rămas ştiut drept fostul ‘Rai’, unde ‘soarele răsărea numai o dată pe an’ iar ‘un an părea o zi’. Corespunzător geologilor, era post-glaciară a început în 8000 î.C. iar cele consemnate în Vendidad sunt clare (când creatorul s-a adresat lui Yima / conducătorul lumii, cu numele derivat din cel pentru gemenii Yama): ‘O Yima, fericita ta lume - cu apele curgând prin câmpurile pline cu ierburi şi cu abundentele zăpezi topite în care se păstrează urmele animalelor - va fi distrusă; de aceea, fă-ţi un </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerc</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> mare cu focuri roşii, în care să-ţi aduci oamenii şi animalele’. Pasajul descrie explicit - şi climatic - ruinarea iminentă a unui spaţiu, în termeni la fel cum ar fi făcută şi acum, dacă ar fi de înfăţişat distrugerea mediului Arctic. Desigur că strămoşii acelor oameni existau dinaintea glaciaţiunii; catastrofa care i-a lovit i-a determinat să migreze spre S. Povestea s-a păstrat de-a lungul mileniilor, chiar dacă sensul său primar şi-a pierdut înţelesul complet, cercetările ştiinţifice recente - inclusiv geologice - completând distorsionarea datorată lungului timp scurs de atunci. De pildă în N Indiei, Şatapatha Brahmana (lucrare din Epoca Fierului) scrie că după Potop - cauzat de ‘prâleya’, adică datorită zăpezii / conform învăţatului Pâninî - primul om Manu s-a împreunat cu Ida, de atunci primăvara fiind ştiută ca aparţinându-le. Manu de la Indieni şi Yima de la Iranieni sunt 2 descrieri ale unui personaj implicat în acelaşi fenomen geologic. Inclusiv vechii Europeni s-au referit la Potop, de exemplu pentru Aristotel în lucrarea sa meteorologică acela fiind indiscutabil. Desigur că multe populaţii neolitice erau autohtone în locurile din EurAsia unde au trăit, însă tot aşa de adevărat este că altele au ajuns printre ele din zona Arctică (în N, oamenii au trăit şi între glaciaţiunile anterioare Potopului, cu multe zeci de milenii înainte / maximul ultimei glaciaţiuni a fost în urmă cu 25 de milenii). Conform lucrării mele ‘Orion şi cercetarea vechimii Vedelor’, în mileniul VIII î.C. a început migraţia în EurAsia pentru căutarea unor noi locuri potrivite de trai: au fost peste 2 milenii de explorări pentru aşezare în EurAsia, până în mileniul VI î.C.; atunci a apărut caracterul polar al imnurilor vedice, începând cu mileniul V î.C. fixându-se în ‘Rig Veda’ tradiţia Casei Arctice”. Este de ştiut că “Vendidad” - scriptură “Avesta” de la începutul mileniului I î.C. - a prezentat printre naţiunile de seamă pe cea din S Caspic notată Chakrem / Kakhra, formată din persoane brave şi drepte (“Chakrem” - conform “Imnului Yaşt” 13:89 - semnifica “Roata” iar în context zoroastrian însemna că se opunea demonilor; în Sanscrită “Chakhram” avea înţelesul de “căruţaşul tărâmului” = “cârmuitor”: până atunci, în Vest, Arianii / Hurianii au fost recunoscuţi ca abili mânuitori de care). În “Dicţionar de simboluri”, Francezii Alain Gheerbrant şi Jean Chevalier au scris: “Chakră era termenul sanscrit însemnând ‘roată’ şi desemnând punctele oculte de joncţiune ale canalelor subtile (‘nădi’) prin care - conform fiziologiei hinduse - circulă energia vitală; aceste centre, etajate de-a lungul coloanei vertebrale până în vârful capului, pot fi calificate drept ‘vârtejuri de materie eterică’.” Filozoful Român Vasile Lovinescu a comentat: “Vedele afirmă categoric tradiția habitatului primitiv al hindușilor, nu în țara desemnată astăzi cu numele de India, ci într-un ținut extrem nordic, chiar polar. Informația este cu atât mai prețioasă, cu cât Tradiția hindusă e ieșită din marea Tradiție Primordială a ciclului, de origine nordică. Grecii o numeau ‘hyperboreană’ (‘Suprem Nordică’); Homer a pomenit de ‘Ogygia’ unde erau ‘revoluțiile Soarelui’, expresie enigmatică ce nu ar putea avea altă semnificație decât că acolo Soarele avea o mișcare de rotație în jurul Zenitului, fără să apună niciodată. Cine are date exacte despre Tradiția Primordială și localizarea ei geografică își dă seama că Hyperborea și Atlantida nu se exclud și că ultima era riguros subordonată primei, pentru că Tradiția atlantă a fost o readaptare relativ tardivă a Tradiției hyperboreene”. Cercetătorul Grec Nicholas Kazanas - născut în Insula Chios din Marea Egee - a insistat în 2013 pe evidenta implicare Kurgană / post-diluviană în N Indiei, el reuşind argumentarea că asemănările relatărilor celor mai timpurii texte Sanscrite şi ale celor mai timpurii texte Greceşti nu erau de la influenţele reciproce dintre ele, ci proveneau din aceeaşi sursă comună străveche Indo-Europeană (savantul a scris în 2006 şi despre evidenţa Finico-Ugră la Indo-Ariani: “Un timp, Indo-Arianii au fost la Marea Caspică, vecini cu Ugro-Finicii; există multe cuvinte comune în Sanscrită şi în familia lingvistică Finico-Ugră”). Corespunzător “Dicționarului Indo-European” al lingvistului Julius Pokorny, un vechi termen Indian pentru “alb” a fost “Karka”, provenind din aceeași rădăcină ce a dat și termenul de “zăpadă înghețată” (Sanscrit “Kharjura” ajungând să fie “argint”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrpu8DsaOKSKIpBzqQD_jafIKwvbY3rdiQFls0GCyLJapCj3hZ8X2DMBX42YC-2cWQyLnj2dXyybVtcfvwCQrLwzSFw3TEp3dW54o5anZzrQcXXeqg05cJLwPiaHFSRM9CqsuOOxS-3Qc/s1600/image810.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrpu8DsaOKSKIpBzqQD_jafIKwvbY3rdiQFls0GCyLJapCj3hZ8X2DMBX42YC-2cWQyLnj2dXyybVtcfvwCQrLwzSFw3TEp3dW54o5anZzrQcXXeqg05cJLwPiaHFSRM9CqsuOOxS-3Qc/w400-h256/image810.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Este de ştiut că în vechime, “avatar” era persoana cu puterea de a readuce la viaţă iar dacă semăna cu cineva care nu mai era, atunci personificarea era văzută ca “reîncarnare”; Manu a fost strămoşul omenirii, salvat de Veșnicul Zeu = “Vişnu” din apele Potopului / astfel, atributele separate ale lui Adam şi Noe - redate de Evreii vechi - erau împreunate de hinduşi iar Yam / Yaw era Zeul Apelor în Canaan, fiind notat şi consonantic YW, acolo Dumnezeu apoi ajungând notat YHWH (abrevierea sa prelungindu-se cu “H”): Manu era reducerea onomastică a lui Ra-Manu, prin apariţia sa post-diluviană din mileniul VII î.C. (“Ra-Man” = “Ro-Mân”, adică “omul însoritului Rai”, Manu după Potop simplu însemnând doar “Omu”). Etnologul Român Ion Ghinoiu - profesor universitar - în “Lumea de aici, lumea de dincolo” din 1999 a enunţat: “Remarcăm cu surprindere că zeul indian al morţii Yama apare cu aceeaşi denumire şi cu aceeaşi funcţie şi la români. Deosebirea constă în faptul că la indieni acela ia sufletele oamenilor iar la români sufletele necuvântătoarelor (de pildă, în Muntenia se spune frecvent - când animalele mor în urma unei molime - că a dat ‘iama’ în ele). Nu este singura legătură posibilă între panteonul vedic şi cel carpatic. Zeul indian al ploii Rudra era invocat de cetele de copii însoţind o ciudată mască fitomorfă - Paparuda, pronunţată uneori Paparudra - în zilele secetoase ale verii iar marele zeu Şiva are o colindă de neconfundat în ziua de Crăciun: ‘Leru-i Doamne, domn din cer / Ce mi-e-n Cer şi pe Pământ? / Mi-este o dalbă mănăstire. / Între dalbe mănăstiri / Şade bunul Dumnezeu / Şi cu Maica Precista / Lângă Maica Precista / Şade bătrânul Crăciun / Cu busuiocul în dreapta / Cu cruciuliţa în stânga / Şi-mi judecă pe Siva: / Sivo, leo / Vasilco, leo / Ce-ai băut şi ce-ai mâncat / De mi te-ai îngrăşat? / Sus la munte m-am suit / Jir şi ghindă mi-am mâncat / De-aceea m-am îngrăşat / Mai la vale m-am coborât / Apă rece mi-am băut / Grădinile le-am izbit / Românii că m-au văzut’. (Zeul Siva din Panteonul românesc era sacrificat - prin substituţie, la solstiţiul de iarnă - capul porcului jertfit la Ignat numindu-se Siva / Sila, prin contopire cu Vasilca / Vasile). Modelul neolitic al morţii şi renaşterii timpului a fost preluat şi continuat de indo-europeni, în Epoca Bronzului şi Epoca Fierului, cu deosebirea că drama n-a mai fost trăită de zeiţă (aşa cum era iniţial), ci de zeul solar, Crăciunul. Specific strămoşilor autohtoni ai românilor, Crăciunul a fost identificat cu zeul iranian Mitra ori cel roman Saturn; peste sărbătorile Crăciunului s-au suprapus Saturnaliile (la începutul mileniului I î.C., zeul Saturn se celebra la Roma între 7 şi 23 decembrie) iar după apariţia creştinismului, Naşterea lui Iisus. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun; în unele sate bănăţene şi ardelene, ziua de 1 ianuarie - care a preluat nu numai obiceiurile, ci şi denumirea sărbătorii - se numeşte Crăciunul Mic. Determinativul de ‘Moş’ purtat de Crăciun sugerează, asemănător Babei Dochia la Anul Nou Agrar, vârsta zeului care trebuia să moară şi să renască la Anul Nou. Prin unele sate româneşti - ca de pildă cele de la confluenţa Someşurilor - ziua de 28 decembrie încă e ‘îngropatul’ Crăciunului. Feciorii adunaţi la casa ‘jocului’ aleg pe cel care va interpeta rolul mortului: acela este aşezat pe targa funerară - o scară de lemn - şi se acoperă pentru a nu i se vedea faţa; pe ultimul drum, ceata de feciori care alcătuieşte cortegiul funerar cântă ‘morţeşte’, lăutarii cântă ca la înmormântările adevărate, cu ceteraşi, popa slujeşte, cantorul ajută. Textul ritual, cântat pe melodia prohodului, descifrează semnificaţia parodiei de înmormântare: ‘Măi Crăciune, măi Bătrâne / Astăzi te-ngropăm pe tine / Haideţi toţi, cu mic, cu mare / Să ducem Crăciunu-n vale / Şi să-l băgăm în produc / Pe el să punem butuc / O Crăciune, o Bătrâne / Du-te de la noi cu bine / Meri pe apa Sâmbetii / Şi-napoi nu mai veni / C-a veni altu Crăciun / Şi-a fi ca tine mai bun’. La ‘produc’ (denumirea copcii sparte în gheaţă), după ce se luau iertările şi se dezlegau păcatele, mortul era aruncat de pe scară pe gheaţă; în acel moment, mortul învie, se ridică în picioare pentru a fi văzut la faţă şi se ia după cei prezenţi pentru a-i lovi cu un săculeţ umplut cu cenuşă. Noul Crăciun, împreună cu ceata de feciori, se întoarce la casa ‘jocului’, unde urmează pomana Crăciunului, o noapte de pomină, cu mâncare şi multă distracţie, cu excese de băutură. Cortegiul funerar devine alai de sărbătoare, cu strigături şi melodii de joc. Ospăţul atingea forme dionisiace, de vreme ce beţia era ceva obişnuit la îngropatul Crăciunului; dacă o persoană se îmbăta în cursul anului, oamenii îi spuneau cu ironie că ‘a îngropat Crăciunul’.” Precesta / Precista - titulatura Maicii = Marii Mame - însemna “Preacinstita” / “Preacurata”. Acelaşi savant a notat în “Dicţionar - mitologie română” din 2013: “Baba Dochia e identificată în Panteonul românesc cu Gaea, marea zeiţă agrară celebrată la începutul lunii martie, care torcea firul Mărţişorului; răpusă din cauza gerului (îngheţată de vie) de Măcinici - în ziua de 9, o reducţie simbolică a lungimii anului de 12 luni - se transforma în stană de piatră, local având denumirea ca om de piatră (substanţa primordială a vieţii pe Terra), cu identificarea de către localnici în mai multe masive carpatice. Decesul ei însemna naşterea pruncului Dochia. La solstiţiul de vară devenea Drăgaică / zeiţă-fecioară iar la echinocţiul de toamnă Maica Precesta / zeiţă-mumă; spre solstiţiul de iarnă şi echinocţiul de primăvară, Baba Dochia - zeiţă la vârsta senectuţii - trebuia să moară şi să renască împreună cu timpul: aşadar, Dochia uzurpa metamorfozele calendaristice ale Marii Zeiţe neolitice”. (Academicianul Român George Coşbuc în “Elementele literaturii poporale” a afirmat că legenda Dochiei - Mama Omenirii / Zeiţa Fertilităţii - este una dintre cele mai vechi poveşti ale lumii).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="PT-BR" style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwZCNp2g9RRzttysP8oe4jNvxmDaw7zEvPVYmSWqhUhQnVYU40NAnU1b4ktHBoYTmIf3YP5hyphenhyphenMBSME2ajhfCdOW8DapIyUg1gt6F39o-rLNJusiMUSUu8uFQQaStHGuZVYZPQnlYYMjQk/s1600/image609.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwZCNp2g9RRzttysP8oe4jNvxmDaw7zEvPVYmSWqhUhQnVYU40NAnU1b4ktHBoYTmIf3YP5hyphenhyphenMBSME2ajhfCdOW8DapIyUg1gt6F39o-rLNJusiMUSUu8uFQQaStHGuZVYZPQnlYYMjQk/w400-h210/image609.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mitologia Iraniană a precizat că au fost 12 milenii de luptă până la victoria binelui, perioadă corespunzând exact duratei - măsurată ştiinţific - dintre dispariţia Neandertal şi dispariţia Cro-Magnon (ambele eliminări datorându-se lui Homo Sapiens, prin Titanomahie şi Gigantomahie); după ce Neandertal n-a mai fost, ivindu-se ceremonios Marea Mamă Ghirghe, ea a avut cu Timpul / Zurwăn 2 gemeni antagonici: “luminosul” Mazda / Ormuzd asociat cu binele şi “întunecatul” Mainyu / Ahriman asociat cu răul. Codicele “Avesta” - atribuit Sfântului Gargo = Magului Zoroastru / prima religie monoteistă din lume - a anunţat lunga durată a conflictului dintre cei 2 flăcăi, ce s-a încheiat prin apariţia omului primordial, de o netă structură arhetipală: Yima / Homo Sapiens cel mai recent; atunci - după victoria şi asupra Cro-Magnon - a fost întemeiat Imperiul Atlant, ca expresia stăpânirii de către singura specie umană, cuceritoarea universului celeilalte specii umane rămasă din preistorie. În religia zoroastră, Magii au fost preoţii Cultului Soarelui care practicau şi medicina (de la ei rămânând în Română inclusiv verbul “a amăgi” = “a ispiti”); termenul de “medici” a provenit de la ei, de la oamenii Mediei, care practicau medicina mai mult decât ca vraci - ei fiind Magi / Mezi - cunoscând cel mai competent știința lecuirii, din moși-strămoși, recunoscuți ca mari gânditori (renumiți atât ca meditând îndelung mereu pentru a lua corect măsuri, cât și ca măsurând mereu corect apoi, pentru modul lor chiar modest dar foarte corect de acțiune fiind deosebit de stimați în Vechea Lume). Poetul naţional al Iranului Hakim Firdousi 935-1025 din Tus (lângă Afgani-stan şi Turkmeni-stan) în “Şah-name” / “Povestea şahilor”, termenul pentru cârmuitor de “șah” provenind din anteriorul “șar” - parte a istoriei zoroastre - a scris: “În munţi, în urmă cu 10 milenii, au existat oamenii care apoi au devenit Ariani; primul lor conducător a fost Gaio-mer / Kaiomers, care a dat legi. Pe atunci, oamenii trăiau din vânătoare şi din cules; nu ştiau să cultive dar aveau turme de animale cu care se mutau dintr-un loc în altul, îmbrăcaţi în pieile lor. Gaio-mer / Kaiomers a fost o persoană foarte inteligentă. Hărţuit de triburi geloase pe prosperitatea oamenilor săi, în lupta pe care a pregătit-o împreună cu nepotul lui, i-a învins, apoi acela urmându-i la domnie, dinastia instaurată conducând pentru timp foarte lung”. Tradiţia Armeană a reţinut că </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaio-mer” = “Șeful Terrei” era originar din Mesopotamia de Sus şi că era fiul lui Eno / Enoh iar în manuscrisele musulmane a rămas menţionat că șeful Gaio-mer / Kaiomers a cunoscut adevărul din cărţile lui </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Id-rîs” / Idrîs, adică ale lui Hermes / Enoh; în mitologia Armeano-Caucaziană - studiată şi de Dr. Joseph Karst, profesor la Universitatea din Strasbourg - Enoh era identificat cu geniul Karapet, numele provenindu-i de la cuvântul Georgian pentru “poartă”, căci era “Stăpânul Porţii”, cu sensul general de “mesager”. Magul Gargo-“Sfântul” = Zoroastru, fiul Zeului Mazda / “Maz-da”, era din Valea Oksos / Oxus (actualul Afgani-stan), din răsăritul Daxiei / Bactriei de la poalele Pamirului - azi Ai Khanoum / Kohna Qala </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">37,10 lat. N, 69,23 long. E</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ştiut ca “Oraşul Lunii” - străjuind vadul Fluviului, zona fiind foarte bogată în aur, lazurit şi rubine; se poate observa apropierea onomastică dintre “Maz-da” pentru divinul tată al Magului Zoroastru (după cum a scris filozoful Platon) şi “Masa” pentru </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Luna Sacră”: în vechiul spaţiu Iranian, Zeul Lunii era Mah (la vechii Egipteni se numea Iah, corelându-se astfel și apariția ulterioară la vechii Evrei a denumirii Yahve pentru Zeul suprem). După cum a arătat academiciana Mary Boyce în “Enciclopedia Iranică” din 1983, “Mazda” era înrudit cu Sanscritul “Medha” pentru “Înțelept” (nomenclatura având aceeași sorginte ca aceea Medă, anume a Mezilor din Mezia /Media). În secolul VI, istoricul bizantin Agathias - din portul Myrina 38,50 lat. N, 26,59 long. E de pe coasta V Anatoliană / Aeolia, între Pergam şi Izmir - a reluat ideea că Magul Zoroastru a fost fiul Zeului Ahura Mazdă (echivalat cu Grecul Zeus); fratele geamăn al bunului Ahura Mazdă era Ahriman Mainyu (întruchiparea răului): ambii erau fiii lui Zurvan = “Timpul” (Crăciun la Români). Zeul Zurvan - creatorul întunericului și luminii - avea ca emblemă 2 Svastici înlănțuite, una reprezentând binele, cealaltă reprezentând răul.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="287" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkX08RcdSfiQR5Mg6ZVeTv_vs9ch3P1fd9H2PE7DFNjI1Eq1TClLTKVWf1EnJ3qXNjrUWc2yx8zeNgSg_CuveRNKWQcUgWuARrAbKJfM43vWKYq6-soKMP_Ujs0qacnQioGSQyHX_HoYY/w400-h287/image814.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Ra şi Mitra</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="PT-BR" style="font-size: large;"></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În acelaşi areal - populat de urmaşii străvechilor Gherghi - era iubit Zeul Soare şi Hermes, Magul Zoroastru fiind numit de Platon ca fiul lui Mazda (“Maz-da” = partenerul divinei Luni / Selenei Masa, un alt fiu al Zeului Mas-da / Mazda considerându-se şi Mitra / Mit-Ra = “Soarele nebiruit”) iar pentru Plutarh, Zartoșt / Zoroastru era Magul fondator al întregului sistem de ştiinţe practicat de Magi: e de ştiut că Bactria / “Vactria” a fost vatra strămoşească a iubitorilor focului iar din termenul local “atharvan” pentru “preotul focului” a provenit “vatră” (de unde a rezultat Bactria - denumire echivalentă a regiunii Daxia - acolo apărând şi vechea metropolă “Zari-aspa” = Balkh 36,45 lat. N, 66,54 long. E din Nordul Afgan ştiută ca “Mama Oraşelor”, având citadela de 11 kmp, unde era Poarta Şambalei, cunoscută ca Agharta / “A-Gharta”, anume spre “centrul guvernării lumii”, zicându-i-se Şamis-Balkh / “Şa” = “Apă” dar și “Soare”, “mis” = “moş”, Balkh = “Înălţat”, maestrul sufi Idries Shah 1924-1996, născut în India din nobili Afgani, speculând că denumirea ŞamBalei / “Șam-Balei” provenea astfel, de la “Sanctuarul Soarelui”, acolo fiind venerată Zeița Anahita și ştiindu-se că s-a lansat dar a și murit Sf. Mag Gargo = “Zarto-șt” / Zoroastru, căci a fost principalul său loc de propagandă); Sanctuarul Soarelui = </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Șam-Bala”, după cum a documentat academicianul Ferdynand Ossendowski 1876-1945, era știut ca Agharti / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“A-Gharti” (echivalentul Grec avându-l în Tartar).</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> De la Valkh / Balkh a apărut denumirea pentru Paktra / Bactria, a cărei capitală a fost acel mare oraș (cu care apoi a rivalizat Babilonul); măreţul oraş Balkh - numit de către Armeni </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Bahl” dar zis și Kuş, de pe străvechiul drum al lazuritului comercializat din Epoca Pietrei - şi-a atins apogeul atunci când în extremitatea Vestică a Anatoliei a apărut portul Troiei de veghe la Strâmtoarea Dardanele (adică în mileniul III î.C., căci acolo - în stăpânirea Regatului Troadei - funcţiona foarte importantul vad comercial cu Peninsula Balkanică). Pe de altă parte, Șaman / “Șa-man” e o denumire străveche însemnând deopotrivă “Omul Soarelui” dar și “Omul Apei” (iar similar, “Ro-mân” = “Omul Râului” dar și “Omul Soarelui” - astru știut ca Ra - respectiv sinonimul Valah al său fiind cel acvatic, legat de valurile apei): între străvechii șamani - foarte populari în Lumea Veche - și stră-Români au fost legături strașnice (iar în Europa, Hiperboreii Saami = “Oamenii Soarelui și Vântului”).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_AVJTiRy4FX9KlWFoVlhvKcCYxEHLHGpZnw0v4_bB4WlldZQO6SUrFi0zWvCrFMGbKo5VdwPjQLH6QYFyXF-i_sZRdH2SJf5YYnd-oz5BG74rI4i6CoNsCTY56d8u5rmDun6KvRKuykFG/s1600/image1328.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="638" data-original-width="649" height="393" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_AVJTiRy4FX9KlWFoVlhvKcCYxEHLHGpZnw0v4_bB4WlldZQO6SUrFi0zWvCrFMGbKo5VdwPjQLH6QYFyXF-i_sZRdH2SJf5YYnd-oz5BG74rI4i6CoNsCTY56d8u5rmDun6KvRKuykFG/w400-h393/image1328.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În 2015, cercetătorul Dan Alexe a scris “Prin vadul lingvistic: etimologia lui ‘a merge’ în sfârşit explicată” (cu observaţia despre perspectiva acvatică, anume că în dispăruta Latină era încă păstrat sensul primar al legării mersului de traversările vadurilor, ceea ce însă nu s-a mai conservat în Română): “Verbul ‘a merge’ a constituit întotdeauna o enigmă pentru romanişti. Din punct de vedere formal, verbul - cu întreaga sa conjugare modernă românească - corespunde perfect latinescului ‘mergo’, ‘mergere’... care însemna însă ‘a se s/cufunda’. Nu există nici un dubiu aici iar verbul latinesc şi toate derivatele lui nu au avut niciodată alt sens: de la ‘immergo’, ‘immersio’ până la ‘emergo’ şi ‘submergo’, totul are de-a face cu intratul în apă. Flexiunea română corespunde celei latineşti în toate chestiunile de detaliu: de la perfectul (ego) ‘mersi’, care corespunde românescului (eu) ‘mersei’, până la participii şi la supinul ‘mersum’, care corespund ‘mersului’ românesc; în latină însă, ‘mersul’ românesc era întotdeauna o ‘im/mersiune’. Din punct de vedere al mecanismului evoluţiei limbilor românice - aşadar - nu există nici o îndoială: avem de-a face cu acelaşi verb... numai că e imposibil de conciliat sensul latinesc al verbului cu cel românesc. E drept, verbul latin ‘mergo’, ‘mergere’ a mai avut şi sensul figurat al unei dispariţii, precum în ‘caelum mergens sidera’ - ‘stelele care dispar în cer’ - numai că pista e înşelătoare, pentru că şi acolo avem o imagine de dispariţie ca în apă... stelele erau înghiţite de negrul cerului, ele plonjau în eter. Nici aşa nu putem ajunge la sensul banal românesc al deplasării: ‘a merge’. Au fost lingvişti exaltaţi care au văzut aici o dovadă a faptului că românii ar fi trăit refugiaţi în vârf de munte etern ceţos: un călător care coboară spre vale... dispare treptat în ceaţa văii, în care se scufundă, din punctul de vedere al privitorului rămas pe pisc, ca şi cum ar intra în apă. După ce s-a stins hohotul de râs, putem aborda problema într-un mod cât se poate de simplu. Desigur, explicaţia pe care o voi da nu constituie o dovadă. E mai degrabă o remarcă de ordin cultural decât o ‘demonstraţie’. Chiar şi în latină, verbul care desemna deplasarea - ‘vado’ - însemna de fapt ‘a traversa o apă’! Atât prezentul latin al verbului neregulat ‘andare’ / ‘vado’, cât şi grecescul ‘baino’ = ‘a merge’, însemna etimologic ‘a traversa apa prin vad’. ‘Vado’ în latină venea de la ‘vadum’ = ‘vad’ / ‘punct de trecere al apei’ (şi la fel grecescul ‘baino’). ‘Vado’ de la ‘vadum’, traversarea apei... prin ‘vad’ (!) a fost persoana I a verbului în latină şi aşa a rămas până în italiana de astăzi. În română, ‘vado’ a dispărut, rămânând sub o formă atrofiată doar în expresia ‘mai va’ iar verbul a fost înlocuit cu cel care avea sensul imediat apropiat: ‘mergo’, ‘mergere’, tot ‘a intra în apă’... a trece prin ‘vad’ (acesta din urmă rămânând intact ca substantiv = ‘vadul apei’). ‘Vado’ = ‘mergo’... tot o traversare de apă, dar prin vad!”</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhehwD_vsfQ7Puqqm4y49p9jQBl1EaBpR5TD0z5qy6dqhjqlObOZ08Hm6SWFxa0KyMMmnaaajafGUCLTbmqBRcRw6T531iVomRWAtkxhVErOjpzkTbsEa4dw_sYzAx1jCsXxmVcyj5tCmRX/s656/mmmmmmmmmm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="221" data-original-width="656" height="135" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhehwD_vsfQ7Puqqm4y49p9jQBl1EaBpR5TD0z5qy6dqhjqlObOZ08Hm6SWFxa0KyMMmnaaajafGUCLTbmqBRcRw6T531iVomRWAtkxhVErOjpzkTbsEa4dw_sYzAx1jCsXxmVcyj5tCmRX/w400-h135/mmmmmmmmmm.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: medium;">Metropola Afgană Balkh / Valkh</span></span></i></td></tr></tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sfântul Mag Gargo = Zarto-șt / Zoroastru - care a râs la naştere, uimind lumea - aparţinea unei familii de războinici de la poalele Pamirului (în secolul V î.C. Lydianul Xanthus, în secolul IV î.C. Eudoxus din Knidos, apoi Hermodoros, Plutarh, ş.a., au afirmat că deja în timpurile lor Zarto-șt / Zoro-astru era considerat ca vechi de 6 milenii, adică de la mijlocul mileniului VII î.C. / imediat după Potop; de exemplu, în secolul III î.C. Anatolianul Hermippus din Smyrna / Izmir l-a plasat pe faimosul Zoroastru cu 5 milenii înaintea Războiului Troian). Magul Zoroastru / Gargo-șt - profet oriental literalmente înțeles ca “Mare Cântăreț” - a creat Imnurile Găthă, răspândite dinspre răsăritul de unde era, condamnând sacrificiile sângeroase şi a făcut din focul sacru simbolul credinţei sale (în mileniul I, a fost religia oficială a Imperiului Săsanilor - promulgată de Marele Preot Ghirgîr / Kartîr în dauna maniheismului, cumpăna dintre bine şi rău fiind ţinută de Mitra - ultimii adepţi rămânând Guebrii): ca Zeu venerat de Veghetorii vadurilor, Mitra era Gardian al apelor iar împreună cu tatăl Mazda şi cu Burz - suprema divinitate Indo-Iraniană a apelor înfăţişat de hinduşi ca “Var-Una” / Varuna iar de vechii Greci ca Uran / Zeul Cerului şi de “Rig Veda” ca Zeul suprem al creaţiei numit “Apam Napăt” de la compusul dintre “Apă” cu “Nepot” - era alcătuită triada (respectiv Sf. Treime) “Ahura” = “Asura”; privind Indo-Europenii, încă o legătură se poate vedea lingvistic între nepotul Poseidon = posesorul Edenului, nepotul Anului - știut ca Neptun de către Romani - și cuvântul Sanscrit “</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">nápāt” pentru nepot</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În “Teogonia Indiană”, savanta </span><span lang="PT-BR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Sukumari Bhattacharji </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">1921</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-2014 a enunțat: “Secretul puterii supranaturale a Zeului Varuna era Măyă (așa a notat literatura timpurie vedică); lui i se zicea Măyin și Asura (‘Asu’ era sufletul, utilizat de ‘Rig Veda’ 10:15 în legătură cu ‘pitarah’ = ‘strămoșii’). Varuna - căruia i se zicea Asura - avea puterea numită Măyă: el astfel uda pământul, prin ploaia ce o putea declanșa; demonii Asura și-au pierdut puterea lor Măyă din cauza Zeului Varuna. La început, Măyă a însemnat ‘puterea extraordinară a înțelepciunii’ dar ulterior a rămas doar cu sensul de ‘iluzie’ / ‘magie’.” Așadar, din Afgani-stanul Nordic (zona dintre Pamir și Altai) s-a difuzat post-diluvian zoroastrismul = primul monoteism din lume, răspândit de către profetul Sfânt “Gargo-șt” / Sf. Mag “Zarto-șt”, născut în “Orașul Lunii” / Kohna Qala - la un mare vad al Fluviului Oksos - și mort în metropola Vahl / Balkh de lângă delta unui afluent Vestic al acelei mari ape curgătoare (cu izvorul în Lacul Ghalcha / Zorkul din Pamirul “Mare”, care pe atunci se vărsa în Marea Caspică).</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="PT-BR" style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiULt2sEvFWGXZ73tKSuKlB0q-bSYLWuJNcn7rbY2WgpIk2A5xOosIxzKBIMYiaC6G8_4ePrunSildS8Sk2g-JVi6E1rL_loN6psxLOJTAwNx5raw7aa5L2ENx3yfA409RolakCMCXNsMc/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiULt2sEvFWGXZ73tKSuKlB0q-bSYLWuJNcn7rbY2WgpIk2A5xOosIxzKBIMYiaC6G8_4ePrunSildS8Sk2g-JVi6E1rL_loN6psxLOJTAwNx5raw7aa5L2ENx3yfA409RolakCMCXNsMc/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ştiut ca parte a “Caucazului Indian”, Pamir / “Pa-mir” - termenul pentru cei mai înalţi Munţi după Himalaia - literalmente însemna “sacrul mir” (căci “pa” = “sacru” iar prin “mir” nu se numea doar unsoarea sfinţită din mijlocul frunţii, ci se înţelegea şi “trăznet”, “a lua mirul” cuiva însemnând a-l omorî iar “a trage la mir” = “a lovi în frunte”): oriental, pe frunte - între ochi - era marcat “al treilea ochi”, “mirenii” fiind cei însemnaţi astfel, drept credincioşii în sacra treime, însă neaparţinând clerului (dar urmându-i crezul, mai ales în marea vechime, când totul era religios); oriental, Meru era Muntele Sacru unde a fost mariajul pământenei Mame - patronând luna Ma - cu cerescul Ra (semi/luna şi soarele fiind simbolurile puternice ale divinului pentru timp îndelungat şi cu o uriaşă răspândire, foarte des figurate împreună), la S de Pa-Mir / adică de “Sf. Mir”, rolul Meru de Munte Sacru fiind preluat de Tibetanul Kailaş / Muntele Fericirii din Himalaia. În 2016, cercetătorul Român Lucian Costi a scris: “Ritualul mirungerii este foarte vechi la români, după cum ne confirmă dovezile din religia vedică și cele dăruite din propria zestre a vocabularului nostru. Mărturia este dată și de denumirea românească a unei anumite plante, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">miruța’, plantă cu flori purpurii / violete (‘Anchysa officinalis’). Dacă mirul e un untdelemn - cum avem în ritualul creștin - de ce oare i-au zis strămoșii noștri plantei acesteia ‘mir-uța’, un diminutiv de la ‘mir’? Pentru că mirul era nu o ungere în religia noastră străbună, precreștină, ci era un punct roșu; de aici asemuirea florilor plantei cu culoarea mirului a condus la atribuirea numelui ei, ca un diminutiv de la mir. Înțelepciunea românilor ce au zămislit aceste cuvinte ne ajută azi să pricepem ce înseamnă ele, cine le-a născocit, în ce perioadă, ce semnificau și ce concluzii putem trage despre vechea noastră religie. Așadar, numele ‘mireasă’ e intim legat de alte cuvinte românești care-i lămuresc proveniența, de ritualul punerii ‘mirului’ pe frunte, corelat cu denumirile plantei ‘miruța’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> cu flori purpurii și plantei </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mireasa’, având culori roșii. Etimologia cuvântului </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mireasă</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> este aceea de cuvânt românesc străvechi. Fiind un termen religios, </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mireasa</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> face parte azi </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">din vocabularul esențial al slujbei creștine în celebrarea tainei cununiei, continuând fără întrerupere un ritual multimilenar. Termenii de logodnică, mireasă, nevastă nu pot fi analizați despărțit. Nevasta e o consecință a faptului că tânăra a fost mireasă și a trecut prin ritualul cununiei: întâi apare numele de mireasă, apoi cel de nevastă (mireasa era statutul ei în ziua ceremoniei sacre, religioase, când preotul aplica mirul sfânt pe fruntea celor 2 tineri și care precedă creștinismul cu milenii). Instituția întemeierii familiei consfințită prin punerea mirului data la noi dinainte de roirea spre India a neamurilor din spațiul Carpatic; punerea mirului roșu - posibil și mirungerea - sunt mai vechi decât practicile creștine cu milenii, dovadă prezența unor ritualuri similare în derivatele indice ale vechii religii vedice din Carpați”. Post-diluvian, Mehr / Mitra, ca Zeul Luminii, a fost slăvit mai ales spre apus - începând cu Valea Oksos - de adepţii Magului Gargo / Zoroastru din Oraşul Lunii iar arealul de unde a pornit acel prim monoteism în lume pe atunci era populat de Gherghi, care (datorită activităţii solare intense din timpul ultimei glaciaţiuni) erau cei apăruţi acolo prin ultima mutaţie genetică, cea moştenită până în prezent.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUmwhranSFFAAQMwr4bRahe5MMc8qPpbfjhACzY4OlPMlN_qUxqH4r4l6-ILv0r_tSlQ1LOInXVmtxvaKHM-VbIwiiS-2S2eKd18iNchTx5rhJay6aTiHYMvJ5ODSyrHOiOjDPl0NetPM/s1600/image617.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUmwhranSFFAAQMwr4bRahe5MMc8qPpbfjhACzY4OlPMlN_qUxqH4r4l6-ILv0r_tSlQ1LOInXVmtxvaKHM-VbIwiiS-2S2eKd18iNchTx5rhJay6aTiHYMvJ5ODSyrHOiOjDPl0NetPM/w400-h318/image617.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span lang="PT-BR"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Bazinul Oksos în prezent</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Înţelesul originar al arhetipurilor - de modele primitive sau de imagini arhaice din tezaurul comun al omenirii - lasă loc ideii că toate ar fi copiile unor modele arhetipale cereşti, însă mai există o categorie mitologică, a aşa-numiţilor eroi-civilizatori, consideraţi semizei: ei au fost de fapt eroii arhetipali, primii învăţători ai grupurilor umane, primii descoperitori ai elementelor Civilizaţiei (navigaţia, focul, construcţiile, arcul, agricultura, roata, medicina, scrisul, etc.), primii organizatori ai triburilor, primii codificatori ai principiilor juridice şi morale, primii sacerdoţi şi profeţi. Oamenii arhetipali adesea au produs acte de eroi civilizatori: de exemplu, Adam a dat nume plantelor, animalelor şi lucrurilor, descoperind împreună cu Eva, îmbrăcămintea (la început, femeile îşi acopereau coapsele cu un sac doar când aveau ciclu sau când ţineau doliu). Când marile descoperiri au căpătat răsunet mitic în întreaga arie de emancipare a omenirii - ca de pildă agricultura - eroii civilizatori (uneori chiar în grupuri ierarhizate) erau veneraţi de urmaşi. Omenirea a personificat în mituri nu actele civilizatoare în sine: formarea miturilor despre arhetipurile eroilor civilizatori a fost un proces spiritual - adesea îndelungat - de sincretism iar detaliile portretelor dinamice ale eroilor arhetipali s-au selecţionat după ce se colectaseră prin aglomerare de informaţii şi se îngroşaseră până la trăsăturile ideale; cazurile de zeificare ale unor personaje istorice identificate au fost rare (şi atunci operaţia n-a aparţinut direct mitologiei, ci teologiei).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQwwlmo_Y3IONiW74HmOiiEHADS3smNV-8zmR-7r_VunyG6jXZMk2tSmoktFehRsBaj6YeJjkbHIJMIzv6SNSQ4z9UiVcxjPLUmu_LwHb7UWl2ssr6fhBqor4CmRyv5JoHYxZ23vnaiY/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="92" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQwwlmo_Y3IONiW74HmOiiEHADS3smNV-8zmR-7r_VunyG6jXZMk2tSmoktFehRsBaj6YeJjkbHIJMIzv6SNSQ4z9UiVcxjPLUmu_LwHb7UWl2ssr6fhBqor4CmRyv5JoHYxZ23vnaiY/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Avesta” e notat despre timpurile când cadavrele oamenilor erau lăsate să fie ciugulite de păsări: “Eu, care sunt Mazda, am creat universul acolo unde nu fusese nimic. Potrivnic acestei lumi care este numai viaţă, Mainyu a dat naştere alteia, care este numai moarte şi unde nu sunt decât 2 luni de vară iar iarna e lungă şi ţine 10 luni, răcind într-atâta pământul, încât până şi lunile verii sunt îngheţate şi frigul este începutul tuturor relelor. Apoi, eu am făurit un lăcaş numindu-l Ghaon, care era locul cel mai încântător de pe pământ; acela era semănat cu trandafiri şi acolo se năşteau păsările cu pene de rubin. Atunci Mainyu a făcut insectele care vatămă plantele şi animalele. Apoi, eu Mazda, am întemeiat Muru - oraşul cel sacru şi minunat - iar Mainyu a strecurat într-însul vorbele răutăcioase şi minciuna. După aceea, eu Mazda, am creat fermecătorul Bakhdi - înconjurat de păşuni grase - dar Mainyu a trimis acolo fiare lacome, ce înfulecau vitele folositoare pentru oameni. Apoi am zidit Nişa - oraşul rugăciunii - iar Mainyu a strecurat în el îndoiala care roade credinţa. Eu Mazda, am zidit oraşul Haroju - cel cu palate bogate - iar Mainyu a zămislit acolo trândăvia şi curând oraşul a căzut în ticăloşie. Astfel, fiecare dintre minunile pe care le-am dăruit oamenilor - întru fericirea lor - a cunoscut împotrivire din partea lui Mainyu, prin darurile lui nenorocite; din pricina lui pământul a fost spurcat de pornirile cele rele, el a statornicit datina tâlhărească de a-i îngropa pe morţi în pământ sau de a-i arde pe ruguri, precum şi toate celelalte rele care întristează neamul omenesc. Eu care sunt Mazda, celui dintâi dintre muritori i-am rostit cuvântul meu, descoperindu-i legea: ‘O, tu frumosule Yima, vino la mine ca învăţat întru credinţa mea, să-i fii răspânditor!’ Dar el a răspuns că nu era vrednic, căci n-avea ştiinţa de a fi crainicul legii. Eu care sunt Mazda, astfel i-am grăit: ‘Dacă, aşadar, nu vii nici preot, nici crainic legii mele să-i fii, vai, toate aceste făpturi pământeşti ale mele ocroteşte-le tu, o Yima, şi să le creşti, înlocuindu-mă ca paznic al făpturilor pământului, vino să le fii ocrotitor!’ Şi atunci preafrumosul Yima mi-a răspuns: ‘Voi face să propăşească făpturile tale pământeşti, aceste făpturi ale pământului eu le voi face să crească. Te voi ajuta fiind paznicul şi ocrotitorul acestor făpturi ale tale’. Eu care sunt Mazda, i-am rânduit atunci o oaste şi un plug cu totul de aur. Şi Yima a dobândit în mâinile sale puterea regească. Iar între timp, Yima domnind, s-au scurs astfel 3 secole până când tot pământul larg s-a umplut de cirezi, de cântece, de oameni, de păsări şi de roşii focuri arzând. Mazda s-a întors către Yima: ‘O preafrumosule Yima, iată un prăpăd de geruri este gata să vină în lumea pământească şi furtună de zăpadă se va prăbuşi de la început peste munţii care sunt mai înalţi şi în jos, spre văi. Atunci Yima, va pieri a treia parte din cirezile acestui pământ şi tot ce se află în locuri mai primejdioase şi care sunt în piscuri de munţi şi cei ce umblă prin văgăunile văilor. Peste lumea de trupuri căde-vor ierni ce vor aduce frigul ucigător şi vor lăsa să cadă zăpezile geroase. Tot ce este vietate în ţinuturile pustii sau pe munţi va fugi să se ascundă în adăposturi subpământene. Mai înainte de venirea iernii, ierburi şi plante vor fi pretutindeni dar după iarnă se va socoti minunat locul unde se va ivi măcar o urmă de picior de oaie. Vei face loc înzidit în Var. Îl vei face lung cât o fugă de cal pe fiecare din cele 4 laturi ale sale; şi înăuntru vei aduna laolaltă din cirezile de vite de fiece soi, şi din oameni, şi din păsări. Vei strânge sămânţă de focuri ce ard cu culoare roşcată. Apa o aduci pe o cale lungă şi să mai ai grijă de păsările dinăuntru, îndestulându-le cu grăunţe coapte şi grâul bălan să nu lipsească ori să se împuţineze cu mâncarea făcută. Apoi vei înălţa clădiri cu coloane, cu săli şi cu încăperi retrase. Şi să mai aduni acolo pe toate femeile şi pe toţi bărbaţii cu obârşia cea mai frumoasă, pe cei mai frumoşi dintre ei, pe cei mai puternici; şi să culegi cât mai multe seminţe de arbori dintre cei mai aleşi, dintre cei mai înmiresmaţi ce se află pe pământul acesta. Chiar acum să aduci câte o pereche fără cusur din oricare neam, ca să-şi facă locuinţă - şi acestea împreună cu tine, Yima - în locul înzidit. Să nu fie niciodată acolo chipuri cocoşate, nici sluţenie, o Yima, nici gângăveală, nici ticăloasă pierzanie, nici vreo fiinţă măruntă sau pocită, nici cu dinţii prea lungi şi cu nici unul din multele semne nefericite pe care le adaugă Mainyu celor ce trăiesc pe pământ. Cu un bold de aur să-i călăuzeşti într-acolo pe toţi, Yima - în locul cel înzidit - şi zidurile să ocolească totul de jur împrejur’. În clipa aceea Yima a chibzuit, întrebând: ‘În ce chip voi putea să fac acest loc înzidit despre care mi-ai spus, Mazda?’ Atunci Mazda i-a răspuns lui Yima: ‘O Yima, preafrumosule fiu, iată pământul acesta cu călcâiele tale călcându-l, îl vei frământa în acelaşi chip şi cu mâinile tale, mânuindu-l întocmai aşa cum obişnuiesc oamenii să frământe lutul umed’. Isprăvind de făcut ceea ce Mazda îi poruncise, Mazda îi mai spuse lui Yima: ‘Luminile care lumina-vor acest Var vor fi lumini meşteşugite, fiindcă nevăzută va fi lumina soarelui, a lunii şi a stelelor. Iar după fiecare răstimp de 4 decenii, fiece pereche de oameni va naşte altă pereche şi tot astfel fiecare din toate celelalte soiuri de vieţuitoare. Iar pasărea sfântă va aduce acolo legea’.” După cum a observat în 2004 şi Norvegianul Oktor Skjaervo de la Universitatea Americană Harvard, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">corespunzător mitului zoroastru de întemeiere a tărâmului Iranian redat de </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Videvdad” 1:11 - adică de codul ecleziastic </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Avesta” - homosexualitatea masculină a apărut întâi în lume din influenţa demonică pentru a îmbolnăvi Hyrkanii / Gherganii din S Caspic (care formau cea mai sănătoasă creaţie a Zeului Mazda); în sfera morală a doctrinei zoroaste, </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">arta” / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">așa” a fost cunoscută ca </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">decisiva concepție confesională”, de importanță cardinală în respectiva teologie monoteistă.