Echipa de cercetare condusă de Iranianul Jebrael Nokandeh în 1999 afirma că Zidul Gorgan - popular zis și Divar / “Di-Var” - e mai solid decât Zidul Chinez şi mult mai mare decât Zidul dintre Anglia şi Scoţia construit pe când provincia Britania era guvernată de Romanul Trebi Gherman / Trebius Germanus; un canal cu apă, mai adânc uneori și de 5 metri, însoţea Zidul Gorgan. Ulterior, Zidul Gorgan a devenit limita Gherganiei cu Dahi-stan = Țara Dahă (în Antichitate aceia au migrat acolo - la granița cu Iranul / în actualul teritoriu Turkmen, regiunea numindu-se Balkan - veniți din răsărit, de la 1500 km, din Valea Sîrdariei / Fluviul Syr Daria); pe malul opus al Mării Caspice de Balkan a fost teritoriul Alban: Țara Ghergarilor Caucazieni. Cercetătoarea Katy Eduljee în studiul despre Dahi a scris: “Nomazii dinspre N făceau dese raiduri în S, printre Iranieni, fiind văzuți de aceia ca ostașii diavolului (cu toate că unii dintre ei erau zoroaștri); ca răspuns, a apărut Zidul Gorgan, realizat în scop defensiv, intenționat ca barieră împotriva forțelor ostile Nordice. Apoi, la N de Zidul Gorgan a fost Dahi-stan, Țara Dahă; corespunzător scripturii zoroastre Avesta ‘Farvardin Yașta’ 13:144, Dahii au constituit cea mai veche națiune zoroastră, cu care profetul Zoroastru a fost contemporan. În Antichitate, Dahii au ajuns aliați cu Perșii (după cum de pildă a scris Herodot în ‘Istorii’ 1:125), s-au regăsit și în armata împăratului Macedon Alexandru cel Mare (după cum de pildă au scris Anabasis 5:12, Curtius Rufus 7:7), ș.a. Toate comunitățile regiunii - din partea Gorgană și din partea Dahă - constând atât din sedentari, cât și din nomazi, au dăinuit în continuitate tot mai pașnică, până în prezent”. Zidul Gorgan a fost ştiut şi ca “bariera lui Alexandru cel Mare” (împăratul Macedonean care a integrat Imperiului său Ghergania secolului IV î.C.) şi a fost consolidat de către Sasaniţi - care au refăcut în secolul III Imperiul Persan până în N Indiei - ca să apere localnicii de invaziile celor din N / ce prin raidurile lor nomade au devenit tot mai periculoşi. Majoritatea celor 40 de fortăreţe (fiecare adăpostind până la o mie de militari) de pe Zidul Gorgan sunt rectangulare, giganticul monument arhitectural fiind întreţinut până la sfârşitul Imperiului Sasanit, în secolul VII; Coranul 18:93-94, a scris despre Zidul Gorgan că “delimita Gog și Magog” (cu notarea “Ya-Gug” și “Ma-Gug”).
 |
| Fortificaţie Gorgană |
Zidul Gorgan (în răsăritul căruia până la Zidul Chinezesc mai regăsindu-se fragmentele altor bucăţi, ca de pildă Kampyr Duval / cel “al bătrânelor”, la Oaza Bukhara din Uzbeki-stan 39,46 lat. N, 64,26 long. E, etc.), făcea parte din fortificaţiile Caspice, fiind strategic legat de anterioara Poartă zisă a lui Alexandru “cel Mare” din Derbent - cel mai vechi oraş din Rusia, existent de la începutul mileniului III î.C. / a cărui parte istorică e în patrimoniul UNESCO - aflat în Daghe-stan = fosta Albanie Caucaziană / Țara Ghergarilor: în 1982, arheologul Rus Aleksandr Kudryavtsev a susţinut că denumirea anterioară pentru Derbent a fost Gelda, cu pronunția “Ghelda” = rezonanță Gherga datorită clasicelor transferuri “R” în “L” și “G” în “D” (de exemplu, în secolul II geograful Makedon Claudiu Ptolemeu din Egipt a notat oraşul Derbent ca Gelda). Așadar, de o parte și de alta a Mării Caspice, simetria geografică - la E și la V de Marea Caspică - era în teritoriile numite Balkan / în Estul Caspic și Alban / în Vestul Caspic inclusiv onomastică: Dahi-stan / în E și Daghe-stan / în V (Țările respective fiind populate de Dahi / în E și Daghi / în V). Construcţia imenselor ziduri s-a răspândit - conform unui rit ancestral ce impunea ca demarcaţiile să fie făcute de la apus la răsărit - de la V spre E, de la Jidăria / Zidăria Caucaziană, Zidul Gorgan din NE Gherganiei, până la Zidul Chinez (care a fost ridicat începând din S Deşertului Gobi spre răsărit), în E Gherganiei, între Zidul Gorgan şi Zidul Chinez, trăind Kirghi-zii. |
| Zidul Gorgan în Nordul Iranului, aproape de Turkmenistan |
Inspirat de aşa ceva, Nabucodonosor (împăratul Babiloniei, care a murit în 562 î.C.) a construit, cu sclavii Evrei deportaţi acolo de el, “Zidul Median” la graniţa cu Ghergania, între Sippar 33,03 lat. N, 44,15 long. E de pe Fluviul Eufrat şi Opis - azi Tulul Al-Mugaili 33,32 lat. N, 44,42 long. E / suburbia Bagdadului, capitala Irakului - de pe Fluviul Tigru: aflate în actualul Irak - ce cuprinde o bună parte din vechea Mesopotamie - Babilon e pe Eufrat, Bagdad e pe Tigru; astfel, Ghergania / “Hyrcania“ a ajuns la apogeul său bine delimitată, Media / Ghergania fiind la S de Valea Arax din Caucaz (la N de ea erau Gargarii, care şi-au constituit apoi Regatul Albaniei Caucaziene - aproximativ acum Azerbaidjan şi Daghe-stan - stat funcţional timp de peste un mileniu, între secolele IV î.C. şi VIII, la început avându-şi capitala în Gelda / Derbent). Acum, Valea Arax / Araks e graniţa dintre Iran şi Turcia, respectiv dintre Azerbaidjan şi Armenia iar debitul sistemului Kura-Arax, ca și al Volgăi = cel mai mare Fluviu din Europa reducându-se, Marea Caspică restrângându-se în prezent foarte mult față de fosta sa amploare din Vechea Lume (într-un timp, a primit și apele marelui Fluviu Oksos, pe Valea căruia au coborât din Pamir primii Gherghi, cu cea mai recentă mutație genetică): Zidul “Roșu” Gorgan a fost chiar în vechea Vale din Estul Caspic pe unde soseau apele dinspre Pamir; iar în Vestul Caspic, cercetătorul Murad Adji din Rusia în 1997 a observat că aşa după cum prima Biserică din Derbent / Daghe-stan a fost a Sf. Gheorghe - slujită de primul episcop acolo Grigore / George - numele Gherga / Gheorghe şi respectiv derivatele ar proveni din Marea Stepă, fiind dese printre strămoşii Cumanilor.
