103. Gherga în Tibet

Platoul Tibetan
“Acoperişul lumii” Tibet e regiunea vecină cu Pa-mir şi Caş-mir; în condiţiile aspre ale Tibetului, dintotdeauna s-a practicat poliandria, mai ales de către Gher-ba / Gher-pa - pătura conducătoare / aristocraţia Tibetului - păstrându-se astfel proprietăţi întinse de-a lungul timpului. În prezent, peste o zecime din populaţia Sud Vestului Chinei - zona unde se află Tibetul - e genetic parte a grupului LLY22, ca şi Gherga, un loc semnificativ fiind de pildă aşezarea Ghergam 31 lat. N, 96,48 long. E. Pe valea ce leagă Tibetul de Caşmir - a celui mai răsăritean afluent al Indului acum, căci apele sale până în secolul XVIII î.C. se vărsau în Râul Ghaggar - a existat Regatul Gu-Ghe / Gu-Ge, stins în Evul Mediu (cea mai utilizată armă în China Antică era halebarda Ghe / Ge, aflată la baza artelor marţiale - în concepţia nu pentru luptă, ci ca să oprească lupta, Chinezii ajungând să dezvolte apoi şi cântecele Gu-Ghe ori dansul step Ta-Ghe); de altfel, forţa vitală a corpului Ki - oriental numită Qi / Chi - controlată prin Yoga, a dus la numiri atât a neamului ce-o poseda, cât şi a teritoriului de trai: China. Suflul vital energetic ştiut Asiatic drept Qi / Ki - ori vechi Egiptean drept Ka - împreună cu proto Indo-Europeanul Ker pentru cer, în accepţiune ancestrală asambla exact înţelesul pentru “energie cerească” Ker-Ka = Gherga (vechii Evrei chiar au plasat pre-diluvian asemenea exponenţi, pe Înălţimile Golan). În Tibet Gherghe / Gerge din trecut s-a remarcat de la a face entarsii în lemn, până în prezent, când continuă practicarea unei Yoga primordiale (spre exemplu, marcată de roata tripolară a bucuriei Gakyil - transcrisă şi Gankyil - pentru materie, energie şi spirit, precursoarea conceptului bipolar al oului Yin-Yang, ce în esenţă simbolizează sinteza cerului şi gliei / pământului, prin definiţie Pelasgă Ker-Ga, care era ca “Taijitu” / “Tai-Jitu” la mijlocul mileniului IV î.C. în Cultura Cucuteni), cu mentorat ca al actualului lama Gherga / Gerga în Prefectura Derge; în răsărit - legat de străvechiul concept “iYi” - Chinezii au denumit sufletul corelat cu nocturnul Yin (asociat pământului, pasivului, receptivului) drept “Po” şi spiritul corelat cu diurnul Yang (pentru cer, activ, pătrunzător), drept “Hun”.
Este de ştiut că în 256 î.C., “Cartea Oracolelor” = “I Ging” (operă confuciană al cărei conţinut a fost transmis verbal câteva secole înainte de a fi transcris) a avut ca esenţă dinamica universului, cu 64 de stări de transformări integrate într-un ciclu etern, la baza căruia se aflau principiile ordinii Yin şi Yang, reprezentate prin hexagrame: Yin - aspectul feminin - simboliza întunericul şi moartea iar Yang - aspectul masculin - însemna lumina şi viaţa; ambele elemente erau reprezentate într-un simbol sferic, prezentând concepţia ciclică a lumii şi raporturile complementare ale puterilor. (În 1679, matematicianul German Gottfried Leibniz - influenţat de hexagramele respective - a dezvoltat sistemul de numere binare, din acela apărând baza tehnologiei calculatoarelor de acum).
De altfel, capitala Tibetului Rasa / acum Lhasa este la capătul Văii Gyerpa / Yerba - a faimoaselor peşteri străvechi de meditaţie - loc străjuit de la începutul mileniului I de Mănăstirea Gyerpa / Yerpa 29,44 lat. N, 91,16 long. E (în funcţiune şi acum). În 1883, “Societatea Geografică din Toulouse” 43,36 lat. N, 1,26 long. E / Franţa într-o expediţie semnala referinţa Kerga în Valea superioară a Fluviului Mekong / Tibet (în prezent, există aşezările Tibetane Gherka, Gerba, Gorqu, Gyergo, etc). Mai mult, Katharine Carl în 1905 scria despre prinţesa Sih Gherga de la curtea împăratului Chinez Guangxu 1871-1908 (din Dinastia Aisin Gioro, conducătoare a Chinei din 1644, descendentă a Tunguşilor Jurchen / Gurun care s-au stabilit în Manciuria).
Limbile Chinei
De altfel, Gaozu - însemnând “înalt înaintaş” / un vechi împărat al Chinezilor - avea grupa genetică “N” ca şi Gherga (prezenţa aceleiaşi grupe genetice N” a fost remarcată şi la Rurik - primul guvernator al Ruşilor / secolul IX, întemeietorul dinastiei care a condus Ruşii până la sfârşitul secolului XVI ori la descendenţii săi, între care în secolul XX a fost primul cosmonaut din lume, Iuri Gagarin 1934-1968).