 |
| Garga Muni |
La sfârşitul “Timpului celor 7 Râuri”, Garga din oraşul Marii Zeiţe Ghărga (rămas în amintire ca “Dwarka” 22,13 lat. N, 68,58 long. E / Regatul Gujarat, căci la sfârşitul mileniului II î.C. a fost înghiţit complet de Oceanul Indian) s-a mutat înspre răsărit, pe malul Râului Yamuna, în Bazinul Gangelui, la Mathura 27,27 lat. N, 77,43 long. E; hinduşii venerează Fluviul Gange, crezând că apa sa e întruparea Zeiţei Purificării Ganga. Constant în India Gărga / Gherga a fost reprezentat cu înfăţişare Caucaziană, în contrast cu populaţia tradiţională locală neagră (uneori mai întunecată decât cea Africană, ajungând - fiind aşa de întunecată - până la a avea reflexe albăstrii ale culorii pielii). Garga l-a botezat în Gokula 27,45 lat. N, 77,39 long. E pe Krişna - născut la 20 VII 3228 î.C. - cu pielea neagră, având reflexe albăstrui, ce în copilărie a fost îngrijit de familia Nanda de acolo (culoarea albastră / turcoaz a fost culoarea lui Krişna). Este de ştiut că - în paralel - ideea “sângelui albastru” din plastica vechiului Egipt a dus la pictarea Zeilor Thot şi Osiris în albastru (veşmintele rituale - sau cele indicând nobleţea - fiind tot albastre); încă din mare vechime s-a fixat culoarea roşie / purpurie a Marii Mame iar albastrul / turcoazul era asociat Zeului Cerului (culoarea fiind respectată încă din timpul Atlant / ca emblematică Raiului): Krişna - avatarul albastru al lui Vişnu / “Veșnicul” - putea fi indicat aşa fie ca Dravidian / Indian (negru cu reflexe albăstrui), fie vopsit ca reprezentând nobila legătură cerească, așa cum a fost des considerată ca existentă la aristocraţii Europei pe a căror piele albă venele şi arterele erau foarte vizibile în forma albăstruie (căci nobilii nu erau arşi de soare ca vulgul).
 |
| Krişna a fost botezat de albul naş Garga |
Numele Krișna primit la botez de la albul naș Garga / Gherga (din Dwarka / Gujarat) era Gut / Jat de sorginte, însemnând - corespunzător “Srimad Bhagavatam” 10:8 - “Atractivul”: de altfel, e de remarcat că exista o rezonanță puternică între Krișna și Crișana (la fel ca între tărâmurile Indian Bihar și cel European Bihor, între Platoul Deccan și Dachia, etc). Krişna avea epitetul / epicleza Govinda, însemnând “cel ce mulţumeşte vacile”, ajungând să fie divinizat printr-un Cult Solar de către păstori (emblema sa era “pasărea” Garuda); a fost un maestru al şiretlicurilor şi un războinic nemilos, învăţat de Garga / Gherga, cu care a avut de-a face până când a fost întronat de acela - ajuns în vârstă - drept rege. În imaginea următoare este înfăţişat bătrânul Gherga / Garga învăţându-l pe micuţul Krişna (în 1967, “Jurnalul istoriei Indiene” - editat de Universităţile din Kerala 8,30 lat. N, 76,58 long. E şi din Allahabad 25,27 lat. N, 81,51 long. E - a precizat explicit că nu Gărga / Garga, ci Gherga era numele celui care l-a instruit inclusiv militar pe “Atractivul” Krişna):
“Atractivul” Krişna cânta la flaut, bea mult şi a practicat poligamia, având multe femei şi copii (în prezent, Holi - sărbătoarea hindusă a primăverii, din Martie - când sunt abandonate toate constrângerile de caste, vârstă, sex, etc., petrecerile de stradă fiind zgomotoase şi fastuoase, e legată de venerarea lui Krişna şi este considerată o imitaţie a jocului său cu văcarele, în ceea ce apusul practica sub numele de orgie). Printre altele, Epopeea Indiană “Mahabharata” relatează în detaliu viaţa sa, Krişna stabilindu-şi capitala la Dwarka, locul de unde era naşul Garga. Într-o dispută chiar cu neamul său, când era deja foarte bătrân, Krişna s-a retras într-o pădure, unde a fost atins de o săgeată rătăcită ce l-a rănit în călcâi - singurul său loc vulnerabil - şi din hemoragia cauzată a murit în 3102 î.C. (în şamanism, cei care aveau spirit protector în general erau invulnerabili la săgeţi, aşa cum ulterior a fost şi Ahile, omorât similar, la asediul Troadei / Troiei; arcul şi săgeţile făceau parte din aparatul ascensional şamanic, simbolul lui Apollo Gergithios fiind săgeata, la moartea lui Ahile el ghidând săgeata lui Paris în călcâiul lui Ahile iar de pildă apoi, în mileniul I î.C., la secetă Geţii săgetau cerul pentru ploaie). Krișna a fost contemporan cu căderea Trișira din 3123 î.C., ce a declanșat Potopul biblic (a mai trăit apoi 21 de ani): textele despre el l-au descris ca foarte implicat în respingerea efectelor cerești cauzate pe atunci de acel important eveniment (ce a afectat toată planeta); literatura Vedică i-a redat pe larg isprăvile, Krișna rămânând divinizat de hinduși și azi.
