74. Ghergasa

Ghergasa

Ghergasa / Gherga-sa literalmente însemna Sf. Gherga (particula “sa” fiind de la “sfânt”); ca o remarcă lingvistică, trebuie ştiut că din vechime sufixul “sa” practicat în regiune - regăsit de exemplu în Ka-sa / “casa” pentru edificiul de locuit - a devenit “asa”, respectiv “os” la Grecii vechi, având largă răspândire. De referinţă Antică a fost în E Lacului Galileii localitatea Ghergasa / Gergesa 32,51 lat. N, 35,36 long. E - a Sf. Gherga - în prezent fiind numită doar Gherga / Gerga, după profesorul Italian Marcello Craveri şi alţii (pe malul opus, la Garighe / Taricheae tot în Ţinutul Gherganilor, s-a născut Maria Magdalena, într-o familie bogată care s-a mutat în Betania 31,46 lat. N, 35,15 long. E, lângă Ierusalim, devenind iubita lui Iisus, El scoţând - după cum a enunţat în secolul VI Gherganul papă Grigore “cel Mare” - 7 demoni din ea; după răstignirea Lui şi urcarea la cer din Betania, Maria Magdalena - devenită “apostolul apostolilor” - a emigrat în interiorul Imperiului Roman, din Galileea în Galia, împreună cu fratele ei Lazăr, propovăduind creştinismul printre copiii şi nepoţii celor bătuţi de Cezar, în S fostei capitale Ghergoa / Ghergovia 45,43 lat. N, 3,08 long. E a Galilor, limba oficială acolo, în actualul Sud Francez, până în secolul V fiind Greaca).
Lacul Galileea (schiţă de Dr. John Riggs, 1894)
Aşezarea numită şi Gherghesa a Gherghe-seilor / Ghirga-siţilor (creştinată din timpul lui Iisus, imediat după exorcizarea Gherga / înaintea scrierii Noului Testament), nelocuită de vechi Evrei - în zona Ghergasei erau crescuţi şi porci - era strategic aşezată la mijlocul coastei răsăritene a Lacului Galileea şi avea în S său cimitirul, în grote aflate lângă malul abrupt. Localitatea Gherga-sa a fost înconjurată cu un zid de piatră serios, având un metru grosime. În imaginea următoare este o fotografie din 1898 a acelui loc:


În 1907, Dr. Raymond Clapp a scris despre Ghergasa / Gergesa: “Prima versiune Siriacă a evangheliilor şi cercetările lui Origen au fost cele mai serioase, inclusiv pentru geografia Noului Testament. Evidenţa istorică pentru Ghergasa poate fi atribuită lui Origen, Eusebiu, Epifanie, Procopiu, ş.a.; ei au cunoscut Palestina din secolele III-VI (în secolul I, Iosif Flaviu a scris în ‘Antichităţi’ 1:6 că Ghergheseii / Ghirgaşiţii - care erau Hamiţi blestemaţi - au dispărut fără urme, în scrierile sacre rămânându-le doar numele)”. Consemnarea Anticului istoric Evreu corespundea cu ceea ce creştinii cunoşteau de la început, anume că duzina de apostoli - formată din Galileeni - de la Cina cea de Taină s-a risipit imediat în lume, aceia plecând împreună cu însoţitorii lor, pentru propaganda creştină; posibil că unii dintre ei erau Gherghei, au fost înrudiţi cu Gherghei sau aveau Gherghei în anturaje: corespunzător istoricului Evreu Antic Iosif Flaviu, plecaţi din Galileea la începutul mileniului I, Ghergheii au ajuns aşa de departe încă nu s-a mai auzit de ei. Fiind printre primii creştini din lume, Ghergheseii s-au regăsit apoi mai ales în N, începând cu Caucaz şi Anatolia (în Balcani prezenţele lor ajungând  fie reţinute în Dobrogea, în Albania, etc).