122. Poarta dintre Asia şi Europa

Dintre cele 3 mari porţiuni de apărare faţă de Nordici - în ordinea de la V la E, Zidurile Caucaziene, Zidul Gorgan şi Zidul Chinezesc - tronsoanele de zid din Caucaz acum sunt cel mai puţin evidenţiate (desigur porţiunile cele mai vizibile fiind şi cele restaurate, respectiv mai recente în timp, ca de pildă unele părţi ale Zidului Chinezesc, ce a fost şi cel mai lung, întins pe o lungime mai mare de 6 mii km). Cele 2 Țări Caucaziene învecinate - Azerbaidjan la Marea Caspică şi Georgia la Marea Neagră - în prezent găzduiesc principalele vestigii ale vechilor fortificaţii (în secolul XVIII, Dimitrie Cantemir - fostul domnitor al Moldovei - a cartat pentru armata țaristă o parte din uriașele Ziduri Caucaziane):
În apus, Zidul Kelasuri lung de 160 km - aflat în Abkhazia / pe teritoriul Georgiei - a fost consolidat de către împăratul bizantin Iustinian, de la Sukhumi 43 lat. N, 41 long. E la Poti 42,09 lat. N, 41,40 long. E (pe litoralul Mării Negre), pentru protecţia văilor prin care erau principalele rute din Caucaz.
Zidul Gilgil-chay / Ghirghir-ceai de 163 km lungime - de-a lungul Râului cu acelaşi nume - era între poalele Masivului Baba-dagh şi litoralul Caspic iar Zidul Beşbarmag de 36 km lungime din regiunea Davachi era între Muntele Beshbarmagh şi litoralul Caspic, printre fortăreţele rămase în răsăritul Caucazian fiind cele de la Chirag-Gala, Dindar, Gara Dundur, Khizirzinda-Baba, Khursan-Gala, Şabran,Zaqatala, ş.a. (toate în apropierea actualei graniţe dintre Daghe-stan şi Azerbaidjan / a cărei capitală Baku 40,23 lat. N, 49,52 long. E şi-a primit denumirea de la înţelesul Pelasg pentru “bour” / ca de exemplu la Români “bade” = “baci” pentru păcurar / păstor, Bacău 46,35 lat. N, 26,55 long. E, etc.; Baku la vechii Egipteni era epitetul lui Osiris iar la Barbari avea înţelesul de bou / bivol, “bacha” însemnând “vaca”: deoarece “bakhoii” erau iniţiaţii în ritualul Ghergarului Dionis al Grecilor vechi, pentru Romani a devenit Bachus).
Poarta EuroAsiatică
Este de ştiut că Pasajul Derbent din Daghe-stan - Poarta dintre Asia şi Europa - a fost cunoscut şi sub numele Herga (prezenţa Gherga fiind solidă în zonă); de acolo, până la actuala graniţă dintre Georgia şi Rusia din Defileul Dargani 42,44 lat. N, 44,37 long. E, unde era Poarta Iberică sau Poarta Caucaziană după cum îi zicea Anatolianul Strabon / denumită ulterior şi Poarta Cumană - singura trecere prin Munţii Caucaz - din timpul Perşilor (secolul VI î.C.) au fost 30 de turnuri de apărare orientate spre N; ele făceau parte dintr-un sistem foarte lung de fortificaţii în tot Caucazul, ale căror ruine sunt azi mai ales în Georgia.
Pasajul Herga
Poarta Caspică de la Derbent / Daghe-stan era pe ruta Trans-Caucaziană legând Orientul Mijlociu de stepele din N Caucazului - ce începeau cu aşezarea Gherga 42,20 lat. N, 47,57 long. E - fiind des menţionată de Antici, ca de exemplu de către Carianul Hecateu din Milet, în secolul VI î.C. (era ştiută şi ca Poarta Albaniei, localitatea Gelda = Derbent - popular numită Albana - fiind prima capitală a Albaniei Caucaziene); vechimea Porţii era cel puţin de la începutul mileniului I î.C., fiind la capătul răsăritean al Zidului Muntelui / denumit acum Dag-Bary, în 1647 - conform geografului German Adam Olearius - având peste 240 km lungime, cu traversarea Masivului Tabasaran (Zidul a fost consolidat de Sasaniţi cu milioane de metri cubi de piatră începând din secolul V de-a lungul a 40 de km, pe fundaţiile sale mai vechi). După cum se poate observa în toponimia zonei prin imaginea următoare, “vameşii” Europeni - primii care îi taxau pe cei ce treceau Poarta EuroAsiatică a Derbentului - erau Gherganii din Daghe-stan şi Cecenia (de partea cealaltă, “vameşii” Asiatici erau strămoşii Kurzilor):

În secolul III, împăratul Şapur I - care a inclus Gelda / Derbent în Imperiul Săsan pe care îl conducea - a numit trecerea de acolo ca “Poarta Alană”: pasajul dintre Caspica şi Caucaz (vamă gospodărită de autohtonii Ghergari) făcea legătura dintre Sasaniţi şi Sarmaţi. În secolul V, istoricul Armean Egishe Vardapet a notat apariţia Hunilor pe litoralul Caspic, interesaţi de controlul zonei dintre Derbent şi gura Ră / a Volgăi. În timpul Sasaniţilor, 73 de turnuri apărau Derbentul, la circa 70 de metri distanţă între ele (în N cetăţii fiind majoritatea, 46 de turnuri); între ele au fost utilizate 14 porţi, dintre care 9 au rămas până în prezent: 4 în partea Nordică, 3 în partea Sudică şi 2 în citadelă. După cum a măsurat arheologul Rus Aleksandr Kudryavtsev, în timpul împăratului Yazde-Gerd II al Imperiului Săsan - adică în secolul V - Zidul din Gelda / Derbent avea 8 metri grosime şi 16 metri înălţime. În sistemul Caucazian de ziduri, pe Valea Rubas - Râul din S Derbentului / cel mai Sudic oraş al Rusiei, denumit şi “Poarta de Fier” - era Zidul Rubas, ce întărea (corespunzător investigaţiilor arheologice din Daghe-stan) fortificaţiile zonei înaintea existenţei Zidului Muntelui = “Dag-Bari”. Conform cercetătorilor - între care şi Britanicul John Abercromby în 1889 - iniţiatorul acelui Zid a fost cel intitulat “stăpânul cornutelor”, cu 1953 de ani înaintea lui Alexandru cel Mare” / deci din secolul XXIII î.C., el fiind menţionat şi de Coran (deoarece printre altele a înfiinţat Mecca, locul unde Ismail - fiul lui Avram - apoi a instituit pelerinajul anual denumit “hagialâc”; de altfel, este evidentă asemănarea Mecca-Mleccha, după cum a studiat în 2002 şi Dr. Alexander Berzin / indolog American: în regiunea Mecca - conform Kalachakra 1:154 - iniţial puterea religioasă a fost exersată de Mleccha). Multe din străvechile instalaţii militare Caucaziene zidite au rămas funcţionale până în secolul XIX (când a fost înglobarea în Imperiul Ţarist), de atunci ele căzând în distrugere. Găzduirea de către Caucaz - şi nu de exemplu de către Ural - a Porţii dintre Asia şi Europa se reflectă în diversitatea nativilor zonei, cea mai mare din EurAsia.