Amprenta străveche Gherga a fost evidentă în Caucaz, Capadochia, Caria, etc.; în urmă cu 5 milenii - când s-a încheiat Epoca Pietrei și a început Epoca Bronzului - în SE Europei dominau Indo-Europenii = Kurganii iar în vecinătatea SE Europei e Anatolia / Asia “Mică” pe atunci dominată de Ghergari = Karkiși (așa fiind consemnați de Kheții / Hitiții apăruți la sfârșitul mileniului III î.C. în centrul Anatoliei - unde cea mai mare regiune e Capadochia - Karkișii / Garghișii grupându-se apoi mai ales în V Peninsulei, în Troia Nordică și Caria Sudică, unde s-au consolidat semnificativ până la sfârșitul Epocii Bronzului). CapaDochia / Kapadokya - iniţial numită Kuş / după Cuş, fratele lui Canaan - de fapt a fost cea mai întinsă regiune Anatoliană, având (conform geografului Antic Strabon) circa 555 de km pe direcţia E-V şi circa 333 de km pe direcţia N-S: în N se întindea până la Pontus / Pont (aproape de Marea Neagră), la răsărit fiind Caucazul / Armenia şi limita cu Mesopotamia pe Eufrat, regiunea la S ajungând despărţită de Kilikia / Ki-Likia prin Munţii Taurus iar în apus erau Lycaonia - locuită de vechea populaţie Lukka - şi Frigia (din secolul III î.C. răsăritul Frigiei devenind Galatia); acum, conceptul regional despre Capadochia e mai restrâns, fiind îndeosebi localizată inima sa.
La sfârşitul Epocii Pietrei, Capadochia era locuită de Gargari, care aveau Amazoanele ca partenere (inclusiv Anticul Filostrat - născut în Insula Lemnos și decedat pe coasta Canaanului, în portul Qart / Tyre - a scris în cartea “Eroica” despre așa ceva, localizând Amazoanele anterioare Războiului Troian până în Munții Taurus; e de știut despre Grecul Filostrat că și-a dedicat cartea “Viețile înțelepților” - în care a acordat mare atenție filozofului Gorgias - contemporanului împărat Gordian I al Imperiului Roman / născut în CapaDochia, mort în anul 238).
 |
| Începutul Epocii Bronzului (Dr. Carlos Quiles, 2020) |
Anatolianul Strabon în “Geografia” XII afirma despre Capadoci că respectau vechiul Cult Pelasg al Mamei Mari (2:3) - sub numele Ma - şi al Zeului Dak (2:5). În partea Sudică a aşezării fortificate Kerkenes 39,45 lat. N, 35,05 long. E, înconjurată de Gorgane, locuită în mileniul III î.C., la începutul Epocii Bronzului era “Poarta Capadochiei”, denumită Pteria (în vechime, prin “poartă” se înţelegea şi spaţiul de lângă intrarea principală, loc unde se ţineau târguri şi se făceau tranzacţii comerciale, erau întruniri publice, se luau decizii politice, şedinţe de judecată, etc., un exemplu transmis în Evul Mediu fiind “Înalta Poartă” din Imperiul Otoman / capitala găzduind reşedinţa sultanului); Poarta Capadochiei din Kerkenes - fost oraș important al Magilor / Mezilor, la poalele Sacrului Munte Daha - se poate vedea şi acum:
Cercetători ca Allen Burney în 2004, Trevor Bryce în 2009, ș.a. au pus egalitatea Daha = Kerkenes la Muntele Sacru; tot lângă Muntele Sacru Kerkenes = Daha / “Da-Ha” - la Altarul căruia era venerat Zeul Furtunii - se găsea Zippalanda, reședința regală Hatti (atât religioasă, cât și administrativă dinaintea Imperiului Hitit):
La începuturile Hatti / Hitite (Kheti / Ghete) au fost așadar implicările esențiale Dahă / ale Dahilor și Ghergă / ale Gherghilor, așa cum au rămas atât onomastica, cât și ulteriorul parcurs imperial, între Dahi și Gherghi egalitatea fiind chiar de la început, revelată istoric Anatolian prin Hatti iar apoi prin Kheti. În 2014, Dr. Ilya Yakubovich a enunțat: “Toponimiile cunoscute din areal - inclusiv Capadochia - sunt de fapt reproduceri de către alții ale celor inițiale indigene; conform lui Herodot 5:52, Capadochia se întindea între Cilicia și Frigia, în inima sa găsindu-se meandrele Halys. Inscripțiile dovedesc că acolo până în secolul VIII î.C. a fost vorbită Luviana și utilizate hieroglifele Anatoliene, alterate apoi de invazia Cimeriană de la începutul secolului VII î.C. și de ocupația Mediană din secolul VI î.C.; referirile vechilor Greci față de localnicii Capadochiei ca fiind Sirieni - așa cum a consemnat istoricul Herodot 1:72 în secolul V î.C. - relevau percepția unității neo-Hitită încă existentă pe atunci între Nordul Siriei și Câmpia Konya (din centrul Capadochiei). Ultimele inscripții în Luviană din vecinul Regat Karkamiș de pe Eufrat - de la sfârșitul mileniului II î.C. și începutul mileniului I î.C. - numeau Capadochia ca Sura, așa cum a studiat și Simon Zsolt în 2012 (acelea confirmând inclusiv cele scrise de Homer în Odiseea 15:403). Hitiții prin KURUGUTI numeau Ținutul de Sus, adică partea superioară a Bazinului Halys; Ținutul de Jos era Câmpia Konya (Hitit zisă ‘Katta’, de unde s-a generalizat Cappa-Dochia): sorgintea unei asemenea perspective în Anatolia - de împărțire teritorială în părțile joasă și înaltă - a fost pre-Hitită (anterior, a fost practicată de Sumerieni în Mesopotamia ori de faraoni în Egipt / a fost atestată și în Europa)”. În 2015, Dr. Robert Ghazaryan a scris: “Zona înaltă din NE statului Hitit - notată KURUGUTI, KUR.KUR.MEŠ, ș.a. - a fost ulterior menționată ca Armenia Mică (regiunea Karin). Acolo sunt bazinele superioare ale Eufratului, Halys, Gayl / Lykus, Iris, etc. Hitiții / Heteii au luat acele denumiri de la predecesorii Hatti. Împărțirile ca Țara de Sus și Țara de Jos se practicau în Vechea Lume, ca de exemplu anterior în Egiptul apărut prin unirea Egiptului din susul Nilului cu Egiptul din josul Nilului. Istoricul Georgian Grigol Giorgadze 1879-1937 a studiat limitele zonei, stabilind că se învecina cu Sebastia și cu teritoriul Kaska; acolo - în Ținutul de Sus - le plăceau împăraților Hetei / Hitiți să vâneze. Ținutul de Sus al Imperiului Kheti / Hitit începea de la cetatea Gîrgîrîye, până la izvorul Halys, cea mai importantă apă curgătoare din Imperiu; granița Nordică era pe Valea Lykus / Gayl, cu Kaskii care după căderea Imperiului Hitit au ocupat toată acea zonă înaltă”. În 2016, cercetătorul American Gary Moore a observat că în mileniul III î.C. Guții (care vorbeau o limbă apropiată de Tocariană) foloseau - ca și Akkadienii - pentru “Gineri” termenul “Luhatanu”, ceea ce în Asiriană a ajuns să fie “Hathno”: asemenea formă în “Avesta” însemna “cineva care s-a alăturat familiei” iar așa familie era chiar cea Guto-Hattă (sau Kheti / Hitită). În mileniul II î.C., Hitiţii şi-au înfiinţat capitala în N Kerkenes, căci era pe drumul ce mergea la Marea Neagră. Vama Ka-Pa-Dokiei / Capadochiei cu Pontul era la Fortăreaţa Dasmenda / acum Aziziye 39,37 lat. N, 31,46 long. E, în NV Muntelui Karga-sekmez (în Pontul Anatolian, cea mai importantă Vale e a Râului Kelkit, prin care era vadul de trafic dintre Caucaz şi Bitinia / Vitinia; Kelkit 40,07 lat. N, 39,26 long. E - oraşul cel mai important de acolo - exista de la începutul mileniului III î.C. şi era cârmuit înaintea Hitiţilor de Dinastia Kerkită). În mileniul I î.C. - după dispariţia Imperiului Hitit - mulţi şi-au disputat dorinţa de a ocupa zona; de pildă, războiul dintre Mezi şi Lydieni pentru regiune s-a încheiat la apus de Kerkenes, în 4 VII 587 î.C. / conform și studiului din 1997 al cercetătorului American Thomas Worthen de la Universitatea Arizona, datorită unei eclipse totale de soare prevăzută de Carianul Thales din Milet, interpretată de beligeranţi ca voinţa divină pentru pace. În Antichitate, capitala Capadochiei a fost la Mazaca / azi Kayseri 38,44 lat. N, 35,29 long. E, la poalele Vulcanului Argaeos / Harga - acum Erciyes Dagi - format în cea mai mare parte din dacit (rocă vulcanică alcătuită majoritar din cuarț și andezit): ultima erupție serioasă a Vulcanului Harga - Khet / Hitit era denumit “Harkasos”, însemnând “Muntele Alb”, el fiind înalt de 3917 metri - a provocat prin seismul produs ruperea Bosforului și inundarea Atlantidei (“Institutul Smithsonian” din SUA a datat începutul evenimentului în secolul LXIX î.C., cenușa sa găsindu-se - după cum au documentat în 2009 și Anne Develle de la Universitatea Alpină din Grenoble împreună cu Veronique Walter de la Universitatea Bourgogne, David Williamson, Francoise Gasse - până în Lacul Yammoune din Valea Baalbek / Liban, datată tot din vremea dezastrului Atlant ce a marcat mileniul VII î.C).
Cercetătorul Turc Ufuk Mistepe a studiat în 2005 vechea geografie Anatoliană și a scris: “În Câmpia Gargauritis din Capadochia e Ținutul Kîrșehir, fost Gîrgîriye = Karkariye / Kîrkîriye”; despre Gargauritis din Capadochia a scris de pildă în Evul Mediu istoricul Filip Cluvier din Gdansk / Pomerania (azi Polonia), ș.a.: se poate observa că etimologic Gdansk prin prefixul său “Gd” reproduce fosta sa stare de leagăn Got / Antic Get. După victoria din 2 VIII 47 î.C. a Romanilor în bătălia de la Gırgırıye / Karkariye - azi Zile 40,18 lat. N, 35,53 long. E / Turcia - când Pharnaces II / fiul regelui Mithradates VI a fost înfrânt de Iuliu Cezar, victoriosul general a lansat faimoasa expresie “veni vidi vici” = “am venit, am văzut, am învins” (e de știut că anterior cu fix 2 decenii exact acolo generalul Pompei a fost învins de regele Mitradates / Mitridates VI - care chiar rănit de o săgeată în față a continuat lupta, fiind oblojit pe loc de vracii Agari - pierderile Romanilor atunci fiind de peste 7 mii de militari, printre care 150 de centurioni și 24 de tribuni); Anatoliana Gîrgîrîye = Gırgırıye / Karkariye străjuia Trecătoarea spre capitala Amasia a Regatului Pontic (orașul natal al nobilului Strabon - născut după 4 ani de la prima luptă / familia sa funcționând ca foarte importantă la Curtea Pontică - el fiind contemporan cu cea de-a doua luptă, pe atunci ca flăcău aflându-se pentru studii geografice în S, la rudele Cariane de lângă Sanctuarul Gherga): în secolul I î.C. așadar, inclusiv în vremea generalului Iuliu Cezar - contemporan cu împăratul Burebista al Geților - Anatolienii Gherghi nu colaborau cu Romanii (spre sfârșitul Antichității - în secolul IV - martirizirea nobilului Gheorghe din Capadochia de către Romani a generat ivirea Sfântului Gheorghe, martirizat de păgânii Romani și iubit universal de creștini, portretizat ca emblematicul Cavaler omorând Balaurul).
 |
| Azi: Cadir Hoyuk |
 |
| Hartă de Moll Herman (1654-1732) |
 |
| Monumentul “VENI-VIDI-VICI” al generalului Roman Iuliu Cezar în Anatoliana Gırgırıye / Karkariye |
