84. Somnul Gărga



Oamenii mor după câteva minute fără aer, mor după câteva nopţi nedormite, mor după câteva săptămâni fără apă sau mor după câteva luni fără hrană (toate sunt forme de energie iar corpurile Gherga de-a lungul timpului s-au dovedit bune rezonatoare - receptoare dar şi utilizatoare - de energie universală); de-a lungul vieţii, oamenii visează în total câţiva ani (femeile au nevoie să doarmă cu circa o oră în plus pe noapte decât bărbaţii iar prematurii - de orice gen - visează mai mult). Înaintea răspândirii practicii Yoga erau ştiute 3 stări ale spiritului: veghea, somnul cu vise şi somnul profund. Este o observaţie comună că un somn bun “remontează”; lipsa lui duce la pierderea concentrării şi slăbirea vigorii fizice, explicaţia fiind că organismul se dezorganizează în funcţii deoarece undele cerebrale din timpul perioadei de somn - aflate atunci în activitatea energetică pe joasă frecvenţă la puterea cea mai amplă - nu mai rezonează adecvat cu radiaţia Pământului: frecvenţa umană de circa 8 cicli pe secundă e aceeaşi cu radiaţia planetei, de circa 8 Herţi / secundă (creierul omului şi însuşi Pământul - părintele universal / aşa după cum s-a ştiut dintotdeauna - lucrează pe aceeaşi frecvenţă, întregul sistem biologic rezonând cu globul, ceea ce corelează inclusiv energia mediului cu controlarea directă a persoanei, de exemplu oferind şi posibilitatea influenţării oamenilor prin manipulările rezonanţei). Encefalogramele au măsurat comportamentele în timpul dormitului, visele alternând cu somnul lent, ele fiind în faze mai scurte decât somnul profund (visul este o scurtă nebunie iar nebunia este un lung vis; unele vise conţin mesaje din Cealaltă” Lume): oamenii visează un procent destul de semnificativ din durata vieții. Odată cu înaintarea în vârstă parametrii fluxului undelor cerebrale în timpul somnului slăbesc, ancestral bătrânilor fiindu-le recomandat ca momentele de odihnă şi în special cele de somn să le petreacă în preajma tinerilor (explicaţia - acum considerată Modernă dar cel puţin intuitiv ştiută din cele mai vechi timpuri, bazată şi pe experienţe - fiind că aceia, având o emisie cerebrală mai intensă, ajutau indirect şi pe cei în vârstă din apropierea lor, în procesul de recuperare energetică), de unde a rezultat obiceiul de “culcare împreună” / mai grozav decât solitar; de altfel, dormitul împreună - după cum au studiat şi specialişti din Universitatea Americană Pittsburgh - ajută la reducerea cortizolului (hormonul stresului) datorită sentimentului de siguranţă ce apare în acea situaţie, mărindu-se şi protejarea inimii de boli. Vechii Greci au considerat somnul ca “fratele morţii” (în transă, ca şi în somn sau moarte, se credea că se putea intra în contact cu Lumea Cealaltă”); după cum a studiat în 2011 Dr. Neil Stanley de la Societatea Britanică de Cercetare a Somnului, somnul întrerupt afectează memoria iar în 2017, Dr. Chiara Cirelli și Dr. Graham Diering au studiat de ce trebuie dormită circa o treime din zi, concluzionând că în timpul somnului se reorganizează de fapt informațiile stocate în creier (pentru un somn bun contează starea de sănătate, hrana dinaintea somnului, condițiile pentru dormit / inclusiv poziția dominantă adoptată, etc).