 |
Ultimul avatar: Karki / Kalki
|
Se spunea despre “Atractivul” / Krişna că a fost personificarea “Veșnicului” / Vişnu - stăpânul universului - opera închinată lui fiind până în prezent în India “Cântarea Cântărilor”; Vişnu, denumit şi Hari / numele generic al ţăranilor în Paki-stan, cu principalul ţel de asigurare a triumfului binelui asupra răului, în anumite momente adopta diferite ipostaze / avataruri - precum Krişna, înaintea căruia a fost Rama iar în urma căruia a fost Buda / “Buddha” dintre monogamii solari Șăkya, însemnând “Iluminatul” în Sanscrită, născut la graniţa Nepalului cu India în 563 î.C., mama sa Măyă fiind prințesa din “Dev-Daha“ / Devdaha 27,39 lat. N, 83,33 long. E - ultimul avatar, denumit Karki în epopeea “Mahabharata”, respectiv Kalki în “Garuda Purana” / rezonând cu Garghi şi înfăţişat similar cu reprezentările creştine ale Sf. Gheorghe, încă neapărând (de remarcat fiind că unii Indieni l-au considerat pe Iisus ca un avatar al Domnului): în profeţiile hinduse, Karki / Kalki e perceput ca acela care îndepărtează păcatul din lume, instaurând eternitatea, odată cu apariţia sa sfârşindu-se timpul acestei ultime Ere.
 |
| “Veșnicul” = Vişnu |
La mijlocul secolului XXIV î.C., al 50-lea rege puranic a fost Gargya, care a iniţiat o metodă de orientare pe secole, consemnată în volumul “Ştiinţa vrăjilor” = “Atharva Veda” / de terapie mistică a preoţilor, cu mult înaintea budismului, preluând şi prin culoarea portocalie a ţinutei ceva din cea roşie anterioară; e de ştiut că avatarul Buda / Buddha (având numele de familie Gautama, din gotra Bharadvăja, ca Garga) s-a născut la Lumbini 27,28 lat. N, 83,16 long. E / Nepal şi că premierii Imperiului Pala din N Indiei / Bazinul Gangelui, începând din secolul VIII - care au determinat budismul Tibetan, adică religia aceluia adaptată la Tibet - ereditar au fost descendenţi Garga, budiştii fiind recunoscuţi şi în prezent prin rasele lor portocalii, de culoarea şofranului. Avatarul Buda / “Bu-da” (nume însemnând “divinitatea sufletului”) a fost “luminat” de Deva, fiinţe mai înalte şi mai puternice decât oamenii, care se deplasau cu nave şi erau nemuritori; părinții prințului “Bu-Dah” / Buda - având numele de familie Gautama / denumire Ghetă, din aceeași gotră cu Garga - au fost cârmuitori Șăkya (termenul Sanscrit “Șaka” îl avea ca echivalent pe cel Persan “Sakă” pentru “Scit”), după locul matern “Dev-Daha” din Nepal el fiind Dah; datorită presiunii Marilor Geți, Sciții din Asia au ajuns în Europa până în actuala Românie, Dobrogea numindu-se Antic “Mica Sciție” (pe atunci, spațiul Român era populat de Geto-Daci / ramurile Europene ale Asiaticilor Jați și Dahi). În 1924, Dr. Laurence Waddell a scris: “Buddha a aparținut clanului regal Indo-Arian Sakya, care în Europa i-a avut ca urmași pe Saxoni, Scoțieni, ș.a.; el știa multe despre Odin”; înțeleptul prinț Dah Buda / Buddha - literal însemnând “Cel Treaz” - a fondat în secolul VI î.C. budismul, religie și filozofie azi răspândită cel mai mult în Indo-China (la Buddha / “Bud-Dha”, în Sanscrită “Bud” = “a cunoaște” iar particula “Dha” provenea fie de la Dah, fie de la Odin / Zeu Dah, de altfel “Bădia” / “Badea” fiind termen Dac de adresare cu respect față de cineva mai mare).
