92. Gherga în N Indiei



Punctele cardinale
Britanicul John Dowson, autorul “Dicţionarului clasic hindus” în 1879, a indicat că descendenţii Garga erau mari şamani (“rishika” pentru femei, bărbaţii erau rişi / “rishi”), lor viziunile interioare / “Vedele” dezvăluindu-se întâi; au fost mulţi Garga, din ei provenind şi populaţia Sini, după cum au consemnat atât “Purana lui Vişnu”, cât şi “Purana Bhagavata” (e de remarcat că “puranele” erau textele sacre canonice pentru popularizarea Vedelor”, transcrise în Sanscrită din vechi dialecte, cuprinzând istoria universală de la începuturi, Bhagavata fiind devoţiunea Yoga spre personalizarea divină - în 1827, geograful German Alexander Humboldt declarând că era “cel mai profund lucru din lume” - iar prin Sini sunt de înţeles Chinezii, patern majoritar genetic “O”, grup desprins din “NO” ca şi grupul “N” al Gherganilor). Gruparea genetică în care era Gherga - a celor ajunşi înainte de Potop din V între Pamir şi Altai - după Potop, deoarece Asia Centrală a devenit mai aridă, transformându-se în stepă, s-a mutat masiv pe direcţiile punctelor cardinale, împărţindu-se spre Siberia în N, Sina în E şi Sind în S (Sina = China, respectiv Sind fiind Valea Indului iar o parte din Indo-China, unde de asemenea a fost documentată prezenţa Gherg, a fost ştiută ca Siam; versiunea Greacă şi Romană era aceeaşi: Sinae); de altfel şi Biblia indică în “Facerea” / “Geneza” 10:17 că Ghergeseu avea ca frate mai tânăr pe Sineu - ei erau fiii lui Canaan, respectiv nepoţii lui Ham, adică Hamiţi - care au ajuns şi în Sinai. Post-diluvian, pe baza celor transmise verbal de-a lungul timpurilor, Cartea cunoaşterii Veda” a început să fie elaborată la mijlocul mileniului III î.C., având 4 volume: cunoaşterea Imnurilor de laudă “Rig Veda” - ce menţionează eclipsa solară din 25 VII 3928 î.C. observată de astronomii Garga - formule pentru actele de sacrificii “Yajur Veda”, oficierea diferitelor acte de cult “Sama Veda” şi formule Magice diferite “Atharva Veda” / ce are unele părţi chiar mai vechi decât “Rig Veda” (“Veghea Regală”). În Upanişade” - adică tainele Vedelor” faţă de brahmani, deoarece propuneau accesul direct la divin, nu prin intermediul zeilor aşa cum susţineau la începuturi brahmanii - descendenţii Garga din “rişi” / şamani apar contemporani cu Şiva (acela călărea un taur, des reprezentat în faţa templelor sale, culcat şi cu faţa întoarsă spre el); apoi adepţii respectivelor Upanişade”, provenind dintre conducători, au avut idei etice şi filozofice ce greu au fost acceptate de către preoţi / brahmani, de aceea învăţăturile lor fiind iniţial tăinuite, însă după ce au fost însuşite de către brahmani au fost didactic răspândite de aceia în societate. În “Istoria Indiei Antice” din 2006, autorul Jagdiş Mittal a plasat primii Garga la sfârşitul mileniului VII î.C., pe linia divină Angiras (regăsiţi până la sfârşitul mileniului IV î.C., în Dinastia Puru din Bazinul Ghaggar / înrudită cu Dinastia Kuru); în vechime, legăturile cu natura erau aşa de semnificative, încât noaptea guvernată de lună şi ziua guvernată de soare au făcut ca în ierarhizarea umană cei 2 luminători să ocupe poziţiile cele mai înalte, inclusiv în structura dinastiilor (lunare şi solare). Candra Cakravarti în “Istoria literară a Indiei Antice” a asimilat numele Garga ca Gorgias atunci când a notat că prinţesa din Regatul Kosala - fiica regelui Prasenjit din secolul VI î.C., discipolul lui “Bu-Dah” / Buda, ultimul avatar a “Veșnicului” / Vişnu - s-a măritat cu Vălaki Garga / Gorghia. Profesorul Indian Thaneswar Sarmah - a cărui lucrare a fost publicată de “Consiliul Indian al Cercetării Istorice” - scria: “Printre altele în ‘Rig Veda’, brahmanii Garga erau indicaţi ca rude cu Bharadvăja - unul dintre marii sfinţi hinduşi, a cărui părinţi au fost Brihaspati şi Sarasvatî, patroana cunoaşterii - după cum arată în Bazinul Ghaggar începutul divin al genealogiei Gherga (‘Rig Veda’ 2:6 scrie clar că ‘Garga era fiul lui Bharadvăja, nepot a lui Bharata’). ‘Vedele’ au fost scrise în mileniul II î.C. şi în general se referă la evenimente ce au fost cu 2 milenii înainte (adică în mileniul IV î.C). În străvechea familie Bharadvăja (întemeiată de fiul lui Sarasvatî, de tip Ăngirasa, aflată sub protecţia lui Agni / patronul focului) au fost primii 5 înţelepţi - Suhotra, Şunahotra, Nara, Garga şi Rijişvan - ea fiind, fără exagerare, familia care a contribuit la aproape toate aspectele culturii multidimensionale Indiene; Ăngiraşii erau asociaţi Cultului Focului (de pildă, în ‘Rig Veda’ - 6:47 - poetul Garga aprecia darurile credincioşilor pentru aşa ceva, în cai şi vite)”.


“În ‘Upanişade’ apar corelaţii, ca de exemplu în ‘Praşnopanişad’ 1:1, Sukeşă - membru al familiei Bharadvăja - împreună cu Sauryăyanî Gărgya căutau Brahmanul Suprem purtând făclii sacrificiale (acel Gărgya îi era rudă / trebuie să fi aparţinut gotrei Garga); în ‘Sarasvatî-rahasyopanişad’ 2:1, Bharadvăja era clarvăzătorul unei mantre, fiind învăţătorul lui Gărgya: ei căutau cunoaşterea şi înţelepciunea. Este foarte posibil ca tatăl lui Bharadvăja să fi fost geamăn cu Auşija / Uşija Ucathya dintre Ăngirasa, de aceea putând fi numit ‘un Auşija’ (un Asiatic); e de ştiut că primul Ăngiras a fost fiul lui Brahma. Conform purănelor Matsya şi Văyu, numele Bharadvăja - care o avea ca mamă pe cea cunoscută şi ca Mamată - era direct legat de Bharata (cel vechi al Indiei), ‘văja’ însemnând ‘popor’. Naşterea lui Bharadvăja n-a fost obişnuită: Mamată - conform poliandriei - era deja gravidă cu Auşija şi când geamănul său a dorit-o, ea când i-a văzut sperma pe jos i-a născut fiul botezat Bharadvăja. Vechea literatură Indiană a mai consemnat naşteri nenaturale, similare fiind cele notate de Paţanjali în Mahătbhăşya: când înţeleptul Bharadvăja pregătea un sacrificiu, frumoasa nimfă Ghertăcî i-a apărut goală datorită vântului ce sufla peste îmbrăcămintea ei, el s-a excitat şi şi-a scăpat sperma într-o vază de lemn denumită ‘drona’, din care s-a născut un băiat foarte inteligent, ştiut mai târziu ca Drona / înaintaşul Kuru (Brăhman cu viaţă de luptător); când Gautama Şăradvata a ejaculat, o parte din spermă a fost pe o frunză şi o parte a căzut pe jos, din ele născându-se gemenii Kerpa / Krpa şi Kerpî / Krpî, crescuţi de Şăntanu / prinţ Kuru, mai târziu Kerpa fiind dascălul unei prinţese Kuru iar Kerpî măritându-se cu Dronăcărya. Purănele Agni şi Harivamsa afirmă că Garga era fiul lui Bharadvăja, acela fiind adoptat de Bharata; e de observat că Bharadvăja era cronologic dinainte de Bharata, deci Bharata a înfiat un Bharadvăja şi Garga a fost nepotul lui Bharata: Bharadvăja era prin naştere brahman iar prin adopţia de către Bharata a devenit kşatriya / conducător. ‘Mahăbhărata’ 1:69 enunţă că ‘în rasa Bharata sunt mulţi regi sufletişti, unii dintre ei fiind plăcuţi ca zei iar alţii ca brahmani’.”
