127. Poarta dintre Asia şi Europa

Dintre cele 3 mari porţiuni de apărare faţă de Nordici - în ordinea de la V la E, Zidul Caucazian, Zidul Gorgan şi Zidul Chinezesc - tronsoanele de zid din Caucaz acum sunt cel mai puţin evidenţiate (desigur porţiunile cele mai vizibile fiind şi cele restaurate, respectiv mai recente în timp, ca de pildă unele părţi ale Zidului Chinezesc, ce a fost şi cel mai lung, întins pe o lungime mai mare de 6 mii km); concret, Zidul Caucazian a început pe coasta Pontică în localitatea “Apa” (capitala actualei republici Abhaze) și s-a încheiat pe coasta Caspică în localitatea Ghelda / Derbent din Daghe-stan (cel mai Sudic oraș al Federației Ruse = fosta Sarmație).
Zidul Caucazian
Cele 2 Țări Caucaziene învecinate - Azerbaidjan la Marea Caspică şi Georgia la Marea Neagră - în prezent găzduiesc principalele vestigii ale vechilor fortificaţii (în secolul XVIII, Dimitrie Cantemir - fostul domnitor al Moldovei - a cartat pentru armata țaristă o parte din uriașul Zid Caucazian, anterior o porțiune din apusul Georgiei, dintre Râurile Charieis / Sukum și Phasis / Rioni, fiind evidențiată pe o hartă publicată la Napoli în 1654 de Italianul Teramo Cristoforo Castelli 1597-1659):
Zidul Caucazian din răsăritul Pontic
În apus, pe litoralul Mării Negre, Zidul Kelasuri lung de 160 km - aflat în Abkhazia / pe teritoriul Georgiei - a fost consolidat de către împăratul bizantin Iustinian, de la capitala Abkhaziei denumită Akea / Sukhumi 43 lat. N, 41 long. E / însemnând “Apa” la Râul denumit Rioni din Georgia, la gura căruia e orașul Poti, fost Phasis 42,09 lat. N, 41,40 long. E populat de Cariani / Gherghiți de la sfârșitul secolului VII î.C. (pentru protecţia Văilor prin care erau principalele rute din Caucaz).
Începutul Pontic al Zidului Caucazian
Zidul Gilgil-chay / Ghirghir-ceai de 163 km lungime - de-a lungul Râului cu acelaşi nume - era între poalele Masivului Baba-dagh şi litoralul Caspic iar Zidul Beşbarmag de 36 km lungime din regiunea Davachi era între Muntele Beshbarmagh şi litoralul Caspic, printre fortăreţele rămase în răsăritul Caucazian fiind cele de la Chirag-Gala, Dindar, Gara Dundur, Khizirzinda-Baba, Khursan-Gala, Şabran, Zaqatala, ş.a. (toate în apropierea actualei graniţe dintre Daghe-stan şi Azerbaidjan / a cărei capitală Baku 40,23 lat. N, 49,52 long. E şi-a primit denumirea de la înţelesul Pelasg pentru “bour” / ca de exemplu la Români “bade” = “baci” pentru păcurar / păstor, Bacău 46,35 lat. N, 26,55 long. E, etc.; Baku la vechii Egipteni era epitetul lui Osiris iar la Barbari avea înţelesul de bou / bivol, “bacha” însemnând “vaca”: deoarece “bakhoii” erau iniţiaţii în ritualul Ghergarului Dionis al Grecilor vechi, pentru Romani a devenit Bachus).
Poarta EuroAsiatică
Este de ştiut că Pasajul Derbent din Daghe-stan - Poarta dintre Asia şi Europa - a fost cunoscut şi sub numele Herga (prezenţa Gherga fiind solidă în zonă); de acolo, până la actuala graniţă dintre Georgia şi Rusia din Defileul Dargani 42,44 lat. N, 44,37 long. E, unde era altă Poartă, anume cea Iberică sau Poarta Caucaziană după cum îi zicea Anatolianul Strabon / denumită ulterior şi Poarta Cumană - singura trecere directă prin mijlocul Munţilor Caucaz - din timpul Perşilor (secolul VI î.C.) au fost 30 de turnuri de apărare orientate spre N; ele făceau parte dintr-un sistem foarte lung de fortificaţii în tot Caucazul, ale căror ruine sunt azi mai ales în Georgia. În secolul I, Romanul Pliniu “cel Bătrân” - care a descris Porțile dintre Marea Neagră / Pontică și Marea Hyrkană / Caspică - în “Istoria naturii” 6:14 (după ce a precizat că HiperBoreii erau de origine Europeană, adică proveneau de la Vest de Fluviul Don) a indicat “vecinătatea populației Georgi cu Amazoanele, până la Marea Caspică / Hyrcană” = “Georgi et Amazonum gens, haec usque ad Caspium et Hyrcanium mare”: Anticii denumeau partenerii Ghergari ai Amazoanelor – din Vestul Mării Ghergane / Hyrkane, respectiv Caspice - ca Gargari / Georgi; în Evul Mediu, Venețianul Marco Polo – care a trecut pe acolo - a notat Georgia ca Giorgiana și Zorzania (după cum a publicat în 2017 Patrizia Licini de la “Asociația Geografilor Italieni”).