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de ştiut că Zeului Mazda în Asia Centrală i se zicea Gorăn / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gor-Ăn” = “Cerescul An”, tărâmul unde era puternică ştiinţa despre el fiind numit Khura-san (iar în Vechea Europă, a existat </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Khar-On” / Kharon, luntraşul spre “Cealaltă Lume”, patronul gladiatorilor); refugiul avestic “Var” a rămas ştiut ca “loc înzidit” (în asemenea conexiune “var” fiind rădăcina pentru “oraş” iar “orăşenii” = “varahii” / “valahii” - adică genericul străinilor pentru Români, rocada “var” / “val” mulându-se din cauza clasicei înlocuiri “R” cu “L” inclusiv în onomastica orăşenilor stră-Români de pe malurile Râurilor, ei de altfel având primele oraşe din Europa - mult ulterior de exemplu la Latini “bărbatul” fiind “vir” iar la Unguri “oraşul” numindu-se “var”: de pildă, în Maghiară Timişoara = </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Temes-var” / după cum a observat în 2014 lingvistul Boris Hlebec de la Universitatea din Belgrad, particula “var” / “bar” ajungând valabilă şi în Timoc pentru cele mai timpurii prelucrări ale cuprului). Este de știut despre gospodăriile “de la țară” că erau “vile” (de exemplu, în Antichitate, Romanii au ajuns să-și numească Latin așezările rurale ca “villae”). Valahii în Europa au fost nu doar realizatorii valurilor de pământ, ci şi orăşenii care au zidit în mediul urban (unde şi-au şi văruit lucrările, albeaţa lor apropiindu-le astfel cumva de strălucirea / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucirea” </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">mult apreciată a divinităţilor): cronologic, se poate lesne observa că iniţial Valahii au fost cei din Văi iubind valurile, stabiliţi apoi pe maluri în aşezări tot mai mari (rotacizarea reliefând relaţia “var”-“val”): Valahii au fost cunoscuți ca străjerii / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gardienii valurilor de pământ protectoare ale așezărilor lor urbane (de străvechi tip “var”, unde se strângeau </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Varvarii” / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Barbarii”)</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. În asemenea context, merită o remarcă şi proto Indo-Europeanul “vihros” pentru “bărbat” - legat de străvechiul “vânător” / “erou” - ce a dus la “vârtos” dar şi la “virtute” (forţa castă), “viril”, etc., calităţi tipice şi străvechilor Ghergani; pe de altă parte, în Latină “vir” = “om” / “bărbat” iar “virago” în Latină era “femeie” / “Amazoană”: sensul de luptă era la fel atât Sanscrit / Iranian ca “vîra”, cât și Tocarian ca “wir” sau Got ca “wair” - Kurzii folosesc “miro” iar Galezii “gwr” / care înseamnă și “soț” - vechile așezări “var” devenind în caz de război taberele întărite ale războinicilor (actualul termen Englez “war” pentru “război” fiind sugestiv, la fel de semnificativ ca termenul Român de “vardist” / “gardist” pentru “polițist” = popularul agent de pază al orașului). În 2012, profesorul universitar Oktor Skjaervo de la Harvard a analizat mitul lui Yima (perechea Avestană a Sanscritului Yama): “A cârmuit în Era de Aur și a salvat viețuitoarele de o mare catastrofă prin adăpostirea celor mai bune specimene în așezarea sa denumită Var iar ca atare e sărbătorit la Anul Nou Iranian. Yima a aflat la o întâlnire cu Zeul Ahura Mazda că urma să vină o iarnă severă, cu rezultatul reducerii dramatice a populației planetei iar apele din topirea zăpezilor vor potopi pământul. Pentru ca viețuitoarele să nu piară, Ahura Mazda i-a descris lui Yima cum să realizeze Vara, anume adăpostul cu laturile egale ca un pătrat unde să păstreze în viață ființele pe vremea urgiei reci: i-a explicat cum să lucreze solul și cum să lumineze interiorul (cu 2 feluri de surse, naturale / ferestre și artificiale / lămpi). Yima a selectat pentru subteranul Var câte o pereche - fără defecte - dintre viețuitoare și a găzduit acolo 2 mii de oameni sănătoși, cerând fiecărui cuplu să nu facă mai mult de 2 prunci, pentru a păstra echilibrul; Yima a săpat în adâncimea Var fântâni și canale colectoare pentru a avea apă curată / pură. Acolo a fost un adevărat tărâm al fericirii, condus de Yima: trebuie ca acest mit să fi fost mai vechi ca învățăturile zoroastre”. (Pe lângă amintirea glaciațiunii, în Vechea Lume, ecouri Troglodite - ca orașele subterane din CapaDochia / Sudul Mării Negre - sau coborârea îndelungată a lui Zalmoxe în Grota de pe Muntele Sacru Kogaionon al Geto-Dacilor din Vestul Mării Negre par a fi fost în legături cu mitologia orientală a străvechiului Yima; arca lui Noe din Biblie de asemenea a redat mai multe elemente conectate de Vara lui Yima).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmw0An2hc0_8r4XGFtzn1IilXOoBpEQAekUmgKjLgpbLYX9sFARO7WR8sNvxyM8FD_mfj5m2_87qqWQ09R5Bnpn2-O0TyU8wDC4WWNMTX0gQcBjolHM_aV_KxwxhXveUmTb58k1qslAxo/s1600/image625.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><img border="0" height="322" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmw0An2hc0_8r4XGFtzn1IilXOoBpEQAekUmgKjLgpbLYX9sFARO7WR8sNvxyM8FD_mfj5m2_87qqWQ09R5Bnpn2-O0TyU8wDC4WWNMTX0gQcBjolHM_aV_KxwxhXveUmTb58k1qslAxo/w400-h322/image625.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dacă în Epoca Pietrei Civilizaţiile au fost Fluviale (ca pre-diluvian cea a Imperiului Atlant având Fluviul Oceanus sau cea a Cornului Abundenţei bazată pe Bazinele Fluviilor Mesopotamiei şi Bazinul Nilului inferior ori post-diluvian ca aceea din Bazinul Ghargar în N Indiei / Bhărat sau aceea a Vechii Civilizaţii Europene în Bazinul Dunării inferioare / Banat, etc.), apoi - după Epoca Pietrei - Civilizaţiile au fost şi maritime, ca de exemplu cea a Troiei Ghergarilor / Gherghiţilor în Epoca Bronzului sau cea a Feniciei Ghergaşilor în Epoca Fierului, ş.a.: încă o confirmare - de tip istoric, generală - a parcursului de la apa dulce la apa sărată. De exemplu, argila / lutul folosit la început în creaţia umană era un material tipic Culturii Fluviale. Simetria tipologică a Civilizaţiilor - întâi Fluviale, apoi maritime - n-a fost perturbată de pre-diluviana Atlantida ca maritimă (chipurile existentă în Oceanul Atlantic), căci ea a fost Fluvială; Imperiul Borean / Atlant - cu uscat de dimensiune continentală, dispărut datorită diluviului - nu era în actualul Ocean Atlantic (geologii categoric au infirmat posibilitatea existenţei vreunui aşa uscat în Oceanul Atlantic, ce n-a avut şi n-are decât Insule mult mai mici în suprafeţele lor): cei 10 regi care stăpâneau uscatul Imperiului Atlant nu domneau maritim, ci Fluvial (apele din Imperiul Atlant nu erau stătătoare şi sărate, ci erau curgătoare şi dulci). Civilizaţional, ordinea cronologică a fost Fluvială-maritimă-oceanică: “Okean” explicit a fost cunoscut de vechea lume ca Fluviu, curgător şi dulce, ceea ce face Fluvială Civilizaţia Atlantă, geografic marcată de vechile defilee Gherg şi Gherghel (pe lângă descendenţele Ghergane ale stăpânilor), cu ieşire la Marea cea mai mare din lume - Marea Mediterană - prin Strâmtoarea Garganele / Dardanele; Civilizaţiile ce au succedat-o (ca Vechea Civilizaţie Europeană centrată pe Dunăre / “Râul Rheii”, al Titanei Ghergane cu care Oceanus era frate - unde a rămas cea mai mare concentraţie nominală Gherga din lume - şi cea din Bazinul Ghargar din N Indiei, a Fluviului cu debitul cel mai mare din lumea timpului său din cauza topirii gheţurilor Himalaiei) au fost şi ele categoric Fluviale. Iată 3 Civilizaţii Fluviale ale vremurilor (una pre-diluviană şi diluviană / a Atlantidei, împreună cu două post-diluviene / succesoare ale sale în EurAsia, respectiv în Bazinele Dunării şi Ghargar) având prezenţa confirmată Gherga, realizările penetrând apoi și alte părți ale lumii; abia ieşirea din Epoca Pietrei a adus Civilizaţiile maritime iar apoi pe cele oceanice, a Imperiilor ce într-adevăr au stăpânit oceanele. De aceea - fiind atâtea argumente / de ordin geografic, istoric, onomastic, mitic, genetic, etc. - n-are nici un rost “forţarea” în sensul de a face Imperiul Atlant o Civilizaţie acvatică a Oceanului Atlantic, trebuind acceptat că era de fapt Civilizaţia “Oceanică” a Fluviului Okean / “Oceanus”: o Civilizaţie a celor care trăiau pe uscatul umed - în timpul topirii gheţurilor ultimei glaciaţiuni - nu o Civilizaţie marină. La sfârşitul mileniului II î.C., preotul Fenician </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sanchoniathon - care a scris după însemnele de pe coloanele celui mai vechi Templu din Byblos / Liban, numele Byblos = Vyvlos fiind de la “Vyv-Ros” adică “Viul Ra” - a anunţat că vechiul Egipt a fost dat de Cronos / Gargaros în stăpânirea lui Thoth / cârmuitorul Cabirilor şi a indicat ca strămoşii a 4 naţiuni importante străvechi pe 4 fii (Atlas şi Autochton cu gemenii lor) dintre cei 10 fii ai lui Anax / Poseidon, stăpâni în Imperiul Atlant, nominalizaţi în mileniul următor de Platon, afirmaţii ce conectau Fenicienii atât cu Atlantida, cât şi cu vechiul Egipt; în 1882, congresmenul American Ignatius Donnelly a enunţat că “Fenicienii şi-au extins aria de dominaţie peste vechea extindere a celor din Imperiul Atlant, de la ţărmurile Mării Negre, în Marea Mediterană, până la coasta Vestică a Africii (zonă unde Strabon a estimat că aveau 300 de localităţi). Preotul Sanchoniathon pretindea că învăţăturile vechilor Egipteni, vechilor Eleni şi vechilor Evrei derivau din cele ale Fenicienilor (urmaşi atât ai celor din Imperiul Atlant, cât şi al unora din Golful Persic)”. Înaintea Antichității, în mileniile II-I î.C. (în Epocile Bronzului și Fierului) se pot urmări atât migrarea Ghetulilor de la Dunărea inferioară în N African - dinaintea Războiului Troian - cât și după Războiul Troian, migrarea Heraclizilor / Dorianilor, tot de la Dunărea inferioară, în Caria / Karka iar ulterior dezvoltării de către ei a pirateriei prin “Oamenii Mării” în Mediterana, după colonizarea coastei Canaanului de către ei / știuți ca Fenicieni KRK, unde principalul lor port era Qart, numit și Sur / Tyr, au ajuns să înființeze Karkedon / Cartagina în cea mai Nordică Peninsulă Africană; deopotrivă capitala Cartagina și Imperiul Fenician au fost fondate de Gherghii din Canaan:</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="384" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi7B60PmnCRpp3s4FIRdD7DxwbotZDCmxY5Vv35qNR3Fn432zD9sXj5K5n8p4e7ezwWJcUMVPputFdG0EYOR7GFwXbPxwFQtAJe-CUDSYDeSqKMSAhuuvHtA7klxp2kHyZTq94vuuYiBs/w400-h384/image627.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-weight: bold;"><span lang="RO" style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Rutele Feniciei / Cartaginei (Karkhedon)</span></span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi7B60PmnCRpp3s4FIRdD7DxwbotZDCmxY5Vv35qNR3Fn432zD9sXj5K5n8p4e7ezwWJcUMVPputFdG0EYOR7GFwXbPxwFQtAJe-CUDSYDeSqKMSAhuuvHtA7klxp2kHyZTq94vuuYiBs/s1600/image627.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Conform mitologiei Canaanite, Zeii nu locuiau în altă parte - dintre toate direcţiile cardinale - decât în Nord. Apoi, vechii Evrei stabiliţi în Canaan, relatând Potopul în Biblie, au indicat locul salvării patriarhului Noe - din cele 4 puncte cardinale faţă de ei - nu altundeva decât la N de Canaan, pe Vulcanii Ararat din Turcia actuală / cu poziţia între Marea Neagră şi Marea Mediterană (</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” 8): “3. După 150 de zile, a început a se scurge apa de pe pământ şi a se împuţina. 4. Iar în luna a şaptea, în ziua 27 a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat”; pentru “Pământ” se foloseau în Aramaică “Aratha”, “Erd” în Kurdă, “Eretz” în Ebraică, “Airtha” în Gotă, “Erda” în Germana veche, “Jord” în Daneză, etc.</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(iar </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ar-Arat” / Ararat a fost notat ca Bariş / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ba-riş” în secolul I de istoricul Evreu Iosif Flaviu, ceea ce în traducere însemna literalmente </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sufletul înţelept”).</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cercetătorul Basarabean Victor Kernbach - în “Miturile esenţiale” - a enunţat: “se poate presupune că mitul mesopotamian şi cel biblic nu s-au influenţat, ci ambele ar fi variantele folclorice ale unei naraţiuni arhaice comune”. Raiul Atlant (din SE Europei) a încercat apoi să fie reprodus prin Grădina Edenului (din V Asiei), cei ajunşi în N Africii neavând acelaşi succes paradisiac, datorită uscării Saharei; pentru ceea ce în Română s-a perpetuat ca “Rai”, vechii Egipteni aveau denumirea de “Aaru” / “Iaru”, înţelegând aşa îndeosebi un idealist şes cu stuf, plin de Insule cu papură, ca “Lumea lui Osiris”: plasarea sa nu era spre Vest, unde - după arida Sahară - se află Oceanul Atlantic, ci era în Est, spre răsăritul de unde apărea în fiecare zori Soarele, ca tărâm etern bun pentru pescuit şi vânatoare, plin de sufletele persoanelor dispărute / uşoare ca penele, trecute spre Lumea </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cealaltă” prin balanţa operată de soţii Maat şi Thot = “Her-mes” (în E, Mesopotamia - cu cele 2 Fluvii - corespundea Egipteanului Rai, la fel ca Delta Dunării, din N, de altfel pe uscat ruta dintre Nordica Deltă a Dunării şi Sudicul Egipt fiind numai prin E). Este de observat că în timpul primului Potop erau 4 ape de referinţă pentru Gherga sub nivelul oceanului planetar: 2 în Cornul Abundenţei, pe Valea Iordanului (Marea Moartă şi Lacul Galileeii) şi 2 în Imperiul Atlant / E Europei (Marea Ghergană / Caspică şi Lacul Pont / Sarmat); din cele 4, acum 3 au rămas sub nivelul oceanului planetar, căci una a dispărut, prin deschiderea Strâmtorii Bosforului - la început numită Strâmtoarea Gherghel - respectiv prin umplerea fostului Lac Pont / Sarmat, formându-se actualele Mări Neagră şi Azov / Karga, evenimentul geologic datorându-se Potopului şi rămânând fixat ca atare în memoria colectivă, atât istorică, cât şi religioasă. Gherga a fost în miezul civilizaţional şi înaintea Potopului Pontic; ultimele Civilizaţii pre-diluviene - ale “Timpului de Aur” - au fost ale Cornului Abundenţei şi Imperiului Atlant, cu puternice urmări Ghergane în Cultura Mării Negre (şi în jur) inclusiv după Potopul Pontic.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDYg2tXgIhQDNZwUO1DCDV2KiUtq1-vj2ABABKnQW9QyI8QGwWuzge3ywA9ljULIvIXC8OLdXE6CEsqzrC2OMu0X8N69Ej4pI1j7tVz3ZtwuuFYkvHntpzLN0Duc8PtJopeoDr2KF2KeU/s1600/image629.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDYg2tXgIhQDNZwUO1DCDV2KiUtq1-vj2ABABKnQW9QyI8QGwWuzge3ywA9ljULIvIXC8OLdXE6CEsqzrC2OMu0X8N69Ej4pI1j7tVz3ZtwuuFYkvHntpzLN0Duc8PtJopeoDr2KF2KeU/w400-h300/image629.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fostul Lac Pontic - din minim 3 perspective - a fost protagonistul implicat în Rai, Atlantida şi Potop, dezvoltând 3 poveşti separate “puternice”, derivate însă dintr-o singură situaţie, anume că în Rai era Atlantida, ce a fost distrusă de Potop. Între Rha / Volga şi Râul Rheii / Dunăre erau multe Râuri - cu aport de ape din calota polară - arealul cu multe “Insule”, ca atare şi plin de stuf / papură, fiind considerat Rai, patronat de Marea Zeiţă Rhea: zona era favorita pescarilor şi vânătorilor Homo Sapiens, care - atunci când au dispărut rivalii Cro Magnon, din cealaltă specie umană rămasă după vremea Neandertalilor - au întemeiat acolo Imperiul Atlant, o putere civilizaţională Nordică faţă de cea Sudică a culegătorilor şi a primilor agricultori (antropologii au apreciat că în Epoca Pietrei, timp de circa un mileniu după primul contact, vânătorii şi agricultorii s-au evitat reciproc). Sub genericul “Atlantida”, Imperiul Atlant a dominat împrejurimile fostului Lac Pont timp îndelungat - de câteva milenii în accepţiunea lărgită, de la formare până la dizolvare - sfârşitul fiindu-i marcat de spargerea Bosforului de către apele ProPontis / Marmarei, în urma unui puternic cutremur local (generat de întâlnirea plăcilor tectonice Anatoliană şi Balcanică), ceea ce a determinat năvălirea apelor Mediteranei în actuala cuvă a Mării Negre. Academicianul Ucrainean Iurii Mosenkis în 2016 a atras atenția asupra așa-zisei “perioade Atlantice” de la începutul neoliticului că a fost cauzată de erupția Vulcanului Harga - azi denumit Erciyes Dagi - din centrul Capadochiei, ce a pornit corespunzător “Institutului Smithsonian” în 6880</span><span lang="PT-BR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">±</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">40 î.C., cu cenușa depusă corespunzător geologilor Francezi de la Universitățile Grenoble, Bourgogne, etc. și în Valea Baalbek din Liban până în 6591 î.C. (geoloaga Yvone Hamann din Elveția împreună cu colegii de la Universitatea Washington / SUA au precizat prin studiul publicat în 2017 că perioada răspândirii materialelor piroclastice - cenușă vulcanică, lapili, bombe vulcanice, etc. - a fost pe o rază de multe sute de km în jurul Vulcanului Anatolian Harga / Erciyes în intervalul 6960-6680 î.C.); activitatea vulcanică serioasă de atunci a dus în 6777 î.C. la ruperea Bosforului și inundarea Atlantidei din mai josul Pont / Marea Neagră de către apele de mai sus ProPontice, ale Mării Marmara / Mediterane.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYCD9gAnduXB1nIpfvT3yyWWcjIzAlSSvuJ7Npz02jUhG6_kEfnRDlMxe0H4m81D9zPjR1ZaOmp-LdneXIUW0n4KIXVdVUuQ9X5lXh_42eHKSMVic8F0cz8Qf-uI87TBKIZWlNVY-hihP5/s1600/image689.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1025" data-original-width="1600" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYCD9gAnduXB1nIpfvT3yyWWcjIzAlSSvuJ7Npz02jUhG6_kEfnRDlMxe0H4m81D9zPjR1ZaOmp-LdneXIUW0n4KIXVdVUuQ9X5lXh_42eHKSMVic8F0cz8Qf-uI87TBKIZWlNVY-hihP5/w400-h255/image689.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: medium;">Vulcanul Harga / CapaDochia</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR">Migrările localnicilor în cele 4 zări au propagat nostalgia după Rai, mitul despre măreţia Atlantă şi legenda Potopului, fiecare din teme fiind redată corespunzător conjuncturilor trăite de povestitori, reluările / ecourile diverse - dar asemănătoare - datorându-se inclusiv percepţiilor culturale ale ascultătorilor (şi timpurilor lor, mult ulterioare faptelor). Ca atare, Raiul nu-i de căutat în Mesopotamia (unde prin Paradis s-a încercat refacerea), Atlantida nu-i de căutat în Oceanul Atlantic - numit astfel după urmaşi - iar urmele Potopului nu-s de căutat pe Masivul Ararat: toate cele 3 - Raiul, Atlantida şi Potopul - îşi au sorgintea în jurul fostului Lac Pontic / acum Bazinul Mării Negre; de altfel, în ordinea distanţelor faţă de Strâmtoarea Bosfor - legătura dintre Marea Neagră şi restul apelor planetare - cel mai departe este Oceanul Atlantic / presupus de unii al Atlantidei, mai apropiat fiind Bazinul Mesopotamiei (“Paradisul pe Pământ”) iar cel mai aproape e Masivul Ararat (legat de Potop). Raiul Atlant reflecta Raiul Ceresc iar Paradisul pe Pământ reflecta Grădina Edenului; dinainte de Kurgani, Imperiul Atlant era în apusul Siberiei - aşadar în răsăritul Atlantidei se afla Siberia - a cărei uriaşă Stepă era generic ştiută ca Eden (o denumire sacră - Eden fiind tărâmul Idei, adică al Marii Mame a Pământului - împrumutată pe “Ruta Edenului” şi de Sudica Sumerie / Kurgal, cu înţelesul de zonă joasă, fertilă). Biblia - în Vechiul Testament - descrie în </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Facerea” / </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Geneza” 2:8 cum a fost la început: “Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise” (adică pe Adam); e de observat că </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Facerea” / </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Geneza” 3:23 - “De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat” - confirmă mitul Sumerian al lui Atra-hasis / Sisi-tros Gardu, că Zeii erau pentru huzur iar oamenii au fost creaţi pentru muncă (scrierile erau din milenii diferite, cea biblică după cea Sumeriană: e de observat că “munca” la vechii Români era ştiută şi ca “tortură”, respectiv “chin”, “caznă”). Conform aceleiaşi cărţi biblice, Cain / </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Ka-in” - având un nume ca reproducând perechea Ka-An / primul fiu al lui Adam - a fost mai departe, căci el “s-a dus de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în Ţinutul Nod, la răsărit de Eden” / “Facerea” 4:16 (e de remarcat că, în vechea Română, “Nod” = “Gâlca”: o reproducere Gârga / Gherga). Se poate lesne constata că ambele relatări biblice despre cele întâmplate pre-diluvian (sădirea grădinii “spre răsărit” iar apoi mutarea juniorului “la răsărit” şi de acea grădină) erau văzute dinspre apus, arealul calificat pentru perspectivă fiind Bazinul Dunării - Anatolia; Eden în înţeles Sumerian însemna “Țară deschisă” / “câmpie” (lingvistul Britanic Alan Millard arătând că rădăcina consonantică “DN” semnifica “abundentă / luxuriantă” iar din textul biblic că grădina a fost sădită în Eden - dar şi din explicaţia distinctă a </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Talmudului” - se înţelege că Eden era un loc mai mare decât grădina paradisiacă): la E de Raiul Atlant era marea / uriaşa Siberie, un loc documentat ca numit Eden în Epoca Pietrei, din care proveneau </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Su-Merii” / Sumerienii (şi din care era însuşi denumirea / de exemplu, în Mesopotamia mileniului III î.C., Akkadienii prin Eden încă înţelegând Stepa din Asia Centrală) iar mai la E era Bazinul Ghargar din NV Indiei. Caracterul de “tărâm sacru” al Anatoliei s-a manifestat pe malul apusean al Mării Negre în Vechea Civilizaţie Europeană - succesoarea Imperiului Atlant - prin întoarcerea cu faţa spre răsărit la rugăciuni (în direcţia geografică a Anatoliei); acea direcţie - fiind şi a apariţiei soarelui - a întărit venerarea astrului şi împărţirea cu timpul a divinizării atotputernicei Mame Ga cu geamănul ei An: Anatolia a fost locul naşterii lor. Pre-diluvian, Zeiţa Pământului Ghea / Ke împreună cu soarele Ra au însemnat Cerul, numit Ke-Ra (soarele Ra a fost mult timp subordonat Marii Zeiţe Ghea / Ga, inclusiv ordinea pronunţiei reflectând aceasta, întâi fiind ea şi apoi el). Cerescul Zeu An - al Timpului - era fratele ei geamăn şi se reflecta în apele Zeiţei Ghea / Ga, progenitura acvatică fiind Rhea. De la apa curgătoare asociată Zeului Anu / adică lui “Dă”-Anu (căci “Dă”/“Ză” era prefixul divin însemnând Zeu / Sfânt pentru Anu) a derivat “dănu” pentru Râu, apa curgătoare a Sfântului Anu; locul cununiei / împreunării Zeiţei Rhea - fiica Zeului An / Anu - chiar cu tatăl ei, patronul Cerului şi Timpului, a fost Bazinul Dunării, care prin onomastica sa le cumulează numele: Râul Zeului Anu / “Dănu” era şi Râul Zeiţei Rhea, căci Dănu + Rhea = Dunărea (în zona EurAsiatică de interes Gherga, în general Râurile mari erau numite “dănu” - ale Zeului / “Zăului” Anu - doar Gorga / Volga, cel mai mare Fluviu din Europa, fiind Ugro-Finic numit Ră / Rhea iar următorul ca mărime fiind nominalizat comun, ca al Zeilor Anu şi Rhea, anume Dunărea). Vechiul Testament în </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Facerea” / </span><span lang="PT-BR">“</span><span lang="PT-BR">Geneza” a consemnat incesturile de la început - când populaţia umană era redusă - începând pre-diluvian cu copiii lui Adam şi Eva, un exemplu post-diluvian în capitolul 19 fiind şi al lui Lot, considerat strămoșul Iordanienilor (era fiul lui Aran / Haran, cu care era frate patriarhul Ibrahim / Avram și cu care a fost soră Milca, strămoașa Arameilor), salvat din Sodoma împreună cu cele 2 fiice ale sale, de 2 îngeri:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">“30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi s-a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: ‘Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: ‘Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!’<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="PT-BR"><span style="font-size: large;">35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">37. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: ‘Este din tatăl meu’. Acesta e tatăl<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span lang="FR"><span style="font-size: large;">38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: ‘Acesta-i fiul neamului meu’. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi”.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoBodyTextIndent" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-indent: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR">Familia Semitului Lot - nepot al patriarhului Ibrahim / Avram al Semiților - a fost totuși considerată cea mai puțin depravată din Sodoma, căci nu practica homosexualitatea ca restul (Semiții nu au scris favorabil în Biblie nici despre vecina localitate Gomora, a cărei populație Gomoriană era și aceea păcătoasă, din motive însă neprecizate de Cartea Sfântă): familia Semitului Lot provenea din păcătoasa localitate Sodoma - unde a fost indigenă - așa că incestul a ajuns cu consemnare biblică, deoarece era practică sexuală diferită de homosexualitate. Semiții au scris în Biblie mai amănunțit despre ei înșiși ca Semiți și numai în general despre celelalte 2 ramuri umane (în afară de ei), anume despre Iafiți - urmașii </span><span lang="FR">“</span><span lang="FR">Însemnatului” Iafet, al cărui prim născut a fost Gomer / strămoșul Gomerienilor, echivalați în Epoca Fierului cu Cimerienii - și despre Hamiți, urmașii lui Ham, al cărui mezin Canaan a fost tatăl Sfântului Gherghe; </span><span lang="FR">“</span><span lang="FR">Facerea” - cartea dintâi a Bibliei - între Gomer și Gomora, în afara faptului că i-a plasat în același capitol (menționându-i pentru început la 10:2 și 10:19) și în afara legăturii onomastice, nu a mai făcut nici o altă legătură explicită: privind “Însemnatul” = Iafitul Gomer / “Go-mer” se poate ține cont de însemnătatea cuvântului Sanscrit “go” pentru “vite”, denumirea “go-mer” redând înțelesul de “stăpânul vitelor” - căci “mer” = “stăpân” - probabila devianță sexuală din depravata așezare Gomora fiind zoofilia, adică sexul cu animale (de altfel, Evreii mereu au folosit pentru oamenii diferiți de ei termenul “goimi” însemnând “animale” iar - așa cum a documentat Dr. Mihai Vinereanu în 2020 - în vechea Ebraică s-a folosit “khomar” pentru măgar / în Caucaz și Balcani folosindu-se “gomar”). Așadar, cele 2 așezări biblice depravate de la Marea Moartă (ambele distruse în Epoca Bronzului de Dumnezeu după anunțul prin îngerul Gavriil / Gabriel, așa cum a precizat și Coranul în sura 26) s-ar fi evidențiat - pe lângă larga homosexualitate - și prin alte păcate, anume Sodoma Evreilor prin incest iar Gomora ne-Evreilor prin zoofilie; mesajul extras din asemenea episod biblic - ținând cont inclusiv de cel care a pedepsit divin - ar fi că mai mult decât devălmășia deranjau actele între aceleași sexe, învingătoare fiind “morala” contemporană practicată public de vestitele Amazoane cu vestiții Ghergari din N Canaanului (anume, în Caucaz), căci aceia celebrau festiv sexul uman mixt iar nu monosexul, sexul animalier sau alte devianțe: iar așa ceva a contat semnificativ în vremurile Vechii Lumi.</span></span></p></div>
</div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj71Nql2B4JDWE7jMJQSHPGjyjMFwADNAGLxJtRR_Cd2chFHkgiEnlrlvBiURz9G3roDkadLKdDuKgu0Uhl69Ctx9bIBBJHRvQBd-Wh0MJ2pBxxOZaKFnYuKJ97NL4K28xbCISlHamIGHg/s1600/image1104.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj71Nql2B4JDWE7jMJQSHPGjyjMFwADNAGLxJtRR_Cd2chFHkgiEnlrlvBiURz9G3roDkadLKdDuKgu0Uhl69Ctx9bIBBJHRvQBd-Wh0MJ2pBxxOZaKFnYuKJ97NL4K28xbCISlHamIGHg/w300-h400/image1104.jpg" width="300" /></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Amoniţii și Moabiţii s-au aşezat în Iordania - lângă Gharqa, Karka, etc. - ajungând până în ceea ce acum e capitala Țării: Amman (cu denumirea sugestivă - Amonită - în legătură și cu Amun-Ra / Amon-Ra = Zeul Soare din Egipt, acolo discul solar fiind Aton iar soarele fiind Ra): un sugestiv rege al Moabiților a fost Balac / Valac - pomenit de Vechiul Testament în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numerii” 22 - ca oponent trecerii vechilor Evrei pe la el (atunci când aceia au invadat Țara Sfântă / Canaanul, regele a cerut profetului păgân Valaam să-i blesteme, acela însă ajungând să fie omorât de către vechii Evrei, corespunzător </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Numerii” 31:5). Este de observat de exemplu că în multe sate Româneşti - până de curând - majoritatea locuitorilor, dacă nu chiar toţi, se ştiau înrudiţi (în diferite grade), nu din alte raţiuni decât genetice / prin motivaţie religioasă însă evitându-se cununiile între rudele cunoscute ca prea apropiate. Dr. Nicolae Lăbușcă în 1922 a scris că </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“un sat aparținea odinioară uneia și aceleiași familii; toți locuitorii, fără deosebire, erau rude de sânge, urmașii unui strămoș, care statornicise granițele satului”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa au fost de exemplu Medievalele Gherghița și Ghergani, ajunse târguri importante în Țara Românească. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Î</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">n 1929, academicianul Niculae Iorga a considerat satul Românesc: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“tot o comunitate genealogică, având un strămoș comun”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD9rk_cjtTNinULnklWoFySNPzijHt03TNHTio6Lbj5zOaJs5HfMCeceNDHcfEZWgjhgXw3auu9aHrxNgweb5skkIJZA1dUYpuUVrdPdaLf5it1OsMTxv1gQmDkzKWYFkihAn16lJM5Eg/s1600/image631.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD9rk_cjtTNinULnklWoFySNPzijHt03TNHTio6Lbj5zOaJs5HfMCeceNDHcfEZWgjhgXw3auu9aHrxNgweb5skkIJZA1dUYpuUVrdPdaLf5it1OsMTxv1gQmDkzKWYFkihAn16lJM5Eg/w400-h210/image631.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. Constantin Miu a studiat </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Moștenirea lexicală de sorginte geto-dacă” și a scris în 2014: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zeul suprem al dacilor era Zalmoxe pe care Herodot îl considera Tatăl Cer. Lexicograful lui Suidas ne-a adus la cunoştinţă că Zalmoxe a fost şi numele unei divinităţi feminine, iar acea divinitate feminină - care purta acelaşi nume cu Marele Zeu - nu a fost alta decât Muma Pământ, numită în antichitate şi cu numele de Geea, căci pe lângă puterea creatoare a Cerului, ca forţă luminoasă şi creatoare, cultul primitiv (pelasg) mai adora şi puterea productivă telurică a pământului sub numele de Gaia şi, mai târziu, Terra. Acea Geea, după concepţiile teologice pelasge, reprezenta divinitatea naturii în forma sa feminină, ca mama născătoare şi educatoare. În legătură cu acea divinitate, Nicolae Densuşianu afirma: ‘Originea acestei divinităţi, ca principiu şi personificare, se reducea la nordul Dunării de Jos, acolo unde Homer şi Hesiod au pus geneza zeilor, la vechiul râu numit Okeanos Potamos sau Istru, unde se afla insula cea sfântă a Geii cu merele de aur’, la care face referire basmul românesc ‘Prâslea cel voinic şi merele de aur’ şi care a fost preluată în mitologia greacă sub numele de Grădina Hesperidelor</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ce ştia cel mai bine An - ca Zeul Cerului - a fost de exemplu descris de poemul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Kardu</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">-niaş / Babilonian al eroului Etana / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Et-Ana”, în care e prezentată călătoria post-diluviană a aceluia către Anu, pentru a dobândi “planta naşterii” / “iarba nemuririi”, leac ca să aibă un fiu (Etana - cu ajutorul “Vulturului” - s-a înălţat, într-un zbor asemănător cu cel din “Prâslea-cel-voinic şi merele de aur” / basm Românesc cules în secolul XIX de folcloristul Petre Ispirescu, ucenic al Aromânului Zaharia Karkaleki / Carcalechi, al cărui erou “Prâslea” în vechime era ştiut ca Gheorghe, detaliile oferind priveliştea văzută pe măsura îndepărtării lui de pământul natal): “După un dublu ceas de zbor repezit îi spune Vulturul lui Etana: ‘Priveşte - prietene - cum e Pământul acuma, priveşte marea dinspre lanţul de munţi’. ‘Pământul arată ca un munte, marea arată ca apa din fluviu’. După 2 ceasuri duble de zbor repezit îi spune Vulturul lui Etana: ‘Priveşte - prietene - cum e Pământul acuma’. ‘Pământul arată ca un crâng’. După 3 ceasuri duble de zbor repezit, îi spune Vulturul lui Etana: ‘Priveşte - prietene - Pământul, acuma ce e cu el’? ‘Marea-i acuma cât în stropitoarea grădinarului’!” (Versiuni ale poemului sunt scrise în cuneiforme în 3 limbi şi au fost găsite între Ninive şi Susa; într-una, lui Etana i s-a făcut frică de călătorie şi s-a întors, în alta a găsit “planta naşterii” avându-şi astfel urmaşul dorit iar în alta a trebuit să călătorească după leac deasupra cerului lui Anu, în cerul zeiţei): “După un dublu ceas de zbor repezit, Vulturul spune: ‘Priveşte - prietene - cum e Pământul acuma’. ‘Pământul acum arată ca discul lunii iar marea îndepărtată cât o curte-i de mică’. După 2 ceasuri duble de zbor repezit, Vulturul spune: ‘Priveşte - prietene - cum e Pământul acuma’. ‘Pământul acum arată ca o turtă şi marea îndepărtată nu-i mai mare decât un coş pentru pâine’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După 3 ceasuri duble de zbor repezit, Vulturul spune: ‘Priveşte - prietene - cum a dispărut Pământul de tot’. Şi pe marea îndepărtată nu s-a mai odihnit ochiul meu” (ultimele rânduri sunt alterate, complet ilizibile; se poate reflecta asupra faptului că în urmă cu atâtea milenii, în Mesopotamia se prezenta ceva ce depăşea simpla intuiţie păstorească Sumeriană, anume: imaginea de disc a Pământului văzut din Cer). Eroul Sumerian Etana / “Et-Ana” era din acelaşi stoc cu prinţii D/Anuna - urmaşii Tatălui Ceresc An - identificaţi de patriarhul Enoh ca îngerii Gregori iar eroul Român “Prâslea” / însemnând “Mezinul” din versiunile iniţiale Româneşti ale basmului “Prâslea-cel-voinic şi merele de aur” era Gheorghe (după cum a identificat Dr. Adrian Poruciuc de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi); de altminteri - pe lângă aceeaşi onomastică - şi rolurile lor erau similare, ale prinţilor / îngerilor Gregori de Gardieni iar al prinţului Prâslea-Gheorghe de a găsi hoţul merelor de aur din grădina împărătească a tatălui său. (În basmele Române au mai fost personaje de legendă din aceeaşi “familie” onomastică a lui Prâslea Gheorghe, ca Gheonoaia, Greuceanu, ş.a., mai mult sau mai puţin fantastice, gheona / gheonoaia fiind cucuveaua / bufniţa, Graucenii fiind Agatârşii - agitând cârjele - etc). Episodul “vulturesc” - acelaşi în toate versiunile, că prinţul se îndrepta cu acel mijloc de transport către tată - în forma relatată de Români a fost dedicat “alimentării” păsării prietene, după ce Prâslea-Gheorghe (aflat într-o genune / prăpastie) i-a salvat puii: “Să mă scoţi pe tărâmul celălalt, spuse Prâslea. ‘Greu lucru mi-ai cerut’, îi zise zgripsoroaica; ‘dară pentru că ţie îţi sunt datoare mântuirea puilor mei, mă învoiesc la asta. Pregăteşte 100 oca de carne făcută bucăţele de câte o oca una, şi 100 de pâini’. Făcu ce făcu Prâslea, găti pâinile şi carnea şi le duse la gura groapei. Zgripsoroaica zise: ‘Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot şi, de câte ori oi întoarce capul, să-mi dai câte o pâine şi câte o bucată de carne’. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Se aşezară şi porniră, dându-i, de câte ori cerea, pâine şi carne. Când era aproape, aproape să iasă deasupra, pasărea uriaşă mai întoarse capul să-i mai dea de mâncare; dară carnea se sfârşise. Atunci Prâslea, fără să-şi piardă cumpătul, trase paloşul şi-şi tăie o bucată de carne moale din coapsa piciorului de sus şi o dete zgripsoroaicei. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După ce ajunseră deasupra şi văzu că Prâslea nu putea să îmble, îi zise zgripsoroaica: ‘Dacă nu era binele ce mi-ai făcut şi rugăciunea puilor mei, mai că te mâncam. Eu am simţit că carnea care mi-ai dat în urmă era mai dulce decât cea de mai înainte, şi n-am înghiţit-o; rău ai făcut de mi-ai dat-o’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Apoi o dete afară dintr-însa, i-o puse la loc, o unse cu scuipat de al său, şi se lipi. Atunci se îmbrăţişară, îşi mulţumiră unul alteia, şi se despărţiră; ea se duse în prăpastia de unde ieşiseră şi Prâslea plecă către împărăţia tatălui său”. În 2003, Dr. Emil Moldovan a afirmat: “Un număr de legende şi basme răspândite din Caucaz în Europa au ca motiv hrănirea unei păsări fantastice cu carne umană; este vorba de basme ca cel românesc ‘Prâslea-cel-Voinic şi merele de aur’, cele georgiene despre eroul Amirani, dublura caucaziană a lui Prometeu, etc: motivul este universal răspândit. În unele basme româneşti, eroul este înghiţit şi scuipat afară de către pasăre, motiv care reflectă arhaicul ritual de înghiţire urmat de renaşterea iniţiatică. Fiinţa fabuloasă are o calitate fundamental ascensională. Motivul hrănirii zgripţorului cu carne umană ar putea să reproducă o realitate anterioară mitului, realitate surprinsă parţial de frescele de la Catal Hoyuk; altfel spus, este posibil ca formarea legendei să se întemeieze pe o practică funerară reală, pre-indoeuropeană (în Tibet, oamenii credeau că sufletul unui defunct abandonat intenţionat, din care ciuguleau păsările sau duceau cu ele părţi din carne, ajungea în cer iar sufletul celor sfâşiaţi de câini sau porci era condamnat renaşterii pe pământ). În zona Asiei Centrale, anumite popoare vechi reprobau profanarea pământului prin înmormântarea cadavrelor, expunându-şi morţii, pentru descărnare. Apolloniu din Rodos în secolul III î.C. scria de obiceiurile funerare ale popoarelor caucaziene (în special al celor din Colchida): ‘Creşteau acolo în şiraguri mulţi arbori cu mlădioase ramuri şi deopotrivă sălcii mari în care atârnau morţii legaţi de crengile din vârf cu funii. Şi azi în Colchida e o nelegiuire mare să arzi pe ruguri răposaţii; nici în pământ nu se cuvine să-ngropi bărbaţii şi deasupra să-nalţi o piatră funerară, în schimb în crude piei de taur sunt leşurile-nfăşate, departe legate de arbori. Aşa e datina acolo. Femeile sunt în schimb înhumate. Acest obicei funerar este practicat de oseţi, până în zilele noastre’. Pasajul confirmă speranţa în reînvierea oamenilor prin asocierea cu virtuţile regeneratoare ale arborilor; mărturia e legată de un obicei - universal răspândit - cu origini în tradiţiile vânătorilor paleolitici, al adunării oaselor şi depunerii lor într-o piele de animal, cu credinţa regenerării fiinţei umane pornind de la acele oase. În spaţiul românesc, analiza antropologică a fragmentelor de oase de la începutul epocii bronzului a condus către concluzia existenţei unui ritual în care scheletele erau ţinute o anumită perioadă pentru descărnare iar apoi, ceea ce rămânea era înhumat sub pietre (în perioada descărnării, oasele se împrăştiau duse de ploi şi vânturi sau erau împrăştiate de păsările cerului; după un anumit timp, ceea ce era pe tărgi sau în vecinătatea lor era înhumat printre pietrele tumulului, fiind ridicate unele pietre şi depuse resturile scheletelor, apoi adăugate alte pietre pentru acoperirea completă). Spaţiul caucazian şi cel sud-est european nu sunt atât de îndepărtate cultural: potrivit cercetărilor din domeniul pastoralismului românesc, s-a dovedit de exemplu că până la mijlocul secolului XX ciobanii din Mărginimea Sibiului (centrul Ținutului Amlașului stăpânit înaintea întemeierii Valahiei / Țării Românești de către Negru Vodă) obişnuiau să-şi poarte turmele de oi spre Basarabia, Crimeea şi Caucaz, urmând rute de transhumanţă cunoscute din tată în fiu; în trecut, raporturile dintre cele 2 regiuni fuseseră destul de intense, după cum o arată o serie de convergenţe între cultura folclorică a Carpaţilor româneşti şi cea a Caucazului”. Episodul zborului cu vulturul a existat din Babilon până în România (ca al lui Gheorghe-Prâslea) iar cel implicând carnea de om - după cum a observat în 2015 şi cercetătorul Dan Alexe - a fost reţinut inclusiv de către </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“A-Varii” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Avarii din Daghe-stan / Ţara Ghergarilor; Merele de Aur - caracteristice Grădinilor Hesperidelor - au existat pentru Mezinul Gherga = Prâslea Gheorghe atât în România, cât şi în Georgia (unde în Epoca Bronzului mai era un alt artefact deosebit de important, anume Lâna de Aur): deopotrivă Georgia şi România - de pe malurile E Pontic şi V Pontic - au făcut parte din Imperiul Atlant.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicSP92qFrELEIUtHnbwlL66UjQQ-LYjYJ2QpPK0S_xOiTZNt5_mId2pNsq74qbYJjr5PXuEEzZOYaQIeFkXV_A0wsckuauSMeonzuPtQeZ8m6MLj9ZBV_SRXDfXCZhcr7FEhCUxPi-Am4/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><img border="0" height="156" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicSP92qFrELEIUtHnbwlL66UjQQ-LYjYJ2QpPK0S_xOiTZNt5_mId2pNsq74qbYJjr5PXuEEzZOYaQIeFkXV_A0wsckuauSMeonzuPtQeZ8m6MLj9ZBV_SRXDfXCZhcr7FEhCUxPi-Am4/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Este de ştiut că la V de “Colina bifurcată” = Catal Hoyuk încă din mileniul VIII î.C. exista aşezarea Hagilar 37,36 lat. N, 30,06 long. E (în E Cariei / Ţării Gherghiţilor): Hagilar / Hacilar a fost întemeiată în timpul Imperiului Atlant şi a fost părăsită după Potopul Pontic / în neolitic; în casele sale intrările erau prin acoperişuri (n-aveau uşi).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSAJ0RgiLd5Net-0uk_5TT23ZaQI-3cu1dw7jlEWIVHsGF7yYQseaiMJ48cDNYmIIMGv_c4BgllscaP2UUfuUCpg1EdOaE2lpmRb4n-gdkr5RXmQ_KeSZlQVzvfRi0CGihXgBc5Dv7W1Y/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="292" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSAJ0RgiLd5Net-0uk_5TT23ZaQI-3cu1dw7jlEWIVHsGF7yYQseaiMJ48cDNYmIIMGv_c4BgllscaP2UUfuUCpg1EdOaE2lpmRb4n-gdkr5RXmQ_KeSZlQVzvfRi0CGihXgBc5Dv7W1Y/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Diluviul / Potopul a fost un eveniment major întâmplat în cuva ovală / alungită Pontică, adică a Mării Negre - geografic aflată între Munții Caucaz şi Carpaţi - punând capăt Erei de până atunci, cea “de Aur”; miturile Antice despre “Insulele Fericiţilor” au fost ecouri ale tărâmurilor Atlante, de pildă generalul Roman Quintus Sertorius 126-73 î.C. (aliat cu piraţii Cyliciei / Khilakku şi negociator cu formidabilul Eupator 134-63 î.C. = cârmuitorul Pontului, descendent din amestecul dinastiei împărateşti a Perşilor cu familiile generalilor Makedoni ai împăratului Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare”), a notat că între Insulele Fericiţilor şi Africa erau 2 mii de km: e de observat că literalmente “Perșii” / “Pe-rșii” însemnau “Sfinții înțelepți” (prin particula “Pe” = “Sfânt” și particula “rși” = “înțelepți”). Într-adevăr, distanța dintre Marea Neagră - găzduind “Insulele Fericiților” pe când era marele Lac Pontic cu apă dulce - și Africa de Nord este de chiar 2 mii de km. În spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic al Epocii Pietrei, “aur” - pentru “Era” / “Timpul de Aur” dar şi pentru metalul respectiv - împreună cu “a ura” sau “hora” erau toate legate de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ur-An” / Zeul Cerului, al strălucitorului soare Ra, partenerul Rheii, Marii Mame; la horă - în cercul simbolizând soarele Ra - se strigau “urări” şi “urale” în “cor” către cer de către rârâiţii Pelasgi, oamenii Zeilor Rhea şi Ra, care şi după Potop se mutau “ca păsările”, îndeosebi în scop matrimonial (de pildă - Anatoliano-Georgianul Strabon afirmând în “Geografia” V 2:4 - “ca berzele”), post-diluvian fiind “Era Argintului”: “Timpul de Argint” (o perioadă mai austeră decât cea fericită anterioară), instaurându-se ca obicei solid în Vechea Civilizaţie Europeană întoarcerea pentru rugăciuni cu faţa spre răsărit - locul apariţiei soarelui şi cel de unde proveneau strămoşii, spre care, fiindcă erau “departe”, rugăciunile erau strigate, ca să fie auzite - Gherga avându-şi prezenţa confirmată în areal, inclusiv prin notarea ca Ghirghe / Kirke, de către prima scriere din lume, cu centrul în Banat. Despre “Strigă și strigoi, alte spaime comune cu albanezii”, cercetătorul Dan Alexe a scris în 2014, cu completări în 2015: “Avem verbul ‘a striga’ ca rămăşiţă dintr-un întreg complex mitologic de orori nocturne. Strigă și strigoi sunt în română 2 termeni de foarte mare antichitate. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lucrul e dovedit de supraviețuirea lor simultană în italiană și albaneză, ceea ce arată - ca toți termenii comuni celor 3 limbi - un continuum neo-roman din Italia și Balcani până la Marea Neagră. În italiană avem ‘strega’ = vrăjitoare și ‘stregone’ = vrăjitor; în albaneză: ‘ștriga’, masculin = ‘ștrigan’. În română s-a produs o deplasare de sens, căci ‘striga’ și ‘strigoiul’ au mai degrabă de a face cu lumea celalaltă și cu moroi, decât cu vrăjitoarele și Harry Potter. ‘Striga’ e așadar un termen comun italiano-albano-român. Este extrem de arhaic, vine din latina balcanică, dovada fiind că în albaneză ‘st-’ a trecut la ‘șt-’, exact ca ‘ștrat’ de la ‘stratus’ (în albaneză, ca și în română, ștrat mai înseamnă și cearșaf, ‘strat-stratur’, ‘ștrat-ștrater’). Nu e termen latinesc istoric, e probabil un împrumut latin din grecescul ‘stryx-strygos’ (în latina populară, așadar, ‘striga’ provenea din greacă, ceea ce pentru noi nu are nici o importanță, căci chiar și așa e doar un latinism). Albaneza e o limbă semi-latinizată, iar lexical e la fel de neo-latină ca și româna, doar gramatica ei arată alt model, care însă a influențat profund româna. Știm așadar că termenul vine din cea mai adâncă antichitate, pentru că prezintă evoluția fonetică a lui ‘st-’ spre ‘șt-’ în albaneză, la fel după cum știm invers, că stabilind regula corespondenței fonetice, în poziţie iniţială, dintre ‘ş’ albanez şi ‘s’ românesc, devine limpede că ‘stopan’ albanez (baci de la stână, stăpân de oi) nu poate fi decât un împrumut recent în albaneză. Dacă termenul albanez ar fi fost vechi, el ar fi devenit, prin automatismul transformărilor fonetice, ‘ștepan’. ‘Stopan’ nu poate fi decât împrumutat de albaneză din aromâna vlahilor din Balcani sau din proto-română. De fapt, după cum putem vedea aici, este vorba de un re-împrumut al unui vechi termen albanez. ‘Striga’ și ‘strigoiul’ sunt, așadar, în română, 2 termeni arhaici din marele fond latinesc pe care româna îl împarte cu albaneza și pe care lingvistica tradițională ni l-a ascuns. Deseori, latinismele sunt mai bine păstrate în albaneză decât în română. Astfel, latinescul ‘fossatum’, care trebuia să desemneze așezările încercuite cu un șanț, ‘fossa’, de unde ‘fossatum’, a dat în albaneză ‘fșat’, extrem de regular fonetic, dar în română doar ‘sat’, fără fricativa inițială. În română, însă, spre deosebire de albaneză, ‘st-’, ‘sc-’ și ‘sp-’ nu au evoluat niciodată spre ‘șt-’, ‘șc-’ și ‘șp-’ (spre deosebire chiar de multe dialecte italiene), nici măcar în cazurile tulburi în care un ‘-s’ final a devenit ‘-ș’, precum în ‘spiritus’ > ‘spiriduș’, sau în ‘cărăbuș’, care, cu toată prudența lingvisticii tradiționale, vine în mod sigur de la ‘scarabaeus’. Etimologia ezitantă care face să derive verbul a ‘striga’ de la ‘strigă’ este convingătoare și neliniștitoare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ce ciudat că atâtea generații de lingviști, de la Școala Ardeleană încoace, nu au văzut etimologia simplă a </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">cărăbuşului</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’!</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Școala Ardeleană o ghicise, iar Sextil Pușcariu dăduse etimologia corectă din latinul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">scarabaeus</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, dar ea a părut forțată. Dat azi în dicționare fie ca </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">fără etimologie</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, ori ca fiind - aparent convingător - turcescul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">karabaș</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">= </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cap negru</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">cărăbuş</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (grecul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-style: normal;">κάραβοϛ</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, latinul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">s/carabaeus</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) este în mod limpede unul din cele mai vechi împrumuturi greco-latinești în limba ce avea să devină româna. Că el vine din cea mai adâncă antichitate și că e înrudit cu latinul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">scarabaeus</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">și cu grecul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-style: normal;">κάραβοϛ</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">avem ca dovadă faptul că cei 2 </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">a</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> neaccentuați au devenit </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">ă</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, iar </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-<strong><span style="font-weight: normal;">s</span></strong></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> final s-a şopotizat în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-<strong><span style="font-weight: normal;">ş</span></strong></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Dacă ar fi fost un turcism </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">karabaș</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">recent (care de altfel în turcă nu desemnează un gândac, ci vite cu capul negru), atunci el ar fi fost împrumutat și ar fi fost </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">carabaş</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, la fel cum au fost împrumutate </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">caraghios</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">,</span></em><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">caraghioslâc</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">,</span></em><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">calapod</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">și o grămadă de alte turcisme și grecisme recente în care </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">a</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> neaccentuat nu s-a mai închis în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">ă</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> precum în împrumuturile din antichitate, procesul nemaifiind productiv în epoca recentă. În schimb, precum latinescul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">spiritus</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">care a dat </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">spiriduş</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, tot așa latino-grecul </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-style: normal;">κάραβοϛ</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (împrumutat și în latină cu un </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">s</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> protetic inițial </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">scarabaeus</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">) a dat </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><strong style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-weight: normal;">cărăbuş</span></strong><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Și-apoi domnii etimologiști n-au văzut probabil niciodată un </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">cărăbuş</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, care nu e negru, ci verde-auriu. R<em><span style="font-style: normal;">ădaşca</span> </em>e în schimb neagră și hâdă, iar etimologiștii orăşeni probabil că le confundă. Derivația fonetică e simplă și impecabilă, și cu toate astea spun de 2 secole despre el că n-are etimologie, săracuţul de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">cărăbuş de aramă</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’,</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> despre care scria Blaga că </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">‘</span><em style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR" style="font-style: normal;">vrea să îl luăm în seamă</span></em><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">’.” În cele mai vechi Upanişade, “Sat” = “fiinţa care este”, fiind originea şi pentru Românescul “sat” = “ceea ce este”, întemeiat de un “moş” care îşi aşeza locuinţa - pentru el şi pentru urmaşi - în ceea ce se numea “sat”, care lua fiinţă astfel, reprezentându-i totodată şi “moşia” sa: printre cele mai vechi aşezări - poziţionate pentru accesul facil la apă şi ferirea de fiare - au fost satele întărite de pe maluri (dezvoltate apoi ca nişte “cetăţui”), o zonă plină de asemenea “dave”, adică întărituri pe malurile Râurilor în “tărâmul dănelor” / Eden, al lui An, fiind încă din Epoca Pietrei de pildă Mol-dova; literalmente, numele zonei Moldave e a celei știută din mare vechime ca având pe mal dave - parte a fostului Eden / Rai, străbătut de multe râuri / “dăne” - iar în Balcani Râul Strymos / “Stry-mos” era legendar ştiut ca fiica Gherghiţei Ida şi a Râului Troian Scamandru / “Sca-Mandru” adică “Meandrul negru” (Râul Meandru propriu-zis fiind cel mai important al Cariei = Ţării Gherghiţilor, în V Anatoliei). Graiul “îndărăt” relevă străvechiul termen “dave” / “da-ve” ca “ve-da” / “veda”, ceea ce apropia inclusiv în sens onomastic universul Indian de cel European, în așa-zisa lume Indo-Europeană = Kurgană / Ghergană. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Faptul că de Gherga sunt legate - mai mult sau mai puţin evident - nume ca Ardeal, Carpaţi, Crişana, Oltenia şi multe cuvinte din spaţiul Românesc (dar nu numai) nu e surprinzător, ci confirmă vechimea sa imensă. Imperiul Atlant a fost nu numai populat şi de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">-Ani</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / Ghergani, ci aceia s-au regăsit chiar în cârmuirea sa. De Ghergan / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga-An” era legat termenul de “Cerc” / “Gherg” pentru Zeul Timpului An, adică reprezentarea plană a “helixului” / spiralei timpului (cu simbolizarea oferită de piciorul îndoit al cocostârcului / berzei, adică al gârgălăului / gruiei sau de bumerangul rotitor, semnul Svasticii - nume Sanscrit, în Română “vârtelniţă” - fiind 2 bumerange încrucişate, reprezentând cei 2 “Zal-moxe” / “Zei-moşi”, adică vechi, anume Cerul şi Glia: emblema Gherga; de la reprezentarea circulară a Zeului An au derivat şi denumirile de “inel”, “unire”, “bun” / însemnând “Sufletul lui An”, “sân”, etc. iar în vorbirea urmaşilor Atlanţilor - ca moştenitorii Zeului An - la multe cuvinte s-a fixat sufixul “an” / “on”).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXZzllQwFvl3mW2u5F4HO2daXiqYtgFd_3X-6ILYEkakzmSlbXIa5HcRcTmIwJ1HEFzAJ1Wlyg0PI3nsx0qcr6jUBgootIzbv2De2biVpkySExKUCqb_HV2arQwTZUJYNIV2nBl0R8VlA/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXZzllQwFvl3mW2u5F4HO2daXiqYtgFd_3X-6ILYEkakzmSlbXIa5HcRcTmIwJ1HEFzAJ1Wlyg0PI3nsx0qcr6jUBgootIzbv2De2biVpkySExKUCqb_HV2arQwTZUJYNIV2nBl0R8VlA/w400-h167/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Iniţial tatuate, apoi şi cusute pe iile Româncelor / cămăşile Românilor, vârtelniţele - ştiute de Europenii Nordici ca Yarga - simbolizau mişcarea timpului, energia regeneratoare, fiind însemnarea străveche pentru înaripare, forţă şi bine: ele făceau lucrurile să se întâmple, povestea ştiută a lor demult legându-se de cele mai puternice 4 vânturi din lume care s-au luat la întrecere, pentru că fiecare voia să stăpânească pământul; îndârjirea le-a făcut să tragă dar n-au reuşit decât să învârtă lumea prin cele 4 anotimpuri. În 1981, savantul A/Român Gheorghe Muşu a scris în cartea “Lumini din depărtări” despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherg-On”, notat Grec şi Gyrton / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gyrt-On” (citit </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gurt-On”) ori Gyrtion: “Gyrton putea fi, pe plan mitic, zeitatea apelor care înconjurau insulele, ţările şi în ultimă instanţă pământul, reprezentarea clasică pentru Okeanos; putea fi numirea conducătorilor cu asemenea descendenţă mitică din marele zeu al mărilor Poseidon; în Anatolia numirea Ankyra / An-kyra pentru Ankara de astăzi ori în Tesalia a cetăţii Gyrton exprimă aceleaşi realităţi”. Gherganii / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga-Anii” au existat în timpul Potopului (atât pre-diluvian, cât şi apoi, post-diluvian), numeroşii Gherghi / Gherga de-a lungul Timpului / “Anului” - cu simbolizarea prin cerc, ca şi cerul - consecvent străbătând mileniile.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9bxxUT938XDv-wSU9a5bjRgB2dOo4eBWmrNK_PjBkcthq48zAcRjRTt4EYO67CYvgsksn3i-BSQLO-igyBGrZcBmlaqJrGCkPqAWS50tTkSMSu4SgxkMGgz7n1orksMtA-V-x82bYtH0/s1600/image638.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9bxxUT938XDv-wSU9a5bjRgB2dOo4eBWmrNK_PjBkcthq48zAcRjRTt4EYO67CYvgsksn3i-BSQLO-igyBGrZcBmlaqJrGCkPqAWS50tTkSMSu4SgxkMGgz7n1orksMtA-V-x82bYtH0/w400-h200/image638.jpg" width="400" /></span></a></div>
<span lang="RO" style="text-indent: 48px;"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="RO"><span lang="IT" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span lang="IT" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span lang="IT"><span lang="IT"><span lang="IT"><span lang="PT-BR"><span lang="RO"><span lang="PT-BR"><span lang="PT-BR"><span lang="PT-BR" style="font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Architecture, sans-serif; font-size: 20pt; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: bold; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5327792770430374443.post-5892390824271504502014-01-04T10:20:00.009-08:002020-12-06T05:29:33.303-08:009. Anterior: Timpul de Aur<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMfKWUWzPZmyLul8H8okZ9D1JEHt0V16p_tbgyCNaMmE4QvGbKUgb2t4bPS3xi69ExCB7anbyD6HkjkXT8wpKvAi9mOHShng_NPL2mT75jUhpFWWJgkVJp2438jpHeiGIMJTz1kxVrmmc/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="127" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMfKWUWzPZmyLul8H8okZ9D1JEHt0V16p_tbgyCNaMmE4QvGbKUgb2t4bPS3xi69ExCB7anbyD6HkjkXT8wpKvAi9mOHShng_NPL2mT75jUhpFWWJgkVJp2438jpHeiGIMJTz1kxVrmmc/s400/image002.gif" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Originea Gherga” este o lucrare ce îndeosebi se referă la ultimele 10 milenii (perioada dintre Potop - adică dezgheţarea calotei glaciare din Emisfera Nordică a planetei - şi prezent), cu accent pe a doua jumătate a intervalului de timp, mai recentă, corespunzând perioadei patriarhatului / anterior dominând matriarhatul: de la sfârşitul Epocii Pietrei până acum au trecut 5 milenii, progresul omenirii devenind exponenţial mai consistent (ecourile culturilor pre-diluviene, de-a lungul zecilor de milenii anterioare, există însă sunt doar tangenţiale - printre exemple fiind cultul dovedit arheologic al Marii Mame Ghirghe răspândit între N Indiei şi Europa, străvechile încrucişări din peşterile Masivului Garganus / S Italiei, mărturiile despre Caucazianul civilizator Pelasg Gadeir / fratele geamăn al lui Atlas, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">îngerii” ne-androgini Gregori / Gherga de pe Înălţimile Ghoran / azi Golan din N Galileeii menţionaţi de Cartea patriarhului Eno / Enoh şi Vechiul Testament la începutul capitolului 6 în “Facerea” / “Geneza” = primii îngeri din Biblie, etc. - deoarece actualul profil uman Gherga a avut ultima mutaţie genetică în urmă cu 10 milenii, acel moment, ce convenţional a fost al Potopului Pontic / adică topirea calotei Nordice, fiind reperul esenţial; de pildă, e de remarcat că de la vestiţii Gardieni / observatori Gregori a provenit în vechea Greacă “a viziona” - “a veghea” în sensul alert / vigilent - ca un împrumut lingvistic Ghergan, fiind de reţinut că inclusiv în Română “a veghea” şi “a vedea” sunt în aceeaşi familie fonetică). Tot în vechea Greacă, pentru “Gardian” - “paznicul legii” - se folosea termenul “phylake” / apropiat de Românescul “pulache” (</span><span style="background: rgb(253, 254, 255); font-family: "Times New Roman", serif;">φύλακές</span><span lang="FR" style="background: rgb(253, 254, 255); font-family: "Times New Roman", serif;"> = “phylakes” însemna “războinic”)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">: de altfel, stră-Românii îl aveau în frunte pe “puler” / “Pu-Ler” (“Pu” = “Sfânt” iar “Ler” = “cârmuitor”); desigur, acela patrona şi Cultul Fecundității / Fertilităţii, fiind evidenţiat social ca foarte potent, inclusiv sexual (de pildă, versiunea Kurdă = Nord Iraniană pentru străjer / paznic e “weliye”, în oarecare rezonanță cu Gardienii trecerilor - fie acelea prin vaduri sau prin Văi - din spațiul Românesc, știuți ca Valahi). Mult timp după Potop, Grecul</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Grigori / Gregori pentru străjeri / Veghetori - şi alte forme, ca de exemplu Latinul Greg / Grex, “Dux Gregis” însemnând “liderul turmei” - încă erau în asociere cu picurarii / păcurarii conducându-şi sârguincioşi “turmele” / “mulţimile” (de aceea ajungând nume foarte popular în viaţa religioasă), în mod similar Gherghi / Gheorghe, ş.a., fiind versiuni răspândite pentru viaţa agricolă: toate acele forme - pastorale sau agricole - au derivat din acelaşi Gher-Ga / Gherga, care de la început însemna cununia Cerului cu Ga / Glia (unire simbolică a Cerului cu Pământul, cu valabilitate atât la păstori / ciobani, cât şi la agricultori / ţărani); în 2011, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul de regionalisme şi arhaisme din Maramureş” a consemnat că “până în perioada interbelică, termenul de păcurar era folosit exclusiv în Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş iar în regiunea extracarpatică se folosea exclusiv termenul de cioban, păcurarul de regulă de cu mic începând viaţa de păcurar, îngrijind mieluşei, apoi trecând la oile sterpe şi sfârşind la oile cu lapte”. De altfel, vechii Românii utilizau “cârd” / “ciurdă” pentru “cireadă” iar negustorului de vite / cornute - sau de oi - până în Evul Mediu i-au zis “gealep” / “gelep” (mai ales celui oriental / venit din răsărit); în Ardeal, până în Evul Mediu prin “ghereb” / “gereb” se înţelegeau juzii / capii comunităţilor - notaţi “comiţi” în documente - “greavii” în Germană sau “grofii” în Maghiară având echivalenţele de “gerebiones” în Latină ori “arkhon” în Greacă / ca o aspiraţie din “Garg-On” (în vechime, “gealaţii” în Română erau Uriaşii egalaţi cu realizatorii de mari jiduri / ziduri pentru aşezări / “dave”, de exemplu în Banatul Sârbesc - pe malul drept al Râului Caraş - a existat cetatea Dacă Jidova / Grebenaţ 44,52 lat. N, 21,15 long. E, ei de aceea fiind idolatrizaţi ca “Jidovi” / “Ji-dovi” iar spre deosebire, mult ulterior a apărut la Români apelativul “Jidani” pentru Evrei: a nu se confunda, mitologia Românească reţinându-i admirativ pe Jidovi ca pre-diluvieni iar aproape peiorativ pe Jidani că au fost post-diluvieni, mult ulteriori, singura apropiere dintre Jidovi şi Jidani putând fi fonetic legată de calitatea de constructori Ciclopici a Jidovilor / Gherghilor pe de o parte şi pe de altă parte provenienţa Jidanilor / Evreilor din Canaan - Ţara Sacră a Ghergheseilor - unde indigenii Ghirgaşiţi au construit capcane Ciclopice pentru capturarea ciurdelor / cirezilor de rumegătoare / ierbivore, apoi ei avându-şi ca locuri sacre mai ales pe cele circulare dintre acelea, pentru ceremonii religioase de sacrificii, numindu-le Ghirgare / Ghilgale). Despre “Civilizaţia Pastorală” la Români, Dr. Ion Ghinoiu a scris în 2013 că a fost un “complex cultural dezvoltat de crescătorii de animale pe fâneţe naturale sau pe pajişti obţinute prin defrişarea pădurilor şi desecarea apelor, specific antropomorfismului indo-european; vechimea peisajului pastoral este atestată de un bogat fond lingvistic autohton traco-dac, provenit din domeniul creşterii animalelor (baci, brânză, căciulă, ghioagă, stână, ţap, ţarc, etc.), de originalitatea folclorului pastoral muzical, de Calendarul pastoral încărcat cu sărbători şi obiceiuri dedicate atât animalelor domestice, cât şi fiarelor pădurii, etc. Pentru folosirea eficientă a fâneţelor şi pajiştilor aflate la mari distanţe de vatra aşezării, păstorii au amenajat adăposturi specifice oamenilor şi animalelor (bordeie, oboare, stâne, târle, etc.), drumuri ale turmelor dublate de drumurile sării, fântâni, ş.a.m.d. Abundenţa materiilor prime a favorizat dezvoltarea prelucrării produselor, inclusiv a pieilor / blănurilor (cojocărit, curelărit, darace, dârste, vâltori, etc.), baza sistemului de alimentaţie formându-l laptele şi carnea. Un loc aparte în Civilizaţia Pastorală l-a ocupat păstoritul transhumant dezvoltat pe păşunile din zona alpină a Carpaţilor, pentru văratul turmelor, şi pe vegetaţia naturală din vastele teritorii (bălţi, bărăganuri, deltă, litoral, stepe, etc.) extracarpatice, pentru iernat. Practic, păstoritul transhumant a pus în mişcare imense turme pe distanţe de sute de km într-un areal geografic corespunzând - în linii mari - Vechii Civilizaţii Europene şi cu teritoriile apoi locuite de traci, popor indo-european a cărui ramură geto-dacă este rădăcina autohtonă a românilor. În căutarea de păşuni, păstorii din Bazinul Dunării inferioare vărau în Munţii Carpaţi până în Moravia şi Silezia, până în Alpii Dinarici / Dalmaţi, Pind, Rodopi, Caucaz şi iernau pe litoralurile Mărilor Adriatică, Caspică, Egee, Ionică şi Neagră, până în Crimeea şi nordul Caucazului, în stepele ponto-caspice”.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt35h0LSyDvIigaXPhhC4bfGUmqjU-SUVnflezAULBlkoSHrYnvk63f41hGfdHpkvvelOaDUcEAKNvHDUsIfxntE239A6kvMm8GCo3gXaquvv-TJzbqugEN8VzWE_Tc5oJT3WoHh6c9Gk/s1600/image145.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt35h0LSyDvIigaXPhhC4bfGUmqjU-SUVnflezAULBlkoSHrYnvk63f41hGfdHpkvvelOaDUcEAKNvHDUsIfxntE239A6kvMm8GCo3gXaquvv-TJzbqugEN8VzWE_Tc5oJT3WoHh6c9Gk/s400/image145.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Miturile creaţiei”, Dr. Traian Stănciulescu a scris: “Gândirea arhaică nu implica preponderent credinţa minţii / raţiunea, cât credinţa inimii / intuiţia. Comunicarea mitică în etapa protoarhaică era trăită nemijlocit, prin conduită ritualică şi transmitere pe cale strict orală (ulterior, mitul a început să fie transmis pe cale grafică, pierzându-şi astfel calitatea trăirii ritualice, transformându-se treptat dintr-un discurs ‘viu’ într-unul mai ‘inert’). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Acceptând oricare dintre caracteristicile creatorului / autorului prim al miturilor cosmogonice - de geniu primitiv în măsură să citească semnele naturale ale lumii cosmice, de revelator divin al mesajelor extraterestre, de interpret al supraconştientului colectiv, etc. - se poate constata că el poate fi definit ca receptor al anumitor ‘mesaje naturale’ sau extra-umane, supra-umane sau / şi infra-umane. Din momentul în care a tradus în limbajul simbolic prima cosmogonie, acel creator - individual sau colectiv - a devenit ‘capătul de pod’ al unei milenare semioze mitice. Toţi iniţiaţii care l-au urmat în acea indefinită strădanie de perpetuare a mesajului cosmogonic au îndeplinit succesiv calitatea de receptor şi transmiţător al lui. În perioada orală a culturii mitice, iniţiatul / transmiţătorul de mituri comunica - la rândul său - experienţa mitului cosmogonic, pe 2 căi: ezoterică şi exoterică. Calea ezoterică a fost cea a iniţierii în misterele ‘mitice’ ale lumii cosmice (cale urmată de magi, şamani, înţelepţi, sacerdoţi, ş.a.); în acea etapă a existenţei sale, omul a început să înţeleagă că singura cale spre zei era calea către sine însuşi. Interacţiunea iniţiatică ce se instituia între maestrul emitent şi neofitul receptor era de tip interactiv, presupunând cooperarea şi dialogul comunicativ între cei 2 actori - transmiţător şi receptor - până când cel din urmă îşi însuşea normele şi conţinutul comportamentului iniţiatic; o dată acelea însuşite, neofitul devenea transmiţătorul activ al mitului (existenţa unor variante mitice care se îndepărtează adesea de prototip relevă rolul creator al iniţiatului transmiţător). Izvoarele de inspiraţie ale acelor personalităţi creatoare erau ‘crizele’, ‘întâlnirile’, ‘revelaţiile’, respectiv experimentele magico-religioase privilegiate (astfel, pe trama menţinută cu necesitate a vechiului ritual / mit se impuneau - graţie acelor transmiţători / creatori - noi elemente care îmbogăţeau mesajul mitic, contribuind treptat la modificarea lui până la nerecunoaştere). Prin calitatea recitării mitului cosmogonic pe de o parte şi prin resemnificările asociate mesajului mitic pe de altă parte, acei iniţiaţi se pot defini drept cei dintâi artişti ai lumii. Iniţiatul arhaic primea, constata şi comunica un mesaj esenţial, în timp ce esenţele nu erau fructele sale: fenomenul religios era primit, nu descifrat ca un mesaj oarecare; înţelegând regulile de construcţie ale lumii cosmice şi traducându-le în limbaj uman, acei ‘sfinţi tălmăcitori’ au devenit cei dintâi hermeneuţi ai istoriei umane. Altfel spus, în calitate de interpretare şi comunicare subiectivă a fenomenelor naturii mai întâi şi a fenomenelor culturii mai apoi, semioza mitică a fost invariant supusă slăbiciunilor subiectivităţii umane şi formelor imperfecte ale limbajului. Dubla calitate a mesagerilor mesajelor mitice - de artişti şi hermeneuţi - reprezintă una din principalele surse de ‘zgomot’, de pervertire semantică a mesajelor originare. Calea exoterică s-a definit ca forma discursivă instituită între iniţiatul transmiţător de ritualuri / mituri şi microgrupul uman - neiniţiat, laic - receptor: a fost o comunicare de tip vizual, verbală sau / şi neverbalizată, în care receptorul nu putea replica emitentului / transmiţătorului dar putea - în schimb - să-şi manifeste starea generală de receptivitate a discursului prin reacţii psiho-fiziologice complexe. Beneficiarul ultim şi real al mitului cosmogonic era - de fapt - tocmai acel primitiv simplu: el nu recepta atât conţinuturile semnificative (semnificaţiile ascunse simbolic) ale mesajului mitic, fiind lipsit de codul simbolic pe care - într-o măsură mai mare sau mai mică - îl deţineau iniţiaţii, cât mai ales formele expresive semnificante sesizate prin resursele intuitive de excepţie care încă mai erau, efectele subordonându-se principiului de a face ceea ce au făcut la origine zeii. Prin natura acelui mesaj - universal prezent în miturile cosmogonice - se poate spune că opera conţinea în ea însăşi imaginea receptorului căruia îi era destinată (cu alte cuvinte, ea răspundea regulilor de accesibilitate legate de ‘lumea aşteptărilor receptorului’, de previziunile posibil de făcut în legătură cu desfăşurarea discursului mitic, de datele familiare ale conţinutului mitic, etc., tocmai acelei geniale rezolvări specifice comunicării mitice datorându-i-se şi şansa receptării şi decodării sale semnificative de către un public neinstruit anume pentru aceea; în ultimă instanţă, ceea ce a favorizat înţelegerea mesajului cosmogonic era - dincolo de aspectul narativ, mai mult sau mai puţin relevant - faptul că receptorul arhaic mai trăia încă într-un cosmos sacralizat, a cărui oglindă o reprezenta însuşi mitul creaţiei). Omul arhaic a fost capabil să creeze şi să transmită o impresionantă moştenire culturală pe cale orală mai întâi şi pe cale grafică mai apoi. În contextul situaţiei de comunicare după faza arhaică a semiozei mitice, a apărut ‘observatorul’ care căuta să desluşească în primul rând conţinutul obiectiv al mitului - elementele sale structurale - şi abia apoi elementele subiective; ‘observatorul’ încerca să re/construiască întreaga lume a sensurilor generate de mit, pentru a-i putea desprinde esenţa: ideea-arhetip îmbrăcată în multiple forme şi sensuri expresive (în acel scop, el trebuia să cunoască şi să controleze ansamblul tuturor codurilor sincretic angajate în geneza mitului / codul lumii naturale, codul limbii, codul raporturilor sociale, etc)”.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVUKQufvOA8HK09Kuxaj4s_71iBtZOEvx8BVAKgQgFjVXLNo8r7SI1nrXyWK5tsrEGYNTX6vvbhPsjO5UGhEWHeSWZ9a6ms3WbPOWoLeCSqGg4PCL8MkLFe3fAyF5iLw0UR3LS1Ht1XqM/w400-h400/image147.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Oglinda</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVUKQufvOA8HK09Kuxaj4s_71iBtZOEvx8BVAKgQgFjVXLNo8r7SI1nrXyWK5tsrEGYNTX6vvbhPsjO5UGhEWHeSWZ9a6ms3WbPOWoLeCSqGg4PCL8MkLFe3fAyF5iLw0UR3LS1Ht1XqM/s1600/image147.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ca oglinzile care reţin imaginea dar o şi redau, oamenii s-au socotit drept oglinzi ale divinului, care reprezintă şi în acelaşi timp reflectă divinul (în mod mai strălucitor / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitor” </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">sau mai şters / murdar, mai mare sau mai mic, etc., în funcţie de tipul oamenilor / paralelele între oglinzi şi oameni fiind nenumărate). Anterior actualului tipar genetic uman Gherga (apărut în urmă cu 10 milenii, când populaţia globului a ajuns rapid la câteva milioane), a fost strămoşul Gherga care nu putea avea acelaşi model genetic Gherga ca şi cel actual - datorită mutaţiei survenite în Asia Centrală - dar totuşi nu era prea diferit faţă de omul Modern. Înainte de Potopul Pontic a fost o perioadă de co-existenţă a 3 tipuri umane - Homo Sapiens, Neandertal şi Cro-Magnon - când s-a dezvoltat arta (considerată ştiinţă dar şi propriu-zis cu picturi, sculpturi, etc.) iar religios s-a impus Doamna-zeu / Marea Mamă, venerată ca “grasă şi frumoasă” de învingătorii Homo Sapiens; la început - timp de milenii - n-a fost nici o referinţă despre tată (e semnificativ că în Rusă pentru “frumos” / “frumoasă” încă se folosește termenul “kras/a”).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdLHUSWF5X5FO9GFDsb2KX5aDFpz1CANFUn957uZgMG8bBmFnN_cnD7dBl8TOgZtbK4CGmuvWnVWbVqaUKMd5aUNdfDp4YNYgEaslFvB9PHFMmVxhM9QOtoNzvyTIdnYTDYXCv_-JR9ow/s1600/image149.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdLHUSWF5X5FO9GFDsb2KX5aDFpz1CANFUn957uZgMG8bBmFnN_cnD7dBl8TOgZtbK4CGmuvWnVWbVqaUKMd5aUNdfDp4YNYgEaslFvB9PHFMmVxhM9QOtoNzvyTIdnYTDYXCv_-JR9ow/w400-h306/image149.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Calota glaciară</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Nu pot fi ignorate amintirile comune ale omenirii (din surse independente, de pe tot globul) despre matriarhat, Uriaşi, Potop / adică dezgheţul Erei Glaciare, etc. De pildă, Indienii în epopeea Antică a lui Râ-mâ / Rama au descris în detalii conflicte străvechi iar Evreii Antici au nominalizat în Biblie 3 fraţi (ca fiind cei mai semnificativi, dintre mai mulţi copii ai perechii primordiale - Adam şi Eva): Cain, Abel, Set / similar cu Homo Sapiens, Neandertal, Cro-Magnon; Set a apărut deoarece primul născut, sedentarul Cain, pentru unii însemnând “Timp”, l-a omorât pe nomadul Abel, pentru unii însemnând “Eter” / a fost prima crimă relatată biblic din istoria omenirii, urmaşii lui Cain fiind copiii oamenilor iar cei ai lui Set ai Domnului - în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” 6:2 apărând că înaintea Potopului a fost cuplarea fiicelor oamenilor cu fiii Domnului (după Potop toţi au ajuns copiii Domnului - Noe fiind descendent din Set - iar Iisus, despre care oamenii susţineau că e Fiul Domnului, susţinea despre sine că era “fiul omului”). În vechime predomina ideea superiorităţii părinţilor faţă de copii - dintre copii primul născut fiind considerat superior celorlalţi - şi câteodată, din fanatism religios, primul născut tocmai de aceea era jertfit, ca semn de sacrificiu suprem faţă de divin: jertfa umană se făcea în ideea că dacă divinul dăruia ceea ce era mai bun, atunci în schimb se oferea divinului ceea ce era mai bun, adică primul născut (sacrificiile umane erau în diverse moduri, prin îngropările de vii, sugrumări, înecări, sângeroase ori arderi). Mitologia Română a reţinut conflictele cauzate de “căpcăuni” / “căp-căuni” - primele spiţe umane, anteriorii stăpâni ai Pământului Ka / Ga - iar cea Greacă (sub forma “generaţiilor de aur”) a păstrat în amintire luptele Uriaşilor din preajma peşterilor: Titanii, respectiv Giganţii / facil de identificat cu Neandertal, respectiv Cro-Magnon (Titanii, despre care Homer afirma că “au fost protopărinţii zeilor şi ai oamenilor distinşi”, se întâlneau în Consilii administrative întemeiate de o parte pe dreptul divin şi pe de altă parte pe vechimea familiilor - de la ei păstrându-se în Română forma “tătâne” pentru părinte - iar Giganţii erau înfăţişaţi ca oameni superbi însă violenţi, având arme lucitoare; vechii Greci ştiau despre acei Uriaşi - Titani şi Giganţi - că descindeau din încrucişarea Cerului şi Gliei / Pământului, ei fiind din timpul “de aur” al omenirii, arătând şi că Giganţii au apărut ulterior Titanilor, Ghea născându-i după castrarea partenerului ei Uranus / Cer: într-adevăr, cronologic ivirea Cro-Magnon a urmat lui Neandertal, ambele rase umane dispărând pre-diluvian, triumful fiind al lui Homo Sapiens / factorul decisiv al supravieţuirii reieşind că a fost buna comunicare, prin capacitatea de a crea reţele sociale). Pentru Uriaş - pe aceeaşi structură consonantică Gherga / Gheareg - a apărut în Română cuvântul “Gealat”; multe Graiuri orientale au reprodus similar vestiţii Uriaşi = Gealaţi din vechime, unele chiar explicit, ca Ghirgaşi, Ghergasi, etc.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglI8QMHI8jBHwEE_ikJiwm4UMM4jDUovRd5h74auX4G1hLKBgfq8X2Z_HUw0zBBk1DuL25ejAiHk91D8qtEBvIsFB6e3Ju3ztU4zIK26AJ-tkel-tieJBpGdEi2btE0bs7Kk-XW1fPSrc/s1600/image151.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="380" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglI8QMHI8jBHwEE_ikJiwm4UMM4jDUovRd5h74auX4G1hLKBgfq8X2Z_HUw0zBBk1DuL25ejAiHk91D8qtEBvIsFB6e3Ju3ztU4zIK26AJ-tkel-tieJBpGdEi2btE0bs7Kk-XW1fPSrc/w400-h380/image151.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Îngeri luptându-se</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În istorie mereu au fost fratricide, ca pre-diluvian disputa îngerească Ghergană indicată de Cartea patriarhului Eno / Enoh - dintre arhanghelul Gavriil şi Uriaşii urmaşi ai observatorilor / Veghetorilor Gregori de pe Înălţimile Golan / Ghoran din N Galileeii - menţionată şi de primii poeţi Greci Homer în “Odiseea” 8:332 şi Hesiod în “Erga” / “Lucrări şi zile” 68 (ambii din portul Anatolian Cume / Cyme al Gherghinilor, localitate avându-şi denumirea legată de cuvântul “kyma” pentru “val”, rădăcina proto Kurgană / EuroIndiană “kem” pentru “splendid” - conform lingvistului Julius Pokorny - fiind la baza Grecului dar și Latinului “cyma”), că “Gher-mes” / Hermes, bunicul Gherganilor, l-a eliminat pe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gardianul</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> divin Argos devenind astfel în locul aceluia curierul / mesagerul dintre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi Pământ iar post-diluvian de pildă au fost Războiul Troian, conflictele Semiţilor (dintre Evrei şi Arabi), ş.a.; e de știut că în mijlocul Cariei a funcționat multă vreme Sanctuarul Gherga-Kome, cel mai mare așezământ religios al Regatului, având numeroase rezervoare de apă pentru spălarea ritualică a păcatelor credincioșilor. Patriarhul Enoh / Enoch a relatat în stil biblic - scriptura sa a fost dinaintea Vechiului Testament - despre prezenţa “îngerească” înaintea Potopului, ca ecouri Gherga, atât a vechilor Veghetori Gregori / Qadiş în Aramaică, cât şi a lui Gavriil / Gabriel, şeful cheru-vimilor / heruvimilor (care s-a regăsit şi după Potop): e interesant că dintre îngeri, deşi cheru-vimii / heruvimii nu intrau în contact cu oamenii - ci doar arhanghelii aveau acea menire - Gavriil / Gabriel a făcut-o, fiind şi cel mai important curier / mesager biblic (un episod pre-diluvian deosebit a fost când unii îngeri au preferat să fie masculini şi nu androgini - ceea ce a şocat / ca “indisciplină” faţă de divin - prin bărbăţia lor preferând să se împreuneze cu pământenele şi nu să fie fără sex, ca mulţi alţi îngeri). În </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cabala” e menţionată </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh” în mai multe rânduri ca o lucrare “păstrată din generaţie în generaţie şi transmisă cu pioşenie”; în plus, Tradiţia afirmă că Noe a luat cartea străbunicului său Eno / Enoh în arcă, scăpând-o de distrugere: renumele lucrării a rămas până azi, datorită faptului că e considerată singura pre-diluviană - atestată prin chiar conţinutul său - existentă în lume (canoanele Evreilor şi creştinilor însă o resping, considerând-o “apocrifă” - din Greacă “apokryphos”=“ascunsă” - respectiv “neinspirată”, într-adevăr cea mai veche carte a omenirii “deranjând” / “tulburând” şi azi). Acei îngeri Gregori au avut un rol civilizator de prim rang, redat şi de către vechii Greci prin relatările despre pre-diluvianul rol civilizator al activităţilor Pelasgului Gadeir/os, numit de către ei “Prometeu” = “Primul Zeu”, cu înţelesul de “Chibzuit” în Greacă - frate geamăn cu Atlas - stăpâni în pre-diluvianul Imperiu Borean / Atlant întemeiat de tatăl lor Anax / Poseidon (posesorul Edenului / Raiului), care era fiul Timpului = Cronos / Kronos şi al Marii Zeiţe Rhea / Kirke; e de observat că în mitologia străveche, Pământul era personificat ca Ga iar Marea Zeiţă ca Rhea, fiica Mamei Ga (în timp, deseori rolurile ambelor - Ga şi Rhea - s-au suprapus, fiica Rhea perpetuând atributele mamei Ga, ca Marea Zeiţă Mamă a Pământului).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJslWzQS96tlljBxF8FMujC1Gh1S4RTnUHcLgc9Pkjh62TWCBaL3j_dxR0x9hd63Lye1i72nfW0_EG1TmtzkBrcGEpUdG5rNcjUZrqZTmko41VyYZydI4Tv71Lxfb38LVVJs8qyR3jxc8/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJslWzQS96tlljBxF8FMujC1Gh1S4RTnUHcLgc9Pkjh62TWCBaL3j_dxR0x9hd63Lye1i72nfW0_EG1TmtzkBrcGEpUdG5rNcjUZrqZTmko41VyYZydI4Tv71Lxfb38LVVJs8qyR3jxc8/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Îndeosebi pentru rârâiţii Pelasgi, Soarele - luminătorul diurn al pământului - era Ra / ca produs al lui Ga iar Ghea / Gaia era reprezentată de fiica Rhea / Raia (Anatolianul Homer îi numea “divini” pe Pelasgi, deoarece se trăgeau din Zei / “Iliada” 10:429, “Odiseea” 19:177); de exemplu, încă ulterior Războiului Troian, Truscii / Etruscii - proveniţi dintre Pelasgii Troiani - formau o populaţie care nu utiliza “G”, dinastia regală a lor Tarquină fiind de fapt Gharghină, similar cum anterior Troia / Troada era “Gheroaga” iar Dardanele reproducea Garganele (e de ştiut, conform proto Indo-Europeanului cuvânt “ghai” pentru “strălucire”, că Gaia însemna “Luminata” / “Strălucita”, ceea ce - pe de altă parte - ar duce şi la înţelesul Gher-Ga de Cer luminat / strălucit, Românii păstrând verbului “a lumina” şi sinonime ca “a clarifica”, “a limpezi”, “a cultiva”, “a bucura”, etc). Dr. Mircea Eliade a explicat în “Istoria ideilor şi credinţelor religioase” că “aripile sufletului încep să crească atunci când omul contemplă frumuseţea acestei lumi şi începe să cugete la frumosul în sine; creşterea aripilor drept urmare a iniţierii a fost atestată cu imaginea legată de conceperea sufletului ca substanţă zburătoare - asemenea păsării - căci zborul simboliza înţelegerea, cuprinderea lucrurilor secrete sau adevărurile metafizice” (prin moarte, sufletul se înălţa ultima dată spre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cer</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> după spirit, apoi se aşeza ca o pasăre spre odihnă veşnică pe pământ / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">glie</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">). De pildă, străvechea Zeiţă protogenă Anat / Ananke - mama ursitoarelor, bunica lui Gadeir / Prometeu, Zeul care a adus oamenilor focul din Cer / “văz-duh” - era înaripată şi purta făclia / torţa: ambele simboluri - aripile pentru zbor şi torţa / făclia pentru foc - în vechime erau foarte puternice şi semnificative. Primului născut al Zeului Poseidon i se zicea “Po-Ro-Teu” = Proteus, fiind “Protogonos” - adică “Primordial” - ştiut ca străvechi marinar; fratele său geamăn a fost Prometeu/s = “Primul Zeu”: vechii Greci i-au reţinut pe gemenii primordiali / “protogoni” din perechea Proteus-Prometeus ca Atlas-Gadeir/os (într-o prelungire a propagandei despre ei, cu separarea de către Strâmtoarea Gibraltar, toponimia a reţinut la Oceanul Atlantic pe malul African Munţii Atlas iar pe malul European portul Ghedeira, azi Cadiz 36,32 lat. N, 6,17 long. V, în Spania). Iniţial, ei - Gadeiros și Atlas - au fost fraţii gemeni Prometeu și Proteu; poetul Homer a scris în “Odiseea” 1:52 că Atlas veghea / păzea pilonii Pământului și Cerului (adică Axa Lumii și Axa Cerească). Zeul Anax / Poseidon avea turme de foci, a căror pază a încredinţat-o primului născut: aceasta deopotrivă denotă atât importanţa focilor - vieţuitoare tipice apelor reci - cât şi caracterul polar Nordic / HiperBoreu al stăpânirii sale (Edenul posedat de el se întindea - în E Europei - între Pont şi Pol); pe atunci era sfârşitul ultimei glaciaţiuni, temperaturile generale fiind încă scăzute în aer, la sol şi în apă (cu atât mai mult contând utilizarea practică a focului, pentru producerea căldurii necesară în marginea calotei, unde zona era foarte bogată în vieţuitoare, utile traiului). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Francezii Alain Gheerbrant şi Jean Chevalier în “Dicţionar de simboluri” au scris: “Potrivit mitologiei greceşti, focul a ţâşnit dintr-un bât. Dacă Prometeu a adus focul din cer, Hermes a născocit focul - ‘pyreia’ - frecând unul de celălalt 2 beţe, unul din lemn tare, celălalt din lemn moale. Acel foc terestru era de o natură diferită de cea a focului ceresc furat de la zei de către Prometeu (şi devenit teluric, pentru că a fost coborât din Olimpul Nemuritorilor printre muritori). Acel foc al scânteii, al fulgerului / trăsnetului e fertilizant: el aduce ploaia sau face să ţâşnească izvoare subterane”. Faima Europenei Ananke şi ale fabuloaselor ei divinităţi se datora adevărului împărţit şi justiţiei printre nemuritorii cereşti şi muritorii pământeni iar faima Sumeriană Anunaki - adică a pruncilor înaripaţi ai luminii cereşti An - era similară: Ananke şi Anunaki erau denumirile aceloraşi făpturi legând Cerul de Glie (fiind numele divin / adică sacru, numele uman / adică profan fiind Gherga, reflecţia respectând zisa “precum în Cer, aşa şi pe Pământ”); ursitei / șansei i se zicea “noroc” (în opoziție cu insuccesul, știut ca “nenoroc” / “nenorocire”, adică negația sa): la strănut, acoperirea gurii cu mâna era din credința de a păstra sufletul intact - ca să nu iasă din trup și astfel să deschidă calea morții - la începutul Medieval papa Grigore </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” rânduind ca oamenii să binecuvânteze cu “noroc” persoana strănutând tare (căci strănutul - dacă nu cumva provenea din răceală - era semnul debutului ciumei, boală ce făcea ravagii), prin noroc și urându-se fericire / destin favorabil, așa după cum e la fiecare soarta / ursita, ruga mereu fiind împotriva ne-norocirii, pentru norocire. Reprezentarea cu aripi a îngerilor a fost modul artistic prin care se sugera că erau din Cer; nu doar ei au fost zburători, aripi fiind ataşate şi lucrurilor (ca de exemplu discului de pe Cer - interpretat de unii drept Soare - prezent în vechi sculpturi şi picturi, etc.): penele aripilor de aceea erau foarte preţuite, colecţionate şi purtate cu veneraţie, efectiv simbolizând neuitata legătură a pământenilor cu Cerul (în riturile fertilităţii - aşa după cum păsările prin zborul lor printre plante ajută polenizările - purtătorii de aripi sau măcar de pene, oameni desigur fizic nezburători, simbolic de fapt doreau recolte bune şi deci o viaţă mai bună).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG5CtokIxNmoBrjqr6jWP1wgKesI9nh0GJUWFIMZtHAfkIrgCDekZM1QxUTuiW2DcQCak32pPZbwuXNPSNIbEdFQRmLePIq4iBDxCbBOpbJXkrS-zEo7XvDrPtOIL9MUkc68PWZP-sULU/s1600/image623.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG5CtokIxNmoBrjqr6jWP1wgKesI9nh0GJUWFIMZtHAfkIrgCDekZM1QxUTuiW2DcQCak32pPZbwuXNPSNIbEdFQRmLePIq4iBDxCbBOpbJXkrS-zEo7XvDrPtOIL9MUkc68PWZP-sULU/s400/image623.jpg" width="301" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aromâna a conservat prin verbul “a zbura” însemnând “a cuvânta” ceea ce în mare vechime se știa despre cuvinte, că acelea “zburau” de la un om la altul (termenul Român “cuvânt” = “cu-vânt” e semnificativ, căci vântul zboară, la fel ca vorbele): legendarul “Zburător” - simbolul dragostei neîmpărtășite din străvechile povești Românești - era “Cuvântător”, adică mesagerul care transmitea cuvintele divine, curierul Zeilor printre oameni (încă din timpurile când abia se articulau / conturau Graiurile oamenilor trăind în preajma grotelor / peșterilor), penele cu care se corcodeau / adică se împodobeau oamenii reflectând și bucuria lor de a fi recunoscuți în grupul propagatorilor credințelor legate de puterile zburării / cuvântării; “Cuvântătorul” / “Zburătorul” - care a produs o bună parte din folclorul erotic Românesc - tulbura fetele către obsesie sexuală, inducându-le stări între excitație și orgasm, el având și o cântare, numită “Glasul zmeilor” (pentru “dezburătorit” fiind tot felul de farmece și descântece de dragoste). Dr. Ana Hoțopan de la Catedra de Română a Universității din Szeged / Ungaria a cercetat “Mitul Zburătorului” în 1999: “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Exegeți ai mitologiei populare românești, precum Ivan Evseev și Romulus Vulcănescu, apreciază că Zburătorul pare a fi un demon de o vechime apreciabilă înzestrat cu o ‘dublă activitate erotogenică: de inițiere sexuală și de provocare și de întreținere a patosului sexual’, ‘o semidivinitate erotică, un daimon arhaic de factură malefică’, ce ‘simbolizează toate formele de sexualitate, de la aceea puberală până la aceea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupești’. De aici, aprecierea că ‘materialele folclorice asociază cu Zburătorul doar formele paroxiste ale dragostei, manifestările ei aproape patologice. În folclor, Zburătorul e un reprezentant al lumii duhurilor, al haosului și al morții. Fixația erotică de acest tip e considerată în popor o boală grea’. Cauza care declanșează invazia acestui adevărat agent patologic este un ‘echilibru instabil dintre dorință și reținere, dintre voință și instinct’, ‘o invazie a inconștientului, dominat de pulsațiile biologice primare’. Zburătorul pătrunde așadar în sfera culturalului venind dintr-o lume a haosului, a nefirescului instaurat violent, ce pune temporar stăpînire pe existența tinerilor, căsătoriți sau nu. Tentațiile și acțiunea lui erotică se dovedesc a nu avea un fundament afectiv și o finalitate cerute de rigorile vieții tradiționale (căsătorie, fidelitate, procreare). Zburătorul este un violator al ordinii individuale și sociale, a cărui prezență este declanșată de tentația erotică. Reprezentări asemănătoare apar și în cultura populară a altor popoare: ‘zmeul de foc’ la ruși, ‘aducătorul de bogăție’ la sârbi, etc. Acestea au câteva trăsături comune (sunt înaripate sau hibride ca alcătuire, ceea ce înspăimântă), sunt spirite de foc (cu trupul de foc ori suflând foc, strălucesc orbitor) și par a aparține lumii de dincolo, celei a morții. Totuși, spiritele de care ne ocupăm păstrează niște însușiri pozitive (pot aduce bani și belșug), ceea ce le așează între reprezentările demonice ale lumii de dincolo. Aceasta pentru că spiritele morții sunt caracterizate de ‘foamea sexuală’; ele se arată se pare numai celor care le invocă sau chiar le provoacă. În cultura poporului român, aceste însușiri arhaice sunt foarte slabe. Zburătorul comunică numai prin vis cu persoana care o posedă, de cele mai multe ori se înfățișează ca o nălucire cu chip uman atrăgător dar demonic. Toate acestea Romulus Vulcănescu le pune pe seama unui ‘sindrom al hipersexualității’ în plan psihic, sindrom stimulat puternic de practicile magice de ghicire, invocare și subjugare a dragostei. Cu alte cuvinte, Zburătorul pare a fi un revers al magiei erotice, o reprezentare rezultată din depășirea unor limite și atribuții rituale, o pedeapsă a Sacrului aplicată celor ce violentează rânduielile macrocosmice spre a le smulge favoruri erotice și mai ales matrimoniale. Semnalăm și sinonimia cu alte reprezentări precum: zmeul, balaurul, dracul. Această suprapunere este datorată, în bună măsură, înfățișării sub care se poate arăta cât și încercării de a explica tulburătoarea sa prezență în viața femeilor. Zburătorul are înfățișare antropomorfă: ‘un om (tânăr) înalt și subțire’ sau doar ‘chipul, arătarea, fantoma unui flăcău ori bărbat care uneori se face vizibil jucând chiar în horă’, dar poate avea și ipostaze zoomorfe - vultur sau cocoș - ‘pasăre cu aripi ce umblă noaptea prin tot corpul omului’, ‘șarpe sau balaur care vine noaptea’, ‘balaur într-aripat’, ‘șarpe, așa ca crocodilul’, ‘bălaur care, prinzând aripi, poate zbura’. Reținem semnificațiile ascunse ale reprezentărilor, semnificații ce contează fiind tentația, masculinitatea, dominarea de tip instinctual, dar și păcatul pus sub interdicție, deci înspăimântător. Înfățișarea lui, pe de o parte tentantă și superbă, pe de alta înspăimântătoare și creatoare de repulsie, ne arată că Zburătorul este un spirit conceput complex, ce se dezvăluie victimelor sub aspectul ademenitor, râvnit de ele, iar pe de alta, se arată terifiant, amenințător și aproape imposibil de imortalizat sau de pedepsit, de către toți ceilalți. Oarecum detașați de el, oamenii care îl văd sub această ‘mască’ par să spună adevărul. Această realitate mitică este deosebit de importantă căci dovedește vechimea Zburătorului între reprezentările de acest fel. Zburătorul vine să pedepsească aspirațiile necurate, necuviința gândului devenind necuviința unui act sexual vecin cu tortura și coșmarul până la epuizare. Totul însă este dat în vileag de chiar înfățișarea celei posedate de Zburător, spre compătimirea sau spre oprobiul public: ‘cel ce a căpătat Zburător are semne vinete pe corp, paloare, slăbește, e obosit, trist, indispus, vorbește și plânge în somn, e cuprins de fiori și tremură, înnebunește, moare’; ‘femeia care este cuprinsă de această ființă rea simte pe tot corpul ei o mare greutate, mușcături, ciupeli și gâdilituri, și din cauza aceasta, apoi, dacă se află în stare binecuvântată, naște copilul mort’. Se pare că atunci cînd constrângerile sociale împiedică dragostea să se împlinească în mod firesc, Zburătorul se arată oamenilor sub aspectul înspăimântător, amenințând întreaga colectivitate. Acțiunea Zburătorului este pusă sub semnul puterilor nopții: ‘Prin Banat, despre Îl-mai-rău se crede că ziua stă ascuns în butoarea de nuc ori alun, nefiind-i iertat de la Dumnezeu de a vedea lumina soarelui. Din acele butori, Zmeul iese într-amurg și zboară în lume după rele’. Ca și alte forme ale Răului, Zburătorul își are ascunzătoarea în ‘case pustii’, dar și în ‘copaci scorburoși’, ‘în stânci’ (peșteri). În măsura în care Zburătorului i se cunoaște sediul și înfățișarea, el poate fi anihilat așa după cum indică prescripțiile magice: ‘Cine dă foc unor atari copaci, găsește un fel de untură bună de leac, în primul rând împotriva Zburătorului’. El poate sta alături de alte spirite mânate de impulsuri erotice, gata să invadeze spațiul cultural aducând ne-ordinea și pedepsind, ademenind și supunând torturii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">pe cei gata să le invoce sau pe cei ‘agreați de lumea sacrului’. Ambiguitatea acestei reprezentări născută aparent din devieri individuale dar având locuri destinate să adăpostească pare să se datoreze contaminării și suprapunerii cu balaurul și zmeul. Așa s-au născut practicile magice precum descântecele și obiectele ce au</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">rol de amuletă. ‘Te poți apăra (de Zburător) astupând coșul’, ‘toate găurile și intrările’, numai atunci cînd apropierea lui este doar bănuită. Iată și talismanele despre care se vorbește în lucrările de etnografie: ‘Se poate apăra împotriva zmeului cel ce poartă baier de zmeu. Acesta este un brâu de viță care trebuie să stea 40 de zile la jugul a 2 boi frați dintr-o mumă. Apoi se coase la cămașă sau la haină și nu mai vine zmeul la el’; ‘Se făceau baiere asemănătoare baierelor de strigoi, care erau de fapt centuri antidemonice. La baierele de zburători atârnau, ca și la baierele de strigoi, unelte apotropaice, plus un săculeț cu buruieni descântate’. Ca în cazul altor reprezentări ale Răului, se urmărește nu numai ținerea lui departe, ci și înspăimântarea și chiar rănirea lui, căci așa cum am văzut, el are trup. Talismanele și amuletele se impun prin calitatea lor de obiecte culturale (făcute, lucrate, muncite), dar și prin contactul cu fertilitatea dovedită a lumii stăpânite de om. Vița, jugul și boii gemeni nu sunt decât simboluri ale unirii, ale cuplului, având ca sensuri de a fi căsnicia și procrearea. Dacă prezența Zburătorului este în vreun fel confirmată de simptomele bolii numite ‘lipitură’, se recurge la practici magice complexe. Este demnă de subliniat prezența uneia dintre plantele eficiente și în alungarea altor spirite ale morții, precum strigoii și moroii și ale erosului debordat, precum ielele și caii lui S</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ntoader: usturoiul. Se mai practică, de asemenea, afumarea cu solzi de zmeu, ‘care sunt ca al peștelui, rotunzi și albi, (și) nu ard în foc dec</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">t amestecați cu ceară. Romulus Vulcănescu pledează pentru o interpretare psihosociologică: ‘Acest sindrom (al hipersexualității) și-l alimentau cu vise, cu farmece, vrăji și desc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ntece de dragoste, pe care le repetau mereu, schimbând subiectul pasiunii lor. Farmecele, vrăjile și descântecele de dragoste alcătuiesc, după cântecele lirice, un capitol bogat al folclorului erotic. Ele urmăresc să dezlănțuie și să întrețină erotismul normal și de cele mai multe ori pe cel patologic, constrângând astfel semizeii erotismului, pe Zburător și Zburătoroaică. Toate procedeele de magie erotică solicită Zburătorului sau Zburătoroaicei apariția celui îndrăgit, în realitate sau măcar în vis, adus cu blândețe sau violență, năuc sau fremătând de patimă</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">’. Asemenea persoane ce caută să forțeze duhurile ascunse încălc</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">nd totodată comportamentul firesc, se izolează de celelalte sau sunt deja plasate pe un spațiu de limită, oscilând între firesc și nefiresc. Ele sunt, cum arătam, fetele nemăritate, văduvele (mai cu seamă cele tinere), chiar și femeile gravide toate îmbiind prin starea lor incertă și prin demersurile lor erotice la dezlănțuiri intempestive. Rareori se vorbește despre ‘frică’, despre ‘voie rea’, despre ‘grijă mare’ sau despre singurătate, ur</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">t și sperietură’, toate acestea fiind destul de vag și insinuant oferite ca explicații. În fața unor asemenea manifestări anormale comunitatea tradițională nu este câtuși de puțin îngăduitoare; chiar și atunci cînd le oferă asistență magică, o fac incriminând încercările victimilor de a se depăși normele comportamentale sau de a se expune agresiunii erotice. Sinonimia simbolică zburător-zmei-caii lui Sântoader este edificatoare, dacă socotim că acesta din urmă este reprezentat în toate speciile epicii populare ca purtător al unui erotism exacerbat, agresiv, ce generează dezordine și dezechilibru. Narațiunile de tip legendă și cele mitologice dezvoltă, în schimb, o ipostază mai apropiată de suma de credințe despre Zburător, iar pe de altă parte trimite mai evident către perechea încălcare-pedepsire cu apropieri interesante față de alte reprezentări circumscrise erosului precum caii lui Sântoader. Cea mai frecventă dezvoltare a temei zmeul-zburător era ca pretext jocul (dansul) de la horă, nedeie sau șezătoare. Desființarea unor asemenea întâlniri este pusă pe seama apariției zmeilor. Zmeii-Sântoader se apropie întrucâtva de imaginea Zburătorului, dându-ne impresia că acesta din urmă ar putea fi arhetipul. La acestea se adaugă asemănările și contaminările cu balaurul datorate descendenței acestei reprezentări din basm, unde, de obicei, cere ca tribut, din timp în timp, câte o fecioară. Dacă în basm și în cântecul epic fantastico-mitologic zmeii violentează lumea muritorilor sfidând regulile căsătoriei, în legende și în narațiuni mitologice (memorate), ei își dezvăluie în mod surprinzător caracterul de gardieni ai ordinii matrimoniale și ai prescripțiilor rituale, chiar și de donatori, în această privință apropiindu-se de alte ființe demonice din mitologiile europene precum și de caii lui Sântoader. Aplecându-se asupra basmului, folcloriștii au semnalat nu de puține ori conservarea unor elemente de viață arhaică precum căsătoria prin răpit ca primă etapă a exogamiei. Răpirea fetei de împărat este nu numai elementul declanșator al acțiunii basmului ce oferă eroului posibilitatea de a-și afirma calitățile, ci și relicva fabuloasă a unui moment bine determinat istoric. Trebuie relevat și un alt aspect ce leagă reprezentarea zmeului din basmul românesc de cea a altora similare din folclorul european: dominarea lumii de dincolo (tărâmul celălalt). Întotdeauna zmeul este învins de către erou, acest fapt fiind nu numai de funcție inițiatică străveche, ci și de cea moralizatoare, statornică, mai recentă. Pusă sub semnul maleficului fabulos, imaginea zmeului slujește mai ales realizării contrastelor și punerii în evidență a calităților excepționale ale eroului salvator al fetei de împărat și, prin aceasta, reinstaurator al ordinii inițiale. Așadar, zmeul înfăptuiește aceleași încălcări ca și Zburătorul la erotism vinovat și violent pe cea sortită ca, prin căsătoria ei, să asigure liniștea împărăției. Reprezentarea acestui complex spirit malefic este în plin proces de disoluție din punctul de vedere al reprezentării mitologice și pare să se identifice numai cu o boală psihică ce poate fi tratată și vindecată. Așa cum arată Ivan Evseev, s-ar părea că și acest spirit să fi făcut parte din panteonul zeităților civilizației arhaice românești reflectând conceperea vieții ca manifestare a caracterului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ambivalent pozitiv și negativ al lumii primordiale din care descind”.</span></span></div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpGMyK6GG0MLweqs8Uw2faCmqY9lUI5hMDWAzzHRFNnjLe99dR_lPwDAUSpvObdYxUPWtQsyuYgrCgm0q3siWBaHdDCpnoixCFgG7dlX8PZPs5rvrjeWQ9dmnnUvZ0rN8aNILj73sisdgb/s789/image164.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="761" data-original-width="789" height="386" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpGMyK6GG0MLweqs8Uw2faCmqY9lUI5hMDWAzzHRFNnjLe99dR_lPwDAUSpvObdYxUPWtQsyuYgrCgm0q3siWBaHdDCpnoixCFgG7dlX8PZPs5rvrjeWQ9dmnnUvZ0rN8aNILj73sisdgb/w400-h386/image164.jpg" width="400" /></a></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Psihanalistul Evreu Wilhelm Reich 1897-1957 din Galiţia a pretins că prin pulsiunea sexuală a orgasmului se degajă o energie specială - numită “orgon” - ce îl poate duce pe om la fericirea absolută (prin activarea conștiinței la nivele înalte / iluminate, intelectul bucurându-se de așa stare deosebită); studiul său a continuat de fapt principiul oriental exprimat de vechii Chinezi ca forţa Qi, de vechii Indieni ca vitalitatea “prana” / rezonând cu “hrana”, de vechii Greci ca respiraţia “pneuma” ori de vechii Europeni ca “eter”, etc.: energia orgonică e energia primordială a vieţii, câmpurile sale transmiţând informaţii fără a pierde energie şi se propagă prin mediile fizice fără a interacţiona cu ele (de exemplu, uriașe energii subtile se află și în curenții telurici cu manifestări din locațiile megalitice, cu simțirea de către străvechii oameni în dimensiuni diferite față de ce pot acum, începând cu modul alegerilor locurilor sacre, despre care se știau mai multe ca azi, până la trăirile specifice din zonele sfinte). Orgonul e o manifestare a forţei fundamentală - fluidul nelimitat - elementul de bază şi sursa vieţii în Univers (se atinge de pildă de către şamani, cu acupunctura sau cu Yoga): întreaga materie e cuprinsă de această energie, prezentă peste tot dar variabilă în funcţie de timp şi de loc (unii oameni rezonând mai avansat la fluxul respectiv, mărindu-și / înălțându-și conștiințele în mediile propice, putându-și intensifica inteligențele în anumite structuri, prin anumiți centri senzoriali sensibili la informațiile și influențele acelea); energia orgonică poate fi generată ca efect al distorsiunii geometriei vidului, fapt demonstrat de ceea ce se numeşte “efect de formă” (iar alte manifestări ale cunoașterilor / înțelepciunilor străvechi au fost cuprinse în știința “Misteriilor”). Cercetătorul a descoperit că orgonul posedă şi însuşiri distructive, începând prin a provoca fenomenul de condensare (el a inventat - pe lângă “acumulatorul orgonic” - şi “tunul anti-nori”, pentru provocarea ploii). La stră-Români, zise şi Gogul, Paparudele goale - atestate în Epoca Pietrei - invocau ploaia: aşa ceva nu era o fantezie, ci aparţinea ancestralului ritual păgân desfăşurat pe timp de secetă, pentru a ploua, provocat de fetele ajunse în pragul maturităţii (gata pentru dezvirginare).</span></span><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEHvVfiD1dOnaOkwK0KGgiTN0f6_OF_MrIhpadRxCSy_Fa6bUXgNrlzOPqx1h6qGOKecm7hLnPtlPzF5L1wPO984D2PfURkoS0-dGLR8KI7u7QCiAkXs7PVQs5BRKZMvHSNIujmGyYC0I/s1600/image153.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEHvVfiD1dOnaOkwK0KGgiTN0f6_OF_MrIhpadRxCSy_Fa6bUXgNrlzOPqx1h6qGOKecm7hLnPtlPzF5L1wPO984D2PfURkoS0-dGLR8KI7u7QCiAkXs7PVQs5BRKZMvHSNIujmGyYC0I/w240-h400/image153.jpg" width="240" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Fiii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gliei </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">erau prin spirit fiii divinităţii cereşti iar prin suflet - prin faptul că erau născuţi pe pământ - erau fiii pământului; prin “Uriaşi” nu-s de înţeles în mod necesar oameni de statură fizică înaltă (cu toate că Românii au “găligani” - cuvânt existent în fondul Trac, conform Dr. Mihai Vinereanu - pentru oamenii înalţi, lungani, vlăjgani), cât “mari preoţi”: Uriaşii religiei din vremurile acelea pre-diluviene ale Epocii Pietrei. Grupul genetic Gherga N* s-a suprapus cu mai vechea grupă maternă umană N* (spre exemplu, în Peştera Kebara 32,34 lat. N, 34,58 long. E din Muntele Carmel / Israel s-a demonstrat co-existenţa sa în paralel cu Neandertal, grup uman mai solid, cu creier mai mare şi cu viaţă sexuală mai intensă decât cel actual - care a instituit şi Cultul Morţilor - stins datorită climei schimbate pe planetă prin căderea uriaşului meteorit în Arizona şi datorită înmulţirii prezentului tip uman). Tatuaţii Neandertali - decoraţi artistic şi cu ocru / hematite, reproducând sângele cu care erau mânjiți cei având succes la vânători - mâncau dublu decât Homo Sapiens, aveau auzul și vederea mai bune, ceea ce-i avantaja în întunecimile codrilor, aveau deja pielea mai deschisă la culoare (dar şi ochii) şi erau buni suliţaşi.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI3MA-jjoDNj9Ac3RPx92Bko7xQhZiNqpDSzigcKBfp-l_EVC-NM_EYI1NlpnfSmhgU95FhYseXm4gFGLCA77gqO504tfrr-6d1bJgNxxOkeP4ys0FhGybHQ_UQp6lrajLlSFOcjq4Gqw/s1600/image260.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI3MA-jjoDNj9Ac3RPx92Bko7xQhZiNqpDSzigcKBfp-l_EVC-NM_EYI1NlpnfSmhgU95FhYseXm4gFGLCA77gqO504tfrr-6d1bJgNxxOkeP4ys0FhGybHQ_UQp6lrajLlSFOcjq4Gqw/s400/image260.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Răspândirea Neandertal</span></i></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neandertal este denumirea după Valea Neander de la care a fost numit un tip uman răspândit din Siberia / Altai până la Atlantic, mai puţin numeros decât contemporanii săi, care a dispărut în urmă cu circa 25 de milenii (ultimul său loc din Vechea Lume a fost European, în Peştera Gorham de la Gibraltar); obiceiul îngropării cu flori a morţilor săi - mai ales în grote / peşteri - era cu orientare E-V: în ritualurile lor - majoritatea nocturne - interesul era pentru sosirea nopţii şi de aceea apusul pentru ei însemna declanşarea ceremoniilor, direcţia spre răsărit pe care o foloseau la înhumare fiind cea a apariţiei Soarelui, ce aducea renaşterea. După ce acum 50 de milenii a apărut capacitatea de abstractizare, specialiştii au datat că în urmă cu 43 de milenii a fost apariţia Cro Magnon în Europa, atunci fiind datată la Neandertali trecerea la canibalism ritualic, prin consumarea creierelor semenilor (după ce îi scalpau): Neandertalii astfel - prin ingerările respective - doreau să le perpetueze calităţile, prin înghiţire crezând că virtuţile răposaţilor se transferau în ei. În Vechiul Testament, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cartea întâi a cronicilor” 16:15 a scris despre Dumnezeu “Aduceţi-vă aminte de aşezământul Lui, de făgăduinţa dată pentru mii de neamuri”, ceea ce interpretat din versiunea originală Ebraică - după cum a studiat în “Vedele și Tora” din 1996 și Dr. Barbara Holdrege, profesoară de istoria religiilor la Universitatea California / SUA - însemna de fapt “după o mie de generații”, fapt evidențiat și de comentariul Rabbăh la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza”, din Palestina secolului V: pre-diluvian planeta - notată de </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh” ca “pământul Uriașilor” - timp de o mie de generații / respectiv circa 33 de milenii (după cum a calibrat Anticul istoric Herodot Karka, cu 3 generații pe secol) a fost timpul știut ca al Uriașilor, din Era de Aur. Cercetările Moderne (arheologice / antropologice) au confirmat vechile scrieri ca foarte exacte: de exemplu, în Europa din urmă cu 43 de milenii, la 7 milenii după apariţia capacităţii de abstractizare - dovedită ştiinţific - pe lângă Neandertal a apărut Cro Magnon iar după 5 milenii şi Homo Sapiens (de sine stătător); Neandertalii = “Titanii” au dispărut în urmă cu 25 de milenii iar Cro Magnon = “Giganţii” au dispărut în urmă cu 10 milenii, după Uriaşii respectivi (Titanii şi Giganţii) rămânând numai Homo Sapiens = oamenii. Astfel, se pot preciza convieţuirile celor 3 specii umane timp de 13 milenii (din urmă cu 38 de milenii, până acum 25 de milenii, atunci încadrându-se apariţia Graiurilor, dovedite ştiinţific ca vechi de 36 milenii, biblic fiind consemnat cuvântul ca apărut “la început”) şi convieţuirea a 2 specii umane - Cro Magnon şi Homo Sapiens - timp de 15 milenii (din urmă cu 25 de milenii, până acum 10 milenii); în ultimele 10 milenii, pe Pământ n-a fost decât Homo Sapiens, cu cele 3 culori rasiale de bază ale sale: neagră, albă şi galbenă (actuale şi acum, pe lângă ele fiind şi multe metisări). În 2016, cercetătorul American Richard </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">Kwiatkowski a scris: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Rămășițele Neandertalilor au relevat că nu aveau un aparat corespunzător de vorbire, însă totuși dialogau cu Homo Sapiens; comunicarea Neandertală era limitată în glas, fiind ajutată de gestica mâinilor și capului (datul din cap pe verticală ori pe orizontală a rămas instinctiv la oameni, însemnând ‘da’, respectiv ‘nu’, pentru majoritatea, excepție făcând Bulgarii, la care e invers). Probabil că Neandertalii aveau puține cuvinte iar acelea erau și scurte, cu 1-2 silabe; Dr. Philip Liebermann - lingvist la Universitatea Connecticut - a observat că laringele Neandertalilor era diferit de laringele Homo Sapiens, permițând rostirile vocalelor numai cu dificultăți mari (fără asemenea abilități, pronunțările cuvintelor mai complexe nu erau posibile). Arheologul Britanic Steven Mithen a indicat că Neandertalii vorbeau răspicat, rar, cu suflu mult mai puternic la toate sunetele, puterea / zgomotul produs fiind mai ridicat decât sonorul Homo Sapiens; lipsa vocalelor a redus vocabularul Neandertal la un volum mai simplu și mai crud, din cauza absențelor legăturilor dintre consoane, astfel că propozițiile erau scurte / simple: exprimarea prin voce era însoțită - pentru întregirea mesajelor - de expresiile faciale și de mișcările brațelor. Adevărata vorbire poate transmite idei abstracte; e adevărat că în vremea Neandertală nici Homo Sapiens nu avea un vocabular extins, lipsurile fiind completate prin exercițiile de imaginație: Homo Sapiens a excelat în desenări - picturile rupestre dovedind abilitățile pentru asemenea reprezentări - ce au condus la noi idei și chiar la inovări, permițând depășirile unor limite / bariere în acele vremuri aspre, de la început”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="RO">Graiul șuierat / sâsâit al Neandertalilor - semănând cu sâsâitul / șuieratul șerpilor - i-a determinat pe Homo Sapiens să-i asocieze reptilian cu dragonii / zmeii fixați în memoria colectivă din vremuri îndepărtate; e interesant că în prezent cele mai sâsâite limbi Indo-Europene sunt în N Mediteranei, vorbite în marile Peninsule din S Europei: Balcanică (unde se remarcă Greaca având multe sufixe “os”), Italică (unde Latina avea multe terminații “us”) și Iberică (unde Spaniola predomină, având consoana “s” foarte frecventă); se știe că ultimii Neandertali de pe glob au trăit tocmai în Sudul Europei (spre deosebire de sâsâiții Homo Sapiens din S European, se știe că Pelasgii erau rârâiți iar unii Homo Sapiens Nordici s-au evidențiat prin vorbiri guturale). Stră-Româna a sintetizat vorbitul ca “Grai” apropiat de “Gher” = Cer, similar cum termenul pentru viață “trai” e în legătură cu “Terra” / Pământul (inițial având denumirea Ga). Portrete de Neandertali, făcute de specialişti inclusiv pe baza analizelor ADN, indică pielea deschisă la culoare, pistrui şi păr roşcat, drept caracteristici esenţiale ale lor (actualii albi au apărut după relativ puţin timp, în zone mai Nordice, mai reci şi mai izolate, constituind un tip uman mai nou, rapid supremaţia albilor impunându-se):</span></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0DP68KCvJiujGJyMUnuE3kGfxI936dzqAc9-8DDgph3oKTh1bEUzcl8Bhy_73Bf2_pd8k9Ij7e0bYWDfMn0o8gT_qVprfcsAQMonUxb1YXEVFwZx4eZowjQrevFjcPXO3XRnKplcGVd_C/s1600/nnnnnnnnn.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="262" data-original-width="668" height="156" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0DP68KCvJiujGJyMUnuE3kGfxI936dzqAc9-8DDgph3oKTh1bEUzcl8Bhy_73Bf2_pd8k9Ij7e0bYWDfMn0o8gT_qVprfcsAQMonUxb1YXEVFwZx4eZowjQrevFjcPXO3XRnKplcGVd_C/s400/nnnnnnnnn.jpg" width="400" /></a></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifTlGmLdh9F0H-oqg_uV9cCt8oR_OYQQbvGnHGllBinUmsKhFj78oypYzsohuSUsAvRAIv-cyJg7eh6RNxBQOJN5quwNlGbhxpVdGbUqMiTPCFiOxGL-x-ZtjURx-HH-_6MXjvMxb0Wco/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Neandertalii, mai înzestraţi fizic decât actualii oameni (acum ar fi câştigat orice olimpiadă), aveau priviri alerte şi inteligente: erau buni vânători în grup de animale mari (mamuţi, urşi, cerbi, etc.), utilizând mai ales lănci / erau preponderent carnivori şi pentru pradă parcurgeau distanţe mari; în mod obișnuit, bărbații Neandertali erau foarte potenți sexual, apetitul lor sexual extinzându-se și la femeile Homo Sapiens. Neandertalii făceau foc cu iască, aveau cunoştinţe despre ierburile medicinale - având şi grijă unii de alţii, fiind solidari - preparând culori ce amestecate cu argilă / lut erau pentru decorarea trupurilor lor (mari cântăreţi, produceau fluiere, statuete închipuind animalele vânate dar şi leoaice, etc. însă n-au lăsat opere artistice ample / semnificative), copilăria fiindu-le scurtă iar ca adulţi murind tineri datorită traiului dur: viaţa lor pe atunci se asemăna cu cea Eskimosă / Eski-mosă de acum; argila o foloseau ca pământ care vindecă, inclusiv azi fiind apreciate calităţile sale (argila fiind bazică, are numeroase proprietăţi antioxidante, prelungind viaţa iar efectele curei cu ea sunt benefice, având rezultate incontestabile). În glaciaţiune, când temperaturile exterioare erau negative, peşterile reprezentau singurele locuri “calde”, cu temperaturi pozitive; în Era glaciară, peşterile constituiau adăposturi în interiorul pământului pentru care oamenii erau foarte recunoscători divinităţii supreme care le patrona, anume respectul lor se îndrepta către Marea Zeiţă Mamă. Oamenii însă nu puteau locui în peşteri, căci foamea îi determina să se deplaseze în căutare de hrană, la mari distanţe; pe atunci, populaţiile Nordice erau formate îndeosebi din vânători iar populaţiile Sudice erau alcătuite mai ales din culegători. Peşterile serveau temporar ca adăposturi şi permanent ca sanctuare. În Cuaternar, ceilalţi oameni - mai puţin înzestraţi fizic - s-au coalizat pentru a extermina conştient, fără milă, pe ultimii Neandertali (rămânând în amintire Tătânii / Titanii din vechime); erau ţintiţi mai ales bărbaţii Neandertal: femeile Neandertal nu prindeau rod decât cu ei, fiind incompatibile genetic cu bărbaţii Homo Sapiens, astfel încât extincţia Neandertal a fost relativ rapidă. Totuşi, au fost câteva milenii bune de co-existenţă a unor negrese Homo Sapiens cu unii dintre Uriaşii albi Neandertali, atunci apărând Giganţii Cro Magnon (căci femeile Homo Sapiens au fost foarte fertile, ele putând prinde rod cu bărbaţii Neandertal, din încrucişările lor rezultând acei Uriaşi hibrizi); însă până la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, Homo Sapiens a rămas singura specie umană pe glob, exterminarea Cro Magnon terminându-se tot în Europa, ca şi cea anterioară Neandertală. Greșeala majoră a Neandertalilor a fost acționarea individuală, în general; înțelepciunea Homo Sapiens a constat - la modul general - în acționarea colectivă / efectiv în hoardă (de exemplu, Românii au străbătut vremurile - din timpurile cele mai îndepărtate - având un mare avantaj: mereu au fost mulți). Dr. Ezra Zubrow de la Universitatea Buffalo / New York a simulat computerizat interacţiunea între 2 populaţii, determinând proporția necesară uneia ca s-o înlocuiască pe cealaltă: un avantaj de doar 2% poate duce la eliminarea celeilalte populaţii în numai un mileniu (un exemplu poate fi amestecul Atlanţilor şi Amazoanelor cu Gherganii şi Gherganele, prin însoţirea Amazoanelor cu Gherganii şi a Atlanţilor cu Gherganele toate generaţiile lor următoare ajungând înrudite, cei mai numeroşi apoi perpetuându-se). Conform Anticului Diodor din Sicilia 1:26, vechii preoţi Egipteni - care numeau Pontul ca “Siriath” / radicalul Trac “sure” însemnând “strălucitor” = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitor” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">avându-şi rădăcina în timpurile pre Indo-Europene - au calculat o durată de 23 milenii de la “Domnia Soarelui” până la domnia împăratului Alexandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Mare” (care era Macedon / nu etnic Elen iar Macedonia nu era etnic Elenică, Imperiul Macedon - ce nu era Elen - realizat de el şi generalii săi etnici Makedoni / iar nu etnici Eleni, plecaţi din Balcani cu militari Macedoni şi Traci / nu Eleni, angrenând Greci Anatolieni cu care au fost împreună / nu cu Eleni Balcanici, fiind cel mai mare Imperiu din lumea de până atunci, întins din Europa în Asia şi Africa); în Epoca Modernă și în Evul Mediu au fost denumiți Armâni cei care Antic erau Makedoni (iar nu Eleni / nici măcar Eleni vechi): cei care au avut tăria să cucerească o bună parte a Lumii Vechi n-au fost vechii Eleni, ci au fost vechii Makedoni = strămoșii Armânilor / Aromânilor (iar așa ceva denotă vitalitatea / forța energetică a lor, ca oameni deopotrivă puternici și deștepți). Dintre cele 2 repere ale istoricului Diodor Sicul, timpul mai vechi indicat corespundea tocmai celui al pierderii puterii în lume de către Neandertali (probat ştiinţific de către actualii arheologi și geneticieni); el a scris că până în mileniul XXIII î.C. timpul era măsurat cu ciclul lunar, ceea ce explica legendele că pe atunci făpturile umane “trăiau 1200 de ani” însă ani lunari, nu ani solari (adică echivalând totalul acelor 1200 de ani lunari cu 1200 de luni solare de fapt, respectiv acel număr însemnând un secol solar / fiind 12 luni solare pentru anul solar) şi că “domniile durau 300 de ani” / lunari - adică un sfert de secol / solar - pe atunci el mai consemnând că existau nişte creaturi “numite Uriaşi de Greci”, având “puteri neobişnuite”. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Înainte de Potop, calendarul utilizat era cel lunar: post-diluvian, un an solar echivala 12 ani “lunari” / adică 1 an = 12 luni; timpii pre-diluvieni din </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / Vechiul Testament pot fi de asemenea calculaţi cu aşa cheie aritmetică (5:1 “zilele vieţii lui Adam au fost 930 de ani şi apoi a murit” adică Adam avea 77 de ani solari când a răposat, 5:23-24 “zilele lui Enoh au fost 365 de ani / şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu și apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu” adică Enoh avea 30 de ani solari când a fost dus în Cer, etc). De exemplu - în Evul Mediu - cronicarul Galician Pedro Sarmiento de Gamboa 1532-1592 socotea așa, egalând străvechiul an cu luna și având astfel un an solar la 12 ani lunari. De altfel, mult anterior aceluia, în “Biblioteca istorică” 1:26 Anticul Diodor din Sicilia a scris: “Unii încearcă să spună că, în vremurile foarte de demult, când nu fusese încă descoperită mișcarea Soarelui, anii erau socotiți după ciclul pe care îl îndeplinește Luna. Lucrurile stând astfel, anul nu avea decât 30 de zile. Prin urmare, nu ar fi fost cu neputință ca unii oameni să fi trăit 1200 de ani. Căci și azi, când anul are 12 luni, sunt destui care trec de un secol”. Același Diodor din Sicilia în “Biblioteca istorică” 2:31 a scris: “Despre numărul anilor, pe care - spun ei - i-a consacrat tagma Chaldeilor cercetării Universului, nu s-ar găsi ușor cineva care să le dea crezare. După socoteala lor, s-ar fi scurs până la expediția lui Alexandru în Asia 473 de milenii, vreme în care ei ar fi cercetat mersul astrelor”. Prin echivalarea respectivilor ani lunari cu anii solari (12 luni desigur fiind 1 an), fabuloasa consemnare a savantului Antic - în conformitate cu transformarea așa calculată - s-a referit la sfârșitul mileniului XXXVIII î.C.: o vreme contemporană Neandertalilor, cu circa 3 milenii înaintea articulării complete a vorbirii oamenilor Homo Sapiens (astfel cum a fost dovedită științific de cercetătorii Epocii Moderne). În Antichitate, preotul Manethon din Egipt - angajat de Makedonii Ptolemei ca să studieze timpurile străvechi - a notat despre catastrofa ce a lovit “Țara Siriat” că a fost în timpul Zeului Thot, care avea ca semn zodiacal Racul (adică sfârșitul perioadei asociată astronomic anilor 8800-6650 î.C., conform astronomului Michal Kamienski 1897-1973 de la Universitatea din Krakovia / capitala istorică a Poloniei, care a calculat în cortegiul echinocțiilor - cu ciclul de circa 26 de milenii - în funcție de cele 30 de grade de pe arcul eclipticii, anii corespunzând semnelor zodiacului). Este de remarcat că relatările istoricului Mediteran Antic Diodor din Insula Sicilia au fost extraordinar de exacte, confirmate integral prin cercetările savanţilor de acum, din Epoca Modernă; Neandertalii (dispăruţi în mileniul XXIII î.C.) venerau Luna / Selena şi depăşeau Homo Sapiens atât în capacităţi fizice - fiind mult mai bine dotaţi trupeşte - cât şi în capacități intelectuale, având creierul mai bine dezvoltat, îndeosebi cerebelul / creierul mic (poziționat în spatele trunchiului cerebral, cu 3 funcții: arhicerebelul cu rol în păstrarea echilibrului static și dinamic, paleocerebelul pentru reglarea tonusului muscular și neocerebelul pentru coordonarea mișcărilor fine comandate de scoarța cerebrală). Diodor din Sicilia a mai scris în “Biblioteca istorică” 1:23 - conform datelor păstrate de preoţii vechi în Egipt și culese de el în mileniul I î.C. - că între mileniul XXIII î.C. şi mileniul XI î.C. a fost timpul dominat solar / ştiut popular mai ales de vechii Greci ca Era de Aur; în mileniul XI î.C. - în paralel cu apariţia Sudicului Corn al Abundenţei - s-a constituit Nordicul Imperiu Atlant (centrat în Pont, care s-a dizolvat în mileniul VII î.C. din cauza Potopului, după aceea fiind Era de Argint - adică neoliticul - ce a durat până la Potopul biblic de la sfârşitul Epocii Pietrei din mileniul IV î.C., după care a început Epoca Bronzului). Pe baza aceloraşi surse, la sfârşitul mileniului I î.C. savantul Antic Sicilian a consemnat (1:24), considerând timpul solar valabil deja din Era de Argint, că “Egiptenii socotesc solar de la Războiul Troian mai puţin de 1200 de ani iar de la vechiul Hercule - care şi-a ridicat stâlpii pe malurile strâmtorii dintre cele 2 continente după luptele cu Giganţii, adică de când a început omenirea - Egiptenii socotesc puţin peste 10 milenii” solare: “începutul omenirii” în mileniul XI î.C. - indicat de istoricul Antic Diodor Sicul - era începutul Civilizaţional, respectiv timpul întemeierii Atlantidei / Imperiului Atlant (ce după aceea s-a aflat sub stăpânirea a 10 Dinastii “Atlante”, până când s-a format Marea Neagră peste fostul Lac Pontic, eveniment catastrofal, reţinut de memoria omenirii ca diluviu / Potop). Strâmtoarea marcată după înfrângerea Giganţilor prin ridicarea Pilonilor / Coloanelor vechiului Hercule era între Europa şi Asia, nu între Europa şi Africa, fiind Dardanele = Garganele, nu Gibraltar. Ghergu-res / respectiv regele Ghergu, păstrat în timp ca puternicul Hercules (primul Hercule dintre cei 2 Hercule, anume “cel Vechi”, căruia - conform Anticului istoric Herodot din Kerka / Caria - contemporanul Atlas / împăratul Atlant i-a dat în sarcină paza Coloanelor), a consolidat îndeosebi Porţile Sudice ale Imperiului Atlant - trecătorile / trecerile sau strâmtorile - înaintea ultimei mutaţii genetice Gherga, marcându-le prin focuri veşnice întreţinute cu crăci din codrii serioşi ce erau dezvoltaţi pe atunci, în locuri ce azi sunt chiar sterpe, parii / stâlpii înfipţi ritualic vertical în pământ semnalând hotarele stăpânirii sale: asemenea poziţii au fost vegheate de garnizoanele organizate de regimul instaurat de el pentru pază - ca să străjuiască tărâmul fericit imperial prin Coloane - între Munţii Caucaz (dintre Caspica şi Pont) şi Munţii Carpaţi, înspre Nord Imperiul Atlant fiind deschis pentru expansiune, pe măsura retragerii imensei calote polare. O sinonimie de la beţele lungi / prăjini se regăseşte la Români atât în “vergă” = stinghia de susţinere a velei = pânzei bărcii / corabiei, cât şi în “vargă” = băţul undiţei, adică joarda (nuiaua / creanga curăţată de frunze), în Latină pentru “băţ” folosindu-se “virga” iar “vergeaua” la stră-Români = bagheta mlădioasă ce ajuta la Crăciun ghicirea viitorului, persoana intervenind în obiceiul folcloric respectiv - conform </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarului etimologic român” din 1966 - numindu-se “Vergelator”; Dr. Mihai Vinereanu a analizat termenii existenţi în fondul Trac “a ghici”, “a găsi” şi “a gândi” ca provenind din acelaşi termen pre Indo-European “ghed” = “a înţelege” iar Dr. Ion Ghinoiu a afirmat în 2013: “Nuiaua cu coaja verde se numea vergel, ca substitut baghetei magice. Persoana care oficia ceremonia - Vergelatorul / Gogea - după ce aşeza un ciubăr cu apă în care participanţii strânşi pentru prevestiri îşi aruncau câte un obiect personal (inel, cercel, etc.) bătea cu vergelele în marginea ciubărului ca toaca, recitând colindul. Un copil neprihănit scotea pe rând din apă câte un obiect, care după ce era recunoscut de proprietar, Vergelatorul îi prorocea norocul. Obiceiul a supravieţuit până astăzi prin plăcinta cu surprize, jocurile de noroc şi alte practici”. Veghea la porţile imperiale se făcea prin “stâlpnici”, adică prin Gardieni cocoţaţi în vârful pomilor mai înalţi din zonă; ulterior, amintirea acelor străvechi străjeri s-a perpetuat nu numai prin ridicarea Coloanelor (pilonilor, adică a stâlpilor sacri / Obeliscuri ori doar cu pari / beţe simbolice înfipte în sol), cât şi prin rugile înălţate de călugări solitari, refugiaţi singurateci pe timp îndelungat în vârful unor pari / piloni dotaţi cu câte o mică platformă (unde dormeau foarte puţin şi mâncau foarte puţin / primind hrană de la