“Garga a fost compozitorul unui imn adresat lui Indra - adică roşcatului conducător divin al tărâmului spiritual de pe Muntele Meru / Kailas, creatorul care a stabilit ordinea în Univers, regele solar al tuturor zeilor, personificarea exuberanţei vieţii, natural legat de furtuni, stăpânul fulgerelor - după cum apare de pildă în mantra 6 a ‘cărţii cunoaşterii Veda’ (prima dintre cele 4 scripturi vedice)”; mantra era schematizarea nivelurilor Universului, reprezentând esenţa sa de recipient fără supunere dimensională, fiind punctul de pornire al oricărei forme, ca un centru de colectare a energiei:
“1. Desigur că e bine de gustat o mulţime de dulciuri, puternic aromate. Nimeni nu-l poate înfrânge pe Indra când soarbe şi înfulecă ceea ce îi oferim.
2. Sucul dulce are cea mai mare putere de înveselire: îl încurajează pe Indra să-l termine pe demonicul Vritra / Asura, când a înfrânt multele asalturi ale lui Sambara şi i-a zdrobit aceluia cele 99 de fortăreţe.
3. Acesta când îl bem ne ridică vocea: ne trezeşte spiritul dornic; respectiva înţelepciune măsoară cele 6 spaţii vaste din care nici o creatură nu-i exclusă.
4. Chiar aşa a creat el amploarea Pământului şi semeaţa înălţime a Raiului; el a format nectarul în 3 râuri năvalnice iar Soma sprijină vastul aer de deasupra noastră.
5. El a găsit vălurita mare de culori scânteietoare în fruntea zorilor ce sălăşuiesc în strălucire; acest mare cârmaci asistat de Măruţ - fiul lui Rudra / Şiva - a proptit Raiul cu un stâlp puternic.
6. Eroul Indra, învingătorul lui Vitra, bea Soma cu îndrăzneală din pocal, în lupta pentru comori; umple-te până la libaţia de la amiază şi dă-ne sănătate şi bogăţii.
7. Protejează-ne Indra - ca lider al nostru - şi ghidează-ne să dobândim o comoară cât mai bună; protector grozav, poartă-ne cu bine prin primejdie şi condu-ne sănătoşi, cu grijulie călăuzire.
8. O Doamne, în această imensă lume avem nevoie de neîntrerupta ta îndrumare; eşti divinul far, cu infinită înţelepciune. Binecuvântează-ne să fim neînfricaţi şi puternic motivaţi; ne lăsăm Doamne în braţele tale solide.
9. O Indra, aşează-ne în cel mai larg car, cu cei mai buni 2 armăsari pentru tras, Domn al sutelor; dă-ne cele mai bune merinde dintre toate. Nu lăsa vrăjmaşul sănătos, supune-l nouă, mărite Maghavan / Indra.
10. Îndură-te Indra şi prelungeşte-ne zilele: ascute-ne gândirea ca o lamă; primeşte orice vorbe spunem - căci depindem de tine - şi acordă-ne protecţia ta divină.
11. Domnul este mântuitorul, protectorul şi atotputernicul pe care fericiţi îl invocăm; fie ca el, magnificul, să ne dea binecuvântarea sa.
12. Fie ca ajutorul lui Indra, bunul nostru protector, Domnul tuturor comorilor, să ne favorizeze; zădărniceşte-ne duşmanii şi dă-ne nouă linişte şi siguranţă, să putem fi eroi viguroşi.
13. Să ne bucurăm de harul sfântului şi să ne aşezăm sub voia sa de bun augur; fie ca ajutorul lui Indra, ca protectorul nostru, să ne îndepărteze de inamicii noştri.
14. Aşa cum râurile curg pe povârnişuri, ne grăbim Indra să-ţi cântăm rugăciuni şi poeme; strânge-ne tunătorule cu nemărginită mărinimie, ca pe picături, apă, vite şi multiplele libaţii.
15. Cine-l slăveşte, satisface, adoră? Fiecare nobil, cât de bogat, tot îl găseşte atotputernic; cu putere, aşa cum picioarele la mers se mişcă alternativ.
16. Eroul e faimos ca puternicul dresor al fiecărui om, indiferent cine-s aceştia; împărat al ambelor lumi, urând aroganţa, Indra îşi protejează oamenii.
17. Nu-i iubeşte pe cei care l-au iubit cândva: se întoarce spre alţii; respingându-i pe cei ce au neglijat venerarea lui, Indra victorios trăieşte prin multe anotimpuri.
18. El se modelează fiecărei fiinţe: este singura formă prin care îl putem vedea; Indra este multiform prin iluzii şi pentru el sunt de 10 ori câte 100 de armăsari.
19. Aici primul născut Tvastar, stăpânul pântecului şi paznicul Somei, se leagănă în car; cine va înfrunta duşmanul, când chiar prinţii noştri sunt în huzur?
20. Zeilor, am ajuns într-o ţară încăpătoare însă lipsită de păşuni şi deci mică pentru noi; piosul Brihaspati / Deva intră în război pentru vite, găseşte Indra o cale pentru acest cântăreţ credincios.
21. Zi după zi, din loc în loc, el conduce departe de ei creaturile întunecate; eroul îi alungă pe ticăloşii Dasa, Varcin şi Sambara acolo unde se întâlnesc apele.
22. În afară de bogăţia ta Indra, l-ai răsplătit pe Prastoka cu 10 cufere şi 10 armăsari grozavi; în schimb, ai primit de la Divodasa / Atithigva, servitorul Raiului, sănătatea lui Sambara.
23. 10 armăsari şi 10 cufere, în plus 10 costume şi 10 grămezi de aur, am primit din mâna lui Divodasa.
24. Prastoka / Asvatha i-a dat profetului Payu 10 care - cu armăsari suplimentari la fiecare - şi şamanilor Atharvan 100 de vite.
25. Astfel fiul regelui Srnjaya a onorat pe înţeleptul Bharadvaja, cu toate cadourile şi bogăţiile.
26. Domn al pădurilor, fii ferm şi puternic în trup: fii erou victorios, arată-ne forţa ta prinsă cu chingi de piele şi însoţeşte-ne ca să câştigăm în bătălie.
27. Marea putere a fost împrumutată din Rai şi de pe Pământ: forţa sa de cucerire a fost adusă de către suveranii pădurii; onorează carul cu daruri sfinte - ca trăznetul lui Indra - întăreşte-l cu chingi, să aibă vigoarea inundaţiilor.
28. Trăznetul lui Indra, avangardă a lui Măruţ, strânsă împletitură cu protectorul justiţiei Varuna, copil al patronului onestităţii Mitra, acceptă cadourile ce ţi le oferim, primeşte-ne ofrandele, stăpâne al carului.
29. Trimite-ţi tare vocea prin Rai şi Pământ şi lasă întreaga lume să te venereze; cu buhaiul, în ritmul lui Indra şi al zeilor, du-ne foarte departe de vrăjmaşi.
30. Trăzneşte puternic şi umple-ne de vigoare; trăzneşte în afară şi îndepărtează toate pericolele: de acum înainte, alungă nenorocirile, arată-ţi fermitatea pumnului, Indra.
31. Condu acelea încoace şi din nou adu acestea încoace: toba de luptă să vorbească tare ca semnalul bătăliei; Indra, eroii noştri - înaripaţi cu armăsari - se adună, permite războinicilor noştri să triumfe”.
