102. Aristocraţia Tibetului


Podişul Tibetului - cel mai înalt din lume şi cel mai inaccesibil loc de pe planetă, conform studiului condus în 2009 de Alan Belward pentru Centrul de Cercetări al Comisiei Europene, după cum reiese din harta precedentă ce a înroşit zonele cele mai dificile de acces - se întinde între Himalaia (S) şi Deşertul Gobi (N). Savanţii de la Universitatea California au observat că adaptarea Tibetanilor la altitudinile unde atmosfera este mai săracă în oxigen a avut loc în mai puţin de 3 milenii, aceea fiind cea mai rapidă schimbare genetică vreodată la om, mutaţiile legându-se de felul utilizării oxigenului de către organism. În Tibet există la altitudini de peste 3500 metri ciuperca Cordyceps / Cordy-ceps” (“ceps” însemnând “cap”), considerată “cadou zeiesc” şi utilizată milenar în medicina tradiţională, într-o fază a ciclului biologic acea ciupercă fiind în formă de plantă iar în cealaltă sub formă de insectă (ciuperca este rară şi are numeroase beneficii, printre care ajutarea ADN-ului contra cancerului, efecte anti-inflamatorii şi antibiotice, reglând şi tonificând muşchiul cardiac, îmbunătăţind tonusul sexual, etc). Tibetanii nu sunt Chinezi, însă o mare parte din ţinutul lor acum face parte din China. În Tibet, vechea religie autohtonă era ştiută ca “a oamenilor”, ce avea ca instituţie centrală regalitatea sacră, primul rege fiind socotit a fi coborât din cer, aducând pe pământ prototipurile cereşti ale plantelor şi animalelor, ca să le fie de folos oamenilor (dar oamenii, condamnaţi să aleagă între poruncile zeilor Cerului şi demonii Infernului, au determinat căderea lumii, după distrugerea ei având loc un nou ciclu, ce a pornit din nou de la zero). Stratificarea socială Tibetană este dintotdeauna conform păturii superioare a nobililor Gher-ba, a păturii religioase (călugării ajung acum la o cincime din populaţie, în trecut fiind mai numeroşi) şi a populaţiei plătitoare de taxe / ce constituie majoritatea. Elita Tibetului, numită Ger-ba / Gher-pa - o minoritate - deţine majoritatea proprietăţilor, administrându-le în folosul propriu şi al mănăstirilor (până la sosirea comuniştilor, adică secolul XX - când în rezistenţa contra Chinezilor s-a remarcat inclusiv comunitatea nomadă Gherghe - în Tibet nu exista plata pentru munca prestată pe proprietăţi). Aristocraţia Gher-ba a inventat jocul Go - devenit foarte popular / Enciclopedia Britanică” îi indică apariţia în secolul XXIV î.C. - ca luptă a limbii: când un jucător punea o piatră pe tablă, trebuia să-şi însoţească gestul cu vorbe de duh / demonstrându-şi astfel ascuţimea minţii.
Go
Aristocraţia Tibetului - Gher-ba / Ger-pa - este succesoarea vechii conduceri, sub formele: regală / a celor veniţi dinspre V, descendentă din precedenţii conducători spirituali şi politici (denumiţi “lama”, căci sub influenţă Indiană în Tibet s-a dezvoltat o formă de budism numită lamaism, conform Tăbliţelor de Cupru Mahayana / Mahăyăna” dar şi celei mai lungi cărţi din lume - Epopeea lui Gesar / Ghezer), înnobilată pentru servicii excepţionale, respectiv moştenitoare ereditară. Influenţa onomastică în apus s-a răsfrânt apoi şi asupra denumirii altei credinţe (de la “lama” / însemnând “guru”): islam. Budismul Tibetan = “Lamaismul” a integrat Dăkînele / Dakinele - străvechi zâne, de origine şamanică - ca păzitoare ale învăţăturilor secrete, mesagere cereşti, mari inspiratoare ale Yoghinilor (uneori distrugătoare, însă cel mai adesea creatoare): ele au însoţit zeităţile reprezentate în iconografie, limba lor desemnând sensul intim al termenilor utilizaţi în textele tantrice. Roata - simbolul budist - de la sfârşitul mileniului I î.C. a înlocuit toba şamanică (câteodată vehiculul de zbor al iniţiaţilor). Este de ştiut despre cel mai vechi manuscrise budiste din lume - din secolul II - că sunt din regiunea Ghilghit / Nordul Caşmirului (colecţia cuprinzând şi alte scrieri Pali, respectiv Sanscrite), loc dominat de populaţia Pamiriană Gălca / Ghalcha.
