141. Lâna de Aur: Cerga

Mutarea Ghergarilor dinspre Caucaz i-a făcut să ajungă în Balcani chiar şi până în Argos (din punct de vedere onomastic, Argos şi Gargos sunt ca acelaşi nume, cu lipsa consacrată “G” de la început precum o aspiraţie dialectală), localnicii închinând primul Templu Zeiţei Hera, mama vitregă a lui Hercule / dinastia locală pretinzând că se trăgea din Hercule; geograful Antic Strabon a afirmat că odată întreg Peloponezul / Sudul Greciei continentale se numea Argos - cuvânt Pelasg însemnând “Țară” - acolo ajungând şi Canaaniţi. Pe Câmpia Argolid din S - locul unde conform lui Pausania au fost utilizate scuturile prima dată - a fost ridicată Piramida Argolis, datată în 1995 de Laboratorul de Arheometrie din Atena şi de Laboratorul Nuclear al Universităţii Scoţiene Edinburgh înaintea celor Egiptene (contemporană cu “Piramida Soarelui” de la Visoko 43,59 lat. N, 18,10 long. E / Bosnia, a cărei structură a început să fie modelată din timpul ultimei glaciaţiuni, până în Epoca Fierului, ele fiind unele încercări piramidale Europene anterioare celor Egiptene; răspândirea mondială a piramidelor a fost mai ales în EurAsia şi America, în Africa fiind doar pe Valea Nilului, în colţul NE al continentului).
Răspândirea piramidelor în lume
Fortăreaţa Pelasgă Larisa apăra acea localitate / distrusă de o răscoală a sclavilor în 494 î.C. Cârmuitorul Pelasg local Ghelanor a ajuns să fie învins de către Libianul Danaus / Danaan, cu rude Egiptene (care a traversat Marea Mediterană special pentru acel atac, împreună cu clanul său Nord-African - avea zeci de copii - după aceea textele Egiptene denumind Sudul Hemului şi ca Danuna), preluând cârmuirea Argos şi instaurându-şi puterea acolo, în Micene, Atena şi Teba, continuată apoi în Peninsula Balcanică prin numeroşii săi urmaşi, între care, înaintea Războiului Troian, a fost Iason; Danau era fratele faraonului Ahmose - în timpul căruia s-a încheiat dominaţia prinţilor Canaaniţi asupra Deltei Nilului - şi cum nu putea domni atunci în Egipt, în 1527 î.C. a trecut cu Aheii din Hemi în Hem (adică din Egipt în Balcani), Eschil în “Tragedia Rugătorilor” din 470 î.C. consemnând că la sosire el a cerut Pelasgilor protecţie şi un loc de aşezare, afirmând că era tot din neamul celor din Argos: e de observat că în Canaan similar a procedat Avram - patriarhul Arabilor şi Evreilor - cerând autohtonilor un loc de aşezare (urmașii apoi devenind ostili - din lacomie - față de gazde). Danaii - cei sosiţi la sfârşitul secolului XVI î.C. din N Egiptului în Peloponez - deoarece aveau cârmuitorul din familia faraonului Ahmose / Ah-meş, au fost de aceea ştiuţi ca Ahei (şi episcopul Eusebiu din Cezareea, în “Pregătirea evanghelică”, a consemnat că religia vechilor Eleni provenea din timpul Aheilor lui Ah-moş / Ahmose, cel care a izgonit Hicsoşii din N Țării sale şi a inaugurat astfel Noul Regat Egiptean); numele de Danaan / Da-naan - însemnând “Sfântul prinţ”, căci “Da” = “Za” pentru Zeu / Sfânt iar “naan” = “nun” pentru prinţ - îl imita pe cel al foştilor stăpâni Canaaniţi, “prinţii pământului”, căci “Ca” = Ka / Ga pentru Pământ, inspiraţia poreclei de “Sfânt prinţ” pentru Aheul Danaos fiind de la “prinţii pământului” din Canaan.
Piramidă Balcanică
O placă de marmură din Insula Paros 37,05 lat. N, 25,09 long. E / Arhipelagul Cicladelor - din 264 î.C. - a oferit câteva date despre trecutul Grec (însă unele dintre ele au fost contrazise de alte dovezi, ca de exemplu Războiul Troian purtat de generaţia anterioară celei indicate ori inversarea poeţilor din Anatoliana Cume populată de Gherghini / primul de fapt fiind Homer, etc.):
·         Pelasgul Garghitios (Kekrops / Cecrops II) care o venera pe nimfa Parca / Palas a cârmuit Atena în 1582 î.C.