Varuna, justiţiarul oceanelor

Zeul Apelor Varuna era izvorul ordinii cosmice care conducea mişcarea periodică a soarelui (vara - la vremea solstiţiului - când soarele se afla la înălţimea maximă, era ridicat acolo de Varuna: se poate reţine echivalenţa lingvistică dintre “vară” şi “Varuna”, anotimpul cel mai cald fiind şi cel mai prielnic navigaţiei). După cum a observat savantul A/Român Gheorghe Muşu în cartea “Din istoria formelor de cultură arhaică” (în 1973), la început Varuna a fost prima persoană a trinităţii hinduse iar când şi-a pierdut însemnătatea, puterea i-a fost continuată de vechea forţă Magică dinaintea naşterii zeilor, prin ipostazierea sacrului sacrificiu “brahman”. Primordialitatea funcţiei de navigatori atât la Valahi, cât şi la Zeul Varuna, împreună cu primatul consonantic “R” în faţa lui “L”, conferă greutate paralelei dintre onomastica Asiaticului Varuna şi cea Europeană Valahă, astfel încât navigaţia străveche se poate remarca deopotrivă atât la “Varuna” în Asia, cât şi la “Valah” în Europa. Trebuie ştiut că gălbuia Soma era un suc din plante cu efedrină - ce măreşte adrenalina şi prezervă masa musculară, căci muscariţa nu creşte în India - iar Măruţ a fost frate cu Sarasvati / Ghaggar şi era înaintaşul Amoriţilor, una dintre cele 7 populaţii din Caanan dinaintea invaziei Evreilor vechi (Amoreu a fost, conform Bibliei, fratele mai mare a lui Ghergheseu), Dinastia Bharadvăja fiind fondată de Brihaspati / Brahma, divinizat ca Deva / adică forma Sanscrită pentru “divin”, care era înrudită cu Gherga; povestea Somei - celebră în India - a fost că atunci când Sarasvatî (a cărei mantră era “Ai” / “Aim”) întâi a gustat-o nu i-a fost pe plac şi a scuipat-o, pe locul unde a căzut crescând o mică plantă: usturoiul / popular numit şi de Români “ai” (de atunci se consideră că usturoiul are proprietăţi Magice, că întăreşte corpul şi că fereşte de spirite malefice). Dr. Asko Parpola, profesor de Indologie la Universitatea Helsinki / Finlanda, în 1988 a studiat populaţia Dasa / Dasyu - notată Iranian Daha / Dahyu - localizând-o pe Valea Bovinei / Bazinul Ox; ea provenea din Ghergania / S Mării Caspice, ştiută ca Marea Ghergană, după cum au notat Anticii, printre care geograful Strabon şi istoricul Tacit 56-117 (guvernatorul provinciei Romane “Asia”, care a locuit în fosta capitală Cariană Milasa), acela menţionând-o ca întinsă până la Ind, precizând explicit că împreună cu Hyrcanii, adică Gherganii, avea graniţa pe Fluviu cu Arianii atunci - fiind atrasă din timpurile Vedice de Civilizaţia Ghaggar - şi intrată în conflicte cu locuitorii de acolo. (De altfel, Daghe-stan de la Marea Caspică - unde prezenţa Gherga a fost atestată din Epoca Pietrei, existând şi în prezent - e o Țară ce a fost legată din mileniul I î.C. de răspândirea Dacilor până la Marea Nordului şi de cea a Bulgarilor / Sciților în mileniul I până în fosta Dacie). Lingvistul Român Mihai Vinereanu a legat influenţa acelora până la regăsirea în denumirea Mol-dovei ca “dova / dava” - însemnând divina aşezare a lor - de la mal / margine (de exemplu, în Banat cetatea Dacă Mudava - lângă Pescari şi Peştera Gaura Chindiei / zonă rezidenţială în Vechea Civilizaţie Europeană din Epoca Pietrei, fostă capitală în secolul IX a lui Glad Vodă - acum e Moldova Nouă 44,43 lat. N, 21,39 long. E / judeţul Caraş-Severin: port la Dunăre); istorici ca Gheorghe Săulescu - primul arheolog Român - academicianul Român Vasile Pârvan, ş.a. au scris că prima capitală a Moldovei, în Epoca Bronzului, a fost Gherghina (acum Galaţi, port la Dunăre). La începutul perioadei Ariane, Dasa / Daşa se găsea în Margiana / Mouru (azi în Turkmeni-stan), regiune vecină cu Daxia / Bactria. Eugeniu Lăzărescu în studiul din 2011 “Plantele sacre în ritualurile vedic şi brahmanic şi reflexiile lor în obiceiurile populare româneşti” a consemnat: “Planta Soma - ‘hrana zeilor’, utilizată de cultele organizate ce au urmat şamanismului propriu-zis - este cunoscută în arealul carpato-dunărean sub denumirea de ‘pălăria şarpelui’ (muscariţa). În arealul carpato-dunărean, cultul vedic a utilizat plante cu efecte halucinogene (şi ca ‘iarba vrăjitoarelor’, pe care romanii au numit-o Circae); utilizarea s-a făcut datorită efectelor inerente provocate prin ardere, în Cultul Focului (al lui Agni). În zona vestică a României există o serie de denumiri ce se referă la cuvântul sanscrit ‘Soma’; astfel, hidronimul Someş / So-meş face trimitere la rădăcina sanscrită: denumirea s-ar traduce prin ‘cursul apei Soma’. În privinţa utilizării plantelor neuroleptice / halucinogene în arealul carpato-dunărean se pot trage următoarele concluzii: în perioada arhaică, acele plante au fost folosite în şamanism; în perioada prevedică şi vedică ce a cuprins arealul carpato-dunărean, plantele halucinogene au fost utilizate în ritualurile religioase cu caracter public, acelora acordându-li-se un statut sacru, mergându-se până la zeificarea lor. Eficacitatea actului sacrificial ce era însoţit de consumul de plantă Soma nu era condiţionată de existenţa calităţilor psiho-morale ale sacrificatorului, ci de cantităţile elementelor ce constituiau obiectul sacrificiului. Iniţial, sacrificatele ritualurilor au fost fiinţe vii, înlocuite apoi cu ofrande de produse naturale; prin reforma de la 3200 î.C., brahmanismul s-a distanţat de practicarea în ritualuri a utilizării plantei Soma. În urma creştinării, o serie de elemente mitologice au fost asimilate de noua religie, conservând ideea de fond a evenimentului, cea de sacrificiu. Este reprezentativ cazul cavalerului trac / danubian, asimilat ulterior de creştinism cu Sf. Gheorghe, omorând un balaur (probabil că obiectul iniţial al uciderii de către cavalerul trac era altul decât cel reprezentat pe artefactele de mai târziu, de către romani); în mod similar, este substituirea mitului Zeului Mitra - ca reprezentant al Cultului Focului al lui Agni / popular Ignu - cu cel al Crăciunului, cu conservarea vechiului fond, a ideii de sacrificiu păstrată în obiceiul popular al sacrificării porcului (Ignatul porcului), ca şi cel al ofrandei denumită ‘pomana porcului’, precum şi al consumului de alcool ce însoţeşte ritualul: probabil un produs de substituţie a vechii Soma. Consumul mare de vin pe vremea lui Burebista poate duce la emiterea ipotezei că în timp - în ritualurile religioase - Soma, datorită efectelor sale, a fost înlocuită de produse cu efecte similare, cum este cânepa, rămasă în obiceiurile populare româneşti”. (De altfel, rezonând cu Soma au fost de exemplu şi Samaria în actualul Israel ori Insula Samos din Marea Egee).
Difuzia culturală în mileniul IV î.C.


Profesorul Indian Thaneswar Sarmah a mai consemnat: “Sursele tradiţionale Indiene abundă de numeroase referinţe despre Gargari / Gargas şi Gherghiani / Gargyas. Din examinarea menţiunilor relevante apare că Garga sau Gargya n-a fost o singură persoană, ci nume de clan în diferite epoci istorice”.
“Nenumăratele relatări despre Gargari şi Gherghiani indică de asemenea alt fapt, anume că - indiferent de versiune - au avut acelaşi strămoş Garga în trecutul foarte îndepărtat; din acela au provenit familiile Gargas, Gargyas, Gargis sau Garga-yanas, toate derivând din acelaşi nume Garga. Astfel, diverşii Gargari, Gherghiani, Gherghi ori Ghergyeiani sunt de considerat ca urmaşii aceluiaşi Garga, cu diferite circumstanţe de loc şi timp. Oricum, merită de reţinut că Garga / Gargarii nu erau persoane obişnuite / ordinare. Ei apar cu excepţionale contribuţii la Cultura Indiană în domenii variate ale ştiinţelor şi artelor: contribuţia lor la ritualurile şi literatura vedică este în mod asemănător de distinsă / remarcabilă; ei au contribuit la etimologie şi gramatică, la astrologie şi politică, la filozofie şi religie, la exegezele vedice şi scopul vieţii”.