credincioşii de jos doar uneori). Acel obicei a fost vestit până târziu în istorie, de pildă “Grădina Gheţilor” din Ierusalim (adică “Grădina Gheţimani” / “Kheți-mani”) fiind cea care a găzduit cândva - cu mult înaintea Evreilor - aproape o sută de Veghetori stâlpnici, ei fiind străjerii / Gardienii sau observatorii / mesagerii acelei aşezări sacre din Ţara Sacră: MasaGeţii - adică Masivii / Marii Geţi sau Geţii Selenei - au fost Geţii orientali / Asiatici (foarte respectaţi în Vechea Lume), similari fiind şi Daco-Geţii în Europa; spre deosebire de alţii care pentru iniţierea în Misterii visau ori se drogau, Geţii - pentru deprivare senzorială, după cum a documentat în 1985 şi istoricul Român Constantin Daniel - îndeosebi se izolau pe termen lung prin claustrare pe înălțimile Montane ca păsările sau inclusiv în încăperi subterane special săpate, pradă halucinaţiilor ivite după postit sever / deseori fiind permisă numai apa iar lângă Ierusalim, Esenii - asceţi în grote similari cu Geto-Dacii “pleistoi”, plăieși însemnând “călători prin nori” / ca vindecătorii “klistai” iar ca “polistai” = “fondatori” sau întemeietori de aşezări, după cum a scris la începutul mileniului I istoricul Evreu Iosif Flaviu 18:22 - se iluzionau cu “Fata Morgana” (respectiv cu mirajele deşertice de la Marea Moartă). Deprivarea senzorială prin izolarea în peşteri - în întunericul cărora practicienii se iniţiau în Misteriile religioase - se pare că era o tehnică provenind din Epoca Pietrei (încă din paleolitic, peşterile au fost cele mai importante lăcaşe de cult); iar lumina - atât la propriu, cât și la figurat - era considerată sfântă când provenea de la “solomonari” / “so-lomonari” = sfinții luminați care o dădeau, așa cum Geto-Dacii i-au avut pe preoții ziși “plestoi”. În legătură cu bărboşii şi pletoşii “plestoi” Geto-Daci, adică monahii / călugării din grote / peşteri ori din izolările de pe înălțimile dintre Muntele Sacru Kogaianon și capitala lor, pe de o parte e de ştiut că - potrivit lui Herodot Karka în “Istorii” 9:119 - Pleistoros era Zeul Războiului, adorat de Tracii Agriani (foarte buni arcaşi); pe de altă parte, Geto-Dacii - adică Tracii cei mai Nordici - au fost consideraţi cei mai viteji oameni din Vechea Lume (sfinții părinți / călugări care vegheau și păzeau totodată centrul puterii statale, în toate sensurile - religios, politic, militar, etc. - trăiau în mici comunități, bucurându-se de respectul general social: cârmuitorii lor erau dintre dinaștii regali). Despre “bâta” / “parul” ce se obişnuia ca prin verticalitatea în ţărână să marcheze teritoriul sunt de observat 2 aspecte, la fel de importante: atât onomastica bâtei - de “par” - cât şi postura sa falică, ambele elemente fiind cu scopul de evidenţiere a potenţei masculine solare (a sacrului - adică “Pu” / “Pa” - luminător diurn / respectiv Soarele Ra, ceea ce a dus din “Pu-Ra” la ceea ce Românii folosesc ca “pula” = “penis”); de exemplu, termenul Lybian / N African pentru “cârmuitor” era “battos” iar pe de altă parte, mult mai mult decât un “bât” dintotdeauna la Români a fost un “par” ori “pilon” (acela - pilonul / “pilo-Anul” - fiind stâlpul susţinător, de mare rezistenţă). În Sanctuarul Gherga din SV Anatoliei încă se poate observa ceva deosebit, anume inscripționarea cu numele GHERGA de pe acoperișul rezervoarelor cu apă sfințită pentru tratările bolnavilor și spălările păcatelor, având vizibilitatea intenționată nu de jos / de la nivelul solului, ci numai de pe înălțimi: din copacii ori de pe stâlpii din apropiere (așa ceva era cu dedicație, pentru credincioșii “înălțați” / atât la propriu, cât și la figurat, “veghea Gherga” având loc prin cățărare în afara căsuței cu apă sfințită iar “somnul Gherga” pentru visarea divină având loc prin ghemuire în interiorul căsuței cu apă sfințită, ca felinele ce adoră să se ghemuiască în cutii = spații mici). Este de ştiut că înaintea Cultului Falic, coloanele / columnele aparţineau Cultului Vulvei: cele mai vechi altare / sanctuare când au început să fie organizate în aer liber (nu în grote / peşteri, ca anterior) conturau prin perimetrul lor forma femeii, arhitectural primele sanctuare supraterane reproducând în plan orizontal Marea Mamă întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute (redând prin lobii lor delimitaţi de bolovani înşiruiţi părţile principale ale trupului feminin - ca frunza de trifoi - capul fiind central şi respectiv generoşii sâni ai Zeiţei ca lobii laterali, la acea structură ajungându-se printre 2 lobi “inferiori” reprezentându-i picioarele durdulii, intrarea fiind prin “poarta naşterii” = “vagin”); machete - ca “frumoase adormite” / “domniţe adormite” - există prin statuete din Epoca Pietrei, simbolistica indicând între picioarele desfăcute ale “maternului” tip de aşezământ religios un fel de “curte” unde aveau loc principalele ceremonii (intrarea apoi în “trifoi” fiind printr-o strâmtă trecere / pasaj, ca vaginul, cuvântul “vagin” fiind din aceeaşi familie lingvistică a termenilor “văgăună” şi “vizuină”, desigur din străvechiul vocabular Românesc - cu înţelesuri aşişderea - spre deosebire de celelalte limbi, mai “noi”, care n-au mai conservat aşa ceva, de exemplu în vechea Germană </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">vaginul, ca vad ud / bun de futut, fiind “fuð”, în pronunție “vud” / “fud”</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">). Despre “trifoi” e de ştiut vechea sa denumire Română, feminină: “dordolină”, planta considerată ca semn al norocului şi belşugului (exact atributele Marii Mame durdulii); e de remarcat că în Greacă pentru “poartă” se foloseşte termenul “pyli” / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">πύλη</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> <span lang="FR">(paznicii străjuind poarta / “pyli” erau “phylakes”). Cu timpul, termenul “phylake” a ajuns să fie folosit pentru “carceră”, Gardienii fiind “phylakes” = “pulachi”: corespunzător “Dicționarului etimologic al limbii române (pe baza cercetărilor de indo-europenistică)” publicat de Dr. Mihai Vinereanu în 2009, cuvântul “poartă” din vocabularul Român a fost atestat ca foarte vechi; echivalentul său Grec - cu înțeles stră-Român phalic - a reprodus de fapt vechea semnificație din planul sexual (în vechea Greacă, santinela păzind poarta era </span></span><span class="greek" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="color: windowtext; text-decoration-line: none;">φύλαξ</span></span><span class="greek" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR"> / </span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span class="greek" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span lang="FR">phulax”, denumirea fiind popular folosită pentru observator / Veghetor).</span></span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Pe de o parte, îngerii Gregori au fost atestați ca Veghetori încă din timpurile pre-diluviene (după cum a consemnat “Cartea patriahului Enoh”) iar pe de altă parte - după cum a scris și filozoful Platon în “Republica” - “phylakes” erau cârmuitorii războinicilor, ai apărătorilor sau protectorilor. O categorie aparte în structura social-politică primară - după cum au notat autorii Antici - aveau ca pătură importantă pe cea grupând așa-zișii Gheorgoi / Georgoi (A-Groikoi / Agroikoi sau Geo-Moroi / GaMoroi); istoricul Canadian Carl Roebuck 1914-1999 a scris: “Din 580 î.C., printre cei care s-au instalat la conducerea Atenei erau Georgoi / Geomoroi (împreună cu Eupatrizii / proprietarii și Demiurgii / meșteșugarii). Ca Georgoi - Agroikoi / Geomoroi - erau denumiți acolo lucrătorii pământurilor (Eschil numindu-i Gamoroi, desemnându-i drept cetățeni ai Atenei). Termenul era cunoscut și folosit din Insula Samos până în Insula Sicilia, referindu-se la oligarhi, însă inițial cuvântul provenea de la primii localnici (cum au fost de exemplu chiar și moștenitorii celor dinaintea sistemului Micenian). Georgoii / Geomoroii au fost cetățeni liberi, notați Zeugitai de către Solon: ei nu doar și-au păstrat terenurile, ci le-au și lărgit, fiind oligarhii perioadei arhaice. Unii dintre ei au devenit judecători; Geomoroii / Geo-Moroii Atenei nu trebuie confundați cu fermierii / țăranii, căci ei - ca ZeuGitai / Zeu-Gites - formau mari și distinse familii: Georgoii dețineau principalele pământuri agricole și toți Demiurgii proveneau dintre ei, însă nu toți Georgoii au fost Demiurgi”. Aristofan - “părintele comediei” / termen provenind de la Cume, port Gherghit - a scris în piesa “Adunarea femeilor” din 391 î.C. despre bogații Gheorgoi care se opuneau realizării unor noi ambarcațiuni de către săracii Atenei.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXNp0jmtxgJfoDMxXvmDH3uMNSbdlqQkPXSiCkz_8l1DbgMI-qJfMj3Yxq20k_VL3_TPzq3Mox8HQj4TuMgMEQGNkmXTDNNI_cv15P7ZsSrUlp6Gd7k3vMjIqUrnfVaifG3Q1gN87CFas/s1600/image635.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXNp0jmtxgJfoDMxXvmDH3uMNSbdlqQkPXSiCkz_8l1DbgMI-qJfMj3Yxq20k_VL3_TPzq3Mox8HQj4TuMgMEQGNkmXTDNNI_cv15P7ZsSrUlp6Gd7k3vMjIqUrnfVaifG3Q1gN87CFas/w400-h346/image635.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Paznici Daci / “Phylakes Daoi”</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Epoca Pietrei, cu timpul, flancarea porţii către altar (“inima” / “cordul” sanctuarului) s-a făcut printr-o pereche de blocuri ortostatice din piatră - care au devenit pari / stâlpi sau coloane - apoi preluarea columnei ajungând răspândită falic ca Obelisc; aşadar, iniţial perechea de elemente ortostatice - perechea coloanelor de la intrare - reprezentau (în plan vertical), picioarele ridicate sau contractate ale divinităţii în chinurile facerii, cele 2 Coloane ale regelui Ghergu sau “Ghergu-res” / “Ghergures” = Hercules / Hercule avându-şi sorgintea în aşa ceva: flancau poarta imperială (e de observat că mult ulterior şi creştinii - prin aspectul trilobat al Catedralelor / ale căror abside laterale sunt “sânurile” Bisericii, inclusiv prin coloanele străjuind poarta - au reprodus ancestralul model). Gemenii Gardieni au fost și C/Heru-vimii care flancau Poarta Raiului, Sfinții / Sfincșii, leii sau alte creaturi încadrând trecerile, etc.; de altfel, felinele sunt mai atașate de locul unde trăiesc decât de oameni (pe de altă parte, câinii își manifestă devotamentul prioritar față de oameni). Academicianul Francez Pierre Chantraine în “Dicţionarul etimologic al limbii greceşti” din 1968, Dr. Adrian Poruciuc în cartea “Sub semnul Pământului Mamă” din 2013, ş.a., au menţionat despre expresia relativităţii a vorbei “în 2 peri” că era cu referire la genitaliile feminine, vechii Greci folosind termenul “nemos” pentru aşa ceva (în Latină “nemus” fiind denumirea pentru “crâng sacru”); sensul Românesc “în 2 peri” înseamnă “între 2 stări” - folosindu-se şi pentru a indica pe cineva ameţit / “cherchelit” - legătura cu străvechiul Cult al Fecundității / Fertilităţii putându-se deduce şi din locaţia indicată Latin, căci în marele trecut orgiile se consumau de obicei în crângurile unde se aflau aşezămintele sacre (de pildă, pentru “masturbare” Sardinii folosesc termenul “puliga” iar Suedezele folosesc termenul “pulla”): e de ştiut că în proto Indo-Europeană “kaito” era “pădure”, în vechea Română “coică” folosindu-se pentru “culme împădurită” - iar “coit”, inclusiv azi, înseamnă “împreunare sexuală” - pe de altă parte “vulva” în jargon Român fiind şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“scoica” (cu aspect, miros, onomastică, umiditate, etc. similare).</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Toponimul Nemeia (în vechea Greacă “nemos” fiind utilizat şi pentru “pădure” / “codru”) a fost cel unde era uriaşul leu înfruntat de Hercule în prima dintre isprăvile sale / cronologic cea mai veche: eroul Hercule a plecat din tărâmul de vieţuire umană şi a urcat în sălbăticia Muntelui pentru a găsi leul, ajungând la peştera unde era acela “către seară” şi l-a învins “după apusul soarelui” (ceea ce a legat leul de climatul mai cald dar şi de Cultul Solar). Dr. Adrian Poruciuc în studiul despre “Leul colindelor româneşti şi predecesorii săi” din volumul de cercetări “Sub semnul Pământului Mamă - rădăcini preistorice ale unor tradiţii româneşti şi sud-est europene” a afirmat că “în substanţa lor, colindele româneşti ale leului arată a fi mai arhaice - dar şi mai bine închegate - decât ceea ce ne spun despre Herakles sursele urban-literate, respectiv teologice (Biblia în ‘cartea judecătorilor’ 14 prin naraţiunea despre Samson-şi-leul având o variantă a aceluiaşi motiv / mitem, exemplul pe care l-am ales fiind pe fundalul impactului ‘popoarelor mării’ din jur de 1200 î.C. în estul mediteran şi făcând aluzie la impulsuri erotice necontrolabile, inclusiv la ‘furia eroică’ desemnată de vechii greci prin ‘mania’ şi respectiv printr-un termen mai puţin cunoscut - ‘lyssa’ - ce se poate lega de arhaicul ‘lis’ = ‘leu’; profesorul Bertolin Cebrian de la Universitatea Canadiană Calgary în 2010 a menţionat despre Herakles - erou înveşmântat în piele de leu - că ‘era adesea cuprins de furia lyssa’, dânsul menţionând că, în creaţiile poetice ale vechilor greci, ‘lyssa’ se referea ‘exclusiv la nebunia dragostei’, sacrificiul lui Samson survenind şi el după un episod cu încărcătură erotică)”. În Canaan, Samson era diminutivul lui Şamaş / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Şa-maş” = Zeul Soarelui / “Soarele-moş” (numele acelui personaj biblic fiind preluat astfel).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSJ_9Cp1lIIvhoiBizmxX1VxGzA8mPQs5BNQpImmyn2rC4kN1GJ1bhauVAOrTgUwWj1mKl1DLeam5rovXXjvFJuakY32raGw4Lz-wXnTRcVoRy5hwfgot-RdM6LXQMCFzhk_ttbPBnBrU/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="140" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSJ_9Cp1lIIvhoiBizmxX1VxGzA8mPQs5BNQpImmyn2rC4kN1GJ1bhauVAOrTgUwWj1mKl1DLeam5rovXXjvFJuakY32raGw4Lz-wXnTRcVoRy5hwfgot-RdM6LXQMCFzhk_ttbPBnBrU/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Ghebele” / “Ciupercile” de piatră numite “Babele” - aflate la 2292 metri altitudine în Carpaţi / Munţii Bucegi 45,26 lat. N, 25,26 long. E - au fost supranumite “Altarele Ciclopice”, fiind închinate Soarelui şi Selenei, Cerului şi Pământului (vechii Români au utilizat cuvântul “nană” pentru “ciupercă”); nu poate fi negată intervenţia umană la finisarea formelor acelor conglomerate, ele păstrând legătura cu Sfântul / Sfinxul din apropiere - primul Sfânt / Sfinx din lume - aflat la 2216 metri altitudine (acelaşi savant Diodor din Sicilia în “Biblioteca istorică” 5:55 a consemnat că primii sculptori din lume au fost Gherghinii / Telchinii şi că “erau pruncii talazurilor mării, vrăjitori care puteau aduce ploaia ori chiar ninsoarea la dorință și puteau face ceea ce mai târziu au făcut Magii în Persia” / în vechiul Egipt, pentru “prunc” se folosea “kherd”): complexul de pe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Muntele Sacru al Hiperboreilor a fost prototip de pildă atât al Marelui Sfinx din Sud, cât și al Sudicului Munte Sacru Olimp</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">. Sfântul / Sfinxul din acel loc Carpatic - stânca având înfăţişarea de om - măsoară 8 metri înălţime şi 16 metri lungime iar din punct de vedere istoric (chiar mistic) era reprezentarea divinităţii supreme: expresia sa e de suveranitate şi putere, acest lucru fiind evidenţiat prin faţa proporţionată, buzele severe şi bărbia voluntară; Sfântul / Sfinxul a fost emblematic pentru Imperiul Atlant / Borean - în perimetrul căruia s-a găsit - mulţi cercetători afirmând că Sfântul / Sfinxul European (anume, din România) a fost modelul pentru Sfântul / Sfinxul de pe Platoul Ghi-Za / Ghiza din Egipt, mai ales că proporţiile feţei celui African sunt identice. Cercetătorul Român George Teleoacă a scris în 2013: “Prea s-a trecut şi se trece uşor peste faptul că Babele se află alături de Sfinxul din Bucegi, formând de fapt un singur ansamblu, care se cere a fi interpretat în unitatea sa. Prea s-a trecut şi se trece uşor peste faptul că Babele şi Sfinxul din Bucegi nu puteau fi realizate altfel decât prin truda susţinută de un foarte mare crez. Prea am înlocuit acest crez cu ideea simplistă că ansamblul Sfinxul-Babele ar fi apărut datorită efectelor produse de ger şi de vânt asupra unor menhire, pe care tot vântul le va fi aşezat pe platoul Bucegilor. Controversatul nume al zeului Gebeleizis a fost considerat de Victor Kernbach de vârstă neolitică, chiar pre-neolitică. În manuscrisul lui Herodot, aşa cum se citeşte litera digamma în dialectul ionian, iniţiala Gebeleizis trebuie citită ‘B’ sau ‘V’; ca urmare, numele real din manuscrisul original al lui Herodot se citeşte Bebeleizis. Pentru forma Be-Beleizis pledează chiar topicul sacru Ba-Bele, eternizat prin coloanele ca nişte babe cu pălării, de lângă măreţul Sfinx din Bucegi, tâlcuite astfel, pentru a ne reaminti mereu că arhaica icoană în piatră cu profil uman era al lui Be-Beleisis, unul şi acelaşi cu Gebeleizis, proslăvit ulterior şi cu numele de Zalmoxis. Din aceleaşi considerente de ordin mnemotehnic care au condus la realizarea grupului de coloane numit Ba-Bele în Bucegi, dăinuie la Cracovia, îmbrăţişată de apa Vistulei, colina sacră Wa-Wel, ce găzduieşte Catedrala Wawel, împreună cu Palatul Regal Wawel. În evidentă legătură cu sintagma teonimică arhetipală Volco-Blac, redată prin hieroglifa sacră numită Dragonul Dacic, topicul Ba-Bele din Bucegi alături de topicul Wa-Wel din Cracovia, transmit peste milenii dubla dovadă că numele real al marelui zeu getic s-a pronunţat Be-Beleizis”. (Cronica Polonă / “Chronica Polonorum” din 1190 s-a referit la Krak / Grakch care în mileniul precedent a fortificat Wawel pe malul Vistulei și a întemeiat Krakau / Cracovia; Wincenty Kadlubek 1150-1223 / episcopul Cracoviei a scris că la începutul Evului Mediu, Krak/us întors din Carintia prin Panonia - unde a avut o luptă cu Romani Gali - a ajuns cârmuitorul Polonezilor, liderul Krak afirmând “Cum e lumea fără soare, așa e și țara fără rege”: Grakch / Krak - având pe blazonul său corbul - a fost regele descendenților legendarului Lech, primul născut al cârmuitorului Pan al Panonilor din secolul VI, fiind urmat la tron de către brava sa fiică Vandală, care a reușit să-și păstreze independența față de Germani). Fără sufixul “zis” al Zeităţii, numele se reduce la Ba-bele / Be-Bele, ceea ce direct egalează Ghe-Bele, însemnând “ciupercile” (corespunzătoare aspectului); de aceea, literalmente Gebelei-zis (în pronunţie Ghebeleizis) rezona ca Zeitatea Ghebelei, a Ghebelor: respectivul Zeu era marele bărbat al celor din vechime, adică al babelor (dar nu bătrâne, ci acelea erau femei de demult, cu înfăţişările semănând ciupercilor). Dr. Valer Scridonesi de la Universitatea București în lucrarea “Sincretismul Mamei Zeilor / Mamei Mari / Reii / Cibelei cu Sibila conservat în spațiul carpatic azi. Sinteza Cibele-Sibila prin matrici lingvistice hidro-oro-toponimice” a analizat în 2006 originea Gebeleizis ca “Cybele a zis”, afirmând și că “</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gerghithia apare în Ținutul Lăpușului prin Dealul Gherdiceu, muchia și pârâul Gârdișoara, Vârful Gurguiatu (1048 m), Albunea apărând ca Izvor Alb (afluent al râului Lăpuș) cu izvor pe partea sudică a Vârfului Roșia (1212 m), pe partea nordică a aceluia curgând Pârâul Roșia, acele Roșia indicând-o pe Sibila Roșiană. Toate acestea, numai în subzona Lăpuș (munți, depresiune, ținut), ca și cum, mai ales aici, la picioarele vestice ale Țibleș/Cibleș-ului/Cibelei, a propovăduit Sibila, și</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">încă tocmai cea Roșiiană”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> În perspectivă Egipteană veche, Gebeleizis / “Geb-Eleizis” - Zeul Fulgerului / Orizontului la stră-Români - literalmente era “Ilie / fiul Pământului Geb” (radicalul Indo-European “Gheib” însemna “lumină / fulger”); de exemplu, comuna Ilia 45,56 lat. N, 22,38 long. E / județul Hunedoara - de pe Râul Mureș - a fost atestată ca Elye în Evul Mediu. Despre Sfânt / Sfinx, o ipoteză - derivată din primordiala androginie existentă în timpul ultimelor milenii ale Neandertalilor - a presupus că (numai mult ulterior realizării sale) era Zeul “Thot” / “Her-mes” = “Zal-moxe”: din genul neutru / androgin, în timpul multimilenar - exprimat în apelativul divin şi prin sufix de tipul “mes” / “moxe” - putându-se diferenţia atât latura feminină, cât şi cea masculină. În timpul ultimei glaciațiuni, climatul din actualul spațiu Român nu era temperat; ce căutau preistoricii pe piscuri (vârfuri de Munți dintre care unii au devenit sacri) avea explicaţie climatică / înainte de a fi religioasă: la aceleaşi altitudini, Munţii Nordici erau mai călduţi decât mediul înconjurător şi Munţii Sudici erau mai răcoroşi decât mediul înconjurător; actualul spaţiu Român - cu arcul Carpatic - s-a calificat ca gazdă primilor Europeni (aşa după cum au dovedit-o relicvele / analizate ştiinţific de către specialiştii lumii). În prezent poate părea straniu, însă în vremea glaciaţiunii tocmai climatul a determinat interesul oamenilor pentru vârfurile Munţilor: înspre părţile Nordice ale Vechii Lumi, în locul vânturilor reci din Văi - cauzate de frigul apropiatei calote polare - era de preferat relativul calm însorit de pe culmi, unde uneori era şi mai călduţ (fenomen explicat meteorologic simplu, în sensul că totdeauna la acţiunea aerului rece - mai dens / mai greu - ce ocupă părţile joase, aerul cald - mai rarefiat / mai uşor - se ridică în părţile înalte), astfel încât la continua influenţă glaciară Nordică, pentru timp îndelungat vechii oameni au apreciat înălţimile, mai mult decât Văile; în EurAsia, imensul bloc glaciar format de calota Nordică constituia un uriaş “frigider”, într-un veşnic conflict meteo cu Sudul cald, zonele de întâlniri atmosferice din urmă cu circa 10 milenii având fenomene deosebite - inclusiv în intensităţi - faţă de cele actuale.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUt7wWqXWLPPqnAloksdyoWzPGxW6E0X93N4ryCH939ch0iBXO0vbRpgmGemc7HspweX7OJjHjxGCyR2aY315AaeFEm1OJgkmawmyoAbVjoFHyFGfJwT_kdrf7zBzwYEAmwYpucvXTVSI/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="138" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUt7wWqXWLPPqnAloksdyoWzPGxW6E0X93N4ryCH939ch0iBXO0vbRpgmGemc7HspweX7OJjHjxGCyR2aY315AaeFEm1OJgkmawmyoAbVjoFHyFGfJwT_kdrf7zBzwYEAmwYpucvXTVSI/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La aceleaşi latitudini, în timpul ultimei glaciaţiuni, oamenii au apreciat înălţimile încălzite de vântul Sudic mai mult decât îngheţatele zone joase: oamenii au populat Văile numai după glaciaţiune. Despre Zeul Boreas / Voreas al vântului Nordic și al iernii a rămas în amintiri că avea aripi purpurii iar suflul său înghețat ajungea cândva până în Tracia (Haemus - eponimul Balcanilor, căci Sudica Peninsulă Europeană ce găzduia Tracia inițial se numea Haemus - era fiul lui); s-a reținut că în Munții natali din Nord - unde era Hiperborea - exista o eternă primăvară, ce nu era atinsă de vântul rece al Zeului (e de remarcat că termeni ca Vorea pentru Borea, “Var-Var” / Varvar pentru Barbar, ș.a.m.d. erau încă firesc folosiți de Româna Medievală, așa cum de exemplu a fost traducerea “Istoriilor” Anatolianului Herodot în secolul XVII prin grija spătarului Aromân Neculai Milescu, care la 4 secole după deplasarea în China a Aromânului Marco Polo a fost de asemenea în misiune acolo - în Sina / China Medievală - via Siberia și Mongolia). Elemente de geomanţie - adică divinizarea prin interpretarea formelor naturale, ale reliefului, stâncilor, pietrelor, pământului, etc. - existau în Epoca Pietrei, Sfântul / Sfinxul Carpatic de pildă încadrându-se unor asemenea străvechi concepţii; de exemplu, vechii Arabi ştiau despre Idrîs - însemnând “Interpretul”, identificat cu Eno / Enoh ori Hermes - că a învăţat să “citească” / să ghicească în formele de nisip de la îngerul Gavriil / Gabriel (până în Evul Mediu, artele geomanţiei au ajuns chiar sofisticate): atât îngerul Gavriil, cât şi patriarhul Enoh / Eno - care a scris despre îngerii Gregori - sau Gherganul “Gher-mes” / Hermes au fost (conform atestărilor) înrudiţi, provenind din acelaşi stoc, cel ştiut inclusiv biblic ca Enoh fiind de fapt Eno / Anu. Munții Carpați au jucat un rol foarte important în istoria lumii; de pildă, cele mai vechi urme ale ritualurilor Neandertal din Europa dar și cele mai vechi rămășițe umane Homo Sapiens din Europa s-au găsit nu altundeva decât în peșterile din Carpații Occidentali (V actualei Românii). Arheologul Daniel Ruzo 1900-1991 din Peru susținea că înaintea Potopului a existat în lume o Civilizație (dispărută într-un cataclism) care era legată în mod special de Munte, oamenii săi trăind preponderent pe culmile înalte; în 1968 - după ce a studiat Sfântul / Sfinxul din Bucegi - savantul a afirmat că “Sfinxul Carpatic făcea parte dintr-un străvechi centru spiritual: este un vechi monument sculptat înainte de Potop, distrus în mare parte în zona frontală (de chip uman), fiind foarte erodat de vânt și ploaie; e moștenirea importantă a unui popor dispărut. Munții Carpați din România erau în centrul celei mai Vechi Civilizații Europene de care avem cunoștință în zilele noastre; în acești Munți Sacri s-au refugiat oamenii după Potop, sculpturile originale nemaifiind reproduse în timpurile istorice. Fiind obișnuiți cu dimensiunile tridimensionale ale sculpturilor din zilele noastre, am eșuat până astăzi să realizăm că acestea sunt sculpturi vechi, considerându-le opera naturii. Autorii care le-au dat forma trăiau în munți și sculptau stâncile; iubeau frumusețea naturii și aveau capacități mentale bine dezvoltate: erau păzitorii unei înțelepciuni străvechi. Pentru ei era o creație magică, produsul unei culturi înțelegând lumea diferit decât azi; de la acei oameni am moștenit noi simțul religiosului și spiritualității: lumea pe care o avem în zilele noastre e moștenirea lăsată de o civilizație dispărută. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Toate sistemele de simboluri, toate personajele legendare, toate miturile nu au un nume al autorilor; toate le-am moștenit de la o omenire dispărută. În Munţii Carpaţi din România s-a refugiat o bună parte din omenire în timpul Potopului, aici sunt grotele cu comori menţionate în atâtea legende ale lumii; Sfinxul din Bucegi făcea parte dintr-un complex mai mare, aşa după cum şi Sfinxul din Egipt a făcut parte dintr-un complex mai mare: în ambele cazuri, au fost locuri sacre şi ceremoniale care au avut importanţă incredibilă pentru populaţiile aparţinătoare”. Cei dispăruți - cu care oamenii Homo Sapiens au fost cândva contemporani - erau oamenii Neandertal și Cro Magnon; ei au fost autorii anonimi ai legendelor și ai miturilor străvechi. Academicianul Român Marcian Bleahu 1924-2019 a susținut: “Când urci un munte, urci cu smerenie ca într-o catedrală unde intri nu ca să cucereşti credinţa, ci ca să te redescoperi pe tine însuţi, să redescoperi ceva în interiorul tău ascuns de foarte mult timp, care aşteaptă să fie trezit. Legenda proto-istorică a Sfinxului relatează că ar fi o statuie făurită în timpuri demult uitate de oamenii unei civilizații dispărute”. Sfântul / Sfinxul din Bucegi se află între Munții Bătrânei, Doamnele, Obârșia și Omu (cel mai înalt din Masivul Bucegi), având în apropiere formațiunile stâncoase ale Babelor; toponimia preponderent ancestral feminină reflectă posibilitatea existenței unei societăți matriarhale cândva în trecut, cu locașe de cult în peșterile din zonă (unde au fost descoperite numeroase vestigii Neandertal).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKVCv8VPEwxufFR_xmLbroL2L79fSC5nOdC2CJMZePZgWC0dLuCu2dUgqCdRL0yztpKQHzDeFBcy9-g31_lgYQHq9axQ0qQJBw3SG_bDrvq3ZAJY0d6Ar1R_rNx53z4GhhoK5i7SNMNqY/s1600/image273.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="387" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKVCv8VPEwxufFR_xmLbroL2L79fSC5nOdC2CJMZePZgWC0dLuCu2dUgqCdRL0yztpKQHzDeFBcy9-g31_lgYQHq9axQ0qQJBw3SG_bDrvq3ZAJY0d6Ar1R_rNx53z4GhhoK5i7SNMNqY/w400-h387/image273.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Psihologul Britanic Stan Gooch 1932-2010 a studiat dezvoltarea omului, în 2006 concluzionând că “Homo Sapiens e un rezultat hibrid, având elemente din încrucișări cu Neandertal și Cro-Magnon (specii umane foarte diferite, inclusiv între ele); oamenii de Neandertal aveau propria lor civilizație, cu o cultură sofisticată, bazată pe o imaginație bogată: o cultură a viselor. În medie, oamenii Neandertal aveau creierele mai mari decât Homo Sapiens; aranjarea era diferită decât acum, cerebelul Neandertal (‘creierul mic’) fiind mai mare. Esențialmente, s-ar putea spune despre cerebel că era un creier distinct amplasat - din punct de vedere anatomic - sub creierul mare. Cerebelul este centrul a numeroase abilități și procese mentale, unele încă necunoscute azi; e posibil ca visele să provină în primul rând din cerebel, anumite tipuri de impulsuri artistice și religioase, impulsuri către sacru, anumite înclinații filozofice, etc. Neandertalii au format o populație avansată cultural, civilizată din punct de vedere spiritual, cu un profund simț religios și practicau o medicină bazată pe plante. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Societatea era condusă de femei, care aveau autoritatea supremă; ceremoniile nopții și lunii erau conduse de preotese. Societatea Neandertală era pașnică, plină de dragoste pentru semenii săi; practicile magice și religia erau centrale în viețile lor: erau ceea ce azi știm ca șamani, vrăjitori sau magi. Oamenii Neandertal celebrau Cultul Lunii, aveau vedere nocturnă, venerau noaptea și luna, pe când oamenii Cro-Magnon venerau ziua și soarele. Viața oamenilor Cro-Magnon își avea rădăcinile în conceptul de proprietate al bărbaților, fiind o societate condusă masculin, activă diurn. Privind cunoștințele de botanică, Neandertalii erau mai avansați; privind cunoștințele de vânătoare, Cro-Magnon erau mai avansați. Opinia mea este că oamenii de Neandertal și oamenii de Cro-Magnon s-au împerecheat în Europa, acum vreo 30-40 de milenii; fiecare parte a adus o contribuție unică: genele Neandertal erau înclinate spre intuiția religioasă, pe când genele Cro-Magnon erau înclinate spre inteligența științifică. Nu a fost însă o metisare pașnică; se pare că bărbații Cro-Magnon au violat femeile Neandertal. De aceea scrie în Vechiul Testament că fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fiicele oamenilor, care le-au născut copii, aceia fiind vitejii din vechime (cei mai voinici prunci vreodată). Primii Homo Sapiens aveau tenul mai închis decât Neandertalii cu care au intrat în contact în EurAsia; Neandertalii erau o specie nocturnă: se strângeau noaptea și organizau ceremonii în cinstea lunii pline. Dovezile anatomice pentru stilul de viață nocturn se bazează pe orbitele oculare foarte mari și rotunde, inclusiv pe orificiile foarte mari ale urechilor (ochii mari - mai ales - sunt o caracteristică tipică a creaturilor nocturne); ei învățaseră să nu se teamă de întuneric și în timpul acelui proces s-au îndrăgostit de priveliștea cerului noaptea, venerând constelațiile nordice Ursa Mare și Ursa Mică. Ritualul ursului de peșteră (iar în Carpați răspândirea s-a înregistrat drept cea mai puternică de pe continent) a fost cel mai vechi ritual din lume. Neandertalii erau oameni foarte emotivi și sensibili; există dovezi certe bazate pe evidențe fosile fizice că aveau voci puternice și urechi mult mai muzicale decât oamenii de acum”. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Arheologul Britanic Steven Mithen - profesor la Universitatea Reading 51,26 lat. N, 0,56 long. V - a afirmat că Neandertalii au constituit specia umană cea mai dezvoltată cu înclinații spre muzică, dansuri și spectacole care a trăit vreodată (se pare că au fost cântăreți și actori de primă clasă). Arheologul American Ralph Solecki a descoperit într-o peșteră din Munții Zagros (în zona Kurdă din N Irakului, aproape de peștera Gwerga / Mar Gwerga din centrul Munților Zagros / V Iranului) că Neandertalii erau înhumați cu flori în urmă cu 74 de milenii și că bătrânii ori răniții au fost îngrijiți de semeni: ei credeau în viața după moarte; savantul a zis că “Neandertalii au fost oameni cu caractere așa de bune, încât ar trebui să fim mândri că-i avem ca strămoși”. (În 1997, cercetătorul Britanic Andrew Collins a documentat legenda Kurdă despre faptul că printre strămoșii poporului Kurd au fost Ginii / Geniile).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzFP77O7dh8g4PjYlT2S_TD-vKZlt9I6wUQPgtW_a2OpK4xRr3hkqHZq9dg7Ud3iz6oAJWLPEjNPha5bp_lzqTJXi2fGJwZf3jgHzkfcLfhynUcNbstbiTLkGBwYcBxGeOIVYFUZnuFnU/s1600/image275.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="330" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzFP77O7dh8g4PjYlT2S_TD-vKZlt9I6wUQPgtW_a2OpK4xRr3hkqHZq9dg7Ud3iz6oAJWLPEjNPha5bp_lzqTJXi2fGJwZf3jgHzkfcLfhynUcNbstbiTLkGBwYcBxGeOIVYFUZnuFnU/s400/image275.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Filozoful Englez Colin Wilson 1931-2013 a spus: “Este posibil ca omul de Neandertal să fi fost mult mai inteligent decât presupunem; se pare că știa mult mai multe despre stele, de exemplu (decât am putea crede). Comportamentul simbolic era central în Cultura Neandertal; exponenţii săi își găteau hrana, erau tatuați și purtau bijuterii, strângând inclusiv cristale, trăind în grupuri sociale complexe”. În 2010, specialiştii unui consorțiu format de </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Planck” din Zurich 47,22 lat. N, 8,33 long. E / Elveția, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Broad” de la Universitatea Americană Harvard din Cambridge 42,22 lat. N, 71,07 long. V și </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Tehnologic” din Boston 42,21 lat. N, 71,03 long. E / SUA au prezentat rezultatele cercetării genomului Neandertal: EurAsiaticii Homo Sapiens actuali au unele gene Neandertal în proporții de circa 4%, ceea ce înseamnă că împerecherile dintre speciile umane au avut loc (îndeosebi pe baza legii formulate în 1922 de biologul Britanic John Haldane, dovedită şi de lipsa urmelor genetice materne Neandertal la oamenii Homo Sapiens, pe linia paternă însă fiind evidenţe genetice de la Neandertal la Homo Sapiens - sens confirmat despre combinaţiile întâmplate atât în străvechile relatări ale omenirii, cât şi confirmat ştiinţific de către geneticienii Epocii Moderne - acela fiind că bărbaţii Neandertal au fost cu femeile Homo Sapiens / compatibilitatea existând cu şanse de supravieţuire pentru cazurile când muierile oamenilor Homo Sapiens au născut prunci cu taţi Neandertali):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHo92f5PdJuyljkRK1VyQyiD3QYBZOfW17Tyw9_T2HfT1VBcNlunNf32UHx-u5lX14oqaCWGO3AkxnN6Ycl1ti-vUH10-EtQ7G79S4Zzu1HTBVtWOrCvA-foF5MxPaw_Y0TQD-8qm6-SE/s1600/image277.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHo92f5PdJuyljkRK1VyQyiD3QYBZOfW17Tyw9_T2HfT1VBcNlunNf32UHx-u5lX14oqaCWGO3AkxnN6Ycl1ti-vUH10-EtQ7G79S4Zzu1HTBVtWOrCvA-foF5MxPaw_Y0TQD-8qm6-SE/w400-h220/image277.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dr. </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Robert Scoch - profesor la Universitatea din Boston / SUA - a explicat: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Civilizațiile dispărute nu sunt neapărat ceea ce ne așteptăm noi sau ceea ce așteaptă mulți oameni să fie, în sensul că nu erau un echivalent în trecut a ceea ce suntem noi în zilele noastre. Multe din instituțiile societății noastre sunt de fapt o combinație a instituțiilor oamenilor Neandertal și Cro-Magnon; întâlnirea dintre acele specii trebuie să fi fost monumentală: Neandertalii nu prea îi înţelegeau pe acei Cro-Magnon care le invadau teritoriile iar Cro-Magnon nu înţelegeau ritualurile nocturne stranii ale Neandertalilor, cu cântece şi dansuri (numindu-le ‘magie’). S-au schimbat unele aspecte simbolice din ceremoniile religioase Neandertale, Homo Sapiens adaptând și unele elemente Cro-Magnon; o mare parte din credinţele noastre - ale Homo Sapiens - şi din obiceiurile noastre religioase sunt moştenite de la Neandertali: continuăm multe tradiţii Neandertal (antropologul American Erik Trinkaus - o autoritate în domeniul Neandertal - este convins despre Cultul Nemuririi că a fost creat de Neandertali, că au fost primii oameni care au practicat înmormântările iar Cro-Magnon şi Homo Sapiens au învăţat de la ei să-şi înhumeze răposaţii). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre Cultul Nemuririi, e clar că exista ceva dincolo de moartea fizică, dincolo de existența materială, ce se pare că era o credință existentă la Neandertali. În Carpaţi au fost legături antropormofice între oamenii peşterilor pe de o parte şi sculpturile din piatră de pe munţi pe de altă parte. Sfinxul din Bucegi arată ca un Neandertal, cu frunte joasă şi cu orbite mari, privind spre Vest, către soarele care apune: s-a emis ipoteza că omul de Neandertal ar fi fost o specie mai degrabă nocturnă şi dacă e aşa, ce fel de soare i-ar fi stârnit interesul? Soarele la apus, când ar fi ieşit să-şi desfăşoare activităţile nocturne: ceremonii şi ritualuri; deci n-ar fi privit spre răsărit - aşa cum a fost în mai multe culturi ulterioare - ci spre Vest, soarele apunând având o importantă semnificaţie. Ca geolog, observ stratigrafia Sfinxului că e din tipuri distincte de roci - şi toate naturale - existând posibilitatea că iniţial semăna cu o faţă umană datorită eroziunii naturale, oamenii putând un pic să modeleze structura, astfel încât trăsăturile să semene şi mai mult cu o faţă umană (se ştie că în alte locuri asemănătoare din lume aşa ceva s-a întâmplat). Poate a intervenit vreo prelucrare - datorită degradării nu pot afirma cert - dar aşa ceva nu contează, fiindcă este uşor de recunoscut faţa umană. Multe locuri sacre din întreaga lume sunt de origine naturală şi pot fi considerate chiar mai sacre fiind doar naturale - fără intervenţie artificială - dând extraordinarul mesaj că sunt de la natură, respectiv că vin de la zei, părând un miracol; atunci profilul stâncii redând o figură e cu atât mai spectaculos, mai important, ţinând de divin: e mult mai impresionant decât dacă ar fi fost sculptat de mâna omului. Neandertalii îşi recunoşteau uşor portretizarea în Sfinx iar pe platoul de lângă megalit puteau avea loc diverse activităţi, cu acel cap de piatră în fundal; existenţa unui mic bazin acolo îl sugerează ca ideal pentru strângerea ‘apei sfinţite’ în ritualuri de purificare ori pentru ceremoniile de colectare a sângelui de la sacrificii (în Anatolia şi vechiul Egipt au fost asemenea bazine): timp de milenii, mâinile multor generaţii au frecat mica depresiune din piatră a bazinului ca să ajungă aşa cum e azi. După ce am examinat hărţile, geologia, topografia şi geografia regiunii, văd tot arealul drept central pentru Adunările Neandertalilor - dintr-o vastă zonă - deoarece în Europa nu mai exista ceva asemănător: era un ideal loc de întâlnire chiar a celor de la câteva sute de km distanţă, în pelerinaje la anumite zile importante convenite astronomic, pentru schimburi de povestiri, ceremonii care să creeze legături între diferite comunităţi, împărtăşiri de credinţe, etc.; peşterile din apropiere păstrează dovezi ale prezenţei Neandertale şi a ritualurilor respective, unele din ele evident fiind locaşuri de cult, sanctuare ce ulterior au fost imitate de clădirile templelor, bisericilor, catedralelor, etc., pentru a reconstrui asemenea medii de conectare cu divinul şi inducere a sentimentului religios (chiar şi numai prin iluminarea tradiţională intenţionat păstrată slabă în arhitectura interioară, clădirile locaşurilor de cult fiind de fapt moşteniri ale cadrului ritualic oferit de peşteri timp de milenii). Neandertalii erau cu mult mai sofisticaţi în moduri de gândire pentru care noi nici n-avem cuvinte potrivite să le descriem; civilizaţia noastră a progresat într-un fel material - stil regăsit începând cu Era de Aur - distrugând sofisticarea anterioară a pionierilor, care au înţeles, uitându-se la Univers cu ritmurile sale cosmice, că erau parte din ceva mai măreţ decât ei înşişi. Presupun că Neandertalii au fost mai religioşi decât oricine; am bănuiala că acele cunoştinţe au fost simplificate de către Cro-Magnon şi Homo Sapiens, care i-au perceput în termeni superficiali: conceptele de bine şi rău ar fi provenit dintr-o înţelegere trunchiată a ritualurilor şi religiei Neandertalilor, care era mult mai nuanţată şi subtilă (ei n-aveau simpla catalogare a bunului pe de o parte şi a răului pe de altă parte, căci aveau nevoie de ambele şi nu făceau distincţia aşa ca urmaşii lor). Neandertalii, cu capacităţile lor mentale dezvoltate, au avut profunde legături cu natura şi au înţeles că în funcţionarea Universului erau necesare atât binele, cât şi răul - ca 2 capete ale unui spectru continuu - ecouri regăsindu-se de pildă la vechii Egipteni”. (Aspectele duale - ale contrariilor - ulterior au fost încercate pentru armonizare şi de către alte sisteme religioase, de pildă “rău” era din dualitatea complementară bunei Rhea = Marea Zeiţă Mamă a Pământului, etc). Cercetătoarea Oana Ghiocel - care în 2013 a realizat filmul documentar “Misterul Sfinxului din Carpaţi” - a reflectat: “Omul de Neandertal nu a fost o specie brutală. Conform evidențelor actuale, omul de Neandertal apare surprinzător de apropiat de omul modern, o creatură sensibilă și inteligentă, cu o cultură sofisticată și simț propriu. În Munții Carpați, legendele țin amintirea vie; despre legenda Cultului lui Zalmoxe bănuiesc că datează din vremuri străvechi, tocmai din timpul omului de Neandertal: și când a ieșit la lumină, Zalmoxe a fost desemnat Zeul Nemuririi și al Nopții”. Cel mai facil de văzut la Zalmoxe e numele său: Zal-moxe = “Zeul-moș”, adică vechiul Zeu - cel din bătrâni - prin “moș” referirea fiind la cineva nu neapărat în vârstă, cât la cineva de demult: cerul nocturn era dominat de Sf. Lună = “Se-Lena” / Selena (parte în tandemul feminin împreună cu Marea Mamă a Pământului) iar cerul diurn era dominat de Sf. Ra = Soare (parte în tandemul masculin împreună cu Tatăl Uran Montan). Zal-moxe / Zalmoxis a fost versiunea ulterioară a lui Sal-moxis / Sar-mis: “Soarele-moş” (adică Zeul Soare din vechime; în Sanscrită, înţelesul pentru “Sal” era “Calea”, astrul Ra străbătând constant acelaşi drum, zilnic parcurgând bolta de la răsărit la apus). Zvastica / Svastica - respectiv Crucea solară - era asociată Zeului Crăciun / fiul Cerului (ca emblemă rotativă a Anului Nou, constant / anual avându-şi învierea după stingerea Anului Vechi): Zeul Timpului = Crăciun / Cronos a fost Zeul-moş / Zalmoxe, urmaşul Zeului Soare = Sar-mis / Salmoxis (puternicul patron al cerului diurn). Enciclopedia bizantină </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Suidas” a notat că Zalmoxe / “Zeul moş” n-a fost singur, ci era cununat cu Zeiţa Pământului (la fel era şi Cronos / Moş Crăciun, numele vechiului Zeu Zal-moxe fiind conservat Crăciun / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Crăci-Un” la Români şi Cărciun / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cărci-Un” la Aromâni, ca un Ghergi: unul dintre vechii Gherghi). În cea mai lungă noapte din an - când Soarele putea muri pentru totdeauna - adică la solstițiul de iarnă, era o noapte de veghe, sfântă (când nimeni nu dormea, ci aștepta ivirea astrului în zori pe Cer), focul făcut atunci fiind în an cel mai mare și puternic, pentru că era dublul piromorf al Soarelui: astfel au apărut noaptea sfântă de Crăciun, rugul de Crăciun, bușteanul de Crăciun, colindele, etc. Învierea Soarelui - la solstițiul de iarnă - era o promisiune a nemuririi dar și de prosperitate, astrul fiind “Atotdăruitor”, ca un </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Tată al Belșugului”, numit Moș Crăciun de către stră-Români. În Banat, regiune unde în Epoca Pietrei a fost slăvită bătrâna Mare Zeiţă iar până în Antichitate a fost slăvit regele vechi / moș numit Sarmis / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sar-mis” = Zalmoxe / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Zal-moxe”, la poalele Muntelui Sacru Kogai-Onon / Kogai-non însemnând “Nana = Baba Sacră” ori “Pruncul Sacru”, azi Gugu, cel mai înalt vârf al regiunii - pe Valea “Neagră”, a Râului Cerna ce izvorăşte în Muntele Gârdoman - ca un “păzitor al pragurilor”, Sfântul / Sfinxul aflat în satul Bârza din comuna Topleţ / judeţul Caraş-Severin 44,50 lat. N, 22,23 long. E are proporţiile inverse decât Sfântul / Sfinxul din Bucegi, de 16 metri înălţime şi 8 metri lăţime:</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ3Nd2DBUDetd_CNCHjJfg2Cxm98isBdugaVtGQddJme4-7AN62ovJHk9VuHoSbgmIZxgZb4LoFUWgNKjMPlr2CBUg69EoRqFrX89wkXydFxdWDkmueLW-9FH7YozEdF-BBia-o3uJmCZa/s1600/ssssss.