·         Deucalion / “Deu-Calion” (adică “Zeu-Frumos”) a existat în 1527 î.C. / după un secol de la erupţia Vulcanului Thera din Marea Egee)
·         Războiul Troian (dintre Ahei şi aliaţii lor împotriva Gherghi-ţilor / Teucrilor şi aliaţii lor) ar fi fost în 1218-1209 î.C.
·         în consecinţă, Gheugher / Teucer a întemeiat (cârmuind Gherghiţii Troiani) Salamis - prima capitală a Ciprului - în 1202 î.C.
·         Hesiod ar fi fost din generaţia anterioară lui Homer (care a apărut în 907 î.C.)
·         ş.a.
Se poate observa că nici toate datele livrate de Anticul Diodor Sicul n-au fost foarte precise; după cum a scris în Biblioteca istorică” 1:4, el s-a documentat inclusiv în capitala Romană: “Fiindcă ne-am dat seama că lucrarea noastră, atât de folositoare, cere o mare strădanie și vreme îndelungată, i-am dăruit 30 de ani de osteneli și am străbătut, nu fără multe neajunsuri și primejdii, o mare parte din Asia și din Europa, ca să vedem cu ochii noștri cele mai multe din ținuturile mai însemnate, despre care ne propusesem să vorbim. Căci necunoașterea locurilor i-a făcut să greșească nu numai pe istoricii mediocri, dar și pe unii dintre cei mai vestiți. Ceea ce ne-a împins să alcătuim scrierea noastră este dorința de a fi utili, dorință prin care oamenii duc la bun sfârșit ceea ce pare de nerealizat; apoi, a mai fost și înlesnirea de care am avut parte la Roma pentru a face rost de tot ce putea să ne ajute, ca să ne atingem scopul. Căci orașul acesta, a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului, ne-a pus la îndemână numeroase mijloace de lucru, în răstimpul îndelungat cât am locuit acolo, și ni le-a pus la îndemână cum nu se poate mai bine. Întrucât de fel suntem din Agyrium, în Sicilia, și am avut multe legături cu Romanii în insula noastră, am ajuns să stăpânim foarte bine limba Latinească și astfel am putut, cercetând cu luare-aminte mărturiile scrise și păstrate la Roma de multă vreme, să cunoaștem cu amănunțime faptele cele mai de seamă ale stăpânirii Romane”. Iar în Biblioteca istorică” 1:5 el a completat cu un calcul calendaristic făcut până la intrarea Romanilor în Galia (anul 58 î.C.): “De la cucerirea Troiei și până la reîntoarcerea Heraclizilor am socotit, împreună cu Apolodor din Atena, că s-au scurs 80 de ani iar de la întoarcerea Heraclizilor și până la cea dintâi Olimpiadă 328 de ani, socotindu-i după timpul cât au domnit regii Lacedemonei; de la cea dintâi Olimpiadă și până la începutul războiului cu Celții s-au scurs 730 de ani”. (Considerând perioadele indicate, adică la anul 58 î.C. adunând 730, iasă prima Olimpiadă anterioară cu 3 ediții - căci era o dată la fiecare 4 ani - față de anul de început consacrat 776 î.C. iar adunând la rezultatul de 788 î.C. cei 408 ani = 328 ani + 80 ani, Războiul Troian apare în 1206-1196 î.C., nu în 1250-1240 î.C. / așa cum inițial, cu peste 4 secole înaintea sa, a fost datat de către istoricul Antic Herodot, mai apropiat atât în timp de evenimentul ce a lansat Epoca Fierului, cât și ca localizare, acela fiind Anatolian / Carian).
