41. Gregori și Ghergari

În paleolitic, purtatul penelor era ritualic; obiceiul a fost ancestral / străvechi, datând dinaintea ultimei glaciațiuni: dovada s-a dezvăluit când coloniștii Lumii Noi au întâlnit indigenii Americii, la care purtatul penelor era firesc / tradițional (despărțirea strămoșilor lor de Siberieni a fost în urmă cu peste 12 milenii, când puntea de gheață peste Strâmtoarea Bering s-a topit și comunicarea atunci s-a întrerupt). Purtarea unor anumite pene - pe cap sau pe trunchi - genera la oameni unele câmpuri electrostatice deosebite, fapt remarcat de către Homo Sapiens din vechimea paleoliticului; fenomenul se asemăna celui electromagnetic al părului (de exemplu înfoiat la emoții puternice), oamenii - fie femei, fie bărbați - purtându-l lung și împletit în cozi în cazul podoabei capilare ori înnodat în cazul bărbii, pentru a reține mai multă energie: din mare vechime s-a observat că părul netăiat se purta similar cu ceea ce azi ar face antena, contactul cu natura bucurându-se de calitatea mărită a comunicării, pe măsura lungimii părului (armonia era de pildă brutal tulburată prin scalpare, fenomen ce a existat până în Epoca Modernă, atât în Asia / Siberia, cât și în America). Lingvistic a fost dovedită echivalarea dintre Gregori / Grigori și Ghergari - ca și cea dintre străvechii Uriași Ghergași și urmașii Gherghi - ceea ce completează dovedirea aceleiași echivalări dintre îngerii Veghetori / Gardieni și Gherga (în planuri religioase ori culturale, etc.) din mai multe zone geografice ale Vechii Lumi; perioadele de referință au fost de la cele mai îndepărtate chiar și până la cele mai recente, o mulțime de elemente apropiind spațiul Indo-Iranian, Canaanul - unde texte ca pre-diluviana Carte a lui Enoh” sau Cartea lui G/Hermes” i-a plasat pe Gregori / Grigori în Galileea și pe Înălțimile Golan - Caucazul (unde au trăit Gargarii / Ghergarii = partenerii Amazoanelor, atestați Antic de izvoarele istorie), Anatolia cu tărâmurile dintre Capadochia și Troia asociate limitei imperiale Atlante, entitatea Atlantă fiind centrată Pontic și cuprinzând în apusul său European spațiul Românesc / Carpato-Dunărean egalat cu fostul Rai = Țara Sfântă”, în prezent România având cele mai semnificative grupări Ghergare / Gherga dar și de Grigori din lume: de altfel, în 2003 cercetătorul Român Adrian Bucurescu în Atlanții din Carpați” a scris că “Marea Neagră desparte 2 continente - Asia și Europa - ea fiind Marea Atlantă pomenită în dialogurile lui Platon iar Imperiul Atlant își avea centrul pe țărmul apusean al Mării Negre”Se poate observa că stră-Românii au fost strămoșii Atlanților și reciproc, stră-Românii i-au avut ca strămoși pe Atlanți; literalmente, Atlas / “At-Las” rezona cu “Jurat pe Ra” sau “Ieșit din Ra” (particula “At” era cea legată de “Jurat” sau “Afară” - din care de exemplu a derivat și sufixul “ot” de la preot / “pre-ot” însemnând “jurământ solemn”, respectiv cu ecouri actuale în cuvintele Engleze “oath” ori “out” - iar “Las” / “La” era, prin obișnuita translație “R”/“L”, de fapt “Ra/s” = “Zeul Soare”).
Cercetătorul Lucian Costi în cartea “Limba Română - nașterea și falsurile istorice” din 2016 a scris: “Un morfem constructiv de rang primar e ‘od’, întrucât poate produce alte morfeme monosilabice, care devin la rândul lor rădăcini pentru noi cuvinte, prin simpla adăugare a unei consoane în fața sa, de pildă în ‘n-od’, unde sensul este de a strânge tare împreună mai multe frânghii, sfori, ațe, fire sau od-goane’. Când spunem ‘od-goanelor li se poate face n-od’ avem o propoziție care nu e un simplu joc de cuvinte, ci o retrasare a procedeului de construire arhaic de la ‘od’ la ‘n-od’. ‘N-od’ e un morfem secundar. Descoperim pe ‘knot’ din engleză, ‘nod-o’ în italiană, ‘noeud’ în franceză, ‘nod-us’ în latină că provin din străromână, pentru simplul motiv că numai acolo se poate observa modul de construcție din cărămizi simple, consoana ‘n’ și morfemul ‘od’, cu sensurile (+/-) ‘strânge tare’ / ‘destinde’. Exceptând engleza, unde regăsim pe ‘od’ sub forma ‘oath’, adică jurământ, ‘od’ nu există ca morfem separat în toate acele limbi. Similar cu ‘n-od’ avem ‘r-od’ unde ‘r’ e particula constructivă a vorbelor legate de familia soarelui, ‘r’ fiind consoana inițială a grupului de forma ‘r + vocală’, adică ‘ra’, ‘re’, ‘ro’, cu înțeles de strâns legat de soare, rodul fiind posibil numai în directă legătură ‘od’ cu prezența masivă a soarelui Ra, ‘va-ra’, nu iarna. Similar cu ‘n-od’, ‘r-odul’ e tot un morfem de rang secundar. Apoi îl avem pe ‘pl-od’, unde ‘pl-’ e morfemul pentru ‘umflare’ / ‘dezumflare’, ca în ‘plă-mân’. Un ‘plod’ e strâns legat (‘od’) de umflarea pântecelui matern (‘pl-’) pe durata gestației. Se poate data aglutinarea între ‘r-’ și ‘od’ ca fiind mai veche decât prima menționare scrisă a numelui insulei Rodos. Avem multe milenii! Morfemul primar ‘od’ a fost inventat de oamenii Civilizației Văii Dunării. Termenii respectivi au fost născociți în atelierul de creație lingvistică al strămoșilor românilor”. Îngerii / “În-Gerii”, inclusiv Veghetorii Gregori, au fost din Cer, luminat și încălzit de Ra iar Zeul Atlas / “At-Las” (“ieșit din Ra” / “jurat lui Ra”) cârmuia Raiul luminat și încălzit de Ra; străvechea particulă primară “od”/“ot” – existentă la “pod”, “nod”, “năvod”, “glod”, “rod”, etc. ori la “tot” / “Thot”, “preot”, “nepot”, “despot”, “patriot”, ș.a.m.d. – a apărut în prefixul Atlantic / “At-lan-tik”, unde “At” reflecta “Ot”/“Od”, denotând semnificația primordială (a ceea ce conta): Od-Ra = At-Las, care lumina / patrona arealul “Lan”, adică Stepa EurAsiei - cu denumirea străveche de Eden / Rai – sufixul “tika” redând emblematica “Zuas-tika” / Svastica, semnul celor văzute divin de “cel de-al treilea ochi” (echivalarea “R”/“L” reflectând “lu-mina”, ca esențială pentru “Ru-meni” = “oamenii lui Ra”). VeGherea ÎnGerilor DinGer / “din Cer” a ajuns să se exercite și direct pe Pământ - printre oameni = “mâni” / “mani” - ceea ce a fost miraculos, așa apărând Magia / MaGia: Magii / MaGii au fost oameni care se inspirau divin, ca pruncii Cerului și Pământului / Gliei. Îngerii au fost tații Uriașilor iar mamele Uriașilor au fost primele Mage (știute oriental drept Chaldee, adică Gharghee): cele dintâi Mage Gharghee / Chaldee erau muierile divinilor Gregori / Grigori.
Pe lângă străvechile artefacte despre îngeri, începând cu Uriașii Veghetori Gregori / Grigori, au existat inclusiv texte - ca acelea de pildă din Cartea lui Enoh” / “Cartea lui Hermes”, Corpus Hermeticum” sau din Vechiul Testament / Biblie - ori alte preocupări Antice despre ei; de exemplu, profesorul universitar de teologie Gheorghe Drăgulin din România a publicat - întemeiat pe o bogată bibliografie - o serie de studii susținând despre călugărul Dobrogean Dionisie Smeritul” = Dionisie “cel Mic” că a fost autorul în secolul V al lucrării “Ierarhia cerească”, principala lucrare mondială pe tema îngerilor (internațional atribuită autorului imaginat Dionisie “Pseudo-Areopagitul”). Cercetătoarea Britanică Hazel Raven a scris în Totul despre îngeri” din 2006: “Îngerii acționează ca o punte de legătură între lumea fizică și cea spirituală, foarte mulți oameni vorbind despre ajutorul și călăuzirea primite de la acești mesageri remarcabili. Cuvântul ‘înger’ - în greacă ‘angelos’ - înseamnă ‘mesager’. Îngerii acționează ca o punte de legătură între cer și pământ, servind ca un canal de comunicare între lumea divină și lumea fizică materială. Ei sunt ființe eterne alcătuite din conștiință pură, nefiind limitați de restricțiile timpului și spațiului. Esența lor rămâne veșnic neschimbată: o energie beatifică veșnică ce emană direct din Divinitate. Fiecare înger este o formă concentrată de iubire divină, pe care o transmite mai departe în forma ei cea mai pură, fără nici o distorsiune. Oamenii îi percep pe îngeri în multe feluri diferite. Contactele cele mai impresionante cu aceștia sunt cele în care îngerii se manifestă în formă fizică de multe ori ca ființe înaripate. Cei mai mulți oameni sunt familiarizați cu îngerii datorită artei religioase, care îi prezintă ca pe niște ființe perfecte îmbrăcate cu robe ce flutură în jurul lor, cu părul lung, cu un nimb luminos în jurul capului și cu aripi. Lumina care îi înconjoară pe îngeri ar putea fi corpul lor astral sau aura lor. Vindecătorii și misticii vorbesc despre un câmp energetic subtil care îi înconjoară pe oameni. Aura umană este descrisă ca având mai multe nivele, dar la o examinare mai atentă se revelează a fi alcătuită din multe linii energetice, fiecare emanând în sus și către exterior din ‘coloana vertebrală spirituală’ centrală, care le face să semene cu penele (pentru conștiința umană aflată într-o stare mistică, energia angelică trebuie să pară enormă, și nu este exclus ca mintea umană să interpreteze această viziune). Cele mai vechi texte scrise păstrate care descriu ființe înaripate și mesageri ai zeilor provin din Sumeria, Egipt, Persia și India (Asia și Africa). Există o stelă (coloană din piatră) sumeriană pe care este gravată o ființă înaripată din cer turnând ‘apă vie’ în cupa regelui. Studiul îngerilor este cunoscut sub numele de ‘angelologie’. Biblia menționează frecvent îngerii dar fără să ofere foarte multe detalii despre ei și despre puterile lor. Cartea lui Enoh’ ar conține cea mai veche listă cu nume ale îngerilor (din câte se cunosc). Una din cele mai vechi surse ale științei angelice e tradiția mistică evreiască numită ‘Cabala’. Autoritățile creștine nu încurajează foarte tare curiozitatea oamenilor legată de îngeri; Iisus nu a avut nici o problemă cu îngerii, însă Pavel a avertizat că nu se recomandă contactele cu îngerii. Islamul a avut dintotdeauna o tradiție angelică foarte puternică: a descris numeroși îngeri, inspirându-se (după toate aparențele) din zoroastrianism dar și de la babiloneni, asirieni ori chaldeeni”.
“Visele sunt o modalitate excelentă de lucru cu îngerii. În timpul somnului, spiritul călătorește în lumile astrale, pe frecvențe de vibrație mai înalte sau mai joase. Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre ne determină nivelul de conștiință. Dacă ne focalizăm asupra marilor virtuți pozitive, ne ridicăm automat frecvența de vibrație; în acest fel, nu numai că putem scăpa de coșmaruri, dar putem vizita sferele spirituale în care sălășuiesc arhanghelii. Fiecare arhanghel are un templu ‘ancorat’ în lumea eterică - ce corespunde lumii noastre fizice, în care trupul pe care îl avem servește drept vehicul pentru suflet - o lume influențată de rețeaua energetică a planetei Pământ. Este vorba de un sistem de linii energetice subtile, nu foarte diferit de cele geomagnetice. În mod normal, templele angelice - de lumină - sunt situate chiar în dreptul vârtejurilor ‘de putere’ de pe Pământ, în care se încrucișează numeroase linii geomagnetice, în munții înalți sau pe diferite insulițe, rămășițe ale unor insule mai mari sau ale unor foste mase continentale scufundate. Multe dintre ele sunt situate în locurile sacre de pe Pământ. Misticii, inițiații și ‘maeștrii spirituali’ au folosit acele temple încă de la începutul civilizației; ele au fost create de ‘ierarhia spirituală’ - din care fac parte sufletele foarte elevate care supervizează evoluția umanității și sfinții - sub călăuzirea arhanghelilor. Fiecare din acele temple angelice are o consacrare diferită, respectiv funcții și scopuri care pot ajuta de-a lungul căii spirituale; această cale mai e cunoscută sub numele de ‘Scara de Lumină’ (ca în ‘Facerea’ 28:12) sau ‘Arborele Vieții’, ascensiunea pe nivelul conștiinței cosmice ori întoarcerea în Rai. Consacrarea spirituală a templelor depinde de ‘virtutea cosmică’ pe care o întruchipează arhanghelul respectiv; atunci când un căutător spiritual vizitează un templu în timpul unei meditații sau atunci când doarme, el este inspirat de virtutea cosmică respectivă. Fiecare ‘templu de lumină’ arată diferit de celelalte; unele seamănă cu piramidele din piatră, altele cu templele grecești sau cu alte construcții sacre de pe Pământ. Toate ‘templele de lumină’ sunt splendide; podelele lor susțin un altar central în care arde o flacără de culoarea aurei arhanghelului căruia îi este consacrat templul”.
Ca exemplu, autoarea Britanică a tratat razele de transmutație ale celei de-a patra dimensiuni” în legătură cu arhanghelul Melchi-sedec” = “Mesagerul Domnului” (cârmuitorul Canaanit - demonstrat a fi fost regele Ghergheseu al Salemului / Ieru-Salimului, oraș în pronunție “Geru-Salem” - care l-a primit pe patriarhul Ibrahim / Avram = părintele Arabilor și Evreilor în “Țara Sfântă”): “Arhanghelul Melchisedec te ajută să îți dezvolți ‘Corpul de lumină’, parte integrantă a căutării iluminării. Se spune că oamenii care doresc să își ridice frecvența de vibrație prin diferite practici spirituale se angrenează în ‘Procesul Ascensiunii’. ‘Îngerii Razelor’ - printre care fiind arhanghelul Gavriil / Gabriel - direcționează forța vitală a lui Dumnezeu astfel încât aceasta să dezvolte sistemul fizic sau tridimensional al ‘chakrelor’. Celei de-a patra dimensiuni îi corespunde luciditatea: această nouă stare de conștiință ne ajută să ne identificăm adevărata natură, și nu doar să trăim ca ființe fizice care experimentează când și când trăiri spirituale. Pe măsură ce vom evolua din punct de vedere spiritual, trupul fizic și sistemul tridimensional al ‘chakrelor’ (inclusiv frecvențele corespondente) vor evolua la rândul lor, iar noi vom deveni ‘purtători de lumină’. (Un ‘purtător de lumină’ - adică persoana care lucrează cu lumina divină, contribuind la răspândirea acesteia pe Pământ - este o persoană conștientă că are o menire spirituală superioară). Acești oameni nu sunt deloc materialiști și sunt conștienți de lumea spirituală a îngerilor; ei încearcă să îi ajute pe ceilalți și mediul înconjurător prin folosirea energiei vindecătoare subtile. Purtătorii luminii sunt conștienți de faptul că tot ceea ce există este interconectat și că vindecarea de sine și conștiința de sine reprezintă căi către eliberarea spirituală personală, dar și a tuturor formelor de viață. Această evoluție spirituală către statutul de purtător al luminii generează o subțiere a ‘vălului’ care separă dimensiunile. Pentru a deveni plenar conștienți de dimensiunile superioare și pentru a ne activa ‘corpul de lumină’, trebuie să folosim razele de transmutație ale sistemului de ‘chakre’ din dimensiunea a patra. Melchisedec este îngerul care ne ajută și care supervizează acest proces. Meditația de ancorare a razelor chakrelor din dimensiunea a patra are ca scop să coboare razele de transmutație din dimensiunea a patra și să le ancoreze în trupul nostru fizic și în sistemul chakrelor. Arhanghelul Melchisedec a transmis umanității ‘Cheia Împărăției’, codificată în frecvențele luminii ce pătrunde în corpul uman. Această meditație ajută persoana să devină conștientă de dimensiunile superioare prin invocarea razelor de transmutație ale sistemului ‘chakrelor’ din dimensiunea a patra”.
“Primele înregistrări istorice ale ființelor înaripate provin de la zoroastrianism, una din cele mai vechi religii ale lumii. Profetul Zoroastru / Zaratustra (care a trăit în Iranul de astăzi) a reformat practicile religioase de acolo, multe dintre ele similare străvechii religii vedice din India de nord. Religia zoroastră e dualistă și vorbește despre 7 ființe care aveau statutul și funcția de îngeri ai binelui și de alte 7 ființe care acționau ca niște îngeri ai răului. Religia zoroastră a pus un mare accent pe alegerea morală și pe viața văzută ca un câmp de bătălie între forțele binelui și cele ale răului, reprezentate de Mazda și de antipodul său, satanicul Mainya. Este posibil ca cele 2 forțe opuse să fi derivat din distincția indo-iraniană între cele 2 tipuri de ființe spirituale: ‘alura’ și ‘daeva’. La zoroaștri, ‘daeva’ sunt considerați demoniaci iar ‘alura’ angelici. În plus, există mai mulți termeni abstracți considerați emanații sau aspecte ale lui Mazda. În literatura ulterioară, acestea sunt personificate ca un alai de arhangheli ai Domnului Înțelept. În Vechiul Testament, îngerii au jucat un rol important ca mesageri ai lui Dumnezeu. În Noul Testament, ei au fost prezenți la toate evenimentele majore din viața lui Iisus, acționând ca agenți ai lui Dumnezeu pe Pământ. De la Buna Vestire la Nașterea Domnului, la Învierea și Înălțarea la Cer a lui Iisus, pentru a sta la dreapta Tatălui, Biblia a menționat îngeri. În tradiția evreiască, conceptul a fost împrumutat de la vecinii babiloneni (pe când se aflau în exil la aceia); nu este exclus ca mulți dintre îngerii evreiești să fie babiloneni, într-o altă formă. Vechi basoreliefuri babilonene care prezintă ființe înaripate ce păzesc templele și alte construcții importante pot fi găsite astăzi în diferite muzee din întreaga lume. Una dintre cele mai bogate surse de angelologie este tradiția mistică evreiască numită ‘Cabala’. Aceasta nu se referă la o singură carte sau la un singur manuscris, ci mai degrabă la o colecție de texte sacre. Foarte importantă este ‘Cartea formării’, atribuită lui Melchisedec, regele-preot al Salemului (numit mai târziu Ierusalim / Ieru-Salim). Se crede că i-a fost transmisă printr-o revelație lui Avram, considerat părintele națiunii evreiești (Melchisedec nu a fost evreu). Aspectul mistic al ‘Cabalei’ este manifestarea feminină a lui Dumnezeu în om, cunoscută ca ‘Mireasa Domnului’ sau ‘Îngerul Eliberării’ (un aspect al său fiind inclus în Arborele Vieții), în tradiția creștină așa ceva fiind considerată aspectul feminin pierdut al lui Dumnezeu. După cum a explicat Sfântul Grigorie, îngerii sunt slujitorii tronului lui Dumnezeu la Curtea Celestă. Sfântul Ambrozie a spus: ‘Trebuie să ne rugăm la îngerii care ne-au fost dați ca gardieni personali’. La hinduși nu există referințe la îngeri, dar se vorbește de spirite care îndeplinesc funcții similare acestora. Gandharva au fost portretizați adeseori ca ființe înaripate, binecunoscute pentru talentul lor muzical și pentru puterea de a destrăma iluzia: slujeau ființele angelice ‘deva’ = ‘cei strălucitori’ , care îi ajutau pe oameni de-a lungul căii spirituale. Când regina l-a conceput pe Budah / Bu-Dah, a fost transportată în Himalaia de 4 îngeri păzitori / gardiani; a fost păzită de 4 îngeri cu săbii și la nașterea lui Budah au asistat 4 îngeri Maha-Brahma. Budiștii cred că îngerii sunt ‘ființe iluminate’ care au căpătat acces la starea de trezire spirituală a lui Buddah dar care au optat pentru a amâna intrarea în starea de Nirvana pentru a putea ajuta toate celelalte ființe să atingă iluminarea. În budismul tibetan, ființele celeste sunt numite ‘deva’ și apar adeseori în fața oamenilor sub forma unor emanații de lumină. Islamul are o ierarhie vastă de ‘malaika’ = ‘îngeri’, moștenind conceptul de la iudaism și de la creștinism. Credința în îngeri e considerată unul din pilonii credinței islamice. Îngerii credinței islamice sunt: cei 4 purtători ai Tronului lui Allah, heruvimii - care îl slăvesc în permanență pe Allah - cei 4 arhangheli (Gabriel / Jibril care i-a relevat Coranul lui Mahomed, prestatorul Mihail, îngerul morții Izrail - cel care separă sufletul omului de trup la moarte - și Israfil, îngerul judecății de apoi) și îngerii de importanță mai mică, anume îngerii păzitori. În islam, îngerul Gabriel / Jibril acționează ca mesager între Dumnezeu / Allah și om. Mahomed a afirmat că inima i-a fost purificată de îngerul Jibril; îngerul Jibril l-a călăuzit pe Mahomed de-a lungul diferitelor nivele ale Cerului, până când a ajuns la Tronul lui Allah / Dumnezeu și tot el l-a ajutat pe profetul Mahomed în timpul bătăliei din 624, spunându-i să atace triburile evreiești”.
“În mitologia egipteană nu par să fi existat ființe angelice. A apărut însă phoenixul, simbolul nemuririi. Phoenixul reprezenta Soarele, care murea în fiecare seară și renăștea a doua zi dimineața. La sfârșitul ciclului său de viață, phoenixul își construia un rug din crenguțe de scorțișoară, le aprindea și ardea pe el; din cenușa rezultată se năștea un nou phoenix, care îmbălsăma cenușa veche într-un ou alcătuit din smirnă. La origini, phoenixul a fost un șoim sau o barză; el era asociat îndeaproape cu zeul-soare Amun-Ra. Deși egiptenii aveau numeroase zeități, puține dintre ele aveau aripi. Despre Isis se crede că și-a folosit aripile pentru a insufla viață în fratele-soțul ei mort Osiris și pentru a-l concepe pe Horus. Zeița Nut era portretizată cu aripi de vultur, acoperită cu stele. La vechii greci, zeița Nike și fiul ei Eros au fost prezentați în imagini angelice, din care s-au inspirat mai târziu imaginile culturale ale îngerilor”.
“Dacă dorim să rezonăm mai bine cu îngerii, este imperativ necesar să ne elevăm nivelul de conștiință. Atunci când lucrăm cu arhanghelul Gabriel / Gavriil, acesta ne învață să apelăm la îngeri prin invocații, ritualuri, meditații și vise. Unii oameni încearcă să îi înțeleagă pe îngeri prin intermediul logicii și rațiunii lor intelectuale. Corpul ceresc tutelat de Gabriel / Gavriil este Luna. Arhanghelul se folosește de această energie pasivă, intuitivă și feminină pentru a te ajuta să îți interpretezi visele și viziunile. Aceasta este maniera în care îi inspiră el pe oameni în timp ce dorm. (Încă de la începuturile istoriei, Luna a fost venerată ca simbol al călăuzirii; miturile afirmă că Luna are o influență profundă asupra tuturor ființelor vii: cu cât este mai plină, cu atât mai mare este influența ei asupra minții și asupra puterii psihice)”.
Dr. Doreen Virtue a scris despre “Miracolele arhanghelului Gabriel” / Gavriil în cartea din 2013 în care a studiat acest mare înger: “Numele lui Gabriel înseamnă ‘Puterea lui Dumnezeu’, fiind compus din ‘Geber’ = puternic și ‘El’ = Dumnezeu. Gabriel este cunoscut în primul rând ca ‘Îngerul Mesager’. Dat fiind că însuși cuvântul ‘înger’ înseamnă ‘mesagerul lui Dumnezeu’, Gabriel este considerat de regulă cel care îi supervizează pe toți mesagerii umani sau angelici. Prefixul ‘arh’ înseamnă ‘cel dintâi’ / ‘liderul’: de aceea, ‘arh-anghelul’ / arhanghelul Gabriel este considerat ‘cel dintâi mesager celest’ sau ‘liderul mesagerilor’; de fapt, el este primul nume de înger care apare în Biblie (în ‘Cartea lui Daniel’ 8:16). Gabriel este un înger important în 3 religii monoteiste: cea mozaică, cea creștină și cea islamică. Următoarea mențiune a arhanghelului Gabriel apare în ‘Evanghelia după Luca’, cea mai lungă din Evangheliile sinoptice (ce descriu aceleași povești biblice în maniere diferite, de unde și cuvântul ‘sinoptic’). Luca a fost singurul autor al unei Evanghelii care a făcut o referință directă la arhanghelul Gabriel (spunându-i pe nume). Îngerul Gabriel a profețit nașterea lui Ioan Botezătorul; 6 luni mai târziu, Gabriel i-a transmis un mesaj similar Mariei - ‘Vestea cea Bună’ - anunțând-o că-L va naște pe Iisus (dat fiind că tot arhanghelul Gabriel a fost cel care l-a ajutat pe profetul Daniel să interpreteze viziunea referitoare la viitorul Mesia, putem spune că îngerul a anunțat practic de 2 ori sosirea lui Iisus). La 6 secole după viața fizică a lui Iisus, profetul Mahomed a fost vizitat de arhanghelul Gabriel în timp ce medita într-o peșteră; Mahomed a continuat să primească revelații de la înger până la sfârșitul vieții: acele revelații au devenit scriptura islamului - Coranul - arhanghelul fiind numit Jibril (traducerea arabă a numelui Gabriel / Gavriil). Gabriel a fost descris de asemenea în ‘Cartea lui Enoh’ (canonică în Biserica Ortodoxă Etiopiană și Eritreană), manuscrisele sale fiind găsite inclusiv la Marea Moartă: Enoh a fost strănepotul lui Adam și străbunicul lui Noe; el a fost dus la cer cu ajutorul arhanghelului Gabriel, văzându-i acolo pe îngeri și pe Dumnezeu (la sfârșitul vieții, Enoh a fost transformat în arhanghelul Metatron). În ‘Cartea lui Enoh’, arhanghelul Gabriel a fost însărcinat de Dumnezeu să îi izgonească pe SupraVeghetori (‘îngeri căzuți’ care se împerecheau cu femeile oamenilor, pentru a concepe copii) și pe păcătoșii din lume. ‘Cartea lui Enoh’ 20:7 l-a descris pe Gabriel ca ‘înger sfânt care veghea asupra Grădinii Edenului, asupra șerpilor și asupra heruvimilor’. Gabriel a jucat de asemenea un rol semnificativ în legendele evreiești care au dezvoltat poveștile biblice: potrivit lor, Gabriel a fost cel care l-a ajutat pe copilul Avram să rămână în viață și tot el l-a făcut pe copilul Moise să plângă pentru a atrage atenția fiicei faraonului, care apoi l-a adoptat. Gabriel este implicat în primul rând în anunțarea începuturilor decât a timpurilor din urmă. Există numeroase controverse și speculații legate de identitatea masculină sau feminină a lui Gabriel. Este acesta un înger masculin sau feminin? Manuscrisele de la Marea Moartă, Vechiul și Noul Testament și Coranul folosesc prenume masculine atunci când vorbesc de Gabriel dar nenumărate imagini îl prezintă în ipostază mai degrabă feminină (fața, trupul și hainele sale sunt feminine): îngerul poartă de regulă o robă lungă și are părul lung și cârlionțat. În ultimă instanță, îngerii nu au trupuri umane, și deci nici sex, dar au totuși personalități și roluri speciale care evocă masculinitatea sau feminitatea. Dat fiind că nu sunt ființe fizice, îngerii își pot schimba înfățișarea, adoptând forme prin care ne ajută să îi recunoaștem. Dat fiind că religia este predominant patriarhală, e posibil ca Gabriel să urmărească echilibrarea energiilor masculine și feminine, arătându-se într-o ipostază feminină celor care au nevoie de mângâierea și alinarea oferită în general de femei. La urma urmelor, Gabriel este îngerul cel mai strâns asociat cu ‘Regina Îngerilor’ = Fecioara Maria, considerată de mulți un ideal feminin arhetipal în comparație cu puterea supremă a Tatălui ceresc. Fiind asociat prin excelență cu Fecioara Maria, arhanghelul Gabriel împărtășește cu Ea echilibrul armonios între energia blândeții și cea a puterii. Gabriel este în egală măsură afectuos, bun, plin de compasiune și de blândețe (atribute mai degrabă feminine) și puternic, gata oricând să te ajute și să te motiveze (atribute mai degrabă masculine). Una peste alta, controversele legate de ‘sexul’ arhanghelului Gabriel dispar dacă ne focalizăm asupra ajutorului și vindecării pe care acest înger extraordinar de puternic ni le oferă tuturor”.
“Mulți oameni sunt vizitați de îngeri în timpul viselor lor, când mintea lor rațională și sceptică este adormită, iar sufletul lor este deschis în fața contactelor spirituale. Aceste vizite sunt extrem de vii și de realiste, prin comparație cu visele obișnuite. Oamenii care le experimentează și le amintesc detaliat chiar și peste ani, în timp ce visele obișnuite dispar de regulă din memorie în foarte scurt timp. După cele 2 anunțuri biblice referitoare la nașterile lui Ioan Botezătorul și Iisus Christos, arhanghelul Gabriel / Gavriil a fost asociat cu veștile legate de concepție: după celebrele anunțuri biblice din urmă cu 2 milenii, arhanghelul Gabriel continuă să le anunțe pe femeile din întreaga lume că vor rămâne însărcinate (uneori, el le vorbește despre sarcina lor curentă, iar alteori despre o sarcină viitoare); mesajele sale aduc întotdeauna bucurie membrilor familiei. Deși un neavizat ar putea crede că un înger atât de puternic precum Gabriel nu ia legătura decât cu sfinții, există nenumărate povești adevărate care arată că arhanghelul îi ajută în egală măsură pe părinții cu inima pură din întreaga lume; anunțurile sale referitoare la nașteri miraculoase au continuat până în zilele noastre. Pierderea unei sarcini reprezintă o criză extrem de dureroasă pentru mame și pentru restul familiei, care produce adeseori o suferință profundă; în astfel de cazuri, arhanghelul Gabriel poate fi invocat pentru a ajuta la vindecarea traumelor fizice și emoționale și pentru calmarea anxietății mamei. Uneori, viziunile se combină cu visele, astfel încât mamele îl pot vedea pe arhanghelul Gabriel atât în starea de veghe cât și în cea de vis; în acest fel, ele nu mai au nici o îndoială legată de autenticitatea mesajelor primite de la acesta. Foarte multe din anunțurile arhanghelului Gabriel implică meditația (adică practica liniștirii minții și a focalizării asupra voinței divine și mesajelor divine); pe măsură ce oamenii învață să își liniștească mintea, retrăgându-și simțurile de la lumea exterioară și detașându-se de dialogul interior, ei pot auzi mai bine vocea divină care le împărtășește mesajul ei. Nu este întotdeauna ușor să faci distincție între această voce și imaginația egoului sau a minții, dar la fel ca în cazul tuturor lucrurilor importante, acest lucru necesită practică. Arhanghelul Gabriel monitorizează sarcinile și le călăuzește fără greș pe mame, având grijă ca acestea și copiii lor să rămână sănătoși (dat fiind că Dumnezeu și îngerii Lui ne respectă întru totul liberul arbitru, ei nu ne impun niciodată cu forța această călăuzire; tot ce pot face ei este să ne-o ofere și să se roage să îi ascultăm și să facem ce ne transmit). Persoanele care ajută la nașterea copiilor interacționează la rândul lor cu îngerii! Dat fiind că rata infertilității și sterilității se află într-o creștere alarmantă, arhanghelul Gabriel îi poate ajuta pe cei care își doresc cu disperare un copil. După nașterea unui copil, arhanghelul Gabriel continuă să îi ajute familia; el nu îi ajută doar pe părinți în timpul concepției, sarcinii și nașterii, ci și pe copiii născuți, pe care îi îngrijește cu afecțiune alături de părinții acestora. Se spune că primele rugăciuni la care răspund ființele celeste sunt cele ale părinților în favoarea copiilor lor. Adevărul este că arhanghelul Gabriel poate și dorește să facă orice pentru a asigura sănătatea și bunăstarea familiei tale; tot ce trebuie să faci în această direcție este să soliciți ajutorul, iar apoi să asculți cu atenție ce ți se transmite sub forma sentimentelor, intuiției, ideilor inspirate și prin intermediul semnelor. La fel ca în cazul tuturor îngerilor, Gabriel nu face altceva decât să respecte voința lui Dumnezeu legată de noi. Arhanghelii știu cum să ne ajute în maniere care ne întrec toate așteptările. De aceea, este foarte important să le cerem ajutorul fără a le da însă instrucțiuni prea precise, căci soluțiile divine sunt întotdeauna infinit mai creative decât ale noastre, conducându-ne inevitabil la mai multă pace și armonie. În plus, ele reprezintă un câștig pentru toate părțile implicate. Dacă încercăm să le impunem propriile noastre idei limitate legate de ajutorul primit, riscăm să ratăm diferite mesaje angelice care ne indică o direcție neașteptată pentru noi”.
“Arhanghelul Gabriel este un înger plin de afecțiune, care asigură pacea mentală și fizică a copiilor (adulții sensibili îi pot simți prezența). La milenii după primele apariții ale arhanghelului Gabriel, oamenii moderni continuă să aibă întâlniri cu acest mesager atotputernic al lui Dumnezeu. Dacă ne aducem aminte că îngerii sunt ființe nelimitate care pot fi împreună cu diferiți oameni în același timp, nu trebuie să ne mirăm că ‘oamenii obișnuiți’ pot primi vizita lor; la urma urmelor, în ochii lui Dumnezeu cu toții suntem ieșiți din comun! Dr. Ian Stevenson de la Universitatea din Virginia a studiat mii de cazuri de ‘vizite angelice onirice’ în care oamenii au interacționat cu persoanele dragi decedate sau cu îngerii în timpul viselor lor; el a afirmat că principala caracteristică ce deosebește aceste vise de cele obișnuite este ‘caracterul lor foarte viu’. Vizitele angelice onirice se remarcă prin culori foarte vii, emoții extrem de intense și senzația de ‘realitate mai reală decât cea fizică’. Atunci când te trezești dintr-un astfel de vis, amintirea lui durează mai mult decât cea a unui vis obișnuit; pot trece chiar ani fără să uiți diferite detalii explicite ale visului. Foarte mulți oameni au avut viziuni ale arhanghelului Gabriel în care acesta le-a apărut într-o ipostază extrem de înaltă. Majoritatea arhanghelilor sunt mai înalți și mai puternici decât îngerii păzitori. Îngerii nu au trup fizic, așa că pot apărea în orice formă doresc; ei aleg întotdeauna forma care ne-ar putea reconforta cel mai tare. Arhanghelul Gabriel ne apare de multe ori într-o ipostază foarte înaltă pentru a ne conferi o senzație de protecție și de siguranță, similară celei pe care o simt copiii în preajma unui adult înalt și puternic; el este pe cât de puternic, pe atât de sensibil, ajutându-i pe toți cei care se află în prezența lui să se simtă senini și protejați”.
“Arhanghelul Gabriel ne reconfortează și ne umple de curaj și de tărie; el îi ajută și pe mesagerii umani: scriitorii! Toți îngerii sunt mesageri ai lui Dumnezeu, dar fiecare are o specializare diferită. Arhanghelul Gabriel este considerat a fi mesagerul suprem. Mesajele lui continuă să rezoneze în întreaga lume. Chiar și în zilele noastre, arhanghelul continuă să transmită informații importante prin intermediul oamenilor, îndeosebi al scriitorilor. În tradiția catolică, arhanghelul Gabriel este considerat sfântul patron al tuturor celor care lucrează în domeniul comunicațiilor de orice fel, cum ar fi jurnaliștii și scriitorii, dar și poștașii. Nu trebuie să fii însă catolic și nici măcar religios pentru a primi ajutorul acestui înger în cazul în care desfășori o activitate în domeniul comunicațiilor și transferului de informații, căci Gabriel este un înger mai presus de religii, care îi ajută pe toți mesagerii tereștri ai mesajelor angelice. Arhanghelul Gabriel îi ajută pe elevi și studenți cu tot ceea ce ține de scris; el îi ajută pe toți cei care îi solicită asistența, mai ales dacă această solicitare are legătură cu scrisul. Fiind mesagerul suprem, el consideră de datoria sa să îi ajute pe toți cei care doresc să transmită prin scrisul lor mesajul iubirii divine. Arhanghelul Gabriel poate întări legăturile dintre părinți și copii prin îmbunătățirea comunicării dintre ei; la urma urmelor, principala calitate a oricărui mesager este comunicarea clară. Privind comunicarea senină: de multe ori suntem invitați să ne comportăm la fel ca îngerii, interacționând în mod pașnic cu ceilalți oameni; în astfel de situații, arhanghelul Gabriel operează prin noi (uneori, îngerul ne inspiră să spunem anumite lucruri încât să faciliteze o împăcare). Arhanghelul Gabriel ne ajută să ne depășim nervozitatea și să ne articulăm clar gândurile ori de câte ori trebuie să comunicăm cu una sau mai multe persoane, la nivel personal sau într-o conjunctură; practic, el ne ajută în orice ipostază în care trebuie să vorbim în public. Angelologia / studiul îngerilor consideră că un ‘înger păzitor’ și un ‘arhanghel’ există pe frecvențe de vibrație diferite; arhanghelii sunt mai puternici și au o frecvență de vibrație mai înaltă decât îngerii păzitori: ei sunt considerați supraveghetori sau manageri ai îngerilor păzitori. Orice om are un înger păzitor dar nu toți oamenii au un arhanghel pe acest post; de aceea, atunci când spunem că un arhanghel acționează ca un înger păzitor al unei persoane, ne referim la faptul că el nu o părăsește niciodată. Arhanghelul Gabriel este agentul, managerul și antrenorul suprem al artiștilor care exprimă mesaje vindecătoare. Melodiile și versurile frumoase ale cântecelor pot eleva starea de spirit și pot inspira. De aceea, pare logic că arhanghelul Gabriel îi ajută pe cei care transmit o energie vindecătoare și mesaje pline de iubire prin intermediul muzicii lor”.
În 1997, cercetătorul Britanic Andrew Collins a scris “Din cenușa îngerilor”, unde a prezentat câteva din aspectele studiate ale elementelor civilizaționale extraordinar de avansate apărute imediat după glaciațiune, autorul considerându-le moșteniri ale străvechilor îngeri Veghetori Grigori: “Ce sunt îngerii, de unde vin și ce rol au avut în dezvoltarea religiei organizate? Încă din Pentateuh’ - primele 5 cărți ale Vechiului Testament - Biblia a notat apariții ale îngerilor la patriarhii corecți și la profeții vizionari. În apocrifa ‘Carte a lui Tobit’ au fost referințe - care nu erau de origini Evreiești - despre personaje radiante, clar străine, importate din vechiul Iran, însă nu numai: pe lângă zoroastrism, influența resimțită era a mai vechilor Magi - elita preoțească din Media = NV Iranului - care credeau în ‘Ahura’, însemnând ‘Strălucitorii’ (Magii s-au implicat profund în ritualurile zoroastre). Magia a ajutat stabilirea unei întregi ierarhii îngerești, care s-a regăsit de pildă în ‘Cartea lui Enoh’, ce a prezentat povestea a 2 sute de ‘Veghetori’ / Grigori rebeli, care au coborât de pe Masivul Hermon / Her-mon ca să se împreune cu muritoarele de la vale, astfel născându-se ‘Uriașii’. Acei îngeri și-au petrecut timpul cu femeile respective împărtășind secrete celor care aveau urechi să audă: mesagerii divini erau foarte avansați și au transferat unele cunoștințe celor mai puțin evoluați; însă Uriașii (progeniturile îngerilor-mesageri) au devenit periculoși față de oameni și atunci a intrat în scenă Enoh, care a încercat reconcilierea îngerilor ieșiți din Rai cu cei încă aflați acolo. Enoh a fost primul care a vizitat Raiul după părăsirea aceluia de către perechea primordială Adam și Eva iar familia strănepotului său Noe a fost ultima care a văzut Uriașii pre-diluvieni (pieriți la Potop). ‘Fiii Domnului’ din ‘Facerea’ erau îngerii din Rai (notați Ebraic ca ‘Ha-Elohim’): este evidentă legătura primei cărți din Vechiul Testament cu ‘Cartea lui Enoh’ / străbunicul lui Noe; Sf. Augustin a afirmat despre ‘Cartea lui Enoh’ că din cauza vechimii sale nu a putut fi inclusă în canonul scripturii! Fragmentele din ‘Cartea Uriașilor’ găsite printre Manuscrisele de la Marea Moartă au confirmat ‘Cartea lui Enoh’: ‘Veghetorii’ Grigori au fost tații Uriașilor; un alt text găsit printre Manuscrisele de la Marea Moartă a fost ‘Testamentul lui Amram’ (tatăl profetului Moise). În acela, bătrânul a scris că a avut viziunea a 2 îngeri purtând robe întunecate, unul fiind Melchisedec - regele dreptății - iar celălalt având ‘o figură de viperă’; îmi imaginez că așa ar arăta cineva aflat în deprivare senzorială (după un post prelungit - de hrană și apă - abuzat de droguri, etc.): fața ca a unei vipere ar fi alungită, cu obrajii proeminenți, buze subțiate, ochi Asiatici, ș.a.m.d. O altă referință importantă despre ‘Veghetori’ a fost notată în ‘Cartea lui Enoh’, când acela era întins și deodată la patul său au sosit 2 îngeri foarte înalți, penați purpuriu - îmbrăcămintea lor părea astfel - cu aripi mai strălucitoare decât aurul: aparența penelor pe care le purtau putea fi ca a robelor văzute de Amram la îngerii săi, care poate erau împănați întunecat cu pene negre ca ai corbilor sau vulturilor (desigur că se putea chiar induce confuzia ca robele împănate să fie considerate aripi, pentru aparența îngerească a ‘Veghetorilor’); de fapt, acelea erau veșmintele lor ceremoniale. Uzul formelor totemice - de păsări sau animale - a fost dintotdeauna domeniu șamanic: în multe culturi timpurii, se considera că păsările chiar făceau legătura dintre Lumea Asta și Lumea Cealaltă, de aceea fiind și reprezentate așa în arta religioasă străveche; ideea a apărut din zborul astral ce putea fi realizat cu aripile eterne - ca acelea ale unei păsări - ceea ce a inspirat aproape sigur portretizarea îngerilor cu aripi, ca mesageri divini. Pentru a consolida asemenea asocieri cu păsările alese de ei, șamanii se înveleau cu penele respective și petreceau lungi perioade observându-le fiecare mișcare, astfel încât să-și adopte pe o bază semi-permanentă o personalitate de genul respectiv; șamanismul totemic era mai mult sau mai puțin dependent de fauna existentă în arealul tribal sau cultural, principiile fiind universale, implicând zbor astral, iluminare divină, comunicare cu cei ‘de dincolo’, dobândirea de înțelepciune din altă lume, etc. Așadar, ‘Veghetorii’ / ‘Observatorii’ puteau fi înaripați, ca ‘oamenii-pasăre’? Răspunsul e aproape sigur pozitiv. Este evident că în literatura veche ca Manuscrisele de la Marea Moartă sau ‘Cartea lui Enoh’ erau redate tradiții complet diferite de ale Evreilor. Legenda coborârii din cer a îngerilor provenea din Regatul Mediei - NV Iranului - și din actualul Azerbaidjan. Într-unul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă, ‘Genesis Apocryphon’ - cuprinzând un dialog al patriarhului Noe cu tatăl său - Paradisul a fost notat ‘Parwain’; e de știut că în vecinătatea Mediei, Muntele Sacru era ‘Parwan’ iar străvechiul termen Median ‘Parswana’ însemna ‘Hotar’ / ‘Frontieră’ (folosit pentru teritoriile și locuitorii de la granițele Mediei, ca Parsa din Sud sau Parsua din Vest). Prin urmare, Enoh - care ‘a trăit printre îngeri’ - se afla dincolo de Media? Poate în îndepărtata regiune Parsua din Vestul Mediei? De acolo veneau ‘Veghetorii’? De acolo au coborât pe câmpiile muritoarelor / pământenelor, cărora le-au relevat secrete paradisiace? În tradiția Iraniană, tărâmul Nemuritorilor - adică al zeilor conducători, tot foarte înalți ca îngerii Grigori și străluciți ca ei - numit ‘Airyana Vaejah’ / ‘Airyana Vaejo’, se afla localizat în Munții Mediei. Toate drumurile par să conducă la zona muntoasă Azeră, ce are la V Munții Taurus dintre Siria și Anatolia, în N Munții Armeniei iar în SE Munții Zagros (limita dintre Irak și Iran): anume, vastul areal Kurd; acolo a fost atestat în mileniul III î.C. - pe timpul dominației Sumeriene - că ‘Eden’ însemna ‘stepă’ iar ‘Paradis’ era ‘loc îngrădit’ (Perșii au avut rădăcina ‘pairi’ pentru ‘împrejur’ și ‘daeza’ pentru ‘zid’). În Epoca Pietrei / neolitic, Sumerienii au fost preciși în afirmația că importantele lor cunoștințe proveneau de la Anunaki, adică de la urmașii Zeului Anu; ca sursă civilizațională să fi fost ‘Observatorii’ / ‘Veghetorii’ din arealul Kurd? Arheologii nu au probleme în acceptarea zonei Kurde drept creuzetul Orientului Mijlociu; imediat după glaciațiune, în regiune au apărut cele mai timpurii elemente agricole, unelte din obsidian, ceramică primitivă, etc. Savantul Kurd Mehrdad Izady a afirmat: ‘Locuitorii arealului au trecut printr-o inexplicabilă etapă de creștere tehnologică accelerată, determinată de forțe neștiute încă; ei au depășit comunitățile înconjurătoare - care oricum pe atunci erau cele mai avansate din lume - și au trecut rapid de la stadiul de vânători-culegători la cel al unei economii dezvoltate’. Să fi fost ‘forțele neștiute’ ale Veghetorilor cele care au adus cunoașteri chiar din Rai? Dacă da, atunci ce evidențe științifice - de exemplu arheologice - ar susține asemenea ipoteză? Antropologii Ralph și Rose Solecki au găsit în Grota Șanidar de lângă Râul Zab o mare grămadă formată din oase numai ale vulturilor, despre care au sugerat că făceau parte din costumele ritualice folosite în scopuri ceremonioase și au conectat șamanismul vulturesc local cu cel ulterior Anatolian din Catal Hoyuk. S-ar putea ca acele rămășițe ritualice vulturești să aibă oarece legături cu ‘forțele neștiute’ care au declanșat neoliticul în areal? (‘Veghetorii’ purtau straturi de pene, ca ale vulturilor sau corbilor). Să fi fost ‘Veghetorii’ - acei ‘îngeri umani’ - imediat după glaciațiune în regiune? Yezidii din zona Kurdă a Irakului au în centrul credinței ‘îngerul-păun’ numit ‘Sanjaq’; savantul Kurd Mehrdad Izady a sugerat că de fapt idolii Sanjaq reprezentau păsări răpitoare, aparent venerate de pildă de șamanii din Șanidar (deci fiind vulturi). La Jarmo - pe Valea Zab - arheologii au datat metalurgia primitivă din mileniul VII î.C. / secolul LXVIII î.C.; în mileniul următor, locuitorii din zona Kurdă / Nordică au coborât în zona joasă a Mesopotamiei / Sudice, pe care au început s-o colonizeze. În Anatolia / Vestică, în apropiere de Catal Hoyuk a existat o așezare subterană străveche. Despre Zeița Iștar se știa că a coborât în subteran, unde a întâlnit ‘ființe acoperite cu pene, ca păsările’ (care erau din timpurile când cei din vechime = Moșii conduceau Pământul). Să fi fost în legătură cu șamanismul vulturesc al ‘Veghetorilor’ activi în răsăritul Anatoliei, în zona Kurdă? Dacă da, atunci de unde a apărut ciudatul șamanism vulturesc? Era indigen sau alogen? Corespunzător unei legende reținută de către vechii Evrei, Gentilii din zona Kurdă erau pruncii Ginilor, născuți de frumoasele indigene (astfel apărând Kurzii)”.
Încă și în prezent, printre Kurzi există Cultul Îngerilor, denumit “Ya-zid” / “Yazdânism”, cu răspândire până în centrul Irakului și centrul Iranului (acolo - de exemplu - Yazd a rămas ca vestit centru zoroastru, baza credincioșilor Ghebri). În 2008, Dr. Mehrdad Izady de la Universitatea Harvard / SUA a scris: “Cultul Îngerilor e pre-islamic și e universal, credincioșii neavând dificultăți majore în asocierea zoroastră, creștină sau musulmană (ca de pildă prin venerarea lui Khidir de către musulmani, echivalat cu Sf. Ilie al creștinilor, prin Adunări ritualice); credincioșii Yezidi numesc avatarurile ca ‘Bâbâ’. Rădăcinile Cultului Îngerilor - care în timp a și dezvoltat mai multe ramuri - au fost bine documentate începând cu mileniul I î.C. În peșterile din Shanidar Zawi Chami au fost găsite oasele aripilor unor vulturi uriași de tip Grifon - dispăruți acum – folosite în ceremonii religioase în urmă cu aproape 11 milenii; aripile acelor păsări impresionante erau foarte mari - aveau în deschidere și 2 metri - fiind utilizate în practicile străvechi de gen Yezid din zona strămoșilor Kurzilor”. Parcursul de la străvechii “Veghetori” Gregori la stră-Românii Ghergari s-a confirmat din strămoși / “stră-Moși” până acum prin tot felul de dovezi; arhanghelul Gabriel / Gavriil era ierarhic mult mai mare decât îngerii Gregori / Grigori (el fiind șef de îngeri): în secolul VII, episcopul ViziGot Isidor (unul dintre puținii Doctori ai Bisericii) a explicat în cartea sa “Etimologii” 7:5 că în chip special arhanghelii erau liderii îngerilor – cei mai înalți mesageri dintre toți, onorați și deoarece erau nominalizați – începând cu Gabriel / Gavriil, literalmente însemnând “Puterea Domnului”, care într-adevăr apărea întotdeauna unde forța divină trebuia înfățișată. “Letopisețul Cantacuzinesc” (prima cronică oficială a Țării Românești) a scris că înaintea Geto-Dacilor au existat Gabrisți: credincioși Ariani zoroaștri (din vechiul Iran, stăpânind spațiul stră-Român). De altfel, “Gabrî” era termenul Iranian folosit pentru Magi (corespunzător “Enciclopediei Iraniene”) iar Țara Magilor a fost Mezia / Media, în NV Iranului (vecină cu Hyrkania / Ghergania, Mesopotamia, Anatolia și Albania Caucaziană / Țara Ghergarilor); ca “Ghebri” / “Ghebiri” - adică Yezdi / Parsi - au fost cunoscuți vechii Iranieni zoroaștri, întinși până în N Indiei, unde Dinastia Gărga a cârmuit Bazinul Ghaggar din neolitic / Epoca Pietrei până în Epoca Bronzului (când Fluviul Ghaggar a secat). Egalarea Grigore = Gherga - așa cum a documentat de exemplu Britanica Charlotte Yonge în mileniul II / secolul XIX - a putut fi urmărită de pildă și în mileniul I, de la ramificația nomenclaturală a Gherghilor / Grigori din Galia Anatoliană / Asiatică, în Galia Europeană (la începutul secolului IV, Sf. Grigore “Luminătorul” - din Asia “Mică” / acum Turcia - a creștinat prima Țară din lume, anume Armenia / în Caucaz iar nepotul său Grigore = Sf. Grigoris a început marcarea Bisericilor cu cruci în Daghe-stan / Albania Caucaziană, ceea ce a fost altă premieră mondială; în secolul VI, la Vatican primul călugăr ajuns papă a fost Sf. Grigore “cel Mare”, care l-a avut ca dascăl pe Sf. Grigore din Tours / Franța și a fost prieten cu fratele mai mare al episcopului Got Isidor din Sevilla / Spania: acei creștini timpurii propagau învățăturile fraților / rudelor lor din Palestina / Galileea, regiunea populată de Sfinții Gherghe = Gherghe-sei, în sânul cărora în secolul I s-a manifestat Iisus / Fiul lui Dumnezeu).
Rădăcinile îngerilor “Veghetori” Gregori au fost atestate de către “Cartea patriarhului Enoh” ca pre-diluviene (nici nu contează prea tare dacă au fost dinaintea primului Potop / cel de după glaciațiune, de la încheierea paleoliticului sau dinaintea următorului Potop / cel biblic, de la încheierea neoliticului: e important că au fost localizate - în N Canaanului / Galileii, pe Înălțimile Golan - și că datau din Epoca Pietrei, din timpul când în Munții Caucaz, aflați în vecinătatea Nordică, Amazoanele îi aveau acolo pe Gargari / Ghergari ca parteneri preferați; de altfel, Biblia a consemnat în “Facerea” că “fiii lui Dumnezeu” - anume, nimeni alții decât îngerii “Veghetori” Grigori, a căror apariție în Vechea Lume a fost cu mult înainte de Iisus - iubeau frumoasele localnice pământence, care așa au ajuns, inclusiv în Canaan, să nască “vestiții viteji din vechime” / adică din Epoca Pietrei). În perioada următoare - Epoca Bronzului - tot acolo, în N Canaanului, au trăit Gherghe-seii / Ghirga-șiții, dintre ei remarcându-se mari cârmuitori, ca regele “Melchi-sedec” = “Mesagerul Domnului” din Biblie (care l-a găzduit în Țara Sfântă din Cornul Abundenței pe patriarhul Ibrahim / Avram), Ghergana “Nefertiti” ajunsă cea mai frumoasă faraoană, ș.a. În Epoca Fierului, unii regi ai Evreilor, din calculul egoist pentru putere dacă nu pentru frumusețea femeilor, au ajuns să se însoare cu prințese Gheșure iar spre exemplu în areal - începând cu Valea Gherg / azi “Wadi Qelt” - s-a manifestat îngerul Ilie (cu puterea de a deschide și de a închide Cerul); în apusul Anatolian a fost parțial durat în piatră Sanctuarul Gherga - cel mai mare așezământ religios din Regatul Cariei = Țara Gherghiților din SE Egeii, oameni care de atunci până în Antichitate au colonizat masiv coastele Mărilor Mediterană și Neagră, deopotrivă la gurile Fluviilor Nil și Dunăre (urmași ai dinaștilor Gherga care i-au cârmuit pe strămoșii Geto-Daci iar apoi pe Românii Medievali sunt în Epoca Modernă printre Gherganii din Banat).