53. Gherga în EurAsia

EurAsia cu verde

EurAsia se găseşte între cele 4 oceane ale planetei: Îngheţat / Arctic în N, Pacific în E, Indian în S şi Atlantic în V. În EurAsia, partea occidentală e Europa și partea orientală e Asia - în Asiriană, Vest = Ereb” iar Est = Asu”, astfel bazându-se etimologic cele 2 denumiri continentale cuprinse în EurAsia, anume Europa și Asia - limita dintre ele fiind formată de Munţii Ural şi Caucaz, între care se află Marea Caspică (unde se varsă Ră / Volga, cel mai mare Fluviu European); la răsărit de Volga / Atel se află Fluviul Ural / Zhaik, lung de 2428 km (cu izvorul în Munţii Ural şi gura în Marea Caspică, notat de geograful Antic Claudiu Ptolemeu 6:14 - în secolul II - ca Daikos Δάϊκος, apoi ca Rhymnus), ce e parte a graniţei tradiţionale dintre Asia şi Europa: mai lungi decât Fluviul Ural - fost Daikos / Rhymnus - în Europa sunt 2 Fluvii, Volga / fostă Ră și Dunărea / Dună-Rhea” (în Asia, sunt mai multe). Vestul Kazakh - la fel ca şi Vestul Rus - se află în Europa (Kazah-stan e cea mai mare Țară din lume fără ieşire la Oceanul planetar, cu întinderea între China şi Europa); Federația Rusă este cel mai întins stat din lume, cu cele mai mari ieșiri din lume la Oceanul planetar. Cel mai Vestic punct al Asiei e Capul Baba 39,28 lat. N, 26,03 long. E (din fostul Regat Troian), în Anatolia = Asia “Mică”Asia e cel mai mare și cel mai populat continent, unde consonanţa Gherga rimează mai ales cu ceea ce din vremuri foarte vechi era ştiut ca Garga în N Indian, Ghilga în Mesopotamia, Ghirga în Canaan, Ghergania în S Caspic, Gargar în Caucaz / respectiv Gherghi în Anatolia, până la deplina concordanţă Gherga în Caria. Toponimia a numeroase locuri - mai mult sau mai puţin asemănătoare ca pronunţie sau scriere cu Gherga - e răspândită în Asia exact în zonele confirmate genetic şi istoric pentru Gherga. Europa este parte a EurAsiei şi de aceea în continuare Gherga nu este în material pentru Europa înfăţişat distinct, strict European (într-o situaţie asemănătoare cu “Gherga în Africa” - prin împărţire gen “Gherga în Asia” ori “Gherga în Europa”), ci cu legăturile fireşti ale originii din sursele răsăritene / de altfel, în prezent Gherga fiind tip European. Cea mai recentă mutaţie genetică Gherga - pe linie masculină - a avut loc în Asia Centrală, în nodul Pamirului, în urmă cu 10 milenii (când activitatea solară intensă a terminat ultima glaciaţiune şi calota EurAsiatică s-a retras în N), un loc faţă de care azi populaţia globului este egal răspândită, fiind punctul de echilibru demografic al planetei; de la început, traseul principal Gherga a fost de acolo spre Europa: zona de la apus unde Gherga a fost printre întemeietorii Vechii Civilizaţii Europene, sub patronajul Marii Zeiţe Ghirghe, în prezent cei mai mulți Gherga din lume trăind în Banat / Europa Centrală. Europa se întinde de la Siberia până în Iberia, respectiv de la granița Azerilor și Armenilor cu Iranienii până la Insulele Irlandezilor și Islandezilor / Oceanul Atlantic. Profesorul Italian Claudio Mutti - cercetător din 1970 la Institutul de Filologie UgroFinică” a Universității din Bologna - în 2007 a reflectat despre unitatea EurAsiei: “Prin studierea tradiţiilor Europei şi ale Asiei, Mircea Eliade a putut să-şi dea seama de unitatea de fond a întregului continent. În impresionantul patrimoniu etnografic românesc, Mircea Eliade a identificat diverse elemente care trimit la teme mitice şi rituale prezente în diverse locuri ale continentului eurasiatic. Aria de răspândire a fenomenului şamanic, căruia Mircea Eliade i-a dedicat un studiu specific, care se află printre cele mai celebre din întreaga sa operă ştiinţifică, este constituită, în esenţă, din Siberia şi din Asia centrală, dar se extinde şi în câteva zone periferice ale continentului eurasiatic. În tot continentul el a descoperit cvasiuniversalitatea credinţei într-o Fiinţă divină cerească, creatoare a universului şi garantă a fecundităţii pământului. În 1983, Giuseppe Tucci aenunțat: ‘Eu nu vorbesc niciodată despre Europa şi despre Asia, ci despre Eurasia. Nu există eveniment care  aibă loc în China sau în India, care să nu ne influenţeze pe noi, sau invers, şi aşa a fost întotdeauna’. Chiar şi un etnolog şi antropolog aparţinând şcolii sociologice, precum Marcel Mauss, recunoştea în 2003 că ‘din Coreea până în Marea Britanie există o unică istorie, aceea a continentului eurasiatic’. Încă din 1978, Mircea Eliade afirma: ‘Am descoperit că aici, în Europa, rădăcinile sunt mult mai adânci decât am fi crezut; și aceste rădăcini ne dezvăluie unitatea fundamentală nu numai a Europei, ci a întregii lumi care se întinde din Portugalia până în China şi din Scandinavia până în Ceylon’. Mircea Eliade era foarte conştient de această unitate a EurAsiei. Fapt e că el, în calitate de român, nu era un occidental prin naştere, ci aparţinea unei naţiuni care s-a născut la o răscruce geografică, într-o regiune care a ocupat o poziţie ‘crucială’ în raport cu migraţiile popoarelor, într-atât încât conaţionalii săi au manifestat frecvent o anumită vocaţie de a îndeplini rolul de mediatori culturali şi de creatori de sinteze. În impresionantul patrimoniu etnografic românesc, Mircea Eliade a identificat diverse elemente care trimit la teme mitice şi rituale prezente în diverse locuri ale continentului eurasiatic. Unele personaje caracteristice ale folclorului românesc ne conduc la figuri eurasiatice foarte vechi. Aria de răspândire a fenomenului şamanic, este constituită, în esenţă, din Siberia şi din Asia centrală, dar se extinde şi în câteva zone periferice ale continentului eurasiatic. După cum scria un specialist al acestui subiect, ‘aria de extremă răspândire occidentală a şamanismului nord-eurasiatic este constituită de Laponia, unde tradiţia şamanică s-a păstrat vie până la sfârşitul secolului XVIII’. Un alt aspect caracteristic experienţelor ascetice, acela al ‘luminii mistice’, este prezent şi el în diverse contexte culturale ale continentului eurasiatic”.
Europa cu violet, Asia cu bej