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="461" data-original-width="624" height="295" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ3Nd2DBUDetd_CNCHjJfg2Cxm98isBdugaVtGQddJme4-7AN62ovJHk9VuHoSbgmIZxgZb4LoFUWgNKjMPlr2CBUg69EoRqFrX89wkXydFxdWDkmueLW-9FH7YozEdF-BBia-o3uJmCZa/s400/ssssss.jpg" width="400" /></a></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYvYrNP6cYvus5Ky8ARHvwRxrV0gZzF23irE47RK4AHoZqcer3L-upBI5x0rkvzyEQeqbrhPA0fK5rA3h2QP5U6Pbb68imBmDup2_wCjDsHxJe453hRBDO043o7gr59LVSLtK8QdJ0HNU/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În spaţiul Românesc mai sunt Sfinți / Sfincşi, ca de pildă în Munţii Măcin din N Dobrogei (parte a unui complex megalitic cu un faloid schematic şi un dolmen), în Munţii Ceahlău, etc. Este de reflectat că în vechime - de pildă în Epoca Pietrei - “oamenii de piatră” nu erau priviţi ca simple formaţiuni stâncoase erodate natural (de ploi şi vânt), aşa cum privesc acele structuri oamenii azi; la poalele lor se practicau ritualuri, era întrebată voinţa divină, se făceau iniţieri şi sacrificii: în acele locuri, nemurirea era la ea acasă.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-tueJ9lBImr0N80qn1GHwka2P2bjIxHYfOydEqRx4a-iFmtCqjw4Lw9Z7KltL1XQKixe-8OF_6ojxdChOePSxBEYEvFZe77243SvrOmOjWafMvI8OvL8B5RQ3VwE4B9QMgrwdsjFA2SM/s1600/image415.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-tueJ9lBImr0N80qn1GHwka2P2bjIxHYfOydEqRx4a-iFmtCqjw4Lw9Z7KltL1XQKixe-8OF_6ojxdChOePSxBEYEvFZe77243SvrOmOjWafMvI8OvL8B5RQ3VwE4B9QMgrwdsjFA2SM/s400/image415.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Academicianul Svante Paabo - directorul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Departamentului de Genetică” de la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Max Planck” din Germania - a indicat în 2010 că la limita răsăriteană Neandertal, contemporan exista şi alt tip hominid înrudit, aflat printre strămoşii Melanezilor (ale cărui rămăşiţe au fost găsite în Gargai / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în Grota de la Stânca Ursului / denumită Denisova 51,23 lat. N, 84,40 long. E după un pustnic Dionisie care a locuit acolo în secolul XVIII); savantul şi colectivul condus de el au cercetat amestecul genetic dintre vechile tipuri umane, insistând pe concluzia că toate au procreat între ele, urmaşii regăsindu-se printre Homo Sapiens (inclusiv grupul genetic “N” din care face parte Gherga, al cărui prim mutant / avatar - progenitorul actualului tip Gherga - a fost localizat tocmai în acel areal Central Asiatic de intersecţie). Geneticienii Viviane Slon, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.15pt;">Fabrizio Mafessoni, Benjamin Vernot, Cesare de Filippo, Steffi Grote, Bence Viola, Mateja Hajdinjak, Stéphane Peyrégne, Sarah Nagel, Samantha Brown, Katerina Douka, Tom Higham, Maxim Kozlikin, Michael Shunkov, Anatoly Derevianko, Janet Kelso, Matthias Meyer, Kay Prüfer și Svante Pääbo au anunțat în 2018 că în acea Grotă Altaică erau oasele unei adolescente, a cărei mamă era Neandertală și tatăl era Denisov (cu urme și Neandertale, el provenind dintr-o familie mixtă): așadar, era compatibilitate genetică de procreere a femeilor Neandertale cu bărbații Denisovi, ele însă neputând rămâne gravide cu bărbații Homo Sapiens; mai mult, analizele au relevat la aborigenii Australiei până la 5% ADN Denisov, ceea ce înseamnă că femeile Homo Sapiens au fost fertile cu toate tipurile de bărbați, respectiv Homo Sapiens / African, Neandertal / European și Denisov / Asiatic (ramurile descendenților Denisovi au supraviețuit în Asia mai mult ca Neandertalii, după cum a studiat în 2019 colectivul de genticieni coordonat de Guy Jacobs de la Universitatea din Singapore, probabil până în urmă cu 15 milenii). În 2020, despre relicvele din Tibet găsite în Peștera Baișia 35,26 lat. N, 102,34 long. E / provincia Gansu, China (la circa 2800 km SE față de Siberiana Denisova), geneticieni ca Diyendo Massilani de la Institutul Max Planck din Leipzig 51,20 lat. N, 12,23 long. E / Germania, Lalueza Fox de la Institutul de Biologie din Barcelona </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">41,24 lat. N, 2,10 long. E </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; letter-spacing: 0.15pt;">/ Spania, împreună cu arheoloaga Dongju Zhang de la Universitatea din Lanzhou 36,03 lat. N, 103,49 long. E / China, ș.a. au afirmat că erau Denisovane și că la Tibetani sunt inclusiv azi rămase secvențe genetice Denisovane care le permite traiul la mari altitudini.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOa6T3E1pJRCC9Qaa_yYbroo3Q6pbB64Lgx7vtdnLUsVeuNUh3YW7aEUOw_jcAs27Bcf4NEHLBPDO06VOb_S1ikQSpaq0_WIjqRseBzkr52xh1pqstSE8x5QTt_wv2RrrfWUHa5hz44qg/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOa6T3E1pJRCC9Qaa_yYbroo3Q6pbB64Lgx7vtdnLUsVeuNUh3YW7aEUOw_jcAs27Bcf4NEHLBPDO06VOb_S1ikQSpaq0_WIjqRseBzkr52xh1pqstSE8x5QTt_wv2RrrfWUHa5hz44qg/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Date fiind calităţile intelectuale şi fizice mărite ale Neandertalilor faţă de Homo Sapiens - reflectată în străvechile lor ritualuri, în cunoştinţele pe care le aveau, în armonia cu natura în care trăiau, în abilităţile lor de supravieţuire, în talentele lor muzicale şi probabil discursive, etc. - e foarte plauzibilă de fapt asemănarea lor (de către oameni) cu “îngerii” / “fiii Domnului” dar şi apoi cu fantasticii “zmei” = “Zeii Mamei” / “Zei mari”; date fiind şi faptele petrecute (că hibridizările cele mai reuşite erau ale bărbaţilor Neandertal cu femeile Homo Sapiens şi extincţia survenită apoi a tuturor Neandertalilor, ca şi a oamenilor Cro Magnon, care au supraviețuit în Europa până în urmă cu 10 milenii), este îndreptăţită ipoteza “îngerilor căzuţi” ca fiind tocmai acei progenitori Neandertali / statutul lor divinizat, genul lor masculin - “necastrat” - şi dispariţia lor confirmând chiar aşa ceva: Homo Sapiens nu putea lăsa gravidă o Neandertală / “zmeoaică”, neputinţa aceea echivalând-o pe a unui castrat (care fără coaie / testicule sigur nu însărcinează vreo muiere). </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">După ce a studiat peste o mie de unelte de piatră ale Neandertalilor din 80 de locuri din Europa, Dr. Karen Ruebens - arheoloagă de la Universitatea din Southampton 50,54 lat. N, 1,24 long. V / Anglia - a concluzionat în 2013 că nu toți Neandertalii erau similari, între ei putându-se deosebi “rase” (ca de pildă a celor care confecționau simetric cuțitele din piatră cu 2 tăișuri și cei care le realizau asimetric ori unii Neandertali fiind artiști deosebiți); așadar, atunci când oamenii Homo Sapiens au întâlnit Neandertalii Europei, aceia au fost și deosebiți între ei: nu toți Găliganii / Uriașii Epocii Pietrei erau la fel. Deopotrivă scrierile vechi de milenii, ca “Tăblițele Creației” din Vavilon / Babilon ori “Facerea” / “Geneza” - prima carte din Biblie - au consemnat că din Rai au căzut 2 categorii de ființe (și s-a întâmplat și în aceeași ordine): din Rai întâi au căzut oamenii, apoi au căzut îngerii care i-au iubit pe oameni; despre Tăblițele Vechii Lumi e de știut că au fost de diverse dimensiuni - unele chiar mici ca niște lamele / plăcuțe - și au fost realizate din materiale diferite (au și fost scrijelite, pictate, desenate ori scrise prin diverse mijloace, în diferite stiluri, corespunzător Culturilor curente). Gardienii Grigor / Gregori (Veghetori / observatori sau străjeri / paznici), “divini mesageri”, respectiv îngeri, despre care au rămas străvechi mărturii, inclusiv scrise, aveau grijă de preţioşii lor urmaşi şi au răspândit societăţii cunoaşterile ce le posedau, i-au crescut ca viteji pe prunci - avantajaţi şi de fizicul uriaş în comparaţie cu al oamenilor Homo Sapiens obişnuiţi - iar împreună cu femeile lor Homo Sapiens / “fiicele oamenilor” au venerat-o pe Doamna-zeu = Marea Mamă ce făcea posibilă maternitatea şi traiul lor fericit în noua paradigmă; e de observat termenul de “mesager” / “mesa-ger” ca un compus din “Mesa” / “Masa” = Luna şi Ger = Cer: atributul dat mesagerilor / Gardienilor Gregori era literalmente cel al “lunii de pe cer” - anume al “coroanei” Maicii Pământului - simbolul nocturn feminin, înrădăcinat în timpul Neandertal, ei ca înaripaţi îngeri făcând legătura dintre Cer / Gher şi Pământ / Ga, traseul Selena-Terra fiind în asemenea context cel mai vizibil (cosmic şi cel mai practic, drept cel mai scurt). Relaţia cu Selena a fost feminină / maternă iar ulterioara relaţie cu Soarele a fost masculină / paternă (înariparea - îngerilor / mesagerilor - conferind atributul legăturilor dintre Cer şi Pământ).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg2DXaLuV9_uxHWB8tiZnx-mUVN5_yf5xlJjfzochx9s2PnsRxUChi6biWU68fJgVC4qoDXVlkSukRcw-7VOM6Sbxvdbi4Vbo9HtErePU5UjoCo6adou3VjvNq4n7NcxvsUorSlA87LRU/s1600/image421.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="392" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg2DXaLuV9_uxHWB8tiZnx-mUVN5_yf5xlJjfzochx9s2PnsRxUChi6biWU68fJgVC4qoDXVlkSukRcw-7VOM6Sbxvdbi4Vbo9HtErePU5UjoCo6adou3VjvNq4n7NcxvsUorSlA87LRU/s400/image421.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În 2014, Dr. Paola Villa de la Universitatea Colorado / SUA și Dr. Wil Roebroeks de la Universitatea Leiden / Olanda au scris: “Dispariția Neandertalilor nu s-a datorat ‘superiorității’ Homo Sapiens. Nici un fel de evidențe - arheologice, comportamentale sau de altă natură - nu relevă așa ceva, ba chiar datele genetice încadrează Neandertalii (care morfologic nu mai sunt) într-un anumit grad de înrudire cu Homo Sapiens. Ieșirea din Africa a oamenilor Homo Sapiens și încrucișarea cu Neandertalii a favorizat mutația neuronală care a promovat dezvoltarea finală a creierului omului Modern; fluxul de gene de la Neandertal la Homo Sapiens - care a dus și la dezvoltarea sistemului imunitar - a apărut în urmă cu 50 de milenii. Neandertalii nu erau defavorizați tehnologic sau cognitiv față de Homo Sapiens, însă totuși n-au supraviețuit, căci încrucișările au ajutat oamenii Homo Sapiens la adaptarea în afara mediului African dar pe de altă parte au dus la sterilitatea Neandertală. Rezultatele geneticii au implicații dincolo de urmele arheologice”. Tot în 2014, un alt studiu genetic - realizat de Ekaterina Khrameeva, Katarzyna Bozek, ș.a. - a relevat transferul de gene Neandertal la Homo Sapiens care au stimulat metabolismul grăsimilor, ceea ce a ajutat Europenii (în proporție de 3 ori mai mare decât Asiaticii) pentru a obține energie, necesară supraviețuirii în climatul rece determinat de calota polară; mileniile de adaptare ale Neandertalilor la frig au fost economisite astfel de către oamenii Homo Sapiens, ajutându-i să se stabilească în noul habitat (totuși, acizii grași au dus la obezități și boli cardiace / din Epoca Pietrei însă rămânând stima mai ales față de femeile grase - ca frumoase - ele fiind expresia succesului de adaptare, căci femeile Homo Sapiens erau cele compatibile cu Neandertalii pentru nașterea hibrizilor umani). De la sfârşitul domniei Neandertale - de când a apărut Marea Mamă - aceea a început să fie reprezentată grasă / chiar obeză, corespunzând “modei” acelui timp al Epocii Pietrei. Corporalitatea - de altfel - mereu a fost semn de bunăstare, îndeosebi în vechime, când (datorită greutăţilor traiului) aşa ceva conferea un status social deosebit prin comparaţie cu suplii semeni, hrăniţi deficitar. În plus, s-a demonstrat ştiinţific că părinţii diferiţi biologic au prunci de talie mai mare decât cea obişnuită (adică faţă de cea rezultată dacă părinţii ar fi avut tipologii asemănătoare), aspectul Uriaşilor hibrizi iviți din încrucişarea Neandertal cu Homo Sapiens - faţă de cei aparţinând generaţiilor părinţilor - generând inclusiv cele transmise în timp despre existenţa cândva a Uriaşilor: fapte petrecute aievea şi în consecinţă relatate (poveştile despre Uriaşii din vechime n-au apărut în aşa multe locuri din lume ca rod al unei imaginaţii colective cauzată de vreun fenomen paranormal universal, ci se refereau la aspecte normale, foarte concrete; că acelea au străbătut vremurile s-a datorat puternicului adevăr din conţinut iar că au ajuns distorsionate de tot felul de fabulaţii ale oamenilor ulteriori - neîncrezători în acele auzite despre timpuri demult trecute - nu le ştirbeşte esenţa). După dispariţia Neandertalilor “Tătâni” / Titani, Cro Magnon şi hibrizii lor - anume alţi Uriaşi ai acelui Timp de Aur - au creat unele probleme oamenilor Homo Sapiens (conflicte pentru resurse / teritorii pentru cules, vânat, pescuit, etc.), ceea ce în final s-a încheiat cu dispariţia şi a Giganţilor Cro Magnon împreună cu corciturile lor, singura specie umană rămasă fiind a oamenilor Homo Sapiens, a învingătorilor care au reţinut în miturile originare unele poveşti despre acele vremuri. În perspectivă religioasă, oamenii / Homo Sapiens învingând Titanii însemna că i-au avut pe Zei de aceeaşi parte, a lor; apoi a mai fost o înfruntare, a Giganţilor (cronologic, următorii Uriaşi), oamenii rămânând doar cu unii dintre Zeii vechi. În Era / Timpul de Aur, “Zeii” existau printre oameni iar Uriaşii - fie Tătâni / Titani, fie Giganţi - au avut lupte cu ei iar mitologiile au reţinut şi unele din acelea. “Cei din Cer”, trăind pe Munţi, aproape de înălţimile cereşti şi de izvoarele apelor curgătoare, se împreunau cu cele de la poale, “de pe pământ”, trăind la joase înălţimi, aproape de gurile apelor curgătoare; în peregrinările lor (căci pe atunci nu existau aşezări - ci migrări necontenite în căutările de resurse - toate populaţiile fiind de “vânători-culegători”), în general bărbaţii, cu forţă fizică mai mare, se încumetau în explorările de la înălțimi / pe vârfuri iar femeile se implicau în explorările pe Văi: nomazii - vânători / culegători - se opreau doar acolo unde conducătorul grupului îşi înfigea bâta. Ecourile tuturor acelor fapte s-au regăsit în hierogamia Gher-Ga / a Cerului cu Pământul - care a însemnat apariţia numelui Gherga - în celebrele orgii ale Ghergarilor de pe Munţi cu Amazoanele din Văi pentru procreeri, ş.a.m.d.: surse diferite converg în aceleaşi stări Gherga dinaintea Potopului, pe parcursul multimilenar de la stingerile Titanilor (Neandertalii cu hibrizii lor) şi Giganţilor (Cro Magnon cu hibrizii lor) până la ultima mutaţie genetică Gherga, cea care a dat tipul patern uman actual Gherga (Homo Sapiens). Cro Magnon e considerat tipul uman de corcire dintre Neandertal și Homo Sapiens, apărut în Asia Centrală / Orientul Mijlociu, unde cele 2 specii au conviețuit în timpul ultimei glaciațiuni; în prezent, genul uman Homo Sapiens neamestecat cu Neandertal - format din așa ziși “oameni puri” / Homo Sapiens - mai poate fi găsit pe glob doar în S Saharei, restul din lume având genetic câteva procente din fosta rasă umană Neandertal (dotată la timpul său cu o mai bună memorie, cu o vedere mai pătrunzătoare, cu auz mai fin şi miros mai sensibil), Europenii albi constituind tipul cel mai elocvent al populațiilor pre-diluvienei Lumi Vechi. Dintre toate vieţuitoarele, omul are cea mai lungă copilărie; atunci - la vârste fragede / mici - este perioada maximei memorări (oamenii acumulând de-a lungul anilor copilăriei mult mai multe date decât alte vieţuitoare reuşesc diferențierea ca specie, deosebindu-se de celelalte vieţuitoare prin faptul că pe lângă instinctele transmise - ca oricare vieţuitoare - are şi elemente acumulate în tinereţile multor generaţii, ce nu se regăsesc la scară asemănătoare printre celelalte vieţuitoare); animalele domestice se diferenţiază de cele sălbatice prin unele însuşiri, însă omul face figură aparte între toate vieţuitoarele / inclusiv prin faptul că e singurul cuvântător. Memorarea în anii copilăriei umane este mai dinamică decât spre vârstele înaintate (întâmplându-se şi ca unii bătrâni să ajungă chiar să uite cine sunt): memorizarea la vârste mici este mult mai complexă decât la vârstele mari (când pot interveni chiar dificultăţi de memorare - cu aspecte de uitare - la cei adulţi). </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Un om care și-a pierdut memoria - poate suferind de “boala uitării” Alzheimer - e fără personalitate; mărind la scară, aceeași situație s-ar regăsi la un neam sau la un popor prin aspecte ca slaba stimă de sine, lipsa patriotismului, complexe de inferiorități, etc.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În îndelungata preistorie - “copilăria” omenirii / chiar mai lungă decât istoria omenirii de până acum - memorările erau fundamentale privind cunoaşterile; pe măsura “maturizării” omenirii, cunoaşterile - memorate şi transmise doar prin cuvinte - au ajuns şi fixate în scrieri (astfel consemnându-se istoria omenirii / adică perioada scrisă, spre deosebire de preistorie / adică perioada nescrisă). Prin scris, ceea ce trebuia memorat s-a micşorat la dimensiunea uzului mai redus personal al memoriei, completarea capacităţii sale fiind asigurată de mijlocul scris, ce era şi de stocare a datelor pe termen mai lung chiar decât viaţa personală. Cu timpul, volumul memorării omului s-a estompat, însă - îndeosebi datorită folosirii scrierii - alte direcţii s-au dezvoltat, reţinute de istorie cu genericul de “progresul” omenirii; oamenii Homo Sapiens - care au luat puterea în lume / Neandertalii dispărând - au fost cei excelând în direcţiile nestrăbătute de predecesori (care însă au fost mai abili - la timpul lor - de alte performanţe decât cele ce există acum). Însuşirile specifice omului faţă de celelalte vieţuitoare - printre care copilăria prelungă, abilitatea de abstractizare, articularea limbajului verbal, scrierea, etc. - au ajuns toate întipărite şi genetic (dacă la început au fost manifestări sporadice - de pildă Neandertalii aveau copilărie mai scurtă decât Homo Sapiens, abstractizarea apărută doar la unii oameni apoi s-a răspândit viral, etc. - în prezent mai toţi oamenii de pe glob sunt dotaţi asemănător, acum geneticienii îndeosebi fiind cei atenţi la descifrarea mecanismelor “ascunse” / potenţiale şi explorând ştiinţific valorizările maxime cu care sunt înzestraţi oamenii Homo Sapiens). Supremația în lume a aparținut oamenilor cu arhitectură corcită, nu dispăruților Neandertal, nici “necontaminaților” Homo Sapiens din Africa (de la S de Sahara); fuziunea dintre cele 2 specii umane - Neandertal și Homo Sapiens - a favorizat aparițiile Geniilor printre oameni, mai spirituali decât sufletiștii Mani: spiritualii Genii au fost considerați “cerești” iar sufletiștii Mani au fost considerați “pământeni”. Amestecul celor 2 specii umane - Neandertal și Homo Sapiens - prin corcire / hibridizare n-a adus doar beneficii, ci și conflicte: “revoluția umană” din Era de Aur paleolitică s-a produs datorită nevoii hibrizilor - noilor oameni - de a-și crea unele semne compensând pierderea funcțiilor cognitive ori de mobilitate avute inițial (ca de pildă apariția sceptrului - ca simbol extern reproducând “Axa Lumii” - pentru indicarea cârmuitorului în persoana purtându-l, împodobirea trupului cu alte tatuaje sau alte bijuterii pentru revelarea statutului persoanei respective, etc.); prin inventivitatea și abilitățile lor de a-și comunica noile îndemânări - necesare când și-au dat seama de contrastul cu vechii oameni - și transmiterea conceptelor între ei dar și generațiilor succesoare, începând cu pruncii lor, au reușit să se înmulțească mai mult decât predecesorii (totodată, pentru depășirea unor moșteniri genetice deranjante, au fost forțați să se adapteze, ceea ce a mărit și integrarea socială), toate acelea ajutându-i de fapt foarte concret ca în final să domine planeta. Strămoşii actualei omeniri Homo Sapiens au fost negrii Homo Sapiens, mai corect exprimat negresele Homo Sapiens, căci genetic ele erau compatibile pentru rod cu oricare dintre bărbaţii Neandertal, Cro Magnon sau Homo Sapiens.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAvkr33xAfNyZb3H4-1A-78_6gCldNN11xZdEOAmDSo7kT_vzUWcWp8mOQPTslN79Tz12-Ga_iQBGdcuemiFjL6t_CtdDOfn26piaQ2Iks4EupCYXjCAlNl3mm4b9YXiiM1hraGVFdX4o/s1600/image167.gif" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAvkr33xAfNyZb3H4-1A-78_6gCldNN11xZdEOAmDSo7kT_vzUWcWp8mOQPTslN79Tz12-Ga_iQBGdcuemiFjL6t_CtdDOfn26piaQ2Iks4EupCYXjCAlNl3mm4b9YXiiM1hraGVFdX4o/s400/image167.gif" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Răspândirea Cro Magnon</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Oamenii Cro Magnon - cu existenţa cea mai redusă ca perioadă dintre acele soiuri umane - au fost în primele lor milenii contemporani cu Neandertal, fiind mai apropiaţi de tipul Pontic / Caucazian actual (dar mai solizi) şi au fost, alături de Homo Sapiens, printre cauzele dispariţiei acelor Neandertali; erau mai înalţi decât celelalte specii importante - Neandertal şi Homo Sapiens - având şi volumul capului mai mare. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">De exemplu, în Peştera Muierilor din comuna Baia de Fier 45,11 lat. N, 23,45 long. E / judeţul Gorj - săpată de Râul Galbenul - s-au găsit rămăşiţe Cro Magnon din mileniul XXXI î.C. (acolo fiind inclusiv hibridizări cu ceilalţi oameni - Neandertal şi Homo Sapiens - după cum a afirmat Dr. Erik Trinkaus de la Universitatea Washington / SUA); conform studiilor din 2011 ale antropologilor Australieni Paul Mason şi Roger Short, cea mai bună compatibilitate între speciile umanoide a fost cea a bărbaţilor Neandertal cu femeile Homo Sapiens, nu a femeilor Neadertal cu bărbaţii Homo Sapiens (de altfel, în </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Facerea” / </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Geneza” - Vechiul Testament - Biblia a consemnat împreunările pre-diluviene dintre “fiii Domnului” şi “fiicele oamenilor”, </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cartea lui Enoh / Eno” a scris că înaintea Potopului “îngerii căzuţi” de pe înălţimi se iubeau cu “pământencele” / muierile oamenilor din Văi, ş.a).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5RFTReH0bw34PYDgurDGT0mwgC75ZX51LGTFY4DTHZoXDhW8oL5zPhQpIuyfKbziVmgnhkpCMjMkhgMKG9RGuIo0tYgn-30ar64hvAI4mqpyc_-yujaZ2ssjryxjrOTTCA-9Nsb_fNFc/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5RFTReH0bw34PYDgurDGT0mwgC75ZX51LGTFY4DTHZoXDhW8oL5zPhQpIuyfKbziVmgnhkpCMjMkhgMKG9RGuIo0tYgn-30ar64hvAI4mqpyc_-yujaZ2ssjryxjrOTTCA-9Nsb_fNFc/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cro Magnon - denumirea fiind după o peşteră din Bazinul </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dordogne</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Franţa - erau mari la statură, caracterizaţi prin armonia proporţiilor, robuscitatea membrelor şi relief supraorbitar bine marcat, purtau haine (căci au fost sensibili la frig) ce erau corcodite / împodobite cu zorzoane, adică şiraguri de cochilii la gât şi mâini, având unelte şi arme foarte bine şlefuite; e de observat că “a dârdâi” e un verb cu rădăcina proto Indo-Europeană “deudh”, însemnând şi “a scutura”, la Vasconi / Basci (vorbind o limbă pre Indo-Europeană) de pildă tremurul fiind “dirdira” / iar “frig” în vechea Greacă fiind “rhîgos”, “krio” acum în Greacă. De altfel, acele rase umane au fost copleşite - şi în mică parte asimilate - de oamenii care în prezent domină: Homo Sapiens (Giganţii Cro-Magnon dispărând odată cu Potopul / topirea ultimei glaciațiuni); caracteristice societăţilor umane au fost frecventele coaliţii pentru distrugerea individualităţilor (istoria abundă de exemplele oamenilor marginalizați și sunt greu de argumentat superioritățile celor care i-au înlocuit). Unele puternice superstiţii dar şi cunoştinţe din timpurile dominate de oamenii Neandertal şi Cro Magnon încă se află printre Homo Sapiens; “catedralele” Neandertalilor au fost peşterile, “bisericile” Neandertalilor au fost grotele. Conform psihologului Britanic Stan Gooch - dar şi altor specialişti - o caracteristică Neandertal era Cultura Viselor (sub semnul nocturn al lunii), care a dus la matriarhatul lunar Neandertal, apoi la patriarhatul solar Cro Magnon, apoi la egalitatea socială Homo Sapiens încercată Atlant, ş.a.m.d.: Civilizaţiile succesiv nu s-au distrus, ci s-au încorporat, el afirmând că “în mod cert, Neandertalii - având cele 2 creiere, mic şi mare, foarte puternice - posedau abilităţi paranormale care le depăşeau cu mult pe ale succesorilor Cro Magnon şi Homo Sapiens, dezvoltând o cultură magică, energetic încărcată psihic, constituind o înaltă civilizaţie bazată pe vise, ceea ce a constituit sursa primară a mult-pomenitei înţelepciuni străvechi; Neandertalii, în urma îndelungatelor observaţii ale naturii şi bazându-se mai mult pe intuiţie, au fost creatori originali, inovatorii unei mari culturi cu valori simbolice şi sensibilităţi religioase, pe care oamenii apoi - Cro Magnon şi Homo Sapiens - au copiat-o şi au adaptat-o, fără s-o înţeleagă deplin (Cultura Neandertală n-a fost a unei civilizaţii tehnologice, ci bazată pe spirit mai mult decât pe suflet, supravieţuind parţial în credinţele, practicile religioase, miturile şi folclorul nostru)”.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKUQRNw45X6h_Aq7aGukKl6GfmT1LRUsNY0R2qZ9Xfm2viL0SbGxrYfRiKJ9U7QHqnSENQS98fO5REsY0f4IXrvzSTB757OthCLLeGE1WJyDZlpsQ_lE517Usm9b-t7G8bJsaipwguavM/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKUQRNw45X6h_Aq7aGukKl6GfmT1LRUsNY0R2qZ9Xfm2viL0SbGxrYfRiKJ9U7QHqnSENQS98fO5REsY0f4IXrvzSTB757OthCLLeGE1WJyDZlpsQ_lE517Usm9b-t7G8bJsaipwguavM/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gealaţii din mare vechime, care au ieşit din grote şi care au început să realizeze uriaşe construcţii în apropierea acelora - marcaţi cu un “ochi” pe frunte - au fost Ciclopii (şi azi, hinduşii îşi pictează “al treilea ochi” pe frunte); în secolul VII, Sf. Isidor în “Etimologii” 11:3 a scris despre Ciclopi că proveneau din India. Denumirea Uriaşilor Ciclopi în Greacă - Kyklopi / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cu-clopi” - însemna cei “cu ochi care se rotesc”, adică erau marcaţi oacheşii caracterizaţi de căutătura piezişă, cu coada ochiului, tipică acelora pe sub căciulile / clopurile lor de păcurari / păstori. Poetul Grec Hesiod (din Epoca Fierului) în “Teogonia” 140 - care întocmai ca şi poetul Grec Homer i-a găsit “cu inima superbă” - a scris: “Gaia dădu la iveală în lume pe Kyklopii semănând în toate cu zeii, de n-ar fi fost ochiul stingher ce le stătea în mijlocul frunţii; în toate faptele lor, ei dovedeau vigoare, forţă şi iscusinţă”. Conform Gherghinului Hesiod şi Ciclopii au fost procreaţi de Uranos / Cerul nocturn cu Geea / Pământul negru: e de remarcat că oamenii sunt singurele vieţuitoare la care se vede albul ochilor, motivul ochiului fiind vechi de milenii, ştiut ca “Ochiul Gorgon” - celebru de la începutul calendarelor - nu numai în Europa Sud-Estică, ci şi din India până în Egipt (oamenii îşi pot “citi” uşor privirile şi le pot urmări fără răsucirea capetelor). În Tradiţie, de la Ciclopi a rămas farmecul deochiului (ochiul - ca fereastră a sufletului dar şi “armă” - poate influenţa aura cuiva), pentru care se lega şnur roşu la gâtul copiilor şi chiar al animalelor ori se prindea usturoi cu aţă roşie la clop / căciulă şi s-a început purtarea de obiecte din aur la gât, urechi sau mâini, în sensul anihilării energiei negative, protejarea fiind astfel prin “diversiune”; aurul - primul metal utilizat în istorie, la început (în Epoca Pietrei) prin agăţarea pepitelor din apele curgătoare de pildă ale Carpaţilor cu blana sau cerga / “lâna de aur”, apoi prin săparea filoanelor - era considerat simbol solar: întruchiparea divinităţii şi a nobleţii, asociat imortalităţii, cunoaşterii şi inteligenţei, atribuindu-se proprietăţi tămăduitoare, fiind legat de noroc, bogăţie, putere şi fericire.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUUIRNGBry5RmU9qJvYPJ08qZHppFAwef6J9qpmGtsiH5GEvE2CO_QX83Pd9UsB_z1X4a3yiWx_i-4MGVhSt2ineA600yw2U_LqKEkN9BC_LRe2eLuU8SfaAYwxqBB5xfH-UWyK5pCOpA/s1600/image297.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUUIRNGBry5RmU9qJvYPJ08qZHppFAwef6J9qpmGtsiH5GEvE2CO_QX83Pd9UsB_z1X4a3yiWx_i-4MGVhSt2ineA600yw2U_LqKEkN9BC_LRe2eLuU8SfaAYwxqBB5xfH-UWyK5pCOpA/s400/image297.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Trebuie ştiut că privitul admirativ sau cel cu pizmă poate transmite deochiul (vampirismul energetic), caracterizat la victimă prin vătămare ca moleşeala instalată brusc, durerea insuportabilă de cap, starea generală de rău, etc., puterea de alungare a deochiului tradiţional fiind prin descântece mai ales la vulnerabilii copii, având câmpul energetic sensibil, culoarea cea mai puternică în deturnarea deochiului - transmisă prin ochi - fiind cea roşie, ce atrage privirile mai mult decât celelalte ale spectrului; în trecut, cei mai rezistenţi împotriva deochiului - în lipsa utilizării accesoriilor roşii pentru deviere - erau consideraţi oamenii având ochii deschişi la culoare, îndeosebi albaştri (invitaţi să “stupească”, adică să-şi scuipe întâi în sân iar apoi să sufle asupra persoanei deochiate, în credinţa de a alunga vraja deochiului): aceia - care “stupeau” - erau consideraţi “stăpâni” / posesori ai unui har special (că au fost echivalaţi cu proprietarii de stupi, se datora analogiei grupului uman îngrijit / “păstorit” ca un “stup” de oameni ce era astfel condus, un exemplu de la sfârşitul “Erei de Aur” fiind Zeul Anax / Poseidon, care “poseda Edenul” - adică patrona Raiul - termenul de “stăpân” consolidându-se pentru persoana dominantă, cu putere şi autoritate). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După cum au afirmat unii arheologi Români - ca Gabriel Rustoiu, Adrian Gligor, ş.a. - din Epoca Pietrei îndeosebi pandativele falice erau des utilizate contra deochiului, chiar şi la copii. Din mare vechime, observaţiile despre oamenii cu cea mai mare energie au relevat că rezistă la “vampirismul energetic” al deochiului / numit “docha”: aceia - având energie mai multă - erau rezistenţii minoritari albi la asprul climat Montan ori Nordic (deosebiţi prin pielea, părul şi ochii de culori deschise); omenirea era sensibilă la deochi - Arabii zic “Ma’In” celor care deoache - iar caracteristicile fizice ale majorităţii oamenilor erau cele obişnuite din zonele Sudice, călduroase sau joase, astfel ajungându-se ca denumirile de “daghi” să nu fie doar a oamenilor “Caucazieni”, ci să devină şi genericul “dagh” al înălţimilor pe care trăiau (de exemplu, “Țara Muntoasă” Daghe-stan în Caucazul Rus - fosta Albanie Caucaziană / Ţara Ghergarilor - transmitea prin onomastica Daghă rezistenţa la deochi mai degrabă decât caracteristica reliefului, ultima mutaţie genetică Gherga având loc în nodul Pamirului, o zonă mai înaltă decât Munţii Caucaz dintre Asia şi Europa, din Văile înalte / aflate la mari altitudini Gherga coborând şi stabilindu-se în Caucaz relativ curând după mutaţia genetică iar Ghergania ca Ţară Caspico-Caucaziană a existat după aceea, până în Antichitate).</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVP_h_RluKszcSW-fxvIIwnT-fS9_AaTGYAtZSKt_SOwLlxYIQZWXiQQfxt-3vu074FUZFhiPjRX9veU8RUbC2eUzEJBjGo0Qw647dPsGORcAkyPd1neu1VobWwYrq8UqYyVpeO7zrt_oR/s1600/image890.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="375" data-original-width="650" height="230" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVP_h_RluKszcSW-fxvIIwnT-fS9_AaTGYAtZSKt_SOwLlxYIQZWXiQQfxt-3vu074FUZFhiPjRX9veU8RUbC2eUzEJBjGo0Qw647dPsGORcAkyPd1neu1VobWwYrq8UqYyVpeO7zrt_oR/w400-h230/image890.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În prezent, în S Caucazian al Federației Ruse există structuri Dage, anume republica “Daghe-stan” la Marea Caspică / în E Caucazian și republica “A-Dâgă” / Adâgă la Marea Neagră / în V Caucazian. În vechime exista credinţa - persistentă din Bazinul Ghaggar / India până în Bazinul Mediteran - că usturoiul ferea de deochi; usturoiul se arăta a fi un agent ce proteja de influenţele nefaste sau de agresiunile periculoase (după cum a observat cercetătoarea Jaworska Kopczynska în 1961, chiar şi pe atunci în Carpaţi păstorii înainte să-şi mulgă pentru întâia oară oile îşi frecau mâinile cu usturoi sfinţit, pentru a feri turma de muşcăturile şerpilor). Este de observat pe malurile opuse ale Mării Caspice că s-au înregistrat existenţele Balkan în E / cu populaţie de Dahi şi Albană în V / cu populaţie de Daghi: aşa ceva nu era întâmplător; Balkanii din răsăritul Caspic populau ca Dahi Bazinul inferior al Fluviului Oxos (unde au coborât Ghergoii / Gherghii din Pamir) acum Turkmeni-stan iar urmaşii Albanilor din apusul Caspic populează şi azi Azerbaidjanul ca Azeri şi Daghe-stanul, cea mai Sudică republică din Federaţia Rusă, ca Daghi (unii dintre strămoşii lor au fost legendarii Ghergari = bărbaţii Amazoanelor). În 1990, Dr. Rudiger Schmitt a afirmat: “Caspicii - Kaspioi în Greacă - au fost pre Indo-Europeni / respectiv pre Iranieni; în SV Mării Caspice (zona lor caracteristică), Caspicii au fost alternativ când parte a Mezilor, când parte a Albanilor. Despre ei a scris Herodot 3:92, 7:67, 7:86, unii considerându-i localizaţi în Caşmir şi Pamir, inclusiv printre Afganii strămoşi ai celor din Nuristan”. Este de ştiut despre Dacii Pontici, adică de la Marea Neagră - din Epoca Fierului şi din Antichitate - că au fost rudele directe cele mai occidentale ale Dahilor / Daghilor orientali, anume Caspici, adică de la Marea Caspică; în 1993, cercetătorul <span style="background: white;">Gadzhi Gamzatov a scris despre Daghe-stan: “Daiva / Devi s-a regăsit foarte consistent în folclorul arhaic din Daghe-stan, o sinteză complexă, dominant influenţată din Iran. </span></span><span lang="FR" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif;">În poemele orale, vânătorii albi Uriaşi, cu un ochi - din grote - erau Devi (termenul vechi Iranian Daiva corespundea celui Indian Deva). La fel de obişnuit era şi zmeul Caspic Az-Daka / Azdahă”. Anterior, filozoful Român Vasile Lovinescu a enunțat: “La hinduși, regenții luminoși ai lumilor superioare erau în opoziție cu Asurii, care i-au avut ca echivalenți riguroși în tradițiile greacă și română pe Titani și Zmei”.</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZRkCXO_vIKCvprYZNvT8kExJq_VSTe6Li4NCdUNl1et7hofNGjNAJQSknQgn37aPUk3RP2moisKANwXvdUO6_RbPU1ZHWhOeADwRQ8Jo9fFjFYCWcWq4lZPIh10r3zdnL3ks8BxnZ9e6_/s1600/5.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="500" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZRkCXO_vIKCvprYZNvT8kExJq_VSTe6Li4NCdUNl1et7hofNGjNAJQSknQgn37aPUk3RP2moisKANwXvdUO6_RbPU1ZHWhOeADwRQ8Jo9fFjFYCWcWq4lZPIh10r3zdnL3ks8BxnZ9e6_/s400/5.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 16px;">Bazinul Caspic</i></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Evul Mediu, întreaga zonă mărginită de Marea Caspică, Oceanul Arctic şi Marea Karga = Azov de la Pont a ajuns să se numească Albania (după cum a notat călugărul minorit William Rubruquis 1220-1293 din Flandra, călător pe acolo: “Tota illa regio a latere istius Maris Caspii, occidentali usque ad Oceanum Aquilonarem et paludes Maeotidis, vbi mergitur Tanais, solebat dici Albania”); Albania Caucaziană era numită Aguank de vechii Armeni iar Săsanii - ultimii Perşi - numeau Afganii ca Abgân, ceea ce le apropie în mod semnificativ onomasticile (“Afgan” şi “Alban” - pentru Perşi - erau versiunile Estică şi Vestică de “Muntean”, în Asia Centrală obişnuit folosindu-se termenul “Dagh” pentru aşa ceva). Daghe-stan - la graniţa dintre Asia şi Europa - era “Ţara Sacrei Gheia”, căci din cele 2 părţi ale denumirii se poate observa târziul în istorie cuvânt “stan” = “ţară”, numele efectiv fiind format din “Da” = “Za” însemnând Sfântă sau zână / Zeiţă şi respectiv “Ghe” = Gheia, adică Marea Mamă a Pământului / în proto Indo-Europeană “gheis” era “pietriş” (Albania Caucaziană / Daghe-stan era a albilor Gherga - a străluciţilor / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucitorilor” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">săi locuitori - putându-se remarca rădăcina Indo-Europeană “bherg” ca însemnând “a străluci” / “alb”, cuvântul Pelasg “bherga”, în rezonanţă cu Gherga, fiind sursa denumirii pentru barză, pasărea emblematică a străvechilor Ghergari / Ghergani, mult ulterior în Tracă “arzos” ajungând să fie “alb” / “strălucitor”); despre Pamir e de observat că are cel mai înalt vârf de 7495 metri altitudine - în Tadjiki-stan / fost </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dadjik, cu populaţie Antică Dahă</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">- iar în Caucaz cel mai înalt Munte este Vulcanul Elbrus / “Elb-Rus” de 5642 metri altitudine, în Cerchezia / vecina Georgiei, la graniţa dintre Asia şi Europa (primul nume al Vulcanului Elbrus a fost proto-Iranianul “Hară Brzatî” - însemnând “Gardianul înalt”, “Hară” fiind “Veghetor” / “protector” iar “Brzatî” fiind forma feminină a înălţimii - cu denumirea de Gorgan rezonând Vulcan / “Vul-Can” ca “valul energiei pământului” Ka dar rezonând şi Volga / “Vol-Ga” ca “valul pământului” adică al Gheii sau rezonând şi “lupoaica” / “lupul” ca “vâlc”, etc.: literalmente, interpretarea numelui Elbrus / “Elb-Rus” e a “albului soare”, denumire foarte sugestivă). De altfel, numele Iranian pentru Munţii din Afghani-stan / Ariana, N Iranului, până în Armenia, a fost dintotdeauna Alborz / Elburz; orientalistul German Wilhelm Eilers 1906-1989 a demonstrat că Elbrus era metateză din Alborz, lanţ considerat - inclusiv de “Avesta” - ca al Munţilor Sf. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gardieni.</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJA55BoOun7Sgeou33q1FYkrW1WkE5g-LjeFj3SKuxff6LsIE4-AWZA5ND0hr2090j2U0U_7VBL7nfxhtOSgKlgeFwakaSTcYkffUNrE9yxYscR0aXZA2_4pe_F7BEGtWUZMagFnw5lec/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="157" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJA55BoOun7Sgeou33q1FYkrW1WkE5g-LjeFj3SKuxff6LsIE4-AWZA5ND0hr2090j2U0U_7VBL7nfxhtOSgKlgeFwakaSTcYkffUNrE9yxYscR0aXZA2_4pe_F7BEGtWUZMagFnw5lec/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Multe dintre tehnicile empirice de vindecare a suferinţelor au fost confundate pe nedrept cu vrăjitoriile. În vechime, descântatul era o practică frecventă în caz de boală. Descântecul se baza pe terapia cuvântului - îmbinându-se şi cu folosirea plantelor de leac ori a masajului - căci bolile erau considerate ca trimise de persoane rău intenţionate, de duşmani prin blesteme ori de Zei ca pedepse; personificarea bolii avea mai multe etape: identificarea ei, pronunţarea numelui celui ce a trimis-o, ameninţarea aceluia şi izgonirea bolii (în locuri de unde nu mai putea lua contact cu suferindul), timp în care bolnavul era masat, i se administrau leacuri - spălări, unsori, inhalaţii, băuturi, etc. - practicile bazându-se pe o experienţă milenară. (Este de ştiut că - în vechime - obiceiul ungerii cu ulei a părului şi trupului era în scop anti-parazitar). Cenuşa / cărbunele - cu rol absorbant - era leac universal de deochi, cu ritual desfășurat lângă vatră (odinioară locul cel mai sfânt al gospodăriei) iar cufundarea în apa descântată semnifica o nouă naştere. Textele descântecelor erau secrete (existând credinţa de nezdruncinat că îşi pierdeau puterea vindecătoare dacă erau revelate) şi se transmiteau doar în taină; femeile şi bărbaţii cu personalităţi puternice, având capacitatea să stăpânească anumite procese psihice, cunoscând bine anatomia umană, tratau şi bioenergetic. Efectele tratamentului erau condiţionate de experienţa şi măiestria descântătorilor de a îmbina şi doza tehnicile în raport cu boala. Atmosfera de mister - favorabilă psihoterapiei prin sugestie - era creată de alegerea timpului adecvat pentru intervenţie, de tonalitatea joasă, de ritmul precipitat de rostire, de arhaismul liniei melodice (aşa cum îi arată denumirea, textul era cântat), de dramatismul dialogului cu boala; lumea este a celor care au cea mai multă energie. Oamenii aveau câte un descântec pentru fiecare plantă şi-l rosteau la prepararea leacului şi tămăduirea suferinzilor, în credinţa că natura avea câte o plantă pentru vindecarea fiecărei boli, plantele făcând jumătate iar sufletele făcând partea cealaltă.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPanwf5gCTduuUbTefDTKoA5L6hee_Dt9CE6rQoOfGydCt2acS7V966vzwvz9h9rP1VgJh4EPIRid6UAwb3L02ioixP5PHSXLYNCBGWnP6eJsuHxUFm9ulAcTDG-PhsTPLSJhpqXxZ_Uw/s1600/image174.