“Numele Garga apare în naraţiunile extinse Paippalada din Caşmir 2:8 din cea de-a patra scriptură a cărţii cunoaşterii - a şamanilor care venerau focul - împreună cu sacerdoţii / preoţii divini, respectiv brahmanii, ce deţineau puterea sfântă şi perpetuau tradiţiile religioase, ştiau formulele magice şi transmiteau învăţăturile aşa după cum e specificat de purane, adică poveştile despre eroi, ei făcând parte dintre puternicii semi-zei Angiras, fiinţele celeste din care au provenit oamenii” (denumirea de brahman, conform şi filologului Evreu Julius Pokorny 1887-1970, provenea din proto Indo-Europeanul “bherg” - aceeaşi rădăcină ca şi în spaţiul Român pentru barză - ducând la înţelesul combinat dintre “eminent” şi “man” pentru “om”).
“Unii dintre descendenţii Garga sunt menţionaţi cu numele proprii de variate texte tradiţionale; câteva sunt enumerate aici:

Gargya apare ca anterior regelui Janaka Videha din Nepal, ce a fost discipolul filozofului Yajnavalkya” (un mare prieten al lui Gargya / Gargi, cu care a avut intense dialoguri intelectuale, inclusiv mistice, frumos redate de scriptura Sanscrită “Brihadaranyaka Upanişad” 2:16); regele respectiv a fost socrul lui Rama - descendent direct din Manu, primul om / fiul cuplului primordial Cerul şi Pământul, ajuns în Himalaia / Ghoorka după Potopul Pontic - care a fost avatarul lui Vişnu / Veșnicul” înainte de Krişna (Rama s-a născut, conform calculului unor specialişti Indieni, la 10 I 5114 î.C. în marele oraş Ayodhya / Pali, însemnând “de necucerit” 26,50 lat. N, 82,20 long. E, pe malul drept al Râului Gorga / Gharghara, în prezent Gaghra sau Karnali - populat de delfinii din specia “Platanista Gangetica”, pe cale de dispariţie acum - ce curge de lângă Muntele Meru / Kailas în Fluviul Gange, în Nepal fiind cea mai mare apă curgătoare, Râului mai spunându-i-se şi “turcoaz” datorită culorii sale, fiind ştiut ca “apa sfântă ce vine din muntele sacru de pe acoperişul lumii”; e de observat că despre avatarul Rama sunt mai multe versiuni, inclusiv ale familiei, de exemplu Dr. Padmakar Vartak din India - după unele indicaţii astronomice - calculând naşterea lui chiar înaintea începerii oficiale a calendarului Indian, în 4 XII 7323 î.C). Brahma, Şiva şi Vişnu - trinitatea hindusă - aveau fiecare câte o soţie care le era în primul rând o putere feminină vitală; mai mult decât soţii, ele le erau “şakti”: energia lor. Epopeea Ramayana” îi înfăţişează pe prinţul Rama şi pe credincioasa lui Sita: un cuplu perfect care - prin jocul avatarurilor - nu era altul decât cuplul format de Veșnicul” / Vişnu şi de “şakti” Lakşmi (puterea avatarurilor e recunoscută ca putând resuscita dispăruţii). Este de ştiut că Râul Gharghara / Gagra a fost denumit Isamos / Sambos de vechii Macedoni şi Greci (care în Antichitate au ajuns cu posesiunile lor până acolo); de altfel, în acea parte a Indiei lângă oraşul Bokaro 23,29 lat. N, 86,09 long. E se află Barajul Garga de pe Râul cu acelaşi nume: Garga.

Locul naşterii lui Rama

În 1899, orientalistul German Paul Deussen a notat în “Filozofia Upanişadelor” că “renumitul Balaki Gărghia / Gargya a enumerat în taina Kauşitaki popoarele pe care le vizitase, evidenţiindu-le pe cele active în viaţa spirituală dintre fluviile Ind şi Gange”, însă pe împăratul Ajataşatru - ce a domnit între 491 şi 461 î.C. în acea parte din N Indiei - cu care a avut dezbateri adânci, n-a reuşit să-l introducă în misterele meditaţiei. Se ştie că primii ţăruşi ai cunoaşterii au fost înfipţi în mitologie. “Tot în aceeaşi scriptură Sanscrită Brihadaranyaka Upanişad 3:6, 8:12 (dar şi în alte ‘sutre’, adică documente, ca de pildă ‘Sankhayana Grhya Sutra’ 3:4 proeminent apare Văcaknavi Gargi / Gărghi, o foarte inteligentă brahmană pentru acele vremuri, care a rezistat unei dezbateri ambiţioase cu Yăjnavalkya”, ea fiind un model pentru poziţia femeilor în societatea din acea parte a lumii în vechime; de exemplu, în 2002 şi Dr. Rati Saxena de la Universitatea Rajastan / NV Indiei a studiat abordarea gânditorilor vedici, observând ciudăţenia că la început exista profundă ştiinţă, încercată a fi explicată de către iniţiaţi prin paradoxala folosire doar ulterioară a mitologiei, pentru a fi înţeleşi public (e de remarcat că unele rezultate ale străvechilor concepţii despre începuturi, viaţă, dezvoltare, adevăr, etc. au devenit cunoscute lumii numai recent): de exemplu, de la desăvârşita Pentadă conceptuală a fost apoi Tetrada - inclusiv pentru 4 anotimpuri ale anului - Triada, ca de pildă prin Sfânta Treime, Diada / ca dualitatea lumină - întuneric, Cer - Pământ, feminin - masculin, etc., până la unicitatea divină (inclusiv vechii Greci au consemnat că pe vremea Uriaşilor, ignoranţa / prostia era socotită păcat capital - primul, cel mai mare păcat - iar în spaţiul Român, legendele des au menţionat ciocnirea plăcilor tectonice, ca “munţii ce se băteau cap în cap”, cu mult înaintea demonstrării ştiinţifice de la sfârşitul mileniului II). Pentru omul arhaic înţelepciunea, cunoaşterea erau epifanii ale puterii, ale forţei sacre: cel care vedea şi ştia totul, putea şi era totul; la început, oamenii de ştiinţă erau foarte respectaţi, chiar veneraţi, căci ştiinţa şi religia nu erau despărţite ca acum. Înţeleapta Gărghi (“prenumele Văcaknavi probabil fiind apelarea ei după reuşita dezbatere, Şănkhăyana Grhya Sutra 4:10 notând-o ca Gărgî Văcaknavî”) l-a enervat pe filozof, începând prin a-l chestiona privind cunoştinţele, el cerându-i să nu mai aprofundeze, spunându-i despre sufletul universal Brahman: “Cu adevărat, o Gărghi, acest Nepieritor vede fără să fie văzut, aude fără să fie auzit, înţelege fără să fie înţeles, cunoaşte fără să fie cunoscut; în afară de el, nu există un văzător, în afară de el nu există un ascultător, în afară de el nu există unul care să înţeleagă, în afară de el nu există unul care să cunoască. La porunca acestui Nepieritor - o, Gărghi - stau soarele şi luna despărţite. La porunca acestui Nepieritor - o, Gărghi - stau cerul şi pământul despărţite. La porunca acestui Nepieritor - o, Gărghi - stau despărţite minutele şi orele, zilele şi nopţile, semilunile, lunile, anotimpurile şi anii. La porunca acestui Nepieritor - o, Gărghi - din munţii înzăpeziţi curg fluviile, unele spre vest, altele spre est şi spre unde-i drumul fiecăruia. La porunca acestui Nepieritor - o, Gărghi - oamenii îl laudă pe cel generos, zeii aspiră la cel care oferă sacrificii iar părinţii la ofranda morţilor”. Din discuţia lor a reieşit că în spaţiu era Calea Lactee, o galaxie plină de stele - între care Soarele - şi că Pământul este un glob / numit Golak, acoperit în cea mai mare parte de apă, sursa vieţii, aerul fiind considerat prietenul apei, împreună constituind mediul primordial. Relaţiile cu celelalte planete sunt luminate de razele Soarelui, după care - în ordinea firească - apare strălucirea, Soarele fiind în centrul sistemului, mantra Gayatri / Găiatri reflectând aceasta, totul sub controlul lui Brahma. Între pământ şi cer există - plin de strălucire, cu materia vizibilă şi invizibilă - eterul, format din spaţiu şi timp (prin care de pildă lumina poate trece dar nu şi sunetul); această unitate dintre spaţiu şi timp probează adevărul că în inexistenţă se află existenţă, integrarea acceptând că poate apare ceva din nimic: energia puterii supreme a născut emoţia Kama iar Brahma aparţine eterului (a face gândurile să devină realitate - nimic din ceea ce se poate concepe nu e imposibil, ci doar improbabil - fiind un exemplu de transformare a nimicului în ceva iar dispariţia unui gând sau unei persoane este imposibilă deoarece pretinde un domeniu al nimicului iar cauzalitatea susţine un lanţ al fenomenelor). Virgina Gargi / Gărghi, care prin acel eveniment a dobândit atunci o cireadă de o mie de vite - arhaicele întreceri verbale / confruntări oratorice, uneori violente, erau la mare cinste între Tibet şi Iran dar şi la Eschimoşi - cu multe milenii în urmă a revelat de fapt ceea ce este foarte cercetat în prezent pentru elucidări de către ştiinţa Modernă (ca de pildă şi aserţiuni de genul “Ce este deasupra - o, Gărghi - şi ce este dedesuptul pământului şi ce este între cele 2, cer şi pământ, ceea ce se numesc trecute, prezente şi viitoare, este întreţesut / împletit în spaţiu”); de exemplu, la sfârşitul mileniului II teoria relativităţii a demonstrat că la nivel macro realitatea este alta decât cea atribuită de simţuri iar teoria cuantică a demonstrat că la nivel micro particulele sunt generate de un câmp şi dispar în energie, aspectele fiind studiate foarte intens în prezent, la începutul mileniului III.