Manuscrise Ghilghite
În Tibet regula curentă - practicată dintotdeauna de către aristocraţia Gher-ba / Gher-pa - este a poliandriei (traiul unei femei cu mai mulţi bărbaţi). Organizarea uniunii conjugale cu mai mulţi soţi (ce a existat la vechii Indieni şi la SuMeri / Sumerieni), în prezent este practicată doar în izolarea celui mai înalt podiş al lumii - în Tibet - sub forma dominantă a cununiei fraternale: femeia când se căsătoreşte se consideră soţia tuturor fraţilor aceluia / nici unul neputând revendica drepturi exclusive; copiii recunosc toţi acei fraţi ca fiindu-le taţi şi moştenesc împreună proprietatea deja comună a taţilor lor. Dacă familia se divizează, atunci copiii sunt împărţiţi după cum decide mama; poliandria este un mijloc de a suprima partajele, de a restrânge numărul moştenitorilor şi este practicată conservator îndeosebi de către femeile bogate, pentru a-şi păstra avuţiile. Ultimul matriarhat din lume e Tibetan - îndeosebi la populaţia “Mosuo” care trăieşte pe malurile spectaculosului Lac Lugu 27,42 lat. N, 100,47 long. E (lângă granița cea mai Estică a Indiei), cu oglinda apei aflată la 2685 metri altitudine, ce o divinizează pe “Mama Muntelui” Gan Mu / Ghemu - societatea fiind condusă de bătrâne / la sfârşitul Antic cele din “Regatul femeilor” individualizându-se de restul Tibetului, având tradiţia “căsătoriilor prin vizită”: bărbaţii aleşi de femei le vizitează după căderea serii, în dormitorul lor din casa familială, însă trebuie să plece înainte de ivirea zorilor; între cei implicaţi nu există nici un fel de obligaţii, căci legătura se bazează pe atracţia fizică - bărbatul fiind un simplu vizitator în casa femeii.
Poliandre Mosuo în secolul XXI
Copiii care se nasc din acele relaţii sunt îngrijiţi de familia mamei şi iau numele aceleia de familie (tatăl rămâne de multe ori necunoscut); oricare femeie are dreptul să-şi aleagă partenerul iar când vrea să pună capăt relaţiei e liberă să-şi aleagă orice alt partener. Femeile care îşi schimbă frecvent iubiţii nu sunt deloc blamate de societate, deoarece dreptul le este recunoscut prin Tradiţie. Anual se organizează pe Muntele Sacru Gan Mu un festival în onoarea zeiţei dragi, ocazie cu care tinerele îşi aleg iubiţii; gelozia este o noţiune necunoscută în zonă. S-a observat că în vechime organizarea triburilor cu cât era mai rudimentară, cu atât statutul femeii era mai privilegiat (ceea ce n-a însemnat însă că ulterior reciproca a fost valabilă). Pe glob, în trecut, familia era o comunitate economică înainte de a fi una sentimentală, condiţiile de trai determinându-i durabilitatea şi caracterul (devenind patronimică - prin prezenţa dominantă a bărbatului - necesară conservării ei / dacă dezvoltarea era dificilă ori devenind monogamă datorită sărăciei). Tibetanii n-au zi de naştere, ci se consideră de la început ca având deja un an. Tradiţional localnicii cresc porci şi bărcile utilizate pe apele lor au aspectul covatelor / albiilor cocinelor. Sicriele Tibetane sunt cubice, morţii fiind aşezaţi ghemuit. La un moment dat, în Caşmir fortul Kerku / Ghergu 35,08 lat. N, 76,10 long. E a fost înfiinţat de populaţia ce i-a dat numele aşa după al ei, coloniştii săi fiind din “Micul Tibet”.
Secolul VII în regiunea Ghilghit / Caşmir: Kargah Buda