Kilikia / Cilicia este regiunea dintre Marea Mediterană şi Munţii Taurus (Defileul Gulek Bogazi prin aceia - pe Valea Gokoluk - prin care se trecea din Capadochia în Cilicia, constituind “Porţile Ciliciei”). Capitala Ciliciei era la Tarsa / Tars (cel mai vechi oraş al Kilikiei a fost Mallus, întemeiat de Mopsus / fiul Zeului Apollo, a cărui necropolă era Terko-san). În 1934, Jussu Munro - rectorul Colegiului Lincoln al Universităţii Britanice Oxford - scria că Gherghiţii din V Anatoliei nu pot fi disociaţi de Gherghinoii / Gerginoii din Cilicia şi Cipru (de exemplu, primul cârmuitor al Kilikiei / Ghirighiei - Cadmonit din Canaanul Ghergeseilor - a avut proprietăţi şi în Caria / regiunea Gherghiţilor iar ca soră a avut-o pe Europa). Ţăranii Gherghiţi din jurul Miletului, care aveau sanctuare şi la Assesos 37,30 lat. N, 27,17 long. E / azi Mengerev Tepe, au fost identificaţi de istoricul Rus Andrei Lebedev prin cercetarea din 1996 până şi în colonia Olbia 46,41 lat. N, 31,54 long. E de la gura Râului Bug - denumire însemnând văcar sau crescător de taurine - zonă inclusă în anul 55 î.C. de împăratul Burebista în Imperiul Gheţilor (după cum a scris Anticul Pliniu “cel Bătrân” în “Istoria naturală” 4:26, Olbia din N Pontic era știută ca Miletopolis, datorită metropolei-mamă Milet din care i-au provenit coloniștii Cariani, începând cu 647 î.C.); cu acelaşi nume Olbia / azi Uzuncaburc 36,35 lat. N, 33,55 long. E, numele Olbia provenind de la Alb, a fost întemeiată în Kilikia în secolul XII î.C. aşezarea lui Ajax, unul dintre fiii lui Gheugher / Teucer - cel ce după Războiul Troian în Cipru a lucrat împreună cu nobilii Gherghiţi, pe care sub cârmuirea lui i-a dislocat acolo - în Antichitate existând şi Olbia pe Coasta de Azur, Olbia 40,55 lat. N, 9,30 long. E în Cerdena / Sardinia lângă mormintele megalitice ale Uriaşilor “Nuraghi”, cărora localnicii le spun “domos de Orkos” / în Dialectul Sard “Orkos” însemnând “Uriaş”, Olbia pe malul Anatolian al Mării Albe / Marmarei (azi Izmit 40,46 lat. N, 29,55 long. E) sau Olbia în Africa de N: Libia 32,29 lat. N, 20,50 long. E şi Egipt 26,06 lat. N, 34,16 long. E. Chilichia / Kilikia a avut pe coastă, la limita cu regiunea Pamfiliei, în zona cetăţii Karakassa / Olbia (acum Antalya), la vărsarea Râului Goksu, fosta cetate Ghorgos / Corycus azi Kizkalesi, la poalele Muntelui unde conform geografului Anatolian Strabon creştea cel mai bine şofranul - cel mai scump condiment din lume dintotdeauna, un kilogram fiind obţinut dintr-o sută de mii de flori - loc unde s-a născut Gherghiţia Herophile, prima profetă din Delphi, îngropată la Gherghis, în Troia; e de ştiut că şofranul - Sumerian numit “kurkanu”, în Greaca veche “krokos” - consumat în cantităţi mari are efect halucinogen, similar cu al opiului (dădea o stare “de bine”, în trecut fiind considerat şi afrodisiac). În Khilakku / Kilikia era şi Side 36,46 lat. N, 31,23 long. E, o colonie Cumeană, pe ţărmul din apropiere de aşezarea Kargha-Su, lângă având Muntele Kercaphos, cu grota unde s-au refugiat Kilikienii izgoniţi din Troia datorită războiului (după cum au relatat poetul Callinos în secolul VII î.C., istoricul Herodot în secolul V î.C., Calistene - primul cronicar al împăratului Makedon Alexandru “cel Mare” - în secolul IV î.C. şi alţii). După un aflux de zeci de mii de imigranţi în secolele VIII-X pentru flota bizantină (număr mare de oameni pentru acele timpuri, sosiţi îndeosebi din răsărit), între 1080 şi 1375 Cilicia a fost un Regat Armean, ca zona tampon a creştinilor faţă de musulmani:
