Codul lui Gărga - cod comportamental / cod moral - a fost impus prin autoritatea legiuitorilor Gărga vechilor Indieni. Codul lui Gărga consta dintr-un set de prevederi legislative, religioase, sociale, culturale, ştiinţifice (în astronomie, literatură, sănătate, etc.), produse de Dinastia Gărga şi impuse de-a lungul timpului de către prima Civilizaţie independentă din lume, cea din Bazinul Ghargar / Ghaggar din N Indiei. Dr. Vaman Kane (1880-1972), autorul enciclopediei “Istoria învăţării legilor” - decorat cu cea mai importantă distincţie a Indiei pentru ea şi declarat cel mai mare învăţat al Indiei Moderne - a tratat pe larg impactul Gărga acolo, din cele mai vechi timpuri: “Au existat ‘sutre’ / lucrări scrise de Gărgya despre ‘dharme’ - codurile religioase şi ale legalităţii - remarcându-se cele realizate de Vrddha Gărgya, Jyotir Gărgya, Brhad Gărgya şi alţi Gărgya. Printre exponenţii legalităţii a fost Gărgya; de exemplu, Parăşara / Parasara l-a menţionat pe Gărgya ca autor, Aparărka a citat denumirile astronomice ale lui Gărgya, Jyotir Gărgya şi Brhad Gărgya au fost indicaţi de ‘Smrticandrika’, ‘Purana Nityăcărapradîpa’ i-a menţionat separat pe Garga şi Gărgya ca străvechi autori, etc., manuscrisul CaturvimŞatimata nominalizându-l pe Gărgya ca unul dintre marii înţelepţi. Vişvarupa (una dintre manifestările lui Vişnu) făcea distincţia între Vrddha Gărgya şi Gărgya. Preotul Kătyăyana - mare învăţat în secolul III î.C. - a consemnat că ‘Gărgyas a completat Legile lui Manu în privinţa mitei şi anume despre persoana surprinsă ca nu numai să returneze suma dar să şi plătească drept amendă de 11 ori acea valoare’; Gărgya Nărăyana în comentariul despre ‘Srauta Sutra’ - ‘purana’ scrisă de Asvălayana tot în acea perioadă - afirma că a urmat filozofia lui Devasvămin, căpetenie a zeilor (comentariul a fost reluat de Trikăndamandana, în secolul XII). Medieval, în lucrarea ‘Smri-pradîpa’ (însemnând ‘lumina iubirii’) apărea conceptul ‘kală’ într-un text de Gărgya, însă Garga era un autor Antic, după cum a observat şi Bengalezul Kulluka. La sfârşitul secolului XIX, Colegiul Deccan când a studiat siguranţa nou-născuţilor a făcut dese referiri la înţelepciunea străvechiului Uttara Garga. ‘Jyoti-saukhya’ - compilaţia cunoaşterii astronomiei - tratând subiecte ca rezultatele eclipselor, formele cometelor, răsăritul constelaţiilor, semnele zodiacale, etc. s-a referit frecvent la Garga (sau Vrddha-Garga). ‘Upanişada Kauşitaki’ a relatat că Gautama Şvetaketu a învăţat de la Citra Gărgyăyaui; în literatura vedică se utilizau 2 nume pentru persoane, însă rar oamenii purtau nume de zei, o excepţie fiind Sauryăyani Gărgya, al cărui nume deriva din Surya / Soare (este de ştiut că numele lunilor apărute în Şaunaka Karikas erau scrise de Garga). Învăţatul Panini - fiu Daksi / conform lucrării Mahăbhăşya - a furnizat o regulă specială de acordare a numelui unei persoane (când tatăl