Este celebră expediţia după Cergă / Lâna de Aur dinaintea Războiului Troian, din Epoca Bronzului, a Tesalianului Iason, cu corabia Argo / denumire reproducând Arka, cu plecarea de la poalele legendarului Munte Pelion al centaurilor, din portul Iolcos 39,23 lat. N, 22,59 long. E (fost Golkos, acum Volos / capitala Magnesiei Balcanice), până în Gorghis / Colchis, la colonia Milesiană / Cariană Phasis - azi Poti / Georgia - din Câmpia Circeană / Kirkaiu, conform şi scrierii lui Apolloniu din Rodos 2:400. Practic, se ştia că blana de ovină - oaie / berbec - aşezată în albia unui Râu cu aur aluvionar prinde particulele şi pepitele, împiedicându-le să se piardă în fluxul Râului; lâna e apoi scoasă cu grijă din Râu, uscată iar praful de aur scuturat într-un recipient potrivit. Expediţia celor 50 de argonauţi / denumirea lor provenea de la numele corăbiei Argo cu care au navigat - către Ţinutul Amazoanelor, ştiut ca foarte bogat - a fost începutul comerţului maritim al Aheilor şi al colonizărilor lor mai organizate, prima debarcare fiind, conform şi cercetătoarei Georgiane Natela Popkhadze, în Regatul Ghirgheian / Kirkeian al Amazoanelor, la Kerch 45,20 lat. N, 36,28 long. E (din Tauris - numele Grec pentru Crimeea - important stabiliment al Carianei metropole Milet / de unde provine numele Strâmtorii Kerci ce leagă Marea Karga / Azov de Marea Neagră, Donul având înaintea Potopului Pontic acolo o deltă; apoi, pe cealaltă parte a strâmtorii, Grecii vechi au ridicat peste vechea aşezare a populaţiei Sindi / Circasiană pe cea regală Gorgippia 44,52 lat. N, 37,22 long. E, ulterior distrusă de Huni). Este de ştiut despre Circasi / Kerkeţi că au fost strămoşii Cherchezilor (şi că ulterior - în mileniul I î.C. - Sciţii încă denumeau Marea Azov ca Karga-luk). Anual, Gargarul rege al Amazoanelor petrecea câteva luni în zona aceea (obişnuit ele aveau regine, pe atunci fiind momente rare când domnea un rege).
Conform poetului Roman Valerius Flaccus 5:408, în Templul Soarelui din capitala regelui Aiete al Amazoanelor era statuia Zeului Atlas iar reşedinţa regală din apropiere era interesantă: corespunzător istoricului Roman Pliniu “cel Bătrân” 33:15, avea stâlpii şi grinzile din argint iar Anatolianul Strabon I 2:40 a scris că în încăperile sale de aur erau închise razele Soarelui; cronicarul Apolloniu din Rodos 3:210 a consemnat că fântânile acolo au fost săpate de Zeul Vulcan, în apus “curgând apă caldă - în care se scăldau figurile Pleiadelor - iar în partea de răsărit curgând din o stâncă apă rece ca gheaţa”. “Argonautica Orfică” 798 a scris despre regele Aiete că a fost văzut când a ieşit la preumblare lângă apă “într-un car de aur, pe care strălucea întocmai ca un soare, căci aurul de pe hainele sale revărsa numai lumină; pe cap, el purta o coroană de raze, sceptrul său lucea întocmai ca un fulger iar de ambele laturi şedeau fiicele sale” iar (în versul 890) gorunul din Ţara Colchilor / Ghorghilor pe care era agăţată Cerga - Lâna de Aur - a fost indicat ca sacru. Între alţii, Carianul Apolloniu din Rodos în secolul III î.C. s-a preocupat şi a scris Argonauticele: în Colchis / Kolkis, prinţesa Medeea - fiica regelui, după numele căreia, însemnând “Învăţata” s-au numit în mileniul I î.C. Gherganii din apusul Gherganiei inițiale și ca Mezii din Media, fiul ei Medus stabilindu-se acolo, ei atribuindu-se inventarea vopsirii cochete a părului - se opunea politicii tatălui său de a-i ucide pe străinii ajunşi în ţinutul lor (în vechime străinii erau respectaţi datorită asocierii lor cu curierii / mesagerii altor lumi, existând şi credinţa că sub înfăţişarea străinilor obişnuiau chiar zeii să umble pe pământ, ulterior şi Platon ajungând să se împotrivească epifaniei, afirmând că “nici un poet să nu mai spună că zeii iau toate înfăţişările şi că sub chipul unor străini intră în oraşe”), făcându-l pe Iason să promită că o va lua în căsătorie dacă îl ajuta să găsească Cerga / Lâna de Aur; profitând de cunoaşterea ţinutului, localnica prințesă Medeea a reuşit să deschidă Templul unde se afla preţiosul obiect, în timp ce argonauţii atacau Amazoanele şi le puneau pe fugă (după cum a scris Pliniu 37:63, Medeea avea ochi negri - iar sora sa mai mare avea ochi albaştri - toate acele detalii în Antichitate având simbolistică aferentă). După obţinerea Lânii de Aur / adică a Cergii, prințesa Medeea a fugit cu Iason şi cu argonauţii, ajungând şi la mătuşa ei Kirke / Circe, din Italia de azi: nobilă Amazoană care le-a făcut ritualul de purificare pentru ceea ce au săvârşit (drumul argonauţilor cu Cerga / Lâna de Aur pe Istru / Dunăre a trecut pe la Gherghina / Galaţi şi Gherdap / Porţile de Fier).