Dr. Thaneswar Sarmah a mai analizat: “În ‘Brihadaranyaka Upanişad’ 4:6 - cea mai veche scriere asociată formulelor vedice pentru sacrificii - alţi Gargya (descendenţi Garga) şi Ghergheiani / Gărgyăyanas(rude Garga) au fost menţionaţi în descrierile succesiunilor preceptorilor / mentorilor şi discipolilor. Garga, Gherghi / Gărgi, Gherghia / Gărgya şi Ghergheiani / Gărgyăyanas necesită unele explicaţii: general acceptat ca progenitor / străbun al familiei este Garga; aşa că Gherghi / Gărgi denotă fiul, Gherghia / Gărgya oricum apărând ca avându-l pe Garga ca strămoş. În familia Garga, Gherghia / Gărgya prezida ca bătrân iar ceilalţi din Sfat erau Ghergheiani / Gărgyăyanas (terminaţia yanas însemna tânăr, în legătură cu ‘vrddha’ = maturul / vârstnicul Gherghia / Gărgya); ei pot fi consideraţi drept seniorii şi juniorii aceleiaşi familii. Când bătrânul (‘vrddha’ = seniorul) murea, cel mai mare dintre juniori îl succeda”.
“Textul Sanscrit ‘Praşnopanişad’ începe menţionându-l pe Souryăyani Gărgya ca discipol al şamanului Pippalăda, dorind să ştie natura brahmană (Gherghia / Gărgya apărea din clanul / gotra Garga)”.
“În ‘Vamşa Brăhmana’ (lista învăţătorilor vedici din NV Indiei) din Sama Veda’, câţiva Gherghia / Gărgya au fost menţionaţi cu prenumele: Şarvadatta 1:2, Maşaka 2:8 şi Sthiraka 2:9; toţi erau capii propriilor lor familii”.
“Autorul Paţanjali - cel care a fixat limbajul ştiinţific Indian Antic - în marele comentariu intitulat Mahabhaşya despre Mahăbhărata’ a menţionat pe Kuni Gherghia / Gărgya 9:51 şi pe Kroştuki Gherghia / Gărgya în Purăna Văyu’ 34:63 iar Kălăyani Gherghia / Gărgya a fost specificat 3:4 ca învăţăcel în Purăna Vişnu’.”
“Sutrele - adică scrierile - învăţătorilor Ăşvalăyana 10:2, Şănkhăyana 16:22 şi Kausika 8:23 pomenesc de Festivalul Garga ţinând primăvara 3 zile şi 3 nopţi: Garga-Trirătra. Un imn - mantra 5 - din scriptura formulelor de sacrificiu a Cărţii cunoaşterii Veda’ a explicat provenienţa Festivalului Garga: Aceasta a fost la începutul apelor, a oceanului. În el apariţia lui Prajapati / Brahma a provocat o adiere. Văzând-o şi devenind vier, a prins-o. Deoarece ea s-a făcut Vişvakarma - mare arhitect al Universului - el a curăţat-o. Ea s-a extins, a devenit Pământ şi de atunci Pământul se numeşte aşa. Brahma / Prajapati s-a forţat pentru ea. El i-a făcut pe zeii Vasu reprezentând fenomenele cosmice, Rudra reprezentând furtunile şi Aditi reprezentând eternitatea solară. Zeii i-au cerut lui Brahma / Prajapati: Lasă-ne s-avem urmaşi. El le-a spus: Pentru că v-am creat din privaţiune, căutaţi-vă urmaşii la fel. Le-a dat pe Agni - zeul focului - în sprijin, zicând: Străduiţi-vă cu acest sprijin. Ei s-au sforţat cu sprijinul lui Agni. După un an, au făcut o vită. Agni le-a cerut: Păziţi-o. Vasu, Rudra şi Aditi au păzit-o. Vita a produs pentru fiecare dintre cei 3 câte 333 de urmaşi. Astfel încât cu ea împreună au fost 1000. Zeii i-au spus lui Brahma / Prajapati: Ce sacrificiu pentru noi cu 1000! El a determinat ca sacrificiul  fie făcut de către Vasu cu Agnistoma. Ei au câştigat această lume şi au avut 1000 de urmaşi. El a determinat ca sacrificiul  fie făcut de către Rudra cu Ukthya. Ei au câştigat atmosfera şi au avut 1000 de urmaşi. El a determinat ca sacrificiul  fie făcut de către Aditi cu Atiratra. Ei au câştigat Lumea Cealaltă şi au avut 1000 de urmaşi. Acum atmosfera s-a rupt. Prin urmare, Rudra / Şiva este ucigător. De aceea, ei au spus: mijlocul celor 3 zile şi nopţi n-a fost fixat; pentru el s-a mutat. Mijlocul numit Ajya / Castra este în rima Tristubh. Se recită imnul Samyana, apoi Sodacin, astfel încât ziua  fie fermă şi nu pierdută. În ritualul tri-nocturn, prima dată trebuie  fie Agnistoma, apoi Ukthya şi pe urmă Atiratra, pentru separarea acestor lumi. În fiecare zi corespunzătoare nopţilor, el dă câte 300 de urmaşi, pentru continuitatea acestor lumi. Perioadele nu trebuie întrerupte, ca nu cumva  fie distrusă manifestarea divină Viraj produsă de radiere. Acum se tinde spre Indra şi Vişnu. Indra cugetă: Prin aceasta Vişnu se va potrivi tuturor. Ei şi-au făcut aranjamentul astfel încât Indra a luat două treimi din sacrificiu iar Vişnu a luat treimea rămasă. Faptul a fost reţinut de versul: Părţile într-adevăr stăpânesc. Achavaka - preoteasa care oficiază sacrificiul - recită aceasta. Cineva anunţă: A mia parte  fie a preotului invocator Hotri; ceea ce rămâne, să rămână pentru Hotri, căci Hotri primeşte ceea ce n-a fost luat. Atunci ceilalţi spun: Ceea ce rămâne după mia parte să fie primit de preotul Unnetri. Apoi unii zic: Este de dat tuturor Sadas, adică acelora care au ceva de spus. Atunci ceilalţi spun: Restul trebuie îndepărtat şi permisă alegerea la întâmplare. Apoi unii zic: Sunt de dat două treimi Brahmanului şi o treime preotului Agnidh, deoarece Brahmanul e conectat cu Indra şi Agnidh cu Vişnu, însă numai dacă ei consimt asta. Atunci ceilalţi spun: Doar ce e frumos şi colorat să fie dat. Apoi unii zic: Ceea ce e în 2 culori sau pestriţ să fie dat. Acela este marşul miei Sahasra. Sunt 1000 de cântece Stotriyas şi 1000 de cadouri (pentru preoţi), pentru că măsura Raiului este 1000 şi serveşte într-adevăr câştigării lumii paradisiace’.” (Aditi era mama înaltului Akra, ştiut ca Zeul Surya / “Soarele” sau “Dyaus Pita”: în vechiul Egipt, patroana Cerului era Nut - partenera lui Gheb, divinitatea Pământului - ea protejându-l acolo pe Ra / Soarele, care a ieşit din apa primordială Nun; “Rig Veda” 10:182 a consemnat că fiul Soarelui / Surya era Gharma). Este de remarcat că în N Indiei, în Epoca Pietrei, din când în când era practicat sacrificiul uman dar când au apărut caii, sacrificiul acelora a devenit cel mai important festival (în scopul purificării participanţilor, asigurării fecundităţii femeilor, a fertilităţii ogoarelor şi a prosperităţii generale) iar Argi / Agni - primul născut al lui Brahma, având ca fraţi pe Dakşa, Zeul Creaţiei şi Manu, primul om - făcea legătura între Cer şi Pământ: tema Gherga.
Agni


Sacrificiul calului - rit celebrat primăvara, cu ocazia Anului Nou - nu putea fi îndeplinit decât de către un conducător victorios, care câştiga astfel demnitatea de “suveran universal” (roadele sacrificiului iradiau asupra întregului ţinut stăpânit). Anterior, armăsarul era lăsat în liberate, însă vegheat să nu se atingă de vreo iapă. Ritualul dura 3 zile: în prima zi erau rugăciunile, în a doua zi calul era sugrumat şi soţia conducătorului se culca lângă el; peste ei era aşternută o mantie şi femeia simula împreunarea sexuală, după care calul era tăiat în bucăţi (a treia zi se împărţeau darurile, inclusiv slujnice date preoţilor). Urme ale sacrificiului calului au fost în vechea Europă până printre Greci, Germani, ş.a.; calul era identificat cosmic iar sacrificiul lui simboliza actul creaţiei (calul a înlocuit atât sacrificiul mai vechi al taurului, cât şi pe cel precedent al bărbatului). Anterior - înainte de mileniul IV î.C., când se sacrifica vreun om - acela era plătit cu preţul a o mie de vaci şi tot anul precedent era răsfăţat: după ce era sugrumat - în mijlocul ritualului - soţia conducătorului se culca lângă cadavrul lui. Transferul de la sacrificiul omului la cel al armăsarului s-a petrecut - datorită Kurganilor / Indo-Europenilor - prin eliberarea bărbatului în ultimul moment şi înlocuirea lui cu animalul. Moartea rituală era condiţia prealabilă pentru a ajunge în preajma zeilor şi a obţine o existenţă desăvârşită în Lumea “Cealaltă”; prin acea ascensiune rituală, sacrificatul, societatea lui şi natura erau binecuvântaţi şi regeneraţi.
“Şi lucrarea vedică Atharva-Parisiştas’ 51:1, etc., des menţionează Garga şi Gherghia / Gărgya. Lucrarea ‘Sarvanukramani’ 2:6 indică Garga ca înrudit cu Bharadvăja; prin comparaţie cu lista epico-puranică Bharata, redă doar genealogia redusă, autorul Kătyăyana fiind conştient de relaţia dintre Bharadvăja şi Bharata (numele oficial al Indiei). Concluzia este că Garga, Nara, Rjisvan, Suhotra şi Sunahotra au fost descendenţi Bharadvăja şi de asemenea, erau vlăstare ale lui Bharata pentru că Bharadvăja a fost adoptat ca fiul său; astfel, Garga a fost un ‘dvyamuş-yayanakaulina’ (termen însemnând - conform şi Australianului Sarva Daman, autorul cărţii ‘Poliandria în India Antică’ - vlăstar cu tată incert)”.
“Garga, Brhat, Mahavirya şi Nara au fost specificaţi ca fiii lui Bhumanyu (feciorul lui Bharadvăja), aşa că au fost strănepoţii lui Bharata. Purănele au consemnat că un băiat al lui Garga a fost profetul Şini, ale cărui progenituri au constituit în Caşmir gruparea Şainya, însemnată ca şi Garga drept ‘kşatropeta’, adică brahmană suverană”. Conform Enciclopediei Indice” din 1998, “brahma-kşatra” era echivalent cu “brahma-raska” (îmbinând sinele şi non-sinele) iar în perioada Ariană, linia brahmană respectivă s-a împărţit în profeţi şi regi, care au contribuit la creşterea culturală, printre cele mai pregnante exemple din casta Kşatriya fiind Garga.
“Însă la sfârşitul secolului V î.C., învăţăcelul Ăşvalăyana s-a mirat că Garga ar fi fost fiul lui Bharadvăja; e de crezut că dubiul său despre descendenţa Garga a rezultat probabil din faptul că Garga era din casta regală Kşatriya şi deci n-ar fi putut fi brahman (din casta superioară) ori că Garga s-a îndepărtat de Dinastia Bharadvaja cu mult înainte de a putea fi urmaşul său. La sfârşitul secolului III î.C., învăţatul Kătyăyana - el însuşi descendent Bharadvăja - privit ca o importantă autoritate, când a afirmat că Garga era fiu Bharadvăja n-a vrut să acorde greutate adopţiei de către Bharata / India, notând doar că urmaşilor Garga şi Bharadvăja nu le erau premise căsătoriile între ei”.
“Oricum, manualul de revelaţie vedică ‘Şrautra Sutra’ al lui Ăşvalăyana a notat în lista de nume a descendenţilor Bharadvăja pe Garga, prin 4 seturi de identitate sacră ‘Pravara’ (însemnând de excelenţă), ca supremi ‘rişi’, adică sfinţi:
·         Ăngirasa, Bărhaspatya, Bhăradvăja, Gărgya şi Şainya
·         Ăngirasa, Bărhaspatya, Bhăradvăja, Şainya şi Gărgya
·         Ăngirasa, Gărgya şi Şainya
·         Ăngirasa, Şainya şi Gărgya
Prima şi a treia înşiruire sunt concordante listelor genealogice dar a doua şi a patra violează ordinea prin introducerea Şainya înainte de Gărgya, însă ceea ce este important e numărul de rişi / sfinţi ataşaţi: cei din rândurile de câte 5 nu aveau voie să se căsătorească între ei. Pe lângă faptul că Garga erau descendenţi Bharadvăja, motivul restricţiei a fost suprapunerea cu rândurile de câte 3 sfinţi unde apăreau Bharadvăja cu cele de câte 5 sfinţi unde apăreau Garga: rândurile Bharadvăja de câte 3 sfinţi cuprindeau Ăngirasa şi Bărhaspatya, repetaţi în rândurile Garga de câte 5 sfinţi, ceea ce însemna că aceia erau comuni pentru Garga şi Bharadvăja, deci ‘samana-gotra’ (adică înrudirea), exista între Garga şi Bharadvăja, de aceea căsătoriile între ei fiind oprite. Acele relaţii apropiate dintre Garga şi Bharadvăja au fost consolidate: primul făcea parte din dinastia lărgită Bharadvăja şi provenind din ea, căsătoria nu era permisă; însă aşa convenţie nu se aplica pentru Garga din listele scurte de câte 3 sfinţi, care nu erau rude cu Bharadvăja, ci cu Keval dintre puternicii zei Ăngiras (confirmări fiind conferite şi de alte liste Indiene, ca ale lui Ajamidha, Kanva, Mudgala, etc. ce de asemenea s-au referit la directa ascendenţă Ăngiras). Sutra ‘Apastamba Pitrmedha’ - deoarece în perioada vedică ordinea numelor era foarte importantă - a confirmat prima linie scurtă: Ăngiras - Gărgya - Şainya; învăţatul Kătyăyana chiar a precizat că discipoli ca Tittiris, Kapibhumis şi Khandins au adoptat-o în uz (ei fiind brahmanii cei mai buni ai lui Kutsa / unul dintre patriarhii hinduşi)”.
“Mai mult, purănele - printre care ‘Şrauta Sutra - l-au descris pe Garga ca unul dintre cei 33 de profeţi ai ‘Vedelor, fiind un Ăngiras (=îngeraş în Română), Garga realizând imnuri, ca ‘Mantra-Kara’. ‘Purăna Matsya 195:24 a confirmat că Garga era un vlăstar ‘Pravara-riş’, adică sfânt. Deseori purănele şi lucrările epice i-au menţionat pe Garga sau Gărgya”.
“Corespunzător celei mai lungi epopei hinduse, ‘Mahăbhărata 9:51, un Gargya a avut prenumele Kuni şi a fost foarte faimos, ca profet puternic, practicând o penitenţă severă; prin puterea sa mintală, a reuşit să se aleagă cu fiica Subhru, fiind foarte mulţumit de ea, după care a părăsit lumea pentru Rai”. (Ea a urmat severa pocăinţă a tatălui Gargya şi n-a consimţit să se mărite, însă pentru a ajunge în Rai trebuia să fi fost cununată, ca atare convingându-l cu greu pe profetul Sringavat să se însoare doar pentru noaptea morţii cu ea).
“Mahăbhărata 12:59 a înfăţişat legăturile unui Garga cu regele Vainya, care s-a străduit să depăşească o secetă existentă din timpul domniei tatălui său. Tot ‘Mahăbhărata 9:36 a descris un bătrân Garga ca proeminent astrolog, care poseda cunoaşterea timpului, planetelor, aştrilor şi a mişcărilor lor în amănunte; de asemenea, ştia semnele bune dar şi despre calamităţi. El a trăit pe malul Sarasvatî / Ghaggar, în locul numit Gargasrota, considerat a fi destinaţie de pelerinaj: ‘Celebrul Gargasrota era un loc sacru pe malul Fluviului Sarasvatî / Ghaggar, unde ilustrul bătrân Garga, având sufletul curăţat de penitenţă ascetică, a atins cunoaşterea timpului şi a cursului său, deviaţiile corpurilor luminoase de pe firmament şi toate semnele de bun şi rău augur. De aceea, acel loc, s-a numit după numele lui: Gargasrota. O, rege Balarama, acolo înalt binecuvântaţi sfinţi, supuşi unor jurăminte extraordinare, mereu îl aşteaptă pe Garga, pentru obţinerea cunoaşterii timpului; mânjiţi cu pastă albă de pe jos, refăcuţi cu baie acolo, mulţi asceţi şi-au curăţat astfel sufletele în mod corespunzător’.” Observaţie: referinţa la staţiunea Gargasrota era din mileniul IV î.C., căci Balarama a fost fratele mai mare al lui Krişna (ambii botezaţi de Garga / Gherga).
“În ultima scriptură a ‘Cărţii cunoaşterii Veda’ - volumul despre vrăji ‘Atharva Parisiştas - au apărut anumiţi termeni astrologici în coroborare cu ceea ce a evidenţiat ‘Mahăbhărata’. ‘Purăna lui Vişnu’ 2:5 a specificat de asemenea că Garga a practicat astrologia; un Garga l-a mulţumit prin rugăciune pe Şeşa, şeful Năga (populaţia străveche din N Indiei, aflată în Caşmir, Tibet, Iran, Afghani-stan, etc.) şi a învăţat de la el întreaga astrologie, devenind capabil să prezică evenimente viitoare la vederea semnelor acelora”.
În 1989, istoricul Indian Dalip Ahlawat a scris că Năga au fost Jați conducători în Asia Centrală. Năga au avut rădăcini Mongole și s-au răspândit în India pe timpul epopeilor “Ramayana” și “Maha-Bhărata” (regele Năga Vanși a fost un războinic Jat menționat de “MahaBhărata” 1:35, 2:9, 5:103, 8:30, 16:5 și a avut numeroși urmași Năga în Taxila / Paki-stan, de unde aceia apoi au condus bune părți din India; “MahăBhărata” a menționat Karkara 1:31, respectiv Karkotaka 2:9, 5:101). Dr. Naval Viyogi a documentat în studiul despre Jații străvechi că aveau ca totem șarpele și inițial erau știuți ca războinici Ahi (numiți așa după prințul Arha - fiul regelui Seth - aparținând Gotrei Arda din Gandahar = Kandahar / Afgani-stan): Krișna a fost nepotul lui Aryaka, lider Năga (adică Jat). Urmașii Karkota / “Karko-ta” ai celor din Cașmir în Evul Mediu au avut (în 625-1003) un Imperiu la poalele Himalaiei, întins așa cum s-a putut vedea în imaginea anterioară; dinaștii Karkota îl venerau pe Karka. Capitala au avut-o la Parihas-pur / Sumbal 34,23 lat. N, 74,78 long. E, în Kaș-mir / Cașmir. Un Regat Năga a fost “Karko-taka” în Punjab, numit astfel după înaintașul cu același nume din Nepal (despre care a scris în 1148 Raja Tarangini în “Kalhana”). Istoricul Indian Kashi Jayaswal 1881-1937 (care a scris despre dinaștii Gupta că erau Jați) i-a conectat pe Jații Karka cu Jații Taka, adică din Taxila, care îi venerau. După cum a arătat și cercetătorul Indian Mahendra Arya în 1998, descendenți Karka Năga au fost Jații Katewa în Delhi și Raja-stan sau Jații Khorwar. În sacrul oraș Ujjain 23,10 lat. N, 75,47 long. E / Madhya Pradeș (capitala Regatului Avanti din Epoca Fierului) încă sunt Temple Karka:
Templul Karkotakeshwar din Ujjain / India
Dr. Thaneswar Sarmah a continuat: “Purănele au păstrat unele poveşti legate de Garga. Se pot aprecia valorile lor din punct de vedere socio-istoric. ‘Purăna Matsya’ 20:1 (cel mai vechi text ce a consemnat că primul avatar al lui Vişnu a fost Matsya, al cărui simbol era peştele) l-a descris pe Garga ca preceptorul / educatorul celor 7 fii ai profetului Kauşika, consilierul lui Rama. După decesul lui Kauşika, o foamete i-a lovit orfanii şi Garga, având milă de ei, i-a invitat la cireada lui de vite. Într-o zi, fraţii au fost foarte supăraţi şi au propus mâncatul cărnii de vită. Au oferit răposatului lor tată carne de vită prin ritualul Şrăddha şi au mâncat restul. Viţelul l-au dus preceptorului / educatorului lor Garga, afirmând că vita a căzut victimă unui tigru. Această istorisire de fapt accentuează virtuţile ritualului Sraddha de ospăţ somptuos, personalitatea lui Garga fiind împinsă în fundal. Garga a apărut ca un om drăguţ, practicant al ritualului vedic de la asfinţit de observare a imaginii şi vita a apărut pentru sacra împlinire a dorinţelor”.
“Purăna lui Vişnu 5:6 a consemnat că bunul Vasuveda l-a trimis pe Garga de la Mathura la Go-Kula (o distanţă de 13 km) pentru a-i boteza cei 2 fii ai săi - Balarăma şi Krişna - cu ceremonia de purificare prin baie. Garga a fost la Gokula şi în secret a făcut ritualul special pentru băieţi ‘samskara’, dând numele de ‘puternicul Răma’ băiatului cel mare şi Krişna următorului”. Este de ştiut că tatăl lor era din clanul cosmic Vasu iar Devaki, mama lor, era din clanul solar Aditi, botezul ce a fost în 21 VII 3228 î.C. fiind secret de teama regelui Kamsa, căruia o profeţie i-a dat vestea că urma să-şi aibă sfârşitul datorită unuia din fiii acelora şi de aceea le omora pruncii (s-a întâmplat că după ce a crescut, Krişna a împlinit profeţia şi a rămas astfel în istorie, pe lângă faptul important că a fost avatarul Veșnicului” / Vişnu).