era necunoscut ori vagabond), pentru a transmite dispreţul: după cel al gotrei materne; astfel, au apărut Garga’n sau Gărgikah / numele mamei fiind Gărgî. Practica începerii învăţării alfabetului într-o zi de sărbătorire a lui Sarasvatî era o ceremonie inspirată de la Garga, aşa după cum a consemnat Samskăraratnamălă. Vrddha Gărgya a impus regula pentru ritualul ‘upanayana’ - al ‘firului sacru’ - prin care conceptul brahman era introdus şcolarilor: să fie în prima jumătate a anului. Balaki Garga a fost un mare călător în Kuru-Pancala, Usinara, Matsya, Kaşividehs, etc. ‘Upanişadele’ au arătat că în timpurile străvechi statutul femeilor din India în ceea ce priveşte educaţia era extrem de ridicat, aşa după cum Gărgî Văcaknavî şi-a afirmat poziţia foarte proeminentă la curtea din Mithila - 26,42 lat. N, 85,55 long. E / acum Janakpurdham, în Nepal - a Regatului Videha, pe când acolo era rege Janaka, socrul lui Rama; ea a fost avertizată să nu intre prea profund în natura Primului Principiu - ce era dincolo de înţelegerea umană - setea ei de cunoaştere fiind remarcabilă. Gargî a fost o învăţătă - şi nu soţia unui învăţat - confirmând faptul că pe atunci savanţii erau familarizaţi cu femeile învăţate, aşa după cum Patanjali (colecţie de aforisme Yoga din secolul II î.C.) a consemnat despre brahmane; este interesantă povestea fetei lui Kuni Garga - după cum a relatat Şalyaparva - că pentru a ajunge în Rai a trebuit să se mărite: la începutul mileniului I încă era practicat curiosul mariaj funebru al fetei moartă puberă, căreia i se găsea un bărbat din aceeaşi castă pentru ceremonia unui fel de căsătorie înainte de incinerare (oricare ar fi fost motivele, tendinţa de a coborî vârsta mariajului fetelor s-a accentuat)”.
“Upanişadele au arătat că atunci când înţelepţii se adresau discipolilor pentru a-şi expune cunoştinţele utilizau denumirea gotrei lor - ca de exemplu gotra Bhărdavăja, gotra Gărgya, ş.a. - ceea ce arată că sistemul gotrelor cu sub-secţiuni era bine stabilit în timpul brahmanic şi al vechilor lucrări. Conceptul general despre gotra e că toate persoanele îşi pot recunoaşte pe linia bărbătească neîntreruptă strămoşul comun; opinia acceptată este că răspândirea progeniturilor se datorează celor 8 patriarhi de la început. Panini a definit gotra ca formată din urmaşii unui patriarh, începând cu nepotul aceluia (fiul fiului): de exemplu, fiul lui Garga ar fi Gărgî iar nepotul s-ar chema Gărgyah - la plural Gargăh - ceea ce ar cuprinde toţi descendenţii Garga (de la nepotul lui Garga). ‘Mahăbhărata’ a indicat AngiroGana printre gotrele originare, cu 3 diviziuni: Gautama, Bharadvăja şi Kevala-Ăngirase; Gautama a avut 7 ramuri, Bharadvăja a avut 4 ramuri (Rauksăyana, Garga, Kapis şi Kevala-Bharadvăja) iar Kevala-Ăngirase a avut 6 ramuri, fiecare dintre ele împărţite apoi în numeroase gotre. Garga a fost şi printre Angirase, în legătură cu 3 sau cu 5 patriarhi”.
“Garga s-a remarcat şi prin normarea mărimii crenguţelor necesare curăţeniei dinţilor, recomandând celor din straturile sociale superioare să utilizeze scobitori de aceleaşi dimensiuni ca ale femeilor, interzicând frecarea dinţilor cu pământ, cu pietricele sau cu degetele goale (exceptând degetul mare ori inelarul). Garga a mai introdus baia zilnică obligatorie cu apă rece (ca de exemplu a râurilor, aşa după cum a statuat Manu), interzicând - în climatul fierbinte de acolo - baia cu apă caldă. Corespunzător lui Garga, pentru diferenţiere brahmanii trebuiau să poarte îmbrăcăminte albă, conducătorii să aibă îmbrăcăminte roşie şi strălucitoare, negustorii să poarte îmbrăcăminte galbenă iar ceilalţi să aibă haine închise la culoare, apropiate de ale murdăriei. În privinţa păstrării focului sacru din vatră, Gărgya a avertizat că dacă vreun ‘dvija’ (membru al stării superioare din societate) rămâne după cununie fără foc chiar şi un moment - când ar avea puterea să-l menţină - atunci va fi excomunicat / devenind parte a stării inferioare sociale, ca ‘vratya’ ori ‘patita’: ‘jalnic’. ‘Mahăbhărata’ menţionează frecvent pe înţeleapta Gărgî şi pe înţeleptul Gărgya, ca pe aceia favorizaţi să primească ritualic apă de la anturaj (ei au fost discipolii lui Vyăsa - născut pe o Insulă a Fluviului Yamuna - care i-a învăţat din ‘Vede’). Garga a cerut ca aceia care încep studierea ‘Vedelor’ prin ceremonia brahmană ‘Upăkarma’ să fie cei aflaţi la Nord de fluviul Rewa / Narmadă (lung de 1312 km, al cincilea ca mărime din subcontinentul Indian). Aparărka a citat sfaturile lui Gărgya despre ‘gospodarul care suferă de o boală gravă şi nu mai poate trăi ori e foarte în vârstă, lipsindu-i oricare dorinţă pentru vreo plăcere de orice fel şi care şi-a împlinit scopurile vieţii, poate la dorinţă să-şi provoace moartea prin înec, intrarea în foc ori aruncarea în vreo prăpastie (făcând astfel, nu păcătuieşte - şi e mult mai bine decât să sufere spiritual - nemaitrăind în van)’; tot Aparărka l-a citat pe Garga în legătură cu festivalul regal pentru Indra - tradiţional organizat în a şasea lună a anului hindus - ca să nu ţină mai mult de ultima zi cu lună plină. Festivalul de 3 zile GargaTrirătra trebuia să înceapă cu luna plină (de exemplu, o inscripţie rupestră din Nanaghat 19,17 lat. N, 73,40 long. E a descris cum un rege Andhra a sărbătorit GargaTrirătra). Este interesantă supersitiţia difuzată de Gărgya privind ritualul ‘şraddhă’ - de omagiere a înaintaşilor - ca să nu aibă loc niciodată în seara de vineri 13 ori când luna e la fel pe cer ca în momentul naşterii sale, din teama de a nu-şi pierde sănătatea ori unul din copii (după cum a consemnat ‘Parăşara Mădhavîya’ 1:2). În ‘Yuga Purana’ din ‘Garga-Samhită’ sunt versuri foarte pesimiste despre ceea ce se va întâmpla în era întunecată Kali; probabil că istoricul Prasad Jayaswal (1881-1937) avea dreptate când a susţinut că acea parte a lucrării a fost scrisă la sfârşitul mileniului I î.C. Despre războiul din 3101 î.C. indicat de epopeea ‘Mahăbhărata’, de referinţă au fost indicaţiile poziţiei planetei Marte de către Garga şi Parăşara, citate şi în ‘Brhat-Samhită’ 6 (Garga a definit ca ‘samhită’ lucrarea ce prezenta cu detalii cunoaşterile, cel care le ştia bine devenind - după cum a afirmat el - ‘samhită-păraga’ / adică ‘stăpânul samhităi’); e de ştiut că literatura astronomică Sanscrită a fost împărţită în 3 perioade: prima perioadă (a brahmanilor şi vedicelor samhite) a fost din timpuri vechi până în secolul IX î.C., a doua perioadă - reprezentată de Garga şi alţii - s-a încheiat în secolul III iar a treia perioadă a fost de atunci încoace. Printre exponenţii arhitecturii, ‘Matsya Purana’ l-a nominalizat pe Garga, matematicianul Varaha Mihira precizând că Garga a fost specialist mai ales în palate. Garga - respectiv Vrddha Garga - a fost un străvechi şi faimos autor de lucrări, din care ‘Upanişadele’ au citat sute de versuri; astronomul Vrddha Garga (diferit de Garga) a menţionat cele 12 ‘răşi’ / semne zodiacale”.
“Pentru a atinge binecuvântarea divină prin împlinirea unei dorinţe, începutul ritualului ‘vrat’ - în pronunţie şi ‘brat’ - a fost statuat de Gărgya ca să fie după apunerea planetelor Venus şi Jupiter, adică acelea să nu fie observabile pe cer (ritualul ‘vrat’ / ‘brat’ includea mai multe acţiuni, ca post, pelerinaj la un loc sfânt, recitări, etc). Corespunzător poziţiilor lunii, Garga a prescris când postul era pentru merite ori pentru iertarea păcatelor, însă rezultatele nu se puteau obţine independent, ci doar împreună cu alte acţiuni. În secolul XIII, filozoful Hemădri a citat în lucrarea sa Kăla câteva observaţii Garga despre pronosticurile derivate din eclipsele solare şi lunare, în funcţie de ‘nakşatra’ (segmentul orbital din acel moment). Lucrarea Nakşatra-Homavidhî a menţionat textul Garga pentru fiecare din cele 27 de segmente orbitale, indicând procedurile ‘homa’ (de păstrare a focului în vatră) şi de închinare, cu detalii ca numărul de zile până când pericolul ori boala ar trece, care zeitate să fie venerată, ce lemn să fie ars / ‘oferit’ zeului focului Agni, ce rugăciuni să fie rostite, cu ce flori şi materiale să fie decorată vatra, etc. Vechiul astronom Vrddha Garga - după cum au consemnat mai multe purăne - urmărea mişcarea Carului Mare; el era din locul sacru de pe Fluviul Sarasvatî denumit Gargasrotas, vizitat de Balarăma / deci fiind vechi, din mileniul IV î.C. Într-un horoscop sunt 12 ‘case’ astrologice, cele din poziţiile 3:6, 3:10, 3:11 fiind considerate - în mileniul I î.C., de Garga - ca formând categoria ‘upacaya’ (a prosperităţii) numai dacă nu erau influenţate de inamicul stăpânului ori de corpuri cereşti malefice. Garga a fost astronom pur - nu astrolog - şi l-a avut ca discipol pe Atri, care a scris o lucrare despre ‘utpăta’ (adică tulburări cosmice), primind instrucţiuni de la Garga. În secolul X, autorul Utpala a indicat existenţa lucrării Mayura-citraka a lui Garga şi că alţi înţelepţi de asemenea şi-au obţinut cunoştinţe astronomice de la Garga. Vrddha Garga şi Garga au apărut atât la el, cât şi la autori mai timpurii, inclusiv dinaintea lui Varaha Mihira (dar apărând şi Gărgî - având personalitatea onorabilă cu atributul ‘bhagavan’ al adevărului absolut - ş.a.), Parăşara menţionând lucrarea lui Garga despre căderea ploii când era alinierea planetelor ‘grahayuddha’, menţionând şi ce se ştia de la Garga despre apariţia cometelor / ‘ketucara’, etc. Garga ştia mişcarea planetelor cu secole înainte de Ptolemeu: cunoştinţele Grecilor erau din răsărit”.
 |
Rişi Gargya în Atharva Veda: Cartea Magică
|
“Vechimea unor asemenea studii a fost consemnată de ‘AtharvaVeda’, ca de exemplu cu dialogul dintre Garga şi Bhărgava despre cei născuţi sub semnul constelaţiei Mula, că e benefică doar pentru cei născuţi în ultimul sfert al ei (pentru căsătorie Vasişta - şeful patriarhilor - spunea că doar ziua naşterii trebuia evitată, Garga afirmând că mai bine să fie evitate 8 zile din luna naşterii pentru aşa ceva dar şi pentru ritualul firului sacru / ‘upanayana’). Înţelepţii se diferenţiau şi prin depărtările de atins prin ritualul ‘prasthăna’ / al glorioasei călătorii de prosternare: Vasişta spunea că practicantul trebuia să iasă din aşezare, Garga afirmând însă că era de ajuns de înfăptuit până la casa vecină. Garga - citat de Prayoga Parijata - considera că nimeni născut de Gandanta (la intersecţia zodiacelor lunar şi solar) nu era scutit de pericol: dacă s-a născut noaptea putea cauza moartea mamei, dacă s-a născut ziua putea cauza moartea tatălui iar dacă s-a născut în zori - la îngemănarea nopţii cu ziua - putea muri oricând (tatăl se putea apăra dacă nu privea nou-născutul de Gandanta prima jumătate de an). Utpala a citat din străvechiul astronom Garga ce era potrivit de făcut în fiecare zi a săptămânii, de duminică până sâmbătă (18 versuri în cadenţa ‘Anuştubh’); aceleaşi au fost reluate în secolul I î.C. de un Garga, după cum a indicat Dr. Kern. Înţeleptul Philostratus (născut în Insula Lemnos şi mort în Tyr / Liban) a scris că în secolul I filozoful Apollonius din Tyana / Capadochia a fost în India şi a primit de la Iarchus, şeful brahmanilor, 7 inele cu numele celor 7 corpuri cereşti consacrate fiecare câte unei zile a săptămânii - Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus şi Saturn - ceea ce a însemnat transmiterea în Europa a conceptului. Vechiul scriitor Vrddha Garga a definit ‘adbhuta’ ca orice schimbare astronomică nouă - ce n-a mai fost vreodată - câteodată purănele utilizând termenul ca sinonim cu ‘utpăta’. Garga - care a fost numele faimos al unei gotre - a spus că zeităţile deveneau nefavorabile din cauza greşelilor făcute de oameni şi de aceea creau pe cer evenimente extraordinare, cu răsfrângeri în atmosferă şi pe pământ; acelea erau respectivele ‘utpăta’ - folosite ca sinonime - cu definirea de către Garga ca reversul obişnuitei ordini naturale. Garga - dar şi lucrările altora - au împărţit fenomenele neobişnuite în 3 clase: cele din corpurile paradisiace, cele arcuite atmosferic şi cele de la sol. Garga a statuat că aceia sfătuiţi de brahmani să-şi practice riturile cu credinţă nu sufereau înfrângerea iar nepracticanţii - reţinuţi de resentimente ori ateism - erau sortiţi pieirii rapide. Garga a furnizat exemple ale celor 3 clase de fenomene: cereşti (eclipsele, cometele, etc.), atmosferice - meteoriţii, furtunile, curcubeul, Fata Morgana, ş.a. - şi pământene / cutremure, nivelul apei în fântână, etc.; Garga i-a spus lui Atri că efectele pot fi rele în mai multe dimensiuni (asupra familiei regale, bunăstării, recoltelor, animalelor, aşezărilor ori asupra oamenilor). Varăha Mihira a menţionat numeroase incidente ale întâmplărilor anormale, dintre care una merită a fi citată: ‘Dacă omul percepe Yakşî (spiritele din păduri), astrologul ar putea declara că o epidemie e posibilă; pentru contracarare, Garga a propus ritul împăciuitor al oferirii de hrană lui Indra şi soţiei lui, Indrănî’ / Şakî, însemnând frumuseţea nemărginită. Garga a explicat cutremurele ca datorându-se respiraţiei obosite a uriaşilor elefanţi susţinători ai greutăţii pământului (acel concept era just, cauza ştiinţifică fiind eliberarea energiei din presiunea plăcilor tectonice). De asemenea, Vrddha Garga credea despre comete că au orbite la fel ca planetele şi că erau vizibile pe firmament la anumite intervale lungi de timp. Regulile observate despre eclipsele lunare şi solare n-au fost acceptate de mase timp îndelungat, de exemplu Varăha criticând străvechi savanţi ca Vrddha Garga şi Parăşara care au prezis o eclipsă când 5 planete s-au aliniat după Mercur; viziunea lui Garga a fost că dacă eclipsa lunii ori soarelui era cu ocazia celebrării zilei de naştere a cuiva, atunci acea persoană putea suferi vreo calamitate. Despre meteoriţi, Garga a afirmat că erau lansaţi de gardienii Lokapăla ai celor 4 puncte