Pasajul Herga
Poarta Caspică de la Derbent / Daghe-stan era pe ruta Trans-Caucaziană legând Orientul Mijlociu de stepele din N Caucazului - ce începeau cu aşezarea Gherga 42,20 lat. N, 47,57 long. E - fiind des menţionată de Antici, ca de exemplu de către Carianul Hecateu din Milet, în secolul VI î.C. (era ştiută şi ca Poarta Albaniei, localitatea Gelda = Derbent - popular numită Albana - fiind prima capitală a Albaniei Caucaziene); vechimea Porţii era cel puţin de la începutul mileniului I î.C., fiind la capătul răsăritean al Zidului Muntelui / denumit acum Dag-Bary, în 1647 - conform geografului German Adam Olearius - având peste 240 km lungime, cu traversarea Masivului Tabasaran (Zidul a fost consolidat de Sasaniţi cu milioane de metri cubi de piatră începând din secolul V de-a lungul a 40 de km, pe fundaţiile sale mai vechi). După cum se poate observa în toponimia zonei prin imaginea următoare, “vameşii” Europeni - primii care îi taxau pe cei ce treceau uriașul Zid Caucazian prin Poarta EuroAsiatică a Derbentului - erau Gherganii din Daghe-stan şi Cecenia (de partea cealaltă, “vameşii” Asiatici erau strămoşii Kurzilor):
Toponime Gherga în Daghe-stan = Țara Ghergarilor (fosta Albanie Caucaziană)

În secolul III, împăratul Şapur I - care a inclus Gelda / Derbent în Imperiul Săsan pe care îl cârmuia - a numit trecerea de acolo ca “Poarta Alană”: pasajul dintre Caspica şi Caucaz (vama gospodărită de autohtonii Ghergari) făcea legătura dintre Sasaniţi şi Sarmaţi. În secolul V, istoricul Armean Egishe Vardapet a notat apariţia Hunilor pe litoralul Caspic, interesaţi de controlul zonei dintre Derbent şi gura Ră / a Volgăi. În timpul Sasaniţilor / Sasanilor, 73 de turnuri apărau Derbentul, la circa70 de metri distanţă între ele (în N cetăţii fiind majoritatea, 46 de turnuri); între ele au fost utilizate 14 porţi, dintre care 9 au rămas până în prezent: 4 în partea Nordică, 3 în partea Sudică şi 2 în citadelă. După cum a măsurat arheologul Rus Aleksandr Kudryavtsev, în timpul împăratului Yazde-Gerd II al Imperiului Săsan - adică în secolul V - Zidul din Gelda / Derbent avea 8 metri grosime şi 16 metri înălţime. În sistemul Caucazian de ziduri, pe Valea Rubas - Râul din S Derbentului / cel mai Sudic oraş al Rusiei, denumit şi “Poarta de Fier” - era Zidul Rubas, ce întărea (corespunzător investigaţiilor arheologice din Daghe-stan) fortificaţiile zonei înaintea existenţei Zidului Muntelui = “Dag-Bari” / “Dag-Vari”.
Turnuri și forturi pe traseul Zidului Caucazian
Conform cercetătorilor - între care şi Britanicul John Abercromby în 1889 - iniţiatorul acelui Zid Caucazian a fost cel intitulat “Stăpânul cornutelor”, cu 1953 de ani înaintea lui Alexandru “cel Mare” / deci din secolul XXIII î.C., el fiind menţionat şi de Coran (deoarece printre altele a înfiinţat Mecca, locul unde Ismail - fiul lui Avram - apoi a instituit pelerinajul anual denumit “hagialâc”; de altfel, este evidentă asemănarea Mecca-Mleccha, după cum a studiat în 2002 şi Dr. Alexander Berzin / Indolog American: în regiunea Mecca - conform Kalachakra 1:154 - iniţial puterea religioasă a fost exersată de Mleccha). Multe din străvechile instalaţii militare Caucaziene zidite au rămas funcţionale până în secolul XIX (când a fost înglobarea în Imperiul Ţarist), de atunci ele căzând în distrugere; în acel secol XIX, scriitorul Francez Alexandre Dumas (1802-1870) a afirmat că “Zidul Caucazian a avut ca adversar doar Zidul Chinezesc”. Găzduirea de către Caucaz - şi nu de exemplu de către Ural - a Porţii dintre Asia şi Europa se reflectă în diversitatea nativilor zonei, cea mai mare din EurAsia.