117. Zidul Gorgan

Zidul Gorgan

Marele Zid din Asia a început din Caucaz spre răsărit. Ghergania în NE era protejată de Zidul Gorgan, în lume acum cel mai mare zid după cel Chinez: lung de aproape 200 km şi lat de până la 10 metri, unea coasta Caspică / Golful Gorgan din apus de Masivul Pişkamar / Pişka-mar” din răsărit, ca să protejeze Câmpia Gorgană, azi în Iran (legătura Zidului Gorgan cu Masivul Elburz din S era făcută prin Zidul Tamişa / “Ta-mişa”); Zidul Gorgan a fost făcut din blocuri cimentate şi cărămizi standardizate pe dimensiunile 40 cm x 40 cm x 10 cm, arse în cuptoare existente de-a lungul său, materialul fiind lutul roşu al regiunii.
Schiţa Zidului Gorgan (cifrele numără forturile)

Echipa de cercetare condusă de Iranianul Jebrael Nokandeh în 1999 afirma că Zidul Gorgan e mai solid decât Zidul Chinez şi mult mai mare decât Zidul dintre Anglia şi Scoţia construit pe când provincia Britania era guvernată de Romanul Trebi Gherman / Trebius Germanus; un canal cu apă, mai adânc de 5 metri, însoţea Zidul Gorgan. Ulterior, Zidul Gorgan a devenit limita Gherganiei cu Dahi-stan = Țara Dahă (în Antichitate aceia au migrat acolo - la granița cu Iranul / în actualul teritoriu Turkmen, regiunea numindu-se Balkan - veniți din răsărit, de la 1500 km, din Valea Sîrdariei / Fluviul Syr Daria); pe malul opus al Mării Caspice de Balkan a fost teritoriul Alban: Țara Ghergarilor Caucazieni. Cercetătoarea Katy Eduljee în studiul despre Dahi a scris: “Nomazii dinspre N făceau dese raiduri în S, printre Iranieni, fiind văzuți de aceia ca ostașii diavolului (cu toate că unii dintre ei erau zoroaștri); ca răspuns, a apărut Zidul Gorgan, realizat în scop defensiv, intenționat ca barieră împotriva forțelor ostile Nordice. Apoi, la N de Zidul Gorgan a fost Dahi-stan, Țara Dahă; corespunzător scripturii zoroastre Avesta ‘Farvardin Yașta’ 13:144, Dahii au constituit cea mai veche națiune zoroastră, cu care profetul Zoroastru a fost contemporan. În Antichitate, Dahii au ajuns aliați cu Perșii (după cum de pildă a scris Herodot în ‘Istorii’ 1:125), s-au regăsit și în armata împăratului Macedon Alexandru cel Mare (după cum de pildă au scris Anabasis 5:12, Curtius Rufus 7:7), ș.a. Toate comunitățile regiunii - din partea Gorgană și din partea Dahă - constând atât din sedentari, cât și din nomazi, au dăinuit în continuitate tot mai pașnică, până în prezent”. Zidul Gorgan a fost ştiut şi ca “bariera lui Alexandru cel Mare” (împăratul Macedonean care a integrat Imperiului său Ghergania secolului IV î.C.) şi a fost consolidat de către Sasaniţi - care au refăcut în secolul III Imperiul Persan până în N Indiei - ca să apere localnicii de invaziile celor din N / ce prin raidurile lor nomade au devenit tot mai periculoşi. Majoritatea celor 40 de fortăreţe (fiecare adăpostind până la o mie de militari) de pe Zidul Gorgan sunt rectangulare, giganticul monument arhitectural fiind întreţinut până la sfârşitul Imperiului Sasanit, în secolul VII.
Fortificaţie Gorgană

Zidul Gorgan (în răsăritul căruia până la Zidul Chinezesc mai regăsindu-se fragmentele altor bucăţi, ca de pildă Kampyr Duval / cel “al bătrânelor”, la Oaza Bukhara din Uzbeki-stan 39,46 lat. N, 64,26 long. E, etc.), făcea parte din fortificaţiile Caspice, fiind strategic legat de anterioara Poartă zisă a lui Alexandru “cel Mare” din Derbent - cel mai vechi oraş din Rusia, existent de la începutul mileniului III î.C. / a cărui parte istorică e în patrimoniul UNESCO - aflat în Daghe-stan = fosta Albanie Caucaziană / Țara Ghergarilor: în 1982, arheologul Rus Aleksandr Kudryavtsev a susţinut că denumirea anterioară pentru Derbent a fost Gelda, cu pronunția “Ghelda” = rezonanță Gherga datorită clasicelor transferuri “R” în “L” și “G” în “D” (de exemplu, în secolul II geograful Makedon Claudiu Ptolemeu din Egipt a notat oraşul Derbent ca Gelda). Așadar, de o parte și de alta a Mării Caspice, simetria geografică - la E și la V - era în teritoriile numite Balkan și Alban inclusiv onomastică: Dahi-stan și Daghe-stan (Țările respective fiind populate de Dahi și Daghi). Construcţia imenselor ziduri s-a răspândit - conform unui rit ancestral ce impunea ca demarcaţiile să fie făcute de la apus la răsărit - de la V spre E, de la zidăria Caucaziană, Zidul Gorgan din NE Gherganiei, până la Zidul Chinez (care a fost ridicat începând din S Deşertului Gobi spre răsărit), în E Gherganiei, între Zidul Gorgan şi Zidul Chinez, trăind Kirghi-zii. Inspirat de aşa ceva, Nabucodonosor (împăratul Babiloniei, care a murit în 562 î.C.) a construit, cu sclavii Evrei deportaţi acolo de el, “Zidul Median” la graniţa cu Ghergania, între Sippar 33,03 lat. N, 44,15 long. E de pe Fluviul Eufrat şi Opis - azi Tulul Al-Mugaili 33,32 lat. N, 44,42 long. E / suburbia Bagdadului, capitala Irakului - de pe Fluviul Tigru: aflate în actualul Irak - ce cuprinde o bună parte din vechea Mesopotamie - Babilon e pe Eufrat, Bagdad e pe Tigru; astfel, Ghergania / “Hyrcania“ a ajuns la apogeul său bine delimitată, Media / Ghergania fiind la S de Valea Arax din Caucaz (la N de ea erau Gargarii, care şi-au constituit apoi Regatul Albaniei Caucaziene - aproximativ acum Azerbaidjan şi Daghe-stan - stat funcţional timp de peste un mileniu, între secolele IV î.C. şi VIII, la început avându-şi capitala în Gelda / Derbent). Acum, Valea Arax / Araks e graniţa dintre Iran şi Turcia, respectiv dintre Azerbaidjan şi Armenia. Cercetătorul Murad Adji din Rusia în 1997 a observat că aşa după cum prima Biserică din Derbent / Daghe-stan a fost a Sf. Gheorghe - slujită de primul episcop acolo Grigore / George - numele Gherga / Gheorghe şi respectiv derivatele ar proveni din Marea Stepă, fiind dese printre strămoşii Cumanilor.
Derbent la S de Gherga