cardinale ale lumii, ca să anunţe auspiciile unor evenimente catastrofice. Lucrarea Medievală ‘Madanaratna’ - din secolul XV - a scris despre indicaţia Garga / Gărgya pentru ca tatăl copilului născut sub semnul constelaţiei Mula (însemnând ‘rădăcină’) să-l protejeze: să culeagă 100 de rădăcini; la animale, Garga a afirmat că în cazul naşterii de monştri ori de gemeni, femela trebuia mutată în alt ţinut şi abandonată acolo, împreună cu progeniturile sale. Despre abluţiune / spălarea ritualică - conform ‘Brhat-Samhită’ - Vrddha Garga a transmis înţeleptului Bhăguri că preceda ritualul regal brahmanic de oferirea hranei Zeului Indra. În lucrarea din secolul VII despre Vasantarăja - fiu a lui Sarasvatî - Garga, Atri, Guru, Gautama şi alţii au apărut ca principalii înţelepţi străvechi care au afirmat despre cunoaşterea indicaţiilor astrologice (auspiciilor ‘şakuna’) că erau în beneficiul oamenilor. O parte din lucrarea ‘Gărgî-Samhită’ este cea mai timpurie purănă; ‘Datarea Garga-Samhită şi a Imperiului Brahman’ de istoricul Prasad Jayaswal (completată de manuscrise descoperite ulterior) se referă la ere. În secolul VII î.C., învăţatul Yăska a scris în Nirukta că şcolile vedice erau foarte vechi, Gărgya fiind printre predecesori. Comentariul ‘Jayamangală’ l-a menţionat pe Garga ca învăţător Samkhya / Sănkhya (de filozofie hindusă) după Pancaşikha / contemporan cu Buda; comentariul Sanscrit - reconstituit după Paramărtha - a reprodus linia discipolilor lui Pancaşikha ca începând cu Gărgya. În ‘Şăntiparva’ e consemnat că Vişvăvasu i-a spus lui Yajnavalkya despre ultimul adevăr ‘Puruşa’ - cea mai înaltă conştiinţă - ce i-a fost dat să audă de la tatăl său Kaşyapa şi de la Garga (cu Yăjnavalkya a discutat şi Gargî Văcaknavî / identificată în 1954 de Shri Diwanji ca Maitreyi, adică orientată spre filozofie); în dialogul dintre Vişvăvasu şi Yoghinul Yajnavalkya, Vişvăvasu a zis că a învăţat multe de la marele înţelept Gărgya. Gargî - notată Văcaknavî - era o femeie raţională şi îndrăzneaţă, care - la fel ca şi alţi curteni - a pus la îndoială gradul de cel mai înalt brahman al lui Yăjnavalkya: când ea a ajuns dincolo de limitele înţelegerii, Yăjnavalkya a mustrat-o, zicându-i c-ar putea muri (literar, ‘i-ar cădea capul’) dacă mai continuă subiectul pe calea logicii pure; toate solicitările au fost fără folosirea epitetului de politeţe / de nici o parte. Yoga-Şăstra a fost lucrarea unui om care a avut 2 soţii - Maitreyi şi Kătyăyanî - şi care a avut cu Gargî Văcaknavî o dispută filozofică (lucrarea Yoga Yăjnavalkya - editată de Shri Diwanji - a considerat-o şi pe Gargî soţia lui Yăjnavalkya; deoarece din ‘Upanişadă’ se ştie că a avut 2 soţii, Shri Diwanji a privit-o pe Maitreyi ca pe altă denumire a lui Gargî, însă cea mai veche consemnare despre ea fost doar ca ‘femeie insolentă’). Gărgî Văcaknavî - deşi femeie - poseda ‘brahma-jnăna’: suprema cunoaştere hindusă”.
“În secolul V î.C., Bălăki Gărgya a oferit împăratului Ajatăşatru subiecte de meditaţie ca persoana din lună, persoana din soare, etc., însă acela n-a înţeles ce i-a spus; apoi Bălăki Gărgya a rămas tăcut, oferindu-se să asculte ce are de zis regele (care s-a mirat că un brahman vrea ca el să-i expună şi s-a ridicat de pe tron luându-l de mână pe Gărgya, vorbindu-i). ‘Upanişada Kausîtaki’ a expus doctrina învăţătorului brahman Citra Gărgyăyani despre cele 2 căi: Pitryăna spre întuneric şi Devayăna spre lumină”.