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPanwf5gCTduuUbTefDTKoA5L6hee_Dt9CE6rQoOfGydCt2acS7V966vzwvz9h9rP1VgJh4EPIRid6UAwb3L02ioixP5PHSXLYNCBGWnP6eJsuHxUFm9ulAcTDG-PhsTPLSJhpqXxZ_Uw/w328-h400/image174.jpg" width="328" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;"><i style="color: black; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">Ciclop</i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Anatolianul Hesiod a scris despre Ciclopi = fii ai cerescului Zeu Anax / Poseidon, cel care înaintea patronării apelor sărate a posedat Edenul (adică tărâmul Zeiţei Ida / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">I-Da”, după cum era alintată Marea Mamă a Pământului Ga, Anatolienii Kariani / Cariani folosind termenul “Ida” pentru “Codru” - cuvântul “Codru” fiind atestat de lingvişti ca Trac, la Hitiţi folosindu-se “Kaldi” - ceea ce pentru Marea Mamă Anatoliană Ida / Khaldi literalmente în Română însemna “Muma Pădurii” / Codrului), că au fost cei dintâi lucrători de mine şi de metale, maeştri în diferite lucrări de artă - termenul “chalkeion” în vechea Greacă fixându-se pentru atelier metalurgic - iar filozoful Macedonean / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mak-Edon” Aristotel 384-322 î.C., născut pe malul Golfului Struma / Strymon din N Egeeii, a scris despre ei că au fost şi cei dintâi care au construit fortificaţii pe înălţimi, inclusiv turnuri, cu denumirea Greacă de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">pyrgos”. Anatolianul Homer - în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Odiseea” 9:151 - a scris că n-aveau însă Sfat; e de observat că una dintre misiunile “Sfatului Bătrânilor” era şi de a identifica taţii copiilor rezultaţi din </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">orgiile de la sărbători</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, căci mamele se ştiau: bătrânii - prin observarea asemănării pruncilor cu cei cunoscuţi - decideau la fiecare cine era părintele, toţi acceptând hotărârile forului suprem. De exemplu, în Balcanii Antici orgiile erau închinate de </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ed-Oni” / Edoni - adică Geţii dintre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Râurile</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Stry-mos” / Struma şi Vardar / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Var-Dar”, cu denumirea asemănătoare celei a foştilor oameni din </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ed-En” / Eden - Zeului Dionisie Zagreus / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Za-</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Greu”</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, protectorul născătoarelor</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> (femeilor care năşteau), numit de Români ca Novac </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân”; de pildă în secolul VI, negustorul Cosma din Alexandria - care făcea comerț între Egipt și India, de aceea fiind știut drept “Cosmas Indicopleustes” - în cartea 12 din “Topografie creștină” pe care a scris-o când s-a călugărit (retras ca pustnic) a notat despre Tradiția existentă, că Noe a locuit inițial în Imperiul Atlant / Borean: acel Noe a fost Novac </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cel Bătrân” (el mai observând și paralela dintre Noe - al zecelea de la Adam - și cei 10 regi Atlanți). Novac / Noe era apelativul pentru cel “nou” - adică al celui care a preluat cârmuirea după timpul Uriaşilor - iar Gherga a fost cârmuitorul “nou”, inclusiv relativ nou şi la modul genetic: a ajuns tipul uman nou aflat în fruntea celor vechi, având - ca bărbat - tocmai împreună cu femeia din vechime (ca de exemplu cea genetică “U5” = “Ursula”) parteneriatul necesar dominării.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5X5VEsX9yBrKE_7qnDcoKkeILtYxcUwegL4vK_s3-6XSYlSDnqfWVsYr54Om_n4qchmhGD8lM4Wf-_-eSZJPG1OWePFcyScQPEJ-gzxkSzJLdc6OzZuufGUM-SjIEUpd4kwGSmcS5x4za/s1600/6.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="178" data-original-width="544" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5X5VEsX9yBrKE_7qnDcoKkeILtYxcUwegL4vK_s3-6XSYlSDnqfWVsYr54Om_n4qchmhGD8lM4Wf-_-eSZJPG1OWePFcyScQPEJ-gzxkSzJLdc6OzZuufGUM-SjIEUpd4kwGSmcS5x4za/s400/6.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În mileniul I î.C., epica lui Alcmeonis a notat despre Zagreu că a fost anterior lui Zeus (prin faptul că “Zagreus se iubea cu Marea Mamă Gaia, el fiind deasupra tuturor zeilor”). După cum a observat şi savantul A/Român Gheorghe Muşu în 1981 “Zagreus - suveranul peste ţinutul din adâncuri al morţilor, primul nume al zeului Dyonis - avea numirea înnăscută în realitatea geofizică a ‘curburii’, aşa după cum lanţul muntos din Media spre Armenia era Zagros” (iar Muntenii de acolo - mai ales Mezii / Magii = foşti MasaGeţi, adică “Geţi Lunari” / “Geţi Selenari” sau “Geţi Mari” - au fost Ghergani, la poalele Caspice având şi Țara lor Ghergania, Mezii Ghergani din Media fiind “cei de la mijloc”, dintre răsăritenii Gherghi / din Asia Centrală şi Caucazienii Ghergari: Media era în colţul SV Caspic, între Ghergania / Hyrkania din S Caspic şi Ţara Ghergarilor = Albania din V Caspic, acum genericul fostei Media fiind Kurdi-stan); cârmuitorii Mezilor - adică ai pruncilor Amazoanelor - au fost popular ştiuţi ca aparţinând Dinastiei Dragonului (în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Avesta” - Sfânta carte a Magului Gargo / Zoroastru - pentru “Dragoni” se folosea termenul “Azi”). Așadar, se pot zări legături între orientala zonă Zagros / “Zag-ros” și apuseana zonă patronată de Zagreus / “Zag-reus”; unii dintre primii Ciclopi, cu pietrele din arealul oriental au realizat “lucrările moşilor” - începând cu Siria spre miazăzi, de ordinul miilor - pentru vânarea gazelelor (proces de la care a rămas sălbatica lapidare, cu aplicare chiar şi oamenilor de către fundamentaliştii orientali, inclusiv azi).</span></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-3hGucWQnVyd6qe0s3IR3AYBzYL4WQyc6Yxs75NHTTrgBFcRchPXmlBLy2rfrUld62O4fa0X9KiR1Cpdhw3fvJCMS-WCl9q-sAPd3AC1-EAY6lC-HZX9_3JRzpUm_J0jxPQ_3oFpEOGxH/s1600/image228.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="604" data-original-width="1001" height="241" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-3hGucWQnVyd6qe0s3IR3AYBzYL4WQyc6Yxs75NHTTrgBFcRchPXmlBLy2rfrUld62O4fa0X9KiR1Cpdhw3fvJCMS-WCl9q-sAPd3AC1-EAY6lC-HZX9_3JRzpUm_J0jxPQ_3oFpEOGxH/s400/image228.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Zona Zagros</span></i></td></tr>
</tbody></table>
</div><div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În Antichitate, Diodor din Sicilia în </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Biblioteca istorică” 3:15 a scris despre </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ihtiofagii” - adică </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">mâncătorii de pește” - de pe coastele Oceanului Indian: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“Unii dintre Barbarii de acolo trăiesc fără să aibă nici un fel de veșminte. Își au în devălmășie turmele; tot așa muierile și pruncii. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ei nu cunosc decât percepția fizică a plăcerii și a durerii. N-au nici o idee de ce este cinstea sau mișelia. Așezările lor se află în vecinătatea oceanului, pe niște țărmuri stâncoase cu văgăuni adânci, cu râpe povârnite, cheiuri și crăpături în pământ, ca un fel de strâmtori înguste, comunicând între ele prin canale șerpuitoare. Băștinașii trag foloase de pe urma canalelor, închizându-le cu grămezi de bolovani și astfel ei prind peștele ca într-un năvod. Într-adevăr, când fluxul dă năvală și inundă pământul - ceea ce de obicei se întâmplă de 2 ori pe zi - oceanul acoperă stâncile de pe coastă iar valurile aduc cu ele o enormă cantitate de pește, de tot felul. Peștii rămân pe mal și, căutându-și hrană, se adâncesc prin văgăuni și prin scobiturile stâncilor. Dar când vine vremea refluxului și apa se retrage, scurgându-se încetul cu încetul printre bolovanii îngrămădiți și prin crăpăturile stâncilor, peștii rămân înghesuiți acolo. Atunci locuitorii se adună pe țărmul stâncos cu copii și cu neveste, ca și cum ar urma o singură poruncă. Apoi, împărțindu-se în mai multe cete, fiecare dintre cetele Barbarilor dă fuga spre acele locuri unde au mai lucrat și toți scot strigăte înfiorătoare (după cum fac vânătorii când, pe neașteptate, își zăresc prada). Femeile și copiii iau peștii mai mici, dintre cei rămași mai aproape de mal, aruncându-i pe nisip, pe când bărbații - mai vânjoși - apucă peștii cei mari ce nu se lasă prinși ușor și încearcă să lupte. Valurile aruncă pe uscat nu numai uriași scorpioni de mare, țipari și câini de mare, dar chiar foci și alte dihănii cu înfățișări și denumiri ciudate. Fiindcă ihtiofagii nu știu să-și făurească arme, ei ucid vietățile amintite cu ajutorul unor coarne de țap ascuțite și le sfârtecă în bucăți cu tăioase pietre. Astfel se poate vedea că Nevoia îl învață pe om și-i arată cum să tragă, după împrejurări, foloasele pe care le râvnește. Fiecare mănâncă atât cât îi dorește inima. Doar pofta, când este îndestulată, pune măsura desfătării lor. Totdeauna au provizii la îndemână și Poseidon îndeplinește slujba Demetrei (având pești, nu grâne). Se întâmplă uneori ca oceanul să-și rostogolească valurile puternice pe maluri vreme de mai multe zile și nimeni să nu se mai poată apropia de locurile unde găseau pește. Atunci ihtiofagii, lipsiți de obișnuita lor hrană, se apucă să adune scoici. Întregul trib își caută de băut la izvoarele de apă dulce de la poalele munților, unde nomazii își adapă turmele: convoiul ihtiofagilor se aseamănă unei cirezi de boi. În loc de glasuri, se aud doar sunete nearticulate, ceva asemenea mugetelor. Se povestește că nu vorbesc nici o limbă și că numai prin mișcările mâinilor descriu fiece lucru de care au nevoie”. Așadar, iată că străbaterea mileniilor de către Graiuri = vorbiri articulate nu s-a petrecut în mod uniform; în Vechea Lume, unele constanțe s-au datorat conservărilor multimilenare, pe lângă capacitățile de exprimări prin cuvinte / limbaje glăsuite putându-se observa de pildă feluri similare de capturări, deopotrivă a peștilor la Oceanul Indian și a gazelelor la Marea Mediterană, locuirea după ultima glaciațiune până în Epoca Modernă în aceleași tipuri de corturi atât în N Asiei / Siberia, cât și în N Americii, etc. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Despre Ghergarii Caucazieni e de ştiut că aceia existau atât înspre E, la Caspica (în Albania Caucaziană, cuprinzând actualele Azerbaijan și republica Daghe-stan a Federaţiei Ruse), cât şi înspre V, la Pont (de exemplu în republica Adâgă / “A-Dâgă” a Federaţiei Ruse) iar dincolo de Pont / adică dincolo de Marea Neagră - în Carpaţi - era Dacia:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0xnjtW07o7PFBaiFS_Cyhw-sEljbKr4ODpUKrxkl80k9l9JPxrgy2lNhyXe0hDbQdDUMJ7z2QIdPaGVEBZJce3BpNk3VcpL_cNHNSWv_jW1G7PX2sGnmtJCvgFCuoKDRGg3Gtl0HGv3A/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="143" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0xnjtW07o7PFBaiFS_Cyhw-sEljbKr4ODpUKrxkl80k9l9JPxrgy2lNhyXe0hDbQdDUMJ7z2QIdPaGVEBZJce3BpNk3VcpL_cNHNSWv_jW1G7PX2sGnmtJCvgFCuoKDRGg3Gtl0HGv3A/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de observat că Antici sugestivi în N Balcanic / al acelei mari Peninsule Europene au fost în răsărit Trakii Edoni - care l-au avut ca legendar rege pe Lykourgos, fiul Zeului Boreas / al vântului Nordic, după cum a notat Diodor Sicul 5:50 - iar în apus au fost vecinii lor Mak-Edoni / Makedoni (adică Edoni “mari” / “înalţi”). Nordicul Zeu Borea / Vorea era respectat de credincioșii Vorei (grupați în așezările “var”=“uar”, de unde “oraș”); prin frecventa echivalare “R”/“L” - de la Pelasga rârâială la ulterioara lălăială - numele Vorea / Volea a dus la cel al denumirii oamenilor săi ca Valahi: iată încă o posibilă explicație a vechimii Valahe (Nordicii indigeni - care își marcau hotarele moșiilor și limitele așezărilor cu valuri de pământ - își ziceau “Jidovi”, căci le zideau ca valurile apelor pe ale căror fertile maluri trăiau). Ținând cont de rădăcinile multimilenare dovedite ale Românei, însuși termenul identitar Valah / Voloh trebuie să fi avut o vechime apropiată, categoric mai mare ca vremurile Antice / Medievale de când a rămas scris. În trecutul îndepărtat, traiul colectiv era firesc iar “Sfatul Bătrânilor” / “Consiliul Înţelepţilor” nu era în mod necesar format din oameni în vârstă - media de viaţă în trecut fiind mult mai redusă decât în prezent - şi nici format numai din “înţelepţi” (căci doar puţini reuşeau să acumuleze cunoştinţe ori experienţe notabile), prezenţa unora fiind doar ca recunoaşteri ale unor poziţii sociale. Filozoful Elen Platon 428-347 î.C. (care a definit simplu omul, ca “o fiinţă cu 2 picioare, fără pene”, </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">discipol al înţeleptei Cariane Aspasia, care l-a învăţat filozofie atât pe el, cât şi pe profesorul său Socrate / ca evidenţă istorică e de ştiut că prima scriere filozofică Greacă a rămas de la Carianul Anaximandru </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman", serif;">610-546 î.C.</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">)</span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în lucrarea “Legile”, i-a identificat pe Ciclopi ca primii oameni după Potop, mai neîndemânateci, mai puţin pricepuţi la toate îndeletnicirile, în special în arta războiului, cu totul ignoranţi în viaţa politică fiind “mai simpli, mai curajoşi şi în acelaşi timp mai măsuraţi şi mai drepţi în toate”; el a conchis: “Se dă peste tot numele de patriarhat (‘dynasteia’) acestei forme de guvernământ ce subzistă încă în unele părţi ale Greciei şi la Barbari” (în vechea Greacă “Barbar” - însuşi un cuvânt preluat de la Barbari / Varvari - însemna “străin”, doar mult ulterior înţelesul fiindu-i pervertit). De la Ciclopii care săpau - după înţelesul conferit de exemplu de către scriitorul Roman Enniu în “Analele” sale - s-a ajuns la denumirea de “ciocli” (unealta “sapa” = “chirca” / de altfel, pe lângă că în mare vechime uneori traiul era în peşterile ce fereau de radiaţiile Soarelui, de ravagiile climatice sau de animalele sălbatice, acelea pe lângă oferirea câteodată de adăposturi conferind sentimente de protecţie Magică şi astfel devenind sacre din cele mai vechi timpuri, funcţionând ca primele locaşe de cult din lume - până în Epoca Modernă de pildă unii călugări se retrăgeau sihaştri în caverne / grote ca “ecouri” a aşa ceva - primele mine din lume apărând la Pelasgi iar locuinţele subterane la Troglodiţi, unii considerând ochiul de pe frunte al Ciclopilor ca simbolul mărit pentru cel de-al treilea ochi al exploratorilor universului intern / tatuat sau pictat ori reminiscenţa lămpaşului mineresc; în estetica vechilor Egipteni machiajul ochilor se baza pe un fard de plumb ce estompa reflexia datorată strălucirii / </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucirii” </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Soarelui şi proteja de infectare, căci praful tărâmului Sf. Horus / Saharei devenea tot mai mult, Arabii având cuvântul “ayn” deopotrivă pentru “ochi” şi pentru “izvor”). Pe lângă Cobryzii şi Terizii asociaţi cu Geţii / “Oamenii Pământului” în secolul V î.C. de către Hellanicus din Mytilene, geograful Georgiano-Anatolian Strabon VII 5:12 a scris că Dobrogea era o regiune populată şi de Troglodiţi - literalmente “locuitori în găuri” pe care le săpau în ţărână / denumirea de “cârtiţe” fiindu-le conectată - ceea ce însemna că-şi realizau bordeie, trai prin care se apărau şi de frig (urme de locuire din Epoca Pietrei au fost găsite de arheologi în numeroasele grote / peşteri din carstul Dobrogei; în Evul Mediu, călătorul Olandez George Douza încă a văzut la 1599 în Dobrogea “mai multe sate întregi, în care oamenii trăiesc în grote sub pământ”): în Română, termenul de “glod” - însemnând “mâl” / “nămol” - a fost legat de ei, deoarece Troglodiţii mereu erau mânjiţi cu argilă (lut / pământ), literalmente Troglodit / “Tro-glodit” fiind cel care “trăia în grotă” sau în glod, adică în noroi. Troglodiții au fost urmașii “Oamenilor Grotelor”; Zeul-moș = Zal-moxe a impresionat Vechea Lume prin legătura sa inclusiv cu subteranul (a fost pentru ani într-o peșteră din Carpați). În spațiul Românesc, bordeiele îngropate ori semi-îngropate au fost mai mult în exteriorul Carpaților, căci în interiorul Carpaților - după cum a reieșit inclusiv din cercetările arheologice - locuirea în general era la suprafață: principalul habitat l-a constituit codrul. În Antichitate, de pildă Eschil 525-456 î.C. / “părintele tragediei universale” a consemnat că Pelasg era fiul Gaiei iar istoricul Grec Pausania afirma: “Pe Pelasg, asemenea zeilor, l-a născut Pământul negru pe coamele munţilor înalţi, ca să fie începătorul rasei muritorilor” (printre altele, e de ştiut că denumirea de Rumâni e Pelasgă, regăsindu-se European - de milenii, până azi - la A/Români; Anatolianul Pausania, istoric şi geograf cultural - “părintele ghidurilor de călătorie”, care prin opera sa de o extraordinară valoare documentară a păstrat un tezaur inestimabil de date - se presupune că era din Alabanda secolului II, cel mai apropiat oraş Karian / Carian de Sanctuarul Gherga).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01WhTNYAZX5B977ABZOXedfeU4YguN2hTaz_nSSap_502mzFHEbE_wsAGEPlJ8vQeYzKigJvuIX8kCmc1aAW_HYcK35Qw3twWVjE2HYi27xV4OQ2N8RaUmjviKHLp845GeipMMIiR-dM/s1600/image176.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01WhTNYAZX5B977ABZOXedfeU4YguN2hTaz_nSSap_502mzFHEbE_wsAGEPlJ8vQeYzKigJvuIX8kCmc1aAW_HYcK35Qw3twWVjE2HYi27xV4OQ2N8RaUmjviKHLp845GeipMMIiR-dM/w400-h224/image176.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: medium;">Homo Sapiens</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cu toate că speciile în general erau incompatibile reproductiv, au fost găsite rămăşiţe mixte (hibrid Homo Sapiens cu trăsături comune celor 2 tipuri umane ştiute în timp ca Neandertal şi Cro-Magnon, aparţinând grupului genetic matern N* şi spaţiului Gherga, de exemplu în Peştera Paglicci 41,41 lat. N, 15,35 long. E din Muntele Gargano / Italia) iar cercetările - inclusiv genetice - continuă, pentru documentarea impactului / ecourile până în Antichitate fiind foarte puternice despre interacţiunea oamenilor cu Uriaşii anteriori; e de ştiut că locuitorii primelor aşezări din Europa în majoritate aveau grupa genetică “N” (maternă şi paternă): ca a lui Gherga. În 2011, Dr. Michael Barton de la Universitatea Arizona / SUA a redat răspândirea urmelor arheologice paleolitice ale grupurilor de vânători-culegători, în timpurile preluării Europei de către ultima specie umană (cu roşu = Neandertal, cu albastru = Homo Sapiens, cu galben = amestecul lor):</span></span></div>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1rWnOq1aW1jwSH3LoflLEMhquCJi5VaGxwe5XzMH5HPHyTPHTmTLSVQ8sI-uHHPUKn07n_trB3aFIzTL86B0mZVT9jA_sqI35QZloZhbC6irdKfyB04ePkeco37zwrCHwvambomsU3b8/s1600/image178.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1rWnOq1aW1jwSH3LoflLEMhquCJi5VaGxwe5XzMH5HPHyTPHTmTLSVQ8sI-uHHPUKn07n_trB3aFIzTL86B0mZVT9jA_sqI35QZloZhbC6irdKfyB04ePkeco37zwrCHwvambomsU3b8/w400-h306/image178.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cei mai vechi oameni albi din lume au fost Caucazienii, în cei mai înalţi Munţi ai Europei / la limita cu Asia; e de remarcat că Ţara Ghergarilor - a partenerilor preferaţi ai Ama-zoanelor / “zânele Mamei” - era ceea ce s-a numit “Albania Caucaziană”, aflată tocmai acolo: înţelesul Albaniei Caucaziene era de “Ţara Sfântului Suflet”, populată de albii Caucazieni Ghergari. În imaginea următoare (publicată în 2013) se poate observa cu nuanţa cea mai puternică răspândirea alelei SLC24A5 - responsabilă pentru pielea deschisă la culoare - conform geneticienilor Florin Mircea Iliescu afiliat Diviziei de Antropologie Biologică a Universităţii Britanice Cambridge, Basu Mallick de la Universitatea din Tartu / Estonia, ş.a.:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizYIk2TK1_DJ7ez1zg_2VhhCtCp4DFMGNP5aGzfEugfRw59ib9mSRqXE9Pz-cZeFYJvZGV2WOykDaKnoaKJQDW6H0wUFXjAp0oo4tYB48_tWXX7sqz2N38LD9sCU22FeMNWyM33qM8eOk/s1600/image180.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizYIk2TK1_DJ7ez1zg_2VhhCtCp4DFMGNP5aGzfEugfRw59ib9mSRqXE9Pz-cZeFYJvZGV2WOykDaKnoaKJQDW6H0wUFXjAp0oo4tYB48_tWXX7sqz2N38LD9sCU22FeMNWyM33qM8eOk/s400/image180.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">După ce pre-diluvian aglomerarea de vânători-culegători ai Epocii Pietrei în E Europei s-a concretizat în Civilizaţia Atlantidei (populată - pe lângă acei vânători-culegători - şi de pescari, păstori / păcurari, agricultori, negustori / comercianţi, etc.), împrejurimile Mării Negre inclusiv post-diluvian au constituit surse istorice semnificative în progresul omenirii, ca de pildă: leagănul civilizaţional al Anatoliei care a transmis în Bazinul Dunării elementele - inclusiv Atlante - ce au structurat Vechea Civilizaţie Europeană (dezvoltându-se prima scriere din lume, în spaţiul Român), Cultura Kurgană, răspândirea Indo-Europenilor, apoi a nomazilor care au migrat în Europa, ş.a. / ca de exemplu, în mileniul I crucea - simbolul celei mai mari religii din lume - a fost introdusă de Armeni, etc.; e de ştiut că “arman” era cercul tras pe pământ cu vergeaua pentru joc / numit “perghel” sau rotocolul / cercul de pe luciul unei ape, cu acelaşi termen de “arman” fiind şi locul îngrădit pentru cornute ori aria amenajată la treieratul cerealelor, astfel numindu-se şi conacul celui care înmagazina recolta, în Caucaz locuind Armeni iar în Balcani locuind Armâni (o rezonanţă lingvistică cu “Arman” / în Anatolia cuvântul respectiv fiind “Harman” pentru “paznicul hambarului”, literalmente “Har-man” echivalând ca “horitor” persoana horind - adică din horă - dans tipic Armenilor şi Armânilor). În 1895, Ioan Neniţescu - membru corespondent al Academiei Române - a explicat că “altoiul Roman în Dacia ca şi în Tracia a dat aceleaşi roade, 2 popoare fraţi: Românii de miazănoapte de pe stânga Dunării şi Românii de miazăzi de pe dreapta Dunării sau Armânii; deosebirea din Graiul Românului şi Armânului nu se explică decât prin interpunerea Slavilor şi deci prin despicarea în 2 a poporului Românesc, care - fără acea interpunere - ar fi rămas unul” (aşa după cum pe ambele maluri ale marilor Râuri Române - ca de exemplu gemenii Mureş şi Olt - trăieşte acelaşi popor, tot astfel şi cândva pe ambele maluri ale Fluviului Dunărea trăia acelaşi popor). Născut din Soare / Helios, divinul Kerkaphos (cu fratele mai mic Phaeton / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Phaet-On”, adică Făt-Frumos) l-a avut ca fiu cu o Amazoană Caucaziană pe </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Hor-menos” / Ormenion - sau </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Or-menos” / Armenion - etnonimul Armenilor, ştiut ca Gherghin / Telkhin. Până recent în Munţi izolaţi, de pildă în Daghe-stan / Caucaz - în regiunea Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> 42,17 lat. N,</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> 47,33 long. E</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, străbătută de Valea Gherga / “Pule-uvla” 42,32 lat. N, 47,29 long. E, a Râului Gherga 42,31 lat. N, 47,21 long. E - au fost zăriţi Uriaşi păroşi, cu urme de picior mare (de pildă, un studiu a fost efectuat acolo de către ofiţerul medical Vargen Karapetyan din armata sovietică în 1941); se poate vedea localizarea Gherga din Daghe-stan:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPV5dnSdaFUrY1UxqqsNLQAM1dVLhuLCCBz699pC6scr77J65T7Gbm0ICHS99n9-tY6vbLkh1slri2Na5zsTt7DgaQm1W6h0UfzPtYbxrqwPiamAkXguD6NVX8pUmWKBe4DiOWheM8_bk/s1600/image002.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPV5dnSdaFUrY1UxqqsNLQAM1dVLhuLCCBz699pC6scr77J65T7Gbm0ICHS99n9-tY6vbLkh1slri2Na5zsTt7DgaQm1W6h0UfzPtYbxrqwPiamAkXguD6NVX8pUmWKBe4DiOWheM8_bk/s400/image002.gif" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Încă din timpurile Neandertale în lume era Cultul Marii Zeiţe - mama tuturor - apărut prima oară în lume la limita răsăriteană a arealului Neandertal, între N Indiei şi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Altai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, la intersecţia cu traseul genetic Gherga atunci (</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">unde </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în vechea limbă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">- </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">conform profesorului Oleg Mudrak - soţiei</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">i se spunea </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ghergai</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi unde există Munţii cu denumirea Gherga / Cherga), credinţa răspândindu-se rapid şi puternic până la Atlantic; imediat după mutaţia Gherga (puțin anterioară Potopului Pontic), Marea Mamă a fost identificată sub denumiri diverse / în funcţie de loc, de la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Găyatri - adică </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gaia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> “de 3 ori mare” - </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">întâi iar apoi, după procreere, ca Ghirighe în Epoca Pietrei, Gherghiţia în Antichitate, până la Gherga în Epoca Modernă.</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh81e-lsUDBIz_j4Ui9Q7XTm6e6eol1oDwrUFEQuk1r6smQ2PU3wgyEKdd622Mt6Mh2ML39UAeoPS3BVbyyQpodnZAJ2EWqG1Li43Ilu-wl1Te9Ez5ijFzVJFYPmxHkzTMz6DJryt4kI7E/s1600/image186.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh81e-lsUDBIz_j4Ui9Q7XTm6e6eol1oDwrUFEQuk1r6smQ2PU3wgyEKdd622Mt6Mh2ML39UAeoPS3BVbyyQpodnZAJ2EWqG1Li43Ilu-wl1Te9Ez5ijFzVJFYPmxHkzTMz6DJryt4kI7E/s400/image186.jpg" width="352" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Gaia în N Indiei</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Investigatorul Spaniol Tomas Rodriguez în 2007 a observat că brusc în urmă cu 10 milenii a apărut Civilizaţia, între explicaţiile pentru aşa ceva atunci afirmând: “Ciclul periodic de activitate al Soarelui s-a intensificat în urmă cu 10 milenii şi a dus atât la topirea gheţurilor de pe Pământ cât şi la afectarea stratului protector al planetei, permiţând particulelor de energie înaltă să genereze mutaţii genetice”. (Se ştie că Soarele pulsează la fiecare 11 ani, datorită inversării regulate a polilor săi magnetici, având erupţii câteodată violente, ale căror efecte se extind în sistemul solar - ca de pildă în 1859, când s-a văzut aurora boreală de la Ecuator - astfel că explicaţia este plauzibilă ştiinţific prin influenţa stelară locală; de fapt, traversarea Centurii Fotonice a Găinuşei / “Cloţei cu pui” sau Pleiadelor, respectiv “Gardienele Cerului” - de 2 ori în “Anul Mare” </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">/ după cum era denumit de Antici,</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> inclusiv de Platon, ce durează cât precesia echinocţiilor, într-o perioadă fluctuantă de peste 25 de milenii datorită acceleraţiei variabile a sistemului solar - provoacă astfel de fenomene).</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYyvuw3Qie4FcU03407qY_sYHHKqtCLbvtPpArExZjHvOBRMkAQEddttQkrkXakoBUTmra-x3NHjOsgBis7N3EKijyOzF98t45AWkhwJCdpCzkzbi8tw3KidV7iV0mR5WwbtnKSg36vE0/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYyvuw3Qie4FcU03407qY_sYHHKqtCLbvtPpArExZjHvOBRMkAQEddttQkrkXakoBUTmra-x3NHjOsgBis7N3EKijyOzF98t45AWkhwJCdpCzkzbi8tw3KidV7iV0mR5WwbtnKSg36vE0/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Grupul patern N* al Gherga atunci - în urmă cu 10 milenii - a apărut, geneticieni ca Tatiana Karafet şi Michael Hammer de la Universitatea Arizona / SUA ori Dr. Ludmila Osipova de la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Institutul Genetic Siberian” din Novosibirsk 55,01 lat. N, 82,56 long. E / Rusia propunând apariţia actualului grup Gherga tot în Epoca Pietrei şi tot post-diluvian însă chiar mai recent, între mileniile VII î.C. şi IV î.C., în paralel fiind şi alte influenţe genetice, între care extincţia Uriaşilor Cro-Magnon (e de remarcat că după anterioara traversare a Centurii Fotonice pe planetă au apărut albii, în timpul precedentei glaciaţiuni celei încheiată prin Potop, primii Homo Sapiens albi fiind contemporani cu ultimii Neandertali; calculele astronomilor de la sfârşitul mileniului II au confirmat importanţa Pleiadelor / numite şi “Gardienii Cerului”, ceea ce marele astronom </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Garga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> din Bazinul Ghaggar / N Indiei explicit a indicat cu 6 milenii înaintea acelora, transmiţând omenirii - conform spuselor sale - de fapt învăţături şi mai vechi). </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Centura Fotonică a Sistemului Pleiadelor - o imensă regiune din spaţiu, ce radiază electromagnetic intens toroidal / prin benzi fotonice - este traversată de Pământ în “Anul Mare”, pe o rută nu circulară ci elipsoidală, o dată la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">circa 10 milenii şi jumătate, pentru o durată de până la 2 milenii, variabilitatea datorându-se contractării şi dilatării Centurii, denumită şi “nebuloasa aurie” (e de ştiut că sistemul solar nu orbitează în jurul Pleiadelor - ce formează un nor în Constelaţia Taurului / având denumirea Sumeriană “Gugalanna” - ci doar le parcurge influenţa, fiind la distanţa de circa 440 de ani-lumină); efectele asupra vieţii sunt inclusiv de transmutaţii, cu transformări irevocabile pe multe planuri - datorită spectaculoasei activităţi fotonice asupra materiei - fiind demonstrat despre Cosmos / “Cos-mos” că influenţează clima, ce la rândul ei influenţează istoria.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNpREPyiwmQ-TmuKOzvYXKwfHG4jFNJepdIdWbr6hptTiqnasjD5hEEEh9lBqn-BtieTVm0AvT2vAFqZ30Mnk_-j-ZGo3q5wSyvnSRkvIfqVm1jVrhTnI-CCkABoX_3Nji7yPKSSKiwU4/s1600/image190.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="321" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNpREPyiwmQ-TmuKOzvYXKwfHG4jFNJepdIdWbr6hptTiqnasjD5hEEEh9lBqn-BtieTVm0AvT2vAFqZ30Mnk_-j-ZGo3q5wSyvnSRkvIfqVm1jVrhTnI-CCkABoX_3Nji7yPKSSKiwU4/w400-h321/image190.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: bold; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="RO" style="font-size: medium; font-weight: normal;">Parcursul spiralat al sistemului solar prin benzile fotonice</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În prezent, drumul sistemului solar este spre centrul energetic galactic - al Căii Lactee - precedenta apropiere de acela determinând sfârşitul ultimei glaciaţiuni pe Pământ, acum 10 milenii (grupare vastă de stele, Calea Lactee a fost deseori definită de Antici drept o cale cerească: itinerar având aşa reper urmat de şamanii Siberieni, fiind şi drumul pe care apucau sufletele defuncţilor hinduşi, în Europa Sudică - îndeosebi la vechii Greci şi Romani - naşterea sa fiind atribuită ţâşnirii unui jet de lapte pe cer); ca exemplificare climaterică la nivel planetar, în 2010 NASA / Agenţia Spaţială Americană a întocmit harta încălzirii globale din primul deceniu al mileniului III, după cum se vede în imaginea următoare:</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgy4L5CqsfF5USW86zl3DlwAcKnY4QpoekDIo6-yWt4gD85VKBVSQuQzEmSc4rHjfwDpPuw0YrzVI2-da7eaTOvwm24wf-NfHWlZWyrbNcLUjYmdTIRx4vDAKHMVT3oVXorSEGDVkaiRo/s1600/image192.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgy4L5CqsfF5USW86zl3DlwAcKnY4QpoekDIo6-yWt4gD85VKBVSQuQzEmSc4rHjfwDpPuw0YrzVI2-da7eaTOvwm24wf-NfHWlZWyrbNcLUjYmdTIRx4vDAKHMVT3oVXorSEGDVkaiRo/w400-h236/image192.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Modelele bazate pe măsurătorile de la craterele Rio Cuarto 32,52 lat. S, 64,13 long. V din provincia Cordoba / Argentina - apărute în urmă cu 10 milenii - sugerează că au fost create de un corp ceresc ce a lovit la un unghi nu mai mare de 15 grade faţă de orizontală, venind dinspre NE, cu un impact având o forţă explozivă de circa 10 ori mai mare decât cea de la Barringer / Arizona (când au dispărut ultimii Neandertali); conţinutul său a emanat mulţi monoxizi de carbon şi de azot, sufocând atmosfera, afectând evident clima globală. Căderea corpului ceresc în urmă cu 10 milenii în America de Sud s-a datorat intensificării activităţii solare; atunci a dispărut definitiv Cro Magnon, s-a încheiat Era Glaciară, </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Imperiul Atlant / Borean a ajuns la apogeu iar </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Asia Centrală s-a petrecut mutaţia genetică Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">: amplificarea influenţei solare - care acum 10 milenii a determinat mutaţia masculină genetică Gherga - a dus</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> şi la cancere (oricând, expunerea masivă la Soare provoacă şi în prezent cancere). Proiectul Genografic în 2012 - prin studiile coordonate de Clio Sarkissian şi Danielle Badro - a relevat că apoi oamenii Homo Sapiens din răsăritul European au ajuns să se înrudească în general patern cu Siberienii şi matern cu Africanele (ceea ce - exprimat succint - înseamnă că în Europa albii Asiatici s-au iubit cu negresele Africane, fapt consemnat de altfel în mileniul I î.C. de Herodot </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Karka </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în a doua sa</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> carte </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de “Istorii”, referindu-se la </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Colchii</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> / </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gorghii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">din Caucaz, anume </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Georgienii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">de azi, rezultaţi din amestecarea blonzilor Pelasgi cu brunetele Amazoane, “fiicele Mamei” / adică ale Zeiței Pământului, culoarea neagră fiind cea a fertilității).</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgspT5UctUL0o97HqZlil3fQXyn485XncMeZzvZMqCHw1zvY18KF9qXHMzV8oPM53cgDTlzzyvJPasvTB9aaQfIRYfnNNm1gVnHa1QRTLb1inem76XyEuL1FT4d3thC7LNz2vmnIayogJr/s576/yyyyyyyyyyyyy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="188" data-original-width="576" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgspT5UctUL0o97HqZlil3fQXyn485XncMeZzvZMqCHw1zvY18KF9qXHMzV8oPM53cgDTlzzyvJPasvTB9aaQfIRYfnNNm1gVnHa1QRTLb1inem76XyEuL1FT4d3thC7LNz2vmnIayogJr/w400-h130/yyyyyyyyyyyyy.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Homo Sapiens</span></i></td></tr></tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În lucrarea “Mituri şi legende din întreaga lume” coordonată de Celine Queral şi redactată de Anne Gregoire din Franţa în 2009, au fost reproduse încercările repetate ale Marelui Spirit de creare a lui Homo Sapiens, sub forma povestirii Nord Americane Lakota reflectând culorile umane în ordinea justă neagră - albă - galbenă / arămie (ultimii Siberieni au trecut în Alaska la sfârşitul glaciaţiunii, înaintea Potopului Pontic, în plus Eschimoşii Siberieni - între care, conform Proiectului Genografic, 55% sunt marcaţi genetic </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Gherga, de pildă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">în Peninsula Kamceatka de lângă Strâmtoarea Bering cu Alaska localnicii Koryak / având procent genetic patern semnificativ “N”, numiţi astfel deoarece în zonă renii sunt “kor” şi au termenul “kirkalaul” pentru şaman - afirmând că atunci când au apărut Oameni Mari, aceia au devenit în Sud strămoşii albilor iar ceilalţi au rămas printre ei, trecând în America): “Singur în faţa cortului său mare, Marele Spirit crea lumea. Stătea aşezat, cu picioarele încrucişate şi - senin - îşi contempla încetul cu încetul opera. Concepuse deja Cerul, vaporos şi diafan, aerian şi schimbător, când întunecat, când luminos şi mai ales, imens. Pe Cer voise să strălucească Soarele, atât de frumos, atât de cald, atât de luminos; uneori, astrul trebuia să se odihnească şi să se culce, ca să apară din nou în toată splendoarea sa: aşa s-a făcut ziua şi apoi noaptea. Marele Spirit a mai făcut şi norii, pe care i-a agăţat sus de tot. La asfinţit, a oferit câţiva pumni de stele, aruncate în treacăt ca pentru a însămânţa bolta cerească, atât de întunecată, atât de neagră. Mai târziu, a creat Pământul, chiar sub Cer. Şi a fost foarte satisfăcut. Imensele întinderi pământeşti erau frumoase şi variate: ici câmpii necuprinse, cu solul roşu, mai încolo piscuri înzăpezite, dincolo cursuri de apă purtătoare de nămol fertil, împrejmuite de văi înverzite. Multă, foarte multă vreme Marele Spirit a contemplat Pământul. Deseori, când ieşea din cortul său, privirea îi cuprindea un ţinut întins, un continent mărginit de mare. Acesta era cu siguranţă cel mai frumos: era continentul ce avea să fie numit cândva America. Plantele, florile şi fructele, creşteau din belşug; pădurile alcătuiau pete imense de un verde intens, ce se oglindeau în lacurile cu apă cristalină. Marele Spirit se simţea plin de mulţumire. Şi totuşi, îşi spunea el, lipsea ceva. Pentru cine exista atâta frumuseţe? Încântat de un asemenea belşug, voia să-l împărtăşească: de el trebuiau să profite şi alţii! ‘Să fie - şi-a zis el - nişte fiinţe care, ca şi mine, vor şti să aprecieze această lume!’ Marele Spirit a chibzuit îndelung. Vreme de mai multe zile şi mai multe nopţi a rămas nemişcat şi mut, pierdut în contemplare. Nu voia să strice ceea ce i se părea atât de izbutit. Atunci, după o meditaţie foarte lungă, s-a hotărât: avea să le dăruiască Pământul. Nişte făpturi care vor putea să se bucure de el şi să îl facă să rodească. Da, însă cum să le făurească? Din nou, a chibzuit îndelung. S-a aplecat spre pământ şi a luat un pumn de lut, umed şi unsuros. Îi plăcea contactul cu materia pe care o concepuse el însuşi, senzualitatea atingerii în căuşul palmei sale şi moliciunea, maleabilitatea acelui boţ fără formă pe care degetele lui îl putea plămădi după pofta inimii. Încetul cu încetul, boţul s-a alungit, s-a turtit şi a semănat din ce în ce mai mult cu Marele Spirit însuşi. Atunci şi-a zis că alegerea lui era bună: omul avea să fie făcut după chipul său. Când argila a luat forma şi înfăţişarea pe care o dorea, s-a gândit că trebuie s-o ardă. Cu câţiva tăciuni scoşi din foc, îşi aprinse cuptorul, aşteptă să se încălzească şi - curăţindu-l de jar - a pus înăuntru statueta de argilă. Aceasta s-a uscat şi s-a întărit, apoi deodată s-a fisurat, s-a crăpat şi în cele din urmă s-a spart! Nu e chiar aşa uşor să faci un om, şi-a zis Marele Spirit. Întristat, s-a gândit că într-o bună zi pe Pământ vor fi şi oameni infirmi şi distruşi. Apoi, a luat-o de la capăt, însă de acea dată a făcut rost de o argilă mai curată. A frământat-o din nou, plămădind-o îndelung pentru a-i da o formă omenească. Şi-a pregătit cuptorul, a potrivit cu grijă aerisirea, a verificat foarte atent temperatura şi distribuţia căldurii şi delicat a pus noua statuie chiar în mijloc. Nemişcat, a supravegheat foarte atent coacerea. În ciuda acelor precauţii, a avut din nou o surpriză: în timp ce se pregătea să scoată statueta din cuptor, a văzut-o schimbându-şi brusc culoarea! Ocrul s-a transformat într-un negru intens, o culoare de ars. Cuptorul era prea fierbinte sau masa de argilă fusese lăsată prea mult înăuntru. Dezamăgit, Marele Spirit a lăsat statueta să se răcească. Desigur, culoarea nu-l satisfăcea dar ceea ce ţinea în mâna era un om! A aruncat atunci acel om pe pământ: era un om negru, care a ajuns pe continentul African. Perseverent, cum se cuvine să fie orice creator, Marele Spirit s-a pus iarăşi pe treabă. Încă o dată, a ales cea mai bună argilă şi a pregătit-o; să fi fost obişnuinţa de vină? A constatat că izbutea să-i dea o mai mare fineţe, nişte trăsături mai desăvârşite. Şi-a pregătit cuptorul, având grijă de acea dată să nu fie prea fierbinte, apoi a aşezat înăuntru statueta. Fiind totuşi plin de nerăbdare, a stins focul prea devreme; scoţându-şi creaţia din cuptor, a descoperit o fiinţă abia colorată. Dezamăgit, l-a aruncat pe acel om alb spre pământ şi omul a ajuns în Europa. Încăpăţânat, Marele Spirit s-a apucat din nou de treabă. A petrecut şi mai mult timp modelând argila şi - bazându-se pe experienţa acumulată - a realizat o operă apropiată de perfecţiune. Proporţiile corpului erau echilibrate, membrele bine marcate, şoldurile şi umerii puternici, trăsăturile armonioase. Prudent, şi-a încălzit cuptorul din timp şi a pus mai întâi în el un bloc de argilă pentru a-i controla astfel temperatura. Când a văzut că lutul căpătase o culoare frumoasă, a pus statueta în cuptor şi a aşteptat, încrezător, concentrându-şi în inimă - şi în suflet - toate forţele pozitive ale puterii sale creatoare. Când şi-a scos opera din cuptor, a simţit o bucurie imensă! Reuşita era totală! Nici o crăpătură, nici un defect / şi ce să mai spui de culoare: un minunat arămiu, intens, adânc, cald, exact nuanţa pe care şi-o imaginase. Atunci a cântat, a dansat - dansul e rugăciunea picioarelor - pentru nimeni altul decât el. Învârtindu-se, făcând piruete, ţinea în braţe acel om perfect, aşa cum părinţii aveau să-şi ţină în curând copiii. O dată în plus, a contemplat America, apoi şi-a pus acolo cu delicateţe capodopera. Întors în împărăţia lui, s-a odihnit în sfârşit, contemplând fiinţele omeneşti care se înmulţeau şi populau pământul. Privirile i se întorceau însă mereu la oamenii cu pielea arămie, deoarece spre ei i se avânta pe vecie inima…” (După cum a consemnat şi savantul Benjamin Franklin 1706-1790, e interesant că Irokezii / Indienii Nord Americani afirmau că prima femeie - mama oamenilor - a sosit din cer; un mit asemănător exista în vechiul Egipt).</span></span></div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifV_Cyv6kjT8ETWrYous0pLdLzmYjf7THHHJolDWuLqMFyZVSIt0ZFOEfmLZ_ECUty3LcYy3eLxj-NdaOg_ruf7tO1yR0aIqeWspWc1K2CmdStJJOZMJelUlr41hrTXPKmMj4O-6AYlmc/s1600/image196.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifV_Cyv6kjT8ETWrYous0pLdLzmYjf7THHHJolDWuLqMFyZVSIt0ZFOEfmLZ_ECUty3LcYy3eLxj-NdaOg_ruf7tO1yR0aIqeWspWc1K2CmdStJJOZMJelUlr41hrTXPKmMj4O-6AYlmc/w400-h398/image196.