 |
| Buda și budismul |
Medieval, în acea parte a lumii, în 1539-1552 regele Gargaya - suspectat că a aranjat omorârea tatălui său pentru a prelua puterea - a cârmuit Regatul Ahom în NE Indiei, ce atunci şi-a avut cea mai mare dezvoltare (cultiva mai ales ceai şi mac şi făcea comerţ inclusiv cu opiu pe Valea Assam / Azem); el şi-a întemeiat în 1540 capitala la Ghergod / Ghergong (sau Garhgaon) 26,58 lat. N, 94,37 long. E: un oraş circular, cu 4 porţi din piatră, având în centru un palat cu 7 etaje, ridicat prin lucrul a 15 mii de oameni timp de 2 ani (refăcut în 1752, deoarece palatul iniţial a fost distrus). Aşadar, după cum a observat în 2002 şi Indologul Andre Couture, botezul bebeluşului Krişna a fost cu triplul rol avut atunci de către Garga: ca naşul care a denumit pruncul, ca preotul care a oficiat ceremonia şi ca maestrul său îndrumător (funcţia unui maestru era de a crea alţi maeştri). Tripla ipostază Gargară s-a datorat importanţei Garga în N Indiei atunci, în mileniul IV î.C.; de altfel, Ghergarii ca naşi, preoţi şi îndrumători s-au regăsit cu deosebit impact în istoria omenirii - de-a lungul timpului, în diverse locuri - nu numai în Asia, ci şi în Africa ori Europa. În imaginea următoare este Poarta Templului Krişna din Mathura / India, ce încă are gangul intrării în clădirea sa veche ca vestigiu de la sfârşitul mileniului IV î.C.:
Dr. Thaneswar Sarmah a consemnat despre naraţiunea purănă “Garga Samhită” că “e o lucrare Vaişnavă, tratând subiectul Krişna într-o manieră vie. Lucrarea este atribuită preotului Garga - nume de familie - care trăia în Gargă-cala (Kula Garga). Acel Garga era preotul Dinastiei Yădav la timpul relatat, ceea ce e de netăgăduit; Garga a fost consemnat în preoţie şi în următoarele 5 generaţii de la Krişna, astfel încât sursa Garga este autorul cel mai autorizat despre descendenţii aceluia. În ‘Garga Samhită’, capitolul 10 e realizat mult ulterior celorlalte (prin limbaj şi stil); de fapt, întreaga lucrare reflectă mai mult decât o redactare (la fel ca ‘Mahăbhărata’). ‘Garga Samhită’ nu e însă o lucrare conformă tuturor caracteristicilor purăne; scopul ei e glorificarea lui Krişna. Referinţele la construcţia templelor par a aparţine sistemului Medieval Pancaratra (titulatura ‘Samhită’ în sensul ‘colecţiei aranjată sistematic de texte vechi’ aparţine aceluia; ‘Gărgya Samhită’ e pe lista Pancaratra, însă nu pot susţine că e aceeaşi cu ‘Garga Samhită’, probabil că - după trecerea timpului - lucrarea fiind copiată de filozoful Vallabha 1479-1531). ‘Garga Samhită’ grupează totul despre Krişna - aşa cum au apărut în purănele Bhăgavata, Harivamsa, etc. - şi e dificil a decide dacă Pancaratra l-a influenţat pe Vallabha ori invers; unele nume utilizate sunt Medievale, mitul RădhăKrişna - al dragostei lui Krişna pentru văcara Radha - fiind din secolul IX, etc. De aceea, există posibilitatea ca lucrarea lui Garga despre Krişna să fi fost remodelată Medieval de Vallabha - cu toate că numele său nu e menţionat - impresionat de ustensilele ‘Sannyăsa’ a celibatarilor / monahilor Yoghini”. În Europa se poate observa că regiunea vecină Nordică Banatului - având mare populaţie Gherga - e “Ținutul Râurilor Aurite” Crişana, denumirea rezonând cu Krişna (veche de peste 5 milenii): la începutul Epocii Bronzului, în zonă s-ar fi putut stabili oameni din N Indiei, aşa după cum Medieval acolo au apărut şi Romii / Ţiganii (pe urmele acelora).