Lâna de Aur

Ajuns în Balcani, unde prințesa Medeea nu-i mai folosea, Iason a părăsit-o. Caucazul Antic de la V la E pe lângă Gorghis / Colchis a mai avut Regatele Urartu / Armenia, Iberia şi Albania (la sfârşitul secolului VIII î.C., aliat cu Armenii din Regatul Urartu, fondatorul Regatului Media - al Mezilor din S Caspic / Ghergania - a fost principele Deioces, cuneiform notat Dauku, probabil reflectând Iranianul “Dahyu-ka” după cum a studiat şi Dr. Rudiger Schmitt, Dyako rămânând un nume popular la Kurzi; fiul său a supus Perşii din S): ei - tată şi fiu - au fost cârmuitorii Garkasia / Karkaşi (azi Karkasheh 38,20 lat. N, 47,24 long. E / Iran) şi în secolul VII î.C. au stabilit capitala Regatului Mediei = Ţării Magilor în Ecbatana 34,48 lat. N, 48,31 long. E / azi oraşul Hamadăn în Munţii Zagros din Iran. Anatolianul Strabon a scris că denumirea Armeniei - însemnând “Țara Râurilor” - era după coloniştii trimişi de argonauţi de lângă Cercinium, din localitatea Armenium, de la cel mai mare Lac din Tesalia (locul unde Apollo Gergithios s-a cununat cu Coronis şi l-a avut pe primul său născut Asclepios / Esculap, “patronul medicinii”, al cărui toiag se asemăna cu Keryke-ionul / caduceul lui Hermes; e de ştiut că în preajma oracolelor sale din zonă - inclusiv din Tricca - se practica incubaţia: contactarea duhurilor = fantomelor eroilor în somn / prin vise, dormind ritualic acolo). Carianul Pausania 4:30 a scris că Gargaros a fost nepotul lui Asclepios, cu darul de a tămădui pe bolnavi şi pe cei cu beteşuguri”. În 117, istoricul Roman Tacit în Analele” sale 6:34 a consemnat ceea ce afirmau în timpul lui cei din codrii Caucazieni ai Iberiei şi Albaniei: că proveneau din anturajul Tesalian al lui Iason (regiunea din răsăritul Pindului în care se află şi Depresiunea Tricca / Trikala, cea mai mare concentrare Ghergană din Grecia); de exemplu, analizele genetice au arătat că și în prezent există tiparul masculin N” ca al Gherga lângă Klisto 39,04 lat. N, 21,49 long. E.
Monumentul din Batumi / Georgia

Trebuie ştiut că la fel de preţios ca aurul la începuturile sale era fierul, acela găsindu-se - pe lângă zăcământul Anatolian Ida - de asemenea şi în Caucaz (în Anatolia fierul era prelucrat din secolul XX î.C., ceea ce o făcea foarte atrăgătoare pentru invadatorii aflaţi în stadiul Epocii Bronzului, Imperiul Hitit apărând şi dezvoltându-se astfel, ca promotor mondial al Epocii Fierului, dispărând odată cu invaziile sincrone a Aheilor / strămoşilor Elenilor vechi în Troia şi a Evreilor vechi în Canaan). O mulţime de toponime Georgiene au rămas pe partea cealaltă a Mării Negre, în Valea Dunării inferioare şi pe coasta Adriatică, din Dalmaţia până la Veneţia; savantul Român Nicolae Densuşianu le-a studiat, pe majoritatea considerându-le autohtone şi nu împrumuturi onomastice de la urmăritorii Cergii (în mod obişnuit, coloniile preluau numele cetăţilor de unde le proveneau primii locuitori). În secolul I, poetul Roman Ovidiu - aflat pe malul Mării Negre - a scris în “Tristia” 2:191 că “apele Istrului de abia mai formează o barieră între mine şi Iasygi, Colchi şi Geţi” (Iasygii erau Aszi Iranieni, prin Colchi / Gorghi sunt de înţeles urmaşii Caucazienilor din Georgia plecaţi după Cergă / Lâna de Aur şi rămaşi de partea apuseană a Pontului, Geţii fiind atunci cei mai periculoşi vecini ai Romanilor).
Traseul argonauţilor

În 1970, Francezul Paul Diel în studiul despre “Simbolismul din mitologia greacă” a considerat că lâna toarsă într-un fir subţire se asocia prosperităţii şi fecundităţii - însemnând soarele şi aurul - tezaurul “Lânii de Aur” / Cergii fiind mai mult spiritual decât material, lâna semnificând puritatea iar aurul semnificând adevărul. Cerga a fost cea cu care Românii mereu au cules aurul de pe albiilor Râurilor din Carpaţi (aşa au şi fost acolo primele exploatări metalifere din lume).