48. Grota Gherga



Papirusul Heqanakht despre viaţa economică Egipteană de la sfârşitul mileniului III î.C. (acum păstrat la Muzeul Metropolitan” din New York / SUA) se încheie cu mesajul către supraveghetorul administraţiei Gherga: “Întâmpină-l pe Gherga (GRG) cu ‘viaţă, prosperitate, sănătate’. Iată, am trimis-o pe Hathor să te vadă. Nu e permisă neglijarea Gherga. Şi salută întreaga gospodărie cu ‘viaţă, prosperitate, sănătate’.”
Iată schema Grotei Gherga 26,20 lat. N, 31,53 long. E din aşezarea Egipteană Gherga de pe Nil, realizată în 1885 de publicistul German Karl Baedeker, “părintele” ghidurilor de călătorie Moderne:
Planul Grotei Gherga


Intrarea în Grota Gherga e străjuită de coloane în exterior - de pe o platformă ca o curte cu stâlpi - interiorul excavat având rolul de sanctuar, conceptul de templu în acel gen (reproducând şi relaţiile intime ale faraonilor cu zeităţi) fiind similar cu al Nubienilor din S. Gherga a fost prima capitală a Egiptului iar faraonii în primele dinastii - cele mai vechi - afirmau că se trăgeau din Horus şi purtau amulete cu celebrul ochi, pentru protecţia de deochi şi ca simbol al puterii. În 1912 James Breasted - fondatorul Institutului Oriental” de la Universitatea Chicago - la începutul lucrării despre “Dezvoltarea religiei în Egipt” a prezentat imnul prin care Horus era slăvit că şi-a înfiinţat în Egiptul de Sus oraşul GRG (mult ulterior acelor timpuri şi Grecii vechi l-au transcris pe Horus ca GRG - ajungând să-l numească George):
“Uşile care stau ca sprijin matern
Se deschid nu spre Vest
Se deschid nu spre Est
Se deschid nu spre Nord
Se deschid nu spre Sud
Se deschid nu spre Troglodiţi
Ci se deschid spre Horus
Căci el le-a făcut
Căci el le-a instalat
Căci el le-a salvat de orice rău Set le-a făcut
Căci el s-a aşezat în propriul GRG
Aşa a dat propriul nume ‘aşezării’ (GRG)
Căci el s-a omagiat
Prin acest nume propriu de ‘oraş’
Căci el s-a salvat de orice rău
Pe care Set i l-a făcut”
Bumerang Egiptean
Se poate observa egalitatea dintre reprezentarea hieroglifei pentru Gherg - ca un bumerang sau plug - şi reprezentarea numărului 1 de către vechii Indieni: universal, Gherga - ca “An” / “Unu” = “Întâiul” - era primul din cele 4 zări (ulterior, Fenicienii atribuind consonantic semnul pentru “1” lui “G” şi semnul pentru “4” lui “R”). Trebuie ştiut că în etica Egiptului vechi, ordonata Maat, fiica lui Ra / Horus, se opunea dezordinii personificate de unchiul ei Set GRG - patronul umbrei - “Cartea Morţilor” constant evidenţiind antagonismul lor în “Judecata de Apoi” a faraonilor, inclusiv la înaltul roşcovan Ramses II, cel mai mare faraon (divina Ma’at / Maat, fiind soţia lui Thot / Ham - indicat de Biblie ca bunicul Gherghe-seilor - a fost considerată astfel la timpul ei drept bunica Gherga; numele său Maat, ca mama Hamiţilor, reverbera cu Matar în Sanscrită dar şi la Frigieni - vechii Greci o ştiau pe soţia lui Ham / Hermes ca Maia, fiica lui Atlas - Mater la Romani, “mother” acum în Engleză, ş.a.), fiind personificarea a ceea ce era bun, drept şi