În Vechea Lume, bărbații Gherga au fost cârmuitori atât în Țara Sfântă apuseană (Europeană, din spațiul Românesc) a străvechilor Gherghi, cât și în Țara Sfântă orientală (Asiatică, din Canaan) unde au fost consemnați Sfinții Gherghe = Gherghe-seii: urmașii biblicului Ghergheseu (care a avut frați deopotrivă mari și mici; genetic uman masculin a fost documentată ramificarea bărbaților din grupul major “IJ” în “I” / formând majoritatea relativă în România și în “J” / formând majoritatea relativă în Canaan, azi acel areal fiind împărțit de Palestina și Israel). Iată așadar multiple recunoașteri Gherghite, anume:
· onomastică Ghergană (numele Gherga al cârmuitorilor - demn de reținut - regăsindu-se deopotrivă ca al Gherghilor din România și ca al Gherghe-seilor din Canaan)
· structurală Gherga (“jidovii” din România fiind precursorii “jidanilor” din Canaan, ambele populații având majoritățile relative masculine ca ramurile genetice “I” și respectiv “J” desprinse din macrogrupul comun “IJ”)
· genetică Gherga (viguroșii lideri Gherga aparținând mai recentului grup bărbătesc “N”/“X”, ajungând la cârmuire peste frații săi, inclusiv peste cei mai vârstnici)
· legendară Gherga (basmele au reluat povestirile străvechi despre locurile și rolurile esențiale din Vechea Lume, redând implicarea Gherga fie și ca Gheorgos, Gheorghe, Kerka, ș.a.)
· religioasă Gherga (ambele zone - România și Canaan - fiind ale ancestralelor Țări Sfinte cârmuite de Gherghi)
· istorică Gherga (vestigiile / artefactele dar și alte date relevând elementele mitice, fiind documentate prezențele Gherga)
· etc.
 |
| Țara Sfântă Canaan era amplasată strategic |
 |
| Canaanul înaintea Evreilor |
Sidon, primul născut al lui Canaan - onomastic reproducându-l pe Poseidon / “Po-seidon” care a fost “cel Sfânt” - s-a stabilit pe coasta Mediteranei în ceea ce azi e Liban, unde şi acum există oraşul ce-i poartă numele 33,33 lat. N, 35,23 long. E (întemeiat în mileniul V î.C.): un bun loc de pescuit; filozoful Grec Celsus - unul dintre primii contestatari ai creştinismului - în anul 177 a scris că Maria l-a avut pe Iisus cu cel supranumit “Pantera” din Sidon (născut în 22 î.C., devenit arcaş în armata Romană şi îngropat în anul 40 la Bingerbruck 49,57 lat. N, 7,53 long. E / Germania, statuia sa funerară fiind dezgropată din cimitirul de acolo în 1859).
Het, al doilea născut al lui Canaan, a fost etnonimul Kheti - al Heteilor / Hitiţilor - care la sfârşitul mileniului III î.C. au intrat în Capadochia, stabilindu-şi capitala la Hattusa 40,01 lat. N, 34,36 long. E, în mileniul II î.C. având un Imperiu predominant în ceea ce azi e Turcia; urmașii săi au constituit una dintre cele 7 populaţii cu care Evreii vechi s-au confruntat când au intrat în Canaan.
Iebuseu / “Iebu-seu” (adică Sf. Iebu), al treilea născut al lui Canaan - singurul dintre fraţi cu acelaşi atribut de Sfânt / “seu” ca şi Gherghe-seu, respectiv Sf. Gherghe - a avut descendenţii care au populat regiunea din jurul capitalei lor Iarmut / Jarmut 31,42 lat. N, 34,59 long. E, având şi fortăreţe ca Lakiş 31,33 lat. N, 34,50 long. E, Eglon 31,32 lat. N, 34,43 long. E, etc., principalele oraşe ale Iebuseilor / Iebusiţilor fiind Ierusalim 31,47 lat. N, 35,13 long. E şi Hebron 31,32 lat. N, 35,05 long. E (Cis-Iordania / Palestina); urmașii săi au constituit una dintre cele 7 populaţii cu care Evreii vechi s-au confruntat când au intrat în Canaan.
Amoreu, al patrulea născut al lui Canaan, a avut urmaşii Amorei / Amoriţi cu păr şi ochi deschişi la culoare, care în mileniul III î.C. au ajuns să locuiască din Valea Eufratului până în Valea Iordanului (în apusul Iordanului erau concentraţi mai ales în Haţaţon-Tamar / azi Oaza Ein-Gedi din Israel 31,27 lat. N, 35,23 long. E, lângă care sunt peşterile unde au fost găsite “Manuscrisele de la Marea Moartă”); urmașii săi au constituit una dintre cele 7 populaţii cu care Evreii vechi s-au confruntat când au intrat în Canaan (se poate observa apropierea onomastică a lui Amoreu cu amurg / apus, Sumerienii zicând tărâmului Vestic “Mar.Tu”: în N African, Maurii sunt și azi semnificativi).
Heveu, al şaselea născut al lui Canaan, a avut urmaşii Hevei / Heviţi concentraţi de la începutul mileniului II î.C. în partea cea mai Nordică a Palestinei / Israelului - Mizpah / Metullah, cuneiformele notându-i ca Huwi şi în Kilikia, ei având legături cu vecinii Horiți = Huriţi / Huriani - în S fiind mai ales în jurul bastionului Sichem 32,20 lat. N, 35,31 long. E (azi în Cis-Iordania); urmașii săi au constituit una dintre cele 7 populaţii cu care Evreii vechi s-au confruntat când au intrat în Canaan.
Archeu, al şaptelea născut al lui Canaan, a întemeiat Arqa 34,31 lat. N, 36,02 long. E (azi în Liban), un loc aflat în bune contacte peste mare mai ales cu Insula Cipru, fiind un târg important pentru comerţul de la sfârşitul Epocii Pietrei, la intersecţia vechilor drumuri comerciale ale zonei.
Sineu, al optulea născut al lui Canaan, a avut urmaşii locuind între fostul Vulcan Sinai şi Petra (pe Marele Rift), o locaţie importantă în zonă fiind Rafidim / azi Wadi Feiran 28,42 lat. N, 33,36 long. E: “Perla Sinaiului”, cea mai importantă Oază din Peninsula Sinai.
Arvadeu, al nouălea născut al lui Canaan, s-a stabilit pe Insula Arado / Arwad 34,51 lat. N, 35,51 long. E, singura locuită acum a Siriei; Insula a fost înconjurată cu un zid Ciclopic şi a dezvoltat în mileniul II î.C. o flotă puternică, binecunoscută în Mediterana.
Ţemareu, al zecelea născut al lui Canaan, a întemeiat pe coasta Mediterană cetatea Zemar / Şumur, acum Tell Kazel 34,42 lat. N, 35,58 long. E în Siria, un mare centru comercial de la început (timp îndelungat a fost vama Canaanului, fiind la gura Râului Eleutheros / Kebir - graniţa sa Nordică - azi frontiera dintre Siria şi Liban).
Hamateu, mezinul lui Canaan, a înfiinţat oraşul Hama 35,08 lat. N, 36,45 long. E, azi în Siria, dovedit cu vechimea din mileniul V î.C.; de la început citadela lui s-a bucurat de mare prosperitate, regiunea sa fiind bogată agricol.
 |
| Indigeni ai Canaanului înaintea invaziei Evreilor |