În 1980, Societatea Teozofică Americană” (“teozofie” înseamnă “inteligenţă divină”) a publicat lucrarea Germanului Gustave Zorn despre studiul ancestral Garga din N Indiei asupra somnului, cu reguli valabile celor care se pregătesc pentru aceasta la câmpie, nu în Munţi: prima dată, întins pe partea dreaptă, omul respiră de 16 ori, se întoarce pe cealaltă parte pentru un număr dublu de respiraţii iar apoi poate dormi în orice poziţie. Mai mult, omul nu trebuie să doarmă sub cerul liber, direct pe pământ, sub un copac izolat, la o intersecţie ori pe un aşternut de lână sau mătase; de asemenea, omul n-are voie să doarmă gol, în haine transpirate ori cu picioarele ude. Dormitul pe spate, mai ales ziua, nu e recomandat, ci noaptea: pe întuneric, sub vegherea lunii; noaptea de altfel este foarte apreciată cultural dintotdeauna atât pentru “somn bun” cât şi ca “sfetnic bun”, creierul funcţionând diferit în timpul dormitului. La începerea somnului, poziţionarea trupului faţă de magnetismul universal a fost recomandată pe direcţia S-N (orientarea capului spre V ducând la anxietate), acestea toate fiind interpretate prin valorificarea energiei care vine dinspre E spre V. Ideea memoriei universale interactive conţinând tot ce s-a întâmplat vreodată (numită şi “Cartea Vieţii”, menţionată de exemplu în Biblie, “Ieşirea” / “Exodul” 32:32, “Psalmi” 68:32, etc.) făcea parte din cultura străveche din Bazinul Ghaggar şi mistic era legată de “Tăbliţa Destinelor” din Sumer ori de “Tăbliţele Mărturiei” din Egipt utilizate de Ham, bunicul Gherganilor, ulterioarele încercări rezonatoare de accesare apărând prin vise, ale clar-văzătorilor prin metodele lor - precogniţia fiind prevederea unui eveniment specific, premoniţia referindu-se la sentimente despre fapte ce urmează - ş.a., puterea cunoaşterii fiind divizată: una însemnând a ştii ce a fost iar alta a ştii ce va fi (însumate putând fi ştiute doar de divinitatea supremă).

“Valurile” cerebrale
Concepţia faţă de prima stare a spiritului (că veghea e înrudită cu visul) se datora observaţiei că o veghe a veritabilului sine propriu nu are loc deoarece precum visul, aşa şi veghea reflectă o amăgire / iluzie, numită “Maya” în India: percepţiile în starea de veghe, tot ca şi cele din timpul visului, nu există nicăieri altundeva decât în mintea celui aflat în stare de veghe, căci aşa cum realitatea visului e dezminţită prin trezire tot aşa - invers - şi realitatea veghii e dezminţită prin faptul că încetează în vis (Maya era puterea creatoare a lui “Var-Una” / Varuna, de restabilire a ordinii universale). Concepţia faţă de a doua stare a spiritului (somnul cu vise) se baza pe observaţia că omul are măreaţa funcţie a creatorului, în vis putând cutreiera oriunde şi oricum, manifestându-şi conştiinţa individuală, spre deosebire de următoarea stare a spiritului, cea a somnului profund, când e fără; în vechime se credea că visul era cel mai bun tărâm pentru întâlnirea zeilor. Concepţia faţă de a treia stare (somnul profund) era ca fiind trecerea în stadiul fără conştiinţă individuală, manifestându-se unirea temporară cu forma esenţială eternă - ce are contradicţiile rezolvate - căci atunci este atât neatingere de rău, cât şi neatingere de bine: o beatitudine inconştientă. Concepţia faţă de a patra stare a spiritului (atinsă prin Yoga) ca supremă - fiind mai presus decât somnul profund, deoarece la trezirea din somnul profund nu se păstrează amintirea - se baza pe beatitudinea cu menţinerea conştiinţei individuale de veghe; triumful asupra oboselii fizice de a nu dormi era apreciat ca o dovadă de putere, însemnând prezenţa în lumea spiritului (de pildă, Iisus încontinuu cerea discipolilor să vegheze). Ştiinţific, se cunoaşte că activităţile cerebrale se împart după frecvenţele de vibraţie ale energiei folosite de cortex - adică din straturile de neuroni aflaţi în creier - având funcţii precise pentru activităţile persoanelor, concrete / analitice coordonate de emisfera stângă a intelectului sau creative abstracte coordonate