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="ES" style="font-size: medium;">Cercul Arctic</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Amintirile despre conflictele Uriaşilor chiar dinaintea Potopului - şi cu prezenţă </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cerească </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">- au rămas tuturor populaţiilor din zonele de interes</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Gherga</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, transmise până în prezent începând mai ales prin unele mituri şi artefacte; după Potop s-a instalat la putere doar Homo Sapiens: omul actual. Este de ştiut că multe comete se rotesc în jurul Soarelui, cele ce ajung în apropierea sa constituind o imagine spectaculoasă prin capetele luminoase şi cozile lungi. O explicaţie despre Gherga din acele timpuri preistorice ar fi că privitorii prezenţei unei comete a cărei coadă foarte mare - datorită activităţii mărite solare, ce atrăgea puternic atenţia tuturor - când după un timp au întâlnit oameni veniţi dinspre direcţia ei de mişcare, coborâţi de pe înalţii Munţi (evident diferiţi cultural ca străini dar şi genetic, afectaţi de mutaţia survenită din cauza solară deosebită) să-i asocieze pe aceia fenomenului solar, ca “Oamenii </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cerului</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”; că bărbaţii Gherga veneau “din Cer” era evident pentru oricine avea de a face cu cei coborâţi din Văile înălţimilor Pamiriene, de pe malurile apelor de acolo: acei Gherghi dintre Munţii Gherghi ai Gherghi-stanului şi Munţii Cherga ai Altaiului i-au impresionat puternic pe cei locuind mai jos decât ei.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGT7SggSAGb6Yf3qzouSaCd5OKvw-XyoqH24dVifTeo1kIt5XRGID1EPQxB6WMwxwvwOT4l_rFq7CoZZEvrc8wy5Zmsnp7jQKbb4QhYS8eMedGIel9JOxkYW7gSbWJiNP-XRZihtCzjcE/s1600/image471.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGT7SggSAGb6Yf3qzouSaCd5OKvw-XyoqH24dVifTeo1kIt5XRGID1EPQxB6WMwxwvwOT4l_rFq7CoZZEvrc8wy5Zmsnp7jQKbb4QhYS8eMedGIel9JOxkYW7gSbWJiNP-XRZihtCzjcE/w360-h400/image471.png" width="360" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Denumirea Gherga - şi apoi înmulţirea - a rezultat din împreunarea “oamenilor cerului” cu localnicele pământurilor unde s-au stabilit, Ghirghe / Kirke de exemplu fiind cunoscută atât ca Mama Pământului, cât şi ca fiica Soarelui (după cum a scris Homer - cel mai vechi poet Grec - despre Kirke). Cu numele “kyrka” / “kirke” a rămas ştiută structura de cult în N European: Biserica (iar vocabularele au mai reţinut derivate religioase Gherga, ca de exemplu “călugăr” sau “curat”, bucurat / “Bu-Curat” fiind de la “Sufletul Gherga” iar bucuria de la “Sufletul Rheii”, “a cere” / a ce-re de la Ka şi Ra, pentru personal / cler, chiar pentru a “crede” ori a “ruga”, pentru simbolul creştin / cruce şi pentru islam / Coran - </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cor’An” literalmente însemnând “Cuvântul Domnului” - la musulmani robele / mantiile de lână ale sufiştilor fiind “hirqa” / albastre, “khirqa” / negre, etc. dar şi pentru elemente muzicale, cum ar fi corul, coarda ori pentru “har”, etc).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1AI4xLQDt1bjH5dY3977x22F6TtE-mBYvmmOxRiXsRWXVa3hsmkYxyEMRy2Xx61639wH_Y2k__X6CWC0cQ_REKrN2gg8r61QUmpbjdndNXYsfnf6ZNaH2o4AQaHe7-EiMyMdWGDgnKck/s1600/image198.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1AI4xLQDt1bjH5dY3977x22F6TtE-mBYvmmOxRiXsRWXVa3hsmkYxyEMRy2Xx61639wH_Y2k__X6CWC0cQ_REKrN2gg8r61QUmpbjdndNXYsfnf6ZNaH2o4AQaHe7-EiMyMdWGDgnKck/w400-h320/image198.png" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Genetica Gherga şi genealogia Gherga au aceleaşi acoperiri temporale şi geografice, aspectele concrete istorice ilustrând Gherga din urmă cu 10 milenii / din mileniul VIII î.C. - când a fost ultima mutaţie genetică - până în prezent (cu acţiuni de impact rămase în memoria colectivă, în locaţiile relevante traseului Gherga). </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">O</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">riginea Gherga</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> - prezentul material - se</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> refer</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> la perioada de după ultima mutaţie </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">genetică / faţă de cele 3 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ce au existat anterior pe linie de la facere</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, care este de fapt şi</span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">actualul tipar</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> genetic Gherga </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(căci înaintea ultimei mutaţii nu era acelaşi tip uman cu actualul Gherga), ceea ce corespunde istoric perioadei post-diluviene / după Potop, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">adică după topirea gheţurilor din </span><span lang="ES" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ultima glaciaţiune</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">: un timp documentat din mai multe perspective; puţini au fost constant prezenţi, pe sute de generaţii, în dezvoltarea umanităţii - cu mărturii ancestrale, amprente la bazele cunoscute ale omenirii şi contribuţii esenţiale la progres, etc., ca Gherga - între legendar şi real. (Mitul este povestea prin care un grup a ilustrat sensul dat valorilor sale, legându-le de un moment fondator, anume acela al originii; mitul era considerat a exprima adevărul absolut pentru că relata o întâmplare sacră, adică o revelaţie ce a avut loc în timpul sacru al începuturilor / fiind real şi sacru, mitul devenea exemplar, căci servea ca de model şi de justificare actelor umane: o istorie petrecută la începuturile timpului, ce servea de model comportamentului uman. Legenda grupează relatări tradiţionale despre o anume persoană sau un anume loc; iniţial, termenul se referea la povestirea vieţii vreunui Sfânt, căci legendele se aseamănă din punctul de vedere al conţinutului cu poveştile din folclor: transmise din bătrâni, sunt privite în popor ca fiind istorice, deşi nu sunt în întregime verificabile. Folclorul reprezintă totalitatea creaţiilor artistice ale culturii unei populaţii. Folclorul Românesc - în părţile sale cele mai vechi - e precreştin şi nu susţine nicidecum procesul Romanizării, deoarece nu şi-a avut strămoşii în Peninsula Italică; un fapt divers despre Romanizare e că nu a avut loc nici măcar în Peninsula Italică - unde exista Roma, capitala Imperiului Roman - până și în prezent oamenii din regiunile Italiei vorbind dialectal, foarte diferit de la o zonă la alta).</span></span></div>
</div>
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0KOtGLh5bXb_e8AmvBKZ6rloh4eBUMM36g_vGi0qkd_Zw5GfZ6ZnnQs4iqkydyj7wi7UBvnZyl4mgawocGWk55DmzpBpebhwOZyptYz4ciiyu22p0XccQhR7Ky8atb7DJgdPLTqc-fAA/s1600/image200.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0KOtGLh5bXb_e8AmvBKZ6rloh4eBUMM36g_vGi0qkd_Zw5GfZ6ZnnQs4iqkydyj7wi7UBvnZyl4mgawocGWk55DmzpBpebhwOZyptYz4ciiyu22p0XccQhR7Ky8atb7DJgdPLTqc-fAA/s400/image200.jpg" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i style="color: black; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;"><span lang="PT-BR" style="font-size: medium;">Specii umane: Neanderthal, Cro-Magnon, Homo Sapiens</span></i></span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Fizicianul Român Florin Gheorghiţă în “Spirit şi destin cosmic” a scris: “O descriere analitică foarte complexă, cu semnificative deschideri către fizica fundamentală cât şi spre metafizică, este oferită de un imn antic conţinut în ‘Rig Veda’ - care este unul dintre cele mai vechi texte din India: în imnul cel mai cunoscut al ‘Rig Vedei’ 10:90, cosmogonia este prezentată ca o metafizică. ‘La început, tenebrele ascundeau tenebrele, dar căldura provocată a dat naştere Unului potenţial, embrionul, învăluit în vid’. Din acest germene (‘potenţial’) s-a dezvoltat Dorinţa şi aceea ‘a fost sămânţa dintâi a Conştiinţei’, aserţiune uimitoare care anticipează una din din tezele principale ale gândirii filozofice indiene. Dar ‘creaţia secundară’ - adică creaţia fenomenală - rămâne o enigmă; zeii s-au născut ‘după’, deci ei nu sunt autorii creaţiei lumii. Precum Puruşa din ‘Rig Veda’, acel ‘Unu’ a precedat Universul şi a creat lumea din propria sa fiinţă, prin emanaţie, fără a-şi pierde prin aceasta transcendenţa. Să reţinem această idee, capitală pentru concepţiile ulterioare indiene: Conştiinţa, ca şi Universul, constituie produsul Dorinţei procreatoare. Deci în cazul ideilor cosmogonice din vechea Indie regăsim elemente de ‘cunoaştere ştiinţifică’ în cadrul cărora energia căldurii şi radiaţiile emanate erau factori primordiali în apariţia Universului; evident, aceste elemente erau menţionate fără a fi totuşi înţeles substratul fenomenologic originar, ceea ce ar justifica într-adevăr o sursă de informare exterioară. În mitologia sumeriană, textul cel mai semnificativ este poemul ‘Enuma Eliş’; scrisă cu vădita intenţie de a-l slăvi pe zeul Marduk (Bel, progenitura soarelui), vechea lucrare redă modul simbolic în care zeul a făurit Cerul şi Pământul din trupul unei zeităţi primordiale, care crease anterior numeroşi demoni, dintr-un haos primitiv. Se relevă de fapt o concepţie fundamentală valabilă şi astăzi, desigur în alt gen de exprimare: cosmosul avea în conţinutul său 2 naturi - materia ‘demonizată’ şi partea divină, care era opera lui Marduk / Bel. Analizând aceste aspecte, eruditul exeget al miturilor din vechime - Mircea Eliade - evidenţia următoarea concluzie: ‘Este poate formula cosmologică cea mai complexă la care a ajuns speculaţia mesopotamiană; în cele din urmă, lumea se dovedeşte a fi rezultatul unui amestec de primordialitate haotică şi demonică pe de o parte, şi de creativitate, prezenţă şi înţelepciune divină pe de altă parte’. Din vechiul Egipt s-au păstrat mai multe texte conţinând diferite mituri cosmogonice; cel mai important însă - sub aspect conceptual - este legenda ‘Facerea lumii’, al cărei text este datat în mileniul IV î.C. Conform convingerii de acum 6 milenii, Universul întreg - cu zeii şi oamenii, cu viaţa şi moartea, cu oraşele şi templele respective - s-a născut din ‘gândirea’ zeului Ptah (numele Egipt provine din grecizarea Ptah / în pronunţie Egipteană Pitah); fiind cel mai mare şi mai puternic, acest zeu a creat totul prin cuget şi prin cuvânt. La vechiul popor evreu, opera cosmogonică - consacrată prin Biblie - se datora lui Dumnezeu, creatorul atotputernic şi atotştiutor; este însă demn de relevat acest aspect similar cu milenara cunoaştere egipteană, acordându-se gândirii şi cuvântului înalta putere de a crea: ‘Şi a zis Dumnezeu să fie lumină! Şi a fost lumină’ (‘Facerea’ 1:2). Aşadar, fantasticul fenomen al generării luminii în haosul întunecat a fost ca o declanşare bruscă a unor energii imense, la o comandă lansată în neant! Această viziune depăşea în mod evident imaginaţia unor păstori şi agricultori antici. Pentru spiritualiştii iniţiaţi, detalierea respectivă a unei faze din crearea Universului este rezultatul unei revelaţii la cel mai înalt nivel, dat fiind faptul că în acele momente nu exista în neant întrupată nici o făptură care să fi asistat la extraordinarul eveniment spaţial”. Este de observat că Homo Sapiens n-a fost creatorul absolut al Civilizaţiei, ci s-a folosit şi de cunoştinţele importanţilor săi predecesori: Cro-Magnon, respectiv Neandertal (de exemplu, în timpul co-existenţei lor, singura “industrie” de unelte întâlnită aparţinea Neandertalilor).</span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUEsr-WBiF96aQztAtOE5p2oDyuHoOeZq8-V6_WdRXrGxkYFl3Q8fP1hBwL-CmNPJf5gqUDx2W76ls_oM9IpKGHiU73CrD0nh5tviFju_YivpMPV5LP7gmR9ZoWm0YV7KbCSp4wpNScTI/s1600/image202.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="392" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUEsr-WBiF96aQztAtOE5p2oDyuHoOeZq8-V6_WdRXrGxkYFl3Q8fP1hBwL-CmNPJf5gqUDx2W76ls_oM9IpKGHiU73CrD0nh5tviFju_YivpMPV5LP7gmR9ZoWm0YV7KbCSp4wpNScTI/w400-h392/image202.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Era de Aur” (timpul pre-diluvian), Pelasgii erau mai ales preoţii pescarilor, păcurarilor / păstorilor, plugarilor şi altor populaţii paleolitice, care - prin profilul entuziast de propagandă al profesiei lor - se mutau mereu, ca păsările; Pelasgii erau foarte populari, bine primiţi oriunde datorită avantajelor avute de răspândirea cunoştinţelor - fiind curierii / mesagerii veştilor bune - cumulând dimensiuni religioase, culturale, ştiinţifice, etc.: Pelasgii s-au manifestat dinaintea Potopului Pontic, după încetarea luptelor cu Uriaşii din vechime, vestind oamenilor victoria, determinând şi apariţia primilor pelerini, care - grupaţi în procesiuni - la rândul lor îi vizitau pe potecile / căile sacre în locurile unde se stabileau, pentru a se bucura împreună de glorie (după Potopul Pontic, mişcările Pelasge au continuat, cauzate însă de cataclism, în noile condiţii). Se poate considera binomul Pelasg-Plugar ca acela reciproc al contrariilor, în care mai vechiul Pelasg = nomad şi mai recentul Plugar = sedentar (de exemplu, în Sanscrită “phala” = “brăzdarul” / plugul); apropierea de pildă la vechii Greci a înţelesului de plugar / agricultor cu numele Ghiorgos (Gheorghe în versiunea Română) a fost sugestivă: agricultorul / plugarul Gherga era fecundatorul fruntaş dintre Pelasgi. </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dicţionarul de simboluri” a consemnat: “Plugul - simbol falic - a fost şi simbol al fertilizării, fiind ca un organ viril penetrând brazda, analoagă cu organul sexual feminin; trecerea cu plugul prin pământ însemna unirea bărbatului cu femeia, a cerului cu pământul. Plugul simboliza acţiunea principiului masculin asupra materiei pasive, feminine”. Potentul Gherga aşadar a justificat termenul de agricultor (ocupaţie ce odată apărută a ajuns ca în neolitic să sedentarizeze nomazii Pelasgi, care în paleolitic doar migrau); în versiunea Greacă “Gheorgos” pe lângă sensul de “lucrătorul pământului” avea și sarcina de “semănător”, cu toate implicațiile sale: el nu doar strângea produsele pământului, ci era cel care le însămânța (iar rodirea depindea de calitatea eforturilor sale). Urmele Pelasge denotă că în concepţia străveche sufletul “Ba” / “Va” aparţinea Pământului feminin “Ga” şi avea dublul “Ka”, fiind gazda (doar la oameni) a divinului spirit fecundator denumit corespunzător “Ke”, al Cerului masculin “Ra”, cu forţa “Ma”: Pelasgos / “Pe-las-gos” acoperea “Pe-Ras-Gos”, literar însemnând preot “Pe” al Tatălui “Ra” şi al Mamei “Go” (în secolul VII î.C., cârmuitorul Myrsilus al Insulei Lesbos a afirmat că Pelasgii iniţial au fost Pelargi - în Greacă “Pelargoi” însemnând “berze” - ceea ce, prin </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe-Largi” / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pe-Rar-Goi</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">”</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, reflecta rârâit atât pe Ra şi Ga, cât şi pe Gargi / Gargoi, tot în Greacă termenul “argos” fiind “alb”). Preotul (“Pe” / “Pi”) se ruga / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">ru-ga” la “Ra” şi “Ga”; el chema / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">che-ma” forţa “Ma” a spiritului fecundator “Ke” / “Ki” şi cerea minuni, de fapt Magul / Ma-Gul fiind cel împuternicit întru incantarea onomatopeică “Ma”-“Ma” pentru coborârea forţei cereşti “Ma” peste pământeana “Ga” / Marea Mamă (e de observat că solarul Cult Falic, foarte popular în Epoca Pietrei, a dus prin slăvirea sacrului Ra - masculinul Soare - la denumirea organului sexual masculin, păstrată până azi în A/Română cu ulterioara suprapunere “L” peste “R”: “Pu-Ra” a devenit “pu-la” = “pula” / din aceeaşi rădăcină mai fiind de pildă “ploaia”, “puiul”, “po-pular”, etc., cuvinte legate mai ales de fertilitate: inclusiv “polei”, termen ştiut deopotrivă ca stratul subţire de gheaţă format prin îngheţarea apei provenită de la ploaie, acoperirea pentru înfrumuseţare prin poleire a vreunui obiect cu un strat subţire de aur sau argint ori - pur şi simplu - a învălui ceva sau pe cineva într-o lumină aurie / argintie pentru strălucire = </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“stră-lucire”</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">, a derivat din aşa ceva). În Epoca Pietrei / paleolitic, direcţia de răspândire a Pelasgilor în Europa a fost în general dinspre SE spre NV: era direcţia de retragere a calotei polare. Dr. Kyosti Julku din Suomi / Finlanda în 2002 a schiţat mişcările pre-diluviene ale oamenilor în Europa:</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIMV1Xk9crAubyo1kKhoKOKKwHF1yNdfH3d_udoi5k6jjjV5-21DAQdu30f5Drb8P7Z1K7ZfRvRyIHdFmbi49WWLQ-SFGgyNo-e-cGUS8W-scGdu9H_7m_FujKQFAuuFZzikfyAeW9rkU/s1600/image335.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIMV1Xk9crAubyo1kKhoKOKKwHF1yNdfH3d_udoi5k6jjjV5-21DAQdu30f5Drb8P7Z1K7ZfRvRyIHdFmbi49WWLQ-SFGgyNo-e-cGUS8W-scGdu9H_7m_FujKQFAuuFZzikfyAeW9rkU/w400-h282/image335.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Atunci când a avut loc ultima mutaţie genetică Gherga (la sfârşitul Erei de Aur), toate continentele erau deja populate de Homo Sapiens, inclusiv cele mai recente populări - ale Australiei şi Americilor - fiind dinaintea ultimei mutaţii genetice a lui Gherga / mutaţie genetică întâmplată ulterior, în urmă cu 10 milenii, în Asia Centrală):</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw0Ypn79QpeuXM8-jhBEELyOvCpFfWnk1hP4i6EIfC4EInI01NkuidAd349sKX78py6ZsGMU_Xdy5ebEoqxvGpZmDyoQ5lLnhHwSBenNmKuIIJhyphenhyphen9BgB2qMDCC-5NbGwj-p0ziyQidTCk/s1600/image002.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw0Ypn79QpeuXM8-jhBEELyOvCpFfWnk1hP4i6EIfC4EInI01NkuidAd349sKX78py6ZsGMU_Xdy5ebEoqxvGpZmDyoQ5lLnhHwSBenNmKuIIJhyphenhyphen9BgB2qMDCC-5NbGwj-p0ziyQidTCk/s1600/image002.png" width="400" /></span></a></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Armele zburătoare în cele mai recente continente populate de Homo Sapiens - Australia şi America, anume bumerangul şi tomahawkul - n-au apărut separat, ci îşi aveau sorgintea EurAsiatică (supercontinentul unde în paleolitic oamenii Homo Sapiens plecaţi din Africa au întâlnit Neandertalii); străvechea “ţurcă” ori “cerbuţul” - de care sportiv e legată şi hoina / oina - sunt exemple de jocuri implicând aruncarea, tipice Românilor, înrădăcinate în practicile paleolitice de aruncări ale toporului / bumerangului. Populaţia Siberiană cu cel mai mare procent genetic masculin Gherga e cea Yakută / “Ya-Kută” , a crescătorilor de iaci care au luat locurile Siberienilor plecaţi pre-diluvian în America de Nord; pe Insula Olkhon 53,09 lat. N, 107,23 long. E - cea mai mare a Lacului Baikal - au trăit Kurykanii, strămoşi ai celor denumiţi Sakha / Yakuţi: termenul Kurykan era înrudit cu ceea ce a fost ştiut drept Jurchen în răsărit / până în Man-Ciuria şi Coreea, respectiv drept Kurgan în apus / până în Europa, inclusiv România.</span></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwlDtrwSscSOB1yfpeDMnFoCZ7THLXp72tu2Na6a7sVhI6X8g0DF5GUdWZdwS7Q0fceWkslE0HK9TnZPnYlta_oJntBp8z-3LW1CYIC3HGy4XskPcEYJ7esrKg1UlekczaKN8U9nwQypE/s1600/image485.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="376" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwlDtrwSscSOB1yfpeDMnFoCZ7THLXp72tu2Na6a7sVhI6X8g0DF5GUdWZdwS7Q0fceWkslE0HK9TnZPnYlta_oJntBp8z-3LW1CYIC3HGy4XskPcEYJ7esrKg1UlekczaKN8U9nwQypE/w400-h376/image485.png" width="400" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div align="center" class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<i><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Migrarea Yakută</span><span style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></span></i></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;"><span style="font-size: large;"><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">În “Sacrul şi profanul” din 1957, Dr. Mircea Eliade a explicat mitul cosmogonic din Asia Centrală despre crearea lumii după înfrângerea celor 2 puteri anterioare omului, una “monstruoasă” şi una “demonică” - simbolizând cele 2 tipuri umane anterioare puterii unice a lui Homo Sapiens, adică Neandertal şi Cro Magnon - asemănările reprezentărilor Anului Vechi şi Anului Nou la Siberienii Yakuţi / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ya-Kuţi” şi Canadienii Yukoni / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Yuk-Oni” (ale căror contacte principale s-au întrerupt după ultima glaciaţiune, ceea ce denota vechimea lor anterioară ultimei mutaţii genetice Gherga / din Asia Centrală, printre Yukoni / </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">“</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Yuk-Oni” în 2012 “Consorțiul Genografic” împreună cu cercetători Canadieni - între care Matthew Dulik, Alestine Andre, Crystal Lennie, James Martin, Thomas Andrews - au identificat 2 profile genetice bărbătești “N” = tipul majoritar la Yakuţii Siberieni), legăturile din Asia Centrală iar apoi din Europa dintre timpul religios şi timpul istoric, respectiv dintre timpul circular şi timpul liniar, cu apropierea pe relaţia “tempus-templum” dintre numărul zilelor anului / 365 şi numărul gradelor cercului / 360, străvechile simbolistici religioase ale Selenei şi Soarelui dar şi ale cununiei dintre Cer şi Pământ, etc.: “Ca şi spaţiul, timpul n-a fost, pentru omul religios, nici omogen, nici continuu. Există intervale de timp sacru, timpul sărbătorilor (periodice, în majoritate); există - pe de altă parte - timpul profan, durata temporală obişnuită (în care se înscriu actele lipsite de semnificaţie religioasă). Între aceste 2 feluri de timp există - bineînţeles - o soluţie de continuitate: prin intermediul riturilor, omul religios poate ‘trece’ - fără pericol - din durata temporală obişnuită în timpul sacru. Să remarcăm - de la început - o diferenţă esenţială între aceste 2 calităţi ale timpului: timpul sacru este - prin însăşi natura lui - reversibil, în sensul că, la drept vorbind, este un timp mitic primordial devenit prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice timp liturgic constă în reactualizarea unui eveniment sacru ce a avut loc într-un trecut mitic, ‘la început’. A participa religios la o sărbătoare înseamnă a ieşi din durata temporală ‘obişnuită’ pentru a te reintegra în timpul mitic reactualizat de sărbătoarea însăşi. Timpul sacru este - prin urmare - recuperabil, repetabil la nesfârşit. Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune despre el că nu ‘curge’, că nu constituie o ‘durată’ ireversibilă; e un timp mereu egal cu sine însuşi, el nu se schimbă, nici nu se sfârşeşte. La fiecare sărbătoare periodică se regăseşte acelaşi timp sacru, identic cu cel manifestat la sărbătoarea ce a avut loc cu un an sau cu un secol în urmă: timpul creat şi sanctificat de zei în vremea gestei lor e reactualizat prin sărbătoare. Cu alte cuvinte, în sărbătoare se regăseşte prima apariţie a timpului sacru, aşa cum s-a produs la origine, cândva. Căci acest timp sacru în care se desfăşoară sărbătoarea nu exista înaintea gestelor divine comemorate de ea. Creând diferitele realităţi care constituie astăzi lumea, zeii întemeiau totodată timpul sacru, căci timpul contemporan unei creaţii era - în mod necesar - sanctificat de prezenţa şi activitatea divină. Omul religios trăieşte astfel în 2 feluri de timp, dintre care cel mai important - timpul sacru - se prezintă sub aspectul paradoxal al unui timp circular, reversibil şi recuperabil, un fel de etern prezent mitic, în care te reintegrezi periodic prin intermediul riturilor. Acest comportament privitor la timp e suficient pentru a distinge omul religios de omul nereligios: primul refuză să trăiască doar în ceea ce - în termeni moderni - se numeşte ‘prezent istoric’; el se străduie să regăsească un timp sacru care - în anumite privinţe - poate fi omologat cu ‘eternitatea’. Ceea ce putem constata în legătură cu un om nereligios e faptul că şi el cunoaşte o oarecare discontinuitate / eterogenitate a timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, ‘timpul festiv’; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă: atunci când ascultă muzica preferată sau - îndrăgostit - aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte evident un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte. De omul religios îl desparte însă o diferenţă esenţială: acesta cunoaşte intervale ‘sacre’, fără legătură cu durata temporală care le precede şi le urmează, având o cu totul altă structură şi o altă ‘origine’. Este vorba de un timp primordial, sanctificat de zei şi susceptibil de a deveni prezent prin sărbătoare. Omului nereligios această calitate transumană a timpului liturgic îi este inaccesibilă. Pentru omul nereligios, timpul nu poate prezenta nici ruptură, nici ‘mister’: el constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, e legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit (care este moartea, stingerea existenţei). În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că e vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină. Pentru omul religios, durata temporală profană este - dimpotrivă - susceptibilă de a fi ‘oprită’ periodic de inserţia, prin intermediul riturilor, a unui timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparţine prezentului istoric). Aşa cum o biserică constituie o ruptură de nivel în spaţiul profan al unui oraş modern, serviciul religios care se desfăşoară în incinta sa marchează o ruptură în durata temporală profană: nu timpul istoric actual e prezent, nu timpul trăit - de exemplu - pe străzile şi în casele vecine, ci timpul în care s-a desfăşurat existenţa istorică a lui Iisus, timpul sanctificat prin propovăduirea Sa, prin pătimirea Sa, prin Învierea Sa. Timpul sacru, reactualizat periodic în religiile precreştine (arhaice, mai ales), era un timp mitic, un timp primordial, neindentificabil cu trecutul istoric, un timp originar, în sensul că a ţâşnit ‘dintr-o dată’, că nu era precedat de nici un alt timp, pentru că nici un timp nu putea exista înaintea apariţiei realităţii povestite de mit. În mai multe limbi ale populaţiilor aborigene din America de Nord, termenul ‘Lume’ / Cosmos era folosit şi cu sensul ‘An’. Yakuţii spuneau ‘lumea a trecut’ pentru a sugera că ‘s-a scurs un an’. Pentru Yukoni, ‘Anul’ era desemnat prin vocabulele ‘Pământ’ sau ‘Lume’; ei spuneau - ca şi Yakuţii - ‘Pământul a trecut’ atunci când s-a scurs un an. Vocabularul dezvăluie solidaritatea religioasă dintre lume şi timpul cosmic. Cosmosul era conceput ca o unitate vie care se năştea, se dezvolta şi se stingea în ultima zi a Anului, pentru a renaşte de Anul Nou. Acea renaştere era o naştere, Cosmosul renăscând în fiecare An, pentru că de fiecare An Nou, timpul o lua de la început. Solidaritatea cosmico-temporală era de natură religioasă: cosmosul era omologabil timpului (‘Anul’) pentru că şi unul şi celălalt erau realităţi sacre, creaţii divine. Populaţia Dakota spunea: ‘Anul este un cerc în jurul lumii’, adică în jurul colibei sacre, care era o imagine a lumii. În India era un exemplu şi mai clar: înălţarea unui altar echivala cu repetarea cosmogoniei; or, textele adaugă că ‘altarul focului e Anul’, explicând simbolismul temporal: cele 360 de cărămizi delimitatoare corespundeau celor 360 de nopţi ale anului / respectiv zilelor (‘Satapatha Brăhmana’ 10:5). Cu alte cuvinte, prin construirea unui altar al focului nu numai că se refăcea lumea, ci ‘se construia Anul’, se regenera timpul, creându-l din nou. Pe de altă parte, Anul era asimilat cu Zeul Cosmic; prin urmare, cu fiecare nou altar, Zeul Cosmic era reînsufleţit, adică era consolidată sanctitatea lumii. Nu era vorba de timpul profan - de simpla durată temporală - ci de sanctitatea timpului cosmic. Prin înălţarea altarului focului se urmărea sanctitatea lumii, deci inserarea sa într-un timp sacru. Se poate observa înrudirea etimologică dintre 2 termeni, prin noţiunea de interferenţă: ‘templum’ desemna aspectul spaţial iar ‘tempus’ desemna aspectul temporal al mişcării orizontului în spaţiu şi în timp. Semnificaţia profundă a tuturor acelor fapte pare a fi următoarea: pentru omul religios al culturilor arhaice lumea se reînnoia anual; cu alte cuvinte, el regăsea în fiecare An Nou ‘sfinţenia’ originală care era şi a lui când a ieşit din mâinile Creaţiei. Acel simbolism era indicat cu claritate de structura arhitectonică a sanctuarelor. Pentru că era şi locul sacru prin excelenţă - şi imaginea lumii - templul sanctifica întreg Cosmosul şi de asemenea, viaţa cosmică; or, acea viaţă cosmică era imaginată sub forma unei traiectorii circulare, identificându-se cu Anul. Anul era un cerc închis: avea un început şi un sfârşit dar avea şi particularitatea că putea să ‘renască’ sub forma unui Nou An. Cu fiecare An Nou începea să existe un timp ‘nou’, ‘pur’ şi ‘sfânt’, pentru că nu fusese încă folosit. Timpul renăştea, reîncepea, deoarece cu fiecare An Nou, lumea era creată din nou. Pentru omul religios al culturilor arhaice orice creaţie, orice existenţă, începea în timp: înainte ca un lucru să existe, timpul lui nu putea să existe. Înainte de a fi prins în viaţă Cosmosul, nu exista timp cosmic. Din acel motiv, orice creaţie era imaginată ca având loc ‘la începutul timpului’, în principiu. Mitul cosmogonic povestea cum a început să existe Cosmosul. De pildă, în Babilon - în cursul ceremoniei Akîtu, care se desfăşura în ultimele zile ale anului şi în primele zile ale Noului An - se recita solemn ‘Poemul Creaţiei’ / ‘Enuma Eliş’: prin recitarea rituală se reactualiza lupta dintre Marduk şi monstrul marin - care avuse loc la origine şi puse capăt haosului prin victoria finală a zeului; Marutuk / Marduk crease Cosmosul din corpul ciopârţit al monstrului iar pe om îl crease din sângele demonului aliat cu monstrul. Din moment ce Anul Nou era o reactualizare a cosmogoniei, el implica reluarea timpului de la început, adică restaurarea timpului primordial, a timpului ‘pur’, cel care exista în momentul creaţiei; din acel motiv, cu ocazia Anului Nou, se purceda la ‘purificări’ şi la izgonirea păcatelor, a demonilor sau doar a unui ţap ispăşitor. Căci nu era vorba numai despre încetarea efectivă a unui anumit interval temporal şi de începutul unui alt interval (cum şi-ar imagina - de exemplu - un om modern), ci despre abolirea anului trecut şi a timpului scurs; acela era - de altfel - sensul purificărilor rituale: o ‘ardere’, o anulare a păcatelor şi a greşelilor persoanei ori comunităţii, nu doar o simplă ‘purificare’. Cu fiecare An Nou, omul se simţea mai liber şi mai pur, deoarece se eliberase de povara greşelilor şi a păcatelor; se reintegra în timpul fabulos al creaţiei, deci un timp sacru şi puternic: ‘sacru’ pentru că fusese transfigurat de prezenţa zeilor şi ‘puternic’ pentru că era timpul propriu şi exclusiv al celei mai uriaşe creaţii săvârşite vreodată, aceea a Universului. Omul redevenea - simbolic - contemporan cu cosmogonia, asista la crearea lumii. Este uşor de înţeles de ce amintirea acelui timp prestigios îl obseda pe omul religios, de ce se străduia să-l regăsească periodic: într-un timp imemorial, zeii se vădiseră la apogeul puterii lor. Cosmogonia era suprema manifestare divină, gestul exemplar de forţă, supraabundenţă şi creativitate. În vechime, omul religios era însetat de real; prin toate mijloacele sale, se străduia să se instaleze la izvorul realităţii primordiale, când apărea lumea. Prin repetarea anuală a cosmogoniei, timpul era regenerat, reîncepea ca timp sacru, deoarece coincidea cu momentul când lumea începuse pentru prima dată să existe; prin participarea rituală la ‘sfârşitul lumii’ şi la ‘re-crearea’ ei, omul se năştea din nou, îşi începea existenţa - aşa cum fusese în momentul naşterii - cu o rezervă intactă de forţe vitale. Deoarece timpul sacru şi puternic era timpul originii, momentul prodigios în care s-a creat o realitate - în care ea s-a manifestat din plin pentru întâia oară - omul se străduia să regăsească periodic acel timp originar. Reactualizarea rituală a timpului primordial, a primei epifanii a unei realităţi, stătea la baza tuturor calendarelor sacre: sărbătoarea nu era ‘comemorarea’ unui eveniment mitic (şi religios, prin urmare), ci ‘reactualizarea’ lui. Omul religios reactualiza deci cosmogonia, nu numai de fiecare dată când ‘crea’ ceva (‘lumea’ sa - teritoriul locuit - ori o casă, aşezare, etc.), ci şi atunci când voia să asigure o domnie fericită a unui nou suveran sau atunci când trebuia să poarte cu succes o luptă, etc.; dar - mai ales - recitarea rituală a mitului cosmogonic juca un rol important în vindecări, când se urmărea regenerarea fiinţei umane. O analiză rapidă a multiplelor valorizări religioase ale lunii arată ce au citit oamenii în ritmurile lunare: datorită fazelor lunare, adică datorită ‘naşterii’, ‘morţii’ şi ‘învierii’ lunii, oamenii au devenit conştienţi atât de propriul mod de a fi în Cosmos, cât şi de şansele de supravieţuire sau renaştere; mulţumită simbolului lunar, omul religios a fost pus în situaţia de a apropia unele de altele vaste ansambluri de fapte - fără legătură aparentă - pentru a le integra, în cele din urmă, într-un singur ‘sistem’. Valorizarea religioasă a ritmurilor lunare a făcut posibile - probabil - primele mari sinteze antropocosmice ale primitivilor. În general, majoritatea ideilor de ciclu, de dualism, de polaritate, de opoziţie, de conflict dar şi de reconciliere a contrariilor au fost fie precizate datorită simbolismului lunar, fie descoperite. Se poate vorbi de o ‘metafizică a lunii’, în sensul unui sistem coerent de ‘adevăruri’ privitoare la modul de a fi specific vieţuitoarelor, tuturor elementelor care - în Cosmos - participă la viaţă, adică la devenire, la creştere şi descreştere, la ‘moarte’ şi ‘înviere’; nu trebuie uitat că luna dezvăluia omului religios faptul că moartea nu era definitivă, că era mereu urmată de o nouă naştere: luna valoriza religios devenirea cosmică şi-l reconcilia pe om cu moartea. Soarele - dimpotrivă - a dezvăluit un alt mod de existenţă: nu participă la devenire; mereu în mişcare, el rămâne neschimbat, forma sa e mereu aceeaşi. Hierofaniile solare traduc valorile religioase ale autonomiei şi forţei, ale suveranităţii, ale înţelepciunii; din acel motiv, în anumite culturi a fost un proces de solarizare a fiinţelor supreme (zeii cereşti tinzând să dispară din actualitatea religioasă, în structura şi importanţa lor au mai supravieţuit în zei solari, mai ales în civilizaţiile mai elaborate): un mare număr de mitologii eroice au fost de structură solară. Eroul era asimilat soarelui: ca şi acela, eroul lupta împotriva tenebrelor, cobora în ţinutul morţii şi ieşea de acolo victorios (tenebrele nu mai erau - ca în mitologiile lunare - unul din modurile de a fi ale divinităţii, ci simbolizau tot ce zeul nu era). Epifaniile luminoase ale zeilor solari au devenit - în anumite culturi - semnul înţelegerii: soarele şi înţelegerea au sfârşit prin a fi asimilate în asemenea măsură încât teologiile solare sincretiste antice s-au transformat în filozofii raţionaliste. Pentru a avea o mai vastă perspectivă religioasă, e mai util să ne familiarizăm cu folclorul popoarelor europene: în credinţele, obiceiurile, comportamentul lor în faţa vieţii şi a morţii se mai pot recunoaşte numeroase ‘situaţii religioase’ arhaice. Studiind societăţile rurale europene, avem şanse să înţelegem lumea religioasă a agricultorilor neolitici (în unele cazuri, obiceiurile şi credinţele ţăranilor europeni reprezintă un stadiu de cultură mai arhaic decât cel atestat de mitologia Greciei): e adevărat că majoritatea acestor populaţii rurale din Europa au fost creştinate de mai bine de un mileniu, însă ele au reuşit să integreze o mare parte a moştenirii religioase precreştine, dintr-o vechime imemorială; creştinându-se, agricultorii europeni au integrat în noua lor credinţă religia cosmică pe care o păstrau din preistorie. Îndată ce ne punem în perspectiva omului religios al societăţilor arhaice, constatăm că lumea exista pentru că a fost creată de zei şi că însăşi existenţa ei ‘voia să spună’ ceva: că lumea nu era nici mută, nici opacă, nu era un lucru inert, lipsit de noimă sau semnificaţie; pentru omul religios, Cosmosul ‘trăia’ şi ‘vorbea’. Viaţa omului era omologată cu viaţa cosmică: fiind o operă divină, a devenit imaginea exemplară a existenţei umane; experienţele erau trăite, nu doar imaginate. Viaţa cunoştea o dimensiune în plus: ea nu era numai umană, ci - în acelaşi timp - ‘cosmică’, deorece avea o structură transumană; am putea s-o numim ‘existenţă deschisă’, pentru că nu era strict limitată la modul de a fi al omului. Hindusul care, îmbrăţişându-şi soţia, declara că ea este Pământul şi că el este Cerul era deplin conştient şi de propria sa umanitate, şi de aceea a soţiei sale (‘Upanişada Brhadăranyaka’ 4:3). Simbolismul cosmic adăuga o nouă valoare unei acţiuni, fără să lezeze prin aceasta valorile specifice şi imediate; o ‘existenţă deschisă’ spre lume nu era o existenţă inconştientă, cufundată în natură: ‘deschiderea’ spre lume îl făcea pe omul religios capabil să se cunoască cunoscând lumea iar acea cunoaştere era preţioasă pentru el, pentru că era ‘religioasă’, pentru că se referea la fiinţă. Presupunerea că într-un trecut foarte îndepărtat toate organele şi experienţele fiziologice ale omului, toate gesturile sale aveau o semnificaţie religioasă este întemeiată; e şi firesc aşa, deoarece toate comportamentele umane au fost inaugurate de zeii sau eroii civilizatori într-un timp imemorial. Organele şi funcţiile pe care acestea le îndeplinesc au fost valorizate religios prin asimilarea lor cu diferite regiuni şi fenomene cosmice: actul sexual era asimilat cu hierogamia Cer-Pământ (în care femeia era asimilată cu glia), omologarea craniului cu luna plină, omologarea celor 2 ochi cu Selena şi Soarele - ori a unui ochi cu soarele - asimilarea pântecelui / uterului cu grota, a intestinelor cu labirinturile, a coloanei vertebrale / şirei spinării cu Axa Lumii, etc.: s-au întâlnit - la primitivi - sisteme de omologare antropocosmică de o extraordinară complexitate, demonstrând o capacitate inepuizabilă de speculaţie”. Reflexia în apele Pământului Ka a “Ochilor Cerului” Selena şi Soarele (noaptea Luna, ziua Soarele) a dus la denumirea reţelei acvatice ca Okean / Ocean, adică literalmente “Ochii lui An” (cerul fiind personalizat prin eternul Zeu An al timpului): principala apă curgătoare alimentând fostul Lac Pontic / acum Marea Neagră a patronat reţeaua Okean - ca “Okeanos potamos” - iar fiindcă autohtonii din Bazinul său o respectau pe Rhea / Marea Mamă, considerându-se oamenii ei, Fluviul a căpătat numele de Dună-Rhea / Dunărea = Râul Rheii </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(în Epoca Pietrei, Dunărea era uriaşă, cu debit mult mai mare ca în prezent, din cauza topirii gheţarilor Europei)</span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Times New Roman", serif;">; în teogonia orfică - a prinţului Trac Orfeu, cântăreţ legendar la liră, instrument muzical cu corzi / echivalat cu Cavalerul Trac Perkos dinaintea Războiului Troian - Okean era ştiut ca Hydros, Zeu primordial / “protogen”, apărut la creaţie odată cu glodul (nămolul / mâlul) care întărit a devenit Pământul Gaia. Astfel cum a observat și Dr. Napoleon Săvescu în 2002, Orfeus era considerat “Domnul Nopții, cu un cult civilizator, al muzicii, care îmblânzea nu numai oamenii, ci și animalele, potolind pornirile violente, instinctele răufăcătoare” (solid ca un stejar, Cavalerul Perkos / Berkos = Orfeu a devenit popular în Tracia după legendarul concurs din Caria - de la “Coloanele Albe” ale Sanctuarului Gherga - câștigat de solarul Apollo în fața selenarului satir suflător). Pământul Ka - Ga / Ghea - era al Zeiţei Rhea, care în contrapartida diurnă / mediul favorit al lui Homo Sapiens (spre deosebire de mediul favorit nocturn al lui Neandertal) avea Soarele: Sf. Ra; în apusul Pontic, Ru-mânii / Ra-mânii (oamenii Râurilor sau oamenii Raiului) erau atât ai Marii Zeiţe Rhea, cât şi ai Sacrului Ra / ai Soarelui, Tatăl ceresc care se reflecta în apele Mamei pământene. “Era de Aur” pre-diluviană (a acelor timpuri fericite, când Ru-mânii se bucurau de traiul pe imperialul tărâm numit Rai) s-a încheiat la sfârşitul glaciaţiunii prin potopirea dulcelui Lac Pontic cu apa sărată a Mării, uriaşele întinderi mlăştinoase pline cu smârcuri din N şi V său dispărând, străvechea Deltă a Dunării restrângându-se, oamenii inaugurând “Era de Argint” şi rămânând doar cu amintirile timpului deosebit avut. Literalmente - fie că bulversează / tulbură, fie că nu - Românii înseamnă “Oamenii Raiului” iar denumirea este mult mai veche decât a Țării România (sau ca a Imperiului Roman, etc.) ori ca Graiul străvechi Rumân, etc.; în fondul foarte adevărat, nu Țările / Imperiile fac oamenii, ci oamenii fac Țări / Imperii: un președinte American recent - al celei mai mari puteri din lumea actuală - a spus ”nu te întreba ce face țara pentru tine, ci întreabă-te ce faci tu pentru țară” / străvechea înțelepciune Românească având vorba “cum îți așterni, așa dormi” (oamenii - ajutaţi / adică inspiraţi de Zei, respectiv divin - au fost la baza realizărilor din mediul natural, căci natura i-a creat pe oameni iar apoi oamenii au făcut restul). Însă oamenii sunt în majoritate contemplativi şi în minoritate creativi, dintre cei existând, puţini remarcându-se cu ceva semnificativ realizat pentru societate, dintre cei mai mulţi numai unii rar reuşind depăşirea orizonturilor propriilor micro-universuri.</span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="text-indent: 0in;">
<span lang="PT-BR" style="font-size: large;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX_FVtJpajTqP-1Sg1nzDJokxtxrT4f4u5QnsudMjonS60qi3d1mH9Ov-g2X5NHkR-YOJQSW59fB_cqn-mR97XYcS-3iMbFg5pKsmSPZ_GEzMvyUzv7AEfDmAwzn9dAN6EhxZSBq9HOU0/s1600/image341.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX_FVtJpajTqP-1Sg1nzDJokxtxrT4f4u5QnsudMjonS60qi3d1mH9Ov-g2X5NHkR-YOJQSW59fB_cqn-mR97XYcS-3iMbFg5pKsmSPZ_GEzMvyUzv7AEfDmAwzn9dAN6EhxZSBq9HOU0/w350-h400/image341.jpg" width="350" /></span></a></div>
<span lang="PT-BR" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 10pt; text-indent: 48px;"><br /></span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com