“Purăna lui Brahma 12:6 a menţionat alţi Garga, unul contemporan cu războinicul rege Janamejaya care l-a ucis pe fiul preotului Garga, ceea ce a atras mânia tatălui, întâmplându-se ca imediat după blestemul pronunţat de el, un car moştenit de-a lungul generaţiilor în familia regală de la Yayăti - fondatorul dinastiei lunare - să fie distrus. Un Gărgya - descendent al lui Garga - a apărut în acelaşi document (14:46) într-un incident ce a dezvăluit originea regelui Kăla-yavana: Odată Vrikadevî, soţia lui Şişirăyani / Saisi-rayana Garga, a vrut să testeze virilitatea lui Gărgya / Gherghia. Însă acela ne-ejaculând, a fost supus batjocurii publice, în Adunarea Yădava. Fiind astfel ofensat şi furia crescându-i, a plecat spre sud, unde a rămas în pocăinţă dură, voind a avea un fecior care să facă ravagii printre cei din Adunarea Yădava. L-a divinizat pe Mahădeva / Şiva, hrănindu-se cu pilitură de fier şi înfăţişarea sa a devenit întunecată. După 12 ani, Şiva / Mahădeva l-a mulţumit făcându-i hatârul că ar putea procrea un fiu corespunzător dorinţei sale. Atunci s-a întors la Mathura şi a încercat să-şi satisfacă pofta carnală când a întâlnit o viţea. Acea Gopi n-a fost altcineva decât o nimfă deghizată în viţea; aşa însămânţată, i-a făcut un copil. Ca rezultatul favorii făcute de Şulapani / Şiva, femeia lui Garga a născut feciorul cunoscut drept Kăla-yavana. Garga l-a înscăunat rege şi s-a retras în pădure”.
“Harivamsa Purăna - prelungire a ‘Mahăbhăratei’ - prin capitolul 35, ce se referea la Dinastia lui Krişna, a dat o altă versiune întâmplării: ‘Prinţesa Vrikadevî, fiica regelui Devala ce domnea în Regatul Trigarta (cu capitala în actualul oraş Jalandhar 31,19 lat. N, 75,34 long. E), a fost soţia preotului curţii regale, Şaişiraiana din clanul Garga. Fratele ei, preotul familiei regale Yădav, a vrut  ştie despre cumnatul Garga dacă e suficient de bărbat ori eunuc, deoarece nu ejacula. După 12 ani, înfăţişarea lui Garga a devenit întunecată datorită umilinţei la care a fost supus; atunci, el a avut un act sexual cu o viţea: de fapt, era o nimfă deghizată, ce a născut un puternic şi infailibil semen Gărgya (adică aparţinând clanului Garga). Apoi, nevasta acelui Gărgya / Gherghia l-a făcut pe puternicul Kăla-yavana, protejat de Şulapani / Şiva, purtat în bătălii de armăsari cu coarne. Acel fecior a fost dat spre creştere regelui fără urmaşi Yavana / Ionian şi a devenit Kăla-yavana, regele Ionianilor, lui alăturându-se mulţi dintre Indienii Mleccha. Dornic de război, a început căutarea celor mai buni brahmani. Profetul Narada (părintele dansării yoghine) i-a spus de clanurile Vrişni şi Andhaka, aşa că a invadat capitala Mathura cu o armată uriaşă şi a trimis un sol acelor clanuri. Fiindu-le teamă de Kala-yavana, clanurile s-au întâlnit într-un sfat prezidat de cel mai inteligent dintre ei, Mahamati. Speriaţi de Jarasandha, au decis - considerând că e voinţa lui Şiva - să abandoneze frumoasa localitate Mathura, intenţionând să se stabilească în Kuşasthali / Dvaravati’.”
Epopeea “Mahăbhărata” a descris moartea în secolul XXXII î.C. a lui Kăla-yavana: însuşi Krişna, fiindu-i frică de el, l-a condus în peştera unde trăia prinţul Muchukunda - din aceeaşi dinastie solară cu a invadatorului Ionian, având strămoşi comuni - acela fiind ştiut că avea puterea în întunericul unde stătea în meditaţii prelungite să ardă din priviri pe cine rămânea privirea sa pironită şi astfel Kăla-yavana a devenit cenuşă (după acea faptă, prinţul s-a dus la poalele Muntelui Meru, în Badarikacrama, pentru a-şi ispăşi păcatul făcut iar oastea Anatoliană s-a risipit, în Delta Indului unii devenind cultivatorii de orz Yavana / Yona, după cum au arătat în secolul III î.C. Edictele împăratului Aşoka 269-232 î.C., suveranul Imperiului Mauryan).

Răspândirea misionarilor împăratului Aşoka
Sunt de remarcat compoziţiile Garga că au modificat originalul Mesotopotamian al oracolelor, astfel încât să corespundă concepţiei Indiene de societate, incluzând datoria celor superiori de a organiza ceremonii de sanctificare / în Antichitate fiind o realitate circulaţia chiar lunară a mesajelor între India şi Anatolia, pe ceea ce s-a consacrat ca Drumul Mătăsii; YavanaCarya / Yavana (însemnând Ionian) relevă migraţia Garga din N Indiei în V Anatoliei, interacţiunea cu Grecii vechi apărând şi în Gargi Samhita”, naraţiunea respectivă Ghergană începând cu fapte istorice ale mileniului IV î.C., până în mileniul I î.C., Indienii ştiindu-i pe savanţii Ioniani ca “Garga-charyas”, adică “învăţăceii Garga”. O evidentă similitudine este la astronomul Garga-Carya = Gherga Carianul, autorul primei lucrări de astrologie din lume: “Garga Hora”. Este de remarcat că la fel cum Gargarii / Gherganii din N Indiei au ajuns în Ionia prin valuri de migraţii începând cu mileniul VI î.C. şi cei de acolo au ajuns în N Indiei, mai ales organizat în mileniul I î.C., inclusiv prin invazia Makedonilor împăratului Alexandru “cel Mare” din 326 î.C. dar şi după aceea (la sfârşitul mileniului I î.C. chiar ajungând să existe Regatul Indo-Grec pe aria fostei Civilizaţii Ghaggar).
Un Garga a fost preotul prinţului Arjuna, fiul regelui Kartavîrya. Când Arjuna a preluat domnia, a fost îmbogăţit de acela: l-a implorat pe preotul Garga să-l sfătuiască şi a aflat că trebuie să-l venereze pe Datta, fiul lui Atri. Garga i-a spus că mai demult Uriaşii Daitya au fost nimiciţi de către Datta (care era avatarul Sfintei Treimi Brahma-Vişnu-Şiva). Garga a zis că Uriaşii Daitya împreună cu populaţia Dănava (din Bazinul Ghaggar, în legătură onomastică a denumirii cu unele ape curgătoare din Europa ca Don, Dunăre, etc.) odată - la sfatul piosului Deva / Brihaspati - au invadat tărâmul îmblânzit de Datta, care pe atunci se iubea cu Lakşmî, Mama Divină. Deoarece Uriaşii Daitya au răpit-o pe Lakşmî din sihăstria lui, Datta i-a exterminat. Arjuna - acţionând la sfatul lui Garga - l-a divinizat pe Datta, care l-a avantajat cu o domnie dreaptă, prosperă şi glorioasă; Arjuna era din clanul Haihaya (descendent din Yadu, venit dinspre apus în actualul Maheshwar 22, 18 lat. N, 75,58 long. E), însă e dificil de stabilit care Garga a fost acel preot, mai ales că documentele sunt mult ulterioare faptelor”. (“Mahabharata” 43:99 a notat că Arjuna zbura cu un car divin, cu care călătorea prin spaţii prin care mai treceau şi alte “mii de care uluitoare la chip”).
“Sutra - adică documentul - ‘Sankhayana Grhya’ 3:4 face referire la Gărghia. În ‘Rig Veda’ 6:47, versurile 22, 24 şi 26-31 iar în ‘Sama Veda’, versurile 1:80, 2:12, etc., îl au ca autor pe Garga, care pe când se întorcea victorios de la o luptă - încărcat cu bunuri - l-a întâlnit pe Indra; de altfel, lucrări ca ‘Bhumika Palakşana, ‘Candra Pratipadika, ‘Grahasamgraha, ‘Grahayuddham, ‘Grihalagnava, ‘Utpatalakşana, etc. sunt atribuite tot autorilor Garga”.