de emisfera dreaptă a emoţiilor, începând de la energia joasă, până la 4 Herţi (sub 0,5 Herţi, din punct de vedere medical, creierul e declarat mort) ce e în timpul somnului profund, fără vise, când nu este posibilă conştientizarea dimensiunilor fizice, aşa cum se întâmplă la bebeluşi ori în anestezie totală. Energia dintre 4 şi 8 Herţi este emisă de undele cerebrale în somnul cu vise, în stare de hipnoză ori drogare - fiind invocată de pildă de şamani - cuprinzând şi rezonarea cu frecvenţa generală a Pământului, de 7,83 Herţi (a “radiaţiei Schumann” / de fapt, studiată anterior de către savantul Aromân Nicolae Tesla în staţia experimentală din Colorado Springs / SUA, la sfârşitul secolului XIX; e de ştiut că soluţiile marelui inventator i se relevau în timpul viselor şi că apoi, în formulările cercetărilor, folosea terminologie Sanscrită pentru conceptele sale filozofice de tip oriental, manifestările lui de altfel fiind similare experienţelor şamanice). Energia dintre 8 şi 12 Herţi este în relaxarea folosită prin tehnicile de meditaţie, adică extinderea spre “mintea vastă” dominată de energia universală, fiind starea subconştientului activ. Energia dintre 12 şi 16 Herţi este specifică stării de veghe, când toate instinctele umane sunt potenţate. Energia dintre 16 şi 32 Herţi implică un mare consum, pe acele frecvenţe intervenind stările tensionate ca acelea din calamităţi ori lupte, întâlnindu-se suferinţa. Energia dintre 33 şi 35 Herţi este caracteristică iluminărilor, intuiţiei, conştiinţei extinse ori crizelor. Energia înaltă, cu frecvenţa de peste 35 Herţi, implică revelaţii bruşte şi trăiri spirituale extrem de mari, de realizare a sinelui, când începe Yoga: cunoaşterea puterii divine atât din interior, cât şi din exterior / a Marii Mame (“sursa” - după cum a fost denumită de esotericul Român Oreste Teodorescu - denumită diferit de alţii, ca “matricea energetică”, “holograma cuantică”, “câmp primordial”, etc). Mărețul “Gher-moș” = Her-mes” / “Hermes, adică bunicul Gherga (ale cărui învățături au fost redactate în Egiptul secolului II prin “Corpus Hermeticum”) a afirmat: “formele cerești născute din esență nematerială sunt nepieritoare, pe când trupurile noastre, fiind constituite din materie trupească, sunt - în consecință - slabe în sine și au nevoie de ajutor din afară; apa, pământul, aerul și focul curg în noi și ne reînnoiesc învelișul. Suntem atât de slabi că nu putem îndura mișcarea nici măcar o singură zi. Știi prea bine, fiule, că fără repausul nopții trupurile noastre nu ar rezista trudei de peste zi. Din acest motiv, bunul nostru creator, în mila sa universală, a asigurat continuitatea vieții făpturilor sale născocind somnul, cel care reface mișcarea, statornicind pentru odihnă un timp egal sau chiar mai lung (decât pentru muncă). Meditează, fiule, asupra acestei virtuți a somnului, opusă celei a sufletului, și nu mai puțin activă. Căci, dacă funcția sufletului este mișcarea, trupurile nu pot trăi fără somn, care slăbește și dezleagă jugul organismului, și care prin acțiunea sa de refacere îi distribuie materia de care are nevoie, dând sângelui - apă, oaselor - pământ, nervilor și vaselor - aer, ochilor - foc. De aici vine marea plăcere pe care trupul o găsește în somn”. “Paralela” dintre “somnul” Soarelui “Ra” (corp ceresc care în fiecare noapte se reface pentru reapariția a doua zi în putere) și oamenii săi “Ra-mani” (care în fiecare noapte se refăceau prin somn pentru revenirea a doua zi în putere) a confirmat acele învățături puternice ale Vechii Lumi despre importanța divină a somnului, cu conceptualizările Gărga în N Indiei, Ghermes în N Africii / Egipt, ș.a. Cultura Viselor printre Neandertali se pare că era veritabilă, ecouri ale sale străbătând mileniile în străvechile tehnici de incubație printre Homo Sapiens - de visări în scopul contactării zeilor, așa cum de exemplu se practica în Sanctuarul Gherga din Caria / Anatolia - sau de interpretări ale viselor: cele normale cândva, au ajuns aproape paranormale acum.