adevărat, forţa Ma / Maat exprimând-o în completarea energiei vitale Ka. De altfel, de la bătrânii Ghergani s-a răspândit mult ulterior şi ocultul joc de tarot, transmis Medieval în lume îndeosebi de Evrei şi Romi / Ţigani. În contextul Grotei Gherga / aşezământ subteran şi al Imnului lui Horus despre aşezarea Gherga, în care Troglodiţii - remarcaţi prin locuinţe subterane - au fost menţionaţi, observaţiile de la sfârşitul mileniului I î.C. ale lui Diodor din Sicilia 3:34 despre legăturile dintre actuala Ucraină, unde cândva erau Hiperborei (Gherga fiind atestat istoric şi genetic printre Hiperborei) şi S Egiptului / Sudan - unde mai trăiau Troglodiţi - par potrivite, respectivul autor rămânând impresionat de relativa rapiditate a navigaţiei, de 2 săptămâni, peste Mările Neagră şi Mediterană: “Regiunile Sciţilor şi Troglodiţilor, cu toate că au climate atât de deosebite, nu sunt prea îndepărtate una de alta. Pornind de la Lacul Maiotic / Marea Azov, pe malurile căruia locuiesc unii dintre Sciţi, în mijlocul gheţurilor şi copleşiţi de un frig năprasnic, au venit adesea, în 10 zile, până la Rodos corăbii de transport, duse de un vânt prielnic. De aici, îndreptându-se spre Alexandria / Delta Nilului, corăbiile acestea au putut sosi acolo în 4 zile. Şi, după ce au luat-o din Alexandria pe Nil în sus, corăbierii au ajuns în Etiopia după 10 zile. Aşa stând lucrurile, în 24 de zile de plutire neîntreruptă, cineva poate să călătorească de la ţinuturile îngheţate ale lumii până în regiunile dogorâte de soare. Iată, aşadar, pentru ce, fiind o atât de mare deosebire între temperaturile unor ţări - care totuşi nu sunt prea îndepărtate una de alta - nu ne uimeşte, totuşi, faptul că obiceiurile şi felul de viaţă, ba chiar înfăţişarea oamenilor, sunt atât de diferite de acelea ale oamenilor de la noi”. (Este de ştiut că în lume cele mai mari structuri Troglodite au fost oraşele subterane Anatoliene din Capadochia, ce puteau adăposti zeci de mii de oameni, împreună cu bunurile şi chiar animalele lor: acelea au fost uriaşe depozite de vin). De altfel - că au fost menţionaţi şi Sciţii de lângă Marea Azov / fostă Karga - în secolul V î.C. Anatolianul Herodot Karka a descris întâlnirea Sciţilor cu Amazoanele stabilite în Valea Donului, Fluviu ce se varsă în Marea Azov / Karga: “Sciţii nu puteau defel să se dumirească ce se petrecea: nu le cunoşteau nici limba, nici portul, nici neamul şi se întrebau uimiţi de unde puteau să vină; ei îşi închipuiau că ele sunt bărbaţi - toţi în fragedă vârstă - şi de aceea începură să se lupte împotriva lor” (înfăţişarea marcat masculină a Amazoanelor se datora veşmintelor).
Este de remarcat că semnificaţia de contradicţie ori falsitate conferintă hieroglifei Gherg în câteva străvechi inscripţii a provenit din conflictul fraţilor Ghergani Set şi Osiris, înţelesul majoritar al hieroglifei însă fiind cel consacrat constructiv dar şi agricol, asociat câteodată cu ideograma clarificatoare “G” pentru vaze (masiv utilizată şi pentru zeul solar al vântului Amun / Min) ori pentru tribună:

După cum a observat și cercetătorul Andrew Robinson de la Muzeul Britanic în lucrarea “Istoria scrisului” din 1995, în străvechiul Egipt, triplarea ideogramei “G” însemna “tronuri”, ceea ce conecta domnia faraonică de regalitatea simbolizată prin semnul respectiv (în lume primele sceptre - simbolurile regalității au fost dovedite arheologic ca ivite în Epoca Pietrei în spațiul stră-Român, ceea ce apropie atestarea respectivă de Vechiul Egipt, unde primul faraon a apărut la sfârșitul Epocii Pietrei); după cum a consemnat acel savant ori în același an lingvistul Antonio Loprieno, ș.a., termenul vechi Egiptean pentru “bărbat” era “rome” iar semnul vălurit ca al apei pentru “pește” era “nun” / “n”, astfel încât compusul “rome-nun” / “rome-n” = “bărbatul apei” (apropierea de Român - știut și ca Valah = bărbat al apei - fiind evidentă): ca alt exemplu, Rameses / Ramses - cel mai mare faraon - era “născut din Ra” (=“Ra-mesu”), adică era “bărbat sfânt” (=“Rame-ses”). Ca un ecou al triadei hinduse Brahma-Vişnu-Şiva, în Africa a fost întâlnită legenda fiilor lui Godi, Căutătorul-Asamblatorul-Renăscătorul, ritmând respiraţia universului: totul se naşte, trăieşte un timp şi dispare / pentru a renaşte, a trăi, a dispărea, ş.a.m.d.; arhetipul din vechea Indie întruchipa antagonisme în Şiva - stăpânul ruinelor şi reînoirilor - care în vechiul Egipt au decurs din fraţii Ghergani, ca binefacere din Osiris şi ca perversitate din Set. Este de ştiut că dintre faptele lui Horus, cea consemnată în secolul III î.C. de Dionisie Skytobrachion a fost că după conflictul războinicelor Amazoane cu Atlanţii şi Gorgonele în V African, printr-un tratat el a facilitat deplasarea lor - din Sahara ce era tot mai puţin verde - în Canaan (de unde apoi ele au ajuns în Anatolia, etc.); de remarcat este că îndeosebi în Capadochia şi Caucaz celebrele partenere sexuale ale Ghergarilor au fost Amazoanele - preferaţi de ele dintre toţi cei întâlniţi de-a lungul timpului, în toate locaţiile, drept cei mai viguroşi bărbaţi - faimosul lor concubinaj rămânând prin principalele mărturii Antice (ele ulterior ajungând până şi în India, după cum de pildă a relatat balada Vadakkan Pattukal).
Încă din prima dinastie a faraonilor - din Vechiul Regat Egiptean - Gherga apare în cartuşele numelor lor, ca de exemplu pentru Anedjip / Anedjib, la începutul mileniului III î.C. pe papirusul 1874 cu lista conducătorilor Egiptului păstrată azi în Torino 45,04 lat. N, 7,41 long. E / Italia (primul faraon înregistrat în Saqqara, locul unde apoi a fost ridicată de către Egiptenii vechi prima piramidă, el fiind îngropat în Abydos):

Faraonul Anedjip Gherga

În 1964, Dr. Nikolay Jirov a scris în cartea “Atlantida” despre dovezile păstrate acum în Italia privind conducătorii care au precedat unirea Egiptului: “existența dinastiei legendare a zeilor a fost confirmată ca atare de letopisețul așa-zisei ‘pietre din Palermo’ - ce înșiră numele a 10 semizei - și de ‘papirusul din Torino’, care situează acea dinastie cu 5613 ani înaintea primului faraon al Egiptului unificat, deci în mileniul X î.C. (dată ce ni se pare potrivită)”; acele date despre timpul Atlant, cu indicarea celor 10 lideri legendari - probabil redând dinaștii Atlanți - au existat în Egipt dinaintea Anticului filozof Platon cu mult timp, acela de altfel consemnând mitul Atlant tot în Egipt (având însă ca sursă arhiva Templului Zeiței Nut din Sais). Prezenţa Gherga în sfântul nume Horus al faraonului Nefer-hotep I din mileniul II î.C. este un alt exemplu:
Pe piatra faraonului Kuşit Şabaka din mileniul I î.C., păstrată în prezent de “Muzeul Britanic” - pe care la porunca lui, îngrijorat ca să nu dispară, au fost inscripţionate hieroglifele ce au supravieţuit de pe un papirus degradat - apare Gherga în relatarea despre formarea lumii, în coloanele unde Creatorul satisfăcut după ceea ce a făcut a început să dea nume zeilor, punându-i la locurile lor: