148. Cărţile Sfinte

Cea mai celebră reprezentare a Sibilei - numele Roman al Gherghiţiei - este cea făcută în colonia Cume din Italia de poetul Vergiliu (acelaşi care a scris “Georgicele” şi “Eneida”), prezentând-o ca pe o bătrână roşcovană ce şi-a reunit prezicerile în 9 cărţi, dintre care 3 au fost achiziţionate în secolul VI î.C. pe mulţi bani de către ultimul din cei 7 legendari regi Romani şi păstrate de către preoţi în Capitoliu, pentru că vizau viitorul statului / au ars într-un incendiu în anul 83 î.C.; fiind scrieri sacre, Romanii s-au străduit să le refacă şi în 76 î.C. au întocmit o a doua ediţie - printr-o colecţie de mărturii adunate din locurile sacre ale spaţiului Grec, African, etc. - depusă în 12 î.C. la Templul lui Apollo din Roma (arsă şi aceea în 405, intenţionat, de către împăratul Honoriu). Sibila / Sibyla = “Si-Byla” se citea “Si-Bula”: prin ea se înțelegea că era muierea Sf. Baal, falicul Zeu Vest Asiatic / Est Mediteran; aflată în centrul Mediteranei, tot mai puternica Romă voia înțelepciunea orientală a Vechii Lumi, păstrată inclusiv de Cărțile Sfinte ale Marii Zeițe.
Templul lui Jupiter de pe Capitoliu
Academicianul George Grote a afirmat că autoarea Cărţilor Sfinte era Anatoliana Gherghiţia; cărţile au fost realizate pe Masivul Anatolian / Troian Ida - unde erau păstrate unele secrete ale Atlanţilor - şi iniţial au fost depozitate în Templul lui Apollo din Gherghis. La fel cum Evreii vechi păstrau în Templul din Ierusalim (construit de Fenicieni) Tăbliţele lui Moise” într-o ladă din lemn, la Roma originalele Gherghiţiei au ajuns în cel mai mare Templu - cel al zeului suprem Zeus / Jupiter care patrona fulgerele / trăznetele, trimiţând ploile şi furtunile = Gurges în Latină - într-o ladă de piatră depusă sub o boltă subterană a colosalului templu (în care iniţial figura divină a fost realizată din argilă de către artistul Vulga / Vulcam, după cum a consemnat istoricul Roman Pliniu cel Bătrân” 35:157). Cărţile Gherghiţiei au avut o influenţă imensă asupra vieţii de stat. Pe Capitoliu, locul unde primul rege Roman în 752 î.C. a ridicat primul Templu Roman - după cum a scris Macrobiu în Saturnalia” 1:7, primul altar era dedicat lui Cronos / Saturn, adică tatălui lui Zeus / Jupiter - în 509 î.C. a fost inaugurat enormul Templu al lui Jupiter, construirea celui mai grozav Templu Roman începând la sfârşitul regalităţii Romane (ultimul rege Roman - cel care a procurat Cărţile Sfinte depuse în el - apoi a murit refugiat la Cume); atunci s-a marcat începutul republicii Romane, din care ulterior s-a dezvoltat Imperiul Roman.
Intrarea în subteranul Templului lui Jupiter din Roma


Cărţile iniţiale - originalele primei ediţii - erau în vechea limbă a coloniştilor Troiani (ai căror descendenţi au întemeiat Roma şi Imperiul Roman) şi erau concepute mai ales pe principii astronomice. Romanul Tit Liviu a descris că în Cărţile Sfinte erau explicările pentru întâmplările extraordinare, inclusiv naturale (cutremure, fenomene din atmosferă, viziuni profetice, etc.), pentru consultarea şi conservarea cărora Romanii un instituit în 367 î.C. anume un colegiu de preoţi, căci se cereau cunoştinţe speciale la interpretarea lor. Istoricul Roman Pliniu a relatat că după dezastrul arderii originalelor, Romanii au căutat în toate părţile Imperiului în speranţa că vor mai găsi un exemplar, cercetările lor rămânând însă fără rezultat. A doua ediţie, realizată în Greacă, păstrată într-o ladă de aur, nu mai cuprindea vechile doctrine, ci era o compilaţie de amintiri - însă nici aşa nu mai există, rămânând doar relatările: Cărţile Sfinte ale Sibilei / Gherghiţiei au influenţat decisiv Antichitatea. Despre Sibila - simbolizând energia închisă în pământ - Romanul Lucreţiu în “Poemul naturii” 2 a scris: “Ea are atomi din care poate / Să deie seminţiilor de oameni / Pomi roditori şi grâne aurite / Iar fiarelor ce umblă pe la munte / Şi lor, de-asemeni, să le dea frunzişuri / Şi ape şi păşuni îmbelşugate / De-aceea doară i s-a zis pământului / Că este, totodată, Marea Mamă / A zeilor, precum şi mama fiarelor / Şi născătoarea noastr-a tuturora”. Cultul Cibelei - considerată Marea Mamă a zeilor, adorată pe culmile Munţilor, domnind peste Pământ în starea sa naturală, peste peşteri, protectoarea vegetaţiei şi a animalelor sălbatice - a fost pe primul loc în calendarul Roman şi a persistat până la sfârşitul Imperiului. Profeţiile Cărţilor Sfinte ale Gherghiţiei au fost cinstite şi de creştini, până în Epoca Modernă, deoarece au vestit şi sosirea Mântuitorului; de exemplu în Vatican, cel care a remodelat Complexul Colinei, homosexualul Italian Michelangelo Buonarroti a pictat cu forme muşchiuloase bărbăteşti în 1510 pe plafonul Capelei Sixtine 5 portrete ale legendarei Sibile - în diverse ipostaze, toate asociate cu una dintre cărţile ei - imagini bine conservate până azi (centrul de cult cel mai important al Sibiliei din Persia era în Babilon iar al celei Libiene a fost în Oaza Siwa 29,11 lat. N, 25